Eugen MatzotaTeosofie

Acest exemplar nu are valoare comercială.Cartea este tipărită într-un număr de 200 de exemplare

cu echipament Xerox.Coperta este imprimată pe DocuColor 40.

Interiorul este tipărit pe DocuTech. 

© Eugen Matzota 1999

Eugen Matzota

Teosofie

Bucureşti – 1999

Această carteeste scrisăpentru cei pe

care-i simt aproape.

CAPITOLUL I

DESPRE TEOSOFIE

„Doctrina Secretă

era religia universal răspândită

în lumea veche si preistorică.“

(Doctrina secretă)

Teosofia, după cum arată şi numele (gr. theos- Divinitate, Zeu, Dumnezeu şi gr. sophia -înţelepciune),  înseamnă  cunoaşterea  înţe-

lepciunii divine, putând fi definită ca un ansamblude adevăruri ce stau la baza religiilor. Ea este la felde  veche  ca  şi  lumea.  De  aceea,  mai  poartă  şinumele  de  „Înţelepciune  antică“. Ea  redă  omeniriiînvăţătura pierdută a antichităţii, ŞTIINŢA SUFLE-TULUI, luminând scrierile sfinte ale tuturor religii-lor,  relevând sensul  lor  esoteric,  justi ficându-le  înfaţa raţiunii, dar şi a intuiţiei. Teosofia este adevă-rul aflat la baza tuturor religiilor. Este Gnosa creş-

5

tinilor, Sufismul mahomedanilor ori Brahma-Vidyaa indienilor.

Teosofia  are  două  principii  de  bază:  imanenţalui  Dumnezeu  ţi,  ca  un  corolar  la  acest  adevărsuprem, fraternitatea şi solidaritatea umană. Dum-nezeu  este  peste  tot,  în  toate.  Spiritul  care  esteîntâlnit în orice, de la arhanghel la atom, este viaţaveţnică, este El, Unicul, este Dumnezeu.

Care este esenţa învăţăturilor teosofice?

Învăţăturile teosofice ar putea fi sintetizate ast-fel:

a) Există o singură Realitate infinită, ounică Existenţă reală.

b) De  aici  apare Dumnezeul manifes-tat, care se desfăşoară de la unitatela dualitate şi, apoi, la trinitate.

c)  Universul  este  manifestarea  VieţiiUnice, a lui Dumnezeu.

d) Agenţii lui Dumnezeu, cei care punîn  practică  Voinţa  Sa,  sunt  Inteli-genţe  care  derivă  din  Dumnezeulmanifestat  şi  poartă  diferite  nume,ca: îngeri, devas, arhangheli.

Teosofie

6

e)  Omul  este,  asemenea  Tatălui  dinCeruri,  diviniatul  său  lăuntric  estenemuritor.

f)  Omul  se  dezvoltă,  după  legea  Kar-mei,  evoluând  de-a  lungul  multorreîncarnări,  în  lumile  inferioare(fizică,  astrală  şi  mentală)  până  laperceperea propriei divinităţi. 

g)  Există  oameni  perfecţi,  care  şi-auîncheiat  evoluţia  omenească.  Ace-ştia sunt Învăţătorii, Maeştrii.

În  celebra  sa  carte,  Doctrina secretă,  contesaElena P. Blavatsky spune despre Teosofie că „...nueste o religie, nici o filosofie nouă; căci este la fel deveche ca şi omul-gânditor.“ Aceste doctrine esoteri-ce  ce  fundamentează  învăţătura  teosofică  au,  larândul lor, rădăcini ce duc departe, înapoi în timp.De altfel, cosmogeneza prezentată în prima parte aDoctrinei secrete foloseşte cunoştinţele unui popornecunoscut  etnologiei,  scrise  într-o  limbă  miste-rioasă, şi emanând dintr-o sursă repudiată de şti-inţă: OCULTISMUL.

Fragila  teorie  marxist-leninistă  a  materialis-mului dialectic a luptat cu argumentele pumnuluiîmpotriva ocultismului, acu zându-l, printre altele,de  faptul  că  ar  fi  „un instrument de întunecare aconştiinţei maselor populare în interesul bur -gheziei“. Ocultismul este definit, în acelaşi Mic dic -ţionar filosofic, apărut în 1954 la Bucureşti, ediţieîn  care  „au fost făcute completările necesare carereflectă ho tărârile Congresului al XIX-lea al Partidu-

Eugen MATZOTA

7

lui Comunist al Uniunii Sovietice“ în stilul caracte-ristic al comuniştilor: „una dintre varie tăţile obscu-rantismului idealist în cea mai respingătoare formăa lui“. Mai aproape de noi, „filosofii“ bine adăpaţi laizvoarele  marxismului,  defineau  ocul tismul,    înediţia din 1969 a aceleiaşi lucrări, ca fiind un  „an -samblu de concepţii şi practici superstiţioase privi-toare la pretinse forţe tainice, supranaturale, cucare unii ini ţiaţi ar putea intra în contact pe căideosebite de cele ale cunoaş terii obişnuite“. Comen-tariile sunt, credem, de prisos...

Referitor  la  respingerea  a  priori  a  tot  ceea  ceţine  de ocultism, găsim în Buddismul esoteric aces-te rânduri care explică foarte bine cum stau lucru-rile: „Este imposibil, a tunci când se prezintă pentruprima oară spiritelor neantrenate datele complexeale unei ştiinţe ce nu este familiară, să ai toate însu-şirile necesare acestei expuneri (...) şi să dai toatedetaliile posibile (...) Trebuie, în primul rând, să temulţumeşti cu reguli generale şi să te ocupi de excep-ţii mai târziu, mai ales când, în cazul de faţă, estevorba de un studiu în care metodele tradiţionale deînvăţământ ce se folosesc de obicei au drept scopimprimarea în memorie a fiecărei idei noi, provocândmai întâi o perplexitate ce nu se disipează decât maitârziu“.

Pentru cei formaţi în spiritul culturii europene,o cultură în continuă schimbare, aflată pe drumulgăsirii propriei identităţi, Orientul, cu ale sale ade-văruri eterne, este greu de înţeles. În Le sentier dudisciple, Alice A. Bailey spune: Unul dintre principa-lele obstacole în calea unei înţelegeri corecte a ocul-tismului este relativa tinereţe a popoarelor occiden-tale şi schimbările rapide caracteristice civiliza ţiei

Teosofie

8

europene şi celei americane. Într-adevăr, istoriaEuropei nu cuprinde mai mult de 3000 de ani, iar aAmericii, abia câteva secole. Ocultismul prosperăîntr-o atmosferă pregătită, într-un mediu puternicmagnetizat şi în tr-o stare de calm rezultat dintr-oactivitate milenară pe planul mental.

Un alt important obstacol este rezultatul impor-tanţei  acordate  aspectului  material  al  lucrurilor,materialismului,  în  general.  Aceste  consideraţiireferitoare la ocultism sunt perfect valabile pentruoricare domeniu al cunoaşterii care nu alege caleabătătorită  a materialismului.  Înţelesul  celor  scrisepe frontonul templului din Delphi: “CUNOAŞTE-TEPE TINE ÎNSUŢI“ devine clar. La capătul drumuluisuntem tot noi. Sau, cum scria Eddington  în Spa-ţiu, timp, gravitaţie:  „Pe tărâmurile Necunoscutului,am descoperit ciudate urme de paşi. Am edificat teo-rii profunde, unele după altele, pentru a ne explicaoriginea lor. În fine am reuşit să reconstituim Fiinţade la care provin urmele: suntem noi înşine.“

Societatea Teosofică

În anul 1875, la 17 noiembrie, a fost creată laNew  York  Societatea  Teosofică.  Ea  a  primit  recu-noaştere legală la Madras la 3 aprilie 1905. Fonda-torii  ei  sunt  Elena  Blavatsky,  contesă  născută  înRusia,  care  a  petrecut  mai  mulţi  ani  în  Tibet,  şicolonelul Henry Steel Olcott. Peste câţiva ani con-ducerea  societăţii  se mută  în  India.  În  1893,  aicisoseşte  preşedinta  Societăţii  Teosofice  din  Anglia,Annie  Besant.  Din  1907,  până  la  moartea  sa,  în

Eugen MATZOTA

9

septembrie  1933,  Annie  Besant  a  fost  preşedintaSocietăţii  Teosofice,  organizaţie  absolut nesectară,alcătuită din căutători ai Adevărului. Ei încearcă săservească  umanitatea  pe  plan  spiritual,  conformscopurilor Societăţii Teosofice.

Care sunt scopurile Societăţii Teosofice?

Scopurile Societăţii Teosofice sunt următoarele:

1. Formarea unui germene de fraterni-tate între oameni, fără deosebire derasă, credinţă, clasă sau sex;

2. Încurajarea studiului comparat alreligiilor, filosofiilor şi al ştiinţelor;

3. Cercetarea legilor naturii care nusunt încă explicate, ca şi a puteriloromului insuficient dezvoltate.

Cei care fac parte din Societatea Teosofică suntoameni dornici de studiu, care aparţin sau nu uneireligii. Ceea ce îi uneşte este faptul că sunt de acordcu scopurile Societăţii, că vor să pună capăt diver-genţelor  pe  teme  confesionale,  pentru  a  adunaoamenii de bună credinţă, indiferent de religie. Nusimpla declarare a unor crezuri comune  îi uneşte,ci aspiraţia către Adevăr. Ei privesc Adevărul ca peo recompensă la capătul unui drum urmat cu mij-loace  specifice:  prin  studiu,  viaţă  neîntinată,  prindevotament pentru idealuri nobile.

Teosofie

10

Teosofii, oameni dintre noi

Adevărul  nu  este  o  dogmă  impusă.  Credinţaurmează studiului şi intuiţiei individuale, nu le pre-cede. Ea se bazează pe cunoaştere, nu pe afirmaţiinecontrolate.  Spiritul  de  tole ranţă  faţă  de  toţioamenii, chiar şi faţă de cei intoleranţi, este o dato-rie pentru membrii Societăţii Teosofice. Fiecare reli-gie  este  privită  ca  expresie  a  Înţelepciunii  Divine.De  aceea,  ea  este  studiată,  nu  condamnată,  estepracticată, nu propovăduită. Cuvântul de ordine alteosofului  este  PACE  iar  scopul  său:  ajungerea  laADEVĂR.

Credincioşi ai oricărei religii de pe Pământ potdeveni membri ai Societăţii Teosofice fără a renun-ţa la credinţa, învăţătura şi dogma pe are au ales-o. Orice părere, opinie sau doctrină poate  fi susţi-nută  sau  profesată,  urmând  ca  fiecare  să  decidădacă o susţine sau respinge. De la contesa Blavat-sky încoace, nimeni nu are dreptul de a-şi impunepărerile sau învăţăturile sale.

Orice  membru  îşi  poate  alege  calea,  fără  caopţiunea sa să-i influenţeze pe ceilalţi. Nici un can-didat  la  vreo  funcţie  nu poate  deveni  ineligibil  oripierde dreptul la vot din cauza părerilor sale, orica-re ar  fi  ele. De altfel,  opiniile  şi  credinţele nu dauprivilegii, dar nici nu duc la o poziţie de inferiorita-te. Exercitarea dreptului de libertate a gândirii estestăruitor recomandată de către membrii ConsiliuluiGeneral  al Socie tăţii  Teosofice, desigur,  în  limitele

Eugen MATZOTA

11

curtoaziei  şi  ale  conside raţiei  faţă  de  ceilalţioameni.

Pentru  a  ajunge  la  cunoaşterea  învăţăturilorsfinte este necesară înţelegerea Legilor Naturii, aşacum  au  fost  ele  statornicite  de  către  Dumnezeu.Studiul  Teosofiei  face  ca  sensul  vieţii  să  fie  maiuşor de înţeles, ajutând astfel omul să atingă pre-fecţiunea şi,  implicit,  fericirea. Astfel, omul devineconştient că dreptatea şi  fericirea călăuzesc evolu-ţia lumii şi că doar prin punerea în practică a prin-cipiului fratenităţii universale poate ajunge un ade-vărat om ce tinde către esenţa divină.

Egoismul  pe  care-l  întâlnim  la  toate  nivelurilesocietăţii  noastre  moderne,  acela  care  ridică  peomul împotriva omului sau poporul contra poporu-lui, poate  fi  învins numai cu ajutorul  fraternităţii.Pentru a ne conforma Legilor Naturii trebuie, în pri-mul rând, să le cunoaştem, să ştim de unde venimşi  încotro mergem, care este ţelul vieţii noastre şi,mai ales, care este rolul omului în Univers. Teoso-fia  este  cea  care  ne  ajută  să  găsim  răspunsul  latoate aceste întrebări.

Teosofie

12

CAPITOLUL II

UNIVERS, VIAŢĂ ŞI MATERIE

„Nimic nu era: nici cerul curat,

Nici bolta întinsă a cerurilor deasupra capetelornoastre.

Ce acoperea tot? Ce adăpostea? Ce ascundea?

Era adâncul fără fund al apelor.

Moarte nu era, totuşi nimic nu era nemuritor;

Nimic nu despărţea ziua de noapte;

Singur Unul respira fără suflare, lui însuşi;

După, doar El era.

Întunecimile stăpâneau, şi totul, la început, eraînvăluit

Într-un adânc întuneric, ocean fără lumină.

Eugen MATZOTA

13

.....................................................................

Cine cunoaştea taina? Cine-a spus-o aici?

De unde, de unde veni această multiplă creaţie?

Însăşi Zeii veniră mai târziu la viaţă,

Cine ştie de unde vine această nemăsurată facere?

Cine ştie asta, de unde veni această mare facere,

Dacă voinţa sa crea sau se stăpâni?

Cel mai înalt văzător care e-n înaltul cerurilor

O ştie, fără îndoială, sau poate nu ştie nici El...

........................................................................

Tu erai. Şi când flacăra subpământeană

Ieşi din temniţa sa şi distruse alcătuirea lumii.

Tu vei mai fi, cum erai altădată;

Tu nu vei cunoaşte nici-o schimbare când timpul nuva mai fi.

O gândire fără de sfârşit, divină ETERNITATE.

Rig Veda

Teosofie

14

Univers

Universul este o manifestare a Vieţii Universale,crea toarea tuturor lucrurilor şi fiinţelor, a lumilorşi  invizibile,  toate  acestea  cu  ajutorul  materiei.Evoluţia  Universului  are  loc  lent,  progresiv,urmând legi eterne, imuabile, conforme cu voinţaCreatorului. Esenţa unică, infinită şi necunoscutăexistă  dintotdeauna  şi  devine  pe  rând  pasivă  şiactivă, în succesiuni regulate şi armonioase. Rele-vant în acest sens este un fragment din volumul altreilea al lucrării Isis Dezvăluită:

„La începutul unei perioade active, spune Doctri-na se cretă, are loc o expansiune a acestei esenţedivine, în virtutea legii eterne şi imuabile, universulfenomenal fiind re zultatul unui lung lanţ de forţecosmice puse astfel progresiv în mişcare. La fel,întorcându-se la condiţia pasivă, esenţa divină secontractă şi opera anterioară a creaţiei este gradatşi progresiv desfăcută, Universul vi zibil se dezin -tegrează, materialele sale se dispersează, şi, sin-gur, „întune ricul“ acoperă încă o dată faţa abisului.Pentru a folosi o metaforă a cărţilor secrete, careface ideea mai clară, o expiraţie a „esenţei necu-noscute“ face lumea iar o inspiraţie o face să dis-pară. Acest proces a acţionat dintot deauna şi Uni-versul nostru actual nu este decât unul dintre ter-

Eugen MATZOTA

15

menii unei serii infinite care nu a avut început şicare nu va avea sfârşit“.

Crearea şi distrugerea ciclică a Universului suntasimilate  cu  succesiunea  de  zile  şi  nopţi  ale  luiBrahman, divinitatea supremă:

„Cei care ştiu că ziua lui Brahman ţine până la omie de yuga, şi că noaptea lui se sfârşeşte după omie de yuga, aceia sunt oamenii care ştiu (ce-i) ziuaşi noaptea“. (Bhagavad-Gita, VIII, 17). 

Universul  este  caracterizat  printr-o  continuăschimbare,  totul  fiind  supus,  în  orice  moment,unor modificări mai mult sau mai puţin sesizabile.În chiar cea mai mică diviziune a timpului, nu exis-tă nimic care să nu se modifice. Noţiunea de „timp“trebuie privită ca definind o iluzie produsă de suc-cesiunea stărilor noastre de conştienţă, pe parcur-sul  călătoriei  ce  o  efectuăm  de-a  lungul  DurateiEterne.  În  Doctrina Secretă putem  citi:  „...ideilenoastre despre durată şi timp sunt toate derivatedin senzaţiile noastre, după legile asocierii ideilor.Legate inextricabil de relativitatea cunoaşteriiumane, aceste idei nu pot, totuşi, să existe decât înexperienţa Ego-ului individual, şi ele pier când mar-şul evolutiv disipă Maya existenţei fenomenale“.

Viaţă şi materie

Cea mai mare parte a materiei este  impercepti-bilă  simţurilor  noastre.  Fiind  prea  subtilă,  nu

Teosofie

16

poate fi percepută de organele noastre de simţ. Şieste foarte bine aşa. Altfel, ne-am scufunda pur şisimplu într-un ocean de senzaţii, atacaţi din toatepărţile de informaţii inutile.

Atât  viaţa  cât  şi  materia  sunt  indestructibile,fără  început  şi  fără  sfârşit,  în  natură  neexistândviaţă fără materie şi materie fără viaţă. Viaţa pene-trează materia, dându-i calităţi şi proprietăţi spe-cifice. Prin acest act, o posibilitate a materiei devi-ne realitate, delimitându-se clar caracterul activ alvieţii  şi,  respectiv,  cel  pasiv,  al materiei. Materiaeste,  de  la  sine,  inertă  şi  lipsită  de  formă.  Viaţaeste cea care o animă, susţine şi conservă. 

În acest Univers numit şi Maya, o mare ILUZIE,totul este schimbător, dar şi conştient, fiind dotatcu  conştiinţa  speci fică  planului  său  propriu  deconcepte. Faptul  că noi nu  suntem capabili  de  asesiza acest lucru nu înseamnă că el nu este ade-vărat.  Nu  există materie moartă,  tot  aşa  precumnici lege oarbă nu există...

Cele  două mari  legi  care  guvernează Universulsunt  cea  a  EVOLUŢIEI,  a  progresului,  şi  cea  aREÎNCARNĂRII,  a  existenţelor  succesive,  numităşi KARMA.

Diferitele aspecte ale vieţii  formează o  trinitate:Înţelepciunea fără de sfârşit, Iubirea faţă de toatecreaturile şi Voinţa atotputernică. Prin termenul deViaţă  Universală  înţelegem  Dumnezeu.  Cele  treiaspecte ale sale sunt, în ordine: Tatăl, Fiul şi Sfân-tul Duh (voinţa,  memoria,  inteligenţa)  în  termenicreştini.  În  nomenclatura  teosofică  întâlnim  Pri-mul, Al Doilea, respectiv Al Treilea Logos.  Indieniivorbesc despre Shiva, Vishnu şi Brahma. Kabbala

Eugen MATZOTA

17

foloseşte nomenclatura ei proprie, şi anume: Ket-her, Binah şi Chochmach. Aceste aspecte se regă-sesc  în spiritul omului, care este  făcut după chi-pul şi asemănarea Domnului.

Cele trei aspecte ale materiei

Materia are şi ea trei aspecte sau GUNA. Infini-ta diversitate a Universului este bazată pe diferite-le combinaţii ale acestor  trei Guna sau Tendinţe.Rând  pe  rând,  ele  se  activează,  se  suportă  şi  secontraponderează. Numele lor este într-o ordine pecare  putem  s-o  definim  ca  fiind  oarecum  crescă-toare:  INERŢIA  (TAMAS),  MIŞCAREA  (RADJAS),ECHILIBRUL (SATTVA). Altfel spus: „Toate faptelese îndeplinesc de către Tendinţele Naturii“... (Bha-gavad-Gita, III, 27).

Orice fiinţă este categorisită după preponderen-ţa uneia sau alteia dintre aceste guna. Când unadintre ele este predominantă, celelalte i se subor-donează,  devenind  suportul  ei.  De  exemplu,  apaeste,   prin natura ei, opusă  focului, dar acţiuneaconjugată a lor determină fierberea, proces atât deutil în prepararea alimentelor. Aceste calităţi sunttransmise  tuturor  lucrurilor  şi  fiinţelor,  deci  şiomului.  Ştiinţa  mate rialistă  studiază  atributelemateriei,  fără  a  ţine  seama,  însă,  de  faptul  căabordează efecte a căror cauză este viaţa. 

Teosofie

18

Lumile Universului

Universul este stucturat ca un întreg în care celeşapte lumi ale sale se întrepătrund. Dintre acesteşapte lumi, doar cinci ne sunt cunoscute, celelaltefiind  prea  subtile.  Pornind  de  la  cea  mai  densă,distingem, în ordine:

- lumea fizică,

- lumea astrală,

- lumea mentală,

- lumea buddhică

- lumea atmică.

ATMAN  se  poate  defini  ca  fiind  o  părticică  dinSufletul  Universal,  prezent  în  orice  fiinţă,  repre-zentând „Sinele“ sau Conştiinţa Pură ce depăşeştesuferinţa  existenţială.  În  Brihadranyaka Upanis-had se spune: „Atman depăşeşte foamea şi setea,suferinţa, tulburarea minţii, bătrâneţea şi moar-tea.“

Lumea noastră solară

Ansamblul de energii care au creat lumea noas-tră solară poartă numele de LOGOS, numit în ter-menii  Evangheliei  „Cuvântul“.  El  are  drept  corp

Eugen MATZOTA

19

fizic  Soarele.  Logosul  este  Sunetul  Primordial,Cuvântul  Etern,  vibraţia  emanată  de Univers.  Elvine din adâncul Existenţei Unice, este Dumnezeulmanifestat. Acest Logos manifestat este o parte dinLegiuitorul Suprem al Universului, care se limitea-ză  prin  această manifestare  şi  creează  Universulcuprins  în El. Apoi Logosul  se desfăşoară  în  celetrei aspecte ale sale, ca trei Mari Logoi ai evoluţieicosmice.  Treimea  este  Dumnezeul  manifestat  înUnivers. 

Viaţa este purtată departe de către razele Soare-lui, sub formă de vibraţii. Sinteza  lor se numeşteSUFLU VITAL sau PRANA SOLARĂ. Această ener-gie  ce provine de  la Soarele  fizic  acţionează activasupra tuturor formelor din lumea fizică, inclusivasupra tuturor formelor din lumea fizică, inclusivasupra formei fizice a umanităţii. 

Ceea  ce  ştiinţa  numeşte  FORŢE COSMICE,  iarreligia  În geri  sau  Zei  sunt,  de  fapt,  AGENŢI  AILEGILOR  NATURII,  ca  re  exprimă  voinţa  LOGOS-ului. „Legiunile de îngeri ai creş ti nilor, Elohimii şi„Mesagerii“  evreilor  (...)  sunt  Vehiculele  Ma -nifestării Gândirii şi Voinţei Divine sau Universa-le. Ei  sunt For ţele  inteligente  care  impun  „legile“Naturii şi le realizează în aceasta din urmă, supu-nându-se în acelaşi timp legilor ce le sunt impusede  Puteri  şi  mai  mari“...  se  spune  în  Doctrinasecretă.

Există Ierarhii care poartă numele culorilor cur-cubeului,  Ierarhii  care  au  în  frunte  cele  şapteMARI  SPIRITE  PLA NETARE,  cei  ŞAPTE  STĂPÂNISUBLIMI ori DHYAN-CHOLAN. Ei corespund Elo-himilor  ebraici  şi  sunt  Miniştrii  Logosului  Solar.Urmează,  după  Spiritele  Planetare,  Ierarhia  de

Teosofie

20

Arhangheli  căreia  îi  aparţine Arhanghelul Mihail.Marile  Fiinţe,  ce  apar  ca  nişte  sfere  luminoase,extrem de strălucitoare, se mai numesc, din aceas-tă cauză, FIINŢE STRĂLUCITOARE ALE SPIRITU-LUI.  Ele  sunt  arhitecţii  şi  conservatorii  lumii,  acărei evoluţie o şi dirijează. 

Sistemul nostru solar, ca de altfel oricare altul,a fost creat şi este susţinut şi controlat de către oFiinţă care este Logosul solar sau, cum este numitde  indieni,  Ishvara.  El  este  Dumnezeirea  solară,adică  ceea  ce  noi  numim Dumnezeu,  imanent  înorice  atom.  Totul  este  în El,  iar  El  este  în  toate.Din El am venit şi  în El ne vom întoarce. Despreviaţa Sa printre Semenii Săi, noi nu ştim nimic, şinici n-am putea afla vreodată. Nouă ne este acce-sibilă doar manifestarea Sa, care este întreită, deşiLogosul este doar unul. 

Aspectul Său care creează  lumile, este Brahmapentru  indieni  şi  Sfântul  Duh  pentru  creştini.Aspectul  sau  manifestarea  care  menţine  acestelumi,  ocrotindu-le  în  acelaşi  timp,  este  Vishnu,respectiv Fiul. Manifestarea Logosului care distru-ge  lumile  când  le-a  sosit  timpul  este  numit  deindieni Shiva ori Mahadeva. Creştinii îi spun Tatăl. 

Adevăraţii constructori, Fii ai Aurorei manvanta-rice, sunt agenţii secundari, subordonaţi primilor,aceia care dau materiei cosmice consistenţa dori-tă. Ei mai sunt numiţi şi spirite ale naturii. Dupăapartenenţa lor la elementele aerului, focului, apeisau  pământului,  definim  silfidele,  salamandrele,ondinele şi gnomii. Termenii de aer, apă, etc., nutrebuie luaţi ca atare, ei desemnând, de fapt, stă-rile gazoasă, lichidă, ş.a.m.d. Este de remarcat că

Eugen MATZOTA

21

aceste spirite ale naturii sunt perfect vizibile pen-tru clarvăzători. 

Spiritele  planetare  animă  stelele,  în  general,  şiplanetele în particular. Ele conduc destinele oame-nilor  născuţi  sub  semnul  acelor  constelaţii.  Ele-mentalele,  Forţele  Naturii,  sunt  cauze  secundarece  acţionează  uneori  insesizabil,  fiind  de  aseme-nea, efectele cauzelor primare imanente ale orică-rui fenomen. 

Ce a fost la început?

La  început nu  era decât SPIRITUL  şi SPAŢIUL.În căutarea adevărului, cele mai multe referiri sefac la Geneză. Trece neobservat, din păcate, faptulcă  partea  sa  introductivă    nu  reprezintă,  nici  pedeparte,  crearea  planetei  Pământ.  Această  parteatât de  intens studiată a Bibliei vorbeşte de  fapt,despre o perioadă nedefinită a evoluţiei Universu-lui. Scopul probabil este acela de a ermetiza  tex-tul. „La început Dumnezeu a creat cerurile şipământul. Pământul era fără formă şi gol; şi întu-neric era peste faţa adâncului şi Duhul lui Dumne-zeu Se mişca peste întinderea apelor“. (Geneza,1.1, 1.2)

Originalul  ebraic,  diferit  de  textul  canonic,spune astfel: „Când Elohim(ii) a(u) început să facăcerurile şi pământul, pământul era inform şi pustiu,şi întuneric era deasupra abisului, iar suflul Elo-him(ilor) se mişca deasupra apelor“. Sensul cuvân-

Teosofie

22

tului „întuneric“ este acela de   „Absolut“, care nupoate înţelege Lumina trecătoare: „Şi lumina lumi-nează întru întuneric, şi întunericul nu a cuprins-o“scrie în Evanghelia după Ioan.      

Viaţa şi materia sunt elemente opuse ale Puteriietern ascunse, numite ABSOLUT. Fecioara Mariaeste  cea  care  simbolizează  această  stare  pură,omogenă, a materiei primordiale cosmice. Ceea ceScripturile  numesc NEANT,  ne  este  imperceptibildatorită gradului de subtilitate. Reprezentând sta-rea  primordială  a  existenţei,  Principiul  omnipre-zent,  etern,  nelimitat  şi  imuabil,  asupra  căruiaorice  fel  de  speculaţie  este  imposibilă,  pentru  cădepăşeşte  puterea  concepţiei  omeneşti,  nu  arenume, iar tot ce se poate spune, nu se referă decâtla  Absolutul  manifestat.  El  însuşi  nedeterminat,determină  totul.  FIINŢA  PURA  şi  NEANTUL  suntunul şi acelaşi  lucru,  începutul  fiind unitatea  lornediferenţiată. El,  cel  fără nume, despre  care nuse poate spune nici că există, nici că nu există, nupoate fi înţeles de un om obişnuit. 

H.-P. Blavatsky scrie în Doctrina secretă:

„Legea fundamentală a acestui sistem, punctulcentral de unde vine totul, în jurul căruia graviteazătotul, pe ca re se bazează filosofia sa întreagă, esteSUBSTANŢA-PRIN CIPIU, Una, Omogenă şi Divină,Cauza Unică ra dicală.“

Eugen MATZOTA

23