SUEDIATENDINŢE GLOBALE ÎN DOMENIUL IMPOZITĂRII

Veniturile fiscale - structură şi dezvoltare

Nivelurile de impozitare suedeze sunt printre primele două cele mai mari din UE. În anul 2009, raportul fiscal privind PIB (inclusiv contribuţiile la asigurări sociale) a fost de 46,9%, cu 10 procente mai mare decat media UE-27 (35,8%). În comparaţie cu celelalte state vecine, taxa este puţin mai mică decat cea din Danemarca (48,1%), liderul mondial la această categorie, dar considerabil mai mare decat în Finlanda (43,1%) şi Norvegia (41,4%).

Sistemul fiscal suedez este bazat în mod tradiţional în mare măsură pe impozitarea directă. Încă din 2007, diferenţa în veniturile fiscale dintre impozitele directe şi indirecte a fost mai mare de 9 procente. De atunci însă această diferenţă a inceput să se restrangă şi în 2009, impozitele directe au crescut în venituri cu 1,5 procente mai mult decat impozitele indirecte (42,0% faţă de 40,5%). Acest mix de impozite diferă semnificativ de media UE-27 unde impozitele directe şi indirecte se ridică la 31,1 şi 37,7% în totalul veniturilor fiscale.

Veniturile ridicate din contribuţii sociale, au fost mult timp în continuă scădere, ajungand la un record scăzut de 17,5% în perioada luată în considerare. În UE numai Danemarca cu contribuţiile sociale care generau mai puţin de 2,1% în veniturile fiscale şi reprezentand 1% din PIB, a fost în urma Suediei. În regiune, doar Finlanda (29,8% din totalul taxelor) s-a încadrat în media UE-27 de 31,4%.

Cele mai multe impozite sunt colectate la nivelul administraţiei centrale (57,6% în 2009) şi acest procent a corespuns în mod tradiţional cu media UE-27 (58,0% în 2009). Schimbări semnificative apar atunci cand se analizează adiministraţia publică locală (municipalităţi, asociaţii municipale şi consilii judeţene) şi fondul de asigurări sociale: primul, care însumează, în Suedia 35,6% în veniturile fiscale, este de trei ori mai mare decat media UE-27 10,7%. Aceasta continuă să fie, de departe, cea mai mare valoare din UE, urmată de Danemarca (25,8%) şi Finlanda (23,8%). Exact opusul poate fi remarcat la fondurile pentru asigurări sociale, creşterea cu numai 6,3% a taxelor şi impozitelor suedeze, spre deosebire de media UE-27, 30,3%. Singura valoare inferioară poate fi obsevata în ţara învecinată, Danemarca (2,0%).

Povara fiscală totală a scăzut, de la nivelul maxim de 51,5% din PIB, în 2000, ramanand sub 50% de atunci. Declinul accelerat al impozitului general la nivel de PIB din 2007, a fost determinat de declinul la fel de rapid al cotei impozitului pe venit în totalul veniturilor fiscale. Aceasta a coincis cu introducerea în 2007, a unui credit fiscal câştigat-venit, dezvoltat în continuare în anii 2008-2010. Aceasta implică o reducere automată în obligaţiile fiscale ale persoanelor fizice eligibile. Un alt motiv ar fi fost scăderea cu 3% a numărului de ore lucrate, observat în statisticile oficiale, în perioada de recesiune 2009. În cele din urmă, scoaterea unor taxe, ar fi putut jucat un rol important în acest proces.

Impozitarea consumului, muncii şi a capitalului; taxele de mediu

Veniturile din taxele pe consum(13,3% din PIB) sunt relativ apropiate de media UE-27 (11,7%), deşi de caţiva ani se poate observa o extindere accelerată a acestui decalaj. În acelaşi timp, rata de impozitare implicită pe consum, 27,6% în 2009, a fost a treia în UE (după, Danemarca 31,5 şi Ungaria 28,2%) şi aproximativ 7 puncte procentuale peste media UE-27 (20,9%). Există două motive pentru rata ridicată de impozitare: Suedia are una dintre cele mai mari taxe ale TVA-ului ( maxima permisă 25%) şi taxep este medii pentru accize, iar pondrea suedeză a consumul privat în PIB (49,4%, potrivit datelor Eurostat) este una dintre cele mai scăzute din UE -27 (media de 58,4%) deşi pe un trend ascendent.

Proporţia taxelor pe muncă, în raport cu PIB, se situează la 27,4% în anul 2009, este invariabil cea mai ridicată din UE-27 (media de 17,5%), urmată îndeaproape de Danemarca (27,1%), Austria (24,2%) şi Finlanda (23,8%). De la nivelul său de vârf în 1998, cota de impozitare implicită a scăzut constant, scăzand în 2009, pentru prima dată în perioada luată înconsiderare sub 40% (39,4%). Aşa cum s-a argumentat mai sus, această scădere, care a accelerat în 2007, poate fi explicată printr-o reformă fiscală în domeniul impozitului pe venit personal, acordarea de credite fiscale suplimentare pentru contribuabili eligibili.

Cota de impozitare a capitalului fost departe de a fi constantă în perioada luată în considerare. În ziua ofjoining UE în anul 1995 a fost de 20,0% şi a crescut vertiginos, ajungand la maxim în anul 2000 (42,8%). Aşa s-a întamplat şi cu impozitele pe venitul din capital care a crescut de la 10,1% în 1995 (4,8% din PIB) la 16,3% în 2000 (8,3% din PIB). Această creştere rapidă s-a datorat creşterii economice ridicate. De atunci, rata impozitului implicit a scăzut treptat şi a înregistrat un trend sinusoidal, începând cu 2004 - 2005 crescand rapid în 2009, la nivelul din 2007 şi 2005, 33,5%, mult peste media UE-25 de 24,6%. Explicaţia cea mai probabilă pentru aceast lucru este variaţia caştigurilor de capital pentru gospodării şi profitul companiilor. Venituri fiscale din capital, ca proporţie în totalul impozitelor rămân totuşi neschimbate nivelului din 2008 de 13,0%.

Taxele de mediu ca procent în PIB (2,8% în 2009) sunt în conformitate cu media UE-27 (2,6% în 2009). Nivelul lor a fost destul de constant pe parcursul perioadei luate în considerare. Veniturile din taxele de mediu au rămas la fel de stabile şi constau în cea mai mare parte din impozitele pe energie.

Teme actuale şi perspective; orientare politică

Economia Suediei s-a îndepărtat de recesiunea din anul trecut, principalele măsuri care par să fi ajutat Suedia se regasesc în finanţelor publice puternice, care au permis guvernului să continue stimularea economiei în epoca de austeritate fiscală.

Obiectivul principal a fost creşterea angajărilor şi reducerea fenomenului excluderii sociale. Proiectul de buget pentru 2011 include o creştere a indemnizaţiilor de bază pentru persoanele de peste 65 de ani. Ca parte a planului guvernului pe termen lung, reducerea şi mai mare a impozitului pe venit pentru contribuabilii mici sau medii plătitori de impozit pe venit, creşterea pragului de impozit pe venit naţional pentru persoanele fizice, introducerea unor măsuri de stimulare a persoanelor fizice să lucreze până la vârsta de 69 de ani, reducerea

TVA-ului pentru restaurante şi alimente sau majorarea accizelor pentru alcool şi produse din tutun.

Principalele caracteristici ale sistemului fiscal

Impozitul pe venit

În 1991, Suedia a introdus un sistem dual impozit pe venit, de separare a impozitarea progresivă a forţei de muncă şi impozitul pe venitul din capital, la care se aplică o rată fixă naţională de 30%. Pe veniturile realizate, persoanele fizice plătesc atât impozitul pe venit cat şi impozitul pe venit naţional municipal. Pentru 2011, la nivelul administraţiei centrale, taxele aplicate pentru impozit pe venit sunt de 20% (venitul impozabil mai mare de € 42 293) şi 25% (venitul impozabil mai mare de € 60 546). În plus, un impozit pe venit municipal se aplică la o rată fixă. Nivelul taxei variază între municipalităţi. Media ponderată pentru anul 2011 este de 31.55%. Aceasta taxa nu este deductibilă la calculul obligaţiei fiscale la nivel naţional.

O indemnizaţie de bază variază între € 1 391 şi € 3 644 pentru anul 2011, în funcţie de cuantumul venitului, se deduce din venitul caştigat de contribuabil. Pentru persoane fizice de peste 65 de ani a fost introdus în 2009 indemnizaţie de bază ridicată şi consolidată, atât în 2010, cat şi 2011. Pentru aceste persoane indemnizaţia de bază variază între 25 700 SEK - 54 300 pentru anul 2011, în funcţie de venitu. Este prevăzut , de asemenea , un număr limitat de deduceri personale (cum ar fi primele plătite la sistemele de pensii private).

În 2007, Suedia a introdus un credit fiscal, care ulterior a crescut (2008,2009,2010). Valoarea maximă a creditului fiscal variază în funcţie de rata de impozitare municipală şi este, în medie, € 2 347 pentru persoanele sub 65 de ani si € 3 313 pentru persoanele peste 65 de ani.

Impozitarea societăţilor urmează sistemul clasic, bazat pe principiul a bazei extinse de impozitare cu o rată impozitare relativ scăzută. Plata impozitului pe profit a fost impus începând cu 1994 la o rată fixă de 28%, redusă la 26,3% în ianuarie 2009, aceleaşi reguli de bază aplicandu-se pentru toate întreprinderile, indiferent de mărime şi statutul juridic, însă 3 / 4 din venitul provenit din impozitul pe profit este plătit de către un număr mic de companii mari (aproximativ 3%). Câştigurile de capital sunt impozitate ca profit şi dividendele plătite acţionarilor nu sunt deductibile. Pierderile de capital, în general, deductibile faţă de profit, pot fi reportate în mod normal, pe termen nelimitat. Noţiunea de un grup de impozit nu se aplică în Suedia.TVA şi accize

Cota standard de TVA este de 25%. O cotă redusă de 12% se aplică la produsele alimentare şi la servicii legate de turism. O cotă redusă de 6% se aplică ziarelor, pentru transport intern de persoane, la bilete de cinema, circ şi concerte. Achiziţionarea şi închirierea de bunuri imobile, precum şi îngrijirile medicale, stomatologice şi sociale, educaţie, servicii bancare şi alte servicii financiare şi de anumite activităţi culturale şi sportive sunt scutite de TVA. Bunurile şi serviciile scutite de plata TVA-ului includ reţetele pentru medicamente, investiţiile în aur, un număr de servicii financiare, precum şi serviciile de asigurare şi reasigurare.

Accizele, o importantă sursa de venituri guvernamentale, alcătuiesc doar 6,2% din veniturile fiscale totale (împreună cu alte impozite pe consum). Accizele pentru alcool sunt o

sursă importantă de venituri, dar aproximativ 2/3 din veniturile totale accizabile provin din taxele de mediu (de energie).

Impozitele pe avere şi tranzacţii

Taxa pe moştenire a fost desfiinţată în 2005, precum şi impozitul pe avere, în 2007. Taxa de timbru se percepe la achiziţionarea de bunuri imobile şi de înregistrare a ipotecilor: pentru prima o cotă standard de 1,5% din valoarea proprietăţii pentru persoanele fizice şi, începând din 2011, 4,25% pentru persoane juridice, pentru cea din urmă la 1, 2, sau 0,4%, în funcţie de garanţii.

În ceea ce priveşte impozitul pe proprietăţi imobiliare din 2008, o taxă locală înlocuieşte impozitul pe bunuri imobiliare ale administraţiei centrale. Cu toate acestea, administraţia centrală decide atât baza de impozitare cat şi rata de impozitare.

Contribuţiile sociale

Există trei categorii de contribuţii de asigurări sociale. Angajatorii plătesc cea mai mare partea din contribuţiile sociale, rata de contribuţie fiind de 31,42%. Angajaţii plătesc o primă suplimentară la asigurarea de pensie de 7% (până la un plafon de € 3 246 şi pe venit de până la € 46 428 pentru 2011), impozitul pe venit fiind pe deplin creditat de răspunderea lor. Persoanele fizice care au 65 de ani sau peste nu datoareaza nici o primă. Contribuabilii care desfăşoară activităţi independente trebuie să-şi plătească contribuţiile la asigurările sociale calculate pe veniturile din afacerile lor, la o rata de 28.97%, fără un plafon.

Din iulie 2010, valoarea totală a contribuţiilor de asigurări sociale pentru lucrătorii independenţi cu vârste cuprinse între 26 şi 65 este redusă cu 5%, o reducere maximă stabilită. În plus, pentru a facilita intrarea tinerilor pe piaţa muncii, pentru 2011, totalul contribuţiilor la asigurările sociale pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente cu vârste cuprinse între 18 şi 25 se reduce la 14,88%. De asemenea, contribuţiile angajatorilor la asigurările sociale sunt reduse pentru persoanele sub 26 de ani (la 15,49%).

Începând cu anul 2007, persoanele care beneficiază de şomaj, pensii de boală, pensii de invaliditate sau alocaţie socială pentru mai mult de un an, sunt scutite de la plata contribuţiilor la asigurările sociale. Angajatorii primesc de la stat dublu contribuţiei atunci cand angajează persoane care au primit pensii de invaliditate sau de boala pentru mai mult de 1 an.