Testament de Tudor Arghezi Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte, Dect un nume adunat pe-o carte. n seara razvratita care vine De la strabunii mei pna la tine, Prin rpi si gropi adnci Suite de batrnii mei pe brnci, Si care, tnar, sa le urci te-asteapta Cartea mea-i, fiule, o treapta. Aseaz-o cu credinta capati, Ea e hrisovul vostru cel dinti, Al robilor cu saricile pline De osemintele varsate-n mine. Ca sa schimbam, acum, intia oara, Sapa-n condei si brazda-n calimara, Batrnii-au adunat, printre plavani, Sudoarea muncii sutelor de ani. Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite Eu am ivit cuvinte potrivite Si leagane urmasilor stapni. Si, framntate mii de saptamni, Le-am prefecut n versuri si-n icoane, Facui din zdrente muguri si coroane. Veninul strns l-am preschimbat n miere, Lasnd ntreaga dulcea lui putere. Am luat ocara, si torcnd usure Am pus-o cnd sa-mbie, cnd sa-njure. Am luat cenusa mortilor din vatra Si am facut-o Dumnezeu de piatra, Hotar nalt, cu doua lumi pe poale, Paznd n piscul datoriei tale. Durerea noastra surda si amara O gramadii pe-o singura vioara, Pe care ascultnd-o a jucat Stapnul, ca un tap njunghiat. Din bube, mucegaiuri si noroi Iscat-am frumuseti si preturi noi. Biciul rabdat se-ntoarce n cuvinte Si izbaveste-ncet pedepsitor Odrasla vie-a crimei tuturor. E-ndreptatirea ramurei obscure Iesita la lumina din padure Si dnd n vrf, ca un ciorchin de negi, Rodul durerii de vecii ntregi. ntinsa lenesa pe canapea, Domnita sufera n cartea mea. Slova de foc si slova faurita mparechiate-n carte se marita, Ca fierul cald mbratisat n cleste. Robul a scris-o, Domnul o citeste, Far-a cunoaste ca-n adncul ei Zace mnia bunilor mei. 1927: Cuvinte potrivite 1929: Icoane de lemn 1931: Flori de mucigai 1933: Tablete din Tara de Katy 1935: Carticia de seara 1936: Martisoare 1936: Cimitirul Buna-Vestire (roman) 1939: Hore 1940: Alte cuvinte potrivite 1942: Lina (roman) 1947: Una suta una poeme 1954: Prisaca 1955: 1907 Peizaje 1956: Cntare omului Tudor Arghezi este unul dintre cei mai importanti poeti romni, opera sa fiind de o complexitate unica n literatura romna. Opera sa este foarte variata, putnd fi clasificata n mai multre categorii: poezia filozofica: artele poetice n care autorul este preocupat de poezie si de rostul poetului; poetul este descris n ipostaza de artizan, fiind interesat de limbaj si de posibilitatile sale creative: Testament, Flori de mucigai, Epigraf, Portret, Ruga de seara poeziile care trateaza tema cautarii transcendentei, a divinitatii, n care eul liric oscileaza ntre mai multe stari raportndu-se la divinitate (ascultare, smerenie, cautare, ardere, nchipuire, revolta, negare): Psalmii poeziile care prezinta atitudinea fata de moarte: Duhovniceasca, De-a v-ati ascuns lirica sociogonica: volumul Cntare omului poezia sociala: estetica urtului (includerea banalului, a urtului, a macabrului n poezie, folosirea cuvintelor din orice registru stilistic): volumul Flori de mucigai (Pui de gai, Cina, Galere, Fatalaul, Streche, Rada) poeziile care prezinta universul taranesc, revolta sociala: volulmul 1907-Peizaje poezia de dragoste: poeziile care descriu o amnare a momentului n care iubirea se mplineste (atitudine asemanatoare cu cea din idilele eminesciene): volumul Cuvinte potrivite (Morgenstimmung, Psalm de taina, Melancolie creatiile care prezinta o mplinire a iubirii de tip casnic: volumul Carticica de seara poezia boabei si a farmei creatiile care trateaza tema jocului, a copilariei, dar si teme anterioare tratate dintr-o perspectiva ludica (Ex.: ciclul Tablouri biblice care trateaza problema creatiei divine din aceasta perspectiva infantila, crearea primilor oameni fiind descrisa ca un joc al lui Dumnezeu) TESTAMENT Poezia Testament face parte din volumul Cuvinte potrivite si este o arta poetica moderna. Fiind prima poezie din volumul de debut al autorului, ea a fost considerata un manifest literar care sintetizeaza ideile din ntregul volum. Ca si Octavian Goga n poezia Rugaciune, Arghezi si exprima opinia despre menirea literaturii si despre rolul poetului n societate. Poetul este vazut n ipostaza de artizan al limbajului deoarece el detine puterea de a crea si de a schimba lumea prin intermediul cuvntului. Spre deosebire de creatia lui Goga, Testament este o arta poetica moderna deoarece nu se limiteaza sa vorbeasca doar despre rolul poetului si al poeziei, ci trateaza si problema limbajului, a transfigurarii socialului n estetic (estetica urtului), a raportului dintre inspiratie si tehnica poetica. Textul este unul complex n care se disting trei idei fundamentale: aceea a legaturii spirituale ntre generatii si a responsabilitatilor urmasilor n fata mesajului primit de la strabuni, aceea a luptei cu materia limbii si cea a menirii poeziei. Tema poeziei este creatia literara vazuta sub doua ipostaze: ca mestesug, punndu-se accentul pe efortul creator al poetului, si ca mostenire, creatie transmisa urmasilor ca dovada si ca mijloc de cunoastere.Poezia este scrisa sub forma unui monolog sau dialog imaginar adresat de tata unui fiu spiritual caruia i este lasata drept mostenire cartea, care simbolizeaza de fapt creatia, opera literara. Desi este structurata sub aceasta formula, nu apare a doua instanta, lirismul fiind unul de tip subiectiv. Eul liric si transmite n mod direct atitudinile, fapt subliniat si de marcile lingvistice ale subiectivitatii, cum ar fi pronumele personale: eu, mine, adjectivele pronominale posesive: mei, mea noastra si verbele la persoana I: am ivit, am prefacut, facui, am preschimbat, am us. Titlul face trimitere la Biblie, la Vechiul si Noul Testament deoarece mostenirea pe care o lasa eul liric urmasilor este una spirituala. Testamentul este unul simbolic n care beneficiarii sunt att cititorii, ct si ceilalti poeti care se vor inspira din ideile transmise. Poezia este strucuturata n sase strofe care au un numar inegal de versuri si sunt construite n jurul elementului central, metafora carte (care reprezitna astfel si un element de recurenta). Termenul are n fiecare strofa o alta semnificatie: acumulare spirituala ca opera: un nume adunat pe-o carte, treapta, legatura spirituala ntre stramosi si urmasi: Cartea mea-i fiule, o treapta, carte de capati pentru istoria unui popor: Ea e hrisovul vostru cel dinti, dovada a efortului creator al autorului: Eu am ivit cuvinte potrivite, Slova de foc si slova faurita, martor al suferintei poporului, martor al istoriei nationale: Durerea noastra surda si amara / O gramadii pe-o singura vioara. Fiind o arta poetica, accentul nu se pune doar pe semnificatiile poeziei si rolul acesteia, ci si pe rolul poetului. Acesta este surprins n ipostaza de mestesugar, artizan, care si cauta sursele de inspiratie si mijloacele artistice, transformnd socialul n estetic: am ivit cuvinte potrivite, framntate mii de saptamni, / Le-am prefacut n versuri si-n icoane. / Facui din zdrente muguri si coroane. / Veninul strns l-am preschimbat n miere. etc. Incipitul este formulat ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual prin intermediul careia i lasa mostenire un nume adunat pe-o carte, simbol pentru creatia poetica si implicit pentru poet. Adresarea directa se realizeaza prin intermediul vocativului fiule, care reprezinta orice cititor potential, poetul devenind n mod simbolic un tata. Bunul spiritual pe care l lasa poetul mostenire este o creatie despre suferintele stramosilor redate prin metafora seara razvatita care vine / De la strabunii mei pna la tine. Aceasta este o treapta, o legatura spirituala ntre trecut si viitor, o treapta n desavrsirea cunoasterii. Procesul de creatie este descris ca un drum dificil, asemanator cu drumul parcurs de naintasi n trecut: Prin rpi si gropi adnci, / Suite de batrnii mei pe brnci. n strofa a doua este prezentata o alta ipostaza a cartii, ea capatnd o semnificatie sacra divina. Cartea devine un document important, o carte de capati asemanatoare Bibliei: Ea e hrisovul vostru cel dinti. Creatia literara are acum o valoare sociala deoarece prezinta suferintele stramosilor, fiind o marturie pentru ntreaga lor existenta: Al robilor cu saricile pline / De osemintele varsate-n mine. Poetul este din nou elementul de legatura dintre trecut si viitor, el preia suferinta stramosilor: osemintele varste-n mine si o transmite mai departe prin intermediul poeziei. n a treia strofa poezia se materializeaza, se transforma ntr-o lume obiectuala. Ideea esentiala a acestei secvente este transformarea elementelor concrete, care reprezinta socialul, n elemente estetice. Realitatea materiala capata prin intermediul poetului valoare spirituala. Ipostaza poetului ca mestesugar este subliniata prin intermediul verbelor la persoana I (am ivit, am prefacut, am preschimbat) si al elementelor de opozitie. Efortul creativ este redat prin intermediul elementelor aflate n opozitie, sapa, brazda, care reprezinta munca fizica a taranilor, si condei, calimara care descriu munca intelectuala a poetului. Uneltele folosite pentru a lucra pamntul se transforma n unelte de scris, munca de creatie este asemanata cu munca plugarilor care modelau pamntul: Ca sa schimbam, acum, ntia oara, / Sapa-n condei si brazda-n calomara. n continuare se contureaza imaginea poetului ca nascocitor, care transforma limbajul taranilor: graiul lor cu-ndemnuri pentru vite n limbaj poetic: am ivit cuvinte potrivite. La Arghezi, poezia nu este inspiratie ci mestesug, efort creativ care are n centru problema limbajului poetic (idee specifica modernismului). Mestesugul poetic presupune nsa un efort, redat prin intermediul paralelismului cu munca fizica a stramosilor: Sudoarea muncii sutelor de ani / [...] Si, framntate mii de saptamni, / Le-am prefacut n versuri si icoane. / [...] Veninul strns l-am preschimbat n miere. Socialul este transformat n estetic prin trecerea elementelor care tin de durerea si suferintele stramosilor n elemente ale creatiei poetice: ndemnurile pentru vite sunt transformate n cuvinte potrivite, veninul strns n sufletul taranilor se metamorfozeaza n miere, pastrnd nsa for lui sociala (Veninul strns l-am preschimbat n miere / Lasnd ntreaga dulcea lui putere.). Din zdrente, venin, ocara, si mai trziu, bube, mucegaiuri si noroi se hraneste ata o forma lumea poeziei: leagane devin simbol pentru liniste si detasare, icoane se refera la partea spirituala a creatiei, muguri sunt semnele vitalitatii cuvinteleor uitate, miere reprezinta valoarea artistica a limbajului poetic si frumuseti si preturi noi care descriu originalitatea poeziei ca efect al transfigurarii socialului. Strofa a patra prezinta n continuare imaginea poeziei ca mestesug, dar si imaginea ca posibilitate de a exprima revolta sociala: Am luat ocara, si torcnd usure / Am pus-o cnd sa-mbie, cnd sa-njure. Poetul are puterea de exprima att imagini sensibile (sa-mbie), ct si imagini care descriu raul (sa-njure), poezia putnd avea si un rol estetic, dar si unul moralizator. Prin intermediul poetului, trecutul capata valoare de simbol, dar si de ndreptar moral, iar opera literara capata valoare justitiara: Am luat cenusa mortilor din vatra / Si am facut-o Dumnezeu de piatra, / Hotar nalt, cu doua lumi pe poale, / Pazind n piscul datoriei tale. Rolul poetului de vorbi despre trecut i revine fiului, ca simbol pentru urmasi, fapt subliniat de adjectivul posesiv tale. n strofa a cincea se reia ideea transfigurarii socialului n estetic prin faptul ca durerea, revolta sociala sunt transformate n poezie, simbolizata prin substantivul vioara: Durerea noastra surda si amara / O gramadii pe-o singura vioara. Este reluata si ideea ca poezia este un instrument de lupta sociala: Pe care ascultnd-o a jucat / Stapnul, ca un tap njunghiat., dar si un mijloc de razbunare a suferintei naintasilor: Biciul rabdat se-ntoarce n cuvinte / Si izbaveste-ncet pedepsitor / Odrasla vie-a crimei tuturor. Problema limbajului este reluata n aceasta strofa prin sublinierea ideii de estetica a urtului, pe care Arghezi a preluat-o de la poetul francez Charles Baudelaire, autorul volumului Florile raului. Conform acestei teorii esteticul n poezie poate cuprinde si alte categorii, cum ar fi raul, urtul, grotescul. Ideea se regaseste n versurile: Din bube, mucegaiuri si noroi / Iscat-am frumuseti si preturi noi., un alt element de opozitie din poezie. Artistul si poate gasi sursele de inspiratie n orice mediu social si poate folosi cuvinte din toate registrele stilistice. Ultima strofa subliniaza ideea ca poezia este n primul rnd mestesug, sintetiznd astfel crezul poetic al artistului. Muza, simbolizata n poezie de domnita este depasita de mestesug, poezia moderna fiind o expresie a efortului creativ, nu o sursa a inspiratiei: ntinsa lenesa pe canapea, / Domnita sufera n cartea mea. Aceasta conditie a poziei moderne este duala nsa, fapt subliniat de opozitia dintre slova de foc (cuvntul inspirat, de sursa divina) si slova faurita (cuvntul elaborat, mestesugit de poet): Slova de foc si slova faurita / marechiate-n carte se marita, / ca fierul cald mbratisat n cleste. Conditia poetului este redata n versul Robul a scris-o, Domnul o citeste, artistul fiind un truditor al condeiului si se afla n slujba cititorului, Domnul. Acest cititor, care reprezinta de fapt urmasii, este obligat sa descifreze sensul ascuns al cartii n care zace mnia bunilor mei. Prin urmare, poezia si atinge scopul de a lasa mostenire o dovada a suferintei si a destinului stramosilor.CONCLUZIE Testament este o arta poetica moderna care contine numeroase elemente specifice curentului literar modern: poezia se afla ntr-o continua cautare a limbajului care sa exprime cel mai bine framntarile eului liric, introduce elemente care tin de estetica urtului, ncalca conventiile prozodice (strofele au un numar variabil de versuri), limbajul este caracterizat prin ambiguitate si expresivitate, cuvintele capata noi semnificatii si sunt alese din toate registrele stilistice (termeni argotici, neologisme, arhaisme, regionalisme, cuvinte banale: bube, mucegaiuri si noroi, slova de foc etc), rolul poetului este de a potrivi aceste cuvinte pentru a-si transmite mesajul poetic.