DREPTUL CONSTITUŢIONAL

1. Noţiunea, obiectul de reglementare şi izvoarele dreptului constituţional

2. Subiectele raporturilor de drept constituţional

3. Constituţia Republicii Moldova

4. Autorităţile publice

a) Parlamentul

b) Preşedintele

c) Guvernul

d) Autoritatea judecătorească

1. Noţiunea, obiectul de reglementare şi izvoarele dreptului constituţional

Dreptul constituţional este ramura principală a dreptului care, prin normele sale, consacră şi ocroteşte cele mai importante valori economice, sociale şi politice.------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Remarcăm faptul că în procesul de apariţie şi dezvoltare a dreptului, dreptul constituţional, spre deosebire de alte ramuri ale dreptului (dreptul civil, dreptul penal etc.) apare mult mai târziu. Conceptul clasic de drept constituţional se formează pe la sfârşitul sec. al XVIII-lea.

Prima catedră de drept constituţional a fost creată în Ferrara (Italia) în 1797. În Franţa, prima catedră de drept constituţional a fost creată în 1834, la Paris. Noţiunea de drept constituţional se cristalizează şi se răspândeşte cu timpul şi în alte ţări, cum ar fi Austria, Germania, Rusia etc. În România dreptul constituţional s-a predat iniţial împreună cu dreptul administrativ, sub denumirea drept public. La 1864 A. Codrescu îşi întitulează cursul publicat „Dreptul constituţional”. La 1881, la Brăila apare lucrarea „Elemente de drept constituţional” de Christ I. Iuliotis. Conceptul de drept constituţional se înrădăcinează definitiv prin predarea şi publicarea în 1910 la facultatea de drept a Universităţii din Iaşi a cursului de drept constituţional al profesorului basarabean Constantin Stere. În R. Moldova la denumirea de drept constituţional s-a revenit după adoptarea de către Parlament a Declaraţiilor cu privire la Suveranitatea (din 23 iunie 1990) şi Independenţa (din 27 august 1991) ţării.

Definiţia (noţiunea) dreptului constituţional : 2

Dreptul constituţional este ramură de bază a sistemului de drept din R.Moldova constituită dintr-un ansamblu unitar de norme juridice, cuprinse prioritar în constituţie, norme ce au o forţă juridică supremă şi care reglementează relaţii sociale fundamentale din domeniile instaurării, menţinerii şi exercitării puterii de stat, consfinţirii şi exercitării drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale omului, conveţuirii statului în comunitatea internaţională de state, în conformitate cu voinţa deţinătorilor puterii de stat.------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Obiectul de reglementare a dreptului constituţional. Dreptul constituţional are ca obiect de reglementare două categorii de relaţii sociale :

a) acelea care iau naştere în legătură cu instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii de stat. Normele dreptului constituţional sunt chemate să asigure separarea puterilor în stat, ele prevăd schema de organizare, funcţionare şi colaborare a puterilor.

b) relaţiile sociale ce sunt generate în legătură cu definitivarea şi exercitarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale omului.

Binenţăles, dreptul constituţional determină doar în linii generale cadrul juridic al acstora, lăsând ca celelalte ramuri ale dreptului să precizeze în detalii termenele şi condiţiile în care aceste drepturi, libertăţi şi îndatoriri pot fi exercitate.

Izvoarele dreptului constituţional. Prin izvor de drept se înţelege forma specifică de exprimare a normelor. Întrucât nu există numai o singură formă de exprimare a normelor dreptului constituţional, ci mai multe, se vorbeşte de izvoarele dreptului constituţional.

De remarcat faptul că nu toate izvoarele dreptului explicate de teoria dreptului, sunt izvoare de drept constituţional.

Obiceiul (cutuma) este interpretată de ţara noastră ca izvor de drept constituţional în mod cu totul deosebit.

Aşa, de exemplu, conform obiceiului constitiut de-a lungul anilor, până la alegerea Preşedintelui Parlamentului nou ales, prezidează şedinţele Parlamentului cel mai în vârstă deputat.

Doctrina juridică, practica judiciară şi precedentul juridic, deşi nu sunt excluse ca izvor de drept pentru unele ramuri (cum ar fi, de exemplu, dreptul civil, dreptul familiei), nu sunt acceptate la noi în calitate de izvor al dreptului constituţional.

1. Actul normativ – constituie primul şi cel mai important izvor pentru dreptul constituţional. Dar nu toate actele normative sunt considerate izvoare de drept constituţional, ci doar acelea care se adoptă de cătreParlament şi care reglementează relaţiile sociale ce ţin de obiectul de reglementare juridică constituţională.

3

Dat fiind faptul, că în R.Moldova sunt evidenţiate trei categorii de legi (constituţionale, organice şi ordinare), menţionăm că izvoare de drept constituţional pot fi toate legile constituţionale şi unele legi organice (legile ordinare nu pot fi izvoare de drept constituţional).

a) Legile constituţionale – Constituţia R. Moldova – ca lege supremă a statului şi legile de revizuire a ei. b) Legile organice – din totalitatea legilor organice ce pot servi în calitate de izvor de drept constituţional sunt doar cele ce reglementează : – sistemul electoral – organizarea şi desfăşrarea referendumului – organizarea şi funcţionarea Parlamentului – organizarea şi funcţionarea Guvernului – organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale – organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală – statutul juridic al omului şi cetăţeanului, etc.

2. Tratatele internaţionale – Pentru ca un tratat internaţional să fie izvor al dreptului constituţional el trebuie să aibă un caracter aplicativ direct, să fie ratificat conform dispoziţiilor constituţionale şi să cuprindă reglementări ale relaţiilor specifice dreptului constituţional.

2. Subiectele raporturilor de drept constituţional

Raportul juridic constituţional poate fi definit ca fiind relaţia socială reglementată de norma de drept constituţional ce apare în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii de stat.

În cadrul unui raport juridic constituţional unul din subiectele lui este întodeauna fie deţinătorul puterii de stat, fie statul, fie o autoritate publică (organul statului).

Subiectele raporturilor de drept constituţional sunt :

1. Poporul – conform art. 2 al Constituţiei poporul este unicul generator al puterii. El o poate exercita în mod direct sau prin organele sala reprezentative.

2. Statul – acesta apare ca subiect al raporturilor juridice constituţionale atât direct, cât şi prin organele sale.

3. Autorităţile publice (organele statului). 4. Partidele şi alte organe social-politice. 5. Cetăţenii – aceştea pot apărea :

a) ca persoane fizice, în cazul realizării drepturilor lor fundamentale;b) ca persoane investite cu anumite funcţii într-un organ de stat (deputat,

judecător, procuror, Preşedinte al Republicii etc.); c) sau pot fi organizaţi pe circumscripţii electorale (electorat).

6. Străinii şi apatrizii – aceştea pot apărea ca subiecte ale raporturilor de drept constituţional în raporturile ce apar în legătură cu acordarea cetăţeniei R.Moldova, a azilului politic, etc.

4

3. Constituţia Republicii Moldova

Constituţia este legea supremă a unui stat, a societăţii în ansamblu. Constituţia este un program de activitate, în ea sunt consfinţite principiile fundamentale ale întregii vieţi politice, economice, sociale şi juridice. Constituţia fixează intenţiile unui stat, cadrul juridic al politicii interne şi externe a statului. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Etimologic, cuvântul „constituţie” provine din latinescul „constitutio”, ceea ce înseamnă „aşezare cu temei”, „stare a unui lucru”.

În dreptul r oman antic termenul constituţie era echivalent cu cel de lege. Cu toate acestea, nici societatea antică, nici cea medievală n-au ştiut încă despre constituţie ca lege fundamentală a statului. Constituţiile au apărut mai târziu, în perioada modernă, în cursul primelor revoluţii burgheze.

Ideile cu privire la constituţie ca lege fundamentală au apărut iniţial în Franţa şi au fost apoi transplantate pe continentul american. Astfel, în 1787, americanii au adoptat constituţia S.U.A.

În Europa primele constituţii au fost adoptate în 1791, la început în Polonia (în mai), apoi în Franţa (în septembrie). Franţa poate servi drept exemplu de ţară unde au fost adoptate deosebit de multe constituţii. Constituţia în vigoare, adoptată în 1958, supusă unor modificări esenţiale în 1995, este a 15-ea constituţie a acestei ţări.

De regulă, constituţia este scrisă. Totuşi, în practica mondială se întâlnesc cazuri când regulile de guvernare a ţării nu sunt cuprinse în vre-un document oficial, ci rezultă din obiceiurile, tradiţiile ţării respective. în asemenea cazuri este vorba de o constituţie cutumară sau nescrisă. Mare Britanie, Noua Zeelandă, Israelul au constituţii nescrise.

Constituţia R.Moldova a fost adoptată la 29 iulie 1994 şi a intrat în vigoare la 27 august 1994. Ea fost elaborată în baza experienţei mondiale (Franţa, Belgia ş.a.).

Prevederile ei sunt cuprinse în 143 de articole, 7 titluri şi 9 capitole.

Titlurile Constituţiei sunt :

Titlul I. Principii generale Titlul II. Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale Titlul III. Autorităţile publice Titlul IV. Economia naţională şi finanţele publice Titlul V. Curtea Constituţională Titlul VI. Revizuirea Constituţiei Titlul VII. Dispoziţii finale şi tranzitorii

Din punctul de vedere a forţei juridice Constituţia şi Legile constituţionale sunt superioare tuturor celorlalte legi.

5

4. Drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilorTitlul III

Drepturile şi libertăţile esenţiale în Constituţia Republicii Moldova includ în mare parte drepturile proclamate în Carta Internaţională a Drepturilor Omului şi ce prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Toate drepturile şi libertăţile fundamentale constituie un corp unic şi nu pot fi divizate după importanţă.

Torodată, drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor pot fi divizate în baza următoarelor categorii :

La categoria inviolabilităţilor menţionăm :

1. Dreptul la viaţă (art. 24) 2. Inviolabilitatea persoanei (art. 25) 3. Inviolabilitatea domiciliului (art. 29) 4. Dreptul la liberă circulaţie (art. 27) 5. Dreptul la apărare (art.26)

Se mai cuprind şi drepturi social-economice şi culturale :

1. Dreptul la muncă (art. 43) 2. Dreptul la odihnă (art. 43) 3. Dreptul la învăţătură (art. 35)4. Dreptul la pensie (art. 47) 5. Dreptul la proprietate şi moştenire (art. 46) 6. Dreptul la ocrotiea sănătăţii (art. 36) 7. Dreptul de petiţionare (art. 52) 8. Libertatea creaţiei (art. 33)

Drepturile exclusiv politice :

1. Dreptul de a alege (art. 38) 2. Dreptul de a fi ales (art. 38)

Drepturile şi libertăţile social-politice :

1. Libertatea conştiinţei (art. 31) 2. Libertatea cuvântului (art. 32) 3. Libertatea presei (art. 32) 4. Dreptul la administrare (art. 39) 5. Dreptul la asociere (art. 41) 6. Dreptul la informaţie (art. 34)

Totodată, cetăţenii Republicii Moldova au şi îndatoriri, precum :

1. Devotamentul faţă de ţară 2. Apărarea Patriei 3. Contribuţii financiare 4. Protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor.

6

5. Autorităţile publice

Constituţia R. Moldova într-un titlu distinct – Titlul III „Autorităţile publice” – reglementează puterile publice, componenţa lor şi raporturile dintre ele. El este structurat în deplină conformitate cu principiul separării celor trei puteri : legislativă, executivă şi judecătorească.

a) Parlamentul – Locul puterii legislative în fiecare sistem de guvernare este rezervat Parlamentului. Parlamentul constituie o instituţie publică a cărei rol este de a reprezenta populaţia unui stat şi, în această calitate, de a exercita prerogativele prevăzute în Constituţie. Constituţia, prin art. 60, constată că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului R. Moldova şi unica autoritate legislativă a statului”.

De aici rezultă că Parlamentul R. Moldova are un dublu rol :

a) de a fi organul reprezentativ suprem al poporului R. Moldova b) de a fi unica autoritate legislativă a statului

Structura şi organizarea internă a Parlamentului R. Moldova

Parlamentele existente astăzi în sistemele constituţionale ale lumii sunt formate fie dintr-o singură cameră (unicamerale), fie din două camere (bicamerale). Structura parlamentului este în strânsă legătură cu structura de stat. De regulă, structura unitară a statului presupune o structură unicamerală a parlamentului. Majoritaea statelor unitare din lume au constituit parlamente unicamerale, deşi sunt cunoscute şi state unitare cu parlamente bicamerale (Franţa, Italia, România, etc.). Structura de stat federală impune existenţa în parlament a două camere, una din care reprezintă interesele subiecţilor federaţiei (S.U.A., Federaţia Rusă etc.).

Parlamentul R. Moldova, compus din 101 deputaţi, este un parlament unicameral.

Organizarea internă a Parlamentului include : preşedinte şi vice-preşedinţi, biroul permanent, fracţiuni parlamentare, comisii parlamentare.

Preşedintele Parlamentului – este ales pe durata mandatului Parlamentului, prin vot secret, cu majoritatea voturilor deputaţilor aleşi (51 + ...). El poate fi revocat în orice moment prin vot secret de către Parlament cu cel puţin două treimi din voturile tuturor deputaţilor (68 voturi).

Preşedintele Parlamentului are următoarele atribuţii :

Conduce lucrările Parlamentului şi ale Biroului permanent Asigură respectarea regulamentului Parlamentului şi menţinerea ordinii în

timpul şedinţelor semnează legile şi hotărârile adoptate de Parlament 7

reprezintă Parlamentul în ţară şi peste hotare angagează şi eliberează din funcţie lucrătorii aparatului P arlamentului, etc.

Biroul permanent – este organul de lucru al Parlamentului. El se compune din deputaţi, care reprezintă proporţional fracţiunile parlamentare. Numărul de membri se stabileşte prin hotărârea Parlamentului (7 – 9 – 11). Din el face parte preşedintele Parlamentului şi vice-preşedinţii.

Biroul permanent soluţionează, în principal, probleme de ordin organizatoric. De exemplu :

– propune Parlamentului data convocării sesiunii şi durata acesteia – pregăteşte şi asigură desfăşurarea lucrărilor Parlamentului – asigură publicarea legilor şi altor acte adoptate de Parlament, etc.

Fracţiunile parlamentare – sunt alcătuite din cel puţin 5 deputaţi în bază de liste ale partidelor, organizaţiilor social-politice şi blocurilor electorale.

Comisiile parlamentare – sunt organe interne şi de lucru al Parlamentului, având un rol deosebit în pregătirea lucrărilor (ele pot fi permanente sau provizorii). Comisiile parlamentare se constituie pe domenii specializate în care se desfăşoară o activitate neîntreruptă. În Parlamentul R. Moldova activează în prezent 10 comisii :

1) Comisia judiciară pentru numiri şi imunităţi2) Comisia pentru economie, industrie şi privatizare3) Comisia pentru buget şi finanţe4) Comisia pentru securitatea statului şi asigurarea ordinii publice5) Comisia pentru politică externă6) Comisia pentru drepturile omului şi minorităţilor naţionale7) Comisia pentru agricultură şi industria de prelucrare8) Comisia pentru cultură, ştiinţă, învăţământ şi mijloace de informare în masă9) Comisia pentru protecţia socială, ocrotirea sănătăţii şi ecologie10) Comisia pentru control şi petiţii

Competenţa Parlamentului R. Moldova

Parlamentul exercită diferite funcţii şi anume (art. 66) :

a) funcţia legislativă, care este împuternicirea primordială a Parlamentului ( Parlamentul „este unica autoritate legislativă a statului”, art. 60, alin 1 )

b) funcţia de stabilire a direcţiilor principale ale activităţii social-economice, culturale, statale şi juridice c) funcţia de alegere, formare, numirea sau revocarea unor autorităţi statale d) funcţia de conducere în politica externă e) funcţia de organizare internă a sa f) funcţia de control, etc.

8

Funcţionarea Parlamentului R. Moldova

Parlamentul R. Moldova este ales pe un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

Parlamentul R. Moldova este conceput ca un organ de lucru permanent. Forma principală de activitate este sesiunea, care pot fi atât ordinare, cât şi extraordinare sau speciale.

Conform art. 67 (1) „Parlamentul se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iulie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie”.

Şedinţele Paramentului sunt publice. În acelaşi timp, Parlamentul poate hotărî ca anumite şedinţe să fie închise.

O altă formă de activitate a Parlamentului este activitatea comisiilor permanente, care se întrunesc în şedinţe. Şedinţele, de regulă, nu sunt publice.

Dizolvarea Parlamentului

1. în cazul imposibilităţii alegerei Preşedintelui R. Moldova, formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni (prin decretul Preşedintelui R. Moldova)

2. în cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată

3. Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui ţării şi nici în timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război.

b) Preşedintele – Conform Constituţiei, puterea executivă în R. Moldova este organizată în două organe statale, are un caracter dualist, „bicefal”. Ca urmare atribuţiile puterii executive sunt repartizate nu numai guvernului, ci şi şefului statului.

În R. Moldova instituţia şefului de stat a apărut la 3 septembrie 1990 şi şi-a găsit reflectare în Constituţia adoptată la 29 iulie 1994. ( Capitolul V, art. 77, 78, 79, 80, 81- 95 ) Preşedintele R. Moldova este şeful statului, reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.

Preşedintele R. Moldova este ales de popor prin vot secret (conform referendumului din 5 septembrie 2010 şi modific. din Constituţie din septembrie 2010).

Poate fi ales Preşedinte cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul R. Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă limba de stat.

9

Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte este validat de Curtea Constituţională. Nu mai târziu de 45 de zile după alegeri, noul Preşedinte depune în faţa Parlamentului şi Curţii Constituţionale jurământul.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei”.------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Mandatul Preşedintelui durează 4 ani. Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte decât pentru cel mult două mandate consecutive. Mandatul poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

Preşedintele R. Moldova se bucură de imunitate. El nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile exprimate în perioada exercitării mandatului.

În cazul săvârşirii unei infracţiuni, Parlamentul poate hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor aleşi.

Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie.

Atribuţiile Preşedintelui :

1) poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate internaţionale în numele R. Moldova şi le prezintă spre ratificare Parlamentului 2) acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai R. Moldova (la propunerea Guvernului) 3) este comandantul suprem al forţelor armate; poate declara stare de război (în caz de agresiune armată împotriva ţării), mobilizare parţială sau generală 4) promulgă legile (în cazul când are obiecţii asupra unei legi, este în drept să o remită, în termen de două săptămâni, spre reexaminare Parlamentului. Dacă Parlamentul îşi menţine hotărârea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea) 5) emite decrete obligatorii pentru executare pe teritoriul statului 6) conferă decoraţii şi titluri de onoare 7) soluţionează problemele cetăţeniei R. Moldova şi acordă azil politic 8) acordă grade militare superioare, ranguri diplomatice, graţiere individuală 9) numeşte în funcţii publice 10) conferă grade superioare de clasificare lucrătorilor din procuratură, judecătorii şi altor categorii de funcţionari.

c) Guvernul – asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi (art. 96-103) exercită conducerea generală a administraţiei publice.

Candidatul pentru funcţia de prim-ministru este desemnat de Preşedintele R. Moldova. Candidatul va cere, în termen de 15 zile, votul de încredere al

Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului (decizia : cu votul majorităţii deputaţilor).

10 În baza votului de încredere acordat de Parlament, Preşedintele numeşte Guvernul, care îşi depune jurământul în faţa Preşedintelui.

În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.

Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.

Raporturile Parlamentului cu Guvernul (art. 104-106)

a) Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului şi prezintă informaţiile şi documentele cerute de acesta, iar fiecare din membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebările formulate de deputaţi

b) membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie

c) Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţui, îşi poate exprima neîncrederea în Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor.

d) Autoritatea judecătorească Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă (art.114-125) de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii (art. 114)

Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie, de Preşedintele R.M., la propunerea Consiliul Superior al Majistraturii. Pentru prima dată judecătorii sunt numiţi pe un termen de 5 ani. După expirarea acestui termen – până la atingerea plafonului de vârstă.

Preşedinţii şi vicepreşedinţei instanţelor judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele R.M., la propunerea Consiliul Superior al Majistraturii, pe un termen de 4 ani.

Preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea Consiliul Superior al Majistraturii. El trebuie să aibă o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 10 ani. (art. 116)

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Consiliul Superior al Majistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi pentru o durată de 4 ani.

Din Consiliul Superior al Majistraturii fac parte de drept: Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General. (art. 122)----------------------------------------------------------------------------------------------------

Procuratura reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti în condiţiile legii.

Procurorul General este numit în funcţie de către Parlament, la propunerea Preşedintelui acestuia. Mandatul procurorilor este de 5 ani. (art. 124-125)