TEHNICI LEGATE DE ALIMENTATIE

Observarea apetitului Definiţii Apetit – poftă de mâncare. Inapetenţă – lipsa poftei de mâncare faţă de anumite alimente. Anorexie – scăderea sau lipsa poftei de mâncare.

• Scop: Descoperirea şi combaterea: Inapetenţei. Anorexiei. Stabilirea diagnosticului: Bolnavii cu cancer gastric refuză carnea de vacă. Bolnavii în faza preicterică a hepatitei virale refuză grăsimile. Bolnavii cu diabet au apetit exagerat. Apetit preferenţial în cazul unor carenţe în organism – calciu la

gravide.

Combaterea anorexiei şi inapetenţei

Se verifică dacă inapetenţa este totală sau parţială.

Se identifică alimentele refuzate şi alimentele preferate.

Se asigură condiţii optime de servire a mesei.

Bolnavii inapetenţi se alimentează la intervale de 2-3 ore, cu porţii mici.

Se alternează lichidele reci cu lichide acidulate cu lămâie.

Nu se administrează bolnavului anorexic alimente hiperzaharate – gustul dulce provoacă senzaţie de saţietate i favorizează diareea.

Combaterea anorexiei şi inapetenţei

Profitând de senzaţia de sete se oferă alimentaţia sub formă lichidă (lapte, sucuri de fructe îmbogăţite cu lapte praf, cacao, gălbenuş de ou, preparate de zahăr, bulion de legume ce va fi îmbogăţit cu brânză, unt, făină, cacao şi completat cu zeamă de lămâie sau portocală).Se asigură un necesar caloric de 2500-3000 calorii zilnic – prin administrare de lichide hipercalorice.Se revine la alimentaţia solidă pe măsură ce revine apetitul.Se urmăreşte respectarea dietei.

RAŢIA ALIMENTARĂ

Obiective Acţiuni

   

Definiție ~ Cantitate de alimente ingerate care satisface cantitativ şi calitativ toate nevoile nutritive ale individului pe o perioadă de timp, de obicei de 24 ore.

~ Cantitatea de energie şi de factori nutritivi (proteine, glucide, lipide, minerale, vitamine, apă) furnizate prin aportul de alimente.

   

Date generale ~ Raţia alimentară este variabilă, în funcţie de vârstă (copil, adult, vârstnic), munca prestată, stare fiziologică (sarcina), condiţii de muncă (sportivi)starea de sănătate sau boală.

~ Este necesar să se cunoască nevoile organismului şi valoarea nutritivă a diferitelor alimente.

~ Eficienţa raţiei alimentare administrate individului se recunoaşte printr-o greutate normală constantă şi capacitatea organismului de a desfăşura activităţi în condiţii normale, fără a interveni oboseala sau alte manifestări patologice.

~ Starea de sănătate, capacitatea de muncă şi rezistenţa organismului faţă de condiţiile nefavorabile ale mediului înconjurător depind de un regim alimentar raţional.

Raţia calorică~ Raţia alimentară se măsoară în calorii. ~ Caloria reprezintă cantitatea de căldură necesară pentru a ridica

temperatura unui litru de apă cu un grad, între 0 şi 100 C.~ Aportul de alimente trebuie să asigure necesităţilor de calorii ale

organismului, în funcţie de vârstă, sex, masă corporală, activitate profesională.

~ Asigurarea necesarului alimentar corespunzător poate fi realizat numai prin calcularea exactă a necesităţilor, ţinând seama de valoarea nutritivă a principiilor alimentare:o 1g glucide = 4,1 calo 1g proteine = 4,1 calo 1g lipide = 9,3 cal

~ Cantitatea de energie calorică minimă indispensabilă organismului pentru menţinerea funcţiilor vitale reprezintă metabolismul bazal (MB) care este definit ca energia necesară unui individ aflat în stare de veghe, în repaus fizic şi psihic, la cel puţin 12 ore după ultima masă şi la cel puţin 24 de ore după ultima ingestie de proteine, în condiţii de neutralitate termică (temperatura mediului ambiant de 20 -21 C.

~ Valoarea MB variază în funcţie de: greutatea individului, suprafaţa corporală, sex, diferite stări fiziologice (graviditate, alăptare), factori de mediu (climat cald sau rece), stări patologice.

Conţinutul raţiei echilibrate

~ 400g glucide/24h → (6g/Kg.c./24h)~ 70g lipide/24h → (1g/Kg.c/24h)~ 70g proteine/24h → (1g/Kg.c./24h)~ Aportul de glucide şi lipide se diferenţiază după consumul

energetic al meseriei exercitate, vârstă, boală.~ Raţia de proteine, la copilul în perioada de creştere şi

dezvoltare, urca la 3,5g/Kg.c./24h~ La bătrâni raţia scade.~ Elementele neenergetice din raţia alimentară trebuie să fie în

echilibru cu cele energetice, adică, cu cât raţia alimentară este mai bogată în calorii, cu atât va creşte şi cantitatea de săruri minerale şi vitamine.

Calculul raţiei alimentare

~ Să se realizeze un echilibru între principiile nutritive. ~ La calculul raţiei alimentare se are în vedere:

o 50-55% glucideo 10-15% proteine din care:

40% de origine animală 60% de origine vegetală

o 30-40% lipide din care: 35% de origine animală 65% de origine vegetală

Necesarul caloric• Activitatea fizică sau travaliul muscular impune organismului consumul unui supliment de

calorii, a cărui valoare variază în funcţie de intensitatea şi durata efortului depus.• În funcţie de efortul depus, diversele profesii au fost împărţite în mai multe grupe:

– Profesii care necesită o cheltuială mai mică de energie: funcţionari de birou, medici, profesori, studenţi, ingineri, femei casnice.

– Profesii care necesită o cheltuială moderată de energie: mecanici, tractorişti, zugravi, şoferi.

– Profesii care necesită o cheltuială mare de energie: turnători, lăcătuşi, betonişti, instalatori.

– Profesii care necesită o cheltuială foarte mare de energie: mineri, fierari, înotători, canotori.

– Profesii cu cheltuială exagerată de energie: tăietori de lemne, spărgători de piatră, cosaşi.

• Nevoile calorice ale unui om în funcţie de efortul depus sunt considerate astfel: Pentru viaţa sedentară 800-900 cal./zi Pentru activităţi uşoare 900-1400 cal./zi Pentru activităţi moderate 1400-1800 cal./zi Pentru activităţi grele 1800-4500 cal

RAŢIA ALIMENTARĂ ↔ RAŢIA CALORICĂ

 

Definiţie:~Raţia alimentară reprezintă proporţia alimentelor de origine animală sau vegetală, pe 24 ore, conţinute în dietă.~Pentru a putea fi calculată este necesar să se cunoască:

▪ Nevoile organismului▪ Valoarea nutritivă a diferitelor alimente.

 

 Raţia alimentară şi raţia calorică este în funcţie de:~Vârstă.~Sex.~Activitatea prestată.~Starea de sănătate.~Starea de boală.

 

Condiţii: 

Raţia alimentară se măsoară în calorii.Raţia trebuie să corespundă cantitativ şi calitativ.Raţia minimă pentru organismul în repaus este de 1600 calorii, la care se adaugă raţia calorică necesară să acopere consumul din timpul activităţii depuse.Calculul se face în funcţie de vârstă, sex, greutate, activitate → conform tabelelor în vigoare.

 

 

Necesar caloric:~În repaus absolut = 25 calorii / kg corp.

o În activitate minimă = 30 calorii / kg corp.o În activitate medie = 35 calorii / kg corp.o În activitate intensă (intelectuală, studenţi) = 40 calorii / kg corp.o În activităţi foarte grele (mineri) = 45-60 calorii / kg corp.

Necesarul caloric pentru bolnav de 60 kg în repaus absolut = 1500 cal/24 ore. Un copil necesită un plus de 30% calorii. Un bătrân necesită cu 15% calorii mai puţin.

~Necesarul creşte:o Când creşte activitatea.o Pentru fiecare grad de temperatură este necesar un plus de 13% calorii.o Pentru stări de agitaţie necesarul creşte cu până la 30%.o În convulsii.

 

 Valoarea calorică a principiilor alimentare:~1 g glucide = 4,1 cal.~1 g proteine = 4,1 cal.~1 g lipide = 9,3 cal.

 

 Conţinutul raţiei alimentare echilibrate:~400 g glucide – 6 g / kg corp.~70 g lipide – 1g / kg corp.~70 g proteine – 1 g / kg corp. oGlucidele şi lipidele sînt substanţe ener getice, iar proteinele sunt substanţele plastice.oAportul de glucide şi lipide este influenţat de vârstă, stare de sănătate sau boală, consumul energetic din timpul activităţii.oNecesarul de proteine la copii, în perioada de creştere şi dezvoltare, creşte până la 3,5 g/kgcorp/24 ore. Necesarul de proteine scade la persoanele vârstnice. Proteinele asigură aminoacizii necesari sintezei de proteine din organism.

FOAIA DE ALIMENTAŢIE ZILNICĂ

Definiţie:~Foaia de alimentaţie zilnică este un document medical în care se centralizează regimurile alimentare zilnice prescrise de medic bolnavilor, cu scop terapeutic (şi notate în foaia de observaţie / foaia de temperatură).~Foaia de alimentaţie nominală se completează de către asistenta de salon şi se predă asistentei şefe care face centralizarea.

  Condiţii:~Foaia de alimentaţie se întocmeşte pentru ziua urmă toare.~Se transmite blocului alimentar, până la ora 13, în vederea pregă tirii regimurilor dietetice pentru ziua res pectivă.~La blocul alimentar asistenta dieteticiană centralizează regimurile dietetice pe unitatea medicală (spital).

  Observaţii:~Distribuţia regimurilor alimentare în sala de mese sau în salon va fi supravegheată de către o asistentă medicală.~Distribuţia se va face conform foii de alimentaţie nominală.

 

Alimentaţia dietetică a bolnavilor

Obiective Acţiuni    Definiţie ~ Regimul alimentar sau dieta reprezintă tratarea bolnavului prin

substanţele alimentare ingerate

   Principiile alimentaţiei dietetice

~ Înlocuirea cheltuielilor energetice de baza ale organismului necesare creşterii (la copii) sau refacerii pierderilor prin consum exagerat (la adulţi)

~ Asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale necesare metabolismului normal, creşterii şi celorlalte funcţii

~ Favorizarea proceselor de vindecare prin cruţarea organismelor bolnave

~ O alimentaţie raţionala poate deveni factor terapeutic influenţând tabloul clinic, procesele patologice şi evoluţia bolii

~ Poate preveni transformarea bolilor acute în boli cronice; poate preveni apariţia recidivelor.

~ Consolidează rezultatele terapeutice obţinute prin alte tratamente~ Asigură valoarea calorică a unei alimentaţii normale care să nu

scadă capacitatea de muncă a bolnavului~ Este conceput pentru fiecare caz în parte pe baza datelor

fiziopatologice ale bolnavului

Clasificarea regimurilor dietetice

~ În funcţie de cantitatea alimentelor:o Hipocalorice → recomandate în obezitateo Hipercalorice → recomandate în subnutriţie

~ În funcţie de calitatea alimentelor:o Regimuri adaptate diferitelor categorii de îmbolnăviri:

Regim hidric Regim hidro-zaharat Regim semilichid Regim lactat Regim lacto-făinos-vegetarian Regim hepatic Regim renal Regim cardiovascular Regim diabetic

 

Regim hidric o Hipocalorico Hipoglucidico Hipolipidico Hipoproteic

~ Componente → ceai neîndulcit sau îndulcit cu zaharina, zeama de orez, supe limpezi de legume, supe diluate de carne si degresate, apa fiarta şi răcita.

 Regim hidro-zaharat o Hipocaloric

o Hipolipidico Hipoproteico Normoglucidic

~ Componente → ceai îndulcit, zeama de compot, sucuri de fructe îndulcite, zeama de orez cu zahăr

   Regim semilichid o Hipocaloric

o Hipoproteico Normoglucidico Hiposodat

~ Componente → supe-creme de legume, supe-creme de făinoase, piureuri de legume, fructe coapte, sufleuri de brânza de vaci sau făinoase

   Regim lactat o Hipocaloric

o Hipolipidic sau normolipidico Hipoglucidico Hipoproteic sau normoproteic

~ Componente → 1000-2000 ml lapte eventual îmbogăţit cu smântâna sau frişcă

   Regim lacto-făinos-vegetarian

o Normo- sau hipercalorico Normoglucidic.

~ Componente → lapte, brânza de vaci, caş, oua, piureuri de legume cu lapte şi unt, smântâna, făinoase cu lapte

Regim hepatic o Normo- sau hipocalorico Normoproteico Normoglucidico Hipolipidic

~ Componente → iaurt, brânza de vaci, caş, came slaba fiarta, pâine alba prăjita, făinoase, sufleuri şi piureuri de legume, fructe coapte, supe-creme de legume şi făinoase

   Regim renal o Normo- sau hipercaloric

o Hipoproteico Hiperglucidico Normo- sau hiperlipidico Hiposodat

~ Componente → brânza de vaci, caş, gălbenuş de ou, pâine fără sare, piureuri, soteuri, fructe crude şi coapte, compot, supe de legume şi făinoase

   Regim cardiovascular

o Normocalorico Normoglucidico Hipoproteico Hiposodat

~ Componente (A)→ iaurt, brânza de vaci, brânza desărata, supe-creme de legume, piureuri de legume, făinoase cu lapte, salate de legume, came fiartă

 o Normo- sau hipocalorico Normoproteico Normo- sau hipoglucidico Hipolipidico Hiposodat

~ Componente (B)→ lapte, iaurt, brânzeturi nefermentate, came slaba fiarta, pâine fără sare, piureuri şi sufleuri de legume, fructe crude sau coapte

Regim diabetic o Normoglucidico Normo- sau hiperproteico Normolipidic

~ Componente → lapte, pâine, cartofi, peste, legume – toate cântărite în raport cu toleranta la glucide

   

Regim hipocaloric

~ 0 calorii -1500 ml/zi ceai neîndulcit~ 240 calorii - 300 g brânza de vaci~ 400 calorii - lapte, brânza de vaci, came alba, legume, mere~ 600 calorii - lapte, brânza de vaci, came alba, legume

ALIMENTAŢIA ACTIVĂ

Definiţie:~Pacientul poate mânca singur, fără ajutor, alimentele conţinute în regim. 

 Locul servirii mesei:~În sala de mese.~În salon:

o La masă.o La pat → pe masă adaptată, pe tavă.

 

 Materiale necesare:~Tavă.~Veselă (cană de supă, farfurie pentru mâncare).~Tacâmuri.~Pahar cu apă sau cană.~Şervet.

ALIMENTAŢIA ACTIVĂ ÎN SALA DE MESE:• Pregătirea condiţiilor de mediu pentru alimentaţie în sala de mese:

• Se verifică starea de curăţenie şi igienă. Se aeriseşte încăperea.

• Mesele sunt aranjate estetic → pentru patru persoane cu acelaşi regim alimentar, cu tacâmuri, pahare, cană cu apă, şervete, după caz cu sare.

• Se cere pacientului să-şi spele mâinile înainte de servirea mesei. 

• Servirea mesei

• Alimentele se servesc pe rând, pe măsură ce sunt consumate. Se debarasează imediat vesela utilizată.

• Nu se ating alimentele cu mâna!

• Persoana care serveşte va avea mănuşi de bumbac.

• Se notează dacă pacientul a consumat integral sau parţial porţiile repartizate, dacă a avut apetit; totodată se culeg informaţii asupra preferinţelor alimentare.

• Vesela şi tacâmurile utilizate sunt transportate în oficiu unde sunt dezinfectate, spălate, eventual sterilizate. După terminarea servirii mesei se aeriseşte din nou încăperea şi se efectuează igienizarea.

ALIMENTAŢIA ACTIVĂ ÎN SALON

~ Se pregăteşte salonul pentru servirea mesei.~ Se îndepărtează factorii ce pot influenţa negativ apetitul →

scuipători, urinare etc.~ Se separă cu paravane (şi cu tact) bolnavii cu aspect dezagreabil

→ bolnavi arşi, bolnavi care varsă în timpul alimentaţiei, bolnavi cu piodermite întinse.

~ Servirea mesei în salon se poate face:o La masa din salon.

Se pregăteşte masa – cu faţă de masă curată, tacâmuri, cană cu apă, şervet.

Se cere bolnavului să-şi spele mâinile. Se servesc alimentele pe rând, pe măsură ce sunt

consumate. Servirea se face cu mâini cu mănuşi de bumbac. Se notează dacă pacientul a consumat integral sau parţial

porţiile repartizate, dacă a avut apetit; totodată se culeg informaţii asupra preferinţelor alimentare.

Se ajută pacientul să se instaleze comod în pat. Se aeriseşte salonul. Se îndepărtează vesela utilizată şi se transportă la oficiu.

ALIMENTAŢIA ACTIVĂ ÎN SALON

o La pat – pe masă adaptabilă. Se adaptează masa specială la patul bolnavului şi se acoperă cu faţă de masă. Se instalează bolnavul într-o poziţie confortabilă – în semişezând sau şezând – cu ajutorul rezemătorilor de

pat sau de perne. Se ajută bolnavul să se spele pe mâini. În continuare se procedează ca mai sus. După servirea mesei se îndepărtează masa rulantă. Se ajută pacientul să-şi spele mâinile şi să-şi facă toaleta dentară. Se aeriseşte salonul. Se transportă la oficiu vesela şi tacâmurile utilizate.

o La pat – pe tavă – bolnavii care nu se pot ridica în poziţie şezând sau semişezând, dar pot servi singuri alimentele. Se spală mâinile bolnavului. Bolnavul se aduce în decubit lateral stâng, cu capul sprijinit pe o parte. se protejează lenjeria de pat cu o aleză, iar lenjeria bolnavului cu un prosop curat. Se aşează tava acoperită cu un prosop curat pe un suport la înălţimea patului. Se oferă alimentele pe rând, pe măsură ce sunt consumate alimentele din regim. Alimentele solide sunt tăiate în bucăţi mici înaintea servirii. Lichidele se servesc în pahar sau cană cu cioc sau cu pai. Se îndepărtează imediat vesela utilizată. Se ajută pacientul să-şi spele mâinile şi să-şi facă toaleta dentară. Se aeriseşte salonul. Se transportă la oficiu vesela şi tacâmurile utilizate.

  Observaţii:~Alimentaţia activă în salon se face în acelaşi timp cu alimentaţia bolnavilor din sala de mese.~Nu se ating alimentele cu mâna!~Nu se grăbeşte bolnavul!~Se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei. 

ALIMENTAŢIA PASIVĂDefiniţie:~Alimentaţia pacientului de către altă persoană, când starea generală nu le permite să se alimenteze singuri şi trebuie ajutaţi. Scop:~Hrănirea bolnavilor imobilizaţi, paralizaţi, epuizaţi fizic, adinamici, în stare gravă sau cu uşoare tulburări de deglutiţie.  Materiale necesare:~Tavă.~Cană pentru supă. Farfurie. Tacâmuri.~Pahar cu apă sau cană cu cioc. Şervet.

  Pregătirea asistentei:~Se spală şi se dezinfectează pe mâini.~Îmbracă halat de protecţie, mănuşi de bumbac.~Va pregăti pe partea dreaptă a patului un scaun.

  Pregătirea bolnavului:~Se aşează în poziţie semişezând, cu capul uşor aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia.~Se protejează lenjeria cu muşama şi aleză, iar bolnavul se protejează cu prosop în jurul gâtului.~Se aşează mâncarea în faţa bolnavului, pe tavă sau pe masă, în aşa fel încât să vadă ce mănâncă.

ALIMENTAŢIA PASIVĂ

 Servirea mesei:~Asistenta se aşează în dreapta şi verifică temperatura alimentelor şi gustul lor cu ajutorul tacâmurilor suplimentare.~Serveşte lichidele cu lingura sau cu cană cu cioc. La bolnavii foarte gravi lichidele se pot administra şi cu pipeta.~Se supraveghează debitul de curgere al lichidelor pentru a nu încărca gura peste posibilităţile de deglutiţie.~Alimentele solide sunt tăiate în bucăţi foarte mici în prezenţa bolnavului.~După terminarea alimentării se igienizează pielea bolnavului, se face toaleta bucală, se aranjează patul.~Schimbă lenjeria murdărită.~Se îndepărtează eventualele resturi alimentare ajunse accidental sub bolnav.~Se aşează bolnavul într-o poziţie comodă.~Strânge vesela utilizată şi se transportă la oficiu.~Se aeriseşte salonul.

  Observaţii:~Nu se servesc alimente reci sau fierbinţi.~Nu se dau cantităţi mari.~Nu se grăbeşte bolnavul!~Nu se suflă pentru a răci conţinutul lingurii.~Se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei.~Nu se ating şi nu se gustă alimentele care au fost în gura bolnavului.~Asigurarea poziţiei semişezând sau şezând se face prin folosirea de rezemători sau perne.

ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ Alimentarea artificială înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin mijloace artificiale.Se realiz. prin următoarele procedee:

•sondă gastrică sau intestinală

•gastrostomă

•clismă

•parenteralScop:

•hrănirea pacienţilor inconştienţi

•cu tulburări de deglutiţie

•cu intoleranţă sau hemoragii digestive

•operaţi pe tubul digestiv şi glandele anexe

•cu stricturi esofagiene sau ale cardiei

•în stare gravă; negativism alimentar

ALIMENTAŢIA PRIN SONDĂ

Materiale necesare Material pentru sondaj

gastric – sondă Faucher. Tăviţă renală. Palnie sau seringa de 50 ml. Lichid alimentar prescris de

medic, omogen, fără grunji, la 370C:

Produse farmaceutice.

Produse oficinale (de bucătărie).

Seringă sterilă de 5-10 ml . Pensă hemostatică. Romplast (pentru fixarea

sondei) Mănuşi de protecţie. Mască.

ALIMENTAŢIA PRIN SONDĂ Execuţie

• în caz de stază astrică , se aspiră conţinutul şi se efectuează spălătură gastrică

• se ataşează pâlnia la capătul sondei şi se toarnă lichidul alimentar 200-400 ml până la 500 ml, încălzit la temperatura corpului

• se introduc apoi 200-300 ml apă şi o cantitate mică de aer pentru a goli sonda

• se închide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor în faringe de unde ar putea fi aspirate determinând pneumonia de aspiraţie – complicaţie gravă

• se extrage sonda cu atenţie DE ŞTIUT :

• la pacienţii inconştienţi cu tulburări de deglutiţie sau care trebuie alimentaţi mai mult timp pe această cale , sonda se introduce endonazal

• sondele de polietilen se menţin mai mult de 4-6 zile , cele de cauciuc maximum 2-3 zile fiind traumatizante (produc escare ale mucoaselor)

• raţia zinică se administrează în 4-6 doze foarte încet, de preferinţă cu aparatul de perfuzat utilizând vase izoterme

Alimentarea prin gastrostomă• deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele în scopul alimentării printr-o sondă în

cazul în care calea esofagiană este întreruptă

• în cazul stricturilor esofagiene , după arsuri sau intoxicaţii cu substanţe caustice , când alimentaţia artificială ia un caracter de durată şi nu se poate utiliza sonda gastrică ,

• în stomă, este fixată o sondă de cauciuc prin intermediul căreia alimentele sunt introduse cu ajutorul unei seringi sau prin pâlnie

• alimentele vor fi introduse în doze fracţionate la intervale obişnuite , după orarul de alimentaţie al pacienţilor , încălzite la temperatura corpului ,cantitatea introdusă o dată nu va depăşi 500 ml

• după introducerea alimentelor sonda se închide pentru a împiedica refularea acestora

• tegumentele din jurul stomei se pot irita sub acţiunea sucului gastric care se prelinge adesea pe lângă sondă , provocând uneori leziuni apreciabile, regiunea din jurul fistulei se va păstra uscată, acoperită cu un unguent protector şi antimicrobian, pansată steril cu pansament absorbant

Alimentarea prin clismă→ picătură cu picătură:

Indicaţii:

– Când nu se poate folosi pentru alimentaţie calea orală.

– Când sonda gastrică nu poate fi introdusă.

• Stricturi esofagiene.

• Inflamaţii ale mucoasei digestive.

• Varice esofagiene.

• Hidratarea prin clismă se face timp scurt – numai cu soluţii izotone.

– Soluţie Ringer.

– Ser glucozat 47‰.

• Se anunţă bolnavul şi se pregătesc materialele pentru clismă.

• Se pregăteşte soluţia izotonă la 370C în vase izoterme.

• Se execută o clismă evacuatoare cu 1-2 ore înainte.

• Se adaptează la tubul irigatorului sau direct la canulă – prin aparat de perfuzie – vasul cu soluţie izotonă.

• Se fixează ritmul la 30-40 picături pe minut.

 

ALIMENTAŢIA PRIN PERFUZIE:parenterala

Se foloseşte când se evită calea digestivă. Se face cu substanţe care:

Au valoare calorică ridicată Pot fi utilizate direct de ţesuturi Nu au proprietăţi antigenice Nu au acţiune iritantă sau necrozantă asupra ţesuturilor

Pe cale i.v. pot fi introduse soluţii izo- sau hipertone : glucoză 10-20-33-40% , fructoză 20% , soluţie dextran , hidrolizate proteice

Planul de alimentare se face după calcularea necesarului de calorii / 24h şi a raţiei de lichide în care pot fi dizolvate principiile nutritive

Nevoia de lichide este completatăcu ser fiziologic sau sol. glucozate şi proteice Ritmul de administrare diferă după natura şi concentraţia preparatului, starea pacientului, de la 50ml/h la

500ml/h

MĂSURAREA GREUTĂŢII BOLNAVULUI La adult se face cu:

o Cântar – balanţă antropometrică.o Pat cântar (pat balanţă).o Cântar electronic.

La copil se face cu cântar de uz pediatric.~ Greutatea adultului este în raport cu înălţimea.~ Calculul greutăţii ideale se face folosind formule speciale:

 G kg = 50 + 0,75 (Tcm-150) + (V-20)/4 x 0, Unde: G kg → greutate corporală exprimată în kg. Tcm → talia exprimată în cm. V → vârsta exprimată în ani.0,9 → factor de corecţie care se aplică la femei.  Scop:~Aprecierea stării de nutriţie a pacientului.~Stabilirea necesităţilor calorice ale organismului.~Stabilirea dozei terapeutice de medicamente.~Urmărirea evoluţiei bolii.  Indicaţii:~La internarea în spital → excepţie fac bolnavii imobilizaţi la pat.~Săptămânal → pentru stabilirea raţiei alimentare.~Zilnic → pentru stabilirea bilanţului hidric.~Aprecierea stării de nutriţie:

o În timpul sarcinii.o În cursul unor tratamente.o În perioada de creştere.

MĂSURAREA GREUTĂŢII BOLNAVULUI

MĂSURAREA ÎNĂLŢIMIIBOLNAVULUI ADULT

Scop: determinarea raportului cu masa corporală.Materiale necesare: taliometru; foaie de temperatură; creion, pix sau stilou.Etape de execuţie:

•Pregătirea materialelora)Se pregătesc taliometrul şi celelalte materiale.

•Pregătirea bolnavuluia)Se comunică bolnavului investigaţia şi simplitatea modului de execuţie.

•Execuţia tehnicii:

•I. Cu taliometrul

–Se invită bolnavul să se descalţe.

–Se aşază bolnavul în picioare cât mai drept sub cursorul taliometrului.

–Se coboară uşor cursorul taliometrului, până atinge capul bolnavului (vertex).

–Pe tija gradată, se citeşte înălţimea.

–Se notează în foaia de temperatură şi de observaţie.

–Se invită să coboare şi se ajută bolnavul să se încalţe.

–Se conduce bolnavul până la pat şi se aşază în poziţie comodă şi invelit.

.

MĂSURAREA ÎNĂLŢIMIIBOLNAVULUI ADULT

• II. Cu banda metrică

– Descălţat, este aşezat în ortostatism, cu spatele lipit de perete.

– Se plasează un plan orizontal pe vertex, perpendicular pe perete şi se marchează locul de întâlnire.

– Se măsoara cu banda metrică distanţa de la locul marcat până la sol.

– Se notează în foaia de observaţie şi foaia de temperatură.

• Reorganizarea locului de muncă:

– Se aşază taliometrul la locul lui.

– Spălarea mâinilor