Tema III : Plante carnivore

Plantele carnivore sunt plante care își iau unele sau majoritatea substanțelor lor nutritive (dar nu energia) prin prinderea și consumul unor animale sau protozoare, de obicei insecte și alte artropode. Plantele carnivore s-au adaptat să crească în locuri unde solul este subțire sau sărac în substanțe nutritive, în special azot, cum ar fi mlaștini acide și aflorimente de rocă. Charles Darwin a scrisInsectivorous Plants (Plante carnivore), primul tratat bine-cunoscut despre plantele carnivore, în anul 1875.

Despre adevăratele plante carnivore se crede că au evoluat independent de șase ori în cinci ordine diferite de plante cu flori, acestea fiind acum reprezentate de mai mult de o duzină de genuri. Acestea includ aproximativ 630 de specii care atrag și prind în capcană prada, produc enzime digestive și absorb nutrienții disponibili rezultați. În plus, peste 300 de specii de plante protocarnivore din mai multe genuri prezintă unele caracteristici ale plantelor carnivore, dar nu toate aceste caracteristici.

Venus Flytrap (Dionaea muscipula)

Dionaea muscipula mai este cunoscuta si sub numele de Venus Flytrap. Este o planta carnivora care isi prinde si isi digera prada, in general insecte. Structura capcanelor este formata din portiunea finala a frunzelor. Planta poate avea patru pana la sapte frunze care iau nastere din tulpina subterana care este defapt un rizom. Fiecare frunza poate ajunge la o lungime maxima de trei pana la sapte centimetri, in functie de perioada anului; frunzele mai lungi apar in general dupa

inflorire. Plantele care aparent au mult mai multe frunze, sunt in general colonii care au aparut prin diviziunea rozetelor subterane.

Frunza este formata din doua regiuni: o portiune plata, in forma de inima - care este petiol capabil de fotosinteza si o pereche de lobi terminali, la margine, care formeaza capcana. Lobii se misca rapid atunci cand sunt stimulate de prada. Mecanismul de inchidere este activat atunci cand prada atinge unul din cele trei firisoare mici aflate pe fiecare dintre lobi. Lobii se inchid atunci cand doua astfel de firisoare sunt atinse sau unul atins de doua ori. Mecanismul de inchidere este atat de avansat incat poate diferentia insectele de alte lucruri precum picaturi de ploaie. La marginea lobilor se afla protuberante tari care previn scaparea pradelor de dimensiuni mai mari. Exista distanta intre acesti dinti, astfel incat prada

foarte mica poate scapa, probabil pentru ca energia folosita pentru a digera prada mica este mai mare decat cea castigata consumand-o. Daca prada este prea mica si scapa, capcana se va redeschide in 12 ore. Daca prada se misca in interiorul capcanei, aceasta se strange si digestia incepe mai repede.

Viteza inchiderii capcanei poate varia in functie de mai multi factori precum: umiditate, lumina, marimea pradei, etc. Aceasta viteza poate fi folosita ca un indicator a starii generale a plantei, cu cat mai repede cu atat mai bine. Dionaea nu este chiar atat de dependenta de umiditate cum sunt alte specii de plante carnivore ca Nepenthes,Cephalotus, Heliamphora, si o parte din familia Drosera.

Nepenthes

Increngatura : MagnoliophytaClasa : MagnoliopsidaOrdinul : CaryophyllalesFamilia : NepenthaceaeGenul : NepenthesSpecia : Nepenthes sp.

Descriere : Genul Nephentes cuprinde circa 70 de specii de plante carnivore, terestre, agatatoare sau epifite care au drept caracteristica prezenta unor urne mari de forma unor ulcioare, la extremitatea frunzelor. In habitatul natural unele specii ating 20 metri inaltime, in ghivechi depasesc destul de rar 50 de cm. Frunzele de culoare verde-crud, au nervura principala prelungita cu un fel de carcel ce poarta o urna-capcana de forma unui ulcior. Aceasta este prevazuta cu un opercul (capacel) si are gura prevazuta cu numeroase excrescente, ca niste dinti ce impiedica victimele sa se elibereze. Sub fiecare dinte exista o glanda nectarifera ce secreta nectar. Insectele si animalele atrase de culorile capcanelor si de nectar aluneca prin gura capcanei pana la baza unde de obicei exista apa de ploaie in amestec cu un lichid digestiv. Datorita acestui lichid, speciile de Nepenthes sunt singurele carnivore care pot descompune si chitine, o substanta practic indestructibila. Primavara si vara, plantele dezvolta inflorescente de flori cu patru seoale si lipsite de petale. Florile de Nepenthes sunt dioice, adica florile mascule si cele femele cresc pe indivizi diferiti.

Denumire populara : NepentesSinonime : Anurosperma sp, Bandura sp, Phyllamphora sp.Tipul plantei : CarnivoraDurata de viata : Peren in habitatul natural, 3-4 ani pe o veranda cu temperatura si umiditate atmosferica adecvate. Origine : China, Indonesia, Malaysia, India, Madagascar, Insulele Seychelle,

Noua Caledonie, Sri Lanka, etc.Habitat : Speciile de Nepenthes se dezvolta pe soluri de padure, pe stanci, pe arbori sau pe nisipurile litoralurilor. Majoritatea speciilor prefera un climat permanent umed, insa exista si specii care suporta alternantele de climat umed cu cel uscat, secetos. Inflorire : Primavara- VaraTemperatura : 5-25°CUmiditate : AbundentaLuminozitate : SemiumbraTipul de sol : Amestec din parti egale de turba, vermiculit si nisip. Nepenthes isi poate fixa radacinile pe scoarta arborilor, ducand o viata epifita.Fertilizare : Planta rezista in general foarte bine fara a fi fertilizata mai ales daca are hrana din abundenta sau daca este epifita. In lipsa acestor factori se poate fertiliza lunar, primavara si vara si odata la 2 luni, iarna, cu un ingrasamant lichid destinat orhideelor.Inmultire : Inmultirea se poate realiza, primavara si vara prin marcotaj aerian sau, mai simplu, prin prelevarea butasilor de lastari. Acestia se tin la o umiditate crescuta si la 20-23°C, in minisere, pentru o inradacinare sigura.Boli si daunatori : Planta poate fi atacata de putregai cenusiu in conditiile unei umiditati excesive a aerului sau substratului. Ocazional, tot ca o consecinta a conditiilor deficitare, pot apare cosenilele sau paduchii.Ingrijire : Pentru a-si dezvolta si colora adecvat ulcioarele-capcana, au nevoie de lumina permanenta si neaparat filtrata, pe tot parcursul anului. Sunt extrem de sensibile la uscaciunea atmosferica de aceea nu rezista decat cateva luni in conditiile obisnuite de interior. Pentru o dezvoltare optima si o viata mai lunga se cultiva pe o veranda sau intr-o sera cu temperatura si mai ales umiditate adecvata care trebuie mentinuta permanenta la 80-90%. Daca temperatura depaseste 28°C, planta necesita pulverizari cu apa de ploaie. Substratul se uda astfel incat sa fie permanent umed insa fara excese. Se inlatura apa din farfurioara, obligatoriu dupa fiecare udare. Udati la 3 zile vara si saptamanal sau chiar la 2 saptamani, iarna, in fuctie de temperatura si umiditatea de care beneficiaza planta. Se transplanteaza primavara, anual sau odata la doi ani in functie de ritmul de dezvoltare. Se folosesc recipiente mai mult adanci decat largi. In timpul sezonului rece planta nu necesita repaus, insa este recomandat sa scadeti putin umiditatea substratului prin reducerea frecventei si cantitatii udarilor.Beneficii : Este cu siguranta, cea mai spectaculoasa carnivora, si cea mai adaptata, reusind in habitatul natural sa captureze chiar si animale de dimensiunea unui sobolan. Genul Nepenthes cuprinde pe langa cele circa 70

de specii si numerosi hibrizi care fascineaza prin coloritul si lungimea urnelor sub forma de ulcioare care depasesc uneori si 20cm.

Drosera (Roua Cerului)(Drosera rotundifolia)

Drosera (Roua cerului) este un gen de plante insectofage, face parte din familia Droseraceae, genul cuprinde ca. 200 de specii. Roua cerului, denumită științific Drosera rotundifolia , este una din puținele plante carnivore ce pot fi întâlnite și în România ; specie ocrotită, ea poate fi admirată în turbăriile muntoase, majoritatea astăzi aflate în rezervații naturale. Planta consumă: aproximativ 50 de insecte pe an. Poate fi ușor recunoscută după florile de culoare albă și îndeosebi după frunze , care au pe suprafața lor numeroși peri glandulari cu rol în digerarea insectelor. Perisorii, numiți și tentacule, secretă substanțe lipicioase care se adună sub formă unor picături strălucitoare de rouă, de unde vine și denumirea plantei.

Rădăcinile droserei sunt destul de slab dezvoltate. Frunzele sunt dispuse sub formă unei rozete bazale. Petiolul lor este lung, iar limbul este acoperit de peri. O insectă care se așază pe o frunză a acestei plante se lipește de sucul lipicios al perilor maciucati. Făcând mișcări de eliberare, ea se lipește de mai mulți peri. Perii se încolăcesc în jurul insectei și secretă un suc lipicios, abundent , care sufocă insectă. Ea este apoi digerată de anumite enzime proteolitice timp de câteva zile, din insectă rămânând doar scheletul chitinos.