TEORIA ÎNCADRĂRII /FRAMING-UL

CE ESTE FRAMING-UL/ ÎNCADRAREA ?

Încadrarea se bazează pe supoziţia că felul în care este prezentată o informaţie prin intermediul canalelor media poate avea o influenţă asupra felului în care aceasta este înţeleasă de către audienţă (Scheufele & Tewksbury, 2007). Watson and Hill (2000) definesc încadrarea ca fiind procesul prin care media plaseaza realitatea într-un anumit cadru.

Agenda–setting se referă de obicei la transferul de proeminenţă de la mass-media la public. Modelul de la care se porneşte se referă la un anumit aspect care este difuzat mai mult sau mai puțin proeminent în jurnalele de știri, publicul având sau nu mai multe şanse de a atribui importanță acelei probleme.

Amorsarea poate fi văzută ca o extensie logică a proceselor de stabilire a

ordinii de zi (agenda-setting). Psihologii Allan M. Collins și Elizabeth F.

Loftus, explică amorsarea ca fiind procesul care are loc după o construcție,

prezentată într-un mod proeminent publicului. Astfel, în cazul în care

mass-media face un aspect sa fie mai proeminent în mințile oamenilor, această

problemă este, de asemenea, mult mai probabil sa fie utilizată ca unul dintre

"standardele prin care guvernele, politicile și candidații pentru funcții publice

sunt judecați“.

Multe dintre aceste eforturi de a subsuma stabilirea

agendei, amorsarea și încadrarea într-un singur model

conceptual au fost motivate de una dintre definițiile

anterioare a încadrarii dezvoltată în comunicarea politică,

ce face referire în mod explicit la selecția de știri și

proeminență ca baze teoretice ale încadrării:

încadrarea implică, în esență, selecție și proeminenţă. A încadra înseamnă a selecta anumite aspecte ale unei realități percepute și a le face mai proeminente într-o comunicare scrisă în așa fel încât să promoveze o anumită definire a problemei, o interpretare cauzală, o evaluare morală, și/sau recomandări de tratament pentru elementul descris. (Entman 1993, 52)

Încadrarea echivalentă se referă la diferite moduri de prezentare pentru aceeași informație, astfel încât aceasta este informațional echivalentă în diferite cadraje. 

Încadrarea accentuată sugerează faptul că participanții interpretează stimulii în conformitate cu contextul în care aceștia sunt încadrați în evenimente special condiționate. Efectele de încadrare reprezintă diferențe în păreri care nu pot fi atribuite exclusiv deosebirilor în prezentarea informațiilor. 

CADRU ECHIVALENT

Conform lui Gamson, încadrarea poate fi considerată ca fiind relaţia dintre ideile şi simbolurile din discursul public şi sensul pe care oamenii îl contruiesc în jurul problemelor politice.

Astfel, putem spune că aceste cadre apar ca rezultat al rutinei jurnalistice şi permit realizatorilor lor să identifice rapid și să clasifice informațiile, ambalându-le eficient pentru publicul lor.

o Un prim grup de cercetători format din McCombs şi Shaw văd încadrarea ca fiind al doilea nivel al agendei-setting, acesta prezentând atributele problemelor şi fiind parte componentă a influenţării percepţiei audienţei (alături de evidenţierea importanţei problemelor - primul nivel al agendei setting).

o Iyengar, un reprezentant al celei de-a doua şcoli de gândire, defineşte încadrarea ca fiind cuprinderea efectelor media datorate modului variat de prezentare a informaţiilor.

Aplicabilitatea presupune că efectele framing-ului să fie întărite sau slăbite, depinzând de cât de aplicabile sunt într-o schemă cognitivă particulară.

Modul de prezentare a unei informaţii face mai mult sau mai puţin ca aceasta sa fie procesată într-o schemă particulară.

Schemele mentale sunt împărtăşite la nivel cultural. Drept urmare, încadrarea într-o anumită cultură este mai puţin probabilă să producă efecte dacă persoanele implicate nu împărtăşesc aceleaşi valori culturale.

Dacă din punct de vedere semantic poate exista ambiguitate, pentru aprecierea efectelor încadrării pot fi utilizate elementele nonverbale.

Spre exemplu, prin modificarea unui element al unei poze se poate testa orice variaţie din partea răspunsului audienţei, aceasta fiind datorată dimensiunilor manipulate.