tema 1: obectul de studiu

7/24/2019 Tema 1: Obectul de Studiu

http://slidepdf.com/reader/full/tema-1-obectul-de-studiu 1/9

OBIECTUL DE STUDIU AL RETORICII JURIDICE

• Definiţii ţi delimitări conceptuale

• Funcţiile retoricii uridice

• Domenii de interferenţă ale retoricii uridice cu alte

di!cipline

CO"#I"UTUL TE$EI

Din antichitate până în prezent retorica a cunoscut perioade dedeclin, destituiri din registrul ştiinţelor şi disciplinelor de studiu şireabilitări. Aşa cum menţionează unii autor că, daca grecii, din teama de

asianizare (cf. ietzsche!, de anarhie şi de "iolenta, au căutat un organoncare să e#tindă $urisdicţia raţiunii dincolo de hotarele silogismului, cu atâtmai mult societatea moderna a conflictelor, confruntărilor, are ne"oie desistemul retoric ca modalitate de negociere a diferendelor. %etorica estemai mult decât un set de reguli& prin amploarea obser"aţiilor, preciziadefiniţiilor şi rigoarea clasificărilor, ea se constituie ca studiu sistematic alresurselor limba$ului. Datorită reorientării atenţiei asupra subiecti"ităţii,

în centrul preocupărilor specialiştilor din di"erse domenii începe din ce înce mai mult să fie dialogul, negocierea, argumentarea, discursul (Acţionaişi non ficţional!, fapt ce a contribuit la reabilitarea retoricii. Astfel, din ceîn ce mai mult sesizăm manifestarea unui interes în creştere pentruretorică în general, dar şi pentru aplicaţiile retorice, cum ar putea firetorica $uridică ca domeniu specializat al practicii discursi"e şi oratoriei,deoarece retoricul începe să fie pretutindeni şi în consecinţă asistăm lanaşterea celor mai di"erse retorici' a imaginii, a titlului, a po"estirii, adiscursului etc.

De aceea, din cele spuse putem afirma cu certitudine că nu estedeloc întâmplător faptul că marea ma$oritate a departamentelor de drept,ştiinţe politice, comunicare, filosofie, filologie includ în programele lor retorica şi teoria argumentării sau în cadrul cursurilor de formare

continuă, trainingguri pentru adulţi (pedagogi, publicişti, oameni politici, $urişti, e#perţi ş. m. a.! care "or săşi optimizeze capacitatea decomunicare.

încercând delimitarea cadrului problematic al retoricii $uridice, "om"edea că aceasta îşi are rădăcinile în cele mai îndepărtate perioade dinistoria umanităţii. )angenţe directe cu domeniul retoricii $uridice are



**

caracterul public al şedinţelor de $udecată în democraţia Ateniană, dar şiîn conte#tul roman, în special discursule a"ocaţilor pledanţi. De asemeni,în calitate de suport practic în dez"oltarea genului $udiciar regăsimadunările din +recia Antică, unde se supuneau discuţiei probleme de

interes pentru societate şi unde fiecare cetăţean îşi putea e#prima punctulde "edere, dar şi formula re"endicările. ar în calitate de e#empleeducaţionaldidactice pot ser"i procesele de $udecată în care cu măiestriecetăţenii îşi susţineau opiniile în faţa $uraţilor şi a celorlalţi membri astatuluicetate.-rin etimologia sa termenul retorică, este de origine greacă şi însemna acurge/, cu referire la arta de a rosti o cu"ântare bine alcătuită, agreabilă, precum si0sau meşteşugul bunei cu"ântări/. )eoreticienii preocupaţi destudiul acestui domeniu au a"ut opinii împărţite referitoare la statutulacestei discipline. Astfel, unii dintre teoreticieni atribuiau retorica politicului, considerând că acestea sunt identice. în această direcţie esteorientată opinia oratoruluia"ocat din %oma antică 1icero, care numeşteretorica o parte din ştiinţa ocârmuirii/. -entru acest autor, ştiinţa

ocârmuirii este totuna cu înţelepciunea. întâlnim şi autori, care fiind preocupaţi de studiul retoricii o apreciau ca pură filosofie (această opinieera împărtăşită de celebrul socrate. 2 altă "iziune asupra acestuidomeniu, este e#pusă de cei care considerau că retorica este o "ariantă alogicii. în acest sens, 1hrisip, de e#emplu, apreciază retorica ca ştiinţa dea "orbi corect/.

1hiar dacă asistăm la această di"ersitate de comprehensiune aesenţei retoricii, totuşi în conte#tul antichităţii întâlnim gânditori care auapreciat la $usta sa "aloare statutul ştiinţific al retoricii şi au puso îndrepturile ei fireşti. în consecinţă, definiţiile formulate de Aristotel, şirespecti" ale lui 1leante sunt considerate ca fiind cele mai potri"ite,deoarece redau esenţa retoricii. -entru aceştia retorica este ştiinţa de a"orbi bine/. Acest punct de "ederea a fost însuşit de 3arcus 4abius

5uintilianus şi, după modelul lui, alţi mari oratori ai lumii. 4iind strânslegată de acti"ităţile publice în +recia antică retorica a cunoscut oînflorire deosebită în secolul al 6lea î.e.n., datorită sofiştilor. DacăAristotel în lucrarea Retorica a fundamentat această ştiinţă din punct de"edere teoretic, atunci Demostene, cel mai de seamă reprezentant alretoricii, în secolul al 6lea î.e.n., ia dat utilizare practică în acti"itatea



politică. în realitate, ceea ce defineşte omul grec antic cu ade"ărat culti"ateste cultura oratorică, care a dominat antichitatea. După cum samenţionat, interes pentru domeniul retoricii au prezentat şi romanii. 1eimai cunoscuţi retori romani şi teoreticieni ai genului au fost 3arcus

)ullius 1icero {De oratore, Brutus) şi 3arcus 4abius 5uintilianus {Deinstitutione oratoria). Astfel, în antichitatea grecească sau latină, cu"ântul{logosul) sau discursul era organul cel mai puternic prin care societatea seadresa oamenilor chemaţi să participe la "iaţa publică şi politică.

7n 8"ul 3ediu, retorica a fost culti"ată în cadrul celor şapte arteliberale/, ea de"enind o ştiinţă rigidă ale cărei reguli şi precepte erauasimilate mecanic. 8poca modernă a subordonat retorica altor domenii,cum ar fi, de e#emplu, "ieţii parlamentare sau ştiinţelor $uridice. ouaretorica nu mai este arta "orbirii elegante, ci teoria comunicării persuasi"e' argumentarea de"ine o componentă esenţiala a acti"ităţiidiscursi"e în general, a celei politice, publicitare în particular. -roblemacare se pune este chiar aceea a transformării retoricii întrun fel de matricea ştiinţelor umane. De aici încolo putem să "orbim despre oratoria

specializată, gen retorica juridică. 2r, miza exerciţiului democratic şi acomunicării sociale este argumentarea% negocierea şi nu coerciţia, altfel

spus forţa dreptului şi nu dreptul forţei.

4ie apreciată ca arta de a con"inge un auditoriu, printroargumentaţie bogată, riguroasă, pusă în "aloare de un stil ales şi olimbă strălucitoare, plăcută, agreabila, fie ca arta sau ştiinţa de a"orbi bine, frumos şi con"ingător, retorica rămâne a fi o prezenţă

permanentă a "ieţii umane. A con"inge înseamnă a influenţa sau alucra asupra altora în aşa fel, încât ideile, emoţiile şi deciziilenoastre să le primească, să şi le însuşească, să ia caracterul unor ideisau hotărâri proprii. Arta de a "orbi bine este arta de a face pecine"a să cedeze şi să se lase con"ins. -entru a îndeplini acest scopretorica ne recomandă ca, la fiecare subiect abordat, să folosim un

limba$ ad ton plăcut, argumente puternice, procedee carei sunt proprii şi de neinocuit.7n consecinţă, asociată cu ars bene dicendi, retorica trimite la faptulmultitudine de semnificaţii conte#tuale'

• persuasiune şi con"ingere&• seducţie sau manipulare&



**

• instituirea "erosimilului, a opiniei, sugerând inferenţe sau chiar

calculândule în locul interlocutorului&• sugerarea implicitului prin e#plicit&• instituirea unui sens figurat, descifrat pe baza sensului literal&

• utilizarea unui limba$ figurat şi stilizat (limba$ul literar!&• decelarea intenţiilor locutorului sau autorului te#tului prin intermediul

urmelor/ enunţării în enunţ.Din analiza definiţiilor date termenului,9retorică/ "om putea "edea

că aceasta reprezintă, prin conţinutul său, un concept comple#, care estefolosit cu mai multe sensuri interdependente, care nu sunt întotdeaunadelimitate cu precizie. încercând să facem anumite generalizări asupraacestor definiţii putem considera că cele mai importante caracteristiciatribuite conceptului retorică/ sunt' disciplină, obiect de studiu& artă şi ştiinţă a elaborării discursului& tehnică a omării discursului& practică socială.

n conte#tul actual, este susţinută ideea conform căreia retoricanu mai este o „artă a ornamentări/ discursului, ci mai degrabă unmod firesc, organic/ al producerii acestuia: „fie că vrem, fie că nu

vrem, retorica s-a insinuat n cotidian cu multiplele sale forme !i

construc"ii, modific#nd modul nostru de g#ndire

Din acest punct de "edere, studiul retoricii şi al teorieiargumentării este esenţial pentru'

înţelegerea funcţionării discursului de orice tip ($uridic, politic,mediatic, publicitar, didactic etc.!&

facilitarea unei lecturi/ critice a te#telor $uridice, politice, publicitare, filosofice, mediatice conform unei grile de decodare care presupune instituirea unor mecanisme de apărare0imunizare în faţamanipulării&

producerea unor discursuri adec"ate situaţiilor de comunicare întro

eră comunicaţională care a depăşit stadiul informaţional/.%etorica impregnează ansamblul relaţiilor sociale, transpare în

procesul comunicării, al interacţiunii umane, în cursul dezbaterilor, aldiscuţiilor cotidiene sau mediatice, al $ustificărilor şi probatoriilor $uridicesau în demonstraţii ştiinţifice şi "irtuozităţi oratorice. Aşa cum arată D.%o"enţa4rumuşani' A argumenta nu este nicidecum un lu#, ci o



necesitate. A nu putea argumenta este o altă cauză de inegalitate culturalăcare se suprapune tradiţionalei inegalităţi economice. 2r, sistemuldemocratic acordă tuturor cetăţenilor dreptul de a lua cu"ântul prininstituirea libertăţii de e#presie ca drept constituţional de bază. De aceea,

în secolul al ::lea, după căderea regimurilor totalitare, istoria retoriciise "a confunda cu istoria politică/.

Din cele spuse putem afirma că, prin Retorica juridică se poate

înţelege atât arta „gândirii frumoase”, cât şi un ansamblu de tenici

ale discursului a!ând ca scop primordial persuasiunea, justificarea

şi deliberarea.

1a oricare altă disciplină, retorica se caracterizează prin anumitefuncţii specifice. ;nii autori preocupaţi de determinarea funcţiilor retoricii consideră că aceasta are patru funcţii fundamentale'"uncţia persuasi!ă care se a#ează pe utilizarea diferitelor metode de acon"inge un auditor. n general, pot fi menţionate mai multe metodefolosite în influenţare0coerciţie' a! e#erciţiul puterii& b! seducţia& c!argumentaţia& d! manipularea, etc. Dintre acestea seducţia poate fi

utilizată ca scop şi efect al retoricii& demonstraţia, care ţine dedomeniul ştiinţelor& argumentaţia care aderă la perspecti"a logicii, care poate în mod real să modifice punctul de "edere al unei persoane."uncţia ermeneutică (hermeneutica, conform D8:, ştiinţa şi artainterpretării te#telor "echi, sau metoda de interpretare a te#telor cucaracter $uridic, religios, filosofic şi în general a fenomenelor culturii!care este pri"ită ca o interpretare continuă a retoricii ad"ersarului.

Această funcţie este prioritară pentru practica $uridică, dar fiind faptulcă aplicarea cadrului legal este realizat prin interpretare."uncţia euristică ce se referă la faptul că retorica propune soluţii încazul problemelor care nu permit încadrarea acestora în tiparulcertitudinii. -e teren $uridic această funcţie de"ine destul de eficientăîn cazul lacunelor, atunci când este ne"oie de a oferi soluţii la

probleme care solicită luarea de decizii."uncţia pedagogică, explicati!ă, critică, pri"eşte retorica în calitateasa de disciplină al cărei studiu permite descifrarea şi elaborareate#telor literare sau a discursurilor. %ealizarea acestei funcţii presupune o acti"itate în două etape' prima, cea ademonstrării0argumentării discursului prezentat public ($uridic, politic,



**

publicitar, mediatic!, a doua, a remontării şi a generării din perspecti"ă retorică şi argumentati"ă a te#telor. <a funcţiilemenţionate sar mai putea adăuga şi cea re"elatoare a particularităţilor "erbale ale unui "orbitor, precum şi funcţia metaling"istică.

"uncţia re!elatoare se referă atât la faptul că retorica reflectă spiritulfiecăruia dintre noi, cât şi la aspectul întrepătrunderii dintre modul particular de e#primare a propriilor idei care nu poate fi înţeles fără aaccepta întrepătrunderea permanentă între noi şi ceilalţi."uncţia metaling!istică& tratând codul, limba$ul însuşi, se poate spunecă retorica este înainte de toate o reflecţie asupra cu"ântului (scris sau"orbit!, o disciplină care studiază condiţiile unei comunicări maieficace în cadrul unei limbi date. Aceasta presupune posibilitateaefectuării unei alegeri/ între infinitele posibilităţi şi0sau subtilităţi alelimba$ului.

7n literatura de specialitate mai întâlnim o abordare interesantăa funcţiilor retoricii , după care se face distincţie între'' Retorica numeşte. 1onform acestei funcţii retorica contribuie

delimitarea între obiecte, fenomene, lucruri, deoarece acestea se găsesc înlume fără nume& oamenii sunt cei care conferă lucrurilor nume. 8#. $urt,

jaf, t#l%ărie, calificare juridică etc.&Retorica descătu!ea'ă frustrările. (rin cadrul aplicativ al retoricii

fiecare fiin"ă umană aplică cadrul retoric la situa"ii cotidiene,

profesionale pentru a-!i argumenta importan"a ac"iunilor !i deci"iilor.

(rin intermediul acestei func"ii oamenii atunci c#nd se simt pri'onieri ai

unei istorii care-i transcend, ei ncearcă să-!i furni'e'e argumente cum să

facă ca ac"iunile lor să aibă o importan"ă crucială.

#Retorica distrage atenţia. întro lume a tehnologiilor informaţionale şi acomunicării me$ele se află întro permanenţă concurenţă, luptând pentru acâştiga atenţia receptorului, deaceea pentru aşi atinge scopurile persuasi"e, "orbitorul trebuie să distragă atenţia interlocutorului de la

modurile alternati"e de a percepe situaţiile, dar şi de la celelalte mesa$e.#Retorica descide noi perspecti!e, încura$ând descoperirea unor noimoduri de a "edea lumea, de a găsi soluţii noi la probleme "echi.

4uncţiile menţionate demonstrează pe de o parte arealul foarte largşi totodată di"ersificat al retoricii, iar de pe alta, posibilitatea aplicării practice a acesteia în cele mai di"erse sfere ale acţiunii umane, dar şi



mediile în care retorica contemporană poate fi aplicată şi utilizată.)ransformarea retoricii întro matrice a ştiinţelor socioumane face

dificilă stabilirea unui in"entar e#hausti" al relaţiilor retoricii cu altediscipline. 2 imagine sumară a acestor cone#iuni, interferenţe,

suprapuneri sau identităţi între domenii pune în e"idenţă reintrarearetoricii în actualitate şi în cadrul problematic al cercetărilor.

%etorica fiind un mi$loc de persuasiune care acţionează atât îninterdependenţă cu logica, cât şi după estomparea influenţei acesteiadepăşeşte cadrul de referinţă disciplinar, regăsinduse în cele mai di"ersedomenii ale e#perienţei sociale. )ratând conţinutul discursului, ea se aflăîn relaţii strânse cu logica şi teoria argumentării. %etorica inter"ine acolounde logica, cu instrumentele sale dialectica, silogismul încearcă sătreacă limita între a con"inge şi a persuada. 1hiar dacă aceste cu"inte suntîn mod obişnuit folosite ca sinonime în "orbirea cotidiană, trebuie făcutăo distincţie terminologică între a con"inge şi a persuada. )ermenul acon"inge are o semnificaţie mai restrânsă& el semnifică a forţa pe cine"asă accepte o concluzie prin dez"oltarea unui argument "alid/. <ogica este

indispensabilă în realizarea persuasiunii, dar ea trebuie completată deretorică. %etorica poate influenţa acolo unde raţionamentul logic nu areforţa de con"ingere. După acţiunea logicii, retorica acţionează prinintermediul triadei& docere (a interesa0a instrui!, delectare (a seduce!,mo!ere (a con"inge!.

n legături strânse cu retorica este şi manipularea (zonă aflată laintersecţia psihologiei cu sociologia şi ling"istica!, care este studiată în

special în cadrul psihologiei sociale. 4olosind alte metode decât celeretorice, (cum ar fi dezinformarea şi propaganda!, manipularea permitemodificarea comportamentului unei persoane, fără să modifice în modnecesar şi punctul său de "edere. %etorica folosită în situaţii obişnuiteser"eşte adesea la disimularea sau la transformarea ade"ărului. Datorităacestei legături e#istente între retorică şi manipulare a şi apărut conotaţia

negati"ă a retoricii. 1u toate că obiecti"ul fundamental al retoricii este dea persuada prin intermediul argumentelor bine gândite şi organizate întrun sistem unic, utilizând diferite figuri argumentati"e, datorită cărorate#tul, discursul de"ine mai bogat în semnificaţii, totuşi în accepţiuneagenerală modul negati" de pecepere al retoricii se întîlneşte frec"ent.

<a fel, bine cunoscut este faptul că retorica este strâns legată şi de



**

ling"istică (ştiinţăpilot/!, precum şi de limba pe care se grefează. 8stee"identă, de asemenea, legătura retoricii cu pragmatica şi teoria actelor delimba$ (formulată de =.<. Austin şi dez"oltată de =.%. >earle!. %etoricaeste legată totodată de psihologie şi sociologie, mai ales din perspecti"a

realizării unor anumite strategii comunicaţionale. %etorica nu este ometodă de manipulare, ea contribuie la detectarea anumitor principii aleacesteia, la aplicarea unei grile de decodare pentru anumite discursuri, permiţând astfel o lectură mai bună şi0sau o audiţie/ mai bună. ?a chiar mai mult, ea poate contribui la o e#primare cotidiană mai bună, precum şiîn cadrul profesional, la perfecţionarea mi$loacelor de prezentare aanumitor idei.

Din perspecti"ă discursi"ă şi a tehnicilor de comunicare estee"identă cone#iunea cu domeniul dreptului, cel al politicii, în cadrulser"iciilor publice etc. 2r, în zilele noastre cercetările teoretice asupraretoricii diferă de preocupările antichităţii greceşti şi romane,caracterizate de o "iziune mult mai largă. Astfel, în zilele noastre,întâlnim discursuri care au o încărcătură raţională şi normati"ă (în sensul

de mecanisme raţionale folosite! mult mai mare, dar şi caracter imperati".Anume aşa un tip de discurs este discursul $uridic, care în afara actuluiargumentati", a susţinerii şi respingerii de probe formulate în baza unor mecanisme raţionale nu poate e#ista. Dat fiind acest fapt, retorica trateazădiscursul nu întrun mod abstract, ci ca pe un e"eniment, un act decomunicare cu o intenţie specifică, o adresă specifică şi o adec"are

situaţională şi conte#tuală. )otodată dacă retorica "eche "iza discursuloral, atunci astăzi asistăm la o di"ersificare a modalităţilor de e#punere.n fine, retorica, prin părţile sale de enunţare, are numeroase zone deinterferenţă cu ştiinţele cogniti"e şi oratoria.

7n fond, la o pri"ire mai atentă, probabil că nu "om găsi nici undomeniu de acti"itate în care să nu fie prezent unul sau altul dintreaspectele ce formează obiectul de studiu al retoricii. 3ai ales în conte#tulsocial, politic, $uridic, economic contemporan, în cadrul tendinţelor deglobalizare unde rolul abilităţilor de comunicare, care au începuturile înretorică sau do"edit a fi destul de actuale atât din punct de "edere practic,cât şi din punct de "edere teoretic.

+h. 3ihai afirmă că orice personalitate a "ieţii $uridice, politice,



comerciale nu şi poate îngădui să ocolească regulile retoricii în oral sauscris. 1onform tradiţiei retorica in"estighează calea prin care instituimcon"ingeri în public, iar punctul de plecare a acestei discipline îlconstituie probleme neuni"oc soluţionate, în orice domeniul publicului,

fie în cel al pri"atului. -robabil că cel mai important în cazul retoricii estenu doar soluţia, dar şi modul în care este fundamentată aceasta. Astfel,legiuitorul adoptă o lege cu ma$oritatea de "oturi, aceea a partidului degu"ernământ, obţinută prin disciplina de partid, prin conformitate cu programul partidului, cu principiile lui strategice şi cu mişcările tactice,iar legea trebuie săi asigure partidului succesul prezent şi "iitor însocietatea organizată etatic, trebuie însă să aibă şi acordul cetăţenilor îna o respecta. <a fel, şi o hotărâre $udecătorească trebuie să corespundăe#igenţelor legalităţii, conştiinţei intime a $udecătorului, idealurilor lui dedreptate, acordului publicului că a aplicat $ustiţia în chip echitabil. înambele situaţii limba$ul folosit trebuie să răspundă celor trei condiţiifundamentale ale actului retoric propriuzis să informeze, să do"edească,să obţină asumarea.

tema 1: obectul de studiu

Documents