teste tic

EVALUAREA FINALA

Teste grilă

Fiecare raspuns corect este notat cu 0.5 puncte (total 9+un punct din oficiu)

1. Care din afirmațiile de mai jos sunt adevarate?

2. Ştirea întruneşte caracteristicile (calităţile) de informaţie în sensul că reflectă

realităţi obiective.

3. Opinia este subiectivă, deci nu poate fi o informatie.

4. Zvonul reprezintă, ca şi opinia distructivă, o ştire neinteresantă, neverificată sau

tendenţioasă.

5. Informaţia este definită ca fiind „o formulă scrisă succeptibilă de a aduce o

cunoştinţă”

a. 1+2

b. 2+4

c. 3+2

d. Toate afirmatiile sunt adevarate

e. Nici una din afirmatii nu este adevarata

Raspuns corect: D

2. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor, acestea sunt privite din urmatoarele

puncte de vedere:

1. Din punct de vedere sintactic

2. Din punct de vedere semantic,

3. Din punct de vedere pragmatic,

a. 1+2+3

b. 2+3

c. 1+3

d. Nici una dintre afirmatii nu este corecta

Raspuns corect: A

3. Elementele componente ale unui sistem sunt:

1. intrari

2. prelucrai (procese)

3. iesiri

a. 1+3

b. 2+3

c. 1+2

d. 1+2+3

e. Nici unul din elementele de mai sus nu sunt caracteristice unui sistem

Raspuns corect: D

4. Verificarea, transmiterea şi stocarea datelor pe diferiţi purtători tehnici de informaţii, sunt :

a. sarcini ale sistemului informatic,

b. componente hardwer ale sistemului informatic

c. .nu sunt elemente caracteristice sistemelor informationale

Raspuns corect: A

5. Care din elentele de mai jos intra in sarcina sistemului informational?

1. Asigurarea integrităţii şi confidenţialităţii datelor;

2. Reducerea costului informaţiei;

3. Prelucrarea manuală sau automată a datelor în concordanţă cu cerinţele conducerii;

a. 1+3

b. 1+2

c. 1+2+3

d. Nici unul dintre acestea

Raspuns corect: C

2

6. Privitor la raportul dintre sistemul informatic si sistemul informational, care din

afirmatiile de mai jos sunt adevarate?:

a) sistemul informatic este identic cu sistemul informational;

b) sistemul informatic este inclus in sistemul informational;

c) sistemul informational este inclus in sistemul informatic;

Raspuns corect: B

7. Dintre cele cinci componente de mai jos trei formează unitatea centrală. Indicați care

este varianta corectă:

1. unitatea de intrare;

2. unitatea de memorie internă;

3. unitatea de ieșire;

4. unitatea aritmetico-logică;

5. unitatea de comandă și control.

a) 1+2+3

b) 1+4+5

c) 2+4+5

d) 2+3+4

e) 2+3+5

Raspuns corect: C

8. Echipamentele periferice reprezintă ansamblul de componente care pot fi conectate cu

unitatea centrală de prelucrare, pentru a obţine o anumită configuraţie.

True/Fals

Răspuns corect: True

9. Prin componenta software, utilizatorul transmite calculatorului metodele de gestiune a

resurselor, logica prelucrării datelor precum şi modelele de structurare şi redare sau

stocare a acestora.

True/Fals


10. Care din afirmațiile de mai jos este corectă?:

a. pachetul de programe Microsoft Office conține programul de calcul tabelar Word ;

b. pachetul de programe Microsoft Office conține programul de texte Excel;

c. pachetul de programe Microsoft Office conține programul de grafică Access;

d. pachetul de programe Microsoft Office conține programul de gestionare a bazelor de

date PowerPoint;

e. pachetul de programe Microsoft Office contine programul de texte Word;

Raspuns corect: E

11. Care din afirmațiile de mai jos NU sunt corecte ? :

a. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office nu lucrează la fel și nu folosesc aceleași

concepte pentru a asigura legătura cu calculatorul;

b. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office lucrează la fel și folosesc aceleași metode

pentru a asigura legătura cu calculatorul;

c. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office lucrează la fel și folosesc aceleași tehnici

pentru realizarea interfeței;

d. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office lucrează la fel și folosesc aceleași metode

pentru realizarea interfeței;

Raspuns corect: A

3

12. Care din afirmațiile de mai jos sunt corecte ?

a. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office lucrează la fel și folosesc aceleași concepte

pentru a asigura legătura cu calculatorul;

b. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office nu lucrează la fel și nu folosesc aceleași

metode pentru a asigura legătura cu calculatorul;

c. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office nu lucrează la fel și nu folosesc aceleași

tehnici pentru realizarea interfeței;

d. Aplicațiile din pachetul Microsoft Office nu lucrează la fel și nu folosesc aceleasi

metode pentru realizarea interfeței;

Raspuns corect: A

13. Procesorul de texte Word este:

a. un procesor de texte

b. un program tabelar de calcule

c. un program pentru gestionarea bazelor de date

d. un program cu ajutorul căruia realizăm prezentări-slid-uri

Raspuns corect: A

14. Elemntul de bază al procesorului de texte Word este:

a. slid-ul

b. documentul

c. tabelul

d. registrul de calcul

Raspuns corect: B

15. Elemntul de bază al programului de prezentări PowerPoint este:

a. slid-ul

b. documentul

c. tabelul

d. registru de calcul

Raspuns corect: A

16. Care din afirmațiile de mai jos NU este adevarată ?

a. Folosite împreună, elementele din sistemul Mocrosoft Office 2007 ne ajută să

adresăm și nevoi de business;

b. Față de edițiile de bază pentru desktop, versiunea Office 2007 nu include noi

programe;

c. Pe lângă edițiile de bază pentru desktop, versiunea Office 2007 include noi

servere care adaugă valoare abilităților de operare pe care utilizatorii le au deja;

d. Pe lângă edițiile de bază pentru desktop, versiunea Office 2007 include noi

servicii care adaugă valoare abilităților de operare pe care utilizatorii le au deja;

Raspuns corect: B

17. Care din elementele de mai jos formează noua interfață Office 2007 :

1. butonul Office;

2. bara de instrumente acces rapid;

3. panglica;

a. 1+3

b. 2+3

c. 1+2+3

4

d. Nici unul dintre acestea

Raspuns corect: C

18. Butonul Office din Office 2007 :

1. este butonul din partea stângă sus a ferestrei Office

2. ascunde de fapt comenzile de intrare și ieșire a materialului electronic folosit de noi

3. de aici încăracăm, creăm, exportăm și tipărim proiectele la care lucrăm.

Care din afirmații este corectă?

a. 1+3

b. 1+2

c. 2+3

d. 1+2+3

Raspuns corect: D

19. Funcțiile editorului de texte Word, concretizate în ansamblu în comenzi grupate pe

submeniuri ale meniului principal, sunt:

1. Crearea și corectarea documentelor;

2. Editarea documentelor;

3. Tipărirea documentelor;

4. Lucrul cu mai multe documente;

a. 2+3

b. 4+3

c. 1+2+3+4

d. nici unul dintre acestea

Raspuns corect: C

20. Care din elementele de mai jos sunt funcții ale editorului de texte Word:

1. Gestiunea documentelor pe suporturi magnetice

2. Operații cu blocuri de texte;



a. nici unul din elementele de mai sus nu sunt funcții ale editorului de texte Word

b. toate elementele de mai sus fac parte din funcțiile editorului de texte Word

c. numai 2+4 sunt funcții ale editorului de texte Word

d. numai 1+3 sunt funcții ale editorului de texte Word

Raspuns corect: B

21. Produsul-program Word :

1.face parte din pachetul de programe Microsoft Office;

2. este realizat de firma Microsoft ;

3. este un pachet de programe dedicat sistemelor informatice de birou;

4. este unul dintre cele mai performante procesoare de texte disponibile pe PC-uri ;

Care din afirmații sunt caracteristice programului Word?

a. 1+3

b. 2+4

c. 1+2+3+4

d. Nici unul dintre ele

Raspuns corect: C

22. Care din afirmațiile de mai jos este adevarată:

1. Tehnoredactarea este operaţia prin care un text scris este pregătit tehnic şi grafic

pentru a fi tipărit.

5

2. Documentul este o entitate formată din text şi diferite obiecte (tabele, imagini

grafice, expresii matematice...) care aparţin aceleiaşi lucrări (au o legătură logică de

conţinut).

3. Prin operaţia de tehnoredactare se va obţine un document uşor de citit, cu aspect

plăcut şi cu o formă de prezentare corespunzătoare conţinutului.

4. Documentul poate fi o scrisoare, un articol, o revistă, un ziar, o broşură, o prezentare,

o teză...

a. toate afirmatiile sunt adevarate

b. nici una din afirmatii nu este adevarata

c. numai 2+4 sunt adevarate

d. numai 1+3 sunt adevarate

Raspuns corect: A

23. Prima operație care se efectuează pentru crearea unui document în Word este:

a. se execută alegând opţiunea Save din meniul File;

b. se deschide meniul File şi se alege opţiunea New

c. se accesează meniul File şi un clic pe comanda Open

d. se activeaza meniul Edit din care selectam Paste

Raspuns corect: B

24. In procedura de realizare a unui desen, prima operatiune este:


b. se deschide meniul File şi se alege opţiunea New...sau: se indică butonul New de

pe bara standard

c. se acceseaza meniul File şi un clic pe comanda Open

d. se face clic pe simbolul desenului din bara Draw (forma cursorului se va

transforma într-o cruce);

Raspuns corect: D

25. Pentru a captura de imagini şi/sau a unor părţi din ecran se apasă tasta Print Screen,

pentru a memora imaginea ecranului în zona de memorie numită Clipboard, apoi se

deplasează cursorul în poziţia în care dorim să inserăm imaginea salvată; se face clic pe

meniul Edit, de unde activăm comanda Paste.

True/Fals

Raspuns corect: True

26. Foaia de calcul este:

a. o foaie de tip contabil care poate fi creată, prelucrată şi stocată pe suport magnetic

cu ajutorul calculatorului.

b. spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un

singur tip de date, care pot fi inmtroduse de la tastatură sau pot fi rezultate a unor

operaţii.

c. formată din litera sau combinaţia de litere care desemnează coloana şi numărul

care identifică rândul în care figurează celula;

d. expresia aritmetica utilizata pentru realizarea unor calcule cu datele numerice din

celulele foii de calcul;

Raspuns corect: A

27. Celula este:



b. spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un


operaţii.

6

c. formată din litera sau combinaţia de litere care desemnează coloana şi numărul

care identifică rândul în care figurează celula;



Raspuns corect: B

28. Adresa unei celule este:

a. o foaie de tip contabil care poate fi creată, prelucrată şi stocată pe suport magnetic cu

ajutorul calculatorului.

b. spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un singur

tip de date, care pot fi inmtroduse de la tastatură sau pot fi rezultate a unor operaţii.

c. formată din litera sau combinaţia de litere care desemnează coloana şi numărul care

identifică rândul în care figurează celula;



Raspuns corect: C

29. Formula este:







d. expresia aritmetică utilizată pentru realizarea unor calcule cu datele numerice din


Raspuns corect: D

30. Un registru Excel:

a. reprezintă un grup de foi de lucru;

b. este spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un


operaţii.





Raspuns corect: A

31. Linia 1 din panoul de control al interfeței Excel, este linia care conţine:

a. numele produsului „Microsoft Excel”, iar în partea din dreapta sunt cele trei

butoane ale sistemului, destinate manipulării ecranului

b. cele nouă meniuri (comune şi cu efect similar cu Word, Acces, Power Point): File,

Edit, View, Insert, Format, Tools, table, Window, Help

c. icon-urile standard pentru apelarea celor mai frecvente operaţii(salvarea unui

document, deschiderea casetei pentru selectarea unei funcţii, tipărirea unui

document, etc)

d. o serie de icon-uri destinate activării unor comenzi folosite pentru formatarea

textului care se introduce în foaia de calcul

e. bara de formule care afişează adresa şi conţinutul celulei curente şi vizualizează

funcţiile sau formulele introduse în celula curentă

Raspuns corect: A

7








document, etc)





Raspuns corect: B








document, etc)





Raspuns corect: C








document, etc)





Raspuns corect: D








document, etc)





Raspuns corect: E

8

36. Opțiunea OPEN:

a. Deschide un document nou sau un şablon

b. Deschide un document creat anterior, sau un şablon

c. Închide toate ferestrele documentului activ

d. Salvează noua versiune a documentului într-un alt fişier

Raspuns corect: B

37. Ca şi în cazul celorlalte aplicaţii Windows şi în Excel se pot efectua diferite acţiuni

folosind fie comenzile din meniurile programului, fie butoanele aflate pe bara de

instrumente.

True/Fals


38. Tipurile de date care pot fi introduse în celulele unei foi de calcul Excel sunt:

1. text

2. numere

3. date calendaristice, ora

4. formule şi funcţii

Alegeți varianta corectă:

a. 1+3

b. 2+3+4

c. 1+2+3+4

d. 2+3

Raspuns corect: C

39. Copierea unor date (identice) în mai multe celule se face utilizând cursorul de tragere (+)

din colţul din dreapta jos al celulei şi “trăgând” peste celulele unde va fi copiat conţinutul

celulei de pornire.

True/Fals


40. Dacă se poziţionează cursorul mouse-ului pe linia de separare dintre coloane sau

rânduri aflată în capătul de coloană sau rând, nu se poate modifica lăţimea unei coloane

sau înălţimea unui rând.

True/Fals

Raspuns corect: Fals

41. Pentru inserarea celulelor se utilizează butoanele Insert –Rows.

True/Fals


42. Pentru inserarea rândurilor se utilizează butoanele Insert –Cells

True/Fals


43. Stilul este un grup de opţiuni de formatare ce pot fi aplicate unei celule sau grup de

celule și se referă la: formatul numerelor, fontul, alinierea, chenare, haşuri, etc.;

programul Excel are şase stiluri prestabilite.

True/Fals


44. Diagramele pot fi create pe aceeaşi foaie de lucru cu datele sau pe foi de lucru separate.

True/Fals


9

45. O deficiență majoră a programului Excel o constituie imposibilitatea de a adăuga foilor

de lucru imagini şi desene create cu alte programe, reproduceri.

True/Fals


46. Facilitatea Expert Pivot Table şi Pivot Chart (Pivot Table Wizard) poate fi utilizată

pentru rearanjarea rândurilor sau coloanelor unui tabel, pentru realizarea unei forme de

prezentare cât mai adecvate.

True/Fals


47. Programul Excel dispune de o serie de instrumente pentru: restricţionarea introducerii

datelor, evidenţa modificărilor, căutarea valorii corecte, generarea scenariilor,

programarea liniară (rezolvitor - solver).

True/Fals


48. Programul Excel nu dispune de un instrument adecvat pentru rezolvarea problemelor de

optimizare prin programare liniară.

True/Fals


FIŞA DISCIPLINEI

1. Date despre program 1.1.Instituţia de învăţământ superior Universitatea Spiru Haret

1.2.Facultatea Management

1.3.Departamentul Management si contabilitate

1.4.Domeniul de studii Management

1.5.Ciclul de studii Licentă

1.6.Programul de studii/Calificarea Management/Economist

2.Date despre disciplină

2.1.Denumirea disciplinei BAZELE INFORMATICII

2.2. Codul disciplinei M1105

2.3. Titularul activităţilor de curs Conf. univ. dr. CRUCERU GICA

2.4.Titularul activităţilor de

seminar Asist univ. Barbu Ilie Mircea

2.5. Anul de studiu 1 2.6.Semestrul 1 2.7. Tipul de

evaluare Cv 2.8.Regimul

disciplinei O

3.Timpul total estimat (ore pe semestru al activităţilor didactice)

3.1 Număr de ore pe săptămână 3 din care: 3.2 curs 1 3.3 seminar/laborator 2

3.4 Total ore din planul de

învăţământ

42 din care: 3.5 curs 14 3.6 seminar/laborator 28

Distribuţia fondului de timp ore

Studiul după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe 15

Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate şi pe teren 14

Pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 15

Tutoriat 2

Examinări 2

Alte activităţi Proiect 10

3.7 Total ore studiu individual 58

3.9 Total ore pe semestru 100

3.10 Număr de credite 4

4. Precondiţii (acolo unde este cazul)

4.1 de curriculum

4.2 de competenţe

5. Condiţii ( acolo unde este cazul)

5.1. de desfăşurare a

cursului

Prelegerile se desfăşoară în săli dotate cu echipament de predare multimedia

5.2. de desfăşurare a

seminarului/laboratorului

Laborator dotat cu Minim Windows Xp si Pachetul Office 2003/2007.

Recomandat Windows 7 şi pachetul Microsoft Office 2010

6. Competenţele specifice acumulate

Competenţe

profesionale

C1.1.Aplicarea de metode, tehnici şi instrumente manageriale în rezolvarea de

probleme/situaţii bine definite în dinamica mediului intern şi extern al organizaţiei.

C6.4.Realizarea de studii/lucrări de fundamentare a procesului managerial, utilizând

baze de date, informaţii şi cunoştinţe

C6.5Selectarea metodelor, tehnicilor şi procedurilor pentru utilizarea bazelor de date,

informaţii şi cunoştinţe în procesul managerial

Competenţe

transversale

CT3.Identificarea oportunităţilor de formare continuă şi valorificarea eficientă a

resurselor şi tehnicilor de învăţare pentru propria dezvoltare

7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate)

7.1 Obiectivul general al disciplinei Dezvoltarea abilităţilor şi a deprinderilor practice de a utiliza tehnologia

informaţiei şi a comunicării (IT&C) pentru automatizarea muncii la

birou

7.2 Obiectivele specifice După parcurgerea cursului studenţii vor putea să:

- Recunoască principalele componente hardware;

-Editeze un text utilizând un editor de texte;

-Să utilizeze foile de calcul pentru calcule economice;

-Să realizaze prezentări multimedia;

-Să creeze pagini web simple;

8. Conţinuturi

8.1 Curs Metode de predare Observaţii

1. Concepte de bază în tehnologia informaţiei Prezentare proiectie video;

predare interactivă

Suportul de curs este acesibil

studenţilor pe platforma de

elearning Blackboard;

Manualele sunt disponibile in

biblioteca sau la punctul de

carte

2. Structura unui sistem de calcul

Prezentare proiectie video;


idem

3. Procesoare de texte profesionale. Microsoft Office



idem

4. Tehnici şi metode de tehnoredactare a documentelor

utilizate în aplicaţia Word



idem

5. Crearea, editarea, formatarea, imprimarea și

vizualizarea documentelor în aplicaţia Word



idem

6. Prezentarea programului de calcul EXCEL



idem

7. Editarea și formatarea foilor de calcul în programul

de calcul tabelar EXCEL

Bibliografie

1. Cruceru Gica, Bazele informaticii, Suport de curs remis electronic studenţilor programului pe

platforma BB, USH, 2013; 2. Cruceru Gica, Sisteme informatice de gestiune, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2012

3. Maniu, G., Bazele informaticii,Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2012

4. Mareş D. M., şi alţii, Informatică generală, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006

8.2 Seminar/laborator Metode de predare Observaţii

1. Prezentarea echipamentelor periferice ale unui PC.

Prezentarea şi cunoaşterea sistemului de operare

Windows XP şi Office 2003/2007/2010

Proiectie video, exemple,

dezbatere

2. Configurarea sistemului Windows utilizand

aplicatia Control Panel.

Activitate practică la

calculator

3. Redactarea unui CV, scrisoare de corespondenţă

comercială, utilizând facilităţile Microsoft Word.


calculator

4. Utilizarera şabloanelor şi a stilurilor Word pentru

personalizarea documentelor.


calculator

5. Realizarea unei foi de calcul tip factură utilizând

Microsoft Excel.


calculator

6. Utilizarea formulelor şi a funcţiilor Excel pentru

aplicaţii economice curente; Realizarea cu ajutorul

foilor de calcul unui stat de plată.


calculator

7. Baze de date in Excel, lucrul cu mai multe foi de

calcul


calculator

Bibliografie

1. Cruceru Gica, Bazele informaticii, Suport de curs remis electronic studenţilor programului pe platforma BB,

USH, 2013;

2. Cruceru Gica, Sisteme informatice de gestiune, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2013

3. Maniu, G., Bazele informaticii,Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2012

4. Mareş D. M., şi alţii, Informatică generală, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice, asociaţiilor

profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului

Discutarea conţinutului disciplinei cu reprezentanţi ai mediului autohton de afaceri

10. Evaluare

Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 Metode de evaluare 10.3 Pondere din

nota finală

10.4 Curs Implicarea în prelegere cu

întrebări, comentarii,

exemple de analiză.

Frecvența, periodicitatea și

calitatea intervențiilor pe timpul

cursului, teste grilă

10%

Seminar/laborator Participarea activă în

dezbateri, probleme,

studii de caz.

Frecvenţa interacţiunii în timpul

orelor de seminar, discuţia liberă,

studiu de caz, teste, aplicații

practice pe calculator

10%

10.5. Evaluare finală Examen scris 80%

10.6 Standard minim de performanţă

Însuşirea cunoştinţelor predate la curs şi a aplicaţiilor din cadrul seminarului Cunoaşterea şi înţelegerea conţinutului cursurilor la nivelul ideilor esenţiale Întocmirea referatului sau a eseului ales din tematica administrată şi/sau rezolvarea a cel puţin a 2 subiecte din 3 în cadrul examenului scris sau răspunsul corect la 5 teste-grilă din 10 teste-grilă

10.7. Standard de performanţă (pentru nota 10):

Cunoaşterea şi înţelegerea integrală a conţinutului cursurilor Întocmirea şi prezentarea referatului sau a eseului ales din tematica transmisă şi/sau

Abordarea tuturor subiectelor din cadrul examenului scris sau răspunsul corect la toate testele-grilă

Data completării: Semnătura titularului de curs, Semnătura titularului de seminar,

29.09.2013. Conf. univ.dr. Cruceru Gica Asist. univ. Asist univ. Barbu Ilie Mircea

Data avizării în departament Semnătura şefului de departament

01.10.2013 Management si Contabilitate,

Prof.univ.dr. Pânzaru Stelian

CURS 1.

Concepte de bază în tehnologia informaţiei

1.1. Noţiuni despre informaţie şi telecomunicaţii

Concepte despre informaţie şi dată

Informaţia şi comunicarea au o mare importanţă, atât pentru dezvoltarea personalităţii umane,

cât şi pentru evoluţia vieţii şi societăţii democratice. Nici societatea şi nici indivizii ei, nu pot evolua,

nu pot progresa satisfăcător dacă nu dispun de informaţii.

Conceptul de informaţie reprezintă o noţiune de maximă generalitate care semnifică o ştire,

un mesaj, un semnal, etc. despre evenimente, fapte, stări, obiecte, etc în general forme de manifestare

a realităţii care ne înconjoară, având un caracter obiectiv.

Trebuie făcută distincţia între ştire ca informaţie despre ceva şi opinie despre acel ceva.

Ştirea întruneşte caracteristicile (calităţile) de informaţie în sensul că reflectă realităţi obiective,

stări de fapt existente, în timp ce opinia, reprezintă exprimarea unor păreri, a unor gânduri proprii sau

de grup. Opinia este deci subiectivă, putând fi uneori promovată pe baza unor interese dinainte

stabilite, urmărind scopuri fie constructive (educaţionale, mobilizatoare, etc), fie distructive

(denaturarea realităţii, abaterea atenţiei de la problemele reale ale vieţii, dezinformarea, etc). Opinia

fiind subiectivă are un grad redus de generalitate chiar atunci când priveşte unele evenimente

concrete.

De asemenea, informaţia nu trebuie să se confunde cu zvonul care reprezintă, ca şi opinia

distructivă, o ştire neinteresantă, neverificată sau tendenţioasă.

Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor, opiniilor şi comentariilor o reprezintă

comunicarea.

Informaţia apare deci ca o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective.

Din punt de vedere conceptual, informaţia reprezintă o reflectare în planul gândirii umane a

legăturilor de cauzalitate, privind aspecte din realitatea ce ne înconjoară.

Din punctul de vedere al informaticii, informaţia este definită ca fiind „o formulă scrisă

succeptibilă de a aduce o cunoştinţă”.

Informaţia are deci sens de noutate pentru cel căruia i se adresează, indiferent de forma pe

care o ia (ştire, semnal, comunicare). Putem spune deci că informaţia este un mesaj, dar cu

precizarea că nu orice mesaj este o informaţie. Dacă mesajul nu transmite nicio noutate şi nu are un

suport real, atunci aceasta nu prezintă interes pentru receptor şi deci nu are caracter de informaţie.

Informaţia primeşte întotdeauna atributul domeniului pe care îl reflectă. De exemplu, realităţile din

domeniul economic se reflectă în informaţii economice.

1

Procesul de sesizare, înţelegere şi însuşire a informaţiilor dintr-un anumit domeniu, reprezintă

un proces de informare. Informaţiile dobândite în urma unui proces de informare într-un anumit

domeniu, formează cunoştinţele despre acel domeniu, iar mulţimea caestora reprezintă patrimoniul de

c unoştinţe.

Data este forma de reprezentarea accesibilă a informaţiei prelucrate. Ea reprezintă suportul

formal al informaţiei care se concretizează în cifre, litere, simboluri, coduri şi alte semne.

Pentru informatică, datele reprezintă forma fizică efectivă a simbolurilor utilizate pentru

reprezentarea informaţiei.

Datatele reprezintă obiectul prelucrării pentru informatică, materia primă a acesteia şi numai prin

asociere cu realitatea pe care o reflectă, se poate spune că informatica prelucrează informaţii.

Datele obţinute în urma prelucrării, la rândul lor, pot reprezenta o anumită informaţie, cu o

semnificaţie pentru o anumită categorie de utilizatori, şi o altă informaţie cu altă semnificaţie pentru

altă categorie de utilizatori, iar pentru alţii rămân simple date.

Pentru un utilizator avizat, există o corespondenţă determinată între informaţie, simbol şi dată

astfel că, foarte adesea, în practică, termenul de informaţie este utilizat pentru a desemna date, iar

expresia de „prelucrarea informaţiilor” înlocuieşte expresia de „prelucrarea datelor”.

Se poate spune că datele prelucrate, în măsura în care afectează în sens pozitiv

comportamentul receptorilor (oameni sau maşini), devin informaţii.

În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor, acestea sunt privite din trei puncte de vedere:

Din punct de vedere sintactic, când se urmăreşte aspectul formal al acesteia, în sensul

că informaţiile trebuie să capete anumite forme de reprezentare, respectând riguros

anumite reguli;

Din punct de vedere semantic, urmărindu-se semnificaţia, înţelesul informaţiei

(conţinutul real al informaţiei) ce derivă din datele prelucrate.

Din punct de vedere pragmatic, urmărindu-se utilitatea pentru receptori, efectul asupra

acestora (măsura în care acestea satisfac cerinţele utilizatorului)

Deşi informatica are în vedere în primul rând aspectul formal al informaţiei, totuşi, în procesul

prelucrării datelor, nu poate face abstracţie de nici unul din cele trei aspecte (sintactic, semantic şi

pragmatic). Chiar dacă în procesul prelucrării datelor se pleacă de la un interes pragmatic, acesta nu

se poate realiza dacă nu se respectă anumite reguli de sintaxă şi semnificaţie privind datele supuse

prelucrării.

2

1.2. Conceptul de sistem, sistem informaţional şi sistem informatic

Conceptul de sistem

Conceptul de sistem este folosit tot mai frecvent în limbajul curent, deşi, există mai multe

variante şi păreri în definirea sa. Pentru o definire cât mai aproape de realitate, trebuie să desprindem

câteva aspecte legate de elementele sale caracteristice: o mulţime de elemente intercorelate

funcţional, intrările sistemului, ieşirile sistemului, starea sistemului, scopul funcţionării sistemului.

Totodată, este ştiut că, orice sistem este legat de un anumit mediu, are o anumită structură şi

funcţionează după anumite reguli.

Pe baza celor de mai sus, sistemul ar putea fi definit un ansamblu de elemente intercorelate

funcţional ce acţionează într-un anumit scop, în forma cea mai simplă. Conceptul de sistem este

sugerat în figura 1.1.:

Intrări Ieşiri

Fig. 1.1. Elementele componente ale unui sistem

Sistemul are o dimensiune relativă, ca sferă de cuprindere, în funcţie de nivelul la care se

raportează întro ierarhie funcţională.

Un sistem poate fi descompus pe mai multe niveluri de referinţă şi poate fi format din mai

multe subsisteme. Spre exemplificare, am putea privi economia mondială ca fiind formată din

economiile tuturor ţărilor, care, la rândul lor includ economiile unităţilor economice şi sociale din

fiecare ţară.

De asemenea, un sistem poate fi sau deveni un subsistem, în funcţie de nivelul la care este

studiat. De exemplu: sistemul economic al unei organizaţii economice, este la rândul său subsistemul

economiei naţionale; sistemul fianciar-contabil al unei organizaţii, este, la rândul său un subsistem al

sistemului economic al organizaţiei, ş.a.m.d.

În acest context se poate spune că orice sistem apare ca un subsistem al unui sistem

cuprinzător, că niciun sistem sau subsistem nu se găseşte izolat, funcţionând întrun anumit mediu, că

legăturile dintre ele sunt evidenţiate tocmai de intrările, respectiv ieşirile fiecăruia.

3

Prelucrări(procese)

Conceptul de sistem informaţional

Comunicarea între diferite subsisteme şi în cadrul acestora se realizează prin intermediul

sistemului informaţional. Dacă luăm ca exemplu de referinţă o unitate economică, sistemul

informaţional se interpune între sistemul condus şi sistemul conducător (de conducere).

Sistemul informaţional poate fi definit ca un ansamblu tehnico-organizatoric de proceduri de

constatare, consemnare, verificare, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor, în scopul satisfacerii

cerinţelor informaţionale necesare conducerii în procesul de elaborare a deciziilor.

Din definiţie, se desprind sarcinile şi obiectivul informaţional.

În ceea ce priveşte sarcinile sistemului informaţional, într-o formă mai analitică, acestea pot

fi următoarele:

Culegerea şi consemnarea datelor primare de la locurile unde se petrec procesele şi

fenomenele economice, precum şi din spaţiul economic extern;

Verificarea, transmiterea şi stocarea datelor pe diferiţi purtători tehnici de informaţii;

Prelucrarea manuală sau automată a datelor în concordanţă cu cerinţele conducerii;

Asigurarea integrităţii şi confidenţialităţii datelor;

Asigurarea calităţii informaţiilor necesare conducerii, sub aspectul realităţii, exactităţii,

completitudinei, oportunităţii şi formei de prezentare;

Reducerea costului informaţiei;

Asigurarea informaţiilor necesare conducerii conform principilui selecţiei şi informării prin

excepţie;

Includerea în cadrul procedurilor a unor modele matematice care să conducă la utilizarea

optimă a resurselor umane, materiale, financiare şi timp din cadrul unităţilor economice.

Grafic, sistemul informaţional poate fi prezentat ca în figura 1.2.

INFORMAŢII INFORMAŢII

DIN AFARĂ ÎN AFARĂ

RESURSE PRODUSE (SERVICII)

Fig.1.2. Sistemul informaţional al unei unităţi economice

4

DECIZII INFORMAŢII

(SUB)SISTEMUL CONDUS

(SUB)SISTEMUL DE CONDUCERE

În ceea ce priveşte obiectivul sistemului informaţionaţional, se poate spune că acesta reprezintă

satisfacerea cerinţelor informaţionale necesare conducerii în procesul de elaborare a deciziilor. Deci,

prin scopul urmărit, putem considera sistemul informaţional ca un instrument al conducerii în vederea

realizării obiectivelor activităţilor unităţilor economice.

Conceptul de sistem informatic

În măsura în care activităţile din cadrul sistemului informaţional sunt realizate cu ajutorul

echipamentelor electronice de culegere, transmitere, stocare şi prelucrare automată a datelor, se spune

că avem de-a face cu informatizarea sistemului informaţional şi implicit a determinat apariţia

conceptului de sistem informatic.

În acest context, sistemul informatic reprezintă un ansamblu de elemente intercorelate

funcţional în scopul automatizării obţinerii informaţiilor necesare conducerii în procesul de elaborare

a deciziilor.

Elementele componente ale sistemului informatic, intercorelate funcţional, sunt redate în

figura 1.3.:

Fig. 1.3. Elementele componente ale sistemului informatic

Un sistem informatic este compus, în principal din următoarele elemente:

a) Baza tehnică sau HARDWARE-ul sistemului informatic care este constituită din totalitatea

mijloacelor tehnice de culegere, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor, în care locul

central revine calculatorului electronic.

5

SISTEMINFORMATIC

Baza tehnico-materială

Sistemul de

programe

Baza informaţională

Baza ştiinţifică şi metodologică

Resursele umane şi cadrul organizatoric

b) Sistemul de programe sau SOFTWARE-ul sistemului, ce cuprinde totalitatea programelor

pentru fuuncţionarea sistemului informatic, în concordanţă cu funcţiunile şi obiectivele ce i-au

fost stabilite. Se au în vedere, atât programele de bază (SOFTWARE-ul de bază), cât şi

programele aplicative (SOFTWARE-ul aplicativ).

c) Baza ştiinţifico-metodologică, care este constituită din modele matematice ale proceselor şi

fenomenelor economice, metodologii, metode şi tehnici de realizare a sistemelor informatice.

d) Baza informaţională cuprinde datele supuse prelucrării, fluxurile informaţionale, sistemele şi

nomenclatoarele de coduri.

e) Resursele umane şi cadrul organizatoric, ce cuprinde personalul de specialitate şi cadrul

necesar funcţionării sistemului informatic. Personalul de specialitate include informaticieni cu

studii superioare şi pregătire medie, analişti, programatori, ingineri de sistem, analişti-

programatori, operatori, controlori de date, etc. Cadrul organizatoric este cel specificat în

regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii în care funcţionează sistemul informatic.

Realizarea unui sistem informatic reclamă acţiuni conjugate de asigurare a tuturor elementelor de

mai sus, neglijarea chiar şi numai a unuia dintre acestea putând aduce prejudicii întregii acţiuni.

Putem afirma, aşadar că, sistemul informatic este inclus în sistemul informaţional şi are ca

obiect de activitate, în general, procesul de culegere, verificare, transmitere, stocare şi

prelucrare automată a datelor.

În ceea ce priveşte raportul dintre sistemul informatic şi sistemul informaţional se poate aprecia

că, sistemul informatic tinde spre a egala sfera de cuprindere a sistemului informaţional, însă acest

lucru nu va fi posibil niciodată, datorită limitelor sistemului informatic. Tot timpul în cadrul sferei

sistemului informaţional vor exista o serie de activităţi ce nu vor putea fi automatizate în totalitate.

1.3 Funcţiile generale ale unui sistem informatic de birou

Funcţiile sistemului birotic decurg atât din obiectivele de automatizare şi de informatizare a

activităţii de birou, dar şi din mijloacele pe care electronica, informatica şi comunicaţiile le oferă în

vederea realizării acestor obiective.

Un sistem birotic îndeplineşte următoarele funcţii generale:

1. Funcţia de introducere a informaţiei în sistem.

2. Funcţia de memorare şi de regăsire a informaţiei.

3. Funcţia de prelucrare.

4. Funcţia de ieşire.

5. Funcţia de comandă şi de control.

6

Fig. 1.4. Funcţiile sistemului birotic

Funcţia de introducere a informaţiei în sistem se exercită într-o varietate de modalităţi, cum sunt:

preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţii naţionale sau internaţionale,

publice sau private;

preluarea informaţiei provenite din reţeaua locală de date;

ˇintroducerea manuală a datelor şi textelor sau înregistrarea cu echipament adecvat a

convorbirilor, imaginii şi sunetului.

Informaţia odată introdusă în sistem fie se prelucrează imediat, în timp real, fie se memorează

pentru prelucrări ulterioare, nefiind exclusă nici posibilitatea transferării ei, la ieşire, fără a fi

memorată sau prelucrată de către sistem.

Funcţia de memorare şi de regăsire a informaţiei joacă un rol important în funcţionarea unui sistem

birotic. Capacitatea de stocare a informaţiei şi viteza de acces la date constituie criterii fundamentale

de apreciere a performanţelor unui sistem birotic.

Informaţiile se pot păstra astfel:

ˇ în memoria internă, pentru datele în curs de prelucrare;

ˇ în memoria externă, pentru datele care se consultă periodic;

ˇ arhiva electronică, pentru informaţiile care se consultă rar.

Informaţia aflată în memoria unui sistem birotic poate fi valorificată prin consultare locală ori

comunicată solicitanţilor prin intermediul reţelelor de comunicaţii.

Funcţia de prelucrare se referă la o mare varietate de operaţii şi de procese:

conversia informaţiei din formă analogică în formă digitală, necesară memorării şi procesării

ei cu mijloace informatice, precum şi operaţia de conversie din digital în analogic;

7

informaţii

comenzi

transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic, optic, grafic) pe altul (conversie de

suport);

copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport (operaţie de reproducere a informaţiei);

crearea şi încărcarea bazei informaţionale a sistemului birotic. Presupune un ansamblu de

proceduri prin care se generează structura şi modul de organizare a informaţiei pe suportul

tehnic, încărcarea bazelor de date, astfel create, cu informaţia provenită din memoria externă

sau internă din reţelele de comunicaţie ori manual, de la terminale;

actualizarea bazei informaţionale. Această operaţie presupune eliminarea şi introducerea

informaţiilor şi modificarea informaţiilor deja existente;

tratarea propriu-zisă a informaţiei, care constă în efectuarea celor mai variate operaţii care pot

privi:

- fie forma – în cazul prelucrării textelor, documentelor şi imaginilor;

- fie conţinutul – în cazul prelucrării datelor.

informaţia prelucrată trebuie consultată în timp real. Acest lucru se realizează cu ajutorul unor

programe care permit căutarea, selectarea şi transmiterea informaţiei solicitate la un dispozitiv

periferic de ieşire (monitor, imprimantă etc.);

punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire presupune operaţii diferite în raport de

natura informaţiei solicitate. În cazul prelucrării textelor, documentelor şi imaginii punerea în

formă este una din operaţiile principale la care acest gen de informaţii sunt supuse.

Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă mai multe cerinţe având în vedere mai

multe aspecte, după cum urmează:

natura informaţiei transferate la ieşire: date, texte, documente, secvenţe sonore, secvenţe

vizuale;

conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire;

natura suportului tehnic sau grafic pe care urmează a fi transferată informaţia la ieşire;

forma, digitală sau analogică, a informaţiei transmise;

destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat.

Funcţia de comandă şi de control a sistemului birotic deţine toate atributele necesare pentru

dirijarea şi pentru reglarea funcţionării întregului sistem, a tuturor funcţiilor sale, alocarea optimă a

resurselor sistemului referitoare la echipamente, la memoria internă, la baza de programe şi la baza

informaţională. Tot aici are loc controlul proceselor de intrare, de prelucrare şi de ieşire a informaţiei

în funcţie de natura lor, de destinaţia şi de modul de transmitere a rezultatelor.

8

1.4. Impactul tehnicii de calcul şi a telecomunicţiilor asupra strategiei firmei

Mediul tehnologic este constituit din totalitatea elementelor ce definesc tehnologia

momentului actual. Tehnologia reprezintă un set de procese prin care o combinaţie de resurse

oarecare sunt transformate în produse. Saltul revoluţionar în calitatea acestui tip de procese este legat

de descoperiri și inovaţii cu impact profund asupra organizaţiilor:

- superconductivitatea,

- microprocesorul,

- bioingineria,

- robotica,

- laserul,

- fibra optică și multe altele.

Dar tehnologia actuală înseamnă și îmbunătăţirea continuă a materialelor de bază, a

proiectării, a metodelor sau a sistemelor de gestiune și control. Modificările tehnologice au un impact

notabil asupra concepţiilor privitoare la piaţă și la sistemul logistic. Noile tehnologii și inovaţii ajung

atât de rapid în producţie, încât generează noi produse pentru care caracteristicile de marketing nu au

sesizat o posibilă piaţă. Se creează simultan cu produsul și nevoia pentru consumul său, producând la

nivelul firmei, organizaţiei și instituţiei o inversare în ordinea de abordare logică a relaţiei marketing-

producţie din ultimele decenii. Cei mai importanţi factori care definesc acest mediu sunt:

- cheltuielile guvernamentale, dar și cele ale firmelor private pentru cercetare;

- ritmul de apariţie a inovaţiilor;

- viteza de transfer a tehnologiilor;

- rata de înnoire a produselor;

- rata de înlocuire a echipamentelor;

- calitatea infrastructurii;

- dotarea cu echipamente de calcul;

- încadrarea cu personal tehnic etc.

Determinanţii strategiei de firmă se divizează în două categorii:

- determinaţi endogeni

- determinanţi contextuali.

Prima categorie de determinanţi au ca trăsătură comună faptul că ei se manifestă în cadrul

firmei :

- proprietarul firmei,

- managementul la nivelul superior,

9

- dimensiunea firmei, complexitatea organizaţiei,

- înzestrarea tehnică și tehnologiile,

- potenţialul uman al firmei,

- potenţialul informaţional al organizaţiei,

- starea economică a firmei și cultura organizaţională)

Definitorie pentru cea de a doua categorie de determinanţi este manifestarea lor în mediul

ambiant al firmei, puterea directă asupra factorilor decizionali din organizație asupra lor fiind mai

redusă (determinantul economic și managerial, cel tehnic, tehnologic și social, ecologic, politic și

juridic).

Pornind de la aceste elemente ale strategiei de firmă în cadrul mediului de afaceri extern

competiţional se poate determina impactul acestuia asupra activităţilor logistice care au în vedere

evoluţiile majore ale acestuia faţă de perioadele anterioare. Necunoașterea sau neglijarea acestor

schimbări pentru activităţile de logistică ar avea drept consecinţe nu numai costuri mai ridicate, dar

chiar și probleme de necompetitivitate care ar duce în opinia unora, la o cotă de piaţă mai redusă,

furnizori mai scumpi sau profituri mai mici.

Așadar recunoașterea problemelor strategiilor firmei într-un mediu de afaceri extern

concurenţial și a impactului sau asupra problemelor de logistică ar avea drept urmare împiedicarea

exportatorilor de la exploatarea complexă a unui potenţial profitabil pe piaţa externă. Mai mult,

neluarea în considerare a acestor aspecte referitoare la mediul de afaceri extern pot chiar să excludă

orice participare pe piaţa externă.

Impactul dezvoltării tehnologiilor informaţiei asupra resurselor umane ale unei firme, pot

influenţa :

Optimizarea proceselor ,

Elaborarea unor procese creative

Managementul performanței,

Talent în management

Fidelizarea angajaților

Training& dezvoltare

Recrutare și retenție

10

Întrebări de autoevaluare

1. Ce este informaţia ? Care sunt noţiunile asemănătoare cu care nu trebuie să confundăm

informaţia ?

2. Ce reprezintă data pentru informatică?

3. Definiţi noţiunile de: sistem, sistem informaţional şi sistem informatic.

4. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre sistemul informatic şi sistemul informaţional?

5. Enumeraţi şi explicaţi componentele sistemului informatic.

6. Descrieți funcțiile generale ale unui sistem informatic de birou.

7. Care este impactul dezvoltării tehnologiilor informaţiei asupra resurselor umane ale unei

firme?

11

CURS 1.

Exemple de teste grilă

1. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate?1. Ştirea întruneşte caracteristicile (calităţile) de informaţie în sensul că reflectă

realităţi obiective.2. Opinia este subiectivă, deci nu poate fi o informatie.3. Zvonul reprezintă, ca şi opinia distructivă, o ştire neinteresantă, neverificată sau

tendenţioasă.4. Informaţia este definită ca fiind „o formulă scrisă succeptibilă de a aduce o

cunoştinţă”a. 1+2b. 2+4c. 3+2d. Toate afirmatiile sunt adevaratee. Nici una din afirmatii nu este adevarata

D

2. Care din afirmatiile de mai jos sunt corecte?1. Ştirea NU întruneşte caracteristicile (calităţile) de informaţie în sensul că reflectă

realităţi obiective.2. Opinia este subiectivă, deci nu poate fi o informatie.3. Zvonul reprezintă, ca şi opinia distructivă, o ştire neinteresantă, neverificată sau


cunoştinţă”a. 1+2b. 2+3+4c. 3+2d. Toate afirmatiile sunt adevaratee. .Nici una din afirmatii nu este adevarata.

B

3. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate?1. Data este forma de reprezentarea accesibilă a informaticii prelucrate.2. Zvonul reprezintă, ca şi opinia distructivă, o ştire neinteresantă, neverificată sau


cunoştinţă”a. 1+2b. 2+3c. 1+3d. Toate afirmatiile sunt adevaratee. Nici una din afirmatii nu este adevarata

D4. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor, acestea sunt privite din urmatoarele

puncte de vedere:1. Din punct de vedere sintactic2. Din punct de vedere semantic, 3. Din punct de vedere pragmatic,

a. 1+2+3b. 2+3c. 1+3d. Nici una dintre afirmatii nu este corecta

A5. Elementele componente ale unui sistem sunt:

1. intrari2. prelucrai (procese)3. iesiri

a. 1+3b. 2+3c. 1+2d. 1+2+3e. Nici unul din elementele de mai sus nu sunt caracteristice unui sistem

D

6.Verificarea, transmiterea şi stocarea datelor pe diferiţi purtători tehnici de informaţii, sunt :a. sarcini ale sistemului informatic,b. componente hardwer ale sistemului informaticc. .nu sunt elemente caracteristice sistemelor informationale

A

7. Care din elentele de mai jos intra in sarcina sistemului informational?1. Asigurarea integrităţii şi confidenţialităţii datelor;2. Reducerea costului informaţiei;3. Prelucrarea manuală sau automată a datelor în concordanţă cu cerinţele conducerii;

a. 1+3b. 1+2c. 1+2+3d. .Nici unul dintre acestea

C8. Care din elemenntele de mai jos NU intra in sarcina sistemului informatic ?

1. Asigurarea integrităţii şi confidenţialităţii datelor;2. Reducerea costului informaţiei;3. Prelucrarea manuală sau automată a datelor în concordanţă cu cerinţele

conducerii;a. 1+3b. 1+2c. 1+2+3

D

9. Privitor la raportul dintre sistemul informatic si sistemul informational, care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate?:

a) sistemul informatic este identic cu sistemul informational;b) sistemul informatic este inclus in sistemul informational;c) sistemul informational este inclus in sistemul informatic;

B

2

CURS 2.

Structura unui sistem de calcul

În prezent sistemele de calcul sunt întâlnite în domeniile cele mai diverse ale industriei,

cercetăii şi şiintei fiind un instrument modern de prelucrare a informaţei.

Configuraţia şi arhitectura unui sistem de calcul

Din punct de vedere fizic şi funcţional, un sistem electronic de calcul reuneşte două

componente de bază:

- componenta hardware;

- componenta software.

Un sistem de calcul poate avea o configuraţie minimă, numită configurare de bază, care este

definită de numărul minim de componente necesar pentru ca sistemul să fie operaşional şi o

configuraţie maximă, rezultată prin adăugarea de componente noi până la limita maximă admisă de

unitatea centrală de prelucrare. Între configuraţia minimă şi cea maximă, se poate realiza orice altă

configuraţie admisă de sistem şi care să răspundă cât mai bine cerinţelor utilizatorului şi

posibilităţilor financiare ale acestuia.

În figura 2.1. este prezentată una dintre configuraţiile posibile de calcul:

1

CD-ROM flopystik

U.C.P.

H.D.

Elemente de interfaţă

Ehipam.periferice de INTRARE

Ehipam.periferice de IEŞIRE

DrivereModemCompilatorinterpretor

Tastatura

Mouse-ul

Monitor

Imprimanta

Ehip.periferice de intrare/ieşireFig.2.1. Exemplu de configuraţie de calcul

Conceptul de arhitectură are un grad mai mare de generalitate definind componentele unui

sistem de calcul, în primul rând din punct de vedere funcţional şi făcând abstracţie de forma fizică şi

de amplasarea fiecărei componente. Din punct de vedere al arhitecturii, orice sistem de calcul

reuneşte următoarele unităţi funcţionale:

- unitatea de comandă-control (UCC),

- unitatea aritmetico-logică (UAL),

- unitatea de memorie internă (MI)

- unitatea de memorie externă (ME),

Aceste unităţi se regăsesc în arhitectura oricărui sistem de calcul, aşa cum sunt prezentate în

figura 2.2. :

Fig.2.2. Arhitectura unui sistem de calcul

A. Componenta hardware este cea responsabilă cu funcţionarea fizică a sistemului şi este

dată de echipamentul fizic utilizat şi reprezintă ansamblul elementelor fizice, care compun

calculatorul electronic: circuite lectrice, componente lectronice, dispozitive mecanice şi alte elemente

materiale care intră în structura fizică a calculatorului electronic.

Elementele care compun hardware-ul calculatorului privite din punct de vedere al rolului lor

în procesul prelucrării datelor şi al modului în care acestea comunică între ele, sunt individualizate

asfel:

2

U.C.C U.A.L.

M.I.

UNITĂŢI DE INTRARE

UNITĂŢI DE IEŞIRE

M.E.

U.C.P.

a) Unitatea centrală de prelucrare (UCP) care examinează programul curent, coordonează

operaţiile efectuate, fiind adevăratul centru de coordonare al sistemului. Această unitate este de fapt

un automat secvenţial, cablat fizic sau microprogramat realizând funcţiile date de un anumit set de

instrucţiuni. Instrucţiunile acceptate sunt în cod maşină, un limbaj de programare de nivel jos şi care

nu permite programarea aplicaţiilor la nivel de utilizator. Activitatea sa se desfăşoară prin

decodificarea instrucţiunilor primite şi plasarea comenzilor către celelalte unităţi componente.

Unitatea centrală de prelucrare este componenta care realizează efectiv operaţiile de prelucrare

(operaţii arirmetice, operaţii logice, operaţii de manipulare a datelor, operaţii de transfer etc.).

Pentru realizarea funcţiilor şi operaţiilor specifice, unitatea centrală de prelucrare este

alcătuită din două mari componente: memoria internă şi microprocesor (procesor).

- Memoria internă a unui calculator electronic reprezintă una din componentele de bază

ale oricărui sistem de calcul, având rolul de a păstra programele şi datele în forma lor

binară, pe toată perioada de prelucrare a datelor, şi în acelaşi timp, participă împreună cu

microprocesorul la efectuarea operaţiilor stabilite prin program.

Din punct de vedere constructiv, memoria internă la calculatoarele moderne este realizată din

circuite integrate. Cele două stări stabile ale circuitelor electronice servesc pentru memorarea

informaţiilor în forma lor binară, indiferent dacă este vorba de programe sau de date.

Din punct de vedere al organizării şi al accesării, memoria internă este structurată pe celule

binare, locaţii, zone, partiţii, blocuri etc. În funcţie de caracteristicile tehnice ale acesteia.

Bitul reprezintă unitatea cea mai elementară de reprezentare a informaţiei în memorie şi poate

avea valoarea 0 sau 1, iar circuitul electronic capabil să memoreze o informaţie de un bit (o poziţie

binară de valoare 0 sau 1), se numeşte celulă binară. O informaţie reprezentată pe 8 biţi consecutivi

formează un octet, sau un byte şi poate fi adresat individual.

O succesiune de 8 (opt) celule binare capabile să memoreze o informaţie de 8 biţi, având

asociată o adresă unică şi al cărei conţinut poate fi scris sau citit într-un singur ciclu de memorie, se

numeşte locaţie de memorie.

În mod obişnuit, memoria internă este văzută ca o succesiune de locaţii cu dimensiunea de un

octet iar conţinutul unei locaţii este tratat ca o entitate de informaţie.

O succesiune de mai multe locaţii de memorie formează o zonă de memorie.

Locaţia de memorie, care desemnează o informaţie de 8 biţi, nu trebuie confundată cu

noţiunea de cuvânt de memorie ( sau cuvânt de informaţie) care poate să însemne o informaţie de 8,

16, 32 sau 64 biţi, în funcşie de performanţele calculatorului.

Operaţia de depunere şi stocare a informaţiilor în memorie se numeşte înscriere (sau scriere),

iar operaţia de extragere a informaţiilor stocate se numeşte citire.3

Acţiunea de identificare a unei locaţii de memorie în vederea scrierii sau citirii se numeşte

adresare sau accesare, iar posibilităţile de a realiza această adresare se numesc moduri de adresare a

memoriei (sau de acces la memorie).

Principalele caracteristici de performanţă şi funcţionale ale memoriei interne sunt

următoarele:

- capacitatea de stocare a informaţiei;

- timpul de acces;

- ciclul de memorie;

- dimensiunea cuvântului de memorie;

- costul de fabricaţie;

Capacitatea memoriei (mărimea) memoriei interne, se exprimă în kiloocteţi (Ko) sau megaocteţi

(Mo) : 1Ko = 1024 octeţi. Aşa cum am mai spus, cea mai mică unitate este bitul. Un bit (1b) poate lua

valoarea 0 sau 1. 8 biţi formează un byte (1B). Cu ajutorul lui se definesc celelalte unităţi de măsură :

1024 byts = 1 kilobyt (1kB)

1024 kilobytes = 1 megabyte (1MB)

1024 megabytes = 1 gigabyte (1GB).

Timpul de acces la memorie reprezintă intervalul de timp dintre momentul în care s-a emis o cerere

de acces, pentru scriere sau citire şi momentul când începe efectiv operaţia de scriere sau citire şi se

exprimă în mod frecvent în microsecunde sau nanosecunde.

Ciclul de memorie este intervalul de timp în care se realizează scrierea sau citirea unei unităţi de

informaţie în/din memorie. Ciclul de memorie mai este definit şi ca interval de timp între două

operaţii succesive de scriere sau citire .

Cuvântul de memorie este unitatea elementară pentru memorarea şi accesarea instrucţiunilor,

operanzilor numerici şi adreselor. Dimensiunea cuvântului de memorie este stabilită prin construcţia

calculatorului şi poate fi de 8, 16, 32 sau chiar 64 de biţi şi se mai numeşte cuvânt de informaţie.

Ţinând cont că produsele software moderne şi performante sunt foarte complexe şi necesită un

spaţiu de memorie sporit pentru stocare şi viteze mari de calcul, rezultă că atât capacitatea memoriei

interne cât şi timpul de acces sau durata ciclului, sunt caracteristici esenţiale în aprecierea

performanţelor calculatoarelor electronice.

Costul de fabricaţie este un criteriu economic de ordin general privind performanţele unui calculator

electronic şi depinde de foarte mulţi factori, în primul rând de tehnologia de fabricaţie şi de firma

producătoare.

Din punct de vedere al accesului şi al modului de funcţionare, memoria internă este alcătuită

din două componente:4

- memoria ROM (Read Only Memory);

- memoria RAM (Random Acces Memory)

Memoria ROM (Read Only Memory) este o memorie programată prin tehnici speciale, în

mod obişnuit de către constructor şi nu permite programatorilor şi utilizatorilor obişnuiţi decât citirea

unor informaţii pe care le conţine. Ea este o memorie “genetică”.

Uzual, în memoria ROM sunt stocate comenzi de iniţializare şi pornire a sistemului, anumite

componente ale sistemului de operare, compilatoare sau interpretoare pentru anumite comenzi

(exemblul BASIC-ul). Pentru ca programele existente în memoria ROM să fie executabile, ele

trebuiesc aduse mai întâi în memoria RAM.

Memoriile ROM sunt nevolatile (nu-şi pierd conţinutul), sunt de mici dimensiuni şi, în principiu sunt

accesibile numai sistemului de operare şi nu pot fi extinse.

Memoria RAM(Random Acces Memory) este memoria internă a calculatorului la care ne

referim în mod current şi care este accesibilă utilizatorilor atât pentru citire cât şi pentru scriere în

mod repetat. În memoria RAM rulează toate programele utilizatorilor şi poate fi gestionată şi

administrată de către aceştia. Pe toată durata funcţionării calculatorului, memoria RAM poate păstra

următoarele tipuri de informaţii:

- programe alcătuite din instrucţiuni sau comenzi;

- date asupra cărora se execută prelucrările;

- rezultate ale prelucrărilor intermediare sau finale;

- alte informaţii sau programe ale sistemului de operare necesare supravegherii şi controlului

desfăşurării corecte a procesului de prelucrare a datelor şi funcţionării normale a sistemului. Memoria

RAM este volatilă pierzându-şi conţinutul la apariţia diferitelor evenimente şi este modulară cu

posibilităţi de extindere.

Din punct de vedere al administrării şi utilizării, memoria internă este identificată prin

următoarele elemente:

Memoria de bază numită şi memoria convenţională, este formată din primii 640 KB din memoria

RAM şi reprezintă partea din memoria internă unde se execută majoritatea programelor utilizatorilor

şi unde se încarcă sistemul de operare, la pornirea calculatorului. Ea este cea mai importantă

componentă a memoriei interne şi nici un calculator nu poate funcţiona fără exsistenţa acesteia.

Memoria superioară ocupă o zonă de 384 KB cuprinsă între 640 KB (memoria internă) şi 1024 KB.

În mod normal, programele utilizatorilor nu au acces în această zonă, aceasta fiind utilizată de

hardware-ul sistemului pentru memorarea paginilor monitorului şi pentru copierea memoriei ROM

(BIOS). În această zonă se mai pot copia unele informaţii din alte zone, sau anumite componente

5

(drivere) ale MS-DOS-ului după o prealabilă pregătire a acestora în memoria extinsă ( se mai

numeşte şi mapare).

Memoria extinsă este memoria ce poate fi adresată peste 1 MB (adică peste 1024 KB) şi este proprie

calculatoarelor electronice cu procesoare puternice.

Notă: În modul de lucru normal, toate procesoarele se pot adresa până la 1 MB de memorie internă.

Microprocesoarele puternice, atunci când lucrează cu memoria extinsă, sunt supuse unor protocoale

prin care sunt trecute din modul de lucru real în modul de lucru protejat. Aceste protocoale sunt puse

la disapoziţia utilizatorilor fie independent, fie însoţite de anumite programe care solicită memorie

extinsă.

Memoria înaltă este formată din primii 64 KB din memoria extinsă în care poate rula o parte din

programele de operare, lăsând mai multă memorie convenţională disponibilă pentru programele

urilizatorilor. Folosirea memoriei înalte presupune instalarea unui manager de memorie.

Memoria expandată este o memorie suplimentară care apare ca urmare a utilizării incomplete a

memoriri superioare. Spaţiile rămase libere, între programele copiate îm memoria RAM superioară

din memoria ROM(BIOS) pot fi administrate şi utilizate dinamic ca memorie suplimentară numită

memorie expandată. În memoria expandată se pot stoca programe sau date, însă într-un volum limitat.

Memoria expandată este împărţită în pagini a câte 16 KB.

Memoria cahe reprezintă o componentă aparte ataşată direct microprocesorului, servind ca memorie

intermediară între memoria internă propriu-zisă a calculatorului şi microprocesor, fiind mult mai

rapidă decât memoria RAM: programele ce trebuiesc rulate sunt aduse mai întâi din memoria RAM

în memoria cahe în blocuri, apoi instrucţiunile sunt luate de aici pe rând şi executate, în acest fel

eliminându-se timpul de aşteptare ce apare datorită vitezei mai mari de lucru al microprocesorului

faţă de memoria internă a calculatorului. Cu cât memoria cahe este mai mare, cu atât creşte cantitatea

de informaţii care se transferă, deci creşte considerabul viteza de lucru a calculatorului.

- Microprocesorul este o componentă de bază a unităţii centrale de prelucrare la toate

calculatoarele personale, reprezentând creierul acestora. Din punct de vedere fizic, microprocesorul

este un circuit integrat alcătuit dintr-o capsulă de plastic sau ceramică, în interiorul căreia sunt

înglobate mai multe componente electronice active şi pasive; numărul acestora de ordinul miilor,

zecilor sau sutelor de mii este diferit de la un tip la altul în funcţie de tehnologia de fabricaţie şi de

generaşia din care face parte ( şi în domeniul fabricării microprocesoarelor, acestea sunt grupate pe

generaţii în funcţie de gradul de integrare).

Performanţele generale ale unui microprocesor sunt date de următoarele caracteristici

principale:

6

- viteza de lucru a microprocesorului este mai rapidă decât a memoriei interne a calculatorului

şi depinde de:

frecvenţa pulsatorului (ceasul intern al microprocesorului); pulsatorul (ceasul intern)

reprezintă un oscilator care are rolul de a genera şi transmite pulsuri în calculator, în

mod ritmic, la intervale egale de timp, necesrae pentru a comanda realizarea

operaţiilor programate (conform programului existent în memoria RAM) şi

sincronizarea tuturor funcşiilor calculatorului. Frecvenţa pulsatorului se măsoară în

megaherţi şi poate lua valori de: 6,12,25,33,40,55,66,100 MHz, sau chiar mai mult în

funcţie de tipul microprocesorului şi generaţia din care face parte.

dimensiunea registrelor proprii,

capacitatea magistralelor,

capacitatea memoriei cahe.

- mărimea memoriei RAM pe care o poate adreasa sau capacitatea de adresare a memoriei

RAM este o caracteristică importantă a microprocesorului şi se referă la capacitatea memoriei

RAM ce depăşeşte 1Mb, întrucât până la 1 Mb poate adresa orice microprocesor. Limita

maximă, uzuală este situată la 16 Mb RAM.

- setul de instrucţiuni pe care le poate executa reprezintă pentru utilizator un deziderat

important întrucât, acestea reclamă posibilitatea microprocesorului de a răspunde la prelucrări

cât mai diverse şi complexe.

- fiabilitatea şi costul de fabricaţie reprezintă alte caracteristicici care terbuiesc luate în

calculul deciziei în alegerea unui anumit tip de calculator.

- mărimea memoriei cahe.

Un microprocesor clasic are în alcătuirea lui fizică şi funcţională, următoarele componente:

unitatea de execuţie,

unitatea de segmentare,

unitatea de paginare,

unitatea de interfaţă pe magistrală,

unitatea de pregătire a codului,

unitatea de decodificare a instrucţiunilor.

După funcţiile clasice ale fiecărui microprocesor, aceste unităţi pot fi grupate astfel:

Unitatea de comandă şi control (UCC )- este componenta care comandă, coordonează şi

controlează, în orice moment întregul proces de prelucrare a datelor şi de asemenea întregul

proces de funcţionare corectă a tuturor componentelor sistemului de calcul, pe baza

comenzilor transmise de utilizator şi memorate în memoria internă a calculatorului.7

Unitatea aritmetică-logică (ALU) – este alcătuită fizic din totalitatea circuitelor electronice,

prin care se asigură realizarea prelucrărilor propriu-ziseatât a datelor cât şi a operaţiunilor

logice.

Setul de registre proprii cuprinde registrele cu destinaţie generală şi registre de accesare.

Registrele microprocesorului funcţionează ca o memorie RAM proprie în sensul că păstrează

temporar informaţii ce urmează a fi prelucrate, sau rezultate ale prelucrărilor până la

transmiterea acestora către memoria RAM a calculatorului. Dintre registrele generale de

adresare, cele mai importante sunt: registru de date, registru de instrucţiuni, registrul contor-

program şi registrul contor de date.

Unitatea de interfaţă şi liniile de comunicaţii (magistrala internă)

Aceste componente, precum şi legăturile dintre ele sunt redate în fig.2.3. :

Fig.2.3. Unităţile componente ale microprocesorului

b) Memoria externă este formata din dispozitive care pot reţine informaţia pe o

durată mare de timp. Această memorie este structural identică cu memoria internă, dar

informaţia stocată poate fi mult mai mare la un preţ de cost mult redus. Introducerea

programelor şi datelor în memorie se realizează prin intermediul unităţii de intrare, iar

extragerea rezultatelor din memorie se face prin unitatea de ieşire. Memoria externă a unui

calculator este tot atât de importantă şi necesară ca şi memoria internă, având rolul de a păstra

informaţiile (programe şi date), pe o durată nedeterminată. Pentru orice calculator, memoria

externă constituie o completare şi o extindere a memoriei interne, prezentând două

particularităţi deosebite faţă de memoria internă:

Este nelimitată ca volum,

Nu este volatilă, informaţiile rămân stocate pe o durată nedeterminată.

8

U.C.C.

INTERF.MAGISTR.

BUFFER REGIST U.A.L.32 biţi 32 biţi

32 biţi 32 biţi

Magistrala internă - 32 biţi

c) Echipamentele periferice reprezintă ansamblul de componente care pot fi conectate cu

unitatea centrală de prelucrare, pentru a obţine o anumită configuraţie. Ele asigură comunicarea dintre

om şi maşină la intrarea şi ieşirea informaţiilor din unitatea centrală şi stocarea unui volum important

de date care pot fi reutilizate ulterior. Deasemenea, echipamentele periferice asigură comunicaţiile cu

alte reţele de calculatoare. Din punct de vedere a funcţiilor pe care le au, ele pot fi clasificate astfel:

- periferice de intrare (tastatura, scaner-ul, microfoane, mouse-ul, camera web)

- periferice de ieşire (monitorul, imprimanta, boxele )

- periferice de intrare/ieşire (unitatea hard disc,unitatea floppy disc, unitatea CD-ROM, unitatea

stik..)

- periferice de comunicaţie (modem-ul, routerul)

Tastatura –are la bază următoarele principii de funcţionare: fiecare tastă are asociat un număr de

identificare care poartă denumirea de cod de scanare. Tastatura reţine nu numai apăsarea unei taste,

dar şi eliberarea acesteia, fiecare acţiune fiind înregistrată separat. Există două categorii de taste :

- taste comutatoare – care au efect indiferent dacă sunt apăsate sau eliberate;

- taste de control - care au efect numai atunci când sunt acţionate ;

Mouse-ul – este alcatuit dintr-o carcasă de plastic prevăzută cu 2 sau 3 butoane, 1 bilă cauciucată ce

transmite sistemului mişcările efectuate, un cablu de conectare la sistem şi un conector de interfaţă.

Monitorul –este principalul dispozitiv periferic de ieşire care permite afişarea de o manieră

temporară a informaţiilor aflate în calculator. Este alcătuit din două elemente principale: dispozitivul

de afisare şi placa video.

Mondem-ul – ca periferic de comunicaţie este considerat inovaţia esenţială a “erei Internet”.

Cuvântul modem (modulator- demodulator) descrie procesul de comunicare.

Imprimanta – este un echipament periferic de ieşire ce permite editarea pe hârtie a rezultatelor unei

prelucrari într-o formă vizibilă omului. Acestea au urmatoarele caracteristici: calitatea imprimării ;

viteza ; modalitatea de alimentare a hârtiei ; zgomotul ; dimensiunea liniei tipărite ; calitatea grafică

a tipăririi ; memoria proprie ; fiabilitatea şi costul.;

Boxele – sau difuzoarele, sunt dispozitive acustice pentru redarea profesională a sunetelor.

Specificaţia cea mai des întâlnită pentru dispozitivele acustice este puterea muzicală măsurată în W.

d) Unităţile de interfaţă şi linii de comunicaţie (magistrale, drivere). Unităţile de interfaţă

sunt dispozitive ce permit comunicaţia între două echipamente cu caracteristici funcţionale diferite.

Împreună cu liniile de comunicaţie, unităţile de interfaţă reprezintă totalitatea circuitelor prin care

echipamentele de intrare/ieşire precum şi unităţile de memorie externă sau alte componente, se

9

conectează la initatea centrală. Nu toate unităţile de intefaţă sunt obligatorii pentru orice sistem de

calcul. Sunt obligatorii numai acele unităţi de interfaţă care asigură funcţionarea minimă a unui siste

de calcul şi anume:

unitatea de iunterfaţă pentru tastatură,

unitatea de interfaţă pentru hard-disk şi floppy disc,

unitatea de interfaţă pentru monitor.

În cazul unui sistem cu o configuraţie mai complexă, se utilizează şi alte unităţi de interfaţă:

unitatea de interfaţă cu imprimanta,

unitatea de interfaţă pentru conectarea la reţea,

unitatea de interfaţă pentru CD-Rom,

unitatea de interfaţă pentru tele-fax,

unitatea de interfaţă pentru dispozitivele de video-audio,

unitatea de interfaţă pentru comunicarea cu televizorul sau videocasetofonul,

unitatea de interfaţă cu alte calculatoare (în sistem

intranet sau/şi internet).

Functionarea hard-diskului

Hardisk-ul este format din mai multe discuri.

In general pe fiecare față a fiecărui disc este câte un cap

de citire. Toate capetele de citire sunt prinse între ele

astfel că se mișcă simultan. Datele sunt împărțite în piste

și sectoare. Sectorul este unitatea minimă de alocare pe

disk. Mărimea unui sector este de 512 octeti. Fiecare

sector are pe lângă cei 512 octeti, niște informații suplimentare neaccesibile utilizatorului. Acestea

sunt: secvența de sinconizare (numită gap), suma de control (CRC). O pistă este o fâșie circulară a

unei fețe a unui disc. Toate pistele care sunt la aceeași distanță față de centrul discului formează un

cilindru. Adică pistele unui cilindru sunt citite simultan de capetele de citire.

Din punct de vedere logic un hardisk poate fi împărțit în partiții. Partițiile sunt mulțimi

care sunt disjuncte, iar reuniunea lor formează totul. Din punct de vedere istoric partițiile trebuie să

fie de lungime multiplu de cilindru, adică unitatea de alocare a partițiilor este cilindrul. (Există totuși,

programe de partiționare care pot creea partiții care să înceapă sau să se sfârșească în mijlocul unui

cilindru.) Pe fiecare partiție se află câte un sistem de fișiere. Un sistem de fișiere este o bază de date

ierarhică, adică un arbore. Arborele este format din crengi (directoarele) și frunze (fișierele). Intern,

10

directoarele sunt fișiere de un format specific. Unitatea de alocare a datelor pentru un anumit sitem de

fișiere este clusterul.

Clusterul este un multiplu (de obicei putere a lui 2) de sectoare continue. Pentru FAT32 si

NTFS clusterul este în general de 4k. FAT și NTFS sunt sisteme de fișiere folosite de MS-DOS și MS

Windows.

Performanţe

Un cluster este citit la viteza maximă pentru că datele de pe el sunt așezate continuu.

Capetele de citire nu trebuie să se miște, iar sectoarele vin la rând pe măsură ce sunt citite. Dacă

trebuie să citim date de pe un alt cluster care se află la distanță, acesta se poate afla pe un alt cilindru

(deci va trebui să mutăm capetele și să așteptăm să se rotească discul până în dreptul capetelor de

citire). Din cauza asta un disc fragmentat este mai lent atât la citire cât și la scriere. In general

sistemele de operare (mai precis logica din driverele pentru sistemele de fișiere) au un algoritm de

alocare a sectoarelor care previne fragmentarea.

B. Componenta software cuprinde totalitatea programelor, reprezentând “inteligenţa

calculatorului” prin care se asigură funcţionarea şi exploatarea sistemului de calcul. Prin componenta

software, utilizatorul transmite calculatorului metodele de gestiune a resurselor, logica prelucrării

datelor precum şi modelele de structurare şi redare sau stocare a acestora.

Sistemul de operare reprezintă totalitatea programelor de control care asigură accesul optim

la resursele hard şi soft ale unui calculator sau ale unui grup de calculatoare.

Sistemul de operare în raport cu numărul de utilizatori şi cu numărul de programe pe care le poate

executa la un moment dat se poate împărţi în mai multe categorii:

1. Mono utilizator şi monotasking (DOS, MS-DOS). Permite rularea aplicaţiilor una după

alta; fiecare utilizator foloseşte resursele în mod serial.

2. Mono utilizator şi multitasking (Windows 3x). Admite rularea aplicaţiilor pentru un

singur utilizator în paralel.

3. Multi utilizator şi multitasking (Windows 95, 98, Unix). Aplicaţiile mai multor

utilizatori folosesc în comun sau separat resursele aflate în diferite puncte ale unei reţele de calcul.

4. Sisteme de operare pentru reţea (Novell/Netware). Permite accesul utilizatorilor de la

mai multe calculatoare (terminale), la fişiere comune sau individuale.

Softul de aplicaţii este un program destinat rezolvării unor anumite probleme. Şi acesta se

împarte în mai multe categorii:

11

1. Soft-ul specializat – este un produs “la cheie”, specializat în rezolvarea anumitor sarcini

pentru clientul care l-a comandat. Este mai costisitor fiind realizat de obicei ca un unicat, dar prezintă

avantajul că este protejat împotriva pirateriei, el putându-se folosi doar cu echipamentul respectiv.

2. Soft semigeneralizat – pachete de programe realizate de firme specializate care au o arie

de cuprindere mare din punct de vedere al utilizatorului. În România există o bancă naţională de

programe pe lângă Institutul de Cercetare în Informatică unde sunt stocate pachete de programe din

această categorie. Utilizarea acestui tip de programe este mai ieftină şi reduce considerabil durata de

proiectare/implementare a noilor sisteme de birou. Ele asigură în acelaşi timp compatibilitatea

diferiţilor utilizatori, ceea ce favorizează prelucrarea unor date folosite de mai multe firme.

3. Softul generalizat – programele din această categorie pot fi folosite de orice utilizator

fără nici o adaptare. Utilizatorul solicită programul de la firmele specializate în funcţie de tipul

calculatorului, de capacitatea sa de memorie, de datele ce trebuie prelucrate. Tendinţa în realizarea

acestor programe este de automatizare a foarte multor funcţii, în condiţiile în care utilizatorul nu este

un specialist în informatică.

Soft-ul generalizat pentru birotică este format din următoarele grupe mari de programe:

Procesoare de text şi de imagine fixă, tip document: WORD, WORDSTAR,

WORDPERFECT, VENTURA PUBLISHER, PAGEMAKER, EXPRESS PUBLISHER.

Procesoare pentru desen şi pentru reprezentări grafice: CORELDRAW, HARVARD

GRAPHICS.

Procesoare de tabele: LOTUS 1-2-3, EXCEL, QUATTRO.

Programe de gestiune a bazelor de date: ACCESS, APPROACH

Procesoare integrate: WORKS, FRAMEWORK, OPEN ACCESS, SYMPHONY.

Procesoare pentru comunicaţii şi pentru reţele de date.


1. Descrieți configurația şi arhitectura unui sistem de calcul.

2. Componenta hardware este cea responsabilă cu...................................

3. Unitatea centrală de prelucrare (UCP) care examinează programul curent, coordonează

operaţiile efectuate, fiind adevăratul centru de coordonare al sistemului. Adevărat sau fals?

4. Care sunt cele două mari componente care alcătuiesc unitatea centrală de prelucrare și care,

realizează funcţiile şi operaţiile specifice unui sistem electronic de calcul?

5. Ce este un sistem de operare?dar pachetul de aplicații?

12

1

CURS 2.


1. Structura de principiu a unui sistem de calcul conține următoarele componente principale:






Dintre cele cinci componente de mai sus două formeaza procesorul. Indicați dintre variantele de mai

jos varianta corectă:

a) 1+4

b) 1+5

c) 2+4

d) 2+5

e) 4+5

Raspunsul corect este e deoarece procesorul este compus din unitatea de comandă și control și din

unitatea aritmetică și logică.

2. Dintre cele cinci componente de mai jos trei formează unitatea centrală. Indicați care este

varianta corectă:






a) 1+2+3

b) 1+4+5

c) 2+4+5

d) 2+3+4

e) 2+3+5

Raspunsul corect este c deoarece procesorul împreună cu memoria internă formează unitatea centrală

de procesare.

3. Calculatorul personal este un ansamblul funcțional format din următoarele componente:

1. placa de bază

2. microprocesorul

3. memoria internă

4. monitor

5. tastatura

Trei dintre aceste componente formeaza structura unitatii centrale. Indicati varianta corecta:

a) 1+2+3

b) 1+2+4

c) 1+2+5

d) 2+3+4

e) 2+3+5

2

Raspunsul corect este a deoarece procesorul, placa de bază și memoria internă formează unitatea

centrală.

4. Considerăm următoarele afirmații pentru echipament periferic (indicați varianta corectă):

1. orice dispozitiv de memorare externa

2 .orice dispozitiv de afisare

3. orice dispozitiv de intrare

4. orice dispozitiv de iesire

5. orice dispozitiv conectat la calculator

Răspunsul corect este 5 deoarece aceasta este definiția unui periferic.

5. Calculatorul personal este un ansamblul funcțional format din următoarele componente: a). placa de bază

b). microprocesorul

c). memoria internă

d). monitor

e). tastatura

Care este componenta care gestioneaza procesele sistemului de calcul?

Răspunsul corect este b.

6. Echipamentele periferice reprezintă ansamblul de componente care pot fi conectate cu

unitatea centrală de prelucrare, pentru a obţine o anumită configuraţie.

True/Fals


7. Prin echipament periferic se înțelege orice dispozitiv conectat la calculator. În categoria

echipamentelor periferice se pot enumera:

1. hard discul

2. mouse-ul

3. monitorul

4. imprimanta

5. tastatura

Dintre aceste echipamente două sunt dispozitive de afișare. Indicați varianta corectă dintre variantele

următoare care reprezintă dispozitivele de afișare.

a. 1+2

b. 1+3

c. 3+4

d. 1+5

e. 1+5

Răspuns corect : c

8. Prin componenta software, utilizatorul transmite calculatorului metodele de gestiune a

resurselor, logica prelucrării datelor precum şi modelele de structurare şi redare sau stocare a

acestora.

True/Fals


1

CURS 3

Procesoare de texte profesionale. Microsoft Office

Pentru interfaţa de tip Windows, dar şi pentru sistemul de operare Windows cu versiunile sale,

firma Microsoft a creat pachetul de programe Microsoft Office care conţine patru mari aplicaţii

comerciale:

1. Procesorul de texte Word. Este un program pentru prelucrarea textelor, care tinde să devină

un procesor de publicaţii asigurând, pe lângă operaţiile clasice de prelucrare a textelor şi

aranjarea lor sub forma de tiparitură (broşură, ziar, carte).

2. Programul de calcul tabelar Excel. Este un program care gestionează datele sub formă de

tabele (foi de calcul) şi poate fi folosit cu uşurinţă şi de către utilizatorii neinformaticieni.

3. programul de grafică pentru realizarea prezentărilor pe calculator Power Point. Este un

program cu ajutorul căruia se poate realiza prezentări de diapozitive pe calculator, sub

formă de slid-uri.

4. Sistemul de gestionare a bazelor de date Access. Este un program pentru gestionarea datelor

sub formă de baze de date. El este destinat în special programatorilor.

3.1. Avantajele utilizării aplicațiilor din pachetul de programe Microsoft Office:

Aplicaţiile lucrează la fel şi folosesc aceleaşi concepte şi metode pentru a asigura legatura cu

calculatorul;

Aplicaţiile folosesc aceleşi tehnici şi metode pentru realizarea interfeţei (sistemul de meniuri

bara cu instrumente, bara de stare, riglele) asfel încât dacă ne însuşim modul de lucru cu

interfaţa unei aplicaţii, va fi foarte uşor să învăţăm modul de lucru ale celorlalte aplicaţii. In

plus, aplicaţiile au fost create pentru interfaţa Windows şi au preluat de la aceasta tehnicile

folosite pentru realizarea ei (ferestrele şi butoanele ferestrelor, sistemul de meniuri, casetele

de dialog şi obiectele din casete).

Aplicaţiile comunică între ele prin intermediul aceluiaşi limbaj, astfel încât schimbul de date

între aplicaţii se face foarte uşor şi nu ceează probleme de incompatibilitate. Aplicaţiile pot

fi folosite separat sau împreună, câştigând în acest fel timp preţios. Astfel, într-un document

scris în Word putem insera date sub formă de tabele preluate din foile de calcul gestionate

de aplicaţia Excel sau din bazele de date gestionate de aplicaţia Access şi se efectuează rapid

2

calcule cu aceste date. Documentul astfel realizat poate fi inserat într-o prezentare creată cu

Power Point.

Pachetul de programe Microsoft Office oferă un centru de control al celor patru aplicaţii

(administratorul Microsoft Office). El creează pe ecranul calculatorului o bară cu butoane

scurtatură, care ajută la lansarea rapidă în execuţie a aplicaţiilor.

Aplicaţiile pachetului Microsoft Office sunt uşor de instalat şi de actualizat.

3.2. Caracteristici, conţinut

Aplicaţiile din pachetul de programe Microsoft Office prezintă următoarele caracteristici comune:

Sistemul de meniuri conţine aceleaşi meniuri verticale (nouă meniuri): File, Edit,

View, Insert, Format, Tools, Table, Window, Help.

Folosesc aceleaşi taste scurtatură pentru opţiunile comune din meniuri: <Ctrl>+<C>-

Copy, <Ctrl>+<N>-New, <Ctrl>+<F>-Find...

Pentru opţiunile comune din meniu se folosesc, de pe barele cu instrumente de lucru

aceleaşi butoane cu pictograme ca scurtatură, cât şi aceleaşi descrieri.

Informaţiile suplimentare despre fişierele de date administrate de fiecare aplicaţie

sunt aceleaşi (titlu, autor, cuvinte cheie...).

Folosesc rigle pentru poziţionarea mai uşoară în fişierul de date.

Afişează o bară de stare cu informaţii despre fişierul de date.

In plus, pachetul de programe Microsoft Office mai conţine o serie de mici aplicaţii (applets)

care pot fi utilizate atunci cand procedăm la utilizarea unui document:

Graf ne ajută să construim grafice pornind de la un set de numere. Aceste grafice

pot fi inserate în documentele create cu Word.

Organization Chart ajută la crearea structurilor ierarhice de tip organigramă.

Equation Editor ajută la scrierea unor expresii matematice care urmează a fi

inserate în documentul creat în Word.

Word Art ajută la scrierea în diferite moduri a textului din documentul creat cu

Word sau din prezentarea creată cu Power Point: răsucit, aplecat, răsturnat,

cu umbre, cu contur.

ClipArt Gallery pune la dispoziţie un set de imagini din care se pot alege desene

pentru a le insera în documentele realizate în Word sau prezentările create cu

Power Point.

3

Aplicaţiile Microsoft Office dispun de instrumente de lucru la care se poate face apel pentru a

primi ajutor. Ele furnizează pas cu pas instrucţiunile necesare desfăşurării unei activităţi. Aceste

instrumente se regăsesc sub formă de:

Proceduri asistent(Wizart). Sunt instrucţiuni cu care se pot realiza fişiere de date

complexe.

Folii de sugestii (Cue Card). Sunt instructiuni detaliate care pot fi afişate chiar în timpul

lucrului.

Previzualizări (Previews). Arată pe ecran ceea ce va fi tipărit la imprimantă.

Demonstratii (Demos) . demonstrează cum trebuie procedat pentru executarea unei lucrări

mai dificile.

Când se instalează pachetul de programe Microsoft Office se creează automat grupul de

programe Microsoft Office care conţine pictogramele aplicaţiilor din pachet. Orice aplicaţie din

pachet se lansează astfel:

- se deschide grupul de aplicaţii Microsoft Office executând dublu clic pe pictograma lui;

- se lanseaza în execuţie o aplicaţie din grup executând dublu clic pe pictograma ei.

Dacă vom copia aplicaţia Microsoft Office din grupul Microsoft Office în grupul SartUp, la

lansarea în execuţie a mediului Windows se va lansa în execuţie şi administratorul pachetului de

programe. El va afişa o bară cu instrumente de lucru care conţine câte un buton scurtătură pentru

fiecare aplicaţie din pachet. Bara cu instrumente va permite lansarea în execuţie rapid a oricărei

aplicaţii, executând clic pe butonul pictogramă a aplicaţiei.

executăm clic pe pictograma Microsoft Office;

se deschide meniul din care alegem opţiunea About Microsoft Office care, la rândul său va

deschide o casetă de dialog din care vom putea afla numărul versiunii.

3.3. Noutăţile pe care le aduce Microsoft Office 2007

3.3.1. Caracteristicle pachetului de programe Office 2007

Mocrosoft Office 2007 este o suită completă de software pentru productivitate şi baze de

date la birou, care ajută utilizatorul să economisească timp şi să se organizeze. Capabilităţile

puternice de management al contactelor ne ajută să menţinem informaţiile de contact ale tuturor

clienţilor actuali sau potenţiali într-un singur loc. Putem crea materiale de marketing profesionale

pentru tipărire, transmitere prin e-mail şi publicare pe web sau putem produce campanii eficiente de

marketing în interiorul firmei. Putem crea documente dinamice de business, foi de calcul, prezentări

4

şi , putem construi baze de date fără a avea nevoie de experienţă sau de personal tehnic. Putem

învăţa rapid caracteristicile noi folosind meniuri îmbunătăţite, care prezintă instrumente adecvate

atunci când avem nevoie de ele.

Office 2007 include următoarele programe:

- Mocrosoft Office Access 2007;

- Mocrosoft Office Excel 2007

- Mocrosoft Office Outlook 2007

- Mocrosoft Office PowerPoint 2007

- Mocrosoft Office Publisher 2007

- Mocrosoft Office Word 2007

La baza sistemului Mocrosoft Office 2007 se află suitele sau ediţiile anterioare ale Mocrosoft

Office, care furnizează instrumentele cheie de productivitate pentru desktop. Noile caracteristici din

aceste programe îmbunătăţesc felul în care angajaţii lucrează între ei, cu partenerii şi cu clienţii. In

plus, organizaţiile captează şi folosesc informaţiile mult mai uşor, mult mai bine.

Pe lângă ediţiile de bază pentru desktop, versiunea 2007 include noi programe, servere şi servicii

care adaugă valoare abilităţilor de operare pe care utilizatorii le au deja.

Folosite împreună, elementele din sistemul Mocrosoft Office 2007 ne ajută să adresăm nevoi de

business, mergând de la managementul productivităţii până la cel al proiectelor complexe.

Incă de la primele sale versiuni, suita Mocrosoft Office s-a adresat acelor utilizatori care

aveau nevoie de o modalitate simplă de a crea şi a manipula informaţii electronice, colecţii de texte,

informaţii financiare sau prezentări. Ulterior, odată cu avansul internetului, s-au adăugat suiei şi un

modul care permite managementul complex al mesajelor electronice, o aplicaţie de prelucrare a

bazelor de date, instrumente de simplificare a preluării şi completării formularelor electronice.

Indiferent de aria de utilizare (personală sau de business), suita Mocrosoft Office este punctul de

referinţă pentru toţi cei care folosesc un calculator personal. Modulele din componenta suitei se

adresează unei necesităţi clar personalizate conform scopului în care vor fi folosite.

Office 2007 este prima suită cu aplicaţii de birou de la Microsoft care este complet

tradusă în limba română. Calitatea traducerilor nu este neaparat cea mai bună, dar modul în care

termenii au fost aleşi permite navigarea destul de intuitivă.

Office 2007 este foarte complex şi probabil că nimeni nu îi va folosi vreodată toate funcţiile

în acelaşi document, însă fiecare dintre utilizatori poate foarte uşor să îi înţeleagă mecanismul şi să

ajungă să fie mai eficient cu el. Nu trebuie însă să ne speriem de complexitatea sa aparentă.

Există patru module care stau la baza suitei Office de la Microsoft, însă, doar Word

(editorul de text) şi Excel (aplicaţia de calcul tabelar) se regăsesc în toate cele opt versiuni de Office

5

existente pe piaţă în acest moment. In funcţie de versiunea de Office folosită, putem găsi şi

PowerPoint sau Outlook. Toate vin să ne ajute să manipulăm mai uşor diferite tipuri de date: text,

numere, imagini, mesaje electronice sau toate la un loc.

Office este locul în care agregarea informaţiei se face mult mai uşor. De fapt, Office este un

sistem complex format din :

- părţile client (utilităţile cu care suntem familiarizaţi)

- un set de servere care extind foarte mult gama de servicii disponibile (colaborare pe

documente, un nivel crescut de protecţie, agregarea informaţiei etc.)

In realitate, doar cu ajutorul serverelor din noul Office System se poate ajunge la un maxim de

eficienţă pentru zona de business. Comenzile pentru manipularea datelor din modulele Office sunt

similare şi, odată ce ne-am obişnuit cu ele ne va fi mult mai simplu să folosim orice aplicaţie.

3.3.2. Noutăţile pe care le aduce Mocrosoft Office 2007

Mocrosoft Office 2007 aduce o schimbare fundamentală în modul în care informaţiile sunt

necesare şi folosite.dacă în versiunile precedente de Office se punea accentul pe adăugarea de

funcţii noi sau perfecţionarea celor existente, acum accentul s-a mutat către modul în care cel care

foloseşte suita poate să devină mai eficient, să ajungă mai uşor la rezultatele dorite. Ori, această

accentuare pe rezultat a trebuit să fie susţinută de o schimbare importantă la nivelul interfeţei,

schimbare ce poate părea greu de înţeles la prima vedere. Iar modul în care ea a fost exprimată se

rezumă la trei elemente:

- butonul Office;

- bara de instrumente acces rapid;

- Panglica;

Acestea, împreună cu alte câteva elemente, formează noua interfaţă Office 2007.

Butonul Office este butonul din partea stângă sus a ferestrei Office şi ascunde de fapt comenzile de

intrare şi ieşire a materialului electronic folosit de noi. De aici încăracăm, creăm, exportăm şi

tipărim proiectele la care lucrăm. S-a luat în considerare faptul că majoritatea sistemelor actuale

sunt conectate foarte uşor să beneficiem de un conţinut dinamic exprimat în colecţii complexe de

exemple pe care le putem folosi la proiectele pe care dorim să le începem. In funcţie de aplicaţia

folosită, în momentul creării unui document nou sunt descărcate foarte multe template-uri, grupate

pe domenii şi care beneficiază de un identificator de popularitate, pe baza căruia să ne fie mai uşor

să alegem. Odată selectat tipul de proiect pe care îl considerăm nimerit ca exemplu, putem trece la

prelucrarea sa.

6

Tot de la la butonul Office vom realiza şi operaţiile de export a materialului. Implicit, Office

2007 foloseşte un nou format de salvare a documentelor, bazat pe XML (eXtended Markup

Language). El permite o descriere mai uşoară a documentelor (Word, Excel, PowerPoint) şi face

posibilă reducerea semnificativă a dimensiunii ocupate pe hard disk. De fapt este vorba despre un

fişier ZIP, redenumit după caz: docx, xlsxsau pptx, care conţine o descriere XML a informaţiilor din

document. Se poate observa că devine mai simplu de manipulat o astfel de informaţie prin

intermediul unui serviciu web şi că prin compresie se aduce un plus de siguranţă în ceea ce priveşte

protecţia împotriva accesului neautorizat sau protecţie la deteriorare, formatul ZIP beneficiind de un

sistem de protecţie prin suma de control. Este posibil, cel puţin în teorie, ca un document deteriorat

să poată fi recuperat destul de uşor sau măcar să nu fie compromis în totalitate.

Tot în momentul salvării este mai simplu acum să adăugăm informaţii de identificare

(folosite cu maximă eficienţă de Windows Vista) cum ar fi numerele celui care a creat sau a lucrat la

document şi tag-uri de identificare a conţinutului documentului. Tot pentru Windows Vista se poate

salva şi un thumbnail (o imagine în miniatură) prin care afişarea respectivului fişier să fie

personalizată şi care ajută la identificarea sa mai uşoară. Sau dacă se folosesc multe imagini de

dimensiuni apreciabile într-un document, se poate apăsa butonul Instrumente din meniul Salvare şi

de acolo se poate selecta Comprimare imagini cu setarile de rigoare (calitate, rezoluţie etc.)

Trebuie reţinut faptul că, Office 2007 poate lucra în continuare cu formatele vechi de documente

Mocrosoft Office atât la citire cât şi la scriere, neexistând probleme de conversie. Totuşi, dacă se

doreşte să se folosească vechile formate, s-ar putea ca unele elemente funcţionale şi estetice aduse

de Office 2007 să nu poată fi utilizate la maximum din cauza imposibilităţii de redare în versiunile

anterioare.

Nota: se poate stabili ca implicit un alt format de fisier decât cel propus de Office 2007, astfel: din

meniul Office, apăsaţi butonul Opţiuni (Word, Excel, PowerPoint..) şi apoi Salvare. In dreptul

opţiunii „Se salvează fişierele în formatul…” alegeti noul format implicit.

Finalizarea unui document presupune şi închiderea sa. Acest lucru se poate face prin

închiderea aplicaţiei în care lucrăm sau putem să închidem doar documentul dorit. Această a doua

cale este folositoare atunci când lucrăm cu mai multe documente deodată: clic pe butonul Office şi

apoi Inchidere (sau combinaţia de taste ALT+F4)

Opţiunea de publicare directă a unui document Word într-un bloc (pe un serviciu

personalizat), cea de export în format PDF sau XPS. Datorită lor, vom fi siguri că documentul va

avea acelaşi aspect indiferent de staţia sau sistemul de operare folosit pentru vizualizare.

Bara de instrumente acces rapid se găseşte în partea superioară a ecranului, chiar lângă butonul

Office. Cuprinde shortcut-uri pentru cele mai folosite comenzi (implicit: salvare, redo, undo).

7

Acestea pot fi modificate destul de uşor în funcţie de preferinţele fiecăruia, astfel: clic pe săgeata

din dreapta zonei Bara de instrumente acces rapid şi bifaţi acele comenzi care vă sunt necesare. Este

important de ştiut că atunci când veţi folosi shortcut-ul anulare tastare, aveţi disponibilă o listă a

paşilor pe care doriţi să îi anulaţi.

In plus, dacă selecţia de shortcut-uri propusă implicit de Bara de instrumente Acces rapid nu

vă mulţumeşte, puteţi să adăugaţi sau să eliminaţi din ele după preferinţă, apăsând butonul

Opţiuni…, se deschide acces la zona Particularizare, de unde puteţi adăuga (sau elimina)

elementele dorite. Tot de aici putem schimba şi poziţia Barei de instrumente Acces rapid prin

bifarea(debifarea) funcţiei afişare bara de instrumente acces rapid sub Panglica.

Nota: o modalitate la fel de simpla de a afla combinaţiile de taste prin care se pot accesa anumite

funcţii este sa apăsăm tasta ALT. Imediat vor fi afişate în dreptul fiecărei cmenzi shortcut-urile

căutate.

Panglica (Ribbon).Cea mai importanta schimbare din Office 2007 este inlocuirea meniurilor

clasice cu un nou tip da toolbar, care se numeste PANGLICA. Meniurile clasice sunt reorganizate în

tab-uri al căror conţinut se schimbă dinamic în funcţie de tipul de informaţie cu care lucrăm. Mai

simplu, aduce la îndemâna acele instrumente de care avem nevoie, atunci când avem nevoie de acest

lucru, selectăm tab-ul dorit şi apoi comanda efectivă.

Prin introducerea acestei Panglici, suita Office şi-a schimbat interesul către rezultate. Dacă

înainte era nevoie să ştim cum trebuie să facem să ajungem la un anumit rezultat, acum trebuie doar

să ştim ce vrem. Aceasta, pentru c, direct din comenzile disponibile în Panglică, putem să vedem în

timp real rezultatul dorit. Nu mai trebuie să fim „profesori” în Office, ci trebuie doar să avem

imaginaţie şi să folosim cât mai bine exemplele existente. Toate comenzile beneficiază în continuare

de o descriere, însă ele sunt mai degrabă grafice, fapt ce le face mult mai intuitive.

Trecand cursorul mouse-ului peste fiecare comandă în parte, obţinem o descriere sumară a

comenzii şi, foarte important, combinaţia de taste care permite activarea sa (ScreenTip).

Panglica din Office îi prezintă utilizatorului un set de componente ale documentului, în diferite

formatări, în locul unor funcţii prin care să se ajungă la acel rezultat. Apoi, permite finisarea

aspectului blocurilor selectate şi obţinem dacă nu direct ceea ce ne dorim, măcar un aspect similar

cu cel dorit de noi. Scopul este acela de a ajunge mai repede la rezultat şi într-o manieră mai

accesibilă.

In momentul deschiderii uneia din aplicaţiile Office 2007 (Word, Excel sau PowerPoint)

vom vedea că în partea de sus a ecranului sunt prezentate meniuri comune în toate aplicaţiile:

Pornire, Inserare, Aspect pagina, Revizuire şi Vizualizare; în funcţie de programul folosit, mai sunt

două meniuri diferenţiate: Referinte şi Corespondenta pentru Word şi Formule si Date pentru Excel.

8

Alegerea acestei noi modalităţi de navigare şi expunere a comenzilor aplicaţiilor din suita Office

2007 are şi o explicaţie mai complexă: prin intermediul Panglicii (personalizabile), dezvoltatorii

diverselor soluţii bazate pe componentele Mocrosoft Office pot crea şi arăta utilizatorului doar acele

comenzi de care au nevoie în situaţia respectivă, aerisind foarte mult spaţiul de pe desktop şi făcând

mult mai simplă acomodarea.

Nota: atunci când avem nevoie de mai mult spaţiu liber pe desktop, folosim combinaţia de taste

CTRL +F1 pentru a ascunde Panglica. Repetând combinaţia de taste vom readuce Panglica pe

desktop.

Examinare în direct (Live Preview)

Dacă ar fi să rezumăm la o singură funcţie tot ceea ce aduce Office 2007 în partea de

aplicaţii desktop, nu am greşi să îl asociem cu Examinare în direct. Aşa cum am amintit anterior,

schimbarea noului Office se simte prin orientarea către rezultat. In trecut, ca să dăm un aspect

frumos unui document Office, trebuia să ne imaginăm cum ar trebui să arate acesta. Apoi, printr-o

succesiune de comenzi (nu întotdeauna simple şi la îndemană) ajungeam la o formula mai mult sau

mai puţin apropiată de ceea ce ne doream. Office 2007 este complet schimbat în această privinţă.

Tot ceea ce avem de făcut este să selectam informaţia dorită şi, prin trecerea mouse-ului peste

exemplele existente în Panglică, schimbările se vor vedea în timp real. Opţiunea Examinare în direct

este facilitatea prin care acest lucru este posibil şi se bazează pe existenţa unui număr mare de

exemple predefinite grupate în nişte galerii (Galleries). Ca să o activăm, mergem în meniul Opţiuni

al fiecărui modul şi bifăm setarea Activare Examinare în direct.


1. Enumerați cele patru mari aplicaţii comerciale pe care le conține pachetul de programe

Microsoft Office; descrieți-le.

2. Care sunt principalele avantaje ale utilizării aplicațiilor din pachetul de programe Microsoft

Office?

3. Aplicațiile conținute de pachetul de programe Microsoft Office au caracteristici comune?

Dacă da, care sunt acestea?

4. Descrieți noua interfaţă Office 2007.

5. Office 2007 este prima suită cu aplicaţii de birou de la Microsoft care este complet tradusă în

limba română. Adevărat sau fals?

1

CURS 4

Tehnici şi metode de tehnoredactare a documentelor utilizate în

aplicaţia Word

4.1. Funcţiile editorului de texte Word

Aşa cum am mai spus şi în lecţiile anterioare, produsul-program Word face parte din

pachetul de programe Microsoft Office, realizat de firma Microsoft, pachet dedicat sistemelor

informatice de birou. Produsul Word cu toate versiunile sale este unul dintre cele mai performante

procesoare de texte disponibile pe PC-uri, rulează sub sistemul de oprare Windows.

Funcţiile editorului de texte Word, concretizate în ansamblu în comenzi grupate pe submeniuri ale

meniului principal, sunt:

Crearea şi corectarea documentelor;

Editarea documentelor

Lucrul cu mai multe documente;

Tipărirea documentelor;

Gestiunea documentelor pe suporturi magnetice;

Operaţii cu blocuri de texte;

Operaţii de căutare şi înlocuire;

Formatarea documentului la nivel de caracter şi paragraf, şi administrarea unor stiluri de

formatare predefinite sau definite de utilizator.

Formatarea documentului la nivel de pagină (stabilirea marginilor şi a modului de aranjare

a textului în pagină, numerotarea paginilor, crearea anteturilor şi a subsolurilor de pagină, ,

crearea notelor de subsol şi de sfârşit);

Administrarea unor şabloane de documente care automatizează procesul de formare a

documentului (folosirea unor şabloane predefinite, sau crearea propriilor şabloane de

document);

Inserarea tabelelor în document şi administrarea lor (creare, modificare, formatare);

Crearea unor liste marcate sau numerotate;

Aranjarea textului în coloane;

Crearea tabelelor de index, de cuprins, de obiecte şi de autorităţi;

Inserarea obiectelor în document (imagini, diagrame, ecuaţii, simboluri, etc);

2

Administrarea corespondenţei (scrisori, etichete poştale );

Crearea şi folosirea macrourilor;

Analiza lexicală a documentelor;

Captarea şi preluarea imaginilor;

Generarea şi prelucrarea tabelelelor;

Procesarea ecuaţiilor;

Importul de imagini din orice altă aplicaţie Windows (prin protocolul OLE-Object Linking

and Embedding, în traducere: legarea şi încapsularea obiectelor);

4.2. Facilități de tehnoredactare a documentelor oferite de aplicaţia Word

Tehnoredactarea este operaţia prin care un text scris este pregătit tehnic şi grafic pentru

tipărit.

Documentul este o entitate formată din text şi diferite obiecte (tabele, imagini grafice,

expresii matematice...) care aparţin aceleiaşi lucrări (au o legătură logică de conţinut). Documentul

poate fi o scrisoare, un articol, o revistă, un ziar, o broşură, o prezentare, o teză... Prin operaţia de

tehnoredactare se va obţine un document uşor de citit, cu aspect plăcut şi cu o formă de prezentare

corespunzătoare conţinutului.

Word este este mult mai complex decât alte procesoare de texte (Write, Notepad) din mediul

Windows, deşi are multe puncte comune cu acestea. În plus, Word oferă mult mai multe facilităţi în

ceea ce priveşte tehnoredactarea documentelor. Cele mai importante sunt:

1. Şabloanele de document şi procedurile asistent. Pentru a construi mai uşor şi mai rapid un

document, Word pune la dispoziţie o serie de şabloane de document şi proceduri expert:

a) Şabloanele (template)-predefinite- sunt modele de document prefabricate care pot fi

folosite la construirea propriului document. În fereastra document apare o schiţă a

documentului care conţine deja chenare, desene,, texte, cu anumite fonturi, corpuri de

caractere, stiluri, culori. Această schiţă poate fi completată cu propriile texte şi desene.

Aplicaţia Word oferă şabloane predefinite pentru:

o Birotică: scrisori (Letter1, Letter2, Letter3,), circulare (Memo1, Memo 2, Memo 3),

rapoarte (Report 1, Report 2, Report 3), faxuri (Faxcover1, Faxcover2, Faxcover3,);

o Afaceri: facturi (Invoice), ordine de cumpărare (Purchase);

o Publicaţii: broşuri (Brochur1..), comunicate de presă (Presrel 1,2...), manuale

(Manual1...), teze (Thesis), ziare (Newsletter);

3

o Alte activităţi: curriculum vitae (Resume1...), planificarea actvităţilor dintr-o

săptămână (Weetime)....

b) Şabloane utilizator care pot fi construite de utilizator şi salvate pentru utilizare ulterioară;

c) Procedurile asistent (Wizard) sunt aplicaţii care iniţiază cu utilizatorul un dialog, pentru a

comunica un set de informaţii de bază, după care completează singure restul informaţiilor

şi construiesc documentul. Există proceduri asistent pentru:

o Birotică: scrisori (Letter), circulare (Memo), tabele (Table), faxuri (Fax, ,);

o Afaceri: garanţie (Pleading);

o Publicaţii: comunicate standard de presă (PressRelease) teze (Thesis), ziare

(Newsletter);

o Alte activităţi: curriculum vitae (Resume), calendar (Calendar), agendă planificarea

actvităţilor (Agenda), diplome (Award)

2. Entităţi noi . Word pune la dispoziţia utilizatorului posibilitatea de a defini şi de a formula noi

entităţi de document:

a. Secţiunea. Reprezintă o zonă de document care poate fi formatată diferit faţă de restul

documentului.

b. Coloana. Spaţiul util al documentului sau al unei secţiuni poate fi împărţit în blocuri

verticale ( coloane).

c. Tabelul. Spaţiul util al documentului sau al unei zone din document poate fi împărţit în

linii şi coloane. La intersecţia lor se formează casete (celule) în care se pot scrie texte şi

numere, sau pot fi inserate obiecte sau formule de calcul.

d. Titlul de capitol (heading). Textul din paragraful cu care începe un capitol (titlul

capitolului) poate fi formatat cu un anumit stil. Pe baza stilului de formatare se poate

construi cuprinsul documentului.

e. Legenda (caption). Este o etichetă care se atribuie obiectelor inserate în document

(desene, formule matematice, diagrame). Legendele se folosesc pentru a numerota şi

furniza informaţii despre obiectele inserate. Pe baza lor se poate construi o tabelă de

obiecte.

f. Cadrul. Este o casetă care încapsulează un obiect (diagramă, desen, formulă matematică).

Ea permite o mai uşoară manipulare a obiectului inserat în document.

g. Adnotarea (annotation). Este un comentariu introdus în document, care nu face parte din

documentul tipărit dar care poate fi folosit pentru informarea autorului.

h. Nota de subsol (footnote). Este un text inserat la sfârşitul paginii, care se tipăreşte şi

pentru care există o referire în document în textul din pagina respectivă.

4

i. Nota de sfârşit (endnote). Este un text inserat la sfârşitul documentului, care se tipăreşte şi

pentru care există o referire în textul documentului.

j. Codul câmpului. Este o instrucţiune inserată în document fie de către aplicaţia Word în

urma executării unei comenzi, fie la cererea utilizatorului. El poate fi vizualizat, sau poate

fi observat numai cu rezultatul codului (efectul produs de document).

3. Administrarea corespondenţei. Word pune la dispoziţia utilizatorului instrumentul necesar

pentru a rezolva o problemă de birotică: administrarea corespondenţei (mail merge). Pornind de

la formate prestabilite de scrisori şi etichete poştale, se completează zonele libere cu nume şi

adrese care sunt preluate dintr-o bază de date. Se pot executa următoarele operaţii:

a. Administrarea bazei de date pentru corespondenţă ( nume şi adrese);

b. Crearea unui document poştal principal care conţine texte şi imagini (srisoare, etichetă

poştală, plic, catalog, listă poştală) care urmează să fie trimis mai multor destinatari;

c. Completarea documentului principal pentru fiecare destinatar cu informaţii preluate direct

din baza de date pentru corespondenţă ( numele şi adresa destinatarului).

4. Instrumente gramaticale . Word ne ajută să construim un document corect din punct de vedere

gramatical:

a. Corectarea automată (AutoCorrect). Permite corectarea automată a unor greşeli obişnuite.

Greşelile din AutoCorrect sunt specifice limbii engleze. Le putem înlocui sau putem să

includem în listă acele greşeli pe care ştim că le facem mai des atunci când scriem un text

în limba română.

b. Verificarea automată a ortografiei. (Spelling). În timp ce sriem textul, Word poate să

verifice în fundal dacă textul introdus este corect din punct de vedere al ortografiei. De

asemenea este vorba de ortografia limbii engleze.

c. Verificarea gramaticală ( Grammar). Word poate să verifice tot textul din document sau

numai paragrafele selectate dacă sunt corelate din punct de vedere sintactic. (limba

engleză)

d. Dicţionar de sinonime şi antonime (Thesaurus). Word poate să afişeze atât sinonimele cât

şi antonimele cuvântului selectat, tot în limba engleză.

5. Limbajul de programare WordBasic al procesorului de texte Word. Cu ajutorul lui se pot

construi macrouri care automatizează procesul de prelucrare a textelor. În macrou se

înregistrează operaţiile executate de utilizator prin intermediul sistemului de meniuri (editarea

unui text, formatarea lui, inserarea unor obiecte), operaţiile fiind descrise prin intermediul

instrucţiunilor limbajului de programare. În loc să execute secvenţa de operaţii, utilizatorul va

5

cere procesorului de texte să execute macroul în care sunt memorate instrucţiunile pentru

operaţiile respective. Limbajul WordBasic dispune de:

a. Instrucţiuni care corespund opţiunilor de meniuri. Pentru fiecare opţiune de meniu există

câte o instrucţiune în limbajul de programare (de exemplu, pentru opţiunea New din

meniul File, există instrucţiunea FileNew).

b. Instrucţiuni pentru schimbul de informaţii. Cu ajutorul lor se pot crea pe ecranul

calculatorului obiecte (casete de dialog, declanşatoare, zone de editare...) prin intermediul

cărora utilizatorul va comunica informaţii macroului ( de exemplu: putem crea cu ListBox

- o listă, cu CancelButon – declanşatorul Cancel, cu OkButon-declanşatorul Oh, cu

CheckBox-un comutator, cu OptionButton-un buton radio...)

c. Instrucţiuni pentru descrierea structurilor de program. Ordinea secvenţială de executare

a instrucţiunilor se poate schimba prin intermediul instrucţiunilor care descriu structurile

alternative (If...Then...Else, SelectCase...EndCase) şi repetitive (While...Wend). din

limbajul Basic a fost preluată structura repetitivă For...Next, numerotarea liniilor de

instrucţiuni cu etichete şi instrucţiunea Goto pentru salt la o instrucţiune identificată prin

etichetă.

d. Funcţii. Pentru executarea unor operaţii pot să existe instrucţiuni sau funcţii. Unele funcţii

au acelaşi nume ca şi instrucţiunile: pentru a stabili corpul caracterelor dintr-un text

selectat există instrucţiunea FontSize iar funcţia FontSize() returnează o valoare care

reprezintă corpul caracterelor din zona selectată sau pentru a atribui stilul bold unor

caractere există instrucţiunea Bold, iar funcţia Bold() testează dacă stilul caracterelor

selectate este bold. Limbajul mai dispune şi de funcţii pentru manipularea datelor

numerice(int()-returnează partea întreagă dintr-un număr, rnd()-generează un număr

aleator între 0 şi 1..) sau a şirurilor de caractere (left$()-extrage un subşir de la începutul

şirului, right$()-extrage un subşir de la sfârşitul şirului, mid$()-extrage un subşir dintr-un

şir, len$()-returnează lungimea şirului...)

e. Operatori. Sunt folosiţi la construirea expresiilor. Se folosesc operatori aritmetici,

relaţionali, logici şi de concatenare de şiruri de caractere. De exemplu: următorul macrou

poate fi folosit pentru a schimba corpul caracterelor din textul selectat. Dimensiunea este

introdusă în variabila num de la tastatură prin intermediul unei caeste de editare (funcţia

InputBox $() ). Deoarece această funcţie furnizează o dată de tip şir de caractere, ea va fi

transformată în tipul numeric cu funcţia val () după care se testează cu instrucţiunea

Select Case....End Select valoarea variabilei num. În funcţie de această valoare se atribuie

textului selectat noul corp de caracter prin instrucţiunea FontSize.

6

6. Meniul de comenzi rapide sau meniul scurtătură. Meniul scurtătură afişează comenzi strict

legate de o entitate din document. De exemplu, dacă entitatea indicată este un paragraf, meniul

va afişa comenzile pentru operaţiile de formatare a textului la nivel de caracter şi paragraf,

inclusiv comanda de numerotare a paragrafelor şi de organizare a lor sub formă de listă. Dacă

entitatea este un tabel, meniul va afişa comenzi pentru operaţiunile cu memoria Cipboard,

comenzi pentru formatarea tabelului, pentru inserarea şi ştergerea unor entităţi din tabel.

7. Editarea formatelor de introducere. Unele documente (contracte, convenţii, note informative,

invitaţii.....) conţin o parte fixă (textul, antetul...) şi o parte variabilă (numele persoanei, adresa,

numărul de telefon, data, persoana de contact...). când creaţi un asfel de document, veţi scrie

textul de bază, iar în locul datelor variabile veţi insera câmpuri format (Form field) pe care le

veţi completa cu datele variabile. Pentru datele variabile se pot folosi următoarele tipuri de

câmpuri:

- Text- se introduce text (nume, prenume, adresă...)

- Check Box- casete de tip comutator pentru validarea sau invalidarea unei opţiuni;

- Drop Down- liste întocmite deja, şi salvate,din care se alege o opţiune

8. Sistemul Help interactiv. Se pot opţine rapid informaţii despre un element afişat pe ecran

prin metoda sfat pe ecran (Screen Tip), asfel: se indică butonul Help din bara standard şi se

execută clic; cursorul de mouse se transformă în semnul întrebării; se indică elementul

despre care dorim să obţinem informaţii şi se execută clic; se deschide fereastra Help

corespunzătoare elementului indicat.

4.3. Corespondenţă comercială

Noţiuni de corespondenţă comercială (de afaceri)

Relaţiile dintre persoanele juridice (firme) sau cele dintre persoanele juridice şi cele fizice

îmbracă deseori forma scrisă a corespondenţei oficiale.

În funcţie de domeniul la care se referă, corespondenţa oficială poate avea conţinut:

juridic;

economic;

organizatoric;

administrativ;

diplomatic;

de personal etc.

7

Obiectul corespondenţei oficiale îl reprezintă iniţierea, stabilirea, desfăşurarea, modificarea

şi încetarea relaţiilor dintre corespondenţi.

Clasificări ale corespondenţei oficiale:

a) După obiectul şi scopul corespondenţei oficiale:

corespondenţă de solicitare (cerere);

corespondenţă de informare (ofertă);

corespondenţă de constatare (proces verbal);

corespondenţă de îndrumare (decizie, ordin);

corespondenţă de reclamaţie (reclamaţia);

corespondenţă însoţitoare de acte.

b) După modul de întocmire:

documente tipizate (formulare cu sau fără regim special);

documente netipizate.

c) După natura şi destinaţia exemplarelor:

originalul (se trimite destinatarului);

copia simplă (se scrie odată cu originalul);

duplicatul originalului (are puterea originalului);

copia de pe original (certificată, legalizată);

fotocopia;

extrasul.

Dactilografierea şi punerea în pagină

Cel mai frumos antet, imprimat pe cea mai bună hârtie, poate fi complet compromis de o

dactilografiere neglijentă, de ştersături, pete şi o proastă aşezare în pagină. În alegerea aşezării în

pagină, criteriile de bază trebuie să fie estetica şi uşurinţa la citire: viteza de dactilografiere vine

imediat după aceea. Realitatea este că multe firme inversează ordinea criteriilor.

Conţinutul și structura scrisorii de afaceri

Majoritatea scrisorilor de afaceri urmăresc trei scopuri:

1. Să transmită un mesaj de la expeditor la destinatar.

2. Să-l determinăm pe destinatar să acţioneze.

3. Să atragă simpatia destinatarului, pentru expeditor şi firma sa.

8

Părţile componente ale unei scrisori de afaceri sunt: antetul, referințele, numărul şi data

înregistrării, numele şi adresa destinatarului, formula de adresare, titlul (care rezumă scopul

scrisorii), paragraful de început, cuprinsul (corpul scrisorii), paragraful de încheiere, formula de

încheiere, semnătura, anexe şi copii.

4.4. Elaborarea şi prelucrarea documentelor

Tratarea textelor

Prin tratarea textelor se înţelege procesul de producere de documente redacţionale, de la

crearea de către autor, înregistrarea pe un echipament specializat, manipularea, editarea, arhivarea şi

reproducerea şi până la distribuirea documentului final.

Structura unui echipament electronic de tratat texte cuprinde următoarele părţi componente:

tastatură pentru introducerea, manipularea, imprimarea textului

ecran - pentru vizualizare (mărime variabilă de la o parte dintr-o linie până la pagina

întreagă)

unitate logică centrală (realizată cu microprocesor) cuprinzând o memorie internă în care

conţinutul ecranului este memorat temporar înaintea transferului pe un suport magnetic

exterior

unitate de disc magnetic (flexibil sau fix)

imprimantă de calitate permiţând imprimarea cu mai multe tipuri de caractere

programe interactive de tratare a textelor

Etapele procesului de tratare a textelor

Pot fi distinse patru etape în tratarea unui text:

a) Crearea şi înregistrarea sa.

b) Manipularea şi editarea textului, care se referă la următoarele aspecte:

- modificări în conţinutul textului:

- ştergere şi corectare de caractere

- suprimarea de cuvinte, fraze sau paragrafe

- inserarea de cuvinte, fraze sau paragrafe

- substituirea unor părţi din text

- deplasarea liniilor, paragrafelor dintr-o parte în alta a textului

- stabilirea formei de prezentare a textului:

- tabelarea automată

9

- cadrarea marginilor

- centrarea automată a titlurilor

- îngroşarea, înclinarea, sublinierea automată

- alinierea coloanelor la stânga, la dreapta sau la virgula zecimală

- despărţirea semiautomată a cuvintelor la capătul liniei

- alte funcţii sofisticate, realizate pe anumite echipamente:

- paginarea automată

- gestiunea automată a antetetelor, numerotarea paginilor etc.

- căutarea automată a unui cuvânt sau fraze

- asamblarea unui document pornind de la paragrafe existente

- corectarea automată sau semiautomată a greşelilor de ortografie cu ajutorul unui

dicţionar

- alte funcţii precum calcul, grafică etc.

- editarea textului se referă la:

- definirea dimensiunilor paginii

- parametrii tipografici (distanţa între caractere, între linii, tipul de caracter etc.

- comenzi de punere în pagină (tabelare, alineate, sublinieri etc.)

- imprimarea propriu-zisă a textului pe o imprimantă.

c) Reproducerea textului şi difuzarea cuprinde totalitatea metodelor de înregistrare a textelor

pe suporturi grafice şi de distribuire a lor către destinatari.

d) Arhivarea pentru acces ulterior se referă la activităţile de clasare şi depozitare (memorare)

a documentelor astfel încât să poată fi uşor regăsite când e necesar.

10

Elemente de tehnoredactare

Procesul de tehnoredactare computerizată şi design

Alegerea dimensiunii paginii,marginilor şi coloanelor.

Analiza resurselor hard şi soft.

Definireaproiectului

2.

Selectarea as-pectului paginii.

3.

Adăugareatitlurilor.

4.

Plasarea corpu-lui de text.

5.

Adăugareaimaginilor

6.

Alegereaculorilor

7.

Producţia şitipărirea.

8.

Pregătirea instrumentelor

1.

Selectarea tipului, dimensiuniişi stilului caracterelor, spaţierearândurilor şi caracterelor.

Alegerea tipului şi dimensiuniicaracterelor, distanţa dintre rân-duri şi litere, punctuaţia şi despărţi-rea în silabe.

Alegerea tipului potrivit de imagini, redimensionarea acestora,plasarea în pagină şi retuşarea.

Asigurati-vă că prin culoareaaleasa mesajul va fi evidenţiatşi nu mascat.

Alegeti rezoluţia pentru tipărire(puncte pe inch) şi hârtia(greutate, culoare şi textură).

Stabilirea mesajului, cui seadresează şi care sunt resurselefinanciare disponibile.

Fig. 4.1. Etapele procesului de tehnoredactare.

Principalele categorii de sisteme de tratare a textelor

Familiile de echipamente de tratare a textelor pot fi împărţite în următoarele categorii:

maşini de scris electronice (conectabile)

echipamente de tratare a textelor monopost

echipamente de tratare a textelor multipost

microcalculatoare personale

Dintre acestea, în momentul de faţă, cea mai mare răspândire o au calculatoarele personale

folosite ca echipamente monopost; maşinile de scris, chiar cele electronice sunt utilizate din ce în ce

mai puţin, iar sistemele multipost sunt utilizate doar în firme specializate (edituri, publicaţii etc.). În

acest curs ne vom referi doar la elaborarea şi prelucrarea documentelor pa calculatoare personale.

11

4.5. Resurse software şi hardware pentru activitatea de tehnoredactare

Tehnoredactarea computerizată se bazează pe tehnologie. În cele ce urmează vom discuta

elemente legate de programele existente în acest domeniu şi de resursele necesare.

a) Programe de tehnoredactare

În general softul disponibil în acest domeniu se împarte în două categorii: programe de

redactare de text şi programe de punere (aranjare) în pagină. Pentru proiectele de tehnoredactare

programele de punere în pagină prezintă avantaje semnificative faţă de cele de redactare:

-plasarea textului în pagină se face foarte uşor

-aranjamentul în pagină (pagini "master") se stabileşte uşor şi controlat

-controlul spaţierii literelor, cuvintelor şi liniilor este mai bun

-există posibilităţi sofisticate de manipulare a imaginilor scanate, inclusiv "iluminarea" sau

"întunecarea" lor

-colaborarea cu birourile de publicare şi tipografiile este uşurată (ele folosesc programe de

aranjare în pagină)

Exemple de programe de redactare text: Word, WordPerfect. Exemple de programe de

aranjare în pagină: Microsoft Publisher, Corel Publisher, Page Maker, Quark X Press.

b) Fonturi

O altă resursă soft importantă o constituie biblioteca de fonturi. Caracterele reprezintă

instrumentul principal utilizat pentru comunicare şi permit individualizarea documentului. Tipurile

de caractere se împart în familii (ex: Times, Helvetica, Arial) iar fiecare familie prezintă mai multe

variante. Un tip de caractere (font) cuprinde un set complet de caractere (toate literele alfabetului,

majuscule şi litere mici, cifre, semne de punctuaţie şi simboluri) având un anumit aspect.

Seturile de caractere pot fi obţinute gratis, odată cu un produs program (Windows) sau pot fi

cumpărate de la producători.

În general, fonturile utilizate în tehnoredactare sunt scalabile (dimensiunea lor se poate mări

sau micşora) şi se împart în două clase: fonturi Type 1 şi True Type. Diferenţa dintre aceste clase

constă în principal în setul de funcţii matematice care le descriu şi în resursele cerute imprimantei.

c) Programe de grafică

Sunt de două tipuri: programe de uz general, furnizate odată cu programul de redactare de

text sau programe de grafică profesionale, achiziţionate separat. Programele de uz general permit

tratarea literelor ca obiecte individuale, putându-se realiza embleme, titluri, includerea de elemente

de grafică în text etc.

Programele profesionale permit o serie de operaţii sofisticate:

12

- plasarea unor modele pe litere

- colorarea literelor în degrade (nuanţă luminoasă la o extremitate şi întunecată la cealaltă)

- colorarea textului cu un fond radial (trecerea de la o nuanţă la alta dinspre centrul

cuvântului spre margine)

- adăugarea de panouri de fond cu diferite efecte grafice

- crearea de litere cu dimensiuni diferite, îmbinări între litere

- crearea de efecte de perspectivă

- extrudarea textului

- reliefarea literelor

- adăugarea de umbre textului şi efecte tridimensionale

d) Resurse hardware

1. Scannere de imagini

Scannerele de imagini convertesc fotografii, desene, text în fişiere numerice care pot fi

prelucrate cu programe specifice. Astfel de dispozitive pot avea uneori ataşat un program OCR

(Optical Character Recognition) care permite introducerea, sub formă de text, a unor documente

tipărite anterior (se evită reintroducera lor de la tastatură ). Imaginile obţinute pot fi manipulate cu

programe, cum ar fi Adobe Photo Shop, sau pot fi depuse în biblioteci de ilustraţii administrate de

programe gestionare de imagini, cum ar fi Corel sau Aldus Fetch (pentru Macintosh ).

2. Aparate de fotografiat digitale

Sunt aparate de fotografiat fără film, imaginile fiind stocate electronic (în memorii ) şi transferate

direct calculatorului.

7. Compact discuri

Pentru tehnoredactare este absolut necesară existenţa unei unităţi CD, deoarece în prezent

pe CD- ROM-uri sunt livrate programe, fonturi, biblioteci de ilustraţii, etc.

4. Resurse de memorie

Manevrarea informaţiilor dintr-un document, ca şi programele utilizate pentru această

manevrare, necesită capacităţi mari ale memoriei RAM (>64 Mo) şi ale discului hard (>20Go). În

afara capacităţii extinse de memorare, pentru astfel de aplicaţii sunt importante şi vitezele de

operare ale dispozitivelor (module de memorie, hard discuri, CD-uri etc.).

5. Monitoare de dimensiuni mari şi acceleratoare grafice

Existenţa unui monitor de dimensiuni mari (ex: 22" ) permite afişarea pe ecran a întregului

document (ex: o pagină de ziar) în locul unui fragment din document. Acceleratoarele grafice permit

lucrul rapid mai ales atunci când se creează ilustraţii complexe sau se retuşează fotografii.

6. Imprimante

13

Calitatea formei finale (tipărite) a documentului tehnoredactat este dată de calitatea şi mai

ales rezoluţia imprimantei. Rezoluţia reprezintă numărul de puncte pe inch (d.p.i.) pe care

imprimanta le poate controla (tipări). Cele mai convenabile din acest punct de vedere sunt

imprimantele laser cu rezoluţii de 600, 900, 1200 sau chiar 1800 d.p.i.

Pentru tipărirea a mici cantităţi din documentul final se pot folosi imprimantele color cu jet

de cerneală.

În afara calităţii imprimantei, reuşita imprimării depinde de calitatea hârtiei folosite. Tipurile

de hârtie pot fi alese şi testate din cataloagele furnizorilor, iar odată găsit modelul adecvat se poate

trece la folosirea lui pe scară largă.


1. Enumerați funcțiile editorului de texte Word.

2. .............................. este operaţia prin care un text scris este pregătit tehnic şi grafic pentru

tipărit.

3. Care sunt facilitățile de tehnoredactare a documentelor oferite de aplicaţia Word?

4. Descrieți câteva elemente esențiale ale corespondenței comerciale.

5. Enumerați și descrieți etapele procesului de tratare a textelor.

6. Care sunt resursele necesare pentru tehnoredactarea textelor?

CURS 4


1. Procesorul de texte Word este:

a. un procesor de texte

b. un program tabelar de calcule

c. un program pentru gestionarea bazelor de date

d. un program cu ajutorul căruia realizăm prezentări-slid-uri

Raspuns corect: A

2. Elemntul de bază al procesorului de texte Word este:

a. slid-ul

b. documentul

c. tabelul

d. registrul de calcul

Raspuns corect: B

3. Funcțiile editorului de texte Word, concretizate în ansamblu în comenzi grupate pe

submeniuri ale meniului principal, sunt:

1. Crearea și corectarea documentelor;

2. Editarea documentelor;


4. .Lucrul cu mai multe documente;

a. 2+3

b. 4+3

c. 1+2+3+4

d. nici unul dintre acestea

Raspuns corect: C

4. Care din elementele de mai jos sunt funcții ale editorului de texte Word:

1. Gestiunea documentelor pe suporturi magnetice

2. Operații cu blocuri de texte;



a. nici unul din elementele de mai sus nu sunt funcții ale editorului de texte Word

b. toate elementele de mai sus fac parte din funcțiile editorului de texte Word

c. numai 2+4 sunt funcții ale editorului de texte Word

d. numai 1+3 sunt funcții ale editorului de texte Word

Raspuns corect: B

5. Produsul-program Word :

1..face parte din pachetul de programe Microsoft Office;

2. este realizat de firma Microsoft ;

3. este un pachet de programe dedicat sistemelor informatice de birou;

4. este unul dintre cele mai performante procesoare de texte disponibile pe PC-uri ;

Care din afirmații sunt caracteristice programului Word?

a. 1+3

b. 2+4

c. 1+2+3+4

d. Nici unul dintre ele

Raspuns corect: C

2

6. Care din afirmațiile de mai jos este adevarată:

1. Tehnoredactarea este operaţia prin care un text scris este pregătit tehnic şi grafic pentru a fi

tipărit.

2. Documentul este o entitate formată din text şi diferite obiecte (tabele, imagini grafice,

expresii matematice...) care aparţin aceleiaşi lucrări (au o legătură logică de conţinut).

3. Prin operaţia de tehnoredactare se va obţine un document uşor de citit, cu aspect plăcut şi cu

o formă de prezentare corespunzătoare conţinutului.

4. Documentul poate fi o scrisoare, un articol, o revistă, un ziar, o broşură, o prezentare, o

teză...

a. toate afirmatiile sunt adevarate

b. nici una din afirmatii nu este adevarata

c. numai 2+4 sunt adevarate

d. numai 1+3 sunt adevarate

Raspuns corect: A

7. Pentru Administrarea corespondenţe Word pune la dispoziţia utilizatorului instrumentul

necesar cu ajutorul caruia se pot executa următoarele operaţii:

1. Administrarea bazei de date pentru corespondenţă ( nume şi adrese);

2. Crearea unui document poştal principal care conţine texte şi imagini (srisoare,

etichetă poştală, plic, catalog, listă poştală) care urmează să fie trimis mai multor

destinatari;

3. Completarea documentului principal pentru fiecare destinatar cu informaţii preluate

direct din baza de date pentru corespondenţă ( numele şi adresa destinatarului).

a. toate cele de mai sus sunt reale

b. nici una din afirmatii nu este corecta

c. numai 2 +3 sunt opratii corecte

d. numai 1 +4 sunt aderate

Raspuns corect: A

8. Care din afirmațiile de mai jos sunt adevărate:

1. Adnotarea (annotation). Este un comentariu introdus în document, care nu face parte

din documentul tipărit dar care poate fi folosit pentru informarea autorului.

2. Nota de subsol (footnote). Este un text inserat la sfârşitul paginii, care se tipăreşte şi

pentru care există o referire în document în textul din pagina respectivă.

3. Nota de sfârşit (endnote). Este un text inserat la sfârşitul documentului, care se

tipăreşte şi pentru care există o referire în textul documentului.

4. Codul câmpului. Este o instrucţiune inserată în document fie de către aplicaţia Word în

urma executării unei comenzi, fie la cererea utilizatorului. El poate fi vizualizat, sau

poate fi observat numai cu rezultatul codului (efectul produs de document).

a. nici una dintre ele

b. toate sunt adevarate

c. 2+3 este adevarata

d. 2+4 este adevărata

Raspuns corect: B

9. Aplicaţia Word oferă şabloane predefinite pentru:

1. Birotică: scrisori (Letter1, Letter2, Letter3,), circulare (Memo1, Memo 2, Memo 3),

rapoarte (Report 1,

2. Afaceri: facturi (Invoice), ordine de cumpărare (Purchase);

3. Publicaţii: broşuri (Brochur1..), comunicate de presă (Presrel 1,2...), manuale

(Manual1...), teze (Thesis),

4. Alte activităţi: curriculum vitae (Resume1...), planificarea actvităţilor dintr-o

săptămână (Weetime)....

3

a. 1+3+4

b. 2+4

c. 1+2+3+4

d. Nici una din afirmatii nu este corecta

Raspuns corect: C

10. .....................................este operaţia prin care un text scris este pregătit tehnic şi grafic

pentru tipărit.

Raspuns corect: tehnoredactarea

1

CURS 5

Crearea, editarea, formatarea, imprimarea și vizualizarea

documentelor în aplicaţia Word

Pentru realizarea unui document se execută următoarele operaţii:

1. Se lansează în execuţie procesorul de texte Word.

2. Se deschide documentul care trebuie prelucrat sau se ceează un document nou;

3. Se stabilesc trăsăturile generale ale documentului (formatarea paginilor) prin care se aleg

dimensiunile pahinilor, ale marginilor, antetelor şi subsolurile, numerotarea paginilor;

4. Se introduce textul de la tastatură sau se importă dintr-un alt fişier document;

5. Pe măsură ce este scris textul, se formatează caracterele şi paragrafele. Pentru caractere se

stabilesc fontul, corpul şi spaţiul dintre ele, stilul de afişare, efecte speciale, culorile de

afişare. Pentru paragrafe se stabilesc alinierile, indentările, spaţiul dintre liniile de text,

efecte speciale (umbre. Chenare, alinieri pe verticală prin tabulatori...);

6. Pe măsură ce se scrie textul, se importă din alte aplicaţii diferite obiecte: tabele, imagini

grafice, expresii matematice...;

7. În timpul prelucrării se execută operaţii de salvare a documentului;

8. După ce s-a terminat introducerea textului şi a obiectelor, se creează diferite anexe pentru

regăsirea unor entităţi din document: tabela de index, tabela de cuprins, tabela de obiecte,

tabela de autorităţi.

În afara sesiunii de lucru, documentul este păstrat sub formă de fişier, pe disc. În timpul

prelucrării el este încărcat în memoria internă. La închiderea sesiunii de lucru se salvează forma

finală a documentului pe disc (operaţia SAVE).

Organizarea ferestrei aplicaţiei Word. Interfaţa sistemului.

La lansarea în execuţie a procesorului de texte Word se deschide fereastra aplicaţiei care, pe

lângă elementele caracteristice ale unei ferestre Windows (bara de titlu care afişează numele

aplicaţiei, bara de meniuri, butoanele pentru manipularea ferestrei) mai conţine bare cu pictograme,

bara de stare şi rigle:

1. Bare cu pictograme. Aceste bare conţin butoane scurtătură pentru opţiunile din

meniurile aplicaţiei Word. Fiecare bară are un nume. Există bare predefinite ale

sistemului, dar utilizatorul îşi poate crea propriile sale bare cu pictograme. Barele

predefinite ale aplicaţiei sunt:

2

Bara cu instrumente standard (Standard)- conţine butoane scurtătură pentru operaţii

generale de administrare a unui document scris cu Word

Bara pentru formarea textului (Borders) – conţine butoane scurtătură pentru

formatarea bordurilor şi a umbrelor.

Bara cu instrumente standard (Standard) Bara pentru formarea textului (Borders)

Bara cu instrumente de desen (Drawing) Bara cu instrumente pentru baze de date (Database)

Bara cu instrumente de desen (Drawing)- conţine butoane scurtătură pentru desene.

Bara cu instrumente pentru baze de date (Database)- conţine butoane pentru operaţii cu

baze de date. Bara cu unstrumente Microsoft conţine butoane pentru lansarea în execuţie

a aplicaţiilor din pachetul Microsoft Office

Bara pentru formulare (Forms) – conţine butoane pentru administrarea câmpurilor

format.

Spaţiul util al

ferestrei

document

Barele de

rulare

Rigla orizontală

3

Pe lângă barele predefinite ale sistemului se pot crea propriile bare utilizator, în funcţie de

necesităţile şi de operaţiile executate frecvent.

2. Bara de stare este afişată în partea inferioară a ferestrei de aplicaţie şi conţine informaţii

despre starea documentului din fereastra document activă. Informaţiile afişate depind de

acţiunea care se execută în acel moment:

În timpul operaţiei de scriere a unui text, se afişează numărul paginii din numărul

total de pagini ale documentului, secţiunea, poziţia cursorului de inserare faţă de

începutul paginii, coordonatele cursorului în pagină, date de numărul liliei şi al coloanei,

şi indicatoarele pentru modul de lucru ales.

Dacă indicăm cu mause-ul un buton scurtătură pentru comandă sau selectăm un titlu

de meniu sau o opţiune de meniu, în bara de stsre se va afişa o scurtă informaţie despre

comanda selectată.

Dacă alegem o comandă şi ecexutarea ei durează mai mult timp (cum este de

exemplu operaţia de salvare), în bara de stare va fi afişat un mesaj de informare despre

operaţia care este în curs de execuţie.

3. Riglele sunt afişate în fereastra document. Ele sunt utile pentru că indică spaţiul de lucru

(destinat scrierii textului) al ferestrei document active. Există două rigle:

Rigla orizontală – care este afişată deasupra zonei de lucru din fereastra document

activă şi conţine în plus marcajele pentru indentarea textului faţă de margini, marcajul

pentru indentarea primei linii a paragrafului şi marcaje pentru tabulatori.

Rigla verticală este afişată în partea stângă.

Afişarea riglelor poate fi controlată cu opţiunea de tip comutator ruler din meniul View.

Dacă opţiunea este activată, riglele vor fi afişate. În plus, afişarea riglei verticale poate fi controlată

la fel ca şi bara de stare, cu opţiunea Options din meniul Tools. În caseta de dialog activăm

Vertical Ruler dacă dorim activarea, sau dezactivăm comutatorul, dacă nu dorim să fie afişată.

Meniurile procesorului de texte Word:

OBŢIUNEA SEMNIFICAŢIA TASTE

Meniul FILE

New Deschide un document nou sau un şablon Ctrl+N

Open Deschide un document creat anterior, sau un şablon Ctrl+O

Close Închide toate ferestrele documentului activ Ctrl+W

Save Salvează într-un fişier pe disc modificările făcute în

documentul activ sau în şablon

Ctrl+S

Save As Salvează noua versiune a documentului într-un alt

fişier

F12

Save all Salvează toate documentele şi şabloane:le deschise,

macrourile şi intrările în Auto Text cu confirmarea

salvării pentru fiecare dintre ele

Find File.. Caută documentul sau grupul de documente definite

4

printr-un criteriu, în directoarele sau pe discurile

precizate

Summary Info... Afişează informaţii sumare despre documentul din

fereastra activă

Templates... Schimbă şablonul activ sau valorile parametrilor

care definesc şablonul

Page Setup... Permite alegerea valorii parametrilor care determină

aranjarea în pagină pentru secţiunile selectate

Print Preview Opţiune de tip comutator pentru modul de

previzualizare a documentului tipărit

Ctrl+F2

Print... Permite alegerea unei imprimante instalate, stabilirea

opţiunilor de tipărire şi tipărirea documentului activ

Ctrl+P

Send... Trimite documentul activ către un destinatar, prin

poşta electronică

Add Routing Slip... Adaugă o rută nouă sau schimbă ruta existentă

pentru trimiterea prin poşta electronică a

documentului activ

Listă cu 4 doc Afişează o listă cu ultimele 4 documente deschise.

Se poate deschide rapid unul dintre ele, executând

dublu clic pe numele lui

Exit Închide aplicaţia Word şi cere să confirmăm salvarea

documentelor deschise

Alt+F4

Meniul EDIT

Undo Alulează ultima acţiune de corectură în text Ctrl+Z

Repeat Repetă ultima acţiune în text Ctrl+Y

Cut, Copy, Paste Operaţiile din zonele de memorie Clipboard Ctrl+X/C/V

Paste Special Permite alegerea modului în care va fi inserat în

document obiectul (text, imagine, grafic...) din

Clipboard: prin încapsulare sau prin legare

Clear Şterge zona de document selectată Delete

Select All Selectează tot documentul Ctrl+A

Find... Caută în document un text sau un tip de formulare Ctrl+F

Replace... Caută în document un text sau un tip de formulare şi

le înlocuieşte cu textul, respectiv tipul de formular

precizat

Ctrl+H

Go To... Mută cursorul de inserare în document în poziţia

specificată (pagină, secţiune, linie, marcaje de

document...)

Ctrl+G

Auto Text... Permite crearea intrărilor în Auto Text şi

administrarea lor

Bookmark... Creează şi administrează marcaje în document

(„semne de carte”). Marcajele sunt nume care se

asociază zonelor selectate

Ctrl+Shift+F5

Links.... Permite actualizarea legăturilor din document

(adăugarea de noi legături. Ştergerea unor legături,

schimbarea obiectelor legate, schimbarea căii la care

a fost adăugată legătura)

Object Lansează în execuţie aplicaţia folosită pentru crearea

obiectului selectat din document. Aplicaţia va

încărca obiectul în fereastra sa de lucru. Opţiunea nu

este disponibilă dacă nu este selectat un obiect

Meniul View

Normal/Oztline/Page

Layout/Master

Document

Aceste obţiuni formează un grup de opţiunide tip

butoane radio prin care se stabileşte modul de

vizualizare: modul de vizualizare normal, modul de

vizualizare structura documentului, modul de

vizualizare document principal

Full Screen Opţiune de tip comutator

Toolbars... Permite administrarea barelor cu butoane scurtătură

5

Ruler Opţiune de tip comutator. Dacă este activată sunt

afişate cele două rigle

Header and Footer În modul de vizualizare aşezare în pagină deschide

zona de editare pentru antete şi subsoluri

Footnotes Opţiune de tip comutator care permite accesul la

zona de editare a notei de subsol sau de sfârşit de

document. Este disponibilă numai dacă au fost

inserate note de subsol sau de sfârşit

Annotations Obţiune de tip comutator care permite accesul la

fereastra de editare a aomentariului. Este disponibilă

numai dacă au fost inserate comentarii

Zoom... Modifică dimensiunea zonei de editare

Meniul INSERT

Break... Inserează marcajul de întrerupere de pagină, de

coloană sau de secţiune

Page Numbers... Inserează numărul de pagină în antetul sau subsolul

paginii

Alt+Shift+P

Annotation

Normal/Oztline/Page

Layout/Master

Document

Inserează un comentariu (adnotare) şi deschide

fereastra pentru administrarea comentariilor definite

Alt+ Ctrl+A

Date and Time... Inserează data şi ora preluate din sistem Alt+Shift+D

Fields... Inserează un câmp

Symbol Inserează un caracter special (simbol)

Form Field... Inserează un câmp formular

Footnote... Inserează o notă de subsol sau o notă de sfârşit de

document

Caption Inserează o legendă deasupra sau sub obiectul

selectat

Cross-Reference Inserează o referinţă la o entitate din acelaşi

document

Index and Tables Inserează o tabelă de index, de cuprins, de obiecte

sau de autorităţi

File... Inserează textul ditr-un alt fişier document

Frame Inserează un cadru gol sau încadrează obiectul

selectat

Picture... Inserează o imagine preluată ditr-un fişier cu imagini

Object... Inserează un obiect (desen, ecuaţie, grafic,

diagramă...). în caseta de dialog este afişată lista

aplicaţiilor instalate pe calculator care pot crea

obiecte ce pot fi încapsulate sau legate la document

Database.... Inserează câmpurile din înregistrările unui fişier

bază de date

Meniul FORMAT

Font... Formatează caracterele din zona selectată sau

caracterele care vor fi scrise începând cu poziţia

cursorului

Ctrl+D

Paragraph... Formatează paragrafele din zona selectată sau

paragrafele care vor fi scrise începând cu poziţia

cursorului

Tabs... Stabileşte poziţia tabulatorilor sau şterge tabulatorii

pentru paragrafele selectate sau pentru cele care vor

fi scrise începând cu poziţia cursorului

Borders and Shading... Formatează bordurile şi umbrele paragrafelor, ale

celulelor din tabel, ale cadrelor şi a obiectelor

selectate

Columns... Formatează coloanele din zonele selectate

Change Case... Schimbă tipul literelor (din litere mari în litere mici

şi invers) în zona selectată

6

Drop Cap... Formatează caracterul cu care începe paragraful

selectat (letrina)

Bullets and

Numbering....

Formatează o listă marcată sau numerotată

Heading Numbering... Formatează titlurile de capitole

Auto Format.... Formatează automat zona selectată cu valorile

prestabilite

Ctrrl+K

Style Gallery... Permite preluarea unui stil de document din lista

şabloanelor definite

Style.... Permite administrarea stilurilor de formatare (creare,

modificare, ştergere)

Frame.... Formatează un cadru

Picture.... Formatează o imagine ( dimensiune, scară)

Drawing Object... Formatează un obiect desenat (linie de contur, model

de umplere, dimensiune şi poziţie)

Meniul TOOLS

Spelling... Verifică documentul activ din punct de vedere

ortografic

F7

Grammar... Verifică documentul activ din punct de vedere

gramatical

Thesaurus... Găseşte un sinonim sau un antonim pentru cuvântul

selectat

Shift+f7

Hyphenation... Schimbă valorile parametrilor pentru despărţirea în

silabe în documentul activ

Language Permite stabilirea limbii folosite la verificarea

gramaticală a documentelor

Word Count... Afişează o situaţie statistică a documentului activ

(număr de caractere, de cuvinte, de linii de text, de

paragrafe şi de pagini)

AutoCorrect... Adugă sau şterge intrări în AutoCorrect

Mail Merge Administrează documente poştale (plicuri, etichete,

scrisori)

Envelopes and labels... Tipăreşte plicuri şi etichete poştale

Protect Document Stabileşte valorile parametrilor pentru protejarea

documentelor active

Revisions... Marchează modificările din document

Macro... Administrează macrourile (creare, ştergere, lansare

în execuţie)

Customize.... Personalizează interfaţa Word (bare cu butoane,

meniuri şi taste scurtătură)

Options... Stabileşte valorile parametrilor pentru diferite

componente ale procesorului de texte (editare,

tipărire, vizualizare...)

Meniul TABLE

Insert... Inserează una sau mai multe celule, linii sau coloane

într-un tabel

Delete... Şterge celulele, liniile sau coloanele selectate dintr-

un tabel

Merge Cells Reuneşte celulele selectate din tabel într-o singură

celulă

Split Cells... Divizează fiecare celulă selectată în două sau mai

multe celule

Select Row Selectează rândul curent din tabel

Select Column Selectează coloana curentă din tabel

Select Table Selectează tot tabelul Alt+Num5

Table Auto Format... Permite stabilirea unui format pentru tabel. Formatul

va fi ales ditr-o listă de formate predefinite

Cell Heght and Width... Permite modificarea înălţimii ţi a lăţimii liniilor

şi/sau a coloanelor ditr-un tabel

7

Headings Opţiune de tip comutator. Dacă este activat, tabelul

va avea un antet care va fi afişat la începutul fiecărei

pagini.

Convert Text To

Table.../Convert Table

To Text...

Transformă textul selectat într-un tabel, respectiv

tabelul selectat într-un text

Sort... Reanjează zona de tabel selectată într-o anumită

ordine dată de valoarea crescătoare sau

descrescătoare a unei coloane

Formula... Inserează în celula curentă un câmp de tip formulă (

câmp a cărui valoare se calculează prin aplicarea

unor formule asupra valorilor înregistrate în anumite

celule ale tabelului

Split Table Împarte un tabel în două tabele, inserând un marcaj

de paragraf înaintea liniei curente din tabel

Griglines Opţiune de tip comutator. Dacă este activată, liniile

şi coloanele tabelului neformatat vor fi despărţite

printr-o grilă imaginară (care nu se tipăreşte)

Meniul WINDOW

New Window Deschide o fereastră nouă pentru documentul activ

Arrange All Aranjează ferestrele deschise astfel încât să nu se

acopere unele pe altele

Split/Remove Split Împarte documentul din fereastra activă în două

zone de lucru şi permite dimensionarea acestor zone,

respectiv înlătură marcajul dintre cele două zone

Listă de ferestre

document deschise

Afişează o listă cu numele ferestrelor document

deschise. Se poate activa rapid un alt document

executând clic pe numerele din listă al

documentului.

Moduri de afişare a documentului în procesorul de texte WORD:

1. Modul normal (opţiunea Normal). Documentul este afişat ca o coloană neântreruptă

în care apar textele, obiectele, tabelele... caracterele sunt afişate pe ecran în forma în

care vor fi tipărite la imprimantă. Pentru a folosi întregul spaţiu de lucru al ferestrei,

unele elemente ale ferestrei document nu sunt afişate: antetul, subsolul, rigla

verticală, marginile textului. Deoarece marginea de sus şi marginea de jos nu mai

sunt afişate pentru a fi pusă în evidenţă paginaţia documentului, marcajele de

întrruperi de pagină sunt afişate printr-o linie întreruptă. Acest mod de lucru se

recomandă atunci când vrem să scriem rapid textul în prima formă şi nu ne preocupă

cum va arăta pe hârtie. Această operaţie, se poate face mai rapid astfel: deschidem

meniul Tools, opţiunea Options... şi în secţiunea View activăm comutatorul Draft

Font.

2. Modul aşezare în pagină (opţiunea Page Layout) afişează toate elementele ferestrei

document (antete, subsoluri, numere de pagină, margini...) micşorând spaţiul de lucru

al ferestrei. Sunt afişate şi rigle pentru a vedea în ce zonă a paginii se lucrează.

3. Modul structura documentului (opţiunea Outline) afişează o schiţă a documentului.

În acest mod se poate construi structura de bază a documentului (titlurile şi

8

subtitlurile)urmând ca ulterior să se completeze detaliile documentului. Structura

documentului poate fi afişată comprimat (numai titlurile şi subtitlurile) sau expandat

( sunt afişate şi detaliile documentului)

4. Modul document principal (opţiunea master document) ne ajută să organizăm şi să

administrăm un document de dimensiuni mari, cum este de exemplu o carte.

Documentul este împărţit în mai multe părţi numite subdocumente care vor fi legate

între ele prin intermediul documentului principal. În documentul principal vor fi

scrise ideile principale din lucrare, iar printre idei vor fi inserate documentele

secundare prin antetele lor. În acest mod de lucru se poate lucra în echipă:

subdocumente pot fi tehnoredactate de persoane diferite, după care vor fi asamblate

prin intermediul documentului principal, la care se va lucra într-o singură fereastră

document cu toate aceste subdocumente

5. Modul ecran plin (opţiunea Full Screen din meniul View care are efect de

comutator). Pe ecran se afişează numai conţinutul documentului şi pictograma Full

Screen. Nu sunt afişate rigle, bare cu instrumente, bara de meniuri, barele de

derulare....

6. Modul previzualizarea tipăririi(opţiunea Print Preview din meniul File care are efect

de comutator) afişează mai multe pagini din document la o dimensiune redusă. În

acest mod se poate vedea cum arată documentul pentru a fi trimis la imprimantă

Personalizarea aplicaţiei

A personaliza aplicaţia înseamnă a adapta interfaţa la stilul personal de lucru, stabilind

aspectul ecranului.

Ecranul Word conţine mai multe bare cu instrumente, rigle şi alte elemente aşa cum le-am

descris mai sus. Utilizatorul poate stabili care din ele vor fi afişate pe ecran, acest lucru fiind stabilit

în funcţie de documentul de prelucrat. Aspectul ecranului poate fi controlat prin:

Stabilirea entităţilor afişate în fereastra documentului; pentru a stabili entităţile afişate,

se deschide meniul Tools, apoi se alege opţiunea Options.., din care alegem secţiunea View

în care:

o În zona Show a casetei sunt comutatoarele care controlează afişarea unor obiecte pe

ecran (comutatoarele depind de modul de vizualizare); activând comutatorul, vom

obţine:

9

Draft Font (Outline şi Normal)-toate caracterele sunt afişate cu acelaşi font

şi cu stilul bold, caracterele formatate cu un stil sunt subliniate, iar obiectele

grafice sunt înlocuite cu casete goale;

Drawings (Page Layout)- sunt afişate elemente grafice desenate cu

programul de desen încorporat în Word, altfel în locul lor sunt afişate casete

vide;

Object Anchors (Page Layout)- sunt afişate ancorele cu care obiectele

inserate în document se leagă de un paragraf;

Wrap to Window (Outline şi Normal)- liniile de text ocupă pe lăţime tot

spaţiul ferestrei document şi nu corespund formatului cu care vor fi tipărite;

Text Boundaries (Page Layout)- sunt marcate cu linii punctate marginile

paginii utile, coloanele de text, obiectele şi cadrele;

Picture Placeholders (Page Layout)- sunt afişate casetele goale în locul

imaginilor grafice;

Field Codes (Page Layout, Outline şi Normal)- sunt afişate codurile

câmpurilor în locul rezultatului câmpurilor;

Bookmarks (Page Layout, Outline şi Normal)- sunt afişate marcajele pentru

zone din document („semne de carte”);

o Din lista ascunsă Field Shading se alege modul în care se evidenţiază rezultatul

câmpurilor la afişarea documentului pe ecran ( nu şi la tipărire): Never (nu sunt

evidenţiate), Always (sunt evidenţiate toate) şi When Selected (când este selectat).

o În zona Window a casetei se activează comutatoarele ce corespund elementelor din

fereastră:

Status bar – bara de stare

Horizontal Scroll Bar- bara de derulare pe oriziyontală

Vertical Scroll Bar- bara de derulare pe verticală

Vertical Ruller – rigla verticală

Style Area Width (Outline şi Normal)- dacă se doreşte ca n marginea dreaptă

a textului să fie afişată zona de stiluri care arată stilul aplicat fiecărui

paragraf, se introduce în această zonă de editare o valoare pozitivă pentru

lăţimea zonei, altfel, dacă valoarea este 0, zona nu va fi afişată

o Există caractere care nu sunt tipărite la imprimantă. Ele sunt inserate în document în

urma unei operaţii de formatare. De exemplu, când apăsăm tasta <Enter> în

document se inserează un marcaj de sfârşit de paragraf (¶ ) , iar dacă apăsăm tasta <

10

Tab > se inserează un marcaj tabulator ( → ). Aceste marcaje nu sunt tipărite şi în

mod obişnuit nu sunt afişate pe ecran. În zona Nonprinting Characteres a casetei se

actvează comutatoarele care corespund caracterelor netipărite care dorim să fie

afişate:

Tab Caharacteres - caracterele tabulator introduse la apăsarea tastei <Tab> ;

Spaces – spaţiile introduse (nu sunt marcate prin puncte); se poate verifica dacă

am introdus mai multe spaţii unele după altele;

Paragraph Marks- marcajele de sfârşit de paragraf;

Optional Hiperhens- liniile pentru despărţirea obţională în silabe;

Hidden Text – textele ascunse ( sunt marcate cu linie punctată);

All – toate caracterele netipăribile; putem afişa toate caracterel netipăribile şi de

pe bara standard, acţionând butonul cu efect de comutator Show /Hide ¶ sau cu

tastele < Ctrl>+<Shift>+<*>

Personalizarea barelor de instrumente; în funcţie de operaţia care se execută, se poate

afişa pe ecran anumite bare cu instrumente şi/sau anumite butoane pe aceste bare sau să ne

creem anumite bare proprii cu instrumente numite şi bare utilizator . pentru personalizarea

barelor cu instrumente, procesorul de texte Word, ne pune la dispoziţie următoarele operaţii:

o Mutarea şi redimensionarea unei bare cu instrumente;

o Controlarea afişării barelor;

o Crearea unei bare utilizator;

o Ştergerea une bare utilizator;

o Redenumirea unei bare utilizator;

o Modificarea lăţimii listelor ascunse de pe bara cu instrumente;

o Asăugarea sau înlăturarea de butoane de pe o bară cu instrumente;

o Mutarea sau copierea unui buton de pe bara cu instrumente;

o Modificarea dimensiunii spaţiului dintre butoane;

o Atribuirea de comenzi butoanelor de pe bara cu instrumente;

Modificarea poziţiei unei bare cu pictograme : se indică cu mouse-ul pe bară un punct dintre

două butoane şi se deplasează bara în noua poziţie : verticală, orizontală sau casetă de dialog.

Afişarea barelor cu pictograme poate fi controlată cu opţiunea Toolbars... din meniul View, se

deschide caseta de dialog Toolbars în care:

o În lista de comutatoare Toolbars, se activează comutatoarele care corespund barelor

care se doresc a fi afişate ( Standard, Formating, Drawing...)

11

o Comutatorul Show ToolTips se activează atunci când dorim ca atunci când indicăm

un buton să se afişeze pe ecran în dreptul butonului o casetă cu numele acestuia

(acţiunea declanşată de buton); altfel, informaţiile despre butonul indicat vor fi

afişate numai în bara de stare);

o Comutatorul Color Buttons se activează dacă dorim ca butoanele să fie colorate;

altfel, ele vor fi afişate alb –negru.

o Comutatorul Large Buttons se activează dacă dorim să mărim dimensiunea

butoanelor

o Personalizarea unei bare predefinite, se face executând clic pe numele ei şi se

acţionează butonul Customize... , se dechide caseta de dialog Customize prin

intermediul căreia se pot adăuga noi butoane sau se pot înlătura unele dintre ele.

o Înlăturarea unei bare utilizator, se face selectând-o, apoi acţionând declanşatorul

Delete.

o Dacă dorim ca o bară predefinită să afişeze butoanele standard, selectăm bara,

executând clic pe numele ei şi acţionăm butonul Reset.

o Închiderea casetei de dialog Toolbars se face acţionând declanşatorul Ok.

Crearea unei bare utilizator cu pictograme se efectuează asfel:

o În caseta de dialog Toolbar se activează declanşatorul New...

o Se deschide caseta de dialog New Toolbar; în zona de editare Toolbar Name se

scrie numele barei şi se acţionează declanşatorul Ok.

o Pe ecran se afişează o casetă de dialog cu numele barei. Caseta este goală (nu conţine

pictograme);

o Se deschide şi caseta de dialog Customize, prin intermediul căreia se pot atribui

pictograme, barei definite, asfel: se alege grupul de pictograme executând clic în lista

Categories pe numele grupului (grupul File conţine pictograme pentru operaţii cu

fişiere, grupul Edit conţine pictograme pentru operaţii de editare...); în zona Buttons

vor fi afişate butoanele din grup; pentru a cunoaşte ce operaţie este asociată unui

buton pictogramă din grup, se indică butonul şi se execută clic; în zona de text

Description vor fi afişate informaţii despre butonul selectat.

Redenumirea unei bare utilizator cu pictograme:

o Din meniul File se alege opţiunea Templates... se deschide cadeta de dialog

Templates And-ins în care se acţionează butonul Organizer...

o Din caseta de dialog Organizer se alege secţiunea Toolbars.

12

o Se alege din lista din partea stângă numele barei utilizator pe care dorim să o

redenumim, executând clic pe numele ei;

o Se acţionează declanşatorul Rename...se deschide caseta de dialog Rename în care, în zona de editare New Name se scrie noul nume al barei după care se acţionează declanşatorul Ok.

o Se închide caseta de dialog Organizer , acţionând declanşatorul Close.

Adăugarea sau înlăturarea unor butoane pictogramă pe o bară predefinită cu pictograme:

o În secţiunea Toolbars, din caseta de dialog Customize se indică lista Categories,

grupul de pictograme de unde dorim să alegem butonul pe care îl vom adăuga sau pe

care dorim să-l înlăturăm;

o În zona Buttons vor fi afişate butoanele din grup. Se glisează butonul pe bara

predefinită la care dorim să-l adăugăm, sau, se glisează butonul pe care dorim să-l

înlăturăm de pe bară în caseta de dialog.

Mutarea sau copierea pictogramei pe o bară predefinită:

o Se deschide caseta de dialog Customize la secţiunea Toolbars;

o Pentru mutarea butonului, se glisează pe bara de instrumente o nouă poziţie; pentru

copierea butonului se deplasează pe bara cu instrumente cu tasta <Ctrl> apăsată, în

poziţia în care se doreşte a fi copiat;

Modificarea spaţiului dintre butoane:

o Se deschide caseta de dialog Customize la secţiunea Toolbars;

o Dacă inserăm un spaţiu, glisăm butonul din dreapta poziţiei în care dorim să inserăm

spaţiul asfel încât să acopere jumătate din butonul următor; dacă anulăm un spaţiu,

glisăm butonul în poziţia iniţială

Atribuirea de comenzi unui buton:

o Se deschide caseta de dialog Customize la secţiunea Toolbars:

o Din lista ascunsă Save Changes se alege şablonul în care dorim să fie memorată

această atribuire;

o Din lista Categories se alege categoria de comenzi în care se găseşte comanda căreia

dorim să-i atribuim un buton;

o Din lista Commands se deplasează numele comenzii pe bara cu instrumente; pe bară

va fi ataşat butonul comenzii sau conturul unui buton, dacă nu există un buton

atribuit comenzii;

o Dacă butonul este gol, se deschide caseta de dialog Custom Button prin intermediul

căreia se alege conţinutul butonului;

o Dacă dorim ca butonul să conţină o pictogramă, executăm clic pe desenul dorit

13

o Dacă dorim ca butonul să conţină un text, acţionăm declanşatorul Text Button şi

scriem în zona de editare Text Button Name, textul butonului;

o Acţionăm declanşatorul Assign ca să atribuie textul sau pictograma butonului gol. Se

închide caseta de dialog Custom Button;

o Închiderea casetei de dialog Customize se face acţionând declanşatorul Close.

Personalizarea sistemului de meniuri; se pot adăuga noi meniuri şi/sau noi opţiuni de

meniuri pentru operaţiile de formatare care sunt executate cel mai des. Pentru personalizarea

sistemului de meniuri, Word pune la dispoziţia utilizatorilor posibilittatea de a executa

următoarele operaţii:

Adăugarea unui meniu la bara de meniuri:

o Se deschide caseta de dialog Customize la secţiunea Menus;

o Se acţionează declanşatorul Menus Bar..., şi se deschide caseta de dialog Menu

Bar.

o În zona de editare Name On Bar, se scrie numele meniului. Dacă se doreşte ca titlul

să aibă o literă de identificare, se scrie în faţa literei caracterul &;

o Din lista Position On Menu Bar se alege poziţia în care va fi inserat titlul meniului

pe bara de meniuri: First (prima poziţie), Last (ultima poziţie) sau un titlu de meniu

o Se acţionează declanşatorul Add respectiv Add After;

o Se închide caseta de dialog Menu Bar acţionând declanşatorul Close.

o Se închide caseta de dialog Customize acţionând declanşatorul Close.

Ştergerea sau redenumirea unui meniu din bara de meniuri:


o Din lista ascunsă Save Changes In se alege şablonul din care se şterge sau se

redenumeşte meniul:

o Se acţionează declanşatorul Menus Bar.. se deschide caseta de dialog Menu Bar;

o Din lista Position On Menu Bar se alege meniul pe care dorim să-l ştergem; dacă

dorim să-l redenumim, scriem noul nume în zona de editare Name on Menu;

o Se acţionează declanşatorul Remove dorim ştergerea meniului , sau Rename dacă

dorim să-l redenumim;

o Se închide caseta de dialog Menu Bar acţionând declanşatorul Close.


Adăugarea unei opţiuni la un meniu:


o Din lista ascunsă Save Changes In se alege şablonul în care se salvează opţiunea;

14

o Di lista Categories se alege categoria ce conţine comanda pentru care se creează

opţiunea;

o Din lista Change What Menu se alege numele meniului în care vrem să includem

opţiunea;

o Din lista Position On Menu se alege poziţia în care va fi ataşată opţiunea în meniu:

Auto (poziţia va fi atribuită automat, asfel încât opţiunile similare să fie afişate

împreună); At Top/At Bottom ( la începutul, respectiv la sfârşitul listei de opţiuni a

meniului) şi o opţiune de meniu (înaintea opţiunii);

o În zona de editare Name On Meniu Box se scrie numele opţiunii de meniu; dacă

vrem ca opţiunea săp aibă o literă de identificare se scrie caracterul & în faţa literei;

o Opţiunea se adugă acţionând declanşatorul Add respectiv Add Below;


Înlăturarea unei opţiuni dintr-un meniu

o Selecţionăm opţiunea din lista Commandes din secţiunea Menus a casetei de dialog

Customize şi acţionăm declanşatorul Remove

o Apăsăm tastele <Alt>+<Ctrl>+< - >, cursorul mouse-ului se transformă într-o linie

orizontală ---; indicăm opţiunea şi executăm clic

Refacerea sistemului de meniu:

o Deschidem caseta de dialog Customize la secţiunea Menus;

o Din lista ascunsă Save Changes In alegem şablonul în care am făcut modificarile;

o Acţionăm declanşatorul Reset All..., se dechide o casetă de dialog în care se cere să

confirmăm executarea operaţiei;


Personalizarea scurtăturilor de la tastatură; pentru personalizarea sistemului de

scurtături, avem la dispoziţie următoarele operaţii:

Crearea unei scurtături (sau atribuirea unei comenzi):

o Se deschide caseta de dialog Customize la secţiunea Keyboard;

o Din lista ascunsă Save Changes In se alege şablonul în care vom salva scurtătura;

o Din lista Categories se alege categoria care conţine comanda pentru care ceem

scurtătura;

o Din lista Comands alegem numele comenzii;

o Dacă este atribuită o scurtătură pentru comandă, în lista Current Key este afişată

scurtătura;

15

o În zona de editare Press New Shortcut Key se introduce scurtătura care vrem să fie

atribuită comenzii;

o Se acţionează declanşatorul Assign;


o Pentru a crea mai rapid o scurtătură, se apasă tastele <Alt>+<Ctrl>+< + >, se

deschide caseta de dialog Customize la secţiunea Keyboard şi este afişată comanda

corespunzătoare opţiunii selectate

Înlăturarea unei scurtături:

o Selectăm scurtătura din lista Current Key din secţiunea Keyboards a casetei de

dialog Customize şi acţionăm declanşatorul Remove;

Refacerea sistemului de scurtătură al interfeţei:

o Acţionăm declanşatorul Reset All din secţiunea Keyboards al casetei de dialog

Customize.

Capturi de imagini şi/sau a unor părţi din ecran:

o se apasă tasta Print Screen, pentru a memora imaginea ecranului în zona de memorie

numită Clipboard, apoi se deplasează cursorul în poziţia în care dorim să inserăm

imaginea salvată; se face clic pe meniul Edit, de unde activăm comanda Paste.

o Se salvează ecranul dorit prin apăsarea tastei Print Screen şi se apasă butonul de

minimalizare pentru a micşora imaginea şi a trecve la linia de stare din partea de jos a

ecranului, apoi se apelează programul Paint din secvenţa:

Start/Programs/Accesories/Paint şi se restaurează în ecranul Paint imaginea din

Clipboard prin activarea secvenţei Edit/Paste; se selectează cu ajutorul mouse-ului zona

pe care dorim să o decupăm (se face clic pe dreptunghiul din stânga sus şi se deplasează

cursorul mouse-ului astfel ca să încadreze zona dorită pentru decupare; se copiază în

Clipboard zona dorită a fi decupată (Copy), se activează documentul din Word unde

dorim să copiem şi acţionăm Paste.

Lucrul cu chenare, desene, figuri. Procesorul de texte Word poate include în documente

diverse obiecte cum ar fi: desene, grafice, imagini de ecran, etc. Aceste obiecte pot fi create

cu alte programe, pot fi preluate din biblioteci sau construite cu instrumente de desenare ale

Word-ului şi doar inserate în textul documentului Word deschis. Procesorul de texte Word

pune la dispoziţia utilizatorului un număr de instrumente (linii, săgeţi, figuri geometrice) în

bara de instrumente Draw. Pentru a desena scheme logice sau diverse desene tehnice

16

utilizatorul găseşte în caseta AutoSchapes din bara de instrumente Draw o serie de

simboluri standard.

o Procedura de realizare a unui desen este:

Se face clic pe simbolul desenului din bara Draw (forma cursorului se va

transforma într-o cruce);

Se deplasează cursorul la locul dorit din text unde se va insera desenul;

Se apasă butonul din stânga mouse-ului şi cu acest buton apăsat se trasează

desenul la fel ca şi cum am lucra cu creionul;

Se eliberează butonul mouse-ului şi desenul va fi încadrat într-un frame;

Un desen poate fi modificat sau şters, mutat, sau se pot insera în el o serie de

simboluri speciale; pentru a insera simboluri se apelează la meniul insert,

opţiunea Symbol;

o Inserarea unei figuri din biblioteca WordArt sau ClipArt Gallery:

Se poziţionează cursorul în locul unde dorim să inserăm desenul;

Selectăm meniul Insert şi activăm opţiunea Object;

Selectăm biblioteca ClipArt Gallery;

Din fereastra de dialog afişată se selectează cu un clic categoria de desene, iar

din setul dedesene ilustrat pe ecran se face un clic pe desenul dorit;

Se activează butonul Insert şi desenul va fi plasat în text la locul dorit


1. Descrieți organizarea ferestrei aplicaţiei Word.

2. Afişarea riglelor poate fi controlată cu opţiunea de tip comutator ruler din meniul ...........

3. Enumerați meniurile principale ale procesorului de texte Word.

4. Pentru a insera simboluri se apelează la meniul insert, opţiunea ....................

5. Capturile de imagini şi/sau a unor părţi din ecran se realizează apăsând tasta Print Screen,

pentru a memora imaginea ecranului în zona de memorie numită ........................

CURS 5


1. Barele cu pictograme conţin:

a. butoane scurtătură pentru opţiunile din meniurile aplicaţiei Word.

b. informaţii despre starea documentului din fereastra document activă butoane scurtătură

pentru formatarea bordurilor şi a umbrelor

c. Word nu are bare cu pictograme

Raspuns corect: A

2. Opțiunea OPEN:

a. Deschide un document nou sau un şablon

b. Deschide un document creat anterior, sau un şablon

c. Închide toate ferestrele documentului activ

d. Salvează noua versiune a documentului într-un alt fişier

Raspuns corect: B

3. Prima operație care se efectuează pentru crearea unui document în Word este:



c. se accesează meniul File şi un clic pe comanda Open


Raspuns corect: B

4. Pentru a deschide un document în Word efectuăm operația:





Raspuns corect: C

5. Pentru a salva un document în Word efectuăm operația:





Raspuns corect: A

2

6. Ştergerea unui caracter dintext se realizează:

a. cu ajutorul tastei Delete (pentru ştergerea caracterului situat la dreapta cursorului)

sau cu tasta Backspace (pentru ştergerea caracterului situat la stânga cursorului);

b. se execută alegând opţiunea Save din meniul File;

c. se deschide meniul File şi se alege opţiunea New...sau: se indică butonul New de pe

bara standard

d. se acceseaza meniul File şi un clic pe comanda Open

Raspuns corect: A

7. In procedura de realizare a unui desen, prima operatiune este:


b. se deschide meniul File şi se alege opţiunea New...sau: se indică butonul New de pe

bara standard


d. se face clic pe simbolul desenului din bara Draw (forma cursorului se va transforma

într-o cruce);

Raspuns corect: D

8. Pentru a captura de imagini şi/sau a unor părţi din ecran se apasă tasta Print Screen, pentru

a memora imaginea ecranului în zona de memorie numită Clipboard, apoi se deplasează

cursorul în poziţia în care dorim să inserăm imaginea salvată; se face clic pe meniul Edit, de

unde activăm comanda Paste.

True/Fals


1

CURS 6

Prezentarea programului de calcul EXCEL

Procesoarele de calcul tabelar sau generatoarele de foi de calcul, cum mai sunt denumite,

sunt aplicaţii specializate destinate calculelor economice, statistice, ştiinţifice, gestiunii unor

baze de date de dimensiuni reduse, etc. Elementul fundamental este foaia de lucru

(spreadsheet), un tabel organizat pe linii şi coloane. La intersecţia unei linii şi a unei coloane se

află celula, în care se pot introduce informaţii diverse: numere, text, formule etc.

Procesoarele de tabele oferă utilizatorilor o serie de facilităţi cum ar fi:

introducerea, ştergerea, modificarea datelor în celule individuale sau în blocuri de celule;

existenţa unei varietăţi de funcţii matematice care pot fi folosite în foaia de lucru;

realizarea de reprezentări grafice (diagrame) diverse, adaptate datelor de ilustrat;

elemente de gestiune a bazelor de date;

generatoare de scenarii pentru simularea diverselor contexte de piaţă;

elemente avansate de programare liniară şi optimizare.

Procesoarele de tabele au apărut în anii ’70, prin produsul Visicalc (visible calculator),

cunoscând apoi o mare diversitate: Lotus 1-2-3, Excel, Quattro Pro etc.

Programul de calcul tabelar Excel este unul dintre cele mai utilizate, făcând parte din

pachetul Microsoft Office. Principalele sale trăsături sunt:

meniuri şi casete de dialog eficiente şi flexibile

folosirea limbajului Visual Basic for Applications (VBA)

modificarea interactivă a tabelelor (pivot table)

posibilităţi sporite de importare şi exportare a datelor

facilităţi de legătură între aplicaţii

În programul Excel fişierele sunt numite registre (workbooks) şi fiecare registru conţine

16 foi de lucru (worksheets). Fiecare foaie de lucru conţine celule aşezate în 256 de coloane şi

65536 de linii (rânduri). Informaţii suplimentare pot fi obţinute cu meniul Ajutor (HELP) sau

apăsând F1. De asemenea folosirea asistentului soft Asistent Office (tip Wizard) oferă sugestii

pentru diferite acţiuni. Ecranul standard Excel în care sunt puse în evidenţă elementele tipice ale

unei ferestre Windows cuprinde:

bara de titlu

bara de meniuri

bara de instrumente standard

bara de formatare

bara de formule

2

foaia de calcul

bara de stare curentă

Elementele din fereastra registrului sunt:

etichetele: foaie 1…,(sheet1...)

butoane de derulare a etichetelor

bare de derulare pe orizontală şi pe verticală

bare de despărţire

selector de celulă

cursorul mouse-lui

Ca şi în cazul celorlalte aplicaţii Windows şi în Excel se pot efectua diferite acţiuni

folosind fie comenzile din meniurile programului, fie butoanele aflate pe bara de instrumente. În

cele ce urmează sunt prezentate mai multe elemente legate de barele de instrumente și descrierea

pe scurt a comenzilor din meniurile programului.

Bara de instrumente standard are un număr de butoane cu pictograme specifice (există

circa 270 butoane pe toate barele). Dacă se plasează cursorul mouse-ului pe un buton o să apară

numele butonului (acţiunea ce o declanşează). Funcţia butonului este afişată pe bara de stare în

partea de jos a ecranului. Pentru a obţine informaţii suplimentare despre un buton, se face clic pe

Ajutor (Help) din bara de instrumente standard şi apoi un clic pe butonul dorit. Activarea sau

dezactivarea unei bare de instrumente se face utilizând: Vizualizare (View) - Bare de

instrumente (Toolbar) - marcarea barelor dorite.

Barele cu instrumente de lucru pot fi configurate adăugând sau scoţând butoane şi pot fi

aşezate în mai multe poziţii pe ecran:

între bara de meniu şi cea de formule

în partea de jos a ecranului

în partea dreaptă a ecranului

în partea stângă a ecranului

într-o poziţie oarecare (bară flotantă) pe ecran

Pentru crearea propriei bare cu instrumente de lucru se procedează astfel:

Vizualizare (View) - Bare de instrumente (Toolbar), Particularizare (Customize),

Nou (New)

Se tastează în caseta Nume bară de instrumente (Toolbar Name) numele pe care îl daţi

barei, apoi OK

Se afişează o bară flotantă iar butoanele dorite se “trag” din caseta Comenzi (Customize)

în bara de meniuri personală care îşi măreşte dimensiunile pe măsură ce se adaugă

butoane. După ce s-au adus toate butoanele dorite se selectează Închidere (Close)

3

Foaia de calcul este o foaie de tip contabil care poate fi creată, prelucrată şi stocată pe

suport magnetic cu ajutorul calculatorului. Foaia de calcul este un tabel impresionant cu 16384

de linii şi 256 de coloane. Cu ajutorul tastelor de navigare ne putem deplasa în orice zonă a foii

de calcul în scopul vizualizării acesteia pe ecran. Pe ecran la un moment dat se va vizualiza o

mică zonă din această foaie de calcul, zonă ce conţine numai 20 de linii şi 8 coloane standard,

dar cu ajutorul unor tehnici de navigare, care vor fi descrise în continuare, pot fi vizualizate toate

zonele acestui tabel.

Rândurile foii de calcul sunt numerotate în ordine crescătoare începând cu 1 până la

16384; numerele sunt afişate pe marginea stângă a foii de calcul.

Coloanele foii de calcul se identifică printr-o ltieră sau o combinaţie de două litere, în

ordine alfabetică; o foaie de calcul are 256 de coloane.

Celula este spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un

singur tip de date, care pot fi inmtroduse de la tastatură sau pot fi rezultate a unor operaţii.

Adresa unei celule este formată din litera sau combinaţia de litere care desemnează

coloana şi numărul care identifică rândul în care figurează celula; într-o celulă, se pot introduce

de la tastatură : numere, text, adresele altor celule, secvenţe de comenzi, formule de calcul,

funcţii; produsul program va asocia celulei, imediat ce s-a tastat primul caracter, caracteristica

tipului celulei care vafi: numeric, şir de caractere, formulă sau funcţie.

Zona (domeniul) este formată dintr-un grup de celule adiacente(exemplu: o coloană, un

rând, un şir orizontal/vertical de celule); o zonă nu poate avea decât o formă rectangulară (un

dreptunghi, un pătrat); o zonă se adresează prin coordonatele sale, adică, adresa celulei din colţul

stânga sau şi a celei din colţul dreapta jos, separate prin două puncte; zonele astfel definite pot

primi un nume pentru a se putea opera mai uşor cu ele.

Formulele sunt expresii aritmetice utilizate pentru realizarea unor calcule cu datele

numerice din celulele foii de calcul; formula se introduce în celula respectivă, se evaluează şi pe

ecran apare direct rezultatul în acea celulă; o formulă conţine operanzi şi operatori ; operatorii

aritmetici sunt: +, -, *, /, ; operanzii pot fi constante sau variabile (adresele celulelor luate în

aclcul); în orice formulă pot fi folosite parantezele rotunde; formula trebuie să înceapă

obligatoriu cu semnul = sau cu @.

Funcţiile realizează calcule standard cu datele unei celule sau zone de calcule. O funcţie

are un nume unic şi o listă de argumente; numele începe obligatoriu cu @ sau cu =, urmat de

numele formulei care este format din trei sau mai multe caractere; argumentele unei funcţii pot

fi: adrese de celule, adrese de zone, constante sau formule şi funcţii; constantele admise pot avea

următoarele tipuri: constante numerice ( numere întregi cu sau fără semn, sau numere reale de

maxim 15 cifre), constante alfanumerice (text de maxim 256 de caracterealfanumerice încadrat

4

între ghilimele), constante logice (TRUE-adevărat; FALSE- pentru valoarea fals). Operatorii

logici admişi sunt AND-conjuncţie, OR-disjuncţie, NOT-negaţie; argumentele trebuie separate

prin virgulă sau punct şi virgulă, în funcţie de setările implicite; în locul argumrntului omis

intenţionaţ se pune o virgulă; rezultatul evaluării unei formule de calcul se afişează în celula în

care s-a introdus textul formulei.

Un registru Excel reprezintă un grup de foi de lucru; etichetele (numele) acordate

paginilor acestui registru (pagini denumite Sheet1, Sheet2, Sheet3.... Sheet12,) se află în partea

de jos a ferestrei Excel.

Intefaţa: bara cu instrumente, afişarea foii de calcul

Ecranul şi meniul principal Excel (fereastra Excel). După lansarea în ecxecuţie a

produsului Excel, apare un ecran ecran de lucru a cărui structură este împărţită în patru zone, cu

următoarea destinaţie:

Panoul de control (primele cinci linii ale ecranului);

Aria de lucru (un tabel în care liniile sunt marcate cu numere, iar coloanele cu

litere);

Informaţii de stare cu privire la controlul procesului de prelucrare;

Informaţii de stare privind alte programe activate sub Windows

Fig.6.1. Procesorul de tabele EXCEL: Panoul de control, aria de lucru

Panoul de control conţine cinci linii care au următoarele semnificaţii:

5

Fig.6.2. Panoul de control

Linia 1 este linia care conţine numele produsului „Microsoft Excel”, iar în partea din

dreapta sunt cele trei butoane ale sistemului, destinate manipulării ecranului:

Fig.6.3. Linia 1

Linia 2 este linia meniului principal; ea conţine cele nouă meniuri (comune şi cu efect

similar cu Word, Acces, Power Point): File, Edit, View, Insert, Format, Tools, table, Window,

Help:

Fig.6.4. Linia 2

Linia 3 conţine icon-urile standard pentru apelarea celor mai frecvente operaţii(salvarea

unui document, deschiderea casetei pentru selectarea unei funcţii, tipărirea unui document, etc):

Fig.6.5. Linia 3

Această linie se mai numeşte şi bara cu instrumente Standard. Prin plasarea cursorului în

dreptul unui icon, sistemul afişează şi funcţia acestuia.

Linia 4 cuprinde o serie de icon-uri destinate activării unor comenzi folosite pentru

formatarea textului care se introduce în foaia de calcul:

Fig.6.6. Linia 4

Linia 5 reprezintă bara de formule care afişează adresa şi conţinutul celulei curente şi

vizualizează funcţiile sau formulele introduse în celula curentă:

6

Fig.6.7. Linia 5

Aria de lucru efectivă (fig.6.1.) este încadrată de o bandă orizontală care conţine numele

coloanelor şi de o bandă verticală care conţine numărul rândurilor; la deschiderea unei sesiuni de

lucru, de regulă, această zonă conţine primele 9 coloane, cu numele de la A la 1 şi primele 19

rânduri ale foii de calcul curente, iar poziţia cursorului (un dreptunghi luminos care semnifică

poziţia pointerului de adresare în foia de calcul) este plasat pe celula A1.

Cu ajutorul sistemului Excel se poate lucra simultan cu mai multe foi de calcul didpuse în

planuri paralele (una în spatele celeilalte) care au numele Sheet1, Sheet2,... Sheet16.

Linia 6 este linia de stare a foii de lucru curente. Forma cursorului mouse se schimbă în

funcţie de zona ecranului în care este plasat. De exemplu în zona ariei de lucru are forma unei

cruciuliţe, iar în zona panoului de control cursorul are forma de săgeată.

Utilizarea barelor cu instrumente. Excel pune la dispoziţie o serie de instrumente care

oferă acces imediat la multe dintre comenzile foii de calcul. Pentru a utiliza aceste instrumente,

va trebui întâi să afişăm pe ecran bara cu instrumente corespunzătoare. Excel stochează toate

instrumentele înrudite (ca domeniu de aplicabilitate), pe aceeaşi bară cu instrumente. Pe ecran, în

mod prestabilit, apar doar barele cu instrumente standard (Standard) şi cea pentru formatare

(Formatting)

Afişarea unei bare cu instrumente: se execută clic în zona barelor cu instrumente,

selectăm bara cu instrumente dorită; pentru a afla ce operaţie îndeplineşte un anumit

instrument din cadrul unei bare, la poziţionarea mouse-ului asupra acestuia, va apare o

scurtă indicaţie referitoare la funcţia sa; pentru a înlătura de pe ecran o bară cu

instrumente, se execută clic asupra butonului Close, situat în colţul dreapta-sus a acesteia.

Mutarea unei bare cu instrumente: se execută clic asupra titlului barei cu instrumente şi

apoi se deplasează până în poziţia dorită.

Organizarea unei bare cu instrumente :

Modificarea unei bare cu instrumente:

o executăm clic în zona barei respective, utilizând butonul din dreapta al mouse-

ului;

o selectăm opţiunea Customize (organizare proprie);

o selectăm categoria în care se află instrumentul dorit;

o executăm clic şi deplasăm butonul asociat instrumentului dorit în cadrul barei

corespunzătoare;

o executăm clic asupra butonului Close(închidere);

o pentru a înlătura un instrument din cadrul unei bare cu instrumente, se execută

clic , api se deplasează butonul asociat acestuia în afara barei.

7

Crearea unei bare cu instrumente adaptată propriilor cerinţe:

o selectăm comanda View, Toolbars (vizualizare bare cu instrumente);

o introducem un nume pentru bara cu instrumente,

o executăm clic asupra butonului Customize (adaptare la cerinţe);

o pentru a înlătura o bară cu instrumente adaptată la cerinţe, o selectăm, apoi

apăsăm tasta Delete; această metodă nu este aplicabilă în cazul barelor cu

instrumente puse la dispoziţie de Excel.

o Executăm clic şi apoi deplasăm butoanele asociate instrumentelor dorite,

plasându-le pe bara cu instrumente pe care o creem;

o Când terminăm, executăm clic pe butonul Close.

Modificarea modului de afişare a foii de calcul: modul în care Excel afişează foaia de de

calcul din caiet, se poate modifica la fel de bine cum se poate selecta obiectele care dorim să

apară într-o sesiune de lucru cu Excel. De exemplu, putem dezactiva afişarea anumitor elemente

ale foii de calcul, cum ar fi reţelele de linii sau chenarul acesteia:

o Se alege comanda Options din meniul Tools;

o Se execută clic asupra titlului View;

o Alegem o opţiune pe care să o selectăm sau să o deselctăm,

o Executăm clic asupra butonului Ok.

Modificarea tipului de vizualizare. comanda View realizează comutarea între un mod de

vizualizare a întregii foi de calcul, pe tot ecranul, şi un altul care permite mărirea anumitor zone

din foaia de calcul, pentru observarea mai facilă a detaliilor; în plus, Excel permite salvarea

elementelor de afişare, într-un tip de vizualizare, asfel:

Vizualizarea pe întregul ecran:

o Selectăm opţiunea Full Screen din meniul View;

o Executăm clic asupra acestui buton pentru a restabili modul de vizualizare,

Vizualizarea cu efect de zoom: (afişare scalată):

o Din meniul View, selectăm opţiunea Zoom;

o Selectăm procentul de scalare a afişării

o Executăm clic pe butonul Ok;

Crearea unui tip de vizualizare:

o Selectăm din meniul View opţiunea View Manager;

o Executăm clic asupra butonului Add;

o Introducem un nume pentru noul tip de vizualizare;

o Bifăm opţiunea Print Settings pentru a include şi informaţiile de configurare a

imprimantei;

8

o Bifăm opţiunea Hidden Rows & Columns, pentru a reţine coloanele sau

rândurile ascunse;

o Executăm clic pe butonul Ok;

Prezentarea unui tip de vizualizare:

o Selectăm comanda View Manager din meniul View;

o Selectăm tipul de vizualizare dorit;

o Activăm butonul Show (prezentare);

o Pentru a şterge un tip de vizualizare, selectăm tipul respectiv şi executăm clic

asupra butonului Delete;

Lansarea în lucru a produsului şi închiderea unei sesiuni de lucru. Pentru lansarea în

lucru a produsului Excel sub sistemul de operare Windows se efectuează următoarele operaţii:

Lansarea în execuţie a produsului Excel:

o Se activează butonul Start;

o Se plasează cursorul mouse-ului şese face clic pe meniul Programs şi apoi se

plasează cursorul pe meniul Microsoft Excel;

o Prin efectuarea unui clic pe dreptunghiul care marcheauză programul Excel, pe

monitor apare ecranul Excel.

Închiderea sesiunii de lucru se poate realiza : cu salvarea pe disc a foii de calcul sau

fără salvarea foii de calcul, asfel:

o Se deplasează cursorul pe meniul File şi se face un clic pe acest meniu;

o Se selectează din submeniul vertical asociat meniului File comanda Exit;

o Din caseta de dialog se alege una din opţiunile de salvare: Yes, No, Cancel.

Schimbul de date între Excel şi celelalte aplicaţii din Microsoft Office

a) Excel şi Word

Un text din Word poate fi dus în Excel:

într-o celulă a foii de date

într-o casetă de text din foaia de date

Un tabel din Word poate fi dus în mai multe celule ale foii de lucru Excel. În toate

situaţiile se selectează datele în documentul Word, se face Edit-Copy, se comută în documentul

Excel, se poziţionează cursorul de inserţie în locul dorit şi se face Edit-Paste.

Observaţie: dacă se doreşte legarea, nu înglobarea, la ultima etapă se foloseşte Paste

Special-Paste Link-As...

b) Excel şi Access

Programul Access permite două modalităţi de copiere a datelor într-un document Excel:

copierea şi lipirea datelor din rubrici separate

transformarea unor tabele (foi de date - Datasheet), a unor formulare sau a unor rapoarte

9

în fişiere de tip XLS.

În primul caz, se selectează din documentul Access textul stocat într-o rubrică şi apoi

Edit-Copy, se comută în documentul Excel, se face clic pe celula în care va apare rubrica din

Access şi apoi Edit-Paste.

În a doua situaţie se deschide documentul Access (fişierul bază de date), se alege tabelul,

formularul, interogarea:

Edit-Output To. Apare caseta de dialog Output To în care se alege Microsoft

Excel

se aleg apoi discul, catalogul şi fişierul în care se va stoca documentul

se face clic pe OK

documentul astfel creat poate fi deschis de Excel

c) Excel şi Power Point

Se procedează în modul obişnuit: în documentul Power Point se selectează datele de

transferat, Edit-Copy, se deschide documentul Excel şi se poziţionează cursorul, apoi Edit-Paste.


1. Ce sunt procesoarele de calcul tabelar sau generatoarele de foi de calcul?

2. Enumerați câteva dintre facilităţile oferite utilizatorilor de programul de calcul Excel.

3. Care este elementul fundamental, de bază al programului de calcul tabelar Excel?

4. Descrieți elementele comune ale prgramului tabelar Excel cu ale celorlalte programe ale

pachetului Office, precum și pe cele specifice.

5. Definiți fiecare element specific programului Excel, familiarizându-vă cu acestea și cu

funcțiile pe care le au în cadrul sistemului.

6. Explicați cum se efectuează schimbul de date între Excel şi celelalte aplicaţii din

Microsoft Office.

CURS 6


1. Foaia de calcul este:









Raspuns corect: A

2. Celula este:









Raspuns corect: B

3. Adresa unei celule este:



b. spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un singur tip

de date, care pot fi inmtroduse de la tastatură sau pot fi rezultate a unor operaţii.





Raspuns corect: C

2

4. Formula este:



b. spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un singur tip

de date, care pot fi inmtroduse de la tastatură sau pot fi rezultate a unor operaţii.





Raspuns corect: D

5. Un registru Excel:

a. reprezintă un grup de foi de lucru;

b. este spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un


operaţii.





Raspuns corect: A


a. numele produsului „Microsoft Excel”, iar în partea din dreapta sunt cele trei butoane

ale sistemului, destinate manipulării ecranului





document, etc)

d. o serie de icon-uri destinate activării unor comenzi folosite pentru formatarea textului

care se introduce în foaia de calcul



Raspuns corect: A


3

a. numele produsului „Microsoft Excel”, iar în partea din dreapta sunt cele trei butoane ale

sistemului, destinate manipulării ecranului

b. cele nouă meniuri (comune şi cu efect similar cu Word, Acces, Power Point): File, Edit,

View, Insert, Format, Tools, table, Window, Help

c. icon-urile standard pentru apelarea celor mai frecvente operaţii(salvarea unui document,

deschiderea casetei pentru selectarea unei funcţii, tipărirea unui document, etc)

d. o serie de icon-uri destinate activării unor comenzi folosite pentru formatarea textului care

se introduce în foaia de calcul

e. bara de formule care afişează adresa şi conţinutul celulei curente şi vizualizează funcţiile

sau formulele introduse în celula curentă

Raspuns corect: B


a. numele produsului „Microsoft Excel”, iar în partea din dreapta sunt cele trei butoane ale

sistemului, destinate manipulării ecranului

b. cele nouă meniuri (comune şi cu efect similar cu Word, Acces, Power Point): File, Edit,

View, Insert, Format, Tools, table, Window, Help

c. icon-urile standard pentru apelarea celor mai frecvente operaţii(salvarea unui document,

deschiderea casetei pentru selectarea unei funcţii, tipărirea unui document, etc)

d. o serie de icon-uri destinate activării unor comenzi folosite pentru formatarea textului care

se introduce în foaia de calcul

e. bara de formule care afişează adresa şi conţinutul celulei curente şi vizualizează funcţiile

sau formulele introduse în celula curentă

Raspuns corect: C








document, etc)





Raspuns corect: D

4







document, deschiderea casetei pentru selectarea unei funcţii, tipărirea unui document,

etc)





Raspuns corect: E

1

CURS 7

Editarea și formatarea foilor de calcul în programul de calcul

tabelar EXCEL

Deschiderea registrelor:

Executăm clic pe butonul Open din bara de instrumente Standard, sau activăm

opţiunea Open din meniul File;

Din dosarul My Documents selectăm registrul deja creat;

Uneori este necesară împărţirea unei ferestre în două sau patru secţiuni. Se poate realiza

acest lucru cu comanda Scindare (Split) din meniul Fereastră (Window) sau “trăgând” cu mouse-

ul bara de despărţire situată pe bara de defilare orizontală sau pe cea verticală până în poziţia

dorită. Se poate imobiliza (“îngheţa”) o secţiune cu opţiunea Îngheţare panouri (Freeze Panes)

din meniul Fereastră.

Fig. 7.1. Ecranul standard Excel

Operarea cu elementele ecranului Excel

A. Utilizarea barelor de instrumente de lucru

Ca şi în cazul celorlalte aplicaţii Windows, şi în Excel se pot efectua diferite acţiuni

folosind fie comenzile din meniurile programului, fie butoanele aflate pe bara de instrumente. În

cele ce urmează sunt prezentate mai multe elemente legate de barele de instrumente, apoi, vor fi

descrise pe scurt comenzile din meniurile programului.

Bara de instrumente standard are un număr de butoane cu pictograme specifice (există

2

circa 270 butoane pe toate barele). Dacă se plasează cursorul mouse-ului pe un buton o să apară

numele butonului (acţiunea ce o declanşează). Funcţia butonului este afişată pe bara de stare în

partea de jos a ecranului. Pentru a obţine informaţii suplimentare despre un buton, se face clic pe

Ajutor (Help) din bara de instrumente standard şi apoi un clic pe butonul dorit. Activarea sau

dezactivarea unei bare de instrumente se face utilizând: Vizualizare (View) - Bare de

instrumente (Toolbar) - marcarea barelor dorite.

Barele cu instrumente de lucru pot fi configurate adăugând sau scoţând butoane şi pot fi

aşezate în mai multe poziţii pe ecran:

între bara de meniu şi cea de formule

în partea de jos a ecranului

în partea dreaptă a ecranului

în partea stângă a ecranului

într-o poziţie oarecare (bară flotantă) pe ecran

Pentru crearea propriei bare cu instrumente de lucru se procedează astfel:

Vizualizare (View) - Bare de instrumente (Toolbar), Particularizare (Customize),

Nou (New)

Se tastează în caseta Nume bară de instrumente (Toolbar Name) numele pe care îl daţi

barei, apoi OK

Se afişează o bară flotantă iar butoanele dorite se “trag” din caseta Comenzi (Customize)

în bara de meniuri personală care îşi măreşte dimensiunile pe măsură ce se adaugă

butoane. După ce s-au adus toate butoanele dorite se selectează Închidere (Close)

Fig. 7.2. Crearea unei bare de instrumente particularizate

3

B. Lucrul cu fişierele registru

Salvarea registrelor, deschiderea unui registru nou sau a unuia existent, salvarea cu un alt

nume, stabilirea unităţii de disc şi a directorului în care se face salvarea se realizează folosind

opţiunile din meniul Fişier (File) Salvare (Save), Deschidere, (Open), Nou (New), Salvare ca

(Save As) şi cutiile de dialog corespunzătoare .

C. Lucrul cu foile de calcul

a) Selectarea foilor de calcul:

pentru o singură foaie se face clic pe eticheta dorită

pentru a selecta mai multe foi alăturate se face clic pe prima, se apasă tasta Shift şi se

face clic pe ultima

pentru foi nealăturate se ţine apăsată tasta CTRL în timp ce se face clic pe fiecare foaie

de calcul

se pot deselecta foile selectate dacă se face clic pe o etichetă din afara grupului.

b) Eliminarea foilor de calcul:

se selectează foile care vor fi eliminate

se alege Editare (Edit)- Ştergere foaie (Delete Sheet)

se confirmă ştergerea şi se execută clic pe OK

c) Inserarea foilor de calcul:

se selectează foaia înaintea căreia se inserează noua foaie de calcul

se deschide Inserare (Insert) – Foaie de lucru (Worksheet)

d) Mutarea şi copierea foilor de calcul:

foile de calcul pot fi mutate sau copiate în cadrul unui registru sau între două registre

se selectează foaia sau foile vizate; se deschide Editare (Edit)- Mutare sau copiere

foaie (Move or Copy Sheet)

se completează numele registrului în care se doreşte transferul şi numărul foii în faţa

căreia se face mutarea

pentru copiere se pune X în căsuţa Crearea unei copii (Create a Copy)

se activează butonul OK

e) Redenumirea unei foi de calcul:

se selectează foaia ce va fi redenumită

se deschide Format (Format) – Foaie -Redenumire (Sheet-Rename)

se poate face dublu clic pe eticheta foii ce se redenumeşte; ca urmare se deschide cutia

de dialog Rename Sheet

se tastează noul nume al foii de lucru şi se validează OK

4

Introducerea, editarea şi manipularea datelor

A. Informaţii generale

Există o mare varietate de tipuri de date care pot fi introduse în celulele unei foi de calcul

-text

-numere

-date calendaristice, ora

-formule şi funcţii

Principalele reguli care se respectă la introducerea datelor sunt:

la introducerea în celule textul este aliniat la stânga iar numerele la dreapta; pentru a

introduce cifre sub formă de text (exemplu coduri), acestea trebuie să fie precedate de

apostrof

pentru introducerea datelor într-o celulă se selectează celula şi se tastează informaţia de

introdus; pe măsura tastării textul apare în celulă şi în bara de formule; introducerea se

încheie cu tasta Enter sau clic pe butonul Enter () din bara de formule; anularea unei

date eronate înainte de încheierea introducerii se face cu ESC sau butonul de anulare (X)

dacă la introducerea unui număr celula nu este suficient de mare, apare în celulă ######

şi situaţia se rezolvă alegând Format- Coloane (Columns) – Potrivire automată la

selecţie (Autofit Selection)

introducerea datelor calendaristice sau a orelor se face în unul din formatele acceptate de

Excel (ex. DD-MMM-YY, HH:MM)

B Modalităţi de introducere a datelor

Introducerea rapidă a unor date identice sau a unor secvenţe de date:

a) Copierea unor date (identice) în mai multe celule se face:

selectând celula ce va fi copiată şi zona în care se va copia şi alegând apoi Editare (Edit)

– Umplere (Fill)

utilizând cursorul de tragere (+) din colţul din dreapta jos al celulei şi “trăgând” peste

celulele unde va fi copiat conţinutul celulei de pornire

b) Realizarea unei copieri în secvenţă se face cu (Auto-umplere) Auto Fill:

se introduce în prima celulă din secvenţă o zi (ex. Luni, Monday) sau o lună (Ianuarie,

January)

se “trage” apoi colţul din dreapta jos al celulei în direcţia dorită (orizontal sau vertical) şi

celulele succesive vor fi umplute cu informaţii consecutive (Marţi, Tuesday..., Februarie,

February...,)

Observaţie: Fiecare utilizator îşi poate genera propriile sale secvenţe astfel:

se deschide meniul Instrumente (Tool)- Opţiuni (Options) Listă particularizată

(Custom List);

5

se face clic pe Adăugare (Add). Se introduce în caseta Intrări listă (List Entries)

informaţiile din secvenţa dorită (ex. Luni, Marţi...)

se apasă Enter după fiecare informaţie şi se face apoi clic pe OK

c) Introducerea datelor în progresie aritmetică

Se pot completa celule consecutive pe orizontală sau verticală cu termenii unei progresii

aritmetice astfel:

se tastează în primele două celule din şir primele două valori dorite; “trăgând” apoi de pe

cele două celule în direcţia dorită se vor umple celulele cu datele aflate în progresie, raţia

fiind dată de diferenţa dintre celula a doua şi prima.

se introduce valoarea iniţială într-o celulă; se selectează celulele în care se doreşte

extinderea seriei; se deschide meniul Editare (Edit)- Umplere (Fill) - Serie (Series); în

cutia de dialog deschisă se specifică direcţia seriei (pe linie sau pe coloană), tipul de

serie, valoarea pasului (raţiei), valoarea de oprire, etc; se face apoi clic pe OK

C. Editarea datelor

Pentru editarea datelor deja introduse într-o celulă se face dublu clic cu mouse-ul pe

celulă şi se deplasează cu tastele cu săgeţi mouse-ul de inserare până în poziţia dorită. După

terminarea editării se acţionează ENTER.

Observaţie: Pentru verificarea ortografiei se foloseşte Instrumente (Tools)- Corectare

ortografică (Spelling) sau clic pe butonul Spelling din bara de lucru).

Anularea unei acţiuni (cea mai recentă)

- Editare (Edit) – Anulare (Undo) sau Ctrl + Z

-clic pe butonul Anulare (Undo) din bara de instrumente standard.

Renunţarea la anulare : Renunţare (Redo)

D. Deplasarea, copierea şi ştergerea datelor din celule

Similar cu alte aplicaţii Windows, datele selectate pentru copiere sau mutare sunt

memorate în Clipboard.

D1.Copierea

a) Se selectează zona de celule care se doreşte copiată

se deschide (Edit) – Copiere (Copy)

se selectează prima celulă din zona în care se doreşte copierea

se deschide (Edit) – Lipire (Paste)

Observaţii:

1. Se pot utiliza şi comenzile de la tastatură (Ctrl + C pentru Copy şi Ctrl +V

pentru Paste).

2. Datele copiate în tampon (clipboard) rămân acolo până când se copiază

altceva peste ele şi deci se pot face mai multe copieri (cu Paste) ale aceluiaşi set

6

de date.

b) Copierea cu Drag & Drop: se selectează celulele care se doresc copiate.

Apoi când cursorul mouse-ului devine o săgeată se apasă şi se ţine apăsată tasta Ctrl şi

butonul mouse-ului cât timp se trage conţinutul celulelor selectate până în locul unde se doreşte

copierea. Dacă nu se apasă Ctrl, se va realiza mutarea zonei selectate.

D2. Deplasarea datelor

a) Se selectează zona de mutat

se deschide Editare (Edit) – Decupare (Cut) sau Ctrl + X

se selectează prima celulă din zona în care se mută datele; pentru a muta datele în altă

foaie se selectează acea foaie

se deschide Editare (Edit) – Lipire (Paste) (Ctrl+V)

b) Folosind opţiunea “drag & drop” se “trage” conturul zonei selectate până în noua poziţie, fără

a ţine apăsată tasta Ctrl.

D3. Ştergerea datelor

Ştergerea datelor dintr-o celulă se poate referi la:

-totul (formatul, conţinutul, notele)

-formatul celulei

-conţinutul

-notele

Pentru a şterge datele se poate proceda astfel:

se selectează zona de şters

se deschide Editare (Edit) – Golire (Clear), se alege opţiunea dorită

se apasă tasta Delete ( se şterge complet conţinutul)

folosind cursorul de tragere (+ din dreapta jos şi trăgând spre interiorul zonei)

E. Gruparea celulelor în domenii pentru manipulări ulterioare

Un grup compact de celule având forma dreptunghiulară poate fi selectat şi denumit cu

un nume ce poate fi utilizat apoi pentru a manevra întregul domeniu. Selectarea se face indicând

colţul din stânga sus şi “ trăgând” mouse-ul până în colţul din dreapta jos.

a) Se face apoi clic în stânga barei de formule, pe poziţia Nume (Name) şi se introduce

numele domeniului (255 caractere, fără spaţii). Se apasă Enter

b) Se deschide meniul Inserare (Insert) şi apoi Nume – Definire (Name Define), iar în

cutia de dialog deschisă se introduce numele domeniului. Această cutie de dialog va permite şi

ştergerea numelui.

7

Manipularea liniilor, coloanelor şi celulelor

A.1. Modificarea lăţimii coloanelor şi a înălţimii rândurilor

a) Folosind mouse-ul se poate modifica lăţimea unei coloane sau înălţimea unui rând

dacă se poziţionează cursorul mouse-ului pe linia de separare dintre coloane sau rânduri aflată în

capătul de coloană sau rând. Când cursorul devine o săgeată bilaterală se ţine butonul apăsat şi se

trage în sensul dorit (folosiţi marginea dreaptă a coloanei sau marginea de jos a rândului). La

eliberarea butonului mouse-ului dimensiunile vor rămâne cele modificate.

Se poate realiza o adaptare rapidă a dimensiunilor după conţinut: se face dublu clic pe

marginea dreaptă a capului de coloană sau pe marginea de jos a capului de rând.

b) Folosind meniul Format

Se selectează coloana (coloanele) sau rândul (rândurile) a căror dimensiuni se modifică

Se deschide Format – Coloane (Column) – Lăţime (Width),

Rânduri (Row) – Înălţime (Height) şi apoi se introduce lăţimea respectiv înălţimea

dorită.

Observaţie: Se poate folosi şi opţiunea Potrivire automată (AutoFit).

B. Inserarea sau eliminarea celulelor, rândurilor sau coloanelor

a) Inserarea celulelor

se selectează celula sau celulele unde se doreşte inserarea (Excel va insera un număr de

celule egal cu cel selectat).

se deschide Inserare (Insert) – Celule (Cells); se deschide o cutie de dialog în care se

specifică în ce direcţie vor fi deplasate în urma inserării, celulele deja existente; se apasă

OK

Altă modalitate: se trage punctul din dreapta jos al celulei (celulelor selectate) ţinând apăsată

tasta Shift.

b) Inserarea rândurilor şi coloanelor:

se selectează numărul de linii sau coloane care se doresc inserate (se “trage” peste capătul

de rând sau coloană).

se deschide Inserare (Insert) Rânduri (Rows)

Coloane (Columns) - OK

În urma inserării, coloanele existente sunt deplasate la dreapta iar rândurile existente în

jos.

Observaţie: Pentru a insera un singur rând sau o coloană se selectează o celulă. Rândul va fi

inserat deasupra ei iar coloana în stânga celulei selectate.

c) Înlăturarea (ştergerea) celulelor, liniilor sau coloanelor:

se selectează domeniul care se va elimina

se deschide Editere (Edit)- Ştergere (Delete) şi în fereastra de dialog se specifică

8

acţiunea dorită.

În urma eliminării, celulele, rândurile, coloanele rămase vor fi deplasate în sus respectiv

spre stânga pentru a umple spaţiul eliberat.

Utilizarea formulelor şi funcţiilor

A. Formule

În celulele unei foi de calcul se pot introduce formule care efectuează calcule cu datele

conţinute în alte celule. Fiecare formulă începe cu semnul egal (=) şi conţine adrese de celule,

valori numerice şi operatori matematici (+, -, *, /, ^). Operatorii au o ordine de prioritate similară

cu cea din matematică: exponenţiala, înmulţirea şi împărţirea, adunarea şi scăderea. Această

ordine poate fi modificată prin utilizarea parantezelor în care caz operaţiile cele mai prioritare

sunt cele din parantezele cele mai interioare.

Formulele pot fi introduse în celulele dorite fie prin tastare directă, fie prin alegerea

dintr-o colecţie de formule (funcţii) puse la dispoziţie de Excel.

Operanzii din formule, în cazul în care sunt adrese de celule, se pot introduce prin tastare

sau prin selectarea celulei a cărei adresă dorim să apară în formulă. Pe măsura introducerii

formulei, aceasta apare afişată în bara de formule iar la încheierea introducerii (acţionarea Enter),

în celulă va apare rezultatul calculului (şi nu formula). Se pot afişa şi formulele dacă se alege

Instrumente- Opţiuni- Vizualizare- Formule (Tools - Options - View - Formulas).

În cazul în care se doreşte editarea unei formule existente se face dublu clic pe celula care

conţine formula şi se editează conţinutul celulei aşa cum s-a specificat la editarea datelor.

Copierea unei formule se face aşa cum s-a prezentat la copierea celulelor cu observaţia că

Excel actualizează adresele celulelor folosite ca operanzi. Pentru ca adresa celulelor să nu fie

actualizată, aceasta trebuie scrisă în forma absolută ($ coloană $ rând).

Observaţii:

există: adrese relative : coloană rând : ex : C7

adrese absolute : $ coloană $ rând : ex : $C$7

adrese combinate (mixte) : $ coloană rând sau coloană $ rând; ex : $B5, B$5

la copierea celulelor ce conţin formule vor fi modificate doar adresele relative şi partea

relativă a unei adrese combinate.

Ori de câte ori se efectuează o modificare (editare) a datelor dintr-o celulă, se actualizează şi

rezultatele formulelor conţinute de acea celulă. Se poate modifica această opţiune automată astfel

încât să se facă actualizarea doar după modificarea tuturor datelor din celule: Instrumente-

Opţiuni- Calcul (Tools - Options – Calculations):

- Automat (Automatic)

- Automat exceptând tabele (Except Tables)

- În mod manual (Manual - Calc. Now)

9

B. Utilizarea funcţiilor

Funcţiile reprezintă formule standard puse la dispoziţie de Excel. Alegerea lor se face cu

ajutorul facilităţii Function Wizard (fx de pe bara de instrumente standard) sau deschizând

Inserare – Funcţie (Insert – Function), apoi se alege funcţia dorită selectând mai întâi

categoria de funcţii (domeniul). Introducerea argumentelor funcţiei se poate face fie prin tastare

în fereastra Function Wizard fie făcând clic pe celula - operand.

Stabilirea formei de prezentare a foilor de calcul

A. Formatarea conţinutului celulelor

a) Numerele introduse în celule pot fi formatate în funcţie de semnificaţia lor, existând mai

multe formate de numere (general, 0, 0.00, #.##0, #.##0.00, $#,##0 etc.). Pentru formatarea

numerelor se procedează astfel (fig.11.3):

se selectează celula sau domeniul de formatat - Se alege în lista Format Celule Număr

(Format Cells Number) formatul dorit

se acţionează OK sau Enter.

Se poate folosi, pentru formatare rapidă bara de instrumente standard.

b) Textul. Iniţial la introducere textul este aliniat la stânga iar datele la dreapta. Modificarea

alinierii standard se poate face folosind butoanele de aliniere din bara de instrumente standard

sau folosind meniul Format:

- se selectează domeniul de formatat

- se deschide se deschide fereastra Format – Celule – Aliniere (Format Cells –

Alignment); se alege apoi opţiunea dorită.

c) Folosirea opţiunii Stil (Style). Pentru o prezentare mai sugestivă a foii de calcul diferitele

informaţii conţinute pot fi afişate cu stiluri diferite. Pentru aceasta se selectează domeniul şi se

deschide Format – Stil (Style). În cutia de dialog Style se alege Modificare (Modify) şi

deschide fereastra Format Celule (Format Cells). Din această fereastră se pot apoi selecta

atributele conţinutului celulei (fontul, îngroşarea, înclinarea, umbrirea, etc.). Aceste atribute pot

fi modificate rapid folosind bara de instrumente standard care conţine câteva butoane destinate

atributelor textului.

Observaţie: Atributele dorite pot fi selectate înainte de introducerea textului în celule şi ele vor

rămâne valabile până la o nouă modificare.

10

Fig. 7.3 Caseta de dialog Formatare celule

B. Folosirea chenarelor şi a haşurilor

a) O celulă (sau un grup de celule) poate fi înconjurată de un chenar a cărui prezenţă

poate fi selectată astfel: se selectează domeniul şi se deschide Format Celule (Format -

Cells); Se alege opţiunea Bordură (Border) şi apoi varianta dorită (poziţia, stilul,

culoarea); se poate face o selecţie rapidă a chenarelor folosind butonul Borduri (Borders) din

bara de instrumente standard.

b) Anumite zone din foaia de calcul pot fi evidenţiate şi prin haşuri. Pentru aceasta, după

selectarea zonei respective se deschide meniul Format Celule (Format - Cells); în fereastra

Format Cells se alege Modele (Pattern) şi apoi din paleta oferită se selectează modelul

preferat (se afişează în zona Eşantion (Sample) o mostră a alegerii făcute). Se poate realiza o

alegere rapidă a unei haşuri fără model dacă se foloseşte butonul Color din bara de

instrumente standard.

C. Utilizarea opţiunilor automate de formatare

a) AutoFormat oferă mai multe formate prestabilite de tabele pe care le puteţi aplica

celulelor selectate. Pentru aceasta se selectează zona, apoi se deschide meniul Format -

AutoFormatare (AutoFormat) - se deschide cutia de dialog AutoFormat. Se alege din lista de

formate prestabilite. Se acţionează OK.

b) Formatele pot fi copiate sau transferate folosind Edit - Copy apoi Edit - Paste -

Special.

D. Folosirea stilurilor de caractere

Stilul este un grup de opţiuni de formatare ce pot fi aplicate unei celule sau grup de

celule. Stilul se referă la: formatul numerelor, fontul, alinierea, chenare, haşuri, etc. Programul

are şase stiluri prestabilite. Pentru aplicarea unui stil se selectează zona în care se va aplica, apoi

se deschide Format - Stil (Style), iar în cutia de dialog Stil (Style) se alege unul din stiluri. Se

apasă apoi Enter sau se face clic pe OK.

Crearea de stiluri: se deschide Format Style. Se tastează numele stilului în caseta

Nume stil (Style Name) şi se face clic pe Adăugare (Add). Se personalizează apoi stilul nou

creat adăugând sau scoţând atribute (x) din lista de atribute afişată. Pentru a modifica formate se

11

execută clic pe butonul Modify şi apare cutia de dialog Format Cells. Se face clic pe eticheta

formatului ce se va modifica şi se introduc preferinţele. Există şi posibilitatea creării unui stil

nou prin exemple.

Crearea de diagrame

A. Crearea diagramelor

Diagramele se utilizează pentru a prezenta într-o formă condensată serii de date. Ele pot

fi create pe aceeaşi foaie de lucru cu datele sau pe foi de lucru separate. Odată creată, o diagramă

sau un grafic se poate modifica prin operaţii de editare. O diagramă construită după anumite serii

de date rămâne în legătură cu acestea, astfel încât, dacă se modifică datele, se actualizează şi

diagrama. Programul Excel furnizează mai multe tipuri de diagrame, în două sau trei dimensiuni.

Crearea unei diagrame:

se selectează datele ce vor fi incluse în diagramă, inclusiv capetele de linii sau coloane ce

se doresc a fi introduse în diagramă

se face clic pe butonul Expert diagramă (Chart Wizard) din bara de instrumente

standard

se stabileşte zona în care va apare diagrama

apare apoi o succesiune de casete de dialog (Step 1 of 4.....) care solicită confirmarea

selecţiei pentru seria de date, alegerea tipului diagramei, a formatului etc; trecerea la

caseta următoare de dialog se face cu butonul Următorul (Next); se poate reveni la un

pas anterior cu butonul Înapoi (Back).

după parcurgerea acestor paşi se face clic pe Terminare (Finish).

Odată ce a fost creată o diagramă poate fi mutată pe suprafaţa foii de calcul sau poate fi

redimensionată. De asemenea conţinutul ei poate fi modificat prin editare. Pentru a crea o

diagramă pe o foaie separată la pasul 4 se specifică dacă diagrama se realizează pe aceeaşi foaie

sau pe una separată.

Fig. 7.4. Expertul de creare diagramă

12

B. Editarea şi îmbunătăţirea diagramelor

Pentru a opera modificări într-o diagramă trebuie deschisă fereastra în care se află

diagrama (dublu clic pe diagrama de pe foaie sau clic pe diagrama aflată pe o foaie separată).

Diagramele fiind colecţii de obiecte (linii, axe, titlul axelor etc.), se poate selecta un obiect

făcând clic pe el şi se pot schimba apoi atributele dorite pentru acel obiect. Se poate selecta

pentru modificări un obiect făcând dublu clic cu butonul din stânga sau făcând clic cu butonul

din dreapta. Se alege apoi opţiunea dorită din meniul de comenzi rapide care se deschide.

Prelucrări ulterioare ale diagramelor:

Adăugarea titlurilor

Modificarea axelor.

Folosirea haşurilor şi a chenarelor.

Utilizarea opţiunii Auto Format.

Utilizarea şi modificarea diagramelor tridimensionale.

Grafica în foaia de lucru

O facilitate importantă a programului Excel o constituie posibilitatea de a adăuga foilor

de lucru imagini şi desene create cu alte programe, reproduceri, sau se pot genera desene chiar

în Excel. În cele ce urmează vom examina aceste modalităţi de a îmbunătăţi forma de

prezentare a documentelor Excel.

A. Inserarea imaginilor preexistente

Se selectează celula în care va apare colţul din stânga sus al imaginii. Se deschide

Inserare-Imagine (Insert-Picture). Apare cutia de dialog Picture în care se selectează unitatea

de disc, directorul şi fişierul ce conţine imaginea dorită. Se face apoi clic pe OK. Imaginea

inserată poate fi mutată sau redimensionată.

Observaţie: o imagine poate fi transferată din programul în care a fost creată în Excel

folosind ca intermediar memoria clipboard; pentru aceasta se alege Editare-Copiere (Edit-

Copy) în programul respectiv, apoi în Excel Editare-Lipire (Edit-Paste).

Fig.7.5 Fereastra „obiect”

13

B. Inserarea altor obiecte

Se pot insera alte obiecte (înregistrări sonore, obiecte Word Art), prin lansarea, de către

Excel, a programului care permite crearea obiectului respectiv. Pentru aceasta se selectează

celula unde va apare colţul stânga sus al obiectului. Se deschide Inserare-Obiect (Insert-

Object). Se alege apoi din cutia de dialog Object varianta Create New. Se specifică apoi

programul cu care se va genera obiectul, se creează acesta şi se salvează. La ieşirea din

programul de generare se răspunde Yes la întrebarea referitoare la actualizarea conexiunii.

C. Realizarea unor imagini proprii

Excel dispune de o bară cu unelte de lucru pentru desenare, bară ce poate fi activată din

Vizualizare-Bare de instrumente-Desenare (View-Toolbar-Drawing):

din bara de instrumente de desenare se selectează unealta dorită şi se realizează desenul

ca în alte aplicaţii (Paintbrush, Paint, Presentation, etc)

dacă obiectele grafice desenate se suprapun se pot utiliza butoanele Aducere în prim

plan, Trimitere în ultimul plan (Bring To Front şi Send To Back).

se pot selecta mai multe obiecte simultan (grupare) astfel:

se ţine apăsată tasta Shift şi se face clic pe fiecare obiect

se face clic pe Selectare obiecte (Drawing Selection) şi se lansează o casetă de selecţie

în jurul grupului de obiecte vizat

Pentru ca mai multe obiecte să fie tratate întotdeauna ca grup, după selectarea lor se face

clic pe butonul (comanda) Grupare (Group Object); pentru separarea obiectelor dintr-un grup

se face clic pe butonul (comanda) Anulare grupare (Ungroup Objects).

Aspectul unui obiect grafic creat poate fi îmbunătăţit folosind cutia de dialog Formatare

Formă (Format Object). Din cutia de dialog Formatare Formă (Format Object) se aleg

atributele dorite şi se face clic pe OK.

Utilizarea facilităţilor de tip bază de date

Bazele de date sunt în general organizate în înregistrări iar înregistrările sunt împărţite

în câmpuri. În Excel bazele de date sunt tabele în care rândurile orizontale sunt înregistrări iar

coloanele sunt câmpuri.

Fig. 7. 6. Meniul Date

14

A Crearea unei baze de date

Operaţiile necesare pentru a crea o bază de date sunt:

- se introduc numele câmpurilor pe prima linie a bazei de date

- se introduc înregistrările pe rânduri consecutive, fără rânduri goale

Observaţii: - înregistrările unei baze de date se află pe o singură foaie de calcul

- pentru ca o listă să fie tratată ca o bază de date este suficient să se aleagă

meniul Date (Data).

Datele dintr-o bază de date pot fi introduse, modificate sau şterse la fel ca orice fel de

date sau se pot folosi pentru aceste operaţii formularele. În acest caz se procedează astfel:

Se selectează Date-Machetă (Data-Form). Cutia de dialog Data Form permite deplasarea

printre înregistrări (Anteriorul găsit - Find Prev, Următorul găsit - Find Next), adăugarea de

înregistrări (Nou-New) sau ştergerea unei înregistrări (Ştergere - Delete).

B Căutarea datelor şi sortarea bazelor de date

Căutarea

datele pot fi căutate într-o bază de date conform unui criteriu de căutare legat de un câmp al

înregistrărilor

se pot folosi operatori de comparaţie (relaţionali), şi se pot utiliza caracterele speciale ? şi *

Pentru a găsi înregistrări într-o bază de date:

se deschide Date - Machetă (Data - Form) în cutia Data Form se face clic pe Criterii

(Criteria).

se deschide o cutie de dialog de tip formular în care se specifică criteriile de căutare; se

apasă Enter şi dacă se doreşte găsirea tuturor înregistrărilor ce se potrivesc cu criteriile

formulate se selectează Find Next (sau Find Prev).

Sortarea

Înregistrările dintr-o bază de date pot fi sortate ascendent sau descendent după trei chei

astfel:

-se selectează aria care va fi sortată

- se deschide Date - Sortare (Data - Sort); se selectează, folosind listele derulante,

câmpurile după care se va face sortarea (cheile)

Observaţie: o operaţie de sortare poate fi anulată selectând: Edit-Undo Sort (sau Ctrl+z)

Opţiunea Filtrare automată (AutoFilter) - este o modalitate rapidă de a introduce criteriul de

sortare:

se selectează baza de date, inclusiv linia capetelor de coloană cu denumirea câmpurilor

se deschide Data-Filter (Auto Filter)

se afişează o listă derulantă cu butoane săgeată, în interiorul fiecărei celule din prima

linie a listei

15

pentru câmpul care se doreşte a fi folosit pentru filtrare se desfăşoară lista şi se selectează

conţinutul care va fi folosit pentru restrângerea listei.

Crearea unui tabel sinteză folosind facilitatea Raport Pivot Table

Facilitatea Expert Pivot Table şi Pivot Chart (Pivot Table Wizard) poate fi utilizată

pentru rearanjarea rândurilor sau coloanelor unui tabel, pentru realizarea unei forme de

prezentare cât mai adecvate:

se selectează zona din tabel (sau întreg tabelul)

se deschide meniul Date – Raport pivot Table … (Data Pivot Table); ca urmare se

deschide fereastra de dialog 1 of 3 cerând să se specifice sursa datelor ce vor fi folosite

în tabelul sinteză; se face clic pe Next şi se deschid o succesiune de ferestre în care se

precizează parametrii necesari.

se face clic pe Finish

dacă forma obţinută nu corespunde aşteptărilor se pot trage butoanele marcate cu gri în

alte poziţii.

Fig. 7.7. Expertul de tabel pivot

Fig. 7. 8. Finalizarea tabelului Pivot

16

Instrumente evoluate în Excel

În afara facilităţilor deja prezentate, programul Excel dispune de o serie de instrumente

sofisticate, cum ar fi: restricţionarea introducerii datelor, evidenţa modificărilor, căutarea valorii

corecte, generarea scenariilor, programarea liniară (rezolvitor - solver). În continuare vom

prezenta concis aceste instrumente.

Restricţionarea introducerii datelor

În condiţiile în care foile de lucru sunt partajate sau când ar pute fi modificate de alte

persoane, se pot bloca celule individuale şi apoi se poate activa protecţia foii de calcul pentru a

nu se putea modifica fără introducerea unei parole.

Protejarea unei foi de calcul se realizează în două etape:

Se deblochează celulele în care se va permit introducerea datelor (implicit toate celulele

din foaia de calcul sunt blocate).

Se activează protecţia întregii foi de calcul.

Paşii de efectuat sunt următorii:

Se afişează foaia pe care doriţi să o protejaţi;

Se selectează celulele în care se permite scrierea (neprotejate)- dacă există;

Din meniul Format se alege Celule (Cells) apoi Protecţie (Protection). Se

invalidează caseta Blocate (Loked), apoi OK.

Se deschide meniul Instrumente (Tools), se selectează Protecţie (Protection),

Protecţie foaie (Protect Sheet), apoi se validează casetele referitoare la conţinut,

obiecte, scenarii.

Se introduce şi se confirmă o parolă de acces.

Fig. 7.9. Secţiunea de protejare din meniul Format celule

17

Fig. 7.10. Fereastra de dialog Protejare foaie

Eliminarea protecţiei se va face astfel:

Se deschide meniul Instrumente (Tools),

Se selectează Protecţie (Protection),

Se alege Deprotejare foaie (Unprotect Sheet).

Se introduce parola şi se tastează OK

Evidenţa modificărilor în registre de lucru partajate

În cazul în care mai multe persoane pot modifica datele dintr-un registru Excel, este

posibilă urmărirea modificărilor. Activarea urmăririi modificărilor se face astfel:

Se deschide registrul de calcul vizat,

Se deschide meniul Instrumente;

Se selectează Urmărire modificări (Track Changes), apoi Evidenţiere modificări (Higlight

Changes);

Se validează caseta Evidenţiere modificări în timpul editării (Highlightt changes

while editing);

După alegerea opţiunilor dorite din această fereastră, se face OK.

Dacă a fost validată opţiunea de ţinere a evidenţei modificărilor, în jurul unei celule

modificate apare un chenar albastru şi un steguleţ în colţul stânga sus. Plasarea cursorului

deasupra unei celule cu modificări va provoca afişarea unei casete în care se specifică cine a

făcut modificarea şi când.

Fig. 7.11. Caseta Evidenţiere modificări

18

Modificările efectuate pot fi acceptate şi vor deveni definitive folosind opţiunea

Acceptare sau respingere modificări (Accept or reject Changes),din Instrumente, Urmărire

modificări.

Fig.7. 12. Caseta de acceptare sau respingere a modificării

Căutare valorii corecte (Goal Seek)

Uneori în foaia de lucru se folosesc formule complicate, eventual pe mai multe nivele şi

interesează ce valoare trebuie să aibă un parametru (variabilă) de intrare pentru a obţine o

valoare dorită în celula rezultat. Această problemă se poate rezolva folosind opţiunea Căutare

rezultat (Goal Seek) din meniul Instrumente (Tools). Se afişează caseta de dialog dîn care

trebuie completate adresele celulelor ţintă şi sursă, ca şi valoarea dorită în celula ţintă.

Fig. 7.13. Caseta Căutare rezultat

După completare şi acţionarea butonului OK, Excel va calcula şi va afişa într-o casetă de

raport valoarea necesară pentru a obţine rezultatul dorit.

Folosirea scenariilor

Scenariile reprezintă instrumente de analiză de tipul „ce-ar fi dacă…”, utile în probleme

de prognoză. Ideea scenariilor este următoarea: se formalizează, sub formă de ecuaţii probleme

de simulat şi se creează o foaie de lucru cu ea. Pornind de la această situaţie se doreşte să se vadă

ce s-ar întâmpla dacă variabilele din anumite celule ar lua nişte valori date (eventual în cazul cel

mai favorabil, cel mai defavorabil etc.). Fiecare din aceste situaţii simulate va fi memorată sub

forma unui scenariu. Practic se procedează astfel.

Se proiectează foaia de lucru pentru rezolvarea problemei (cu un set de date fixat);

Se selectează celulele ce se vor schimba în fiecare scenariu;

Se deschide meniul Instrumente (Tools), apoi Scenarii (Scenarios),

19

Se face clic pe Adăugare (Add);

Apare caseta în care se introduce numele scenariului şi se verifică dacă celulele al căror

conţinut se va verifica sunt bine selectate;

În caseta Comentariu (Comment) se poate edita textul pentru a fi cât mai sugestiv, apoi

se face clic pe OK. Va apare caseta Valori scenariu (Scenario Values), în care, pentru

celulele vizate se introduc valorile dorite.

Se repetă aceşti paşi pentru toate scenariile dorite.

Pentru a vedea rezultatele unui scenariu, se selectează acest scenariu în caseta

gestionarului de scenarii şi se face clic pe Afişare (Show).

Fig. 7.14. Caseta de dialog a gestionarului de scenarii

Fig. 7.15. Adăugarea unui scenariu

20

Fig. 7.16. Vizualizarea scenariilor

Se poate reveni la scenariile create pentru a adăuga altele sau pentru a le edita pe cele

existente.

Rezolvarea problemelor de programare liniară (Rezolvitor)

Programul Excel dispune de un instrument puternic pentru rezolvarea problemelor de

optimizare prin programare liniară. Formularea problemei este următoarea: Să se maximizeze

(minimizeze) o funcţie f(x1, x2,…,xn), în condiţiile în care variabilele x1, x2, .. xn sunt supuse

unor restricţii explicite sau implicite, reprezentate prin egalităţi sau inegalităţi. Pentru rezolvare

se procedează astfel:

Se formalizează problema scriind în zone diferite din foaia de lucru funcţia de optimizat,

restricţiile şi valorile variabilelor (eventual se aleg arbitrar aceste valori pentru pornire);

Se alege din meniul Instrumente (Tools) opţiunea Rezolvitor (Solver),

Se validează tipul de optimizare, celulele ce conţin variabilele ce vor fi modificate,

restricţiile;

Se face clic pe Rezolvare (Solve)

Rezolvitorul efectuează calculele şi furnizează un raport conţinând soluţia problemei.

Fig. 7.17. Fereastra de dialog pentru Rezolvitor

21


1. Care sunt principalele opţiuni din meniul Format Celule?

2. Ce se întâmplă când într-o formulă dintr-o celulă apare adresa acelei celule?

3. Ce operaţiuni se pot efectua asupra unei diagrame create în Excel?

4. Ce moduri de calcul în foaia de lucru există în Excel?

5. Se poate interzice introducere unui anumit tip de date în anumite celule?

6. Se pot insera comentarii ataşate celulelor?

7. Se pot rezolva în Excel ecuaţii transcendente? Cum?

8. Indicaţi 5 elemente de utilizare avansată a programului Excel.

CURS 7


1. Deschiderea registrelor se efectuează executăm clic pe butonul ...................

Raspuns corect: open

2. Ca şi în cazul celorlalte aplicaţii Windows şi în Excel se pot efectua diferite acţiuni folosind

fie comenzile din meniurile programului, fie butoanele aflate pe bara de instrumente.

True/Fals


3. Tipurile de date care pot fi introduse în celulele unei foi de calcul Excel sunt:

1. text

2. numere

3. date calendaristice, ora

4. formule şi funcţii

Alegeți varianta corectă:

a. 1+3

b. 2+3+4

c. 1+2+3+4

d. 2+3

Raspuns corect: C

4. Copierea unor date (identice) în mai multe celule se face utilizând cursorul de tragere (+) din

colţul din dreapta jos al celulei şi “trăgând” peste celulele unde va fi copiat conţinutul celulei

de pornire.

True/Fals


5. Anularea unei acţiuni (cea mai recentă) se poate efectua acționând butonul.............. din bara

de instrumente standard

Raspuns corect: undo

6. Similar cu alte aplicaţii Windows, datele selectate pentru copiere sau mutare sunt memorate

în ...................................

Raspuns corect: clipboard

7. Dacă se poziţionează cursorul mouse-ului pe linia de separare dintre coloane sau rânduri

aflată în capătul de coloană sau rând, nu se poate modifica lăţimea unei coloane sau

înălţimea unui rând.

True/Fals


8. Pentru inserarea celulelor se utilizează butoanele Insert –Rows.

True/Fals


2

9. Pentru inserarea rândurilor se utilizează butoanele Insert –Cells

True/Fals


10. Stilul este un grup de opţiuni de formatare ce pot fi aplicate unei celule sau grup de celule și

se referă la: formatul numerelor, fontul, alinierea, chenare, haşuri, etc.; programul Excel are

şase stiluri prestabilite.

True/Fals


11. Diagramele pot fi create pe aceeaşi foaie de lucru cu datele sau pe foi de lucru separate.

True/Fals


12. O deficiență majoră a programului Excel o constituie imposibilitatea de a adăuga foilor de

lucru imagini şi desene create cu alte programe, reproduceri.

True/Fals


13. Facilitatea Expert Pivot Table şi Pivot Chart (Pivot Table Wizard) poate fi utilizată pentru

rearanjarea rândurilor sau coloanelor unui tabel, pentru realizarea unei forme de prezentare

cât mai adecvate.

True/Fals


14. Programul Excel dispune de o serie de instrumente pentru: restricţionarea introducerii

datelor, evidenţa modificărilor, căutarea valorii corecte, generarea scenariilor, programarea

liniară (rezolvitor - solver).

True/Fals


15. Căutare valorii corecte se poate rezolva în programul Excel folosind opţiunea

........................ din meniul Instrumente (Tools).

Raspuns corect: goal seek

16. Pentru a vedea rezultatele unui scenariu realizat în programul Excel, se selectează acest

scenariu în caseta gestionarului de scenarii şi se face clic pe comanda .........................

Raspuns corect: show 17. Programul Excel nu dispune de un instrument adecvat pentru rezolvarea problemelor de

optimizare prin programare liniară.

True/Fals
