Gheorghita Diana Andreea XII B

Teorii etice- Hedonismul

I.1. AbstractPresupunand ca scopul actiunii morale este placerea, starea de bine este definita prin absenta unei suferinte sufletesti. Intelegerea scopului vietii prin prisma Hedonismului ofera o orientare spiritual spre implinire sufleteasca. Kant adopta teoria motivatiei, cercetand scopul intreprinderii unei actiuni. A actiona rational in opinia lui Kant inseamna a putea alege conform unor principii rationale. Omul are capacitatea de a alege ce actiuni sa intreprinda in cautarea placerii, insa fara a produce neplacere celor din jur.2. Cuvinte cheie Moral Scop Placere Principii Fericire

3. IntroducereIn acest eseu voi aduce argumente pentru a sustine actualitatea teoriei Hedonismului. Intai voi prezenta conceptul de Hedonism si viziunea asupra lumii cu ajutorul acestei teorii etice, apoi voi arata ca teoriile cu care se afla in contradictie nu reprezinta un punct de plecare nu pot contrazice in mod real aceasta teorie si nici nu pot forma un punct de plecare pentru o calatorie spirituala spre gasirea scopului . In final voi concluziona si voi sublinia importanta acestei teorii. II. Hedonismul sustine ca principalul scop al actiunilor omului este placerea, starea de bine. Cautarea placerii este o conditie suficienta si necesara pentru a realiza actiuni,acestea avand la baza motivatia intrinseca, dorinta de a atinge o stare de bine. Conform acestor idei, nu este necesar un element extern pentru a indeplini actiuni percepute ca fiind morale. Hedonistii considera ca omul nu are nevoie de anumite legi bazate pe principii deduse rational, caci ratiunea insasi cat timp nu este influentata din exterior este suficienta pentru a gasi atat scopul cat si calea, iar atunci cand este supusa constrangerilor impuse de o societate ce obliga la respectarea unor idei si principii considerate a fi morale de alte persoane altereaza puritatea a priori a fiintei umane. O fiin moral perfect (numit deseori de Kant i voin perfect bun sau voin sfnt, e.g. ngerii, Dumnezeu) e o ipotetic voin sustras total influenei nclinaiilor (dorinelor); omul noumenal, gndit ca raiune practic pur, e i el o asemenea voin ipotetic [footnoteRef:1] [1: Valentin Muresan- Trei teorii etice]

Pe de alta parte, etica Deontica, aflata in opozitie cu cea Hedonista afirma ca o actiune este morala daca este conforma unor principii deduse rational. Aceasta teza este eronata deoarece porneste de la principiul ca ratiunea umana este perfecta si ca o fiinta ar putea detine intelepciunea necesara pentru a face o distinctie clara intre bine si rau la un nivel absolutizat. Principiile deduse pe calea ratiunii pot fi eronate, motiv pentru care paradoxurile logicii si filosofiei nu au putut fi explicate nici de omul modern, ce are tendinta de a se considera absolut. Totusi, chiar daca am urma pasii rationamentului Deontic ce afirma ca fericirea poate fi dobandita prin actiuni morale, si utilizand o intelegere mai profunda asupra sintagmei actiuni morale vom descoperi ca si aceasta teorie sustine Hedonismul, desi la un nivel mai subtil, deoarece o actiune morala este o actiune conforma intelepciunii, prin care determina absenta suferintei, asa cum afirma si principiul mai sus mentionat. Fericirea devine un element esential in intelegerea vietii, motiv pentru care filosofii cauta semnificatiile acestui element abstract. Cu timpul se dezvolta ramuri ale Hedonismului, precum Epicuresimul[footnoteRef:2] si Eudemonismul[footnoteRef:3]. [2: Termenulepicureismeste, etimologic, un substantiv format pornind de la numele luiEpicur. Sensul extins al termenului face referire la o cutare exclusiv i excesiv aplcerii. wikipedia.org/wiki/Epicureism] [3: Concepieeticiprincipiucarepunelabazamoraleinzuinasprefericire.]

In concluzie, Hedonismul este teoria etica ce dezvolta cel mai complex si precis model de intelegere a fericirii, a scopului actiunilor morale, conforme cu intelepciunea, ce au la baza dorinta de a atinge o stare de bine, o euforie spirituala si de asemenea clarificarea ideilor filosofice asupra conceptului de placere, definit ca lipsa suferintei sufletesti.