TEORIA LUI DAVID MARR...DIN CARTE (NIVELUL COMPUTAȚIONAL PAG.30-32)Atât sistemul cognitiv uman în integritatea sa, cât şi subsistemele componente sunt confruntate cu o serie de sarcini pe care trebuie să le rezolve, să le afle o soluție. Una dintre modurile de analiză ale sistemelor cognitive pornește de la analiza sarcinii pe care acestea o au de executat. Analiza sarcinii înseamnă descompunerea ei la componente simple şi stabilirea relației dintre datele de intrare şi datele de ieșire. Pentru diferite componente ale sarcinii sunt introduse apoi tot atâtea mecanisme cognitive care produc realizarea lor. Stabilirea exhaustivă a procesărilorla care sunt supuse datele problemei (=inputul) pentru a obține soluția (=outputul)este principala finalitate a abordării sistemului cognitiv la nivel computațional. Dacă analiza la nivelul cunoștințelor urmărea să circumscrie baza de cunoștințe a subiectului şi modul în care acesta influențează procesarea informației sau comportamentul, analiza computațională caută să identifice care anume sunt prelucrările care permit transformarea inputului în output, adică care este funcția input-output.

EXEMPLU - Se cunoaște că obiectele tridimensionale din realitate au o proiecție bidimensională pe retină. Conform unei teoreme cunoscute din geometria proiectivă, un număr infinit de obiecte tridimensionale pot avea una şi aceiași proiecție bidimensională. În acest caz, sarcina cu care se confruntă sistemul cognitiv este de a afla care este obiectul tridimensional ce a format o anumită imagine bidimensională(2D). Reformulată în limbaj tehnic, problema sună astfel:fiind dată o reprezentare bidimensională formată printr-o mulțime de pixeli, să se afle obiectul tridimensional care a produs-o. Proiecția bidimensională de pe retină intră ca input într-o serie de prelucrări al căror output este recunoașterea obiectului tridimensional care a format-o. Identificarea mecanismelor care permit transformarea inputului în outputul corespunzător este principala sarcină sarcină a unei abordări computaționale a procesării stimulilor vizuali.

Atât sistemul cognitiv uman în integritatea sa, cât şi subsistemele componente sunt confruntate cu o serie de sarcini pe care trebuie să le rezolve, să le afle o soluție. Una dintre modurile de analiză ale sistemelor cognitive pornește de la analiza sarcinii pe care acestea o au de executat. Analiza sarcinii înseamnă descompunerea ei la componente simple şi stabilirea relației dintre datele

de intrare şi datele de ieșire. Pentru diferite componente ale sarcinii sunt introduse apoi tot atâtea mecanisme cognitive care produc realizarea lor. Stabilirea exhaustivă a procesărilorla care sunt supuse datele problemei (=inputul) pentru a obține soluția (=outputul)este principala finalitate a abordării sistemului cognitiv la nivel computațional. Dacă analiza la nivelul cunoștințelor urmărea să circumscrie baza de cunoștințe a subiectului şi modul în care acesta influențează procesarea informației sau comportamentul, analiza computațională caută să identifice care anume sunt prelucrările care permit transformarea inputului în output, adică care este funcția input-output.

De regulă, analiza computațională a funcționării sistemului cognitiv recurge la utilizarea formalismelor matematice sau logico-matematice. În cazul prelucrării informației vizuale, variațiile de intensitate luminoasă a punctelor de pe retină (=pixeli) sunt supuse unor serii de calcule matematice pe baza cărora se poate reconstitui stimulul original, referențial. Pentru ca aceste calcule să poată fi finalizate într-un timp real, ele trebuie să ia în considerare caracteristicile mediului fizic şi ale sistemului fizic care realizează procesarea stimulului în cauză. Aceste proprietăți exprimă regularități statistice, aproape întotdeauna adevărate şi sunt cunoscute în jargonul științelor cognitive sub numele de constrângeri naturale.