Material curs - Contabilitate consolidată

16

PARTEA 4

OBIECTIVELE CONSOLIDĂRII, REGLEMENTĂRI PRIVIND CONSOLIDAREA

4.1. Reglementări privind conturile consolidate

Primele reglementări contabile referitoare la conturile consolidate au apărut în Statele Unite

ale Americii. De fapt, în această ţară, criza economică din perioada 1929-1933 a scos în evidenţă

necesitatea unei proceduri mai formalizate de normalizare contabilă. Astfel, Comisia Valorilor

Mobiliare (SEC - Securities and Exchange Commission), organism învestit cu puterea de a exercita

controlul asupra comerţului cu valori mobiliare, a cerut societăţilor de grup cotate la bursă,

începând cu anul 1934, să adauge la conturile individuale şi situaţiile financiare consolidate. În

Marea Britanie, în anul 1939, bursa de la Londra a emis primele dispoziţii cu privire la conturile

consolidate, dispoziţii prin intermediul cărora societăţile cotate erau obligate să întocmească conturi

consolidate. În Franţa, reglementările contabile referitoare la conturile consolidate apar mult mai

târziu, respectiv în anul 1968. În acest an, Comisia operaţiunilor bursiere (COB - Commission de

operation en bourse) cere societăţilor, ce fac apel public la economii, să publice situaţii financiare

consolidate. De asemenea, în lipsa unui cadru conceptual clar, COB a considerat că este necesar ca

situaţiile financiare consolidate să fie însoţite de informaţii complementare cu privire la metodele de

consolidare şi de evaluare utilizate pentru întocmirea acestor documente. Cu toate acestea,

societăţile franceze vor dispune de un referenţial contabil coerent cu privire la conturile consolidate

o dată cu asimilarea Directivei a VII-a europene în cadrul legislativ francez.

La nivel european, încercările de armonizare a reglementărilor contabile naţionale ale ţărilor

membre ale Uniunii Europene cu privire la conturile consolidate s-au concretizat în publicarea

Directivei a VII-a europene, în 1983. Această directivă ce vizează întocmirea şi publicarea

conturilor consolidate, cuprinde referiri cu privire la societăţile ce au obligaţia de a întocmii conturi

consolidate, societăţile care intră în perimetrul de consolidare, eliminările din perimetrul de

consolidare, metodele de consolidare, controlul conturilor consolidate etc.

Actualmente, marile grupuri de societăţi cotate la principalele burse de valori folosesc fie

referenţialul contabil american (USGAAP- principiile contabile general admise din SUA), fie

referenţialul internaţional (Standardele Internaţionale de Raportare Financiară elaborate de IASB -

Consiliul Standardelor Contabile Internaţionale).

În referenţialul elaborat de IASB, există anumite standarde contabile şi de raportare care

vizează direct conturile consolidate, prezentate în tabelul de mai jos.

Material curs - Contabilitate consolidată

17

Norma contabilă Aspecte ale consolidării vizate

IAS 21 „Efectele variaţiei cursurilor monedelor

străine"

Conversia conturilor societăţilor aflate în străinătate

IAS 27 „Situaţiile financiare consolidate şi

contabilizarea participaţiilor în filiale"

Perimetrul de consolidare, consolidare prin metoda

integrării globale

IAS 28 „Contabilizarea participaţiilor în cadrul

întreprinderilor asociate"

Consolidare prin metoda punerii în echivalentă

IAS 29 „Prezentarea conturilor în economiile

hiperinflaţioniste"

Conversia conturilor filialelor situate în ţările cu o

puternică inflaţie

IAS 31 „Informarea financiară relativă la

participaţiile în cadrul întreprinderilor de tipul joint-

ventures (asocierilor în participaţie)"

Consolidarea prin metoda integrării proporţionale

IFRS 3 „Grupările de întreprinderi" Determinarea şi tratamentul contabil al fondului

comercial pozitiv sau negativ

În România, primele norme cu privire la conturile consolidate au fost publicate în anul 2000.

Aceste norme au avut o aplicare destul de limitată deoarece, în urma unui Ordin al Ministrului

Finanţelor, au fost alese numai cinci societăţi care, pentru anul 2001, trebuiau să întocmească

conturi consolidate. În urma altor modificări şi completări ale reglementărilor din domeniul

contabilităţii, începând cu situaţiile financiare ale anului 2005, grupurile de societăţi vor întocmi

situaţii financiare consolidate astfel:

persoanele juridice care aplică Standardele Internaţionale de Raportare Financiară

(IFRS) efectuează consolidarea în conformitate cu prevederile acestora;

persoanele juridice care aplică reglementările contabile simplificate, armonizate cu

Directivele Europene, pot proceda la întocmirea situaţiilor financiare consolidate; întocmirea

acestora se efectuează în conformitate cu prevederile Normelor privind consolidarea conturilor,

aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor publice nr. 772/2000.

Directiva a VII-a a UE are drept scop principal reglementarea uniformă în spaţiul comunitar

a regulilor şi practicilor de întocmire şi prezentare a conturilor consolidate.

4.2. Obiectivele consolidării

Obligaţia de a elabora conturi consolidate revine unei societăţi, indiferent de forma de

proprietate, din momentul in care exercita, direct sau indirect, un control exclusiv, un control comun

sau o influenta semnificativa asupra uneia sau mai multor societăţi. Data intrării unei societăţi in

perimetrul de consolidare este:

Material curs - Contabilitate consolidată

18

Data achiziţiei titlurilor; sau

Data preluării controlului sau a influentei semnificative, daca achiziţia a avut loc in mai

multe etape; sau

Data prevăzuta in contract, daca acesta prevede transferul controlului la o data diferita de

cea a transferului titlurilor.

Scopul situaţiilor financiare este de a oferi o imagine fidelă asupra patrimoniului unei entități

economice şi să furnizeze o informare despre poziţia financiară, performanţele şi fluxurile de

trezorerie ale unei entități, informare care să fie utilă pentru utilizatori, în luarea deciziilor lor

economice. Situaţiile financiare consolidate au scopuri similare cu situaţiile financiare individuale,

numai că acestea trebuie să ofere o reprezentare financiară structurată referitoare la poziţia

financiară şi tranzacţiile realizate de grup.

Consolidarea conturilor este o tehnică al cărei obiectiv este acela de a prezenta poziţia

financiară, performanţele şi evoluţia poziţiei financiare a unui ansamblu constituit din societatea

consolidantă (societatea-mamă) şi societăţile consolidate (societăţile asupra cărora societatea-mamă

exercită controlul exclusiv, controlul comun sau influenţa semnificativă). De fapt, consolidarea

permite obţinerea de situaţii financiare unice pentru un ansamblu de societăţi, ca şi cum acestea ar

forma o singură entitate.

Complementare conturilor individuale (sociale), conturile consolidate întocmite de

societatea-mamă prezintă informaţii care permit o analiză a structurii financiare şi a rentabilităţii

grupului. Într-un context economic concurenţial, în care principalul obiectiv al grupurilor

internaţionale cotate îl reprezintă crearea de valoare pentru acţionari, conturile consolidate

reprezintă un instrument esenţial de informare pentru:

creditori, deoarece permit aprecierea solvabilităţii şi îndatorării societăţilor grupului în

ansamblul lor; de asemenea, pe baza informaţiilor din conturile consolidate, băncile pot să verifice

dacă politica stabilită la nivelul grupului este eficace şi operaţiile finanţate sunt viabile, deşi situaţia

financiară individuală a unei filiale nu este tocmai favorabilă;

asociaţii majoritari, care găsesc în conturile consolidate informaţii care le permit o

apreciere cât mai corectă a valorii societăţii-mamă;

asociaţii minoritari, deoarece reprezintă unicul mijloc de apreciere a modului în care le

sunt gestionate interesele.

Material curs - Contabilitate consolidată

19

Bibliografie

[1] Malciu L., Feleagă N. (2004) Reglementări contabile şi practici de consolidare a conturilor,

Bucureşti: Editura CECCAR

[2] Feleagă N., Feleagă L. (2007) Contabilitate consolidată: o abordare europeană şi

internaţională, Bucureşti: Editura ECONOMICĂ

[3] Pitulice Cosmina (2007) Teorie și practică privind grupurile de societăți și situațiile financiare

consolidate, Bucureşti: Editura CONTAPLUS

[4] Săcărin M. (2004) Contabilitate aprofundată, Bucureşti: Editura ECONOMICĂ

[5] Reglementări contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul Ministrului

Economiei şi Finanţelor nr. 3055/2009

[6] Directiva a VII-a a CEE, 1983 Reglementări privind situaţiile financiare consolidate

[7] IAS 27 Situaţii financiare consolidate