Tema 13. Rapoartele financiare ale agenţilor economici1. Componenţa, caracteristica generală şi clasificarea rapoartelor financiare (RF)

Rapoartele financiare reprezintă un sistem de indicatori ce caracterizează situaţia patrimonială şi financiară, existenţa şi fluxul capitalului propriu şi al mijloacelor băneşti ale entităţii pe o perioadă de gestiune.

Componenţa, modul de întocmire şi prezentare a rapoartelor financiare sînt reglementate de următoarele documente normative:

Legea contabilităţii nr. 113-XIV din 27.04.2007, S.N.C. 4 „Particularităţile contabilităţii la întreprinderile micului business”, S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” S.N.C. 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti”.

Conform Legii contabilităţii entităţile de interes public prezintă rapoarte financiare semianuale şi anuale, iar celelalte entităţi – numai rapoarte anuale.

Rapoartele financiare semianuale cuprind: a) bilanţul contabil condensat; b) raportul de profit şi pierdere condensat; c) raportul privind fluxul mijloacelor băneşti condensat; d) raportul privind fluxul capitalului propriu condensat; e) notele explicative selectate. În componenţa rapoartelor financiare anuale intră: a) bilanţul contabil; b) raportul de profit şi pierdere; c) raportul privind fluxul mijloacelor băneşti; d) raportul privind fluxul capitalului propriu; e) notele explicative, inclusiv anexele la rapoartele financiare. Suplimentar la rapoartele financiare, entitatea va prezenta anual raportul conducerii şi raportul auditorului, în

cazul în care auditul este obligatoriu. Nu sînt obligate să prezinte rapoarte financiare doar entităţile care aplică sistemul contabil în partidă simplă.Rapoartele financiare se semnează de către persoanele ce reprezintă conducerea entităţii, care pot fi: a) proprietar - în cazul întreprinzătorilor individuali; b) parteneri - în cazul unui parteneriat; c) membri ai organului executiv sau, ca alternativă, preşedintele consiliului executiv, în numele consiliului

executiv, şi preşedintele consiliului de supraveghere, în numele consiliului de supraveghere - la întreprinderile cu răspundere limitată şi în organizaţiile necomerciale;

d) director al filialei - în cazul unei companii străine; e) directorul executiv şi membrii consiliului - în cazul altor entităţi nespecificate la lit.a)-d); f) conducătorul şi contabilul-şef (şeful serviciului contabil) - în cazul instituţiei publice. Rapoartele financiare şi anexele la acestea se întocmesc conform formularelor unice aprobate de Ministerul

Finanţelor al Republicii Moldova. Toate rapoartele financiare, cu excepţia Raportului privind fluxul mijloacelor băneşti se întocmesc conform metodei specializării exerciţiului.

Rapoartele financiare se prezintă:- Serviciului informaţional al rapoartelor financiare,- proprietarilor (asociaţilor, participanţilor, acţionarilor),- altor organe în baza acordului cu agentul economic (băncilor, care acordă credite, investitorilor potenţiali,

cumpărătorilor în proporţii mari etc.).Entităţile care aplică sistemul contabil simplificat sau complet în partidă dublă, cu excepţia entităţilor de interes

public şi a instituţiilor publice, sînt obligate să prezinte rapoarte financiare anuale în termen de 90 de zile următoare anului de gestiune. Entităţile de interes public prezintă rapoarte financiare anuale în termen de 120 de zile următoare anului de gestiune. Termenul concret de prezentare a raportului financiar pentru fiecare entitate se stabileşte de Serviciul informaţional al rapoartelor financiare.

2. Lucrări premergătoare pentru întocmirea rapoartelor financiareLa întocmirea Raportului financiar anual trebuie de respectat o anumită consecutivitate în efectuarea lucrărilor,

încălcarea căreia poate condiţiona diverse erori. Întocmirea raportului financiar anual cuprinde următoarele etape:I. Lucrări premergătoare întocmirii raportului financiar anual.II. Completarea formularelor de rapoarte financiare şi a anexelor la acestea.III. Întocmirea Notei explicative.IV. Aprobarea şi prezentarea raportului financiar anual.V. Reformarea bilanţului contabil.

Înainte de întocmirea raportului financiar anual trebuie să se efectueze un şir de lucrări premergătoare, din care principalele sînt următoarele:

1) efectuarea inventarierii patrimoniului, decontărilor şi datoriilor2) decontarea cheltuielilor şi veniturilor anticipate, aferente anului curent de gestiune;3) repartizarea consumurilor indirecte de producţie;4) întocmirea înregistrărilor de corectare pe conturile de evidenţă a operaţiilor de decontare;5) efectuarea (după caz) reevaluării activelor pe termen lung;6) precizarea valorii stocurilor de mărfuri şi materiale;7) închiderea conturilor contabilităţii de gestiune;8) reflectarea diferenţelor de curs valutar;9) închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli şi determinarea profitului net (pierderii nete) al (a) anului de

gestiune;10) calcularea sumei efective a cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit;11) determinarea şi reflectare în contabilitate a cotei curente a activelor şi datoriilor pe termen lung;12) întocmirea Cărţii mari şi efectuarea controlului înregistrărilor contabile.

1) efectuarea inventarierii patrimoniului, decontărilor şi datoriilor Conform Legii contabilităţii entitatea are obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi

pasiv, cel puţin o dată pe an pe parcursul desfăşurării activităţii sale. Totodată, rapoartele financiare se întocmesc cu utilizarea datelor inventarierii pentru autentificarea existenţei şi stării activelor şi datoriilor. Regulile de bază privind efectuarea inventarierii şi perfectarea documentară a rezultatelor acesteia sînt stabilite în Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 27 din 28.04.2004. Inventarierii anuale trebuie supuse toate tipurile de bunuri, creanţe şi datorii ale entităţii. Această inventariere urmează a fi realizată, de regulă, la încheierea exerciţiului financiar.

Divergenţele depistate în procesul inventarierii se reflectă astfel:1) privind activele curentea) plusurile de bunuri materiale, hîrtii de valoare şi mijloace băneşti se înregistrează şi se raportă la veniturile

activităţii operaţionale a întreprinderii, în creditul contului 612 “Alte venituri operaţionale”, debitînd conturile de active respective;

b) lipsurile de bunuri materiale se reflectă în debitul contului 714 “Alte cheltuieli operaţionale”, creditînd conturile de evidenţă a activelor respective indiferent de cauzele acestora şi faptul dacă au fost identificate persoanele vinovate. Ulterior aceste lipsuri evaluate la preţuri de piaţă urmează a fi recuperate pe seama persoanelor vinovate (în cazul cînd există acordul înscris al acestora sau decizia judecăţii) şi se raportă la alte venituri operaţionale;

d) lipsurile şi pierderile în urma calamităţilor naturale sau a altor evenimente excepţionale se raportă la contul 723 “Pierderi excepţionale” .

2) privind activele pe termen lung:a) surplusurile se înregistrează în creditul contului 621 “Venituri ale activităţii investiţionale”;b) lipsurile de active pe termen lung la valoarea de bilanţ (finalizate şi în curs de execuţie) se raportează la

cheltuielile activităţii investiţionale în debitul contului 721 “Cheltuieli ale activităţii de învestiţii”;c) lipsurile şi pierderile în urma calamităţilor naturale sau a altor situaţii excepţionale se raportează la pierderi

excepţionale în debitul contului 723 “Pierderi excepţionale” . La ieşirea activelor pe termen lung sumele majorării şi micşorării valorii de bilanţ se trec corespunzător la

veniturile şi cheltuielile activităţii de investiţii prin următoarele formule contabile: a) la suma majorării aferentă activelor pe termen lung ieşite:Debit contul 341 “Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”,Credit contul 621 “Venituri din activitatea de investiţii”;b) la suma micşorării aferentă activelor pe termen lung ieşite:Debit contul 721 “Cheltuieli ale activităţii de investiţii”,Credit contul 341 “Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung

2) decontarea cheltuielilor şi veniturilor anticipate, aferente anului curent de gestiune La această etapă se efectuează următoarele lucrări:1) precizarea şi trecerea la consumurile, cheltuielile şi veniturile perioadei de gestiune a sumelor respective de

cheltuieli şi venituri anticipate. Astfel, unele cheltuieli achitate în avans (chiria, abonarea la literatură specială) se reflectă în momentul plăţii în debitul contului 251 “Cheltuieli anticipate curente”, iar ulterior la survenirea perioadei respective se trec din creditul acestui cont în debitul conturilor corespunzătoare: 813 “Consumuri indirecte de producţie”, 712 “Cheltuieli comerciale”, 713 “Cheltuieli generale şi administrative”.

Veniturile anticipate se includ în veniturile perioadei de gestiune curente în funcţie de perioada (trimestrul, anul) în care acestea au fost cîştigate. De exemplu, venitul primit în avans pentru un an va fi constatat lunar ca venit al perioadei curente în mărime de 1/12 din suma acestuia în debitul contului 515 “Venituri anticipate curente” şi în creditul conturilor corespunzătoare ale veniturilor perioadei curente: 611 “Venituri din vînzări”, 612 “Alte venituri operaţionale”, 621 “Venituri din activitatea de investiţii”, 622 “Venituri din activitatea financiară”.

În mod similar se trece la veniturile şi cheltuielile fiecărei perioade de gestiune cota-parte respectivă a altor venituri şi cheltuieli anticipate, pornind de la termenul stabilit de întreprindere în fiecare caz aparte;

3) repartizarea consumurilor indirecte de producţieRepartizarea consumurilor indirecte de producţie se efectuează în conformitate cu cerinţele

S.N.C. 3 “Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii” şi S.N.C. 2 “Stocurile de mărfuri şi materiale” şi a politicii de contabilitate a întreprinderii;

4) întocmirea înregistrărilor de corectare pe conturile de evidenţă a operaţiilor de decontare

Aceste înregistrări se întocmesc la finele anului, dar pot fi întocmite şi lunar cu scopul de a nu permite casarea reciprocă a creanţelor şi a datoriilor. Înregistrările date apar în cazul cînd în evidenţă este utilizat un anumit cont de activ sau de pasiv care include funcţiile contului atît de pasiv, cît şi de activ (cu sold debitor şi creditor, de exemplu 227 “Creanţe pe termen scurt cu personalul”). Analiza decontărilor cu debitorii şi creditorii constă în verificarea situaţiei decontărilor conform documentelor respective. Verificarea decontărilor se efectuează prin expedierea în adresa tuturor debitorilor a extraselor din conturile analitice. Debitorii le confirmă sau comunică obiecţiile. Rezultatele verificării se înregistrează într-un proces-verbal.

În unele conturi de pasiv privind decontările pot apărea solduri debitoare (în decontările cu bugetul, personalul, furnizorii, organele de asigurări). Astfel de solduri se trec în conturile de activ corespunzătoare pentru evidenţa creanţelor.

Dacă în conturile de activ privind decontările se formează solduri creditoare, acestea se trec în conturile respective de pasiv şi în bilanţ vor fi reflectate în componenţa datoriilor.

În cazurile date înregistrările contabile pentru soldurile creditoare a conturile de activ şi soldurile debitoare ale conturilor de pasiv vor fi următoarele formule contabile:

- pentru creanţele şi datoriile privind decontările cu personalul:Debit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului”Credit contul 532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii”

- pentru creanţele şi datoriile privind decontările cu bugetul:Debit contul 225 “Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”

- pentru creanţele şi datoriile privind decontările cu cumpărătorii:Debit contul 221 “Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”Credit contul 523 “Avansuri pe termen scurt primite”

- pentru creanţele şi datoriile privind decontările cu furnizorii:Debit contul 224 “Avansuri pe termen scurt acordate”Credit contul 521 “ Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”

Un loc deosebit la analiza creanţelor îl ocupă plăţile expirate pentru produse, lucrări, servicii. În conformitate cu politica de contabilitate, întreprinderea poate să creeze pe seama cheltuielilor comerciale o rezervă pentru recuperarea pierderilor probabile aferente datoriilor dubioasei, luîndu-se în consideraţie factorii de risc în perioada curentă şi viitoare. Crearea rezervei nominalizate se reflectă prin înregistrarea:

Debit contul 712 “Cheltuieli comerciale”Credit contul 222 “Corecţii la datorii dubioase”.Dacă în urma confruntării decontărilor s-a constatat că creanţele sînt dubioase (întreprinderea cumpărătoare este

lichidată şi nu are succesori, a expirat termenul de prescripţie, debitorul nu recunoaşte datoriile etc.) în contabilitate se

întocmesc liste privind creanţele nesigure. Listele nominalizate se prezintă la comisie pentru a fi examinate. În baza avizului comisiei creanţele la care a expirat termenul de prescripţie (3 ani conform SNC şi 2 ani conform Codului Fiscal), precum şi cele adjudecate de judecată, dar neîncasate în legătură cu insolvabilitatea debitorului, se perfectează printr-un ordin al directorului întreprinderii.

Dacă întreprinderile-debitori constatate anterior ca insolvabile, sumele datoriilor cărora au fost anulate, şi-au exprimat disponibilitatea de a achita facturile, în contabilitatea întreprinderii se întocmesc formule contabile privind restabilirea creanţelor considerate dubioase:

din contul altor venituri operaţionale: Debit contul 221 “Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”,Debit contul 223 “Creanţe pe termen scurt ale părţile legate”,Debit contul 229 “Alte creanţe pe termen scurt”,Credit contul 612 “Alte venituri operaţionale”.

din contul rezervei privind creanţele dubioase:Debit contul 221 “Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”,Debit contul 223 “Creanţe pe termen scurt ale părţile legate”,Debit contul 229 “Alte creanţe pe termen scurt”,Credit contul 222 “Corecţii la datorii dubioase”.

Analizei vor fi supuse de asemenea creanţele şi datoriile pe termen lung. La survenirea termenului de achitare mai mic de un an întreprinderea transferă creanţele şi datoriile pe termen lung în creanţe şi datorii pe termen scurt.

5) efectuarea (după caz) reevaluării activelor pe termen lung În urma reevaluării se determină valoarea reevaluată a activelor pe termen lung, ce reprezintă valoarea lor

venală la data reevaluării diminuată cu suma corespunzătoare a uzurii acumulate. În conformitate cu prevederile S.N.C. 13 “Contabilitatea activelor nemateriale”, S.N.C. 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” şi S.N.C. 25 “Contabilitatea investiţiilor” întreprinderile pot să efectueze reevaluarea activelor pe termen lung, utilizînd una din următoarele două metode:

la valoarea iniţială cu reevaluarea concomitentă a uzurii acumulate; la valoarea de bilanţ fără evaluarea uzurii acumulate.

Rezultatele reevaluării activelor pe termen lung se înregistrează într-un proces-verbal de formă corespunzătoare .

6) precizarea valorii stocurilor de mărfuri şi materialeÎn conformitate cu paragrafele 19-25 ale S.N.C. 2 “Stocurile de mărfuri şi materiale” întreprinderile

evaluează stocurile de mărfuri şi materiale în contabilitatea curentă prin diferite metode: costului normativ, vînzărilor cu amănuntul, identificării, FIFO, costului mediu ponderat, LIFO.

În rapoartele financiare stocurile de mărfuri şi materiale se reflectă la valoarea cea mai mică dintre costul şi valoarea realizabilă netă (V.R.N.) a acestora.

Dacă costul efectiv al stocurilor de mărfuri şi materiale este mai mic ca valoarea realizabilă netă a acestora, în rapoartele financiare bunurile materiale vor fi reflectate la costul efectiv, calculat prin una din metodele nominalizate mai sus şi acceptate de întreprindere în politica sa de contabilitate.

În cazul cînd valoarea de bilanţ (costul efectiv) depăşeşte valoarea realizabilă netă a bunurilor materiale, acestea se evaluează la V.R.N.

Diferenţa care depăşeşte V.R.N. a stocurilor de mărfuri şi materiale se constată ca cheltuieli ale perioadei şi se reflectă în contabilitate prin următoarea formula contabilă:

Debit contul 714 “Alte cheltuieli operaţionale” – la suma totală a diferenţei,Credit contul 215 “Producţia în curs de execuţie” – la suma diferenţei aferente soldului producţiei în curs de

execuţie”,Credit contul 211 “Materiale” – la suma diferenţei aferente soldului materialelor,Credit contul 217 “Mărfuri” – la suma diferenţei aferente soldului mărfurilor.

7) închiderea conturilor contabilităţii de gestiune În conformitate cu Planul de conturi contabile actual, conturile contabilităţii de gestiune (clasa 8) se închid la

finele fiecărei perioade de gestiune şi nu au sold. Sumele decontate din conturile nominalizate se iau în calcul la determinarea indicatorilor corespunzători din rapoartele financiare. La începutul următoarei perioade de gestiune sumele decontate din conturile contabilităţii de gestiune (cu excepţia contului 822) se restabilesc Suma pierderilor aferente returnărilor şi reducerilor de preţuri la mărfurile vîndute (serviciilor prestate), se trece în contabilitatea financiară la cheltuielile perioadei, se permite spre deducere în scopuri fiscale, dacă sînt anexate documentele necesare.

8) reflectarea diferenţelor de curs valutar Mijloacele băneşte, creanţele şi datoriile, cît şi capitalul nevărsat în valută străină urmează a fi exprimate la

cursul, stabilit de Banca Naţională a Moldovei la 31 decembrie, deoarece aceste posturi trebuie reflectate în bilanţ în valuta naţională – leul moldovenesc.

Diferenţele de curs valutar favorabile aferente mijloacelor băneşti, datoriilor debitoare şi cele creditoare sînt incluse în componenţa venitului impozabil, deci prin urmare urmează a fi impozitate cu impozitul pe venit.

9) închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli şi determinarea profitului net (pierderii nete) al (a) anului de gestiune Închiderea conturilor este un proces care se efectuează la finele anului prin trecerea sumelor acumulate din

conturile de venituri şi cheltuieli (clasele 6-7) în contul 351 “Rezultat financiar total”. Acest cont se utilizează numai la finele anului pentru generalizarea veniturilor şi cheltuielilor realizate în cursul anului de gestiune şi determinarea rezultatelor financiare din toate tipurile de activităţi ale cooperativei, inclusiv posturile excepţionale. În acest caz se întocmesc formulele contabile (pe tipuri de activităţi):

a) la suma totală a veniturilor acumulate în anul de gestiune: Dt 611 “Venituri din vînzări”, Dt 612 “Alte venituri operaţionale”, Dt 621 “Venituri din activitatea de investiţii”, Dt 622 “Venituri din activitatea financiară”, Dt 623 “Venituri excepţionale”, Ct 351 “Rezultat financiar total”;b) la suma totală a cheltuielilor acumulate în anul de gestiune: Dt 351 “Rezultat financiar total” Ct 711 “Costul vînzărilor” Ct 712 “Cheltuieli comerciale” Ct 713 “Cheltuieli generale şi administrative” Ct 714 “Alte cheltuieli operaţionale” Ct 721 “Cheltuieli ale activităţii de investiţii” Ct 722 “Cheltuieli ale activităţii financiare” Ct 723 “Pierderi excepţionale”. În cazul în care, după închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli, rulajul creditor al contului 351 „Rezultat

financiar total” este mai mare decît rulajul debitor, întreprinderea obţine profit care este trecut la contul 333 „Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune” prin formula contabilă:

Dt contul 351 „Rezultat financiar total” Ct contul 333 „Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune”În cazul în care, după închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli, rulajul debitor al contului 351 „Rezultat

financiar total” este mai mare decît rulajul creditor, întreprinderea obţine pierdere care este trecută la contul 333 „Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune” prin formula contabilă:

Dt contul 333 „Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune” Ct contul 351 „Rezultat financiar total”

10) calcularea sumei efective a cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit Pentru a determina venitul impozabil(pierderea fiscală) venitul contabil al întreprinderii urmează să fie corectat

cu sumele diferenţelor permanente şi temporare. Cum am mai menţionat în contabilitate venitul contabil se determină ca soldul creditor sau debitor al contului 351 “Rezultat financiar total” după trecerea în acest cont la finele anului a tuturor veniturilor şi cheltuielilor. Pînă la momentul trecerii în contul rezultatului financiar total a cheltuielilor(economiilor) privind impozitul pe venit acest sold este un sold preliminar şi se reflectă în rîndul 130 “Profitul(pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare” din Raportul de profit şi pierdere” (mai detaliat vezi tema „Evidenţa datoriilor privind decontările cu bugetul”).

Elementele componente ale cheltuielilor(economiilor) privind impozitul pe venit sînt prezentate în următoarea schemă.

Contul 731 „Cheltuieli(economii) privind impozitul pe venit” corespondează în felul următor:

nr.crt.

Conţinutul operaţiuniiCorespondenţa conturilor

Debit Credit1. Calcularea datoriei curente privind impozitul pe venit 731 5342. Calcularea datoriei amînate privind impozitul pe venit 731 4253. Calcularea activului amînat privind impozitul pe venit 135 731

4. Recalcularea activului amînat privind impozitul pe venit aferent perioadelor precedente

135 731

5. Recalcularea datoriei amînate privind impozitul pe venit aferent perioadelor precedente

731 425

6. Anularea activului amînat privind impozitul pe venit aferent perioadelor precedente

731 135

7. Anularea datoriei amînate privind impozitul pe venit aferent perioadelor precedente

425 731

8. Trecerea cheltuielilor(economiilor) privind impozitul pe venit în contul rezultatului finanicar total

351 731

9. Achitarea impozitului pe venit 534 242

În continuare prin confruntarea rulajelor debitor şi creditor se determină soldul contului 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”, care reprezintă suma efectivă a cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit realizate în cursul anului de gestiune.

Această sumă se reflectă în postul 140 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit” din Raportul de profit şi pierdere pentru anul de gestiune.

La transferarea la buget plăţilor în avans privind impozitul pe venit se întocmesc formulele contabile:Debit contul 225 “Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”,subcontul 2251 “Creanţe pe termen scurt privind impozitul pe venit”,Credit contul 241 “Casa”,Credit contul 242 “Cont de decontare”,Credit contul 243 “Cont valutar”.

Debit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”,

Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit

Contul 731 “Cheltuieli(economii) privind impozitul pe venit”

Datorie curentă privind

impozitul pe venit

Activ curent privind

impozitul pe venit

Datorie amînată privind

impozitul pe venit

Activ amînat privind

impozitul pe venit

Contul 534 “Datorii privind decontările cu

bugetul”, subcontul 5341 “Datorii privind

impozitul pe venit al

persoanelor juridice”

Contul 225 “Creanţe pe termen scurt

privind decontările cu

bugetul”, subcontul 2251

“Creanţe pe termen scurt

privind impozitul pe venit”

Contul 425 “Datorii amînate privind

impozitul pe venit”

Contul 135 “Activ amînat

privind împozitul pe venit”

Credit contul 535 “Taxa pe valoarea adăugată şi accize de încasat”, subcontul “Impozitul pe venit plătit în avans”.

În conformitate cu art. 81 din Codul fiscal la finele anului plăţile în avans ale impozitului pe venit vărsate la buget se constată în Declaraţia privind impozitul pe venit a persoanei ce practică activitatea de antreprenoriat ca trecere în cont a impozitului pe venit. În acest caz în contabilitate se întocmesc următoarele formule contabile:

Debit contul 535 “Taxa pe valoarea adăugată şi accize de încasat”, subcontul“Impozitul pe venit plătit în avans”,Credit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”,

Debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5341“Datorii privind impozitul pe venit al persoanelor juridice”, Credit contul 225 “Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”,subcontul 2251 “Creanţe pe termen scurt privind impozitul pe venit”.

La finele anului cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit se trec din contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit” în contul 351 “Rezultat financiar total”, iar contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit” se închide.

Această operaţie se reflectă în contabilitate prin formula contabilă:Debit contul 351 “Rezultat financiar total”Credit contul 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”

În condiţiile aplicării cotei „zero” la impozitul pe venit (art. 15 din Codul fiscal) impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător nu se calculează şi nu se reflectă în evidenţa contabilă.

11) Întocmirea Cărţii mari şi efectuarea controlului înregistrărilor contabile.Aici se efectuează închiderea următoarelor registre pentru ultima lună a perioadei de gestiune:a) jurnalelor-order sau a altor registre de evidenţă (acceptate la aplicarea sistemului contabil complet),b) borderourilor de evidenţă a operaţiunilor economice, balanţelor de verificare , Registrului-jurnal de

evidenţă a operaţiunilor economice sau a altor registre prevăzute de S.N.C. 4 (la aplicarea sistemului contabil simplificat).

În funcţie de sistemul contabil aplicat totalurile din jurnalele-order, borderourile de evidenţă a operaţiunilor economice balanţele de verificare se trec în Cartea mare sau Balanţa de verificare a conturilor sintetice în care se determină rulajele, se calculează totalurile şi se determină soldul fiecărui cont sintetic. La utilizarea Registrului – jurnal de evidenţă a operaţiunilor economice totalurile pe fiecare cont sintetic se fac nemijlocit în carte şi tot aici se determină soldul pe fiecare cont. În baza rulajelor şi soldurilor conturilor sintetice din Cartea mare, Balanţa de verificare sau Registrul – jurnalul de evidenţă a operaţiunilor economice (formularul nr. S-1) se întocmesc rapoartele financiare.

Întocmirea rapoartelor financiare este precedată de confruntarea rulajelor şi soldurilor conturilor contabilităţii sintetice şi analitice, verificarea reciprocă a totalurilor din unele registre contabile distincte.

Soldul elementului patrimonial la sfîrşitul

perioadei de gestiune

Soldul elementului

patrimonial la începutul perioadei

de gestiune

Creşterea elementului

patrimonial în timpul perioadei de

gestiune

Micşorarea elementului

patrimonial în timpul perioadei de

gestiune

3. Conţinutul şi modul de întocmire a rapoartelor financiareModul de întocmire a rapoartelor financiare este reglementat de prevederile S.N.C. 5 “Prezentarea rapoartelor

financiare”.Bilanţul contabil - un raport financiar în care se reflectă patrimoniul şi situaţia economico-financiară a întreprinderii la un moment dat. Bilanţul se întocmeşte semianual (de către entităţile de interes public) şi anual (de către toate entităţile). Lucrările de completare a bilanţului anual al întreprinderii reprezintă, prin conţinutul lor, operaţiuni de prelucrare şi transpunere a datelor din bilanţul precedent şi din Cartea mare sau alt registru similar.

În coloana 5 “La finele anului de gestiune precedent” se reflectă datele la începutul anului conform Bilanţului contabil de intrare, care trebuie să coincidă cu datele din coloana 4 “La finele perioadei de gestiune curente” a Bilanţului contabil pentru anul precedent, ţinînd cont de reformarea efectuată şi ajustările incluse în urma modificărilor în politica de contabilitate.

La întocmirea bilanţului contabil trebuie de respectat următoarele reguli principale: ne admiterea compensării reciproce a activelor şi pasivelor cu excepţia cazurilor prevăzute de S.N.C.; clasificarea activelor şi datoriilor după termenul de utilizare (achitare) pe termen lung şi scurt. Activele şi

datoriile pe termen lung a căror perioadă de utilizare (achitare) nu depăşeşte 12 luni se reflectă în bilanţ ca active şi datorii pe termen scurt;

mijloacele băneşti, creanţele şi datoriile în valută străină trebuie să fie recalculate conform cursului BNM la 31 decembrie a anului de raportare. Diferenţe de curs valutar se înregistrează ca venituri şi/sau cheltuieli ale activităţii financiare.

Modul de determinare a indicatorilor Bilanţului contabil este reglementat de SNC corespunzătoare.Mărimea fiecărui element patrimonial reflectat în bilanţul contabil se determină în baza relaţiei următoare:

= + –

Raportul de profit şi pierdere Dacă bilanţul contabil reflectă situaţia financiară a întreprinderii la un anumit moment de timp, Raportul de

profit şi pierdere generalizează operaţiunile economice efectuate într-un interval de timp concret, numit perioadă de gestiune. Raportul de profit şi pierdere cu total cumulativ de la începutul anului de gestiune. Indicatorii prezentaţi în Raportul de profit şi pierdere se divizează în trei grupe: venituri, cheltuieli şi rezultate financiare (profituri sau pierderi).

Raportul de profit şi pierdere se completează în baza rulajelor conturilor de venituri şi cheltuieli (clasele 6 şi 7 ale Planului de conturi).

La întocmirea raportului privind rezultatele financiare este necesar de respectat următoarele reguli:- toţi indicatorii se completează cu total cumulativ de la începutul anului;- veniturile şi cheltuielile se reflectă în baza principiului specializării exerciţiilor (contabilitate de

angajamente), adică în perioada de gestiune în care ele au avut loc, indiferent de momentul încasării şi achitării mijloacelor băneşti;

- veniturile şi cheltuielile generate de unele şi aceleaşi tranzacţii se constată în aceiaşi perioadă de gestiune;- indicatorii negativi se înscriu în paranteze.

Raportul privind fluxul capitalului propriu caracterizează sursele de formare ale acelor active care constituie proprietatea întreprinderii. Spre deosebire de bilanţul contabil, raportul privind fluxul capitalului propriu conţine nu numai informaţia la o dată anumită, ci şi informaţii referitoare la fluxul (majorarea şi diminuarea) elementelor componente ale capitalului propriu în cursul anului. El conţine informaţii privind starea şi mişcarea (majorarea) elementelor capitalului propriu. Raportul are aceiaşi structură ca şi capitolul 3 a bilanţului contabil şi cuprinde 4 compartimente:

1. Capital statutar şi suplimentar;2. Rezerve;3. Profit nerepartizat (pierdere neacoperită);4. Capital secundar.La întocmirea raportului trebuie luat în considerare că în componenţa capitalului propriu intră elemente care

majorează mărimea acestuia (capitalul statutar, capitalul suplimentar, rezervele, profitul nerepartizat, capitalul secundar) şi elemente care se scad la determinarea mărimea capitalului propriu (capital nevărsat, capital retras, pierderea neacoperită, profit utilizat al anului de gestiune).

Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti - unul dintre formularele principale în cadrul rapoartelor financiare ale întreprinderii, în care se reflectă toate modificările intervenite în resursele financiare, din punctul de vedere al încasărilor şi plăţilor mijloacelor băneşti în cursul anului.

Modul de întocmire a raportului privind fluxul mijloacelor băneşti este reglementat de prevederile S.N.C. 7 “Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti”. Întreprinderea întocmeşte Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti prin metoda directă, în baza datelor conturilor contabile. Informaţiile obţinute prin aplicarea acestei metode evidenţiază principalele tipuri de încasări şi plăţi băneşti în funcţie de genul de activitate.

La întocmirea acestui raport este necesar de respectat următoarele reguli: în Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se reflectă:

- mijloacele băneşti ale întreprinderii în valută naţională şi străină care se află în casă, în conturile curente, pe conturile de acreditiv, pe cardurile bancare şi alte conturi prevăzute de legislaţie;

- transferurile băneşti în expediţie (mijloacele băneşti depuse în casieriile băncilor, oficiilor poştale sau transmise încasatorilor pentru înregistrarea ulterioară a acestora în conturile curente sau speciale ale întreprinderii sau pentru transferarea către beneficiari);

- documentele băneşti, care se află în casa întreprinderii (timbrele taxei de stat, mărcile poştale, biletele de călătorie plătite, biletele de tratament şi odihnă, formularele cu regim special etc);

în Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti nu se reflectă:- mijloacele băneşti din conturile de depozit, plasate în obligaţiuni, certificate bancare şi alte hîrtii de valoare;- operaţiunile nebăneşti, care influenţează mărimea profitului net al întreprinderii (operaţiunile de schimb,

amortizarea şi uzura activelor pe termen lung, impozitele amînate etc.);- mişcarea internă a mijloacelor băneşti (primirea mijloacelor băneşti din conturile curente şi conturilor speciale

în casă şi invers, procurarea şi vînzarea valutei străine, plasarea mijloacelor băneşti pe cardurile bancare, şi alte sume care se reflectă în conturi de mijloace băneşti pentru a nu admite dublare sumelor);

- mişcarea mijloacelor băneşti se determină în baza metodei de casă în baza datelor din conturile de evidenţă a mijloacelor băneşti pentru perioada de gestiune;

- Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se întocmeşte în baza metodei directe, care presupune reflectarea fluxurilor de încasări şi plăţi pe tipuri de activităţi alte întreprinderii (operaţională, investiţională şi financiară), dezvăluie intrările şi ieşirile de mijloace băneşti din evenimentele excepţionale, precum şi diferenţele favorabile şi nefavorabile aferente soldurilor de mijloace băneşti;

- pentru verificarea corectitudinii calculării fluxului net al mijloacelor băneşti întreprinderile pot aplica metoda indirectă de întocmire a Raportului privind fluxul mijloacelor băneşti, care presupune corectarea profitului net din activitatea operaţională.