pag 1

Povestiri Biblice de la Mătuşa Luiza

Istoria lui David

pag 2

pag 3

Traducere şi editare asigurată de Asociația MAGNA GRATIA, utilizând versiunea din limba engleză „Aunt Louisa’s Bible Picture Book”, ediţia Frederick Warne & Co, aflată în domeniu public. (2011)

Toate drepturile privind ediţia în limba română sunt rezervate. Reproducerea fără acordul scris prealabil al Asociației MAGNA GRATIA este interzisă. Pentru detalii și solicitări privitoare la reproducere și copyright, vă rugăm să ne contactaţi la adresa de mai jos. Asociația MAGNA GRATIA, Str. Liliacului nr.26, Dascălu-Ilfov, ROMÂNIA;

Email: contact@magnagratia.org; internet: www.magnagratia.org

pag 4

Istoria lui David

pag 5

AVID, fiul cel mic al lui Isai, avea grijă de oile tatălui său pe dealurile

din Iuda. El iubea pe Dumnezeu şi cânta imnuri dulci de laudă la

adresa Lui folosindu-şi harpa. Iată ce cânta David:

‘’Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în

păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;”

Într-o zi, profetul Samuel a venit la casa tatălui lui David, şi a trimis

după băiatul păstor şi la uns - adică i-a pus ulei pe capul său – pentru a

arăta că Dumnezeu l-a ales să fie regele lui Israel; deoarece Dumnezeu îl

iubea pe David, pentru că era bun.

SRAEL era în război cu filistenii, iar David a fost trimis de tatăl său

să îi vadă pe fraţii lui, care erau soldaţi în armata regelui Saul. Când

a ajuns în tabară, David l-a auzit pe Goliat, marele uriaş, provocându-

i pe israeliţi să iasă afară din tabără şi să se lupte cu el. David s-a

oferit să facă acest lucru, dar regele Saul i-a spus că el este prea tânăr.

David a răspuns: ‘’Domnul, care m-a izbăvit din ghiara leului, şi din laba

ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.’’ Atunci regele Saul a spus:

‘’Du-te, şi Domnul să fie cu tine.’’

Dacă Dumnezeu ne iubeşte, nu trebuie să ne temem de nimic.

D

I

pag 6

pag 7

I David a luat cinci pietre netede, le-a pus în praştia sa, ori în traista

de păstor ce o avea cu el, şi s-a dus să-l întâlnească pe uriaş. Când

a văzut uriaşul că acela care venise să lupte cu el era doar un băiat,

a râs şi a spus vorbe foarte urâte lui David; dar tânărul David a răspuns,

‘’Eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului

oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. Astăzi Domnul te va da în mâinile mele”.

Şi a luat o piatră, a pus-o în praştia lui, şi a aruncat-o spre uriaş. L-a lovit

în frunte şi uriaşul a căzut la pământ, făcând un zgomot puternic. Apoi David

a alergat, a scos sabia filisteanului şi i-a tăiat capul cu ea.

ÂND au văzut filistenii că uriaşul lor a fost omorât, au fugit; şi

astfel israeliţii au câştigat bătălia. Din acel moment, fiul regelui,

Ionatan, l-a iubit pe David şi a dorit să fie ca un frate pentru el.

Astfel, el i-a dat lui David roba sa regală, sabia şi arcul său. În

acele vremuri, era un obicei să se facă astfel de cadouri persoanei alese să

fie prietenul cel mai bun.

Ionatan şi David s-au iubit întotdeauna unul pe celălalt, deoarece

amândoi erau buni şi amândoi Îl iubeau pe Dumnezeu.

Haideţi să avem grijă să ne facem prieteni pe cei care Îl iubesc pe

Dumnezeu şi care ne vor ajuta să creştem în bunătate.

Ş

C

pag 8

pag 9

EGELE Saul era foarte bolnav. El era trist şi supărat, pentru că nu

mai era bun şi nimic nu îi mai făcea bine decât muzica. Atunci,

slujitorii săi i-au cerut lui David să cânte la harpă pentru rege, după

cum tânărul făcuse înainte de a-l ucide pe uriaş; şi David, care era

bun, i-a cântat. Dar astfel, Saul a devenit şi mai gelos pe David şi a vrut să

îl omoare. Astfel, într-o zi, când David cânta înaintea lui, regele a aruncat cu

suliţa sa spre el, şi ar fi putut să îl omoare dacă David nu s-ar fi ferit şi nu

ar fi fugit din camera regelui.

Ionatan îi spusese dinainte lui David că tatăl său vrea să îl omoare,

aşa că David nu a fost luat prin surprindere.

POI David a fugit de regele Saul şi s-a ascuns într-o peşteră, în

munţi. Mama, tata şi fraţii lui au venit la el şi au stat cu el acolo.

Şi o mulţime de bărbaţi care nu îl iubeau pe regele Saul, sau care

nu puteau să platească banii pe care îi datorau, au venit la David;

până la urmă un număr destul de mare de soldaţi s-au strâns la el - patru

sute de bărbaţi! Dar David nu voia să lupte împotriva regelui, el voia doar să

evite ca regele Saul să îl omoare; aşa că a trăit liniştit cu soldaţii săi în

peşteră. Ar fi un lucru trist să fim geloşi.

Ar trebui să ne rugăm să fim feriţi de gelozie; şi să fim făcuţi răbdatori

şi iertători, după cum a fost David.

R

A

pag 10

pag 11

UMNEZEU a avut grijă de David şi nu l-a lăsat pe regele cel rău

să îl rănească. În final, într-o bătălie mare, Saul şi bunul său fiu,

Ionatan, au fost omorâţi. Lui David i-a părut foarte rău de acest

lucru. El a cântat un cântec despre ei doi şi nu şi-a mai adus

aminte de cât de crud se purtase Saul cu el. Apoi oamenii au venit la David

şi i-au cerut să fie regele lor. Astfel, David a fost încoronat ca rege la Hebron,

după cum spusese dinainte profetul Samuel că se va întâmpla.

Tot ce se întâmplă în lumea aceasta este controlat de Dumnezeu. “El

smereşte şi El înalţă; El sărăceşte şi El îmbogăţeşte.’’ Acum, El l-a chemat

pe tânărul păstor să fie rege peste poporul Său.

MEDIAT ce David a devenit rege, el s-a dus să aducă Chivotul Domnului

care pentru mulţi ani a stat într-un loc numit Chiriat-Iearim. Acest

chivot era o cutie de aur, având înăuntru tablele de piatră cu Cele Zece

Porunci, pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise, toiagul lui Aron care a înflorit,

şi un vas cu mană pe care copiii lui Israel au primit-o ca hrană în pustie.

Când era în cortul întâlnirii, norul strălucitor al slavei lui Dumnezeu s-a odihnit

peste el. David, care L-a iubit cu adevărat pe Dumnezeu, nu a putut să se

odihnească până ce Chivotul nu a fost adus înapoi în cortul întâlnirii. Şi l-a

adus înapoi cu mare bucurie, dansând el însuşi înaintea lui şi cântând psalmi

de laudă din harpa sa.

D

I

pag 12

pag 13

EGELE David a câştigat foarte multe bătălii. Tânărul care omorâse

leul şi ursul, şi care a ucis uriaşul, s-a dovedit a fi un soldat curajos,

care a luptat pentru ţara lui. El a supus pe filisteni, care fuseseră

atât de cruzi cu Israel, şi a cucerit pe moabiţi, făcându-i robi lui şi

să îi aducă daruri. El a distrus pe toţi duşmanii lui; iar când oamenii cuceriţi

îi aduceau vase de aur şi vase de argint, el le ducea la cortul întâlnirii şi le

dădea ca o jertfă lui Dumnezeu; deoarece el a spus, ‘’Dumnzeu este Cel care

îmi dă biruinţa.’’ Noi ar trebui să mulţumim mereu lui Dumnezeu, oricând El

ne ajută să facem lucruri curajoase sau bune.

upă un timp, David a devenit leneş şi nu mai mergea să lupte, ci

stătea acasă să se distreze trimiţându-l pe nepotul său, Ioab, să

lupte pentru el. Şi apoi el a făcut un lucru urât. El a poruncit ca

unul dintre soldaţii săi curajoşi să fie omorât, ca astfel el să se

poată căsători cu sărmana văduvă a lui. Dumnezeu a fost foarte mânios pe

David şi i l-a trimis pe profetul său, Natan, ca să îl mustre. Natan i-a spus

regelui povestea unui om bogat, care, nefiind mulţumit cu turmele şi cu cirezile

lui, a furat singura mieluşică a vecinului său sărac. David a fost foarte mânios

pe acel om lacom şi a spus ‘’Negreşit, acel om ar trebui să moară.’’ Atunci

Natan a spus regelui ‘’Tu eşti acel om.’’

Nu credeţi că David a fost foarte ruşinat?

R

D

pag 14

pag 15

EGELUI David i-a părut foarte rău de păcatul său, şi s-a rugat lui

Dumnezeu să îl ierte. Iar Dumnezeu l-a iertat, dar a spus că trebuie

să fie pedepsit aspru, pentru a arăta oamenilor că Dumnezeu

urăşte tot ce este rău. Atunci Absalom, fiul favorit a lui David, un

tânăr foarte rău, mândru de frumuseţea sa şi de părul lui frumos; a încercat

să se facă singur rege, făcându-l pe sărmanul său tată bătrân să plece din

Ierusalim. Dar soldaţii lui David s-au luptat cu cei ai lui Absalom într-o

pădure, şi prinţul, în timpul bătăliei, a trecut călare pe sub crengile groase

ale unui stejar. Una dintre crengi i-a prins părul lung şi l-a tras de pe spatele

catârului şi animalul a fugit, lăsându-l agăţat în copac. Aici, Absalom a fost

găsit de către soldaţii regelui, fiind omorât cu o suliţă.

ĂTRÂNEŢEA lui David a fost liniştită; el s-a străduit să îi înveţe pe

leviţi, care se îngrijeau de cortul lui Dumnezeu, cum să cânte psalmi

frumoşi în onoarea lui Dumnezeu. În fiecare duminică, noi cântăm şi

citim Psalmii pe care David i-a scris. Iată unele din cuvintele pe care

David i-a învăţat pe leviţi să îi cânte:

‘’Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi binecuvânta Numele Tău în

veci de veci. În fiecare zi Te voi binecuvânta, şi voi lăuda Numele Tău în veci

de veci. Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat

în bunătate. Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste

toate lucrările Lui.’’ – Psalmul 145: 1,2,8,9.

R

B

pag 16

pag 17

Dacă ţi-a plăcut istorioara despre David, şi dacă ai învăţat lucruri

folositoare din această cărticică ilustrată, te invit să îmi scrii pentru

a primi următoarea cărticică din seria “Poveşti biblice de la mătuşa

Luiza”, care este inspirată din Cartea Proverbelor.