tematicĂ de examen procesual civil

TEMATIC DE EXAMEN DREPT PROCESUAL CIVIL AN IV- DREPT Sesiunea ianuarie-februarie 2012

1. PRINCIPIILE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil reprezinta reguli esentiale ce guverneaza intreaga activitate judiciara, contribuie la intelegerea si interpretarea corecta a normelor procesuale, orienteaza activitatea de elaborare a legislatiei procesuale si contribuie la fonnarea unei jurisprudente unitare. Unele dintre acestea sunt proprii intregului sistem de drept, altele sunt aplicabile mai multor ramuri de drept, iar cea de-a treia categorie guverneaza in exclusivitate activitatea judiciara in materie civila. Punctele de vedere asupra numarului si denumirii principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil sunt diferite, dar suma continuturilor concrete pe care le atribuie juristii acestora este totdeauna constanta. Cele mai importante principii sunt: principiul legalitatii, principiul ale dreptului procesual civil independentei judecatorilor,principiul inamovibilitatii judecatorilor, principiul adevarului, principiul rolului activ al judecatorului, principiul egalitatii partilor in fata justitiei, principiul folosirii limbii romane in justitie, principiul publicitatii, principiul oralitatii, principiul contradictorialitatii, principiul dreptului la aparare, principiul disponibilitatii, principiul nemijlocirii si principiul continuitatii dezbaterilor. Principiul egalitatii Legalitatea reprezinta un principiu general recunoscut in statele democratice si implica respectarea actelor normative de catre toate organele de stat, de toate persoanele juridice de drept public sau privat, de toti cetatenii. In actuala lege fundamentala se fac mai multe referiri la acest principiu, el avand o valoare constitutionala. Semnificatia principiului legalitatii in cadrul procedurii judiciare se poate desprinde din chiar dispozitiile constitutionale, indeosebi din articolul 124 care consacra independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii. Judecatorii sunt obligati sa unnareasca in activitate a lor respectarea tuturor dispozitiilor legale, fie ele de procedura (privind organizarea, constituirea, compunerea si atributiile instantei ori cele referitoare la formele de procedura propriu-zise) sau de drept material, adica sa respecte legea si sa impuna respectarea ei de catre toti subiectii procesuali. In interpretarea legii judecatorul trebuie sa aiba in vedere litera si spiritul acesteia, iar nu preferintele sale subiective. Principiul independentei judecatorului si al supunerii lui numai fata de lege Principiul independentei judecatorului si al supunerii lui numai fata de lege presupune solutionarea litigiilor rara ingerinta in activitatea de judecata sau in deliberare a vreunui organ de stat sau a vreunei persoane precum si impartialitatea judecatoru1ui, pozitia sa neutra fata de partile din proces, echidistanta fata de acestea. In afara activitatii de judecata, pe plan organizatoric si administrativ, judecatorii sunt subordonati organelor de conducere, care le pot da dispozitii, ii pot'controla cu privire la calitatea activitatii lor. Acest control nu poate conduce, insa, la imixiuni in desfasurarea proceselor in curs sau la repunerea in discutie a ceea ce a fost deja judecat. Respectarea principiului independentei judecatorului si al supunerii lui numai fata de lege este garantata de existenta unui control judiciar adecvat1[6], de publicitatea dezbaterilor, secretul

1 1

deliberarii, de inamovibilitatea judecatorilor, raspunderea disciplinara a acestora, de autonomia instantelor judecatoresti fata de toate celelalte autoritati statale. Principiul inamovibilitatii judecatorilor. Independenta si impartialitatea judecatorilor nu pot fi asigurate decat in acele state care, admit principiul inamovibilitatii, o cucerire relativ moderna a dreptului. Constitutia Romaniei il consacra in articolul 125 alin. (1). Prin inamovibilitate se intelege stabilitatea in functie a judecatorilor, respectiv ca acestia, odata numiti, nu pot fi mutati inalta functie, avansati, transferati decat la cererea sau cu acordul lor. Chiar si detasarea sau delegarea judecatorilor in alte functii decat cele in care au fost numiti de Presedintele Romaniei se pot face doar cu acordul lor. Atunci cand nevoile bunei functionari a unei instante o impun, Ministrul Justitiei poate dispune delegarea unui judecator la acea instanta dar pentru o perioada de cel mult doua luni intr-un an. De asemenea, eliberarea din functie a judecatorilor nu este posibila, anterior pensionarii, decat la cererea lor sau ca sanctiune (in acest caz numai dupa indeplinirea unor formalitati de natura sa garanteze lipsa abuzurilor organelor administrative). Precizarea referitoare la numirea de catre Presedintele Romaniei este necesara deoarece unii judecatori nu sunt numiti de acesta. Este vorba despre judecatorii stagiari care sunt numiti de Consiliul Superior al Magistraturii si abia in urma promovarii examenului de capacitate sunt numiti de Presedintele Romaniei, devenind inamovibili. Totusi, judecatorii stagiari se bucura de stabilitate, ceea ce inseamna in liniile esentiale acelasi lucru. Principiul adevarului Aflarea adevarului este scopul de ultima instanta al activitatii judiciare, scop ce se coreleaza cu acela al restabilirii legalitatii. Este imposibil a rezolva legal un litigiu atata timp cat nu cunosti adevarul; Pornind de la premise false se vor obtine concluzii false. Or activitatea judiciara cunoaste in esenta doua etape: stabilirea faptelor, a adevarului, a premiselor si aplicarea legii la acestea pentru a rezolva litigiul. Rezolvarea litigiului pe baze false excede intentiei oricarui legiuitor si nu este de natura sa conduca la stabilitatea raporturilor juridice. Rezulta din aceasta importanta covarsitoare a principiului adevarului. Nu totdeauna judecatorul afla adevarul; procedurile justitiei umane nu sunt infailibile iar erori judiciare se produc. De aceea se face distinctie intre adevarul judiciar si adevarul obiectiv. Situatia optima este aceea cand adevarul judiciar si cel obiectiv corespund. Judecatorul este obligat sa nu se multumeasca a stabili - pe baza de probe un adevar judiciar oarecare; el trebuie sa treaca uneori chiar peste vointa partilor pentru a stabili adevarul obiectiv. Posibilitatea stabilirii adevarului obiectiv este garantata, in legislatia noastra, printre altele, de normele ce reglementeaza rolul activ al Judecatorului, egalitatea partilor in fata justitiei, contradictorialitatea, de normele privind admisibilitatea si administrarea probatoriilor si de cele ce reglementeaza controlul judiciar asupra hotararilor judecatoresti. Principiul rolului activ al judecatorului. Legislatia procesual-civila a evoluat de la conceptia judecatorului-arbitru spre conceptia exercitarii de catre acesta a unui rol activ, ca o conditie de baza a solutionarii juste si principiale a litigiilor. Principiul rolului activ al judecatorului presupune: - obligatia instantei de a pune, din oficiu, in discutia partilor imprejurari de fapt sau de drept care ar putea conduce la dezlegarea pricinii. - obligatia instantei de a ordona din oficiu dovezile pe care le considera necesare pentru solutionarea cauzei. - obligatia judecatorului de a nu respinge actiunea pentru lipsa de probe sau, cu alte cuvinte, obligatia acestuia de a starui prin toate mijloacele pentru a afla daca actiunea este ori nu intemeiata. Rolul activ al judecatorului nu trebuie sa conduca la diminuarea rolului initiativei partilor, cu atat mai mult cu cat judecatorul nu are totdeauna posibilitatea de a cunoaste nemijlocit ceea ce cunosc partile. In ceea ce. priveste stabilirea situatiei de fapt reale, judecatorul va urmari cel mai adesea sa nu fie fraudati - pe cai ocolite, aparent legale - statul sau alte persoane (fizice sau juridice) dar si ca una

2

din parti sa profite de nestiinta celeilalte cu privire la imprejurarile care au semnificatie pentru corecta solutionare a litigiului. Principiul egalitatii partilor in fata justitiei Potrivit articolului 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei 'Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.' Acest principiu constituie o cucerire a revolutiilor burghezo-democratice fiind o regula esentiala pentru toate societatile moderne. Egalitatea partilor in fata legii de procedura si a instantelor implica respectarea urmatoarelor cerinte: - judecarea proceselor pentru toti cetatenii sa se realizeze de aceleasi instante, indiferent de pozitia lor sociala sau in stat; - drepturile procesuale acordate partilor sa fie aceleasi, fara deosebire intre persoane. - instanta sa asigure un echilibru intre situatiile procesuale ale partilor prin incunostintarea lor asupra termenelor de judecata, prin comunicarea actelor de procedura si prin lamuririle date cu privire la drepturile pe care acestea le au. Principiul desfasurarii procedurii judiciare in limba romana Articolul 128 alin (1) din Constitutia Romaniei prevede ca procedura judiciara se desfasoara in limba romana. Acest principiu este preluat in Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecatoreasca, republicata. El este reflectarea legislativa fireasca a faptului ca Romania este un stat national roman, in care marea majoritate a populatiei este de origine romana si in care limba oficiala este limba romana. Pentru a asigura, insa, o adevarata egalitate a partilor intr-un proces este necesar nu numai ca limba in care se desfasoara procedura judiciara sa fie unica, dar trebuie si sa se asigure conditiile pentru ca fiecare sa se exprime in limba pe care o intelege cel mai bine. Astfel, acelasi articol din Constitutie garanteaza cetatenilor apartinand minoritatilor nationale si persoanelor care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii prin interpret. Solutia adoptata de legiuitorul constituant roman este menita nu numai sa inlature discriminarile, dar are si rolul de a asigura publicitatea dezbaterilor; prin folosirea limbii oficiale exista prezumtia ca toti cetatenii romani inteleg ce se intampla in sala de sedinta, iar permisiunea de a folosi limba materna (prin interpret) asigura perceperea tuturor nuantelor limbii de catre .cei ce nu o cunosc perfect. Nerespectarea principiului desfasurarii procedurii judiciare in limba romana atrage nulitatea hotararii pronuntate in cauza. Aceeasi sanctiune intervine si in cazul incalcarii dispozitiilor privitoare la folosirea unui interpret. Principiul publicitatii Publicitatea dezbaterilor, a sedintei de judecata, reprezinta unul din pilonii procedurii judiciare. De aceea, acest principiu si-a gasit consacrarea in articolul 126 din Constitutie, care prevede ca sedintele de judecata sunt publice, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Textul constitutional a fost preluat si in Legea Of. 304/2004 privind organizarea judecatoreasca. Nu este insa de neglijat a observa ca el exista anterior actualei Constitutii in Codul de procedura civila (articolul 121). Publicitatea sedintei de judecata si a dezbaterilor are menirea de a asigura in acelasi timp garantarea drepturilor procesuale ale partilor cat si realizarea unui scop educativ-preventiv al procesului. Pe de o parte, partilor li se asigura posibilitatea de a participa la toate sedintele de judecata, la toate dezbaterile, la efectuarea tuturor actelor de procedura. Chiar daca articolul 122 din Codul de procedura civila prevede. posibilitatea indepartarii din sala a partii care tulbura mersul dezbaterilor, judecatorul are obligatia ca - inainte de inchiderea dezbaterilor - sa cheme partea in sala si sa-i aduca la cunostinta faptele importante petrecute in lipsa ei, precum si declaratiile celor ascultati. Pe de alta parte, acest principiu da, expresie si dreptului publicului de a asista la desfasurarea procesu1ui. Opinia publica are posibilitatea, in acest fel, de a-si forma o parere despre modul de administrare a justitiei, despre consecintele incalcarii sau nerespectarii unor norme de drept, despre modul de interpretare a unor dispozitii legale, despre avantajele solutionarii amiabile a tuturor litigiilor. In mod exceptional, atunci cand dezbaterea publica ar putea vatama ordinea sau moralitatea

3

publica ori pe parti (prin afectarea dreptului la viata intima), judecatorul poate declara sedinta secreta, respectiv sedinta la care participa doar partile si reprezentantii lor. Chiar si in acest caz hotararea judecatoreasca trebuie pronuntata in sedinta publica, sub sanctiunea nulitatii. Principiul oralitatii In conformitate cu prevederile articolului 127 din Codul de procedura civila, 'Pricinile se dezbat verbal, daca legea nu prevede altfel'. Oralitatea domina numai faza dezbaterilor, fara sa excluda unele elemente ale procedurii scrise. Ea implica dreptul partilor de a sustine verbal pretentiile, de a da explicatii, de a pune concluzii cu privire la toate imprejurarile de fapt sau de drept ale litigiului, dar nu exclude dreptul de a, depune concluzii sau de a formula cereri in scris. Ca o expresie elocventa a principiului oralitatii, toate cererile formulate inscris trebuie sustinute oral, iar concluziile scrise trebuie sa respecte concluziile orale. Daca in dezbaterile de la finalul unui proces civil o parte sustine oral concluziile, concluziile scrise pe care eventual - le va depune nu pot contine exceptii, cereri, uneori chiar idei ce nu au fost expuse oral. Intr-o asemenea situatie,judecatorul, de la caz la caz, fie va repune cauza pe rol pentru ca noile chestiuni sa fie discutate in prezenta partii adverse, fie nu va lua in seama alegatiile ce nu au fost exprimate macar sintetic oral. Principiul oralitatii este o garantie a realizarii altor principii, precum publicitatea si contradictorialitatea; iar nerespectarea sa atrage nulitatea hotararii judecatoresti. Principiul contradictorialitatii. Contradictorialitatea consta in posibilitatea oferita partilor de a di_cuta orice element de fapt sau de drept ce intereseaza o cauza si in obligatia instantei de a nu ordona nici o masura, de a nu pronunta o hotarare, decat dupa ce masura sau problema asupra careia urmeaza a hotari a fost pusa in discutia contradictorie a partilor. Nu intereseaza daca partile au discutat efectiv, daca au pus concluzii cu privire la acea chestiune, ci doar ca instanta sa le ofere aceasta posibilitate si ele sa nu fie impiedicate sa o valorifice. Astfel, instanta poate purcede la judecarea unei cauze in toate situatiile in care partile au fost citate legal si nu au invederat un motiv ce le face imposibila prezenta la judecata. De la acest principiu exista aparente exceptii, respectiv situatii cand instanta poate lua unele hotarari chiar fara citarea partilor, dar toate aceste hotarari pot fi atacate la instantele de control judiciar, iar in caile de atac contradictorialitatea se realizeaza in absolut toate cazurile. Judecarea in prima instanta rara citarea partilor este justificata - in mod exceptional - de urgenta rezolvarii unei anumite probleme care, daca ar fi rezolvata cu intarziere, ar genera prejudicii morale sau materiale deosebite. Principiul contradictorialitatii este una din cele mai elocvente expresii ale dreptului la aparare, iar nerespectarea acestuia conduce, cum este si firesc, la nulitatea hotararii. Principiul dreptului la aparare Dreptul la aparare semnifica mai mult decat se intelege in mod obisnuit. El are o semnificatie materiala si una formala. In acceptiunea formala, prin drept la aparare se desemneaza posibilitatea partilor de a fi asistate sau reprezentate de un avocat. Legislatia procesual-civila nu instituie obligatia partilor de a-si angaja aparator, dar articolele 74-81 din Codul de procedura civila reglementeaza cazurile si conditiile in care partile ce nu sunt in stare sa faca fata cheltuielilor unei judecati pot beneficia de asistenta gratuita din partea unui avocat. In acceptiunea materiala, dreptul la aparare desemneaza ansamblul prerogativelor recunoscute de lege partilor in scopul sustinerii intereselor lor. El include dreptul partilor de a lua cunostinta de actele de la dosarul cauzei, de a solicita probe, de a recuza judecatorii, de a ataca hotararile judecatoresti, etc. Putem spune, intr-un anumit sens, ca intreaga reglementare procesual-civila este expresia legislativa a dreptului la aparare. Principiul disponibilitatii Disponibilitatea trebuie inteleasa in opozitie cu oficialitatea. Daca prin oficialitate se intelege indeplinirea actelor de procedura cu sau fara acordul partilor, chiar impotriva vointei lor, prin disponibilitate se va intelege posibilitatea conferita partilor de a sesiza instanta, de a dispune de obiectul litigiului si de mijloacele de aparare. Principiul disponibilitatii cuprinde in continutul sau urmatoarele prerogative importante.

4

dreptul partii de a promova sau nu actiunea; dreptul reclamantului de a determina limitele actiunii, de a renunta la actiune sau la dreptul subiectiv; dreptul paratului de a recunoaste pretentiile reclamantului; dreptul partilor de a pune capat procesului printr-o tranzactie; dreptul partilor de a exercita sau de a renunta la exercitarea cailor de atac; dreptul partilor de a propune probe sau de a renunta la administrarea probelor pe care ele le-au propus. Principiul disponibilitatii nu are un caracter absolut, fiind, intr-o anumita masura, limitat de dispozitiile legale ce confera Ministerului Public, autoritatii tutelare, institutiilor de ocrotire a minorilor, altor institutii dreptul de a promova unele actiuni in interesul anumitor categorii de persoane (in special cele fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa). O alta limitare o constituie prerogativa judecatorului de a nu da curs acelor acte de dispozitie ale partilor prin care se urmareste atingerea unor scopuri ilicite. Principiul disponibilitatii este specific exclusiv procesulu civil deoarece litigiile in acest caz se poarta asupra unor drepturi si interese in covarsitoarea lor majoritate particulare, individuale. El nu poate fi regasit in proceduri ce reglementeaza solutionarea litigiilor il care primordial este interesul public. Principiul nemijlocirii Principiul nemijlocirii presupune obligatia instantei de: administra in mod direct toate probele pe care isi intemeiaza hotararea respectiv de a audia ea insasi martorii, de a dispune si de a verific: direct expertizele judiciare necesare, de a nu lua in considerare probt administrate Intr-un alt litigiu, de catre o alta instanta. De la acest principiu exista mai multe exceptii. Una dintre ele se refera la administrarea probelor de catre o alta instanta, prin comisie rogatorie, in conditiile prevazute de articolul 169 din Codul de procedura civila. O alta exceptie ,o constituie procedura de asigurare a dovezilor cand cererea de administrare de probe anterioara judecati litigiului se adreseaza judecatoriei in circumscriptia careia se am martorul sau obiectul cercetarii, in conformitate cu prevederile articolelor 235-241 din Codul de procedura civila. In fine, in vedere: realizarii aceluiasi scop al celeritatii, cat si pentru evitarea cheltuielilor inutile, probele administrate de o instanta pot fi avute in vedere de instanta la care s-a declinat competenta de solutionare sau la care litigiul a ajuns sa fie judecat ca urmare a stramutarii. Principiul continuitatii Principiul continuitatii implica cerinta ca judecarea pricinii sa se faca, pe cat posibil, de acelasi complet de judecata si intr-o singura sedinta, care sa se incheie cu deliberarea si pronuntarea hotararii. Acest lucru nu este posibil aproape in nici un caz datorita dificultatilor inerente in administrarea probelor si in asigurarea conditiilor pentru respectarea tuturor celorlalte principii ale dreptului procesual civil. Astfel, in cauzele civile se acorda in mod legal mai multe termene de judecata. Amanarile sunt determinate de cauze precum lipsa de aparare a cel putin uneia din parti, de neefectuarea expertizelor judiciare in termenele dispuse de judecator, de lipsa martorilor, etc. Este o tendinta actuala, relevata de masuri organizatorice, administrative aceea a mentinerii continuitatii completului de judecata de la primul termen si pana la pronuntarea hotararii. Daca apar situatii care impun schimbarea a cel putin unui judecator din completul de judecata, anterior solutionarii cauzei, aceasta se face in modalitati strict determinate prin Codul de procedura civila si prin Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti. In prezent dispozitiile articolului 292 din Codul de procedura civila permit schimbarea completului de judecata pana la inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita dupa acest moment determinand reluarea de la inceput a dezbaterilor.

5

2. CLASIFICAREA NORMELOR DE DREPT PROCESUAL CIVIL a. dupa obiect: - de organizare judecatoreasca reglementeaza org. si funct. instantelor: L 92/1992; - au caracter imperativ, cu exceptia normelor privitoare la recuzarea judecatorilor. - de competenta sarcinile instantelor judecatoresti fata de atributiile altor organe cu activitate jurisdictionala (generala), modul de repartizare intre instante de drept diferit (materiala) si intre instante de acelasi grad (teritoriala); Au caracter imperativ; in principiu doar normele de competenta teritoriala au caracter dispozitiv, cu exceptia celor care se refera la persoane si al bunuri prev in art, 13-16 Cpc. - de procedura propriu-zise - reglementeaza modul de judecare si de executare; pot fi: - de procedura contencioasa; - de procedura necontencioasa; - de executare silita. In principiu, au caracter imperativ cele care determina ordinea fireasca a judecatii, etapele si principiile; au caracter dispozitiv normele care stabilesc facilitati pentru parti. b. dupa intinderea campului de aplicare: - generale se aplica in toate cazurile si in orice materie, daca legea nu prevede altfel; - speciale numai intr-o anumita materie, cuprind dispozitii derogatorii, de stricta interpretare si aplicare; se aplica cu prioritate si se completeaza cu cea generala. c. dupa caracterul conduitei pe care o prescriu: - imperative impun o anumita conduita obligatorie, de la care este interzis sa se deorge, chiar cu autorizarea instantei; nerespectare nulitate ababsoluta; aplicarea poate fi ceruta de oricare din partile din proces, inclusiv din oficiu, de catre instanta; viciile unui act procedural savarsit prin incalcarea unei norme imperative nu pot fi acoperite prin vointa partilor; - dispozitive (supleative) suplinesc vointa neexprimata a partilor, ingaduindu-le sa isi exercite dreptul de dispozitie; partile se pot intelege, in anumite limite, nerespectarea nulitate relativa; aplicarea poate fi ceruta doar de catre partea in favoarea careia actioneaza norma; partea interesata poate renunta la invocarea incalcarii normei supleative. Pentru distingerea caracterului imperativ sau dispozitiv al normelor de procedura criterii: - exprimarea legiuitorului; - cand exprimarea nu permite calificarea exacta => criteriul finalitatii textului; au caracter imperativ normele care, prin finalitatea lor depasesc interesul personal si vizeaza un interes general. 3. COMPETENA aptitudinea, recunoscuta de lege unei instante judecatoresti sau altui organ de jurisdictie civila, de a judeca o anumita pricina (a solutiona un anumit litigiu) = competenta de atributie (pt ca e stab. de lege dupa anumite criterii). Se refera la instanta si nu la judecatori. Clasificarea normelor de competenta: a.dupa organul jurisdictional: - norme de competenta generala reglementeaza activitatea tuturor organelor jurisdictionale; caracter absolut. - norme de competenta jurisdictionala in cadrul aceluiasi sistem de organe; reglementeaza activitatea fiecarui organ de jurisdictie; se subdvid in: a. norme de competenta materiala (caracter absolut) ne raportam la instante judecatoresti de grad diferit; reglementate de norme imperative: competenta materiala functionala dupa felul atributiilor jurisdictionale;

6

competenta materiala procesuala in functie de obiect, valoare sau natura litigiului. norme de competenta teritoriala caracter imperativ; stabilesc competenta teritoriala in materie de stare si capacitate a persoanelor; sunt norme pentru instante de acelasi grad: competenta teritoriala de drept comun - cererea de chemare in judecata se introduce la instanta de drept comun competenta din punct de vedere teritorial; caracter relativ; competenta teritoriala facultativa (alternativa) reclamantul isi poate alege intre mai multe instante; caracter relativ; competenta teritoriala exclusiva numai la o anumita instanta; caracter absolut. b.dupa caracterul normelor ce reglementeaza competenta: - competenta absoluta reglementata prin norme imperative, obligatorii atat pentru parti, cat si pentru instanta; necompetenta absoluta a instantei poate fi invocata oricand, atat in fata instantei de fond, cat si a instantei de apel sau de recurs; - competenta relativa reglementata de norme dispozitive, partile pot deroga, incalcarea normelor nu poate fi invocata decat de catre parat si NUMAI prin intampinare sau in prima zi de judecata.COMPETENTA GENERALA Atunci cand o lege speciala nu stabileste expres competenta altui organ de jurisdictie, litigiul va fi solutionat de catre instantele judecatoresti. a. in materie financiara: - Colegiul jurisdictional: - despagubiri si amenzi pentru abateri financiare facute de administratori, gestionari; - contestatiile acestora la acte de imputatie pentru abateri financiare; - plangeri impotriva p-v de sanctionare incheiate de organele de control ale Curtii de Conturi. - Sectia jurisdictionala: - conflicte de competenta intre colegii; - cereri de stramutare de la un colegiu la altul; - recursuri imptriva hot. colegiilor; - recursuri impotriva hot. sectiilor jurisdictionale, judecate in prima instanta; - recursuri in interesul legii impotriva hot. definitive ale colegiilor jurisdictionale. - Curtea de Conturi: - recursuri in interesul legii impotriva hotararilor definitive ale colegiilor si ale sectiilor jurisdictionale; - conflicte de competenta intre sectiile jurisdictionale si colegiile jurisdictionale;

-

b.

conflictul de competenta intre Curtea de Conturi si o instanta judecatoreasca este solutionat de catre CSJ.; contestatiile privin stabilirea si incasarea impozitului pe salarii si a altor sume datorate bugetului administratiei de stat in 30 de zile, la Directiile generale ale finantelor publice judetene, care emit decizii impotriva lor contestatie la Ministerul Finantelor. contestatiile impotriva hotararilor OSIM sunt solutionate de Comisia de Reexaminare din cadrul OSIM; impotriva hotararilor acesteia recurs la TMB, in 3 luni de la comunicare;

in materie de inventii si marci: competent OSIM:

c.

in competenta instantelor: litigiile cu privire la calitatea de inventator; anularea unui brevet de inventie emis de OSIM, cererea privind acordarea unei licente obligatorii; in materia pensiilor de asigurari sociale de stat si asistenta sociala:

contestatiile la deciziile Oficiilor de Pensii in 30 de zile de la comunicare la Comisia de Contestatii de pe langa Directiile judetene de munca si protectie sociala. d. in materia contraventiilor:

-

e.

f.

judecatoria in raza careia a fost savarsita contraventia pentru plangerile impotriva p-v de sanctionare contraventionala si de transformare a amenzii in inchisoare contraventionala. in materia exercitarii drepturilor si indatoririlor parintesti: - autoritatea tutelara pentru vizitarea minorului in timpul casatoriei, cand parintii sunt despartiti in fapt; instanta in timpul divortului. in materia incredintarii minorului:

7

g.

incredintarea lor altor persoane decat parintilor de catre comisiile pentru ocrotirea minorilor; in timpul divortului insa, sau ca urmare a decaderii parintilor din drepturile parintesti instanta de judecata. in materia inregistrarilor de stare civila si a actelor de stare civila:

efectuarea si reconstituirea Starea Civila; anularea, rectificarea, completarea, inregistrarea tardiva a nasterii instanta; h. in materia schimbarii numelui si a prenumelui:

-

i. j.

pe cale administrativa organele de politie; ca urmare a divortului, desfacerii adoptiei instanta. in materie succesorala:

-

daca succesorii se inteleg notariatul, daca nu instanta; in materie electorala: tribunalul contestatiile la constituirea Comisiilor electorale; tribunalele si judecatoriile contestatiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor pentru comisiile locale;

- CSJ contestatiile privind formarea si componenta Biroului electoral Central. k. in materia competentei Curtii Constitutionale: - constitutionalitatea actelor normative (controlul anterior, controlul posterior) si partidele politice; l.in materia litigiilor de munca judecatoria. m. in materia contenciosului administrativ: - orice pf sau j, daca se considera vatamata in drepturile sale printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat (inclusiv neraspunderea petitionarului, in temen de 30 de zile de la inregistrarea cererii) al autoritatii administrative de a ii rezolva cererea, se poate adresa instantei judecatoresti competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. COMPETENTA MATERIALA Competenta materiala a judecatoriei in prima instanta, toate cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante => sunt instante de drept comun pentru judecata in prima instanta; b. plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice sau a altor organe cu activitate jurisdictionala (ex: plangerile impotriva pv de sanctionare contraventionala); c. in orice alte materii date prin lege in competenta lor (ex: contestatia la executarea silita). 2. Competenta materiala a tribunalului a. in prima instanta: - cereri in materie comerciala, cu o valoare > de 10 mil.; - cereri privind drepturi si obligatii civile, cu o valoare > de 150 mil. - cereri in materie de contencios administrativ; - in materie de creatie intelectuala si de proprietate industriala; - in materie de incuviintare a adoptiilor, nulitate sau desfacere; - cereri privind punerea sub interdictie, declararea disparitiei sau mortii; - cereri privind nulitatea casatoriei, decaderea din drepturile parintesti; - in materia exproprierii; - cereri privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare in procese penale; - cereri de recunoastere a hotararilor date in tari straine, sau de incuviintare a executarii silite a acelorasi hotarari. b. ca instante de apel apelurile impotriva hotararilor date de judecatorii; c. ca instanta de recurs recursurile impotriva hotararilor judecatoriilor, pronuntate in ultima instanta; d. in orice alte materii date, prin lege, in competenta lor: - cai extraordinare de atac impotriva propriilor hotarari; - contestatia la executare, cand tribunalul este instanta de executare; - cereri de indreptare a greselilor materiale din propriile hotarari; - conflicte de competenta intre doua tribunale aflate in raza lui, sau intre o judecatorie din raza lui si un alt organ jurisdictional; - cererea de recuzare a tuturor judecatorilor de la o judecatorie din raza sa; - cereri de stramutare de la o judecatorie la alta din raza sa, pe motiv de rudenie sau de afinitate. TMB are in competenta exclusiva: - inregistrarea partidelor politice; - in materie de inventii si marci; - validarea alegerii Primarului General al capitalei; - cereri de adoptie cu element de extraneitate. 3. Competenta materiala a Curtii de Apel 1. a.

8

a. in prima instanta cererile in materie de contencios administrativ privind actele administratiei publice centrale,judetene si a mun. Bucuresti;

b. ca instanta de apel apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de catre tribunale; c. ca instanta de recurs recursurile impotriva hotararilor tribunalelor, pronuntate in apel;d. in orice alte materii date de lege in competenta lor: - conflictele de competenta intre doua tribunale, sau un tribunal si o judecatorie care se afla in raza sa, intre doua judecatorii care nu se afla in raza aceluiasi tribunal sau intre un tribunal din raza sa si un alt organ jurisdictional; - cererile de stramutare de la un tribunal la altul, din raza sa, pe motiv de rudenie sau afinitate; - contestatiile la executarea silita, cand Curtea de Apel este instanta de executare; - cereri de indereptare a greselilor materiale din propriile hotarari. 4. Competenta materiala a CSJ - recursuri impotriva hotararilor Curtii de Apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege; - recursurile in interesul legii; - recursurile in anulare; - in orice materii date in competenta sa, prin lege; - conflicte de competenta intre doua curti de apel; intre doua tribunale, sau intre un tribunal si o judecatorie, sau intre doua judecatorii care nu apartin aceleiasi curti de apel; intre o Curte de Apel si un alt organ jurisdictional; intre Curtea de Conturi si instanta; intre CSJ ai o alta instanta; - cereri de recuzarea a unei Curti de Apel; - cerei de stramutare, pe motiv de rudenie sau de afinitate, de la o Curte la alta; - cereri de stramutare pentru banuiala legitima, sau siguranta publica, de la oricare instanta; - contestatia in anulare si revizuirea impotriva propriilor hotarari; - cereri de indreptare a greselilor materiale din propriiloe hotarari; CJS in Sectii Unite: - recursuri impotriva hotararilor sale, pronuntate in prima instanta; - recursuri in interesul legii si in anulare, impotriva deciziilor sectiilor CSJ; - recursuri in interesul legii impotriva instantelor ce s-au pronuntat diferit in cauze asemanatoare, pentru asigurarea unitatii de practica. CSJ in complet de 7 judecatori: - contestatii impotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind indepartarea din magistratura pentru boala psihica, vadita incapacitate profesionala; - contestatii impotriva sanctiunilor aplicate de Consiliul Superior al Magistraturii, sau de Comisia de Disciplina a Ministerului Public; - contestatii impotriva deciziilor comisiei disciplinare a CSJ, pentru abateri savarsite de magistratii asistenti ai CSJ. 1. COMPETENTA TERITORIALA competenta teritoriala de drept comun: - cererea: la instanta de la domiciliul paratului, pentru pf; la instanta sediului principal la firmei, pentru pj; daca parat este o asociatie sau o societate fara personalitate juridica instanta de la domiciliul persoanei careia i s-a incredintat presedintia sau directoratul; daca o astfel de persoana nu exista la instanta domiciliului oricaruia dintre asociati.

daca paratul este stabilit in strainatate la instanta unde a avut ultimul domiciliu in tara. 2. Competenta teritoriala alternativa (facultativa) Se poate opta pentru introducerea cererii (o data facuta alegerea, reclamantul nu mai poate reveni), in cazul in care: paratul are si asezari agricole, comerciale, industriale la instanta de la acea asezare, pentru obligatiile ce trebuiau executate pe plan local; paratul pj are si o reprezentanta la instanta unde se afla aceasta, pentru obligatiile care trebuiau executate pe plan local; cererile indreptate impotriva statului, directiilor generale, regiilor publice la instantele din capitala sau din resedinta judetului unde isi are domiciliul reclamantul; cand mai multe judecatorii din raza aceluasi tribunal sunt competente la judecatoria din localitatea de resedinta a judetului, iar in capitala la jud. S 4; mai multi parati la oricare din domicilii; art. 10: 8 cazuri de competenta alternativa:

-

domiciliu = adresa unde paratul locuieste efectiv, fara mutatie; daca domiciliul sau resedinta paratului sunt necunoscute la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului;

-

-

-

pentru desfacerea unui contract si la instanta locului unde trebuia executat;

9

-

pentru obligatiile comerciale la instanta locului incheierii contractului sau la cea a locului unde trebuie executata obligatia; pentru contractul de transport la instanta locului de plecare sau la instanta locului de sosire; in cererile ce izvorasc dintr-un contract de locatiune instant alocului unde se afla imobilul;

in cererile impotriva unei femei casatorite care are resedinta diferita de cea a sotului instanta resedintei femeii; in cererile ce izvorasc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin instanta locului de plata; cererile pentru pensie alimentara instanta domiciliului reclamantului;

3.

in cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit instanta locului unde s-a savarsit acel fapt. - in materie de asigurare instanta domiciliului asiguratului, sau unde se afla bunurile asiguratului sau unde s-a produs accidentul; Competenta teritoriala exclusiva:

-

pentru imobile instanta unde se afla imobilul; in materia mostenirii instanta ultimului domiciliu al defunctului (domiciliu, resedinta sau ultima locuinta efectiva); pentru contraventii instanta de la locul savarsirii contraventiei; pentru persoane:

-

la divort: instanta de la domiciliul paratului, daca nici unul din soti nu mai locuieste la domiciliul conjugal; instanta de la domiciliul reclamantului, daca domiciliul paratului nu este cunoscut. pentru incuviintarea adoptiei: instanta de la domiciliul adoptatorului; instanta de la sediul unitatii de ocrotire, cand copilul este parasit si ocrotit; instanta de la domiciliul copilului, pentru adoptiile cu element de extraneitate. pentru declararea disparitiei sau a mortii instanta de la ultimul domiciliu al disparutului.

-

-

PROROGAREA COMPETENTEI o instanta, competenta sa solutioneze cererea cu care a fost sesizata, devine competenta (in temeiul legii, a unei hotarari judecatoresti pronuntata de o instanta superioara, sau prin conventia partilor) sa rezolve si cereri care, in mod obisnuit nu intra in competenta sa. art 9 in cazul coparticiparii procesuale pasive, reclamantul poate introduce cererea la instanta domiciliului oricareia din parati; art. 17 cererile accesorii si incidentale sunt de competenta instantei care judeca cererea principala: - daca sunt mai multe capete de cerere, dintre care unele sunt accesorii, acestea vor fi solutionate de instanta competenta pentru cererea principala (chiar daca erau de competenta altei instante); - cererile privind luarea masurilor asiguratorii, pentru asigurarea dovezilor, cereri prin care paratul are pretentii proprii impotriva reclamantului au caracter incidental => vor fi solutionate de aceeasi instanta. art. 164 conexitatea: partile pot cere intrunirea mai multor pricini ce se afla in fata aceleiasi instante sau instante deosebite de acelasi grad, in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti si al caror obiect si cauza au o stransa legatura (poate fi facuta la cererea partilor sau din oficiu); dosarul va fi trimis mai intai instantei care a fost investita prima, daca partile nu cer trimiterea lui la una din celelalte instante sau daca una din pricini este de competenta unei anumite instante si partile nu o pot inlatura.

1.

Prorogarea legala cazuri expres prevazute de lege:

-

-

2. a. b. c. d.

art. 163 in doctrina (dar nu poate fi retinuta) litispendenta nimeni nu poate fi chemat in judecata pentru aceeasi cauza, acelasi obiect si de aceeasi parte inaintea mai multor instante (cererile trebuie sa se afla pe rolul aceleiasi instante sau a unor instante diferite, dar deopotriva competente si de fond). Prorogarea judecatoreasca in caz de delegare a instantei; in caz de recuzare a tuturor judecatorilor unei instante, sau cand din cauza recuzarii nu se poate intruni completul de judecata; in caz de stramutare a pricinilor; in caz de admitere a recursului si de casare cu trimitere la alta instanta decat aceea care a judecat prima oara fondul, dar egala in grad cu aceasta.

10

In toate aceste cazuri cauza se va solutiona de o instanta egala in grad, stabilita prin hotarare judeactoreasca; calea de atac asupra hot pron de instanta investita prin prorogare de catre instanta superioara acesteia. 3. Prorogarea conventionala

-

acolo unde legea permite; prin conventie in scris sau verbal (in fata instantei alese); cu indeplinirea unor conditii: partile capacitate procesuala de exercitiu, consimtamantul liber si neviciat; conventia partilor expresa; in conventie sa se determine exact instanta aleasa; instanta aleasa sa nu fi necompetenta absolut.

-

conventia poate fi incheiata inaintea ivirii litigiului (daca legea nu interzice expres); daca conventia este incheiata dupa sesizarea unei instante, partile pot stabili o alta instanta numai pana la prima infatisare.

4. ACIUNEA CIVIL. PRILE N PROCESUL CIVIL. ACTELE DE PROCEDURDefinitia actiunii civile = ansamblul mijloacelor procesuale prin care, in cadrul procesului civil, se asigura protectia dreptului subiectiv civil (cel afirmat, pretins de o persoana) prin recunoasterea sau realizarea lui, in cazul in care este incalcat sau contestat ori a unor situatii juridice ocrotite de lege.

-

dreptul subiectiv civil = posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ pf sau j in virtutea careia aceasta poate, in limitele dreptului si ale moralei, sa aiba o anumite conduita, sa pretinda o conduita corespunzatoare sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva de la subiectul pasiv si sa ceara concursul fortei coercitive a statului, in caz de nevoie. - actiunea nu este acelasi lucru cu cererea de chemare in judecata (care este numai una din formele de manifestare a actiunii, si anume cea prin care se declanseaza procesul civil); dreptul la actiune cuprinde o serie de drepturi: de a sesiza instanta, de a solicita probe, de a obtine condamnarea paratului, de a obtine executarea silita (este inclus) etc; in ceea ce priveste unele componente, dreptul la actiune va putea fi exercitat numai inauntrul termenului de prescriptie; dreptul la actiune se exercita in ordinea, conditiile si termenele stabilite de legea procesuala; - dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege => titularul dreptului subiectiv prescris va putea aduce probe pentru a dovedi intreruperea sau suspendarea termenului de prescriptie; - dreptul la actiune se naste in momentul in care a fost nesocotit dreptul subiectiv civil, dar pe langa interesul de a actiona trebuie sa existe si vointa de a actiona (a titularului sau a altor persoane sau organe carora legea le recunoaste legitimitatea procesuala activa de a a actiona). Elementele actiunii civile A. Partile reclamant si parat (in cererea de chemare in judecata), apelant si intimant (in apel), recurent si intimat (in recurs), contestator si intimat (in contestatia in anulare), revizuent si intimat (in revizuire), creditor si debitor (in faza executarii silite); - parti = persoanele care s-au legat in raportul juridic dedus judecatii, nu reprezentantii lor legali sau conventionali; alaturi de cele legate initial prin actiune, se pot alatura si alte persoane care vor dobandi calitatea de parti. B. Obiectul actiunii civile - protectia dreptului subiectiv civil si a intereselor pentru realizarea carora calea justitiei este obligatorie; - in momentul in care se recurge la actiune => proces, care are ca obiect ceea ce partile inteleg sa supuna judecatii; => actiunea problema de fapt si problema de drept; - in cazul cererii de chemare in judecata obiectul = pretentia concreta a reclamantului, care determina competenta si compunerea, influenteaza admisbilitatea unor probe si fixarea taxei de timbru. C. Cauza actiunii civile = scopul catre care se indreapta vointa celui care reclama sau se apara, scopul care exprima si caracterizeaza vointa juridica a acestuia de a afirma pretentia sa in justitie; ex: in cazul revendicarii unui bun, cauza actiunii = detinerea abuziva a acelui bun si vointa de a face ca aceasta detinere sa inceteze, iar cauza cererii de chemare in judecata poate fi contractul, uzucapiunea, succesiunea etc.

-

-

-

cauza actiunii trebuie sa fie reala (pornirea actiunii sa fie determinata de scopul pe care titularul urmareste sa il obtina), licita si morala (sa fie in concordanta cu legea si cu regulile de convietuire sociala); - examinand cererea de chemare in judecata, instanta trebuie sa aprecieze: daca e cazul sa se puna in miscare actiunea, si daca cererea cuprinde elementele de msi sus.

-

conditiile de exercitiu ale actiunii civile:

11

-

afirmarea unui drept (care trebuie sa fie recunoscut si ocrotit de lege, sa fie exercitat in limitele sale externe si interne, cu buna-credinta si sa fie actual, adica sa nu fie supus unui termen) daca nu exista, actiunea se respinge (daca nu este actual, va fi respinsa ca prematura); interesul (care trebuie sa fie legitim, sa fie personal, sa fie nascut si actual) daca nu actiunea se respinge; capacitatea procesuala: de folosinta (aptitudinea de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual pf prin nastere, pj de la data inregistrarii) si de exercitiu (aptitudinea de a exercita drepturile si de a indeplini obligatiile); reprezentarea pentru persoanele fizice lipsite total de capacitate de exercitiu; asistarea - pentru persoanele cu capacitate de exercitiu restransa; autorizarea in cazul in care reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercitiu sau ocrotitorul legal ce asista pe cel cu capacitate de exercitiu restransa face acte de dispozitie;

calitatea procesuala reclamantul care porneste actiunea trebuie sa justifice atat capcatitatea sa procesuala activa, cat si pe cea pasiva a paratului. Clasificarea actiunilor civile: a. in functie de scopul material urmarit de reclamant:

-

b.

actiuni in realizarea dreptului se solicita instantei sa il oblige pe parat la respectarea dreptului, iar daca acest lucru nu mai este posibil, la despagubiri pentru repararea prejudiciului suferit; actiuni in constatare se solicita sa se constate numai existenta unui drept al reclamantului sau inexistenta unui drept al paratului impotriva sa.; actiunile declaratorii se cere instantei sa se constate existenta sau inexistenta unui raport juridic; actiunile interogatorii titularul dreptului, in mod preventiv, cheama in judecata o persoana care ar putea eventual sa ii conteste dreptul, pentru a lua act daca recunoaste sau nu dreptul.

actiuni in constituire de drepturi se solicita aplicarea legii la anumite fapte si date pe care le invoca, pentru a deduce consecintele ce se impun, in vederea creerii unor situatii juridice noi. in functie de natura dreptului ce se valorifica prin actiune:

c.

actiunile personale se valorifica un drept personal, de creanta; sunt mobiliare si imobiliare;

actiunile reale se valorifica un drept real; sunt mobiliare si imobiliare; - actiunile mixte. in functie de calea procedurala aleasa:

-

principale; accesorii - a caror rezolvare depinde de solutia din actiunea principala; incidentale pot avea si existenta de sine-statatoare, dar sunt formulate intr-un proces deja inceput.. PRILE N PROCESUL CIVIL. INSTANTA JUDECATOREASCA

Notiune - (1) organul imputernicit de lege sa rezolve un litigiu intervenit intre parti (include toate organele de jurisdictie);

-

(2) numai instantele judecatoresti (judecatorie ..) sens consacrat si de Constitutie; - (3) organul in functiune judecatorul, completul de judecata. a. Rolul si pozitia instantei in procesul civil - chemata sa rezolve litigiile rezolvarea cererii cu care a fost sesizata => 2 functii procesuale cercetarea cauzei si solutionarea ei.; - judecatorul este independent si se supune numai legii si principiilor: contradictorialitatea, dreptul de aparare si disponibilitatea; - activitatea judecatorului acte procedurale (rezolutii, incheieri, p-v etc). b. Compunerea instantei - complet format din mai multi judecatori => principiul colegialitatii;

-

la judecatorii: - complete de 2 judecatori; exceptii (complet unic): cereri introduse pe cale principala pensii de intretinere, litigii patrimoniale pentru bunuri mobile sau sume de bani < 300.000 lei (daca nu este succesiune sau imparteala de bunuri), cereri privind inregistrarile de stare civila; cereri de orice fel referitoare la popriri, litigii de munca privind pretentiile banesti < 100.000 lei; procese si cereri care se solutioneaza de judecatorii in ultima instanta; cererile si caile de atac de competenta judecatoriilor referitoare la cauzele de la primele doua puncte;

-

tribunalele si curtile de apel in prima instanta in complete de 2 judecatori; apelurile si recursurile in complete de 3 judecatori; la tribunale, in temeiul unor norme speciale este posibil ca activitatea jurisdictionala sa fie desfasurata si de un singur judecator (ex: judecatorul delegat pe langa Registrul Comertului);

12

- la aceste instante, completele sunt alcatuite de catre presedintii instantelor sau de catre presedintii de sectii (dupa caz); completul este prezidat de catre presedintele sau vicepresedintele instantei ori de catre presedintele sectiei (cand participa) ori de catre judecatorul desemnat de acestia.

-

la Curtea Suprema de Justitie complete de 3 judecatori din aceeasi sectie (desemnati de catre presedintele sectiei); daca numarul nu se poate completa se numesc judecatori si din alte sectii, de catre presedintele CSJ; - daca se judeca in Sectii Unite trebuie sa ia parte cel putin din membrii in functie (decizie luata cu majoritatea celor prezenti); - presedintele prezideaza Sectiile Unite, iar la sectii orice complet atunci cand participa; in lipsa sa vicepresedintele Curtii sau presedintele de Sectie; judecatorii prezideaza prin rotatie.

-

principiul continuitatii judecarea cauzei sa se faca de la inceput si pana la sfarsit de acelasi complet de judecata, intr-o singura sedinta care sa se incheie cu deliberarea => in sistemul nostru, continuitate = hotararea sa fie pronuntata de aceiasi judecatori care au judecat fondul pricinii (daca nu casarea hotararii); normele care prevad compunerea sunt imperative => gresita compunere poate fi invocata de oricare din parti, de procuror sau de instanta din oficiu; in cazul in care se admite exceptia, instanta de fond ia act prin incheiere, iar transferul de la un complet la altul se face de catre presedintele instantei (care va stabili si completul la care se transfera); daca presedintele nu este de acord cu transferul, sau daca completul desemnat constata ca primul complet era legal constituit, incheierea poate fi atacata cu apel sau recurs; daca reaua compunere se invoca in apel sau recurs, hotararea va fi casata in vederea rejudecarii. c. Constituirea instantei

-

participarea, alaturi de completul de judecata a grefierului - care la CSJ este inlocuit de magistratul-asistent (se pot abtine sau pot fi recuzati, in principiu pentru aceleasi motive si in aceleasi conditii ca si judecatorii): - participa la sedinte conform programarii, indeplineste toate atributiile care ii revin in baza legii sau a regulamentului; - intocmeste citatiile si mandatele de aducere; completeaza borderourile si expediaza corespondenta; asigura citarea participantilor la proces si comunicarea hotararilor prin afisarea la usa instantei; - intocmeste (sub supravegherea judecatorului delegat) lucrarile de punere in executare a hotararilor; - executa si alte sarcini de serviciu date de conducerea instantei, inclusiv dactilografierea hotararilor.

-

participarea procurorului cand legea prevede in mod expres obligativitatea concluziilor sale, sau atunci cand, in temeiul legii, porneste procesul civl, pune concluzii sau exercita caile de atac. PARTILE Pozitia procesuala a partilor - rol esential; - pozitie contradictorie pe tot timpul procesului. 2. Coparticiparea procesuala - mai multe persoane sa fie impreuna reclamante sau parate, daca obiectul pricinii este un drept sau o obligatie comuna ori daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza; - daca unul din coparticipanti achieseaza la hotararea pronuntata de prima instanta, coparticiparea va lua sfarsit in fata acesteia; Clasificare: 1.

1.1. coparticipare subiectiva

- existenta unei pluralitati de parti cu interese identice; poate fi activa, pasiva sau mixta (mai multi reclamanti, mai multi parati, sau mai multi reclamanti si mai multi parati). cu alte parti, daca intre aceste cereri exista o stransa legatura.

1.2. coparticipare obiectiva reunirea intr-un singur proces a mai multor cereri, intre aceleasi parti sau chiar impreuna 2.1.coparticipare facultativa regula; raporturile dintre coparticipanti sunt guvernate de principiul independentei procesuale (actele de procedura, apararile sau concluziile unuia din coparticipanti nu pot nici folosi si nici dauna celorlalti; daca totusi efectele hotararii se intind si asupra celorlalti, numai actele utile isi intind efectele asupra celorlalti, nu si cele potrivnice)

2.2.

coparticipare necesara - ex: este nula imparteala in care nu s-au cuprins toti copiii in viata la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor predecedati; - in cazul obligatiilor solidare si indivizibile, efectele recursului/apelului facut de unul din coparticipanti se vor extinde si la partile care nu au declarat apel/recurs, sau al caror recurs/apel a fost respins fara a fi solutionat in fond; cererea de perimare sau actul de procedura intrerupator de perimare al unuia foloseste si celorlalti. 3. Conditiile necesare pentru a fi parte in proces - sunt conditiile de exercitare a actiunii (sa pretinda un drept, sa justifice un interes, sa aiba capacitate procesuala si calitate procesuala), care trebuiesc indeplinite cumulativ. 4. Drepturile si indatoririle procesuale ale partilor Drepturi:

13

- de a adresa cereri instantei; - de a participa la judecata pricinii; - de aparare, care implica: dreptul de a raspunde celeilalte parti si de a discuta toate problemele ridicate in proces, de a administra probe, de a cunoaste toate piesele dosarului si de a face copii dupa acestea, de a fi asistat de un avocat, de a recurge la un interpret; - dreptul de a conduce procesul penal personal sau prin mandatar; - dreptul de a recuza judecatorii, procurori, grefieri, magistrati-interpreti si exeprti; - dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecata, in cazul castigarii procesului; dreptul de a dispune de soarta procesului prin renuntare la judecata sau la dreptul subiectiv, prin recunoasterea pretentiilor reclamantului, prin achiesarea la hotararea pronuntata sau prin incheierea unei tranzactii; Obligatii:

-

5.

sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele prevazute de lege, sub sanctiunea nulitatii, perimarii, decaderii etc; - exercitarea drepturilor procedurale cu buna-credinta si potrivit scopului social-economic in vederea caruia au fost recunoscute de lege (daca aceste doua elemente nu sunt respectate abuz de drept apreciat de catre instanta, iar uneori chiar de catre legiuitor; ex de abuz de drept: introducerea cu r-c a unei cereri vadit netemeinice, pentru a sicana, folosirea cu r-c a posibilitatii de a cere citarea paratului prin publicitate; sanctiuni daca cererea este respinsa ca nefondata acordarea de cheltuieli de judecata, daca dreptul procedural ajunge sa fie exercitat abuziv sanctiuni mai complexe). Participarea tertilor in procesul civil - posibilitatea partilor de a chema in proces alte persoane + posibilitatea tertelor persoane de a interveni in proces in cazul in care au un interes;

A. Interventia voluntara = cererea unui tert de a intra intr-un proces pornit de alte parti, pentru a-si apara un drept propriu (interventia principala, agresiva) sau pentru a apara dreptul unei parti din proces (interventie accesorie).

-

interventia principala sub forma cererii de chemare in judecata, este indreptata impotriva ambelor parti din proces; intervenientul are o pozitie independenta, atat fata de reclamant, cat si fata de parat; interventia accesorie scop limitat, prin interventia lui nu urmareste pronuntarea unei hotarari pentru el, ci pentru partea pentru care a intervenit in proces; intervenientul este subordonat partii in favoarea careia a intervenit. cererea de interventie se poate face atat in fond, cat si in apel si in recurs si in toate materiile; - instanta trebuie sa asculte partile si tertul intervenient, iar apoi sa se pronunte asupra admisibilitatii in principiu a cererii; instanta verifica: (1) daca tertul justifica un interes; (2) daca cererea sa are legatura cu cererea principala; (3) daca este admisibila si (4) daca este facuta in termen in cazul cererii principale => incheiere, care NU se poate ataca decat o data cu fondul, are caracter interlocutoriu (instanta care a pronuntat-o nu mai poate reveni asupra ei); daca cererea a fost admisa, va fi comunicata partilor initiale, ca sa desfasoare actele procedurale in consecinta (aparari, intampinari, reconventionale); natura diferita => consecinte: renuntarea la judecata sau la dreptul pretins de catre reclamant sau achiesarea paratului la pretentiile reclamantului nu influenteaza judecata cererii de interventie principala, insa cade interventia accesorie; - daca din cauza judecarii cererii de interventie se intarzie judecarea cererii principale in cazul interventiei principale se poate dispune disjungerea, in cazul celei accesorii se judeca intotdeauna impreuna. B. Interventia fortata -

-

-

oricare din parti poate sa cheme in judecata alta persoana care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul; cererea se comunica atat tertului (impreuna cu copie de pe cererea de chemare in judecata si de pe intampinare) cat si partii potrivnice; tertul => intervenient principal => hotararea ii va fi opozabila; Chemarea in garantie - partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul in care ar cadea in pretentii, cu o cerere in garantie sau in despagubire;

-

=> este admisibila nu numai in cazul drepturilor garantate legal sau conventional , ci si ori de cate ori partea care ar cadea in pretentii s-ar putea intoarce impotriva altei persoane cu o cerere in despagubiri; competenta este a instantei care judeca cererea principala, prin prorogare (deoarece cererea de chemare in garantie este o cerere incidentala) - cererea va fi facuta in conditiile de forma pentru cererea de chemare in judecata, si nu neaparat printr-o petitie separata; ea poate fi facuta de:

-

parat: odata cu intampinarea sau in prima zi de infatisare;

14

-

reclamant: pana la inchiderea dezbaterilor inaintea primei instante;

sanctiunea nedepunerii in termen: judecarea separata (daca partile nu consimt totusi sa se judece impreuna); - cererea trebuie comunicata tertului chemat in proces termen pentru a depune intampinare si pentru a-si pregati apararea => devine parte, si va putea chema la randul sau pe cineva in garantie (sirul se opreste la 2 persoane); scopul institutiei: posibilitatea chematului in garantie sa se apere (ceea ce nu ar putea face intr-un proces separat : exceptio mali processus + daca paratul pierde, se admite si cererea de chemare in garantie, rezolvandu-se printr-o hotarare ambele cereri); - cererea de chemare in garantie poate fi suspendata pana la rezolvarea cererii principale; solutia depinde de cea din cererea principala: daca cererea principala este admisa, se admite si cererea de chemare in garantie (daca este intemeiata), daca nu aceasta din urma se respinge ca lipsita de obiect sau interes; cel chemat in garantie NU este obligat direct fata de reclamant, deoarece intre ei nu exista raport juridic; - recursul/apelul declarat de chematul in garantie repune in discutie cererea principala; daca insa ambele cereri au fost respinse, insa se admite recursul reclamantului, se va rediscuta si cererea de chemare in garantie (fondul fiind susceptibil de revizuire) C. Aratarea titularului dreptului paratul care detine pentru altul sau care exercita in numele altuia un drept asupra unui lucru, va putea arata pe acela in numele caruia exercita dreptul sau detine lucrul, daca a fost chemat in judecata de o persoana care pretinde un drept real asupra lucrului; - sunt posibile urmatoarele situatii: - cel aratat se infatiseaza si recunoaste sustinerea paratului, iar reclamantul consimte sa fie inlocuit paratul initial => titluarul ia locul paratului, acesta din urma este scos din judecata; - tertul se prezinta si recunoaste, dar reclamantul nu este de acord ca paratul sa fie inlocuit in lit. sa nu se modifice raportul procesual, daca insa se dovedeste ca tertul este titularul, sa se respinga cererea ca fiind gresit indreptata; - tertul se infatiseaza dar tagaduieste pretentiile paratului => tertul devine intervenient principal; - cel aratat, desi regulat citat, nu se infatiseaza => tertul devine intervenient principal. D. Reprezentarea judiciara a partilor in procesul civil - partile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar. E. Reprezentarea judiciara procesuala a persoanelor fizice - mandatarul poate fi un avocat sau o persoana care nu are aceasta calitate (care insa nu poate pune concluzii decat prin avocat) => legiuitorul prefera reprezentarea prin avocat; F. Reprezentarea prin mandatar neavocat - justificarea calitatii de reprezentant prin procura inscris sub semnatura legalizata, iar mandatul este presupus dat pentru toate actele judecatii (chiar daca nu este specificat);

-

-

procura trebuie sa fie data pentru exercitiul dreptul de chemare sau de reprezentare in judecata; cel care are o procura generala poate sa reprezinte in instanta numai daca acest drept i-a fost dat anume; daca cel care a dat procura generala nu are domiciliul si nici resedinta in tara, sau daca procura este data unui prepus mandatul se presupune dat si pentru aceasta; - actele procesuale de dispozitie procura speciala; - daca nu este avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decat atunci cand sunt mandatari in pricinile sotului sau in ale rudelor pana la gradul al IV lea (la orice instanta daca este doctor sau licentiat in drept si numai la judecatorie daca nu au una din acele calitati); - daca renunta obligat sa instiinteze cu cel putin 15 zile inainte de termenul de infatisare sau de implinirea termenelor cailor de atac. mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat si nici daca acesta a devenit incapabil, ci e valabil pana la retragerea de catre mostenitori sau de catre reprezentantul legal al incapabilului (exceptie de la dreptul comun la mandatului). G. Reprezentarea prin avocat - justificarea calitatii de reprezentant tot prin procura, cu semnatura certificata potrivit legii avocatilor; - avocatul poate sa exercite orice cale de atac impotriva hotararii date, dar, actele de procedura se vor indeplini numai fata de partea insasi. - daca renunta la exercitiul profesiei sau este suspendat trebuie sa asigure substituirea; - avocatul trebuie sa fie informat si capabil sa abordeze orice subiect, sa aprecize si sa combata orice raport de expertiza, sa poarte discutii cu specialistul pe terenul acestuia; - reprezentarea prin avocat nu este obligatorie daca dreptul de reprezentare izvoraste din lege (parinti, tutore) sau dintr-o hotarare judecatoreasca (sechestrul judiciar);

-

- raporturile cu clientul complexe: este confidentul clientului, sfatuitorul si aparatorul clientului. H. Reprezentarea judiciara conventionala a persoanelor juridice 15

-

I.

jurisconsultul sustinerea intereselor in instanta, sa exercite caile de atac legale si sa ia orice alte masuri necesare pentru apararea intereselor persoanei juridice; delegatie; - daca nu exercita o cale de atac si => un prejudiciu pj culpa jurisconsultului, daca a instiintat organele de conducere si din vina acestora nu a exercitat calea de atac culpa org. de cond.; daca a retinut informatii sau a informat gresit org. de cond cupla jurisconsultului; - se poate exercita si prin avocat. Sanctiunea in cazul nejustificarii calitatii de reprezentant

-

instanta acorda un termen pentru justificarea calitatii de reprezentant, iar daca intr-un termen nu se justifica anuleaza cererea; - exceptia lipsei calitatii de reprezentant poate fi invocata in orice stare a pricinii, iar actele ratificate de catre titularul dreptului. PROCURORUL - parte => formuleaza cereri, propune probe, invoca exceptii si pune concluzii, chiar daca nu a pornit el procesul civil. Pornirea procesului civil - orice actiune, in afara de cele personale; asta nu inseamna si exercitiul imediat al acestora; - desi procurorul porneste procesul, titularul (sau cel care se pretinde titularul) dreptului subiectiv civil trebuie introdus in proces, si poate face uz de dreptul sau de dispozitie (renuntare la judecata sau la dreptul subiectiv sau tranzactia). Participarea la judecata procesului civil - poate sa participe la orice proces, in oricare faza a acestuia; partile pot, in conditiile legii, sa il recuze; - daca insa nu participa la judecata cazurilor prevazute expres de lege, hotararea este casabila (punerea sub interdictie si ridicarea interdictiei, judecarea contestatiei impotriva comisiei medicale in cazul asistentei bolnavilor psihici periculosi, declararea disparitiei si a mortii, cereri in anulare, completare sau rectificare a inregistrarilor de stare civila etc; - daca este obligatorie participarea in fond ramane obligatorie si pentru caile de atac. Exercitarea cailor de atac - apelul, recursul, contestatia in anulare, revizuirea, recursul in interesul legii; toate in conditiile legii. Cererea de a se pune in executare hotararile civile - poate sa participe la proces in orice faza, executarea silita este o faza => participa la executarea silita. - Ministerul Public supravegheaza respectarea hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii.

1.

2.

3. 4.

ACTELE DE PROCEDUR1. Definirea actelor de procedura = orice act (operatiune juridica sau inscris) facut pentru declansarea procesului, in cursul si in cadrul procesului civil de catre instanta judecatoreasca, parti si ceilalti participanti la proces, legat de activitatea procesuala a acestora. 2. Clasificarea actelor de procedura

a.

in functie de organele sau persoanele care le intocmesc sau de la care emana:

b. c. 3.

actele partilor: cererea de chemare in judecata, intampinarea etc; actele instantei: incheieri, hotararea judecatoreasca, dispozitia de comunicare a hotararii etc; actele organelor auxiliare ale justitiei: dovezi de comunicare a actelor de procedura, pv de luare a masurilor asiguratorii etc; actele altor participanti la proces: intocmirea si depunerea raportului de expertiza, depozitia de martor etc. care contin o manifestare de vointa cererea de chemare in judecata, achiesarea, tranzactia etc care constata o operatie procedurala citatia, pv de sechestru etc. acte judiciare se indeplinesc in fata instantei: interogatoriul partii, depozitia martorului etc;

in functie de continut:

in functie de natura lor:

acte extrajudiciare se indeplinesc in cadrul procesului, dar in afara instantei: expertiza, somatia etc. d. in functie de modul de efectuare a actelor de procedura: acte scrise cererea de chemare in judecata, hotararea etc; acte orale depozitia martorului, raspunsul la interogatoriu etc. Conditii pentru indeplinirea actelor de procedura - fiecare act se face in conditii si termene diferite, dar regulile generale sunt:

-

trebuie sa imbrace forma scrisa se pot dovedi usor si se asigura conservarea lor;

16

-

trebuie sa relateze in chiar continutul sau ca au fost indeplinite cerintele legii el nu poate fi completat cu probe extrinseci, indiferent de proba; trebuie indeplinite in limba romana (partile care nu cunosc au dreptul la un interpret pentru a cunoaste actele, a vorbi in instanta si a pune concluzii). Citarea si comunicarea actelor de procedura 1. Termenul in cunostinta

-

2.

3.

instanta trebuie sa amane judecarea pricinii ori de cate ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerintelor prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii; la termenul respectiv amanarea poate fi ceruta si de procuror si de catre partea cealalta (care nu are interesul sa obtina o hotarare susceptibila de desfiintare) => regula: citarea, exceptiile trebuie sa fie in mod expres prevazaute de lege; partile trebuie sa fie legal citate si nu obligatoriu sa fie in instanta; - partea care a fost prezenta la infatisare, insasi sau prin mandatar, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul, nu va fi citata pe parcursul procesului deoarece se presupune ca cunoaste termenele (are termenul in cunostinta); - termenul luat in cunostinta sau pentru care au fost trimise citatiile nu poate fi preschimbat decat dupa citarea partilor si pentru motive temeinice (in camera de consiliu). Cuprinsul citatiei - citatia trebuie sa cuprinda: - numarul si data emiterii, numarul dosarului; - anul, luna, ziua si ora de infatisare sanctiunea nulitatii; - instanta si sediul ei - sanctiunea nulitatii; - numele, domiciliul si calitatea celui citat - sanctiunea nulitatii; - numele si domiciliul partii potrivnice si felul pricinii; - parafa sefului instantei si semnatura grefierului - sanctiunea nulitatii. - o data cu citatia se comunca si actele de procedura: copie dupa cererea de chemare in judecata si inscrisurile care o insotesc, copie de pe hotarare etc; - formularul mai cuprinde o parte care se detaseaza si se restituie instantei dovada de primire si pv (care face dovada pana la inscrierea in fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a incheiat); pv trebuie sa cuprinda: - anul, luna si ziua cand a fost incheiat - nulitatea; - numele celui care l-a incheiat - nulitatea; - functia acestuia; - numele si domiciliul celui care i s-a facut comunicarea - nulitatea; - aratarea instantei de la care porneste actul - nulitatea; - aratarea inscrisurilor comunicate; - numele si calitatea celui caruia i s-a facut inmanarea sau locul unde s-a facut afisarea - nulitatea; - semnatura celui care a incheiat pv - nulitatea. Persoanele ce urmeaza sa fie citate si modul de citare; - vor fi citate: partile, tertii care au intervenit sau au fost introdusi, martorii, expertii si, daca este cazul si alti participanti;

-

4.

reguli speciale de citare: statul, comuna si celelalte persoane de drept public capul autoritatii contenciosului la sediul central al administratiei; - pj de drept privat prin reprezentantii lor la sediul principal al administratiei sau al sucursalei; - asociatiile si societatile care nu au personalitate juridica prin organizatiile lor de conducere la sediul administratiei lor; - obstile de mosneni sau de razesi prin mandatarii lor; - masa creditorilor falimentului prin judecatorul sindic; - incapabilii prin reprezentantii lor legali; - personalul misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale Romaniei prin organele centrale care i-au trimis sau in subordinea carora se afla cei care i-au trimis; - daca nu se prevede altfel prin tratate sau conventii, cel care se afla in strainatate, avand domiciliul sau resedinta cunoscuta printr-o citatie trimisa cu scrisoare recomandata; daca domiciliul sau resedinta nu sunt cunoscute prin publicitate; daca au mandatar cunoscut in tara se citeaza si acesta; - cel cu domiciliu sau resedinta necunoscuta prin publicitate (afisare la usa instantei cu cel putin 15 zile inainte termenul poate fi redus la 5 zile); mostenitorii, pana la intervenirea in proces printr-un curator special numit de instanta. Inmanarea citatiei si a actelor de procedura

17

- se face din oficiu si gratuit prin posta, prin executorii judecatoresti sau prin orice angajat al institutiei; - citatia va fi inmanata partii cu cel putin 5 zile inaintea termenului, sub sanctiunea nulitatii (in pricinile urgente termenul poate fi si mai scurt); daca partea se infatiseaza personal sau prin mandatar chiar daca nu a fost citata, procedura se acopera, insa are dreptul sa ceara amanare pentru a-si pregati apararea; - nici un act de procedura nu se face in zilele de sarbatoare legala (decat in cazuri urgente, cu incuviintarea presedintelui); - inmanarea la domiciliul sa resedinta celui citat, sau la asezarea comerciala, industriala sau profesionala a acestuia; daca e in instanta, personal sau prin mandatar, partea nu poate refuza primirea, poate cere o amanare;

-

situatii speciale: - pentru cei chemati sub arme la comandamentul superior cel mai apropiat; - pentru cei din echipajul unui vas de comert la capitania portului unde este inregistrat vasul; - pentru detinuti la administratia penitenciarului; - pentru bolnavii aflati in spitale la directiile acestora. - se inmaneaza personal; daca e gasit la domiciliu dar refuza sa primeasca citatia sau nu vrea ori nu poate sa semneze dovada se va afisa la usa locuintei; - daca cladirea s-a daramat sau a devenit de nelocuit agentul va depune actul la grefa instantei care va instiinta partea interesata, putandu-se recurge la citarea prin publicitate; - schimbarea domiciliului uneia dintre parti in timpul judecatii trebuie comunicata instantei si partii adverse prin recomandata (recipisa se depune la dosar);

-

agentii din vina carora s-a pricinuit amanarea judecatii vor fi condamnati prin incheiere executorie la amenda si la despagubirea partii vatamate; ei pot prezenta aceleiasi instante o petitie motivata (nu sunt parti si nu pot folosi apelul sau recursul).

5. CERERI N JUSTIIE. REPREZENTAREA.I.Procedura prealabila sedintei de judecata Proceduri prealabile sesizarii instantei

-

uneori- procedura prealabila dovada trebuie anexata la cererea de chemare in judecata; - ex: pentru anularea unui act al unei autoritati administrative sau pentru obligarea la eliberarea unui act in termen de 30 de zile (termen de decadere substantial - depasirea lui pierderea dreptului subiectiv de a cere anularea actului, respectiv eliberarea lui) de cand i s-a comunicat actul sau a expirat termenul de comunicare sa se adreseze autoritatii emitente, care e obligata sa rezolve in 30 de zile; daca nici autoritatea ierarhic superioara nu rezolva se adreseaza instantei (totusi, nu mai tarziu de 1 an de la comunicarea actului a carei anulare se cere); daca aceasta procedura prealabila nu se indeplineste, cererea se respinge ca inadmisibila Cererea de chemare in judecata = act de procedura prin care partea se adreseaza instantei pentru a invoca aplicarea legii la un caz determinat = manifestarea de vointa a celui interesat de a-si arata o pretentie si de a-si exercita dreptul sau de a reclama = actul initial al procesului civil; - necesitatea ei data de 2 principii: (1) nimeni nu isi poate face singur dreptate si (2) instanta nu poate sa judece pana nu este investita de partea interesata. Cuprinsul cererii de chemare in judecata

-

numele, domiciliul (semnifica si locuinta caracter practic) sau resedinta partilor (deci atat al sau, cat si al paratului); daca exista si domiciliu si resedinta alegerea este facuta de actualitatea acestora; domiciliul poate sa fie si ales in vederea comunicarii actelor de procedura), dar daca nu este ales comunicarile se vor face la domiciliul real; in cazul in care reclamantul declara ca nu cunoaste domiciliul paratului trebuie sa dovedeasca ca a facut tot posibilul ca sa il afle, apoi paratul va fi citat prin publicitate; sanctiunea nulitatii;

-

calitatea juridica in care partile stau in judecata, atunci cand nu stau in numele lor propriu;

obiectul cererii (pretentia concreta) si valoarea lui, dupa cum apreciaza reclamantul, atunci cand aprecierea este posibila; obiectul cererii trebuie sa fie: licit, posibil, determinat sau determinabil si trebuie sa fie identificat cu exactitate de catre reclamant, deoarece prezinta interes pentru: competenta, taxa de timbru, admisibilitatea sau inadmisibilitatea unor probe si leaga instanta, care nu poate depasi limitele stabilite de reclamant (decat in mod exceptional legea ingaduie = obliga judecatorul sa se pronunte asupra unor aspecte ce nu se regasesc in cererea reclamantului: in materia divortului - cu privire la incredintarea minorilor si stabilirea pensiei de intretinere); reclamantul poate sa completeze sau sa modifice pretentia originala, in fata instantei, nu mai tarziu de prima zi de infatisare; sanctiunea nulitatii;

18

-

aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea; judecatorul nu este tinut de temeiul juridic invocat de reclamant, ci are obligatia sa dea cererii calificarea corecta; schimbarea temeiului juridic trebuie pus in discutia partilor; aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere; judecatorul nu poate hotari pe baza sustinerilor reclamantului; daca nu decaderea din dreptul de a proba cu respectivele mijloace de proba; semnatura; sanctiunea nulitatii (poate fi inlaturata in cursul judecatii daca paratul invoca lipsa semnaturii, reclamantul trebui sa semneze cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare urmatoare, iar daca este prezent chiar in sedinta in care a fost invocata); - instanta careia ii este adresata cererea; - in afara de copiile de pe inscrisuri, uneori cererea trebuie sa fie insotita si de anumite anexe. II.Cererea de chemare in judecata

-

se depune impreuna cu anexele necesare, in atatea exemplare cate parti sunt + unul pentru instanta;

daca cererea este trimisa prin posta se da in aceeasi zi data certa se preda presedintelui cu plicul (se poate verifica daca cererea a fost introdusa in termen); daca reclamantul se infatiseaza personal se verifica mai intai daca cererea se refera la un interes ce se poate realiza pe calea justitiei, apoi daca (eventual) a fost indeplinita procedura prealabila; se verifica apoi timbrarea; cererea primeste data certa la prezentarea ei judecatorului de serviciu sau presedintelui instantei; presedintele/judecatorul de serviciu stabilesc prin rezolutie completul si primul termen (fixat astfel incat, de la data primirii citatiei, paratul sa aiba cel putin 30 de zile de pentru depunerea intampinarii respectiv 5 zile in pricinile mai urgente; daca paratul locuieste in strainatate un termen mai indelungat); daca reclamantul este prezent la fixarea termenului are termen in cunostinta si nu va mai fi citat (dar trebuie sa semneze pe cerere);

-

se dispune citarea paratului si comunicarea, odata cu citatia a copiilor de pe cerere (daca nu, si nu intelege nici sa ia cunostinta de ea in instanta si sa accepte discutarea ei, instanta nu poate trece la solutionarea cauzei) si inscrisuri, si i se pune in vedere sa depuna intampinarea cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pentru judecata; - cererea se preda arhivarului-registrator care ii da numar si o inscrie. Efectele cererii de chemare in judecata

-

investeste instanta cu solutionarea litigiului;

constituie baza raportului civil care se formeaza, fixeaza cadrul procesual in care se va desfasura judecata cu privire la parti si la obiectul litigiului; instanta nu poate largi cadrul procesual (partile insa pot); in cazul competentei teritoriale alternative reprezinta optiunea reclamantului pentru una din instantele competente (ulterior nu poate reveni) opereaza punerea in intarziere a paratului, ceea ce face ca: - paratul sa fie considerat posesor de rea-credinta si, in caz de admitere a cererii, sa datoreze fructele din momentul sesizarii instantei; - sa suporte riscurile pieirii bunului; sa curga dobanzile. - introducerea cererii, chiar la o instanta necompetenta, face sa se intrerupa prescriptia dreptului la actiune (mai exact a dreptului de a obtine condamnarea paratului); pentru ca prescriptia sa fie intrerupta trebuie ca: sesizarea sa se fi facut in interiorul termenului, cereera sa nu fie respinsa, anulata sau perimata ori reclamantul sa nu fi renuntat la ea. III.Intampinarea = actul de procedura prin care paratul raspunde la cererea de chemare in judecata, urmarind sa se apere fata de pretentiile reclamantului; - cuprinde: - exceptiile de procedura ridicate la cererea reclamantului; - raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii; - dovezile cu care se apara impotriva fiecarui capat de cerere; - semnatura. - nu se timbreaza si se depune cu cel putin 5 zile inainte de termen (copii cati reclamanti sunt = una pentru instanta); - nu este obligatorie; daca nu a depus-o, instanta ii pune in vedere sa arate cele de mai sus la prima zi de infatisare, daca nu => decadere. IV.Cererea reconventionala - paratul poate avea si o pozitie agresiva, nu doar una defensiva => poate ridica pretentii proprii cerere reconventionala (facultativa paratul poate sa isi valorifice pretentiile separat sau pe cale de aparare); in lipsa reconventionalei, reclamantul nu poate fi obligat la efectuarea unei prestatii;

19

- are caracter incidental se solutioneaza de instanta competenta sa judece cererea principala; - trebuie sa indeplineasca conditiile pentru cererea de chemare in judecata (inclusiv in ceea ce priveste timbrarea) are individualitatea ei => va fi solutionata chiar daca reclamantul isi retrage cererea sau aceasta este respinsa ca prescrisa sau s-a perimat; - se depune o data cu intampinarea sau, cel mai tarziu, la prima infatisare; daca paratul si-a modificat cererea, reconventionala se depune cel mai tarziu pana la termenul incuviintat de instanta; daca cererea este introdusa tardiv, se va judeca impreuna cu cererea principala daca partile sunt de acord (in caz contrar nu este respinsa ci se judeca separat); - daca reconventionala nu este in stare de a fi judecata se dispune disjungerea; disjungerea nu este posibila in cazul in care revolvarea cererii reconventionale este intim legata de solutia care s-ar da in cererea principala; dupa disjungere, instanta investita prin prorogare ramane competenta sa judece, si nu va dispune declinarea de competenta; - dupa ce paratul a depus reconventionala, reclamantul poate, la acel moment, sa-si intregeasca sau sa-si modifice cererea si sa propuna noi probe.

Reprezentarea :Notiunea de reprezentare: Partile in procesul civil isi pot exercita drepturile procedurale personal sau prin mandatar. Exista reprezentare in procesul civil in ipoteza in care un tert primeste imputernicirea si sarcina de a actiona in justitie (a indeplini acte de procedura) ca reclamant sau parat in numele si in interesul altuia (titularul dreptului la actiune), situatie in care calitatea procesuala se va verifica in persoana reprezentantului iar dreptul se va verifica in persoana reprezentatului. Sunt insa si situatii in care dreptul de a fi reprezentat in justitie este restrans: in cazul indeplinirii obligatiei de a raspunde personal la interogatoriu, cu derogarile prevazute la art. 222 si 223 C.proc.civ sau in ipoteza ca partea este obligata sa se prezinte personal la judecarea cererii de divort in fata instantei de fond. In materie civila, reprezentarea in fata instantelor de judecata este reglementata la art. 67 si 68 C.proc.civ, dispozitii ce trebuiesc coroborate cu cele inscrise la art. 92, alin. (2) din Statutul Profesiei de Avocat si in art. 4 si 13 din Legea nr. 514/2003, pentru a se stabili care sunt persoanele ce pot avea calitate de reprezentant. Conform dispozitiilor art. 67, alin. (2) C proc.civ. mandatarul cu procura generala poate sa reprezinte in judecata pe mandant, numai daca acest drept i-a fost dat anume. II. Formele (aspectele) reprezentarii: Desi s-a aratat ca doctrina de specialitate nu retine aceasta distinctie, dispozitiile art. 68, alin (1) C.proc.civ. reglementeaza doua forme ale reprezentarii, raportat la obiectul acesteia: 1. Exercitiul dreptului de chemare in judecata si 2. Reprezentarea (art.68, alin.1 C.proc.civ.) Cele doua tipuri de reprezentare pot coexista in cadrul aceluiasi proces. S-a aratat insa ca deosebirea dintre acestea este nu numai necesara dar si utila, dat fiind ca au un regim juridic diferit, dupa cum vom argumenta in cele ce urmeaza. A. Reprezentarea in exercitarea actiunii este conditionata de indeplinirea unei minime conditii de fond si a unei minime conditii de forma: Conditia formala a reprezentarii o constituie indicarea expresa a reprezentantului. Art. 112 C.proc.civ. reclama indicarea in cuprinsul cererii de chemare in judecata a numelui si a calitatii celui care angajeaza ori reprezinta partea in proces, iar in cazul reprezentarii prin avocat, numele acestuia si sediul profesional. Asadar, in cuprinsul cererii introductive se specifica faptul ca aceasta a fost promovata prin reprezentant conventional si se alatura celei dintai exemplarul original al procurii. Mandatul dat sub forma unei procuri generale nu indrituieste la reprezentarea mandantului in justitie (cu exceptia cazului in care mandantul locuieste in strainatate sau ne aflam in ipoteza unui mandat incredintat unui prepus), existand cerinta ca procura sa contina prevederi exprese in acest sens. Conditia de fond a reprezentarii o constituie puterea de a reprezenta pe altul, sens in care reprezentantul are obligatia sa justifice dobandirea acestei puteri si intinderea acesteia. Puterea de a actiona in justitie in numele altei persoane poate avea un fundament legal-prin efectul legii (spre exemplu in situatia reprezentarii incapabilului), unul judiciar prin hotarari ale instantelor de judecata (spre exemplu, sechestrul judiciar poate fi autorizat de instanta care l-a numit sa reprezinte in judecata partile cu privire la bunul pus sub sechestru ori situatia reglementata de Legea insolventei: lichidator desemnat, are abilitarea de a introduce in numele si pe seama falitei, a unor actiuni privind anularea actelor frauduloase, incheiate in defavoarea creditorilor) sau unul conventional (caracterizat prin manifestarile concordante de vointa ale persoanei reprezentate-mandantul si ale persoanei care reprezinta-mandatarul). Intr-o alta opinie si reprezentarea judiciara nu este decat o forma a reprezentarii legale intrucat izvorul imputernicirii de reprezentare il constituie tot actele normative ce reglementeaza limitativ situatiile la care se aplica aceasta. Lipsa puterii de a reprezenta ori insuficienta puterii semnifica lipsa de calitate procesuala, iregularitate de fond care afecteaza validitatea reprezentarii si a tuturor actelor savarsite de reprezentant, conform reglementarii art. 161 C.proc.civ. asa cum vom arata in cele ce urmeaza. Exercitiul dreptului de chemare in judecata poate fi transmis numai prin inscris sub semnatura legalizata (art. 68, alin. (1) C.proc.civ.)

20

Prin exceptie de la regula sus-invocata, semnatura poate fi certificata potrivit legii avocatilor cand procura este data unui avocat. B. Reprezentarea in judecata-mandatul ad litem: Mandatul ad litem este definit ca fiind imputernicirea data unei persoane (mandatar) de catre o alta persoana (mandant) pentru ca cel dintai sa indeplineasca, in numele si pe seama celui de-al doilea, actele de procedura necesare desfasurarii procesului. Mandatul dat in vederea reprezentarii in judecata se diferentiaza de acela privind exercitarea actiunii deoarece nu-si poate avea sursa, in principiu, decat intr-o conventie (art. 68, alin.(1) si alin.(2) C.proc.civ). Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecatii, chiar daca nu cuprinde prevederi exprese in acest sens, dar poate fi restrans numai pentru o anumita instanta sau la intocmirea anumitor acte. Mandatul de urgenta: art.44. C.proc.civ. Mandatul Tacit: art. 69, alin.(2) C.proc.civ. Cu exceptia mandatului de urgenta ori a celui tacit, mandatul ad-litem are caracter intuitu personae, cu toate consecintele implicite(cum sunt: sarcina ca mandatarul trebuie sa indeplineasca personal obligatiile ce-i incumba, neputand fi substituit de un tert fara acordul mandantului ori cele privind intinderea mandatului). Mandatul ad litem reprezinta un mandat general si priveste toate actele de procedura (art.68, alin.3 C.proc.civ.). Acesta nu cuprinde si abilitarea de a intocmi acte de dispozitie (renuntare, tranzactie, achiesare) intrucat acestea nu se pot face decat in temeiul unei procuri speciale (art.69, alin.(1) C.proc.civ). Mandatul ad litem este un mandat revocabil, sens in care retragerea acestuia va putea fi opusa partii adverse numai de la comunicare, cu exceptia situatiei in care revocarea imputernicirii s-a facut in sedinta de judecata, in prezenta partii respective. La mandatul in chestiune se poate renunta insa nu in mod intempestiv sau nejustificat: art. 72, alin. (2) C.proc.civ. Mandatarul care renunta la imputernicire este tinut a instiinta atat pe cel care i-a data mandatul, cat si instanta de judecata cu cel putin 15 zile inainte de termenul de infatisare sau inainte de implinirea termenelor de uzitare a cailor de atac. Mandatul ad litem este, ca regula, un contract cu titlu oneros, asemanandu-se cu contractele de antrepriza ori cele de munca. Cat priveste dreptul de reprezentare, este reglementat ca acesta poate fi dat si prin declaratie verbala, facuta in instanta si trecuta in incheierea de sedinta. Referitor la forma mandatului, s-a retinut ca ju

tematicĂ de examen procesual civil

Documents