Definiţie:Teatrul este spectacol, într-un timp şi spa-ţiu limitat, în care actorii interpretează personaje private de către un public. Cu-vântul teatru este derivat din greaca veche („théatron“ însemnând un loc pentru vizi-onare). „Teatrul este locul unde actorii se mişcă şi vorbesc dialogat, înlăuntrul fan-teziei unui autor“, Petre Ţuţea. Dialogurile scrise alcătuiesc piese de teatru, dar există şi teatru fără text scris dinainte, sau chiar fără cuvinte, folosindu-se de mimă şi dans.

În România:Teatrul în limba romană a început cu jocurile de marionete pre-zentate la bâlciuri. Prima reprezentaţie cu actori vorbind limba română pe scenă a fost dată în Moldova, în anul 1816, cu o pie-să scrisă (mai mult adaptată) de Gheorghe Asachi, după Mirtil şi Chloe de Gessnes şi Florian. Piesa, o idilă cu păstori, nu a fost o capodoperă, dar ceea ce era şocant era că se vorbea pentru prima oară limba română pe o scenă de teatru, deoarece până atunci se reprezentau piese doar în limba franceză de către trupe străine.Pentru paşoptişti a fost dezideratul de aur să aibă teatru în limba română, dar şi lucrări dramatice originale scrise de autori români, pentru că prin teatru era cel mai simplu să promovezi cultura. Ast-fel, Mihail Kogălniceanu (care scria la Dacia Literară, revistă ce încuraja cu orice preţ orice producţie literară românească) a simţit că e de datoria lui să dea un exemplu şi a scris una din primele piese originale româneşti: “Două femei împotriva unui bărbat (1840)”.

În istorie:Grecii antici au pus bazele tragediei şi comediei. Corul cânta po-vestea piesei, în timp ce actorii îşi mimau rolurile. Publicul stătea în locuri mai înalte (pe pantele colinelor), iar acţiunea se desfăşura pe un loc plat, numit orchestră. Din 450 î.Hr. s-au construit teatre cu locuri pentru public, pe bănci de piatră, ca cel de la Epidarus. Romanii au adăugat o scenă mai adecvată, care asigura un decor de fundal. În faţa acestuia, la fel ca în teatrele moderne, se afla o scenă ridicată deasupra orchestrei. În secolul al XVII-lea s-a in-trodus arcada, un cadru în jurul părţii din faţă a scenei, care masca zonele unde aşteptau actorii sau cei ce înlocuiau decorurile.Opera şi baletul (dansul dramatic) au înflorit în secolul al XIX-lea. S-au dezvoltat în acelaşi timp şi iluminatul electric, scenele rotati-ve, efectele speciale incitante cu apă, fum şi diverse iluzii vizuale.

Educaţia copiilor:Atât cursurile, cât şi vizionarea spectacolelor de teatru reprezin-tă o metodă eficientă de a stimula încrederea şi stima de sine a copiilor, de a combate timiditatea şi tracul şi de a le pune creati-vitatea şi imaginaţia la lucru.Unul dintre marile beneficii ale urmării claselor de teatru încă de când sunt mici este acela că îi ajută să îşi stăpânească emoţii-le şi impulsurile, să le controleze şi să le canalizeze spre acţiuni pozitive. Cursurile de teatru şi piesele puse în scenă nu fac decât să îmbogăţească din plin cunoştinţele generale ale copiilor. Ei pătrund în noi universuri, cunosc personaje istorice, opere clasi-ce care trebuie ştiute de orice copil şi află o mulţime de lucruri interesante şi despre autorii lor.

Educaţia adulţilor:Nu trebuie să fii neapărat un copil pentru a te bucura de benefi-ciile teatrului. Dacă participi la un curs de teatru poţi învăţa să foloseşti tehnicile de antrenament ale actorilor pentru a putea deveni un vorbitor elocvent, convingător, calm, cu putere de persuasiune a publicului, stăpân pe obiectivele stabilite şi capa-bil de a realiza legături emoţionale cu audienţa. Teatrul ajută la dezvoltarea creativităţii şi la înlăturarea inhibiţiilor, atunci când vine vorba de jocuri de creativitate sau situaţii în care spontane-itatea este punctul cheie.

Asociaţia O Şansă pentru Viitor a organizat în perioada 10 iunie 2013 – 14 iunie 2013 atelierul de teatru „Specific Românesc” cu

participarea gratuită a elevilor din clasele IV-VIII.

Asociaţia O Şansă pentru Viitor

Tel: 021 319 29 57Fax: 021 230 35 03

Mail: caravanata@ospv.rowww.cravanata.ospv.ro

Proiect cultural finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional

Ştiaţi că...?William Shakespeare a scris 37 de piese de teatru – comedii, tragedii şi piese istorice şi peste 156 de sone-te şi că nu există nicio descriere fizică şi niciun portret al autorului realizat pe timpul vieţii sale?