6.1.Noțiunea și clasificarea depozitelor

Depozit bancar reprezintă mijloacele băneşti încredinţate pentru păstrare unei bănci cu sau fără dobîndă stabilită.

      În practică bancară depozitele se clasifică după următoarele criterii :

I după timpul depozitării pînă la momentul retragerii resurselor

      Depozite la vedere – sunt mijloacele băneşti depuse în cont fără a indica termenul de păstrare cu sau fără dobîndă

      Depozite la termen – sunt mijloacele băneşti depuse pe un termen fixat cu o dobîndă fixată în contracont ( termen scurt, termen mediu, termen lung ).

      Depozite de economii – sunt mijloacele băneşti depuse de populaţie cu scopul păstrării sau economisirii

II în dependenţă de categoriile de depunător

      Depozite ale persoanelor fizice/juridice

      Depozite ale băncilor comerciale

III în funcţie de valută

      Depozite în valută naţională

      Depozite în valută străină

IV conform modului de calculare şi achitare a dobînzii

      Depozite la vedere şi conturi curente

      Depozite fără dobîndă

      Depozite cu dobîndă

Mai convenabil pentru bănci sunt depozitele la termen deoarece banca ştie cît timp poate să folosească aceste resurse. Rata dobînzii pentru depozitele la vedere este mai mică decît cea a dobînzii la depozitele la termen. Pentru a deschide un cont de depozit se prezintă cererea, iar persoanele juridice care nu se deservesc în banca dată prezintă pachetul cu documente necesare. Contractul încheiat între bancă şi client reflectă drepturile şi obligaţiile părţilor, suma depozitului, rata dobînzii.

 

6.2. Contabilitatea operaţiunilor de depozit

În contabilitatea bancară evidenţa depunerilor persoanelor fizice/juridice se efectuează în baza planului de conturi pe următoarele grupuri :

„2220” – depozite la vedere fără dobîndă ale clienţilor

„2250” – depozite la vedere cu dobîndă ale clienţilor

„2310” – depozite de economii

„2330” – depozite overnight ale băncilor

„2340” – depozite pe termen  ale băncilor

„2360” – depozite pe termen aferente bugetului de stat

„2370” – depozite pe termen ale clienţilor

„2430”- depozite pe termen ale persoanelor fizice care practică activitate

Concomitent cu întocmirea contractelor de depozit, contractul se i-a la evidenţă la contul memorandum „7502” „diferite valori şi documente”.

Băncile comerciale primesc depozite de la clienţi

În numerar

      Dt 1001

      Ct 2220-2430

Prin transfer

      Dt 2224, 1031

      Ct 2220-2430

Dobînda sporită ce urmează a fi plătită se calculează zilnic, dar se plăteşte lunar, trimestrial sau la anularea contractului şi se înregistrează în conturile de cheltuieli ale băncii.

Dobînda sporită se calculează după formula

              SxTxRd         unde, S – suma iniţială a depozitului

      D=—————               T – timp pentru care se calculează dobînda

            360x100%

Dobînda sporită se calculează înregistrîndu-se formula contabilă

      Dt 5220-5430

Ct 2700

Achitarea în numerar

      Dt 2700

      Ct 1001

Prin transfer

      Dt 2700

      Ct 2224, 1031

În caz de anulare a contractului înainte de termen suma dobînzii nu se plateşte, iar suma dobînzii plătite pînă la anulare se reţine din suma depunerii de bază.

În cazul depozitelor la termen pentru rezilierea contractului banca percepe amenzi sau penalizări:

Dt 2722, 2725, 2728

Ct 4951

Băncile comerciale pentru a atrage clientul propun depozite cu dobînzi capitalizate, adică dobînda calculată lunar se adună la soldul contului de depozit.

      Dt 2700

      Ct 2220-2430

Rambursarea creditului:

 Dt  2220-2430

Ct 1001, 2224, 1031