taras Çevcenko - un strålucit artist ucrainean 187_188.pdfologic ºi cultural concret din imperiul...

Serie nouå, nr. 187-188 / martie 2011

Taras ªevcenko a fost un mare artist al cuvân-tului ºi al penelului, dar ºi un mare patriot, ex -primând dragostea lui imensã pentru popor ºi du -rerea lui nemãrginitã pentru suferinþele poporului.Creaþia lui literarã a fost tradusã în numeroaselimbi ale lumii, inclusiv în românã, iar multe din-tre poeziile sale au devenit cântece care seinterpre teazã pe întreg mapamondul. În ultimii ani,editurile din þara noastrã au îm bo gãþit bibliotecilecu noi traduceri ºi studii referi toare la creaþia poe -ti cã a lui ªevcenko.

A vorbi despre poetul genial Taras ªevcenkoînseamnã a vorbi despre spiritul Ucrainei. Pentrumulte generaþii de ucraineni ºi nu numai pentru ei,ªevcenko reprezintã atât de mult, încât se creeazã,implicit, impresia cã ºtim totul despre el ºi îlînþelegem în profunzime. Numai cã ªev cen ko esuflet în sufletul Ucrainei ºi se conti nuã prin ea,asimilând noi valori.

Care e mãsura mãreþiei lui ªevcenko, în ce con-stã importanþa operei lui - una dintre cele mai im -presionante din literatura mondialã? Ce îi conferã,pânã astãzi, moºtenirii ºevcenkiene o rezonanþãmondialã? Pagini fãrã numãr au încer cat, de-a lun-gul a douã secole, sã dea rãspuns la aceste întrebãri.

Lumea este captivatã de principialitatea ci vi cãºi de puritatea moralã a „Cobzarului“, de devo -tamentul lui faþã de dreptate ºi libertate. Dar, pen-tru a înþelege pânã la capãt câtã forþã spiritualã ºicâtã luptã a trebuit sã punã în joc, câte suferinþe ºicâtã durere a fost silit sã îndure, trebuie sã-l cu -noaºtem bine nu numai pe ªevcenko, ci ºi epoca încare a trãit, spiritul societãþii, contextul politic, ide-ologic ºi cultural concret din Imperiul Rus de lamijlocul secolului al XIX-lea.

Societatea rusã din acea perioadã (de altfel, ºide mai târziu) era dominatã de prejudecãþi privindaspectele istorice, culturale, lingvistice ºi de altãnaturã ale renaºterii literaturii ucrai ne ne, de onecunoaºtere elementarã a acestora ºi de sentimen-tul cã literatura ucraineanã e o purã nãs cocire aunor intriganþi. Au fost þinute sub obroc adevãruricapitale, inclusiv faptul cã po porul ucrainean estemoºtenitorul direct al culturii Rusiei Kievene, cã înUcraina au existat mari gânditori, oameni de artã,compozitori, creatori de literaturã religioasã ºi filo-zoficã. Erau negate existenþa limbii ucrainene ºinecesitatea ei, limba ucraineanã fiind consideratãun dialect când al limbii polone, când al limbiiruse. Gu ver nul þarist emitea cu încãpãþânare circu-lare prin care limita sau interzicea folosirea limbii

ucrai nene. Jandarmeria þaristã ºi cenzura interzi -ceau operele lui ªevcenko, le distrugeau, îi ur mã -reau pe cei care cultivau memoria marelui poet.

Marele merit al lui Taras ªevcenko este acela cãel a ridicat la putere imaginea propriului sãu popor,i-a redat demnitatea, a înãlþat literatura ucraineanãla nivel mondial. El a arãtat lumii întregi fru-museþea ºi forþa limbii ucrainene, a dez voltat înopera sa ideea egalitãþii între popoare libere, acreãrii unei societãþi în care sã se poatã manifestacele mai înalte valori umane. În poeziile lui ªev-cenko gãsim cea mai frumoasã ºi mai puternicãexpresie a dragostei de þarã; în opera sa estecuprinsã însãºi esenþa vieþii poporului ucrainean.

Poeziile istorice ale marelui poet au fost re -ceptate de poporul ucrainean ca o expresie a pro-priilor sentimente ºi gânduri.

Muza lui este muza „mâniei ºi a tristeþii“.Spiritul de luptã ºi de libertate al operei lui Taras

ªevcenko a fost atât de puternic, încât admiratoriipoeziei sale îl considerau un mare luptãtor. De alt-minteri, astfel se vedea însuºi poetul. Ade vãrul estecã nici urmãririle, nici închisoarea, nici deportarea,nici interdicþia de a scrie ºi picta, nimic nu a pututînvinge forþa spiritului lui ªev cen ko. El a fost nunumai un mare poet al poporului sãu, ci ºi un erounaþional al Ucrainei, o întruchipare a caracteruluieroic ºi a spiritului poporului sãu.

ªevcenko a fost devotat poporului sãu înrobit, anãzuit spre eliberarea lui ºi s-a interesat sincer desoarta altor popoare subjugate, exprimând prinimagini poetice concepþia politicã cu privire lalupta omenirii pentru libertate ºi demnitate. La felde mare este ºi meritul lui de a fi introdus în lite -ratura ucraineanã cele mai avansate idei ale vremii,noþiuni înaintate despre om ºi umanitate, idealuriledemocratice, în care includea ºi experienþa de luptãpentru o soartã mai bunã, pentru viitorul propriuluipopor.

Recunoaºterea lui pe plan mondial se dato rea zãºi faptului cã ªevcenko nu ºi-a ridicat niciodatãpoporul deasupra altor popoare, nu a cãutat în eltrãsãturi care sã-i fie specifice în ex clu sivitate. Ela fost fiul timpului sãu ºi al po po rului sãu, un bãr-bat care îºi cunoºtea datoria faþã de marea familiea popoarelor lumii, dar avea ºi curajul de a-i amintiacesteia cã are, la rândul ei, o obligaþie faþã de na -þiu nea ucrai nea nã, fãrã de care lumea ar fi incom-pletã ºi ne dreaptã.

ªevcenko este cel ce a marcat în chip remarca-bil democratizarea culturii mondiale. Nimeni în

literatura din ultimele secole nu a transformat cuatâta forþã ºi hotãrâre fiecare atom al biografieisale într-o experienþã artisticã, într-un suport ideo-logic al operei artistice, aºa cum a fãcut-o ªev-cenko. Din lirica lui au rãzbãtut glasurile unorîntregi continente sociale abia trasate pe hãrþileculturologice elitiste, imensitãþi de durere umanãneºtiute pânã atunci. De fapt, în plan ideologic, cuªevcenko începe lungul ºi dramaticul proces dedemocratizare planetarã a literaturii. „Cobzarul“lui ªevcenko este unul din tre primele modele desolidaritate absolutã cu orice om nedreptãþit de pemapamond.

Poetul, care visa ca poezia lui sã devinã un bunal poporului ucrainean, ºi-a gãsit nemurirea în rân-dul celor mai renumiþi clasici ai literaturii mondi-ale. Ivan Franko este cel care a exprimat cel maibine acest adevãr: „A fost fiu de þãran ºi a devenitstãpân al împãrãþiei spiritului. A fost iobag ºi a

ajuns un colos în împãrãþia culturii umane“.Popularizarea ideilor ºi a operei lui Taras ªev -

cenko, imortalizarea memoriei acestuia au devenitpentru generaþiile ulterioare de oameni de culturãucraineni o forþã motrice în ceea ce priveºte tre zi -rea poporului ºi unitatea lui.

Putem fi siguri cã mileniul trei va aduce o ºimai profundã înþelegere a fenomenului cultural deanvergurã mondialã ce poartã numele de Tarasªevcenko.

În þara noastrã, strãlucite manifestãri publiceale ucrainenilor au omagiat poetul naþional ucrai -nean la 197 de ani de la naºtere ºi la 150 de ani dela moarte.

Pânã în prezent, au adus omagii poetului ucrai -nenii filialelor Bucureºti, Satu Mare, Ti mi ºoa ra,Cluj, Iaºi, Tulcea ºi Suceava ale UUR. LaBucureºti, memoria lui Taras ªevcenko a fost cin-stitã cum se cuvine. Au luat parte Excelenþa SaMarkian Kulyk, ambasador al Ucrainei în Ro mâ -nia, funcþionari ai ambasadei, numeroºi reprezen-tanþi ai comunitãþii ucrainene, prieteni. La vechiulsediu al UUR din Calea Victoriei, 216, am pututviziona un spectacol de o rarã frumuseþe susþinutde ansamblul „Zorea“ din Bucureºti. Tinerii de ta -lent au declamat poezii ºi au interpretat cântece peversurile marelui clasic. Cuprinºi de emoþie, amtrãit cu toþii timp de peste douã ore în lumea luiTaras ªevcenko din secolul al XIX-lea.

Ion ROBCIUC

Taras Çevcenko - un strålucitartist ucrainean

Curierul UCRAInEAn52

CURIERUL UCRAInEAnStrada Radu Popescu, nr. 15,

sector 1, BucureçtiTelefon: 021.222.0724,Tel./fax: 021.222.0737

E-mail:[email protected]

Redactor-çef:Ion Robciuc

Redactori:Gheorghe Andraçciuc

Çtefan BuciutaKolea Kureliuk

Tehnoredactare:Çtefania Ganciu

Tiparul executat laTipografia

„S.C. SMART ORGAnIzATIOn SRL“

La 19 martie 2011, ucrainenii filialei Iaºi aUUR au cinstit memoria scriitorului lornaþional Taras ªevcenko printr-un spectacolde o deosebitã frumuseþe. Printre personali tã -þile prezente la aceastã manifestare s-a aflat ºidl ªtefan Buciuta, preºedintele UUR, care arostit urmãtorul cuvânt omagial:

Stimaþi reprezentanþi ai autoritãþilor lo -cale,

Dragi invitaþi,Dragi ucraineni,Doamnelor ºi domnilor,

Urmând o tradiþie mai veche ne-am adunatastãzi, aici, în sala de festivitãþi a ColegiuluiNaþional de Artã „Octav Bãncilã" din Iaºi,pentru a cinsti memoria geniului poporuluiucrainean Taras ªevcenko.

Nu mulþi scriitori dintre cei ce au dobânditrecunoaºterea mondialã reprezintã simboluripentru popoarele lor, precum Taras ªevcenko,„un fiu de þãran ce a ajuns conducãtor în im -periul sufletului", aºa cum l-a descris un alttitan al literaturii ucrainene, scriitorul IvanFranko.

Ideile ºi operele lui Taras ªevcenko au fosto forþã hotãrâtoare în trezirea conºtiinþei na -þionale a poporului ucrainean, idei care nicipânã în prezent nu ºi-au pierdut din actu a -

litate. Dacã ne amintim doar de cuvintele lui„Uniþi-vã, fraþii mei, vã rog ºi vã implor",înþe le gem cã numai prin unire, prin aceeaºigân di re, prin iubire de neam putem sã ne edi-ficãm nu numai ca naþiune, ci sã perpetuãm ºimoºtenirea noastrã culturalã.

Sãrbãtorirea Zilelor Taras ªevcenko înîntreaga lume ne demonstreazã cã acesta esteun fenomen cultural nu numai pentru ucrai -neni, dar ºi pentru cei care iubesc cultura.

În România, etnia ucraineanã cinsteºtememoria Marelui Cobzar prin adunãri festive,seri literare, concerte, recitãri de poezie înºcoli, cãmine culturale, oraºe ºi sate aºa cumde altfel ne-am adunat ºi noi, astãzi, aici, laIaºi, în sala de festivitãþi a Colegiului Na -þional de Artã „Octav Bãncilã“.

La sãrbãtoarea de azi sunt invitate grupuriartistice din Ucraina - ansamblul ColegiuluiPedagogic din Kolomyia, grupul artistic alUUR Iaºi „Bukovynka" ºi ansamblulColegiului Naþional de Artã „Octav Bãncilã".

Evenimentele culturale dedicate mareluipoet ucrainean Taras ªevcenko continuã înluna martie ºi aprilie în toate judeþele undevieþuiesc ucraineni. Dorim succes deplinorganizatorilor acestor evenimente!

preºedintele UURdeputat ªtefan Buciuta

În zilele de 26-27 februarie 2011, la Oradea,s-a desfãºurat cel de-al X-lea Con gres alUDMR care l-a ales în funcþia de preºedinte alUDMR pe Kelemen Hunor. Este medic vete -rinar, profesor de filosofie ºi politician românde etnie maghiarã, membru al UDMR. Înce -pând cu legislatura 2000-2004, a fost ales depu -tat de Harghita din partea UDMR.

A candidat la preºedinþia României dinpartea UDMR în noiembrie 2009. Din decem-brie 2009, a fost ales ministru al Culturii ºiPatrimoniului Naþional în Gu ver nul Boc, ceeace îl face, pe drept cuvânt, unul din tre oameniide bazã ai formaþiunii ma ghiare.

La acest congres, cu statut de invitat, a par-ticipat dl ªtefan Buciuta, preºedintele UUR,care a transmis reprezentanþilor UDMR urmã-torul mesaj:

Domnule Preºedinte,Stimaþi participanþi la cel de-al X-lea

Congres al UDMR,Doamnelor ºi domnilor,

Din partea mea ºi a etniei ucrainene dincare fac parte vã mulþumesc cã mi-aþi datocazia sã particip la acest eveniment impor-tant al maghiarimii din România.

Noi, ucrainenii din România, ºi mai alesdin Ardeal suntem strâns legaþi de activitateaetnicilor maghiari cu care de-a lungul istorieine-am dus traiul de zi cu zi indiferent de regi -mu rile instaurate, alãturi de populaþiamajoritarã. Sprijinindu-ne reciproc, cel puþinîn Mara mureº de unde provin eu, am putut sãne pãstrãm identitatea culturalã, ºcoala ºireligia. Dar în privinþa ºcolii încã mai avemmulte de fãcut, având în vedere cã acum maibine de treizeci de ani, la sfârºitul secoluluitrecut, regimul de tristã amintire ne-a desfiin -þat ºcolile în limba maternã, iar redresareasituaþiei create este destul de anevoioasã.

Cu plãcere îmi aduc aminte de buna con-vieþuire care a existat în anii ºaizeci ai seco -lului trecut, când împreunã cu maghiarii ºiromânii, dupã ce ne-a fost unificatã ªcoalaMedie la Sighetu Marmaþiei, am petrecutcâþiva ani împreunã la internat. Nu conta cãerai Ioan, Ianoº sau Ivan, toþi împreunã eramcolegi, cu toþii stãteam la rând la intrare însala de mese sau fãceam schimb de partenerela dansurile organizate sâmbãta searã la fos-tul Liceu Maghiar, la fosta ªcoalã Peda -gogicã Românã sau la Internatul Ucraineanunde eram cazaþi toþi bãieþii de la þarã.

Buna înþelegere se pãstreazã ºi acum înrelaþiile dintre cele 19 etnii în cadrul Depar -tamentului pentru Relaþii Interetnice, unde laconducerea Instituþiei se aflã maghiarulMarko Attila, ajutat de germanul FleischerHelge Dirk ºi tãtarul Sali Negiat, precum ºide personalul din partea celorlalte etnii ºi apopulaþiei majoritare.

A devenit deja o tradiþie ca la seminarulpentru minoritãþi care are loc în fiecare an laCasa Bernady din Târgu Mureº, organizat deFundaþia Culturalã dr. Bernády György alcãrei preºedinte este ministrul BorbélyLászló, sã fim prezenþi ºi sã participãm la

dezbateri privind posibilitãþile reale defolosire a limbii materne în viaþa publicã,garanþiile pãstrãrii identitãþii naþionale,autonomia localã ºi privind proiectul de legea minoritãþilor naþio nale. Acest seminar ne-adat prilejul sã ne întâlnim cu oameni deseamã ai UDMR, cu se na torii Marko Bela,György Frunda, cu depu taþii Borbély László,Kelemen Atilla, Varga Attila, cu preºedintaLigii Pro Europa, Smaranda Enache, cu careocazie s-a pus întrebarea: „Autonomia cul-turalã pentru minoritãþi, este o rezol vare?“.

Doresc sã mai amintesc despre buna meacolaborare ºi cu alþi reprezentanþi ai etnieimaghiare cum ar fi Gyöngyike Böndi, fostdeputat ºi actual subprefect al judeþuluiMara mureº, cu deputatul Beres Istvan, cu fos-tul de pu tat dr. Bonis Istvan sau actualul pri-mar inte ri mar al Municipiului Baia Mare,Ludescher Istvan ºi cu actualii colegi deputaþidin cadrul Camerei Deputaþilor, ceea ce îmiconfirmã faptul cã indiferent din ce etnie faciparte, dacã doreºti ºi vrei poþi sã contribui laafirmarea identitãþii etniei pe care o repre -zinþi.

Acest lucru se poate face numai prin cola -bo rare ºi bunã înþelegere pentru cã pe acestpãmânt avem loc toþi, indiferent de ce origine,naþie, culoare sau religie suntem.

Vã doresc succes deplin în activitateadum neavoastrã ºi bunã înþelegere spre rezol -varea tuturor problemelor care vã stau înfaþã.

Fie ca prietenia dintre noi sã dãinuiemereu!

preºedintele UURªtefan BUCIUTA

AAll XX-- lleeaaCCoonnggrreessaa ll UUDDMMRR

Omagiu lui TarasÇevcenko la Iaçi

6 Curierul UCRAInEAn

Iarna, bat-o vina, nu vrea sã plece de la noi.Se terminã ºi zilele babelor ºi primãvara totîntârzie. Mãrþiºorul s-a sãrbãtorit cu zãpadã.Probabil cã ºi din aceastã cauzã spectacolele dealtãdatã, cu mult fast, date la Rona de Sus, atâtcu prilejul Zilei de 8 Martie, cât ºi cu prilejulsãrbãtoririi lui Taras ªevcenko, geniul alpoeziei ucrainene, acum au fost mai modeste.Dar au fost. ªi parcã nici nu-þi vine sã spuipoezii despre Ziua Femeii, a Mamei, pentru cãtoate sunt legate de sosirea primãverii, caretotuºi nu a sosit.

Însã ronencele au simþit Ziua Femeii pri -mind fiecare câte o floare de la dl primar I.Romaniuc încã de dimineaþã. ªi fiind ºi marþi,zi de târg la Rona, când vine ºi autocarul dinSpania, multe mame sau soþii s-au bucurat pri-mind pachete de la fii, fiice sau soþi carelucreazã în Spania. Tot de 8 Martie, preºedin-tele UUR, dl Elek Opriºan, a primit ziare

ucrainene din Bucureºti pe care le-a împãrþitmembrilor UUR, bineînþeles, la câþi au ajuns.Fiind o comu nã aºa de mare ar fi fost necesarun numãr mai mare de ziare ºi reviste ucrai -nene, chiar dacã ar fi fost contra cost. Revistelepentru copii „Dzvonyk“ au fost duse la grã-diniþã ºi la ºcoalã.

De 8 Martie multe învãþãtoare au pregãtit ºiprezentat programe artistice dedicate mamelor,dar în clase, deoarece mulþi elevi au lipsit perând de la ºcoalã, din cauza gripei ºi nu seputeau pregãti spectacole mai ample, ca altã-datã. De la tânãra directoare a ªcolii cu claseleI-VIII din Rona de Sus, dna Loredana Luºcan,am aflat cã aproape toate cadrele didactice suntcuprinse în proiectul de a reînvia cultura ºitradiþia ºcolii ºi a comunei, iar împreunã cu ele-vii, în proiectul „Creativitatea elevilor în con-struirea identitãþii ºcolii ºi a comunitãþii“, ºi cualte proiecte. Au desfãºurat multe acþiuni cucopii ºi mai au planificate ºi alte activitãþi. Dardespre acest lucru, mai detaliat în alt articol.

Dupã-amiazã de 8 Martie a fost organizatã omasã festivã pentru cadre didactice la Popasulde pe Hera, onoratã de primarul comunei, iar înrestaurantul din centrul comunei pentru anga-jatele firmei „Navocsur“, onoratã de patronulacesteia, dl I. Ruscovan.

În ziua de 9 martie, la ªcoala cu clasele I-VIII din Rona de Sus, a avut loc sãrbãtorirea lui

Taras ªevcenko pe clase, pregãtitã de învãþã-toarele ºi de profesorii de limba ucraineanã ºide muzicã. În biblioteca comunalã, cu acestprilej, s-au citit poezii, s-au cântat cântece peversurile lui Taras ªevcenko de elevii îndru-maþi de prof. P. Romaniuc ºi dna bibliotecarã.

Aºa au fost sãrbãtorite cele douã evenimenteîn Rona de Sus, cu speranþa cã mult aºteptataprimãvarã va sosi. ªi împreunã cu multe urãride bine ºi prosperitate, ofer tuturor femeilor unbuchet de ghiocei ºi un coºuleþ cu flori alãturide un cãlduros „La mulþi ani!“

Ileana DANIleana DAN

Zilele de 8 ºi 9 martie sãrbãtorite la Rona de Sus

De multe ori ne întrebãm: care e cel din-tâi ºi cel mai de folos gând al omului ºi ceîi trebuie acestuia ca sã se mântuiascã?

Pe lângã credinþa dreaptã, omul mai arenevoie ºi de urmãtoarele: sã aibã cãtreDum nezeu inima de fiu, cãtre sine - mintede judecãtor, iar cãtre aproapele - inimã demamã.

Pentru a înþelege mai bine ce înseamnã„inimã de mamã“ am sã transpun poezia „Inimamamei“ de George Coºbuc într-o scurtã poves-tioarã.

Se spune cã într-un sãtuc trãia o tânãrã fru-moasã care, dupã ce s-a cãsãtorit, trãia împre-unã cu soþul sãu într-o cãsuþã modestã, în sãrã-cie, dar în multã credinþã ºi înþelegere.

Dupã puþin timp Dumnezeu i-a binecuvântatcu un copilaº. Fericirea lor nu a durat foartemult pentru cã soþul ei a murit pe front, iar tâ -nãra mamã a rãmas cu toate grijile pe capul ei.

Ca orice mamã, nu dormea nopþile, se în tris -ta când copilaºul era bolnav, îl legãna, îlmângâia ºi îl ferea de orice rãu.

Copilaºul creºtea, iar mama îl educa în fricalui Dumnezeu.

S-a strãduit sã-l trimitã mai târziu la ºcoalã,sacrificându-se din rãsputeri doar ca el sãajungã un om învãþat ºi respectat de semeni.

Din pãcate, ca mulþi tineri din ziua de azi,tânãrul o luã pe cãi greºite, influenþat fiind deanturaj, de iubitã ºi de ispitele din jur. Treptat,iubirea lui pentru mamã s-a stins; venea târziuacasã, vorbea urât cu dânsa ºi n-o mai respecta.

Mama se topea de plâns, neºtiind ce sã maifacã.

Pânã acolo ajunse tânãrul nostru, încât într-ozi, la dorinþa iubitei sale, tulburat fiind, a scosinima din pieptul mamei sale cu un cuþit ºi aalergat cu aceasta spre iubita sa (pentru a-idemonstra cã pe ea o iubeºte mai mult decât pepropria mamã). Alergând, s-a împiedicat, acãzut ºi s-a lovit foarte tare. Atunci din inimamamei pe care o avea în mânã s-a auzit: „Puiulmamei, te doare rãu?“

Vedeþi ce înseamnã dragostea de mamã?Orice rãu i-ar face copilul, ea îi vorbeºte cu

dragoste ºi vrea sã-i fie bine, sã nu-l doarãnimic.

Mama îºi iubeºte copiii mai mult decât pe eaînsãºi. Rãmâne flãmândã pentru a-i vedea pe eisãtui. Copilaºii se hrãnesc trupeºte, iar mamaduhovniceºte. Ei rãmân cu gustul mâncãrii, iarmama cu veselia duhovniceascã. „Mama sechinuieºte, se osteneºte mai mult cu copiii, darîn acelaºi timp «se încarcã» de har prin grijafaþã de ei“ (pr. Paisie Aghioritul).

De multe ori auzim spunându-se: „Pentru cesã fac mai mult de unu-doi copii?“, „Nu vedeþicât e de greu?“, „Cu ce am sã-i hrãnesc?“, „Cuce am sã-i îmbrac?“ Dar unele femei uitã cãprin naºtere de prunci, prin truda de a-i creºte semântuiesc, iar Dumnezeu este Cel care are grijãde toate: ºi de hranã, ºi de îmbrãcãminte, ba maimult, trimite ºi mai multã binecuvântare în casacu mai mulþi copii ºi nu uitã sã-i dea mameimultã putere pentru a rãzbi cu ei.

Din proprie experienþã pot spune cãDumnezeu are grijã de fiecare sufleþel din casã.ªi noi am fost nouã copii, iar Dumnezeu nu auitat de noi. Îmi amintesc cã ne povestea mamacum de multe ori se îngrijora de faptul cã nuavea cu ce sã ne hrãneascã a doua zi, darDumnezeu, lucrând prin oameni, ne trimiteacele necesare de fiecare datã. Sau cum cãdea îngenunchi ºi se ruga Maicii Domnului cândcopiii aveau examene, iar aceasta parcã omângâia ajutând-o mereu.

Existã momente grele când ai copii, darbinecuvântarea pe care o aduce un copil în casãnu o poate aduce nimeni ºi nimic.

Asa am crescut toþi mari ºi, slavã Domnului,toþi suntem la casele noastre împliniþi ºi fericiþi.

De multe ori mama este pusã în situaþii li -mitã, în care trebuie sã se descurce, de multe orimama e medic, e psiholog, e învãþãtor, e jude -cãtor ºi nu pentru cã ar avea studiile potrivite, cipentru faptul cã Dumnezeu o înzestreazã cu

aceste calitãþi ºi priceperi. Mama are unsãrut capabil sã vindece orice ranã, fie eatrupeascã sau sufleteascã, mama are treirânduri de mâini cu care le face pe toate ºitrei perechi de ochi (o pereche de ochi caresã vadã prin uºa închisã atunci când întrea -

bã „Ce faceþi acolo?“, o altã pereche cu carevede ce nu vrea, dar trebuie sã ºtie ºi, desigur,ochii blânzi prin care le spune copiilor „Vãiubesc!“.

Se pot spune multe despre MAMA. Nume -roºi scriitori au încercat sã o defineascã princele mai frumoase cuvinte ºi expresii, dar parcãîntotdeauna se poate spune mai mult.

Ceea ce nu trebuie sã uitãm este faptul cãatât timp cât avem o mamã suntem copiibinecuvântaþi pentru cã nu toþi copiii au partede aceastã minunatã fãpturã.

Pentru o clipã ar trebui sã ne punem în loculmamei ºi sã înþelegem câte face ea pentru noi,cât trudeºte, cât gândeºte, cât judecã cum sãfacã ca sã ne fie nouã mai bine.

Exemplul suprem de mamã este MaicaDomnului, care nu a avut parte de un cãmincald pentru a-L aduce pe lume pe însuºi IsusHristos. L-a nãscut într-un grajd încãlzit derãsuflarea vitelor, dar s-a bucurat din plin pen-tru cã tocmai Ei i-a fost dat sã aducã pe lume peMântuitorul sufletelor noastre.

Isus Hristos ar fi putut veni pe lume sub altãformã, însã a venit în lume cu trup de copil pen-tru cã doar în ochii unui copil poþi vedea puri-tatea deplinã, inocenþa, sinceritatea, surâsulangelic ºi un suflet curat.

In prag de sãrbãtori ºi în fiecare zi trebuie sãne trezim cu gândul la Dumnezeu ºi sã nerugãm Lui ºi Maicii Domnului, care e ajutã-toarea mamelor, sã ne ocroteascã ºi sã ne þinãpãrinþii ºi copiii în viaþã sãnãtoºi, iar mameinoastre sã-i sãrutãm mâna ori de câte ori avemocazia ºi sã-i mulþumim pentru tot ceea ce facepentru noi.

Sãrut mâna, MAMÃ!

Iustina IURCEA (ARDELEAN)

Chip de mamã

Curierul UCRAInEAn8


În data de 25 februarie2011, exact la împlinirea a140 de ani de la naºtereacunoscutei scriitoareucrai nene, Lesea Ukrain -ka, la Centrul CulturalInfor maþional al Ucraineidin Bucureºti, a fost orga-nizatã o amplã manifes -tare culturalã, având cageneric „Le sea Ukrainka -o puternicã fãclie spiritu-

alã“. Iniþiatorul acþiunii, Uniunea Ucrainenilordin România - filiala Bucureºti, a primit în acestsens sprijinul conducerii centrale a UUR ºi alAm basadei Ucrainei la Bucureºti.

Organizatorii s-au bucurat de o mediatizareadecvatã a evenimentului: Televiziunea Românã,Radio România Internaþional ºi presa le-au fostalãturi.

Manifestarea a debutat cu un cuvânt cald desalut, rostit de domnul Iuri Verbyþkyi, gazdamanifestãrii, ministrul consilier al AmbasadeiUcrainei care actualmente coordoneazã activita -tea Centrului. Domnul Verbyþkyi a subliniat im -por tanþa acestei aniversãri desfãºurate în Ucrainaºi peste tot, unde ucrainenii îºi pleacã fruntea înfaþa bogãþiei spirituale a poetei lor, LeseaUkrainka, ºi a rolului ei imens în literatura ucrai -neanã ºi cea universalã.

Domnul prof. Ion Robciuc, prim-vice pre -ºedinte al UUR ºi preºedinte al Comisiei deCulturã, a vorbit despre semnificaþia celebrãriiunor evenimente de seamã în viaþa culturalã aucrainenilor din România. Iar aniversarea a 140de ani de la naºterea scriitoarei Lesea Ukrainka,evident cã ocupã un loc important în calendarulmanifestãrilor culturale ale UUR pe anul în curs.

Eu am avut privilegiul de a rosti un scurtcuvânt despre viaþa ºi activitatea scriitoarei, înlimba românã, deoarece în salã se aflau prieteniai ucrainenilor de alte etnii care nu ne cunoºteaulimba.

Ansamblul artistic ucrainean „Zorea“ ºi ungrup de tineri studenþi, conduºi de domnulTraista Mihai, student ºi scriitor, vicepreºedinteal UUR - filiala Bucureºti, ne-au oferit un frumosprogram literar-artistic. Domnia sa, împreunã cuRaluca Almãºan, au prezentat, sub forma uneiscenete literare, viaþa ºi opera Lesei Ukrainka,presãratã de poezii.

În aceastã atmosferã festivã deosebitã, dom-nului Ioan Rebuºapcã, profesor doctor alUniversitãþii Bucureºti ºi redactor al revistei lite -rare „Naº holos“, i-a fost transmisã Diploma deOnoare, oferitã de Asociaþia „Ucraina - Lume“.ªi aceasta cu prilejul împlinirii a 75 de ani deviaþã a profesorului, viaþã dedicatã propagãriiculturii, ºtiinþei, literaturii, precum ºi formãrii deviitori dascãli ucraineni, pentru care îi mulþumimtoþi. Dupã cum a subliniat domnul profesor înalocuþiunea sa, aceastã distincþie „i se trage“ maiales, de la organizarea Simpozionului literar laaniversarea a 150 de ani de la naºterea scriitoru-lui ucrainean Ivan Franko, la Facultatea de limbiºi literaturi strãine, în urmã cu 5 ani în colabo rarecu MCPN ºi cu profesorii de la Universitatea dinLviv, conduºi de prof. dr. Bohdan Iakymovyci,care i-a acordat distincþia. Consecinþa acestei co -la borãri a fost ºi publicarea unei culegeri de co -municãri, foarte apreciate în þarã ºi peste hotare.

O distincþie similarã i-a fost acordatã deaceeaºi asociaþie ºi poetului M. Mihailiuc, laîmplinirea vârstei de 70 de ani, cu alt prilej.

La sfârºitul manifestãrilor a rãsunat un pot-puriu de melodii ucrainene dedicate scriitoareicare a ºtiut ºi ea sã iubeascã cântecul ucrainean ºisã respecte bogata tradiþie muzicalã ucraineanã.

Seara s-a încheiat cu un cocteil oferit de UURºi de Centrul Cultural Informaþional al Ucrainei.

În continuare, redau cuvântul pe care l-amrostit la omagierea Lesei Ukrainka.

Scriitoarea ucraineanã Lesea Ukrainka, cunumele ei adevãrat Larysa Kosaci, cãsãtoritãKvitka, s-a nãscut în urmã cu 140 de ani, la 25februarie 1871, în oraºul Novhorod - Volynskyi(Ucraina) ºi a murit, rãpusã de o boalã necruþã-toare, la doar 42 de ani de viaþã.

Geniul literaturii ucrainene, Ivan Franko,contemporan cu Lesea Ukrainka, vãzând debutulei literar, afirma: „de la Testamentul lui ªev cen -ko, Ucraina nu a mai auzit un cuvânt poetic maifierbinte decât din gura acestei fete firave, bol-nave“.

Lesea Ukrainka a abordat cele mai diversegenuri literare: poezia, proza, drama, publicisti-ca, dar a preocupat-o ºi istoria, mai ales ceamedievalã, muzicologia, folcloristica (a înregis-trat peste 220 de melodii ucrainene cântate cupropria-i voce) ºi a luat parte la miºcarea naþio -nalã de elibe rare când Ucraina se afla substãpânirea Rusiei þariste.

Lesea Ukrainka era cunoscãtoare a câtorvalimbi europene (germana, franceza, engleza, ita -liana), inclusiv a limbilor slave, greacã veche,lati nã ºi a tradus mult din literatura universalã.O dovadã a erudiþiei sale este ºi faptul cã la doar19 ani ea a reuºit sã scrie pentru surorile ei maimici manualul „Istoria veche a popoarelor ori-entale“, care a fost editat abia dupã moartea sa(în 1918). Lesea nu a studiat la nici o ºcoalã saufacultate, asemenea fraþilor sãi, ci doar acasã cupãrinþii ei care-i alcãtuiau programul de studiu ºimetodica de predare a tuturor disciplinelor.

A cãlãtorit foarte mult din fragedã tinereþe.Motivul era ºi boala pe care încerca sã o trateze,fiindcã la doar 12 ani, i-a fost descoperitã tuber-culozã osoasã. A vizitat Germania, fosta Austro-Ungarie (a fost ºi în România de astãzi, la GuraHumorului, cu prietena ei, scriitoarea buco vi -neanã Olha Kobyleanska), Bulgaria, Italia,Egipt, de câteva ori în Caucaz ºi Crimeea, iarimpresiile despre aceste cãlãtorii ne-au fostîmpãrtãºite adesea în operele sale literare. A fostconsideratã una dintre cele mai culte femei aleacelui timp.

Nãscutã într-o familie de intelectuali ucrai enide seamã: tatãl - Petro Kosaci, un burghez lumi-nat, progresist, aplecat spre literaturã ºi artã,mama - Olena Pcilka, nãscutã Drahomanova,scriitoare ºi activistã culturalã a vremii, înconju-ratã fiind de rude ºi prieteni ai familiei de oînaltã þinutã intelectualã ºi moralã, precumMychailo Drahomanov, cunoscut om de ºtiinþã ºicritic literar, Mykola Lysenko, renumit compozi-tor ucrainean, Mychailo Staryþkyi, dramaturg,Ivan Franko, scriitor ºi alþii - toþi punându-ºiamprenta pe formarea ei ca viitor patriot ucrai -nean ºi scriitor apreciat.

Dragostea sa faþã de patrie, faþã de poporul eioropsit, o fãceau sã se întoarcã din cãlãtoriiîntotdeauna cu bucurie în locurile natale, unde,dupã cum afirma într-o poezie scrisã în Italia „ºifumul e mai dulce ºi mai drag...“

Pleiada de scriitori ucraineni tineri din aceavreme - Mychailo Pavlyk, Olha Kobyleanska,Vasyl Stefanyk, Osyp Makovei ºi alþii, o admiraupe Lesea Ukrainka pentru talentul ºi dârzenia ei,încurajând-o ca, în pofida bolii, sã nu renunþe lascris.

Lesea Ukrainka s-a remarcat în diversedomenii ale artei, inclusiv în cel muzical. Întainele pianului era îndrumatã de însãºi soþiacompozitorului Lysenko, însã din cauza defor-mãrilor suferite la mâini, ca efect al bolii, a fostnevoitã ca la vârsta de 19 ani sã renunþe defini-tiv la instrumentul îndrãgit cãruia îi dedicã, cusensibilitatea-i caracteristicã, o poezie („Pia nu -lui meu“). Ea susþinea, la un moment dat, cãdacã ar fi putut continua educaþia muzicalã, s-arfi putut afirma poate chiar mai mult decât îndomeniul poeziei.

S-a dedicat, totodatã, artei broderiilor ucrai -nene. Cosea de la vârsta de 6 ani. Îºi broda, pânã

nu a evoluat boala, propriile-i costume populareºi cãmãºi bãrbãteºti (a reuºit chiar sã facã unapentru tatãl ei). Demn de semnalat este faptul cãcei din familii aristocrate, de condiþia ei, nuobiºnuiau sã se îmbrace în costume populare,însã familia ei progresistã fãcea excepþie în acestsens. Ea a crescut într-un mediu cultural ucrai -nean unde domnea spiritul tradiþiilor populare ºilegãtura adâncã cu oamenii simpli. În majori-tatea fotografiilor pãstrate, o putem vedea pe Le -sea îmbrãcatã în frumoase ii ucrainene, împo -dobite cu mãrgele.

În scurta ei viaþã, necazurile nu o pãrãseauaproape niciodatã pe Lesea Ukrainka. I-a fostdat sã suporte propriile suferinþe fizice, dar ºicele morale, pentru apropiaþii sãi. O mãtuºã dinpartea tatãlui - arestatã ºi trimisã în Siberia (ei îidedicã prima sa poezie, la vârsta de 9 ani, intitu -latã „Speranþa“), multiubitul ei unchi, M.Drahomanov, emigrat în Bulgaria, cu care acores pondat timp de 7 ani de zile (aceste scrisoriconstituie acum o sursã însemnatã pentru recon-stituirea drumului vieþii ºi activitãþii scriitoarei)a fãcut un infarct. A decedat la Sofia (în 1895), întimp ce ea se afla în vizitã la el. Dragul ei prietenºi iubit Serhi Merjynskyi, rãpit de o boalãnecruþãtoare, a murit în braþele ei (în anul 1901).ªi toate acestea în condiþiile în care tuberculozaei avansa ºi solicita diverse intervenþii chirurgi-cale - operaþie la mâna stângã, protezã la pi -ciorul drept ºi multe alte tratamente medicale. ªitotuºi, ea devenea tot mai puternicã spiritual ºitot mai nesupusã sorþii nemiloase. Pentru aceas-ta era supranumitã „fiica lui Prometeu „pe care,aºa cum spunea într-o poezie, îl respecta „cãn-a fãcut pe oamenii sãi robi“. Iar speranþa,„Contra spem spero“ (cum se intituleazã unadintre poeziile sale) o însoþea mereu.

În pofida bolii ºi a suferinþelor, în august1907, Lesea Ukrainka reuºeºte sã se cãsãto -reascã cu avocatul Klyment Kvitka, cu care secunoºtea de mult timp, ºi împreunã cu soþul eipleacã din Kiev în Crimeea unde clima pãrea a fimai prielnicã. Urmeazã apoi câþiva ani rodniciîn domeniul scrisului, iar soþul ei, talentat muzi-colog, o ajutã în realizarea unei culegeri de fol-clor.

Cu timpul, fiind stabilitã în Georgia, boala eia început iarãºi sã se agraveze. Mama sa aflânddespre starea ei criticã, o viziteazã, ajutând-o sãscrie ultimele sale opere dramatice. Unele aurãmas însã neterminate, pentru cã la 1 august1913, în oraºul Surami, ea se stinge din viaþã. Afost înmormântatã la Cimitirul Baikovyi din Kiev,unde astãzi se aflã ridicatã în cinstea ei o statu-ie.

Acesta a fost, pe scurt, drumul vieþii ºi activi -tãþii scriitoarei ucrainene aniversate, LeseaUkrainka, poate prea puþin cunoscute în þaranoastrã ºi traduse doar de o singurã persoanã(de Z. Delciu „Lumini vestitoare“, 1967). Sã spe -rãm cã vor mai exista ºi alte încercãri în acestsens, fiindcã meritã.

Lesea Ukrainka a îmbogãþit literatura ucrai -neanã ºi universalã cu capodopere lite rare demare valoare, remarcându-se în special în dome-niul poemelor dramatice. Ea a reuºit ca, îndecursul a 12 ani, sã creeze peste 20 de poeme,„Cântecul pãdurii“, scris în urmã cu exact 100de ani, fiind cel mai apreciat.

Lesea Ukrainka ºi-a publicat primele poezii înGaliþia, în revista literarã „Zorea“, a scris chiaro poezie intitulatã „Zorea“ (Stea), iar astãzi, cao coincidenþã, formaþia artisticã „Zorea“ dinBu cureºti, condusã de Lesea Clempuº (o altãcoincidenþã, de nume!), împreunã cu un grup destudenþi ucraineni, îi vor dedica scriitoarei ani -ver sate un program literar-artistic.

Iaroslava - Oresea COLOTELO

Aniversarea scriitoarei Lesea Ukrainka la Bucureºti

Curierul UCRAInEAn 9


(Urmare din numãrul 185/186)

GrãdinaGrãdina ocupã un loc aparte pe lângã gospo -

dãria oamenilor, aproape tot atât de importantca ºi locuinþa, asigurând familiei alimente dera pidã necesitate: legume, fructe, hranã pentruanimale.

Gospodarul din Rona, când ºi-a înjghebatgospodãria, ºi-a parcelat bine terenul de lângãcasã, unde sã aibã de toate. ºi astfel a predat ºidescendenþilor sãi care nu prea au fãcut marimodificãri de-a lungul timpului, cu excepþiaunui singur lucru, cã au micºorat-o sau aumãrit-o.

Pentru teren arabil se alege cel mai bun loc,roditor, însorit ºi aerisit, de preferinþã în mij -locul grãdinii ºi nu departe de casã. Aici se cul-tivã, dacã este suficient spaþiu: porumb,car tofi (ripa), sfeclã furajerã (burak), bostani(harbuz), fasole (fasulea), varzã (kapusta), ovãz(oves), trifoi (luher) ºi lucernã (lu þerna).

În trecut, se cultiva ºi grâu (pºenâþea), secarã(jâto), orz (iacimin), hriºcã (hrecika), cânepã(ko lop nea), in (len), mazãre (horoch), bob(bub), dovleac (dânea), tutun (pacika) ºi chiarºi floarea-soarelui (sonþiovi korji), cã pe atunciexistau prese pentru ulei (oliinâþea) confecþio -nate din lemn cu presare la rece.

La marginea arãturii se planteazã copaci detoate speciile ºi soiurile, unde creºte ºi iarba,aºa încât copiii sã nu doreascã fructe din live -zile strãine. Aici se cultivã cel mai mult prunul,mãrul, pãrul, cireºul sãlbatic, piersicul târziu

(boroskva), nucul ºi cornul (deren). Fruc teleacestor pomi fructiferi, în trecut, se folo seaunumai pentru consum, proaspete sau conservateprin fierbere (legvar) ºi prin uscare (suºe nâþi),sau deveneau hranã pentru porci. Nu se fier beaþuica (horivka) din ele, cum se proce dea zãacum ºi care, de la o vreme, a deve nit o ade-vãratã industrie, încurajând în modul acestaalcoolismul în rândul populaþiei. Þuica pentruconsum propriu se prepara din cereale, depreferinþã din secarã (jâtneanka), ºi uneori dinsfeclã dulce (buraceanka).

Viþa-de-vie (strugul) era ºi ea nelipsitã desub streaºina multor gospodãrii ale ucrainenilorde aici, ce-i drept, în cantitãþi neînsemnate,fiind destinatã mai mult pentru consum ºi maipuþin pentru vin, deoarece existau numai douãsoiuri foarte vechi care nu prea erau destinatepentru fabricarea vinului de casã. Acum s-auadus soiuri noi ºi se cultivã mai mult.

Aceasta este gospodãria roneanului ucrai -nean, din þinutul nordic al Maramureºului, har-nic ºi priceput, care s-a simþit mereu om alpãmântului, pãmânt care l-a adoptat ºi pe carenu l-a dezamãgit niciodatã, îngrijindu-l fidel cumâinile bãtãtorite ºi cu sudoarea frunþii sale.Chiar dacã, uneori, dorul de libertate ºi þipãtulºoimului îl mai chemau în creierii munþilorpentru a doborî copaci ºi pentru a-ºi asiguraexistenþa, el tot la pãmântul fãgãduinþei seîntorcea. Îl ara, îl cosea ºi-i strângea roadele,iubindu-l tot atât de mult cum se iubea pe sineînsuºi ºi cum îl iubea ºi pe Dumnezeu, pentrucã a jurat a fi statornic atunci când a plantat cas-

tanul legendar, arborele vieþii de lângã drum,din vatra satului, cu multe secole în urmã.

NotãPentru realizarea acestei documentãri am

cules materialul de-a lungul vieþii, având casurse de informare: pe mama mea, care acum arfi împlinit 99 de ani, pe sãtenii mei, care demult nu mai existã printre noi ºi care, unii din-tre ei, ar fi împlinit mult peste onorabila vârstãde 100 de ani, printre care amintesc ºi câtevanume: Rahovan Michailo (starâi Mocan),Rahovan Marco (Dâcica), Rusnac Odotea(Odo tica Vaseleniutcina iz-za Pliºcî), FetcoIvan (starâi Diordica iz Vericha), Fangli Ilonka(stara Ilonka Doniiova ), Romaniuc Anna (staraCiribanca iz Mocearnoho), Grijac Petro (starâiPetro Dovhâi), Dubei Anna (stara Popadiucica,Pecercova), Rahovan Maria - Ivanâcha (82 deani), Lupºac Anna - Mâtrova (Þericovnãcova)iz Lalova (88 de ani).

Aº vrea sã le mulþumesc tuturor pentruinformaþiile ºi poveþele primite în copilãrie, pecare le-am pãstrat în memorie ºi vreau sã letransmit pe aceastã cale tinerilor roneni câteceva din aceste valori inestimabile pe care le-aupãstrat strãmoºii noºtri cu sfinþenie, având cre -dinþa cã vor fi preþuite ºi transmise mai departe.Amintind de aceste nume, doresc sã pãstrez viememoria celor ce nu mai sunt printre noi ºi ne-auîncântat copilãria cu poveºtile ºi legendele lor,ce au devenit un adevãrat mit.

Anna T. RUªTI

Mårturii etnografice çi folcloriceale spiritualitåÆii populareucrainene din Rona de Sus

(Urmare din pagina 11)

Spre exemplificare prezint o povestirede acest gen. Se zice cã o tânãrã femeierãmase vãduvã. Dupã înmormântare ºidespre praznic, femeia, care locuia sin-gurã, se duse la culcare. La miezul nopþiise auzi uºa deschizându-se; tânãra înlem-ni de groazã: în faþa ei stãtea... soþul pecare-l înmormântase în acea zi. A statpânã la cântatul cocoºului, apoi plecãcum venise. A doua noapte veni iar. ªi îna treia, ºi în a patra, ºi în a cincea...Tânãra povesti rudelor, vecinilor,cunoscuþilor ce i se întâmplã cerându-leajutorul pentru a opri vizitele nocturneale soþului trecut în nefiinþã ºi a-l face sãstea în lumea celor morþi. Nimeni nu aputut-o ajuta. Într-o zi, o femeie bãtrânãveni în vizitã la niºte vecini ai vãduvei. Aflã depãþania ei ºi o sfãtui ca atunci când va mai venisoþul în „vizi tã“ sã... Joi, miezul nopþii; uºa sedeschide ºi în camerã intrã Petru. Maria, în faþaoglinzii întoarse, îºi pune pe cap baticul întorspe dos. Toate hainele le-a îmbrãcat pe dos.„- Unde mergi? întreabã Petru/ - La nuntã. / -Cine se însoarã? / - Fratele se cununã cu sora. /- Cum se poate însura fratele cu sora? / - Darcum poate un mort veni la o vie?“. Când a ros-tit Maria aceste cuvinte, Petru a ieºit din casã ºin-a mai venit niciodatã. Doar urma mâinii luirãmase pe horn. Au scrijelit urma, au tencuit, audat cu var, dar urma mâinii nu dispãrea; pânãn-au dãrâmat hornul.

Începând cu ultima lunã a iernii, se scurtauºezãtorile. Fetele ºi bãieþii se întâlneau din ce înce mai rar. Nopþile se scurtau ºi oamenii sepregãteau pentru cel mai important anotimp alanului; ce puneai în pãmânt primãvara, culegeai

toamna. Aºa cã þãranii duceau gunoiul pe câmp,verificau calitatea seminþelor, reparau uneltelede muncã. ªi pentru cã recolteledepindeau nu doar de hãrnicia lor, ciºi de vremea de afarã, sãtenii eraupreocupaþi de previziunile meteoro-logice „citind“ semnele pe care leoferea natura pentru a afla cum vadecurge anul proaspãt început.

ªezãtorile de altãdatã... o formã avieþii so cia le sãteºti... o modalitate depetrecere a tim pului liber cu puter-nice valenþe formative ale tineretuluide altãdatã... un tezaur de cul turã spi -ri tualã ºi moralã... Astãzi, deºiformele de petrecere a timpului s-audiversificat, am pierdut esenþialul:comunicarea vie ºi realã. Ne-amtransformat în spectatori ai unei falseculturi, în inerþi consumatori ai unei

culturi strãine nouã. Nu mai are cine sãorgani ze ze ºezãtori, sã le dea viaþã, sã sebu cu re de frumuseþea lor. Mai mult caniciodatã, rãmân valabile cuvintele: „neîm bogãþim material - sãrãcim su fle -teºte...“.

Bibliografie

1. Monografia bisericii cu hramul„Sfântul Acoperãmânt al Maicii Dom -nu lui“ din comuna Bãlcãuþi.

2. Informaþii culese de la oameniisatului Bãlcãuþi.

3. Balkivski veciornyþi („ªezãtoribãlcãu þe ne“) - lucrare de licenþã, absol-vent- Lãcrã mioara Grigorciuc, coordo-nator ºtiinþific - conf. univ. dr. AspaziaReguº, 2004

Lãcrãmioara GRIGORCIUC



Istoria poporului ucrai nean a dovedit clar cãacest popor s-a simþit fericit nu mai în perioa delede independenþã politicã, adicã în vechiulimperiu al Kie vului ºi pe timpul ca zacilor zapo -ro jeni con duºi de Bohdan Hmel nyþkyi, pe cândsub do minaþiile strãine viaþa economicã a Ucrai -nei a fost marcatã de regres ºi de prãbuºire.

Vor rãmâne de-a pururi în memoria poporuluiucrainean ºi alþi eroi, ca hatmanii Sahai dacinyi,Doroºenko, Mazepa º.a., înaintaºi pa trioþi careîn decursul veacurilor au mobilizat masele largiale þãrãnimii ºi pe cazacii zaporojeni ucrainenila luptã împotriva armatelor Poloniei, Lituaniei,hanatului Crimeii, Rusiei þariste etc., obþinândde multe ori victorii importante.

Înconjurat de þãri ostile ca Polonia, Litua nia,imperiile Austro-Ungar, Otoman, ºi mai ales, celþarist, poporul ucrainean a stat sub ocu paþiaaces tuia din urmã mai mult de 300 de ani.

În anul 1613, ales ca þar al Rusiei, Mihail Ro -manov întemeiazã dinastia Romanovilor (1613-1917), punând bazele monarhiei absolu tiste. Însecolele al XVI-lea - al XVII-lea, Rusia a inclusîn componenþa sa hanatele mongole ºi tãtare:Ka zan, Astrahan, Crimeea, precum ºi Siberia,de ve nind astfel stat multinaþional.

În timpul domniei þarului Nicolae al II-lea(1894-1917), Rusia s-a apropiat mai mult deFranþa ºi Ma rea Britanie, formând Tripla Alianþã.

Criza orânduirii þariste, înfrângerea ei înRãzboiul ruso-japonez (1904-1905) au dus laizbucnirea revoluþiei burghezo-democrate rusedin 1905-1907, reprimatã cu multã cruzime deforþele de ordine ale regimului þarist.

În anul 1914, Rusia intrã, alãturi de Franþa ºiMarea Britanie, în Primul Rãzboi Mondialîmpotriva puterilor centrale: Germania, Aus tro-Ungaria º.a.

Situatã între cele douã grupãri rivale (An tantaºi Tripla Alianþã), Ucraina a fost, prac tic, dis-trusã de luptele crâncene des fã ºurate pe terito -riul ei atât în Primul Rãzboi Mondial, cât ºi înperioada rãzboiului civil din Rusia.

Aproape 3 milioane de ucraineni au luptat încadrul armatei ruse þariste, iar 250 000 deucraineni originari din Galiþia ºi Bucovina departea ar matei austriece. Mulþi dintre ucraineniidin vestul þãrii considerau Rusia un pericol maimare decât Austria. Ei nãdãjduiau sã includãtoatã Ucraina în componenþa Austriei, urmândca apoi sã obþinã drepturi mai largi privindautonomia acesteia.

Dupã ocuparea, în perioada septembrie-fe -bruarie 1915 a Galiþiei, Bucovinei ºi Ucrai neiSub carpatice de cãtre trupele ruseºti, cca 30 000de gali þieni ºi bucovineni, bãnuiþi cã au com-plotat împotriva Rusiei þariste, au fost internaþiîn lagãrele din Siberia, iar câteva sute au fostares taþi, torturaþi ºi apoi împuºcaþi fãrã a fi jude-caþi.

Ocuparea acestor teritorii a reprezentat pen-tru comandamentul armatei ruse, conduse demarele cneaz Nikolai Mihailovici, o mare victo-rie în sensul revenirii acestora la patria mamã -Rusia þaristã, teritorii care au fost stãpânite întrecut de marele cneaz de Kiev, Iaroslav celÎnþelept (1016-1054) ºi de marele cneaz de Mos -cova, de Vladimir ºi Ivan Kalita (1328-1340).

În perioada februarie-iunie 1915, trupele aus-tro-ungare, sprijinite de armata germanã, aucontraatacat armata rusã ºi au eliberat teritoriilemenþionate. Continuând ofensiva spre nord, tru-pele austriece au ocupat oraºele Luþk (31 au -gust) ºi Dubro (8 septembrie 1915).

Dacã în prima jumãtate a anului 1916 situaþiape front era staþionarã, în perioada iulie-august1916, trupele ruseºti þariste sub conducerea gene -ralului Brusilov au reuºit sã reocupe Bu covina, oparte din Galiþia (inclusiv oraºul Ter nopil) parteade vest a Volâniei ºi oraºul Luþk. Isto rio grafiiapreciazã cã aceastã victorie a reprezentat, poate,cea mai importantã operaþiu ne militarã a armateiruse þariste din toatã pe rioada Primului RãzboiMondial. Încercarea lor de a ocupa ºi oraºulLvov s-a soldat cu o înfrângere.

În al treilea an de rãzboi, respectiv în anul1917, imperiile multinaþionale (Ru sia, Austro-Ungaria ºi Turcia), slãbite dupã atâ tea confrun-tãri, au început sã manifeste tendinþe spredescentralizare.

Înfrângerile suferite pe front de armatele ruseþariste, precum ºi lipsurile pricinuite populaþieicivile de confruntãrile militare îndelungate dinIm periul Þarist, au condus la revolta generalã atuturor pãturilor sociale din Rusia, iar dupãdemonstraþia muncitorilor ºi a soldaþilor dinPetrograd, la 23 februa rie 1917, au dus la cãde -rea autocraþiei þariste din Rusia, la 27 fe brua rie1917, favorizând astfel venirea la putere a par-tidelor de opoziþie: Partidul Demo cra tic Cons -tituþional ºi partidele social-democrate (men ºe -vi cii ºi socialiºtii revoluþionari denumiþi eseri).Ele au format, la 2 martie 1917, Gu vernul Pro vi -zoriu Rus, condus de G. Lvov ºi de Kerenski.

În aceste condiþii, þarul Nicolae al II-lea a fostnevoit sã abdice (în favoarea fratelui sãu, care nua dorit nici el sã acceadã la tronul Ru siei) la datade 2 martie 1917.

II. Formarea Radei Centrale Ucrainene Prima perioadã (martie 1917 - noiembrie

1917).Primele veºti despre revoluþia burghezo-de -

mo craticã care a avut loc la Petrograd pe 27 fe -bruarie 1917 au ajuns în Ucraina a doua zi (28fe brua rie 1917). Aceastã revoluþie a însemnatcã de rea regimului þarist autocrat din întreagaRusie.

Acest eveniment politic de importanþã majorãa constituit pentru popoarele subjugate deregimul opresiv, semnalul declanºãrii acþiunilorpoli tice pentru independenþã, libertate ºi identi-tate naþionalã faþã de fostul regim þarist dinRusia.

Evenimentele politice care s-au desfãºurat curapiditate pe teritoriul Ucrainei în cursul anului1917 urmãreau, la în ce put, sã obþinã autonomiaUcrainei în cadrul Federaþiei Ruse, pentru ca, înfinal, sã se obþinã independenþa totalã faþã deaceasta.

Imediat, în perioada 1-4 martie 1917, a avutloc la Kiev prima întâlnire a reprezentanþilortuturor organizaþiilor sociale, publice, obºteºti,militare º.a., din întreaga Ucrainã, care s-au con-stituit într-o Radã (Sfat) provizorie, alegându-lca preºedinte pe M. Staremskyi ºi pe alþi 13membri.

Totodatã au fost lichidate, pânã la 5 martie1917, toate organele de conducere þariste dinUcraina.

Prima Radã Centralã Ucraineanã, ca organreprezentativ al tuturor partidelor socialiste,social-democrate ºi al organizaþiilor obºteºti ºiso ciale ucrainene, s-a constituit la Kiev, la datade 7 martie 1917. A fost ales organul de con-ducere în frunte cu profesorul M. Hruºevskyi, capre ºedinte, iar ca vicepreºedinþi: D. Antonovyci,D. Doroºenko ºi F. Kryjanivnkyi.

La prima ºedinþã din 9 martie 1917 a RadeiCentrale s-au adoptat urmãtoarele hotãrâri:

- înfiinþarea Comitetului Central al coopera-tivelor agricole;

- constituirea Radei Militare Provizorii a sol-daþilor ºi a ofiþerilor ucraineni, al cãrei coman-dant a fost numit colonelul Hlynskyi.

- publicarea în ziarul „Deni“ (Ziua) care seedita la Petrograd, a chemãrii OrganizaþieiProgresiste Ucrainene, cerându-se Guvernuluidin Petrograd acordarea auto nomiei teritorialeUcrainei, introducerea limbii ucrainene în ºcoli,eliberarea din închisorile ruseºti a prizonierilorgaliþieni ºi bucovineni, precum ºi a mitropolitu-lui ucrainean A. Sep tynskyi.

Pentru aceleaºi deziderate s-au pronunþat ºiparticipanþii la prima adunare a presei, desfãºu-ratã la Kiev, în perioada 4-10 martie 1917, carel-au ales ca preºedinte de onoare tot pe prof. M.Hruºevskyi.

Întrunitã la Kiev, la 15 martie 1917, RadaCentralã a fost condusã pentru prima datã deprof. M. Hruºevskyi (întors din exil la 13 martie1917), care a hotãrât pre gã ti rea ºi desfãºurarea,la Kiev, în ziua de 16 martie 1917, a unei marimanifestaþii ucrainene.

(Continuare în numãrul urmãtor)

Mihai POCORSCHI

Lupta pentru l ibertate, identitate º i independenþã a Republici i Populare

Ucrainene în perioada 1917-1921

Centrul Cultural Bucovina, Radio Iaºi ºiMontana Turistic Mall, au organizat, înperioada 18-20 februarie 2011, primul eveni-ment public dedicat ani versãrii a 600 de anide la prima atestare documentarã a Muni -cipiului Câmpulung Mol do venesc, Zilele„Pietrele Doamnei“.

Prima menþiune scrisã, cunoscutã pânãacum, despre Câmpulung Moldovenesc da -teazã din 14 aprilie 1411, din vremea luiAlexandru cel Bun, prin care mãnãstireaMoldo viþei primea satul Vama, „mai jos deCâm pulung“.

Manifestãrile au început vineri, 18 febru-arie, cu lansarea albumului „Bucovina-n cântºi grai“ al interpretei de muzicã folcloricãAdriana Bucevschi. Au participat foarte mulþisoliºti de muzicã popularã ºi soliºti instru-mentiºti, iar invitatul special a fost Doru Far -caº. Acompaniamentul a fost asigurat deorchestra „Rapsozii Boto ºa nilor“ condusã demaestrul Ioan Cobâlã, dirijori fiind IoanCobâlã ºi Ciprian Potoroacã. La acest specta-col „Bucovina-n cânt ºi grai“ au participatprimarul Municipiului Câmpu lung Moldo -venesc, Gabriel ªerban, ºi directorul Cen -trului Cultural Bucovina, Vasile Ursachi.

Acþiunea de la Câmpulung face parte dinparteneriatul public - privat dintre PrimãriaMunicipiului Câmpulung Mol do ve nesc,Centrul Cultural Bu covina din Su ceava ºiMontana Turistic Mall.

Snijec CELY

600 de ani de atestaredocumentarå a

Municipiului CâmpulungMoldovenesc


Este evident cã nu mai trebuie sã convingempe nimeni de faptul cã fãrã tradiþii ºi fãrã obi-ceiuri nu ne putem imagina concepþia desprelume ºi despre viaþã a înaintaºilor noºtri; ºi,desigur cã nici istoria n-ar fi la fel fãrã ele.

Omul fãrã amintire istoricã e asemeni unuicopac smuls din pãmântul în care ani de-a rân-dul ºi-a înfipt rãdãcinile. Câþi astfel de copaci-oameni întâlnim astãzi în jurul nostru? Încercaþisã aflaþi de la tinerii de astãzi, câþi dintre eicunosc mãcar un cântec de nuntã sau un colind?

Bineînþeles cã nu toatã avuþia lãsatã nouãmoºtenire are valoare practicã. Foarte multeforme ale activitãþii umane, prin constrângeresau pe cale naturalã, ºi-au pierdut sensul pri-mordial. Dar acest aspect nu înseamnã cã noinu trebuie sã le cunoaºtem.

Oamenii satului au ºtiut dintotdeauna nudoar sã munceascã, ci ºi sã-ºi drãmuiascã câtmai responsabil timpul liber. Cu siguranþã cã eun-am putut sã surprind bogãþia culturalã ºi spi -ri tualã a strãmoºilor noºtri. În viaþa de zi cu zierau mult mai multe activitãþi, mult mai multãculoare. Astãzi nu ne rãmâne decât sã ne ima -ginãm tabloul ºezãtorilor de altãdatã cu ajutorulinformaþiilor tezaurizate în culegerile de fol-clor, în monografii, în operele literare ºi, pentrupuþin timp încã, din amintirile oamenilor careau mai prins acele vremuri.

Cum erau ºezãtorile bãlcãuþene? Rãspunsulîl veþi gãsi citind aceastã lucrare. Vã invit pe toþiîn satul meu natal, Bãlcãuþi, aºezat lângãºoseaua naþionalã Siret - Suceava - Bucureºti,pe câmpie, brãzdatã de câteva vãiºoare ºi pârâi-aºe mici, dintre care cel mai mãriºor esteHoraiþul. Pe vremuri, i se spunea ,,Bãltãuþi“,denumire provenitã de la bãlþile ce erau mai de -mult aici. Mai este ºi o legendã care atribuieîntemeierea acestui sat principelui Balc, fiul luiSas-Vodã. Prima datã se pomeneºte, în istorie,despre acest sat, la 10 septembrie 1470, datauricului prin care voievodul ªtefan cel Maredãruieºte acest sat ctitoriei sale, MãnãstireaPutna. Acest document este întãrit mai târziu decãtre Calimac-Vodã în anul 1762, rãmãnândastfel pânã la secularizarea averilor mãnãstireºtide cãtre Guvernul austriac. În timpul stãpâniriiaustro-ungare, denumirea germanã a fost„Balkoutz“, iar cea ungarã „Landanfalva“. Sespune cã pe acele vremuri s-a încercat colo-nizarea acestui sat cu unguri, dar retrãgându-seaceºtia în valea Sucevei, satul a rãmas pe seamaa vreo zece familii româneºti, iar restul popu-laþiei de origine ucraineanã provenitã dincoloniºti aduºi din Galiþia, ca muncitori pemoºiile boiereºti ºi mãnãstireºti, în masa cãroracei dintâi s-au asimilat în decursul timpului.

Doar dupã terminarea muncilor câmpului,sãtenii îºi puteau permite sã-ºi tragã sufletul. Înprima zi a lunii octombrie, bãlcãuþenii îºi ser-bau hramul bisericii - Acoperãmântul MaiciiDomnului - prilej de întâlnire cu membrii fami -liei ºi cu prietenii din satele vecine. Dupãaceastã sãrbãtoare, începeau ºezãtorile. Adicãpregã tirea lor: se cãutau casele unde se vor þineele, se constituiau grupurile de fete ºi de bãieþi.Pri mele întâlniri se terminau cu o cinã comunã.Înainte de a se aºeza la masã, se ieºea în curtecu o farfurie plinã cu mâncare care se punea îndreptul ferestrei casei pentru ca „gazda sã fiebinecuvântatã cu tineri harnici ºi frumoºi“. ªipentru cã toamna nu era doar anotimpul ºezãto-rilor, ci ºi al nunþilor, fetele luau câte o lingurãde mâncare, fugeau în stradã pentru „a ascultacâinele“. Din care parte lãtra acesta, în acea

parte fata arunca mâncarea apoi alegea unobiect de pe jos pentru a afla meseria viitoruluisoþ: o bucatã de hârtie însemna cã alesul va fiom cu carte; o surcicã, un bãþ - tâmplar; fân -cosaº; o bucãþicã de pãmânt - agricultor. Deasemenea erau pregãtite furcile de tors, fusele,rãzboaiele; începea sezonul torsului, cusã-turilor, împletitului ºi þesutului. Pânã la primã-varã trebuia toarsã ºi þesutã toatã lâna, cusutecãmãºile, feþele de masã, lenjeria de pat, ºter-garele etc. ªezãtorile deveneau active, însãîncepând cu luna noiembrie când munca câm-pului era total finalizatã. O regulã nescrisã aºezãtorilor era aceea cã participai la ele doardacã ºtiai sã coºi, sã torci, sã þeºi, deoarece aici„bez dila ne sydily“, adicã „fãrã treabã nu sestã“. De aceea, fiecare mamã se preocupa cafiica ei sã fie cât mai îndemânaticã când va pãºiîn lumea ºezãtorilor, altfel va ajunge þinta criti-cilor sãtenilor. Vedem astfel cã ºezãtorile nuerau doar o formã plãcutã de petrecere a timpu-lui liber, dar ºi un loc unde munca în colectivera o modalitate de a-i educa pe cei tineri înspiritul muncii prin puterea exemplului celoradulþi.

Gospodãria aleasã sã fie gazda ºezãtorii eraspecial pregãtitã. La ora stabilitã, fetele înce-peau sã soseascã. Salutau gazda cu multrespect, se salutau prieteneºte între ele. Apoitre ceau la treabã. Unele torceau lâna, alteleîmpleteau ciorapi sau jumuleau penele. Pe ne -sim þite, în aºteptarea bãieþilor, se înfiripa ºi uncântec: „Sunt uimitã ºi miratã / Cã e noapte / ªi-al meu iubit / Nu se-aratã. / Nimeni nu-l zãreºte/ Nicãieri n-apare / Doar pe cãrare / Douã urmelasã. / Hei, prima urmã / E a iubitului meu / Ceade-a doua urmã / A calului sãu. / Am sã plec eu,am sã plec / În livada cu viºini / Voi rupe eu, voirupe / / O frunzã de arþar. / Cu ea acoperi-voi /Paºii iubitului meu. / Sã nu le atingã /Pãsãrelele / Sã nu-l iubeascã / Mândrele“. Întretimp, soseau bãieþii. Se aºezau pe laviþe ºi-ºiurmãreau aleasa cum munceºte, cãci plecând deacasã mamele îºi sfãtuiau feciorii: „Nu te uitadoar la obrãjori, ci ºi la mâini; obrajii se vorofili odatã cu anii, iar îndemânarea rãmâne pen-tru toatã viaþa“. Fiecare fatã se strãduia sã aibãspor în muncã pentru a-ºi impresiona bãiatuliubit ºi pentru a fi apreciatã de comunitate. Semai spunea o glumã, se mai încingea un dans,era povestitã o întâmplare petrecutã în sat;munca însã nu se oprea, ci se încingea ºi ea cãcibãieþii dãdeau o mânã de ajutor fetelor.

Însã cele mai iubite la ºezãtori erau cânte-cele: triste sau vesele, de dragoste sau decãtãnie, vechi sau actuale. De-a lungul sezonu-lui toamnã-iarnã, repertoriul se îmbogãþea cunoi melodii. Interesant este faptul cã, deºi laºezãtori nu era un specialist care sã îndrumeactivitatea muzicalã, totul mergea de la sine:fiecare îºi cunoºtea posibilitãþile ºi vocea ºi sestrãduia sã nu perturbe calitatea interpretãrii.Frânturi din aceste cântece rãsunã acum doar înamintirea celor care au mai prins ºezãtorile.Amintim câteva titluri: „Îºi mãritã mama fata“,„M-am gândit sã mã însor“, „Dincolo de gard“,„M-ai dat mamã la strãin“, „Roºie cãlinã cuflori albe înflorind“, „Sã bem fraþilor, rachi-uþul“, „M-ai dat mamã dupã un moº bãtrân“,„Of, aveam eu douã mândre“.

Fascinante ºi iubite de tineret erau obi-ceiurile legate de sãrbãtoarea Sfântului Andrei.În seara de dinaintea Sfântului Andrei fetele seadunau pentru „noaptea vrãjilor“. Fiecare eranerãbdãtoare sã-ºi cunoascã alesul. Pentru

aceasta îndeplineau o serie de ritualuri. Deexemplu, puneau sub pernã frunze din diferiþicopaci, fiecãrei frunze corespunzând numeleunui bãiat; frunza de mãr simboliza fata ºi era ºiea pusã sub pernã. Înainte de a adormi, fata seruga Maicii Domnului sã se milostiveascã deea; dis-de-dimineaþã, cel mai tânãr membru alfamiliei (de preferinþã bãiat) bãga mâna subpernã ºi scotea o frunzã: viitorul soþ era bãiatulcãruia îi corespundea frunza aleasã. Sau, înnoaptea Sfântului Andrei deschideau largporþile pentru „a intra peþitorii“; de asemenea,scoteau din lada de zestre un sul de pânzã, îlîntindeau pânã la prag, rostind cuvintele:„Aºterne-te, drumuºor, pentru tineri ºi peþitori“.Apoi scoteau stergarele de nuntã, spunând: „Peºtergar sã cãlcãm, peþitorilor sã-l dãruim“. Darnu vrãjeau doar tinerii, ci ºi cei vârstnici careerau preocupaþi de câþi ani mai aveau de trãit.Astfel se adunau într-o casã, turnau cenuºã pepodea ºi fãceau din ea o groapã. Fãceaubeþiºoare pentru fiecare dintre cei prezenþi ºi lepuneau la marginea gropii. Apoi aprindeaubeþiºoarele ºi urmãreau ce se întâmplã: al cuibeþiºor cãdea în groapã era semn cã nu mai aveamulte zile; al cui beþiºor cãdea „în casã“ maiavea mult de trãit.

Bãlcãuþenii vrãjeau nu doar de SfântulAndrei, ci ºi de „Anyzociky“- sãrbãtoare dedi-catã Sfintei Ana. Astfel, înainte de miezul nopþiipremergãtoare zilei de 9 decembrie se rupeaucrenguþe de viºin ºi se puneau în apã, la cãldurã.Erau ,,crenguþe nominale“, pentru fiecare mem-bru al familiei. În cazul acestui obicei erau„vrãji pentru familie“: în caz cã crenguþa unuiadintre membrii familiei nu înflorea pânã deCrãciun, era semn cã acea persoanã va muri înscurt timp. „Vrãjile de dragoste“ surprindeaudouã aspecte: fetele urmãreau crenguþele pentrua afla dacã se vor mãrita în anul urmãtor (pen-tru aceasta era necesar ca crenguþa sã înflore-ascã pânã de Crãciun; în caz cã nu înflorea, maiaºtepta un an); bãieþii rupeau crenguþe ºi aºtep-tau înflorirea lor pentru a afla dacã aleasa loreste „fatã mare“; în caz cã nu înflorea crenguþa,însemna cã fata pe care o plãcea respectivulbãiat „nu a fost cuminte“.

În cadrul ºezãtorilor tradiþionale se forma nudoar o bogatã culturã muzicalã ci ºi un ade-vãrat cult pentru munca de calitate; toate acesteaspecte îmbrãcate în haina specificului localerau îmbogãþite an de an ºi lãsate moºteniretinerei generaþii cu îndemnul de a le pãstra cusfinþenie. Nu fãceau excepþie de la aceastã pra -vi lã nici creaþiile narative: proverbele, zicãto-rile, legendele, poveºtile ºi povestirile. Un per-sonaj des întâlnit în povestirile culese în satulBãlcãuþi este diavolul (în variantã femininã ºimasculinã). Se credea cã dacã într-o familie senãºteau la rând ºapte fete / ºapte bãieþi, a ºapteanãscutã / al ºaptelea nãscut devenea reprezen-tant al diavolului pe pãmânt. Ca semn distinc-tiv, aceste persoane aveau o micã codiþã lacapãtul coloanei vertebrale. Chiar ºi dupãmoarte, ele continuau sã creeze neplãcericomunitãþii, prin întoarcerea lor în lumea celorvii, fiind posesori al celui „de-al doilea suflet“.Exista ºi credinþa cã puteau bântui dupã moarteºi sufletele celor care au sãvârºit pãcate foartegrele în timpul vieþii. Toate aceste suflete rãtãc-itoare puteau sã-i strige pe nume pe cei vii; dacãîntoarceai capul unei astfel de chemãri, puteairãmâne cu „capul întors“ sau puteai orbi.

(Continuare în pagina 12)

Un scurt popas în lumea çezåtorilorbålcåuÆene de altådatå


Judeþul Suceava. Sâmbãtã, 5 martie 2011,la Colegiul Naþional „Mihai Emi nescu“ dinSuceava s-a desfãºurat într-o atmosferã desãrbãtoare etapa judeþeanã a celei de-a XIX-aediþii a Olimpiadei naþionale de limba ºi lite -ra tura ucraineanã. Atmosfera de sãrbãtoares-a da to rat prezenþei Consulatului General alUcrainei la Suceava, prin excelenþele lor dlconsul general, Vasyl Boieciko ºi dl consulVasyl Nerovnyi. Încã de dimineaþã domnulconsul general s-a întâlnit cu elevii ºi cadreledidactice - profesori însoþitori ºi evaluatori -în Cabinetul de limba ºi literatura românã,prilej cu care le-a adresat cuvinte cãlduroaseatât în limba maternã ucraineanã, cât ºi înlimba românã. Printre altele, Domnia Sa afelicitat cadrele didactice care i-au pregãtit peaceºti elevi pentru performanþã, i-a felicitat pepãrinþii care s-au strãduit sã le ofere totul pen-tru a ajunge aici ºi de la care au învãþat pri -mele cuvinte în limba maternã ºi, nu în ulti -mul rând, au fost apreciaþi elevii pentru faptulcã-ºi iubesc limba maternã ºi se strãduiesc s-oînveþe corect, literar. S-a amintit ºi faptul cãanul acesta se aniverseazã 140 de ani de lanaºterea scriitoarei Lesea Ukrain ka. DomniaSa le-a urat succes ºi sã se califice cât maimulþi pentru etapa naþionalã.

Mesajul domnului preºedinte al UUR - fi -liala Suceava, prof. Ioan Bodnar, a fost trans-mis de cãtre inspectorul de specialitate, prof.Lucia Mihoc. „Elevii care s-au cali ficat pentruaceastã olimpiadã sunt printre cei mai buni.Sunt convins cã ei învaþã la fel de bine ºi lacelelalte discipline ºi mulþi dintre ei ne voraduce rezultate frumoase ºi de la etapa naþio -nalã ce se va desfãºura în Maramureº. Vãdoresc sã vã simþiþi bine în MunicipiulSuceava dupã un drum obositor pe care l-aþiparcurs unii de la zeci de km. Masa de prânzºi transportul au fost asigurate de UUR“. Nudupã mult timp a venit ºi dl consul Nerovnyicu daruri pentru elevi ºi pentru cadre didac-tice. Împreunã cu consulul general au oferitflori doamnelor ºi domni ºoarelor profesoareimplicate în aceastã activitate, þinând cont defaptul cã se apropia ziua de 8 Martie. Toatãlumea a fost profund emoþionatã, iar profe-soarele care au supravegheat (de altã speciali-tate) au mãrturisit cã nu vor uita degrabãaceastã zi ºi faptul cã au fost sãrutate de 3 oride cãtre domnii consuli.

La aceastã olimpiadã au participat 81 deelevi din 11 ºcoli ºi cadre didactice în calitatede profesori însoþitori ºi profesori evaluatoridin Comisia judeþeanã, în total 105 persoane.

Majoritatea elevilor au venit cu microbuze,unii chiar cu o searã înainte pentru a nuîntârzia. Dupã extragerea variantelor de su -biect pentru proba scrisã, s-a trecut la multi-plicarea lor, iar la ora 10:40 elevii au începutsã-ºi etaleze cunoºtinþele de limba ma ternãucraineanã. Subiectele au respectat cerinþeleprogramei în vigoare, necesitând, printrealtele, ºi demonstrarea creativitãþii, a origina -litãþii în abordarea unor opere literare.Comisia judeþeanã a lucrat pânã seara târziu,orele 21.00, iar rezultatele s-au afiºat la 21.15.Pentru etapa naþionalã s-au calificat 24 deelevi care au obþinut premiile I ºi II cu note depeste 9.00. Ca inspector de specialitate laI.ª.J. Suceava vreau sã mul þumesc UUR,domnului preºedinte Ioan Bodnar, care a fãcuttot posibilul pentru a oferi o masã caldã ele -vilor, cadrelor didactice, ºoferi lor ºi a achitatransportul în aceastã perioadã de crizã, con -duce rii Colegiului Naþional „Mihai Emi -nescu“ Suceava, precum ºi profesorilor dinComisia judeþeanã ºi celor care au trudit caelevii lor sã-i reprezinte cu cinste la olim -piadele ºi concursurile ºcolare.

prof. Lucia MIHOC

Judeþul Maramureº. Inspectoratul ªcolarJudeþean Maramureº, sub îndrumarea directãa consilierului de specialitate din cadrulMinisterului Educaþiei, Cercetãrii, Tineretuluiºi Sportului, dna Elvira Codrea, a organizat,la Liceul „Taras ªevcenko“ din Sighetu Mar -ma þiei, Olimpiada de limba ºi literatura ucrai -neanã, etapa judeþeanã - 5 martie 2011.

La olimpiadã au participat elevii claselorVII-XII sub îndrumarea ºi supravegherea pro-fesorilor de limba ucraineanã din toate locali -tãþile judeþului unde se predã limba maternãucraineanã. Preºedintele comisiei a fost prof.Vicºai Ioan, inspector ºcolar general adjunct,iar secretarul comisiei prof. Cucicea Mihai,directorul Liceului „Taras ªevcenko“.

În cadrul liceului s-a desfãºurat ºi etapa ju -deþeanã a olimpiadei de limba rusã modernã.

La olimpiada de limba ucraineanã pe clasepe primele trei locuri s-au clasat urmãtoriielevi:

Clasa a VII-a: locul I: Laviþa Oxana,ªcoala din Valea Viºeului, prof. îndrumãtorLedia Spivaliuc, Cail Ionela din aceeaºiºcoalã, prof. îndrumãtor Clemcovici Mariana;locul II: Dubovici Denisa, ªcoala din Remeþi,prof. Ioan Ioicaliuc, Moisiuc Bogdan, ªcoaladin Crãciuneºti, prof. Malearciuc Simona;locul III: Dumnici Loredana, ªcoala dinRemeþi, prof. Roman Livia, IordãchianuEmanuel, ªcoala din Bistra, prof. Dutca Ni -

colae, Iurcuþ Bianca, ªcoala din ValeaViºeului, prof. Ledia Spivaliuc.

Clasa a VIII-a: locul I: Macioca Lavinia,ªcoala din Remeþi, prof. Dragun Maria; loculII: ªofineþi Alexandra, ªcoala din Remeþi,prof. Dragun Maria, Neamciuc Ana Mirela,ªcoala din Valea Viºeului, prof. ClemcoviciMariana; locul III: Benzar Ema, SAM nr.1Poienile de sub Munte, prof. Kubaº Liliana,Taficiuc Ionela, ªcoala din Valea Viºeului,prof. Clemcovici Mariana, Traista Emanuela,ªcoala din Valea Viºeului, prof. ClemcoviciMariana.

Clasa a IX-a: locul I: Slavita Oxana,Liceul „Taras ªevcenko“ din Sighet, prof.Codrea Emilia; locul II: Spivaliuc Diana,Liceul „Taras ªevcenko“ din Sighet, prof.Codrea Emilia; locul III: Popovici Beatrisa,Liceul „Taras ªevcenko“ din Sighet, prof.Borota Simona.

Clasa a X-a: locul I: Ciuria Liliana,Liceul „Taras ªevcenko“ din Sighet, prof.Codrea Emilia; locul II: Ieremiaº Melita,Liceul „Taras ªevcenko“ din Sighet, prof.Codrea Emilia; locul III: Boiciuc Mihai,Liceul „Taras ªevcenko“ din Sighet, prof.Codrea Emilia.

Clasa a XI-a: locul I: Cîntea Daniela,Liceul „Taras ªevcenko“ din Sighet, prof.Hreniuc Marta; locul II: Dzabeniuc Tamara,Liceul „Taras ªevcenko“ din Sighet, prof.

Codrea Emilia; locul III: Godenciuc Camelia,Liceul „Taras ªevcenko“ din Sighet, prof.Hreniuc Marta.

Clasa a XII-a: locul I: Macioca Larisa,Liceul „Taras ªevcenko“ din Sighet, prof.Codrea Emilia; locul II: Boþoc MalearciucNicolae, Liceul „Taras ªevcenko“ din Sighet,prof. Hreniuc Marta; locul III: RomaniucIonela, Liceul „Taras ªevcenko“ din Sighet,prof. Hreniuc Marta.

La limba rusã modernã elevii clasei a VIII-a au obþinut rezultate notabile: locul I:Matiasciuc Marius, de la ªcoala din ValeaViºeului, prof. ªteliac Iaroslava; locul III:Godenciuc Colea, de la ªcoala din ValeaViºeului, prof. ªteliac Iaroslava.

Din partea Uniunii Ucrainenilor din Ro -mânia au fost prezenþi preºedintele ªtefanBuciuta ºi prim-vicepreºedintele Petreþchi Mi -roslav, preºedintele filialei UUR Mara mureº.

Uniunea Ucrainenilor din România i-asusþinut pe participanþii la olimpiade prinasigurarea unei mese de prânz ºi decontareatransportului pentru elevii pe care nu i-auputut susþine ºcolile de unde proveneau.

Din partea conducerii UUR îi felicit pe toþielevii care s-au evidenþiat ºi care merg maideparte la faza naþionalã ºi, de asemenea, îifelicit pe profesorii care i-au îndrumat peaceºti elevi.

ªtefan BUCIUTA

Olimpiada de limba çi literaturaucraineanå, etapa judeÆeanå


Sâmbãtã, 05.03.2011, oraºul Lugoj a fostgazda unor importante evenimente culturaleucrainene ºi anume: Zilele marelui poet ucraineanTaras Hryhorovyci ªevcenko, 20 de ani de la în -fiin þarea corului „ªovkova trava“, 10 ani de laînfiinþarea ansamblului de dansuri „Zelenyi bar -vinok“ ºi sãrbãtorirea Zilei Femeii.

Taras Hryhorovyci ªevcenko s-a nãscut la 9martie 1814 ºi a murit la 10 martie 1861. Despreopera în scurta sa viaþã de numai 47 de ani a vor-bit preotul Ilie Albiciuc, protopopul Bisericii Or -to doxe Ucrainene din Banat, cu sediul în Lugoj.

Poeziile poetului Taras ªevcenko au fostrecitate de elevii Secþiei ucrainene de la Liceul„Iulia Hasdeu“. Sceneta dupã balada „Nebuna“ amarelui poet a fost interpretatã de cãtre eleviiªcolii din comuna ªtiuca, pregãtiþi de prof. MariaHo lovciuk.

Cea mai interesantã prezenþã pe scena Teatrului„Traian Grozãvescu“ din Lugoj au avut-o copiiiucraineni ai Grãdiniþei PP nr.1, pregãtiþi de cãtredna Savana Albiciuc. Dna educatoare Savana

Albiciuc ne-a povestit din istoria celor20 de ani ai grãdiniþei ucrainene, iarcopiii nu s-au lãsat mai prejos educaþieipe care au pri mit-o ºi au recitat fru-moase poezii din opera marelui Cobzar.

Despre cei 20 de ani de existenþã acorului „ªovkova trava“ ne-a vorbit dnaAna Bereghi. În cei 20 de ani, corul ne-areprezentat cu cinste la toate mani-festãrile la care a participat, culegândelogii, diplome ºi aplauze pentru profe-sionalismul de care dã dovadã. Ne-aîncântat ºi cu aceastã ocazie. Subbagheta dirijorului Savana Albiciuc -întemeietorul corului alãturi de dl prof.Ivan Liber, au fost interpretate melodiicorale pe versuri scrise de Taras ªev -cenko.

Pentru a omagia cei 20 de ani deexistenþã a corului din Lugoj, a urcat pescenã grupul coral „Þvitna poleanka“din Criciova, con dus de prof. Buta Da -niela ºi Lugojan Elena, care a interpre-tat câteva cântece ucrainene. A urmat

pe scenã formaþia „Ki dro vyna“ din Pie troasaMare, condusã de dnaMihaela Brot nei.

Momentul sãrbãtoririinoastre, a culturii ucrai -nene, a fost încununat dedansul ucrainean, prinaceasta amin tind succe-sele din cei 10 ani ai for-maþiei de dan suri „Zele -nyi bar vi nok“ pe multescene locale, na þio nale ºiinter na þio nale. Ac tua lulgrup de dan satori estepregãtit de Teslevici Ra -lu ca, o împãtimitã a dan-sului ucrainean.

Dupã frumoasa lorpres taþie a urmat pe sce nãgrupul „Kalyna“ din ªtiu-ca, pregãtit de dna prof.Mariana Bra ºo veanu.

Femeia ucraineanã a fost omagiatã de dl prof.Vasile Gondoci, dirigintele clasei a XI-a, Secþiaucraineanã de la Liceul „Iulia Hasdeu“ care,împreunã cu un grup de liceeni ucraineni, a inter-pretat o suitã de cântece folk dedicate ZileiFemeii.

Protagoniºtii acestei sãrbãtori au fost rãsplãtiþicu „Diplome de merit“ din partea UniuniiUcrainenilor din România, înmânate de cãtreGheorghe Hleba - prim-vicepreºedinte al UUR,care a transmis, cu aceastã ocazie, mesajul dluiªtefan Buciuta, preºedintele UUR. La aceastãsãrbãtoare au fost prezenþi preºedinþi ai organiza-þiilor locale ale UUR, Co mi te tul UUR - filialaTimiº, reprezentanþi ai mass-media, Radio Ti -miºoara - emi siunea în limba ucrai neanã, un carde televiziu ne TVR3. Din partea autoritãþilorlocale a fost prezent dl Francisc Boldea - primaruloraºului Lugoj ºi dl deputat Sorin Stragea - fostprimar al lugojenilor.

Uniunea Ucrainenilor din România a fostreprezentatã de dna Iaroslava Colotelo - consiliersuperior la Ministerul Culturii, cãreia îi mulþu-mim pe aceastã cale.

În memoria marelui poet ucrainean, dlGheorghe Hleba a înmânat câte un exemplar alvolumului „Cobzar“ dlui primar Francisc Boldeaºi dlui deputat Sorin Stragea.

La finalul spectacolului, toate femeile au fostinvitate la un ceai dansant.

Gheorghe HLEBA

Taras ÇevcenkoTaras Çevcenkosårbåtorit în judeÆul Timiçsårbåtorit în judeÆul Timiç

Copii ucraineni ai Grãdiniþei PP nr. 1 alãturi de dna educatoare Savana Albiciuc

Ansamblul de dansuri „Zele nyi bar vi nok“ din Lugoj

A intrat deja în tradiþie, ca înfiecare martie, la ªcoala cu claseleI-VIII din Cãlineºti-Enache, co -mu na Dãrmãneºti, judeþul Su -ceava, ºcoalã condusã de dl prof.Vasile Perpeliuc, sã fie omagiatpoetul naþional al Ucrainei, Tarasªevcenko.

Aºadar, într-o salã, specialpregãtitã pentru acest eveniment,cadrele didactice, toþi elevii ºcoliiºi un mare numãr de pãrinþi auasis tat la un frumos program artis-tic dedicat evenimentului. Au re ci -tat poezii din lirica bardului ucrai -nean elevii: Loredana Zep ciuc,Ioana Smocot, Victor Moº neagu,David Zbiera ºi Diana Cozmeniuc.

Se înþelege cã s-a ºi cântat:„Reve ta stohne Dnipr ºyrokyi“,„Za povit“, „Dumy moi, dumy“.

Partea aceasta a programului afost pregãtitã de cãtre profesoriiNarcisa Plecan (limba ucraineanã)ºi Petru Ilincãi (religie).

ªi cum aceastã omagiere s-afãcut împreunã cu serbarea dedi-catã Zilei Mamei, voi spune cãs-au recitat foarte multe poezii

dedicate mamei, în limbile românã(prof. Simona Racolþa ºi învãþã-toarele Valentina Ciobãniþei ºiLaura Aroneþ), în englezã (prof.

Andreea Grãmadã) ºi în francezã(prof. Mihaela Onisim).

Iatã ºi câteva nume de recita-tori: Loredana Zepciuc, Andreea

Rebenciuc, Mariana Lucan, Si -mona Zepciuc, Alexandru Seme -niuc, Alexandra Huþan, IoanaCuºnir, Ionuþ Ciubotari, DanielaCuºnir, Alexandra Musteaþã ºiIoan Bucinschi.

În finalul acþiunii, dl prof.Vasile Perpeliuc, directorul ºcoliidin Cãlineºti-Enache, a mulþumitelevilor, cadrelor didactice, pre-cum ºi pãrinþilor pentru efortulfãcut.

Am fost invitat la multe eveni-mente culturale petrecute aici. Ceaº putea spune? Aici îºi desfãºoarãactivitatea un colectiv minunat decadre didactice. De fiecare datã,am plecat de la ºcoala din Cãli -neºti-Enache mulþumit sufleteºte,zicându-mi: „Uite cã mai existã ºiastfel de cadre didactice, elevi ºipãrinþi. Cinste lor!“

Kolea KURELIUK

Çevcenko omagiat la Cålineçti-Enache

Cu ªevcenko-n suflet ºi-n simþiri, ba chiar ºi-n piept!

15Curierul UCRAInEAn

(Urmare din numãrul 157-158)

El se opri în mrejele tremurânde ale luminiide lângã drum, unde se distingeau douã culori:albã ºi neagrã. Porni spre acele lumini. Deunde va rãzbãteau vocile, ropotul de copite, su -ne tul avio nu lui. Îi venea sã strige. Gândul laurmãrile stri gãtului îl speria. Fiind singur, pri -vea cu spaimã în urmã. La tâmple ºi pe frunte îiapãrurã broboane de transpiraþie, ca niºte picã-turi ale unei ploi de varã. Simþi transpiraþia ºi seºterse cu mâneca hainei. Uitase de batistã. Vrusã strige, dar ceva nevãzut îi strânse tare bere-gata ºi gâtlejul, nelãsându-l sã scoatã nici uncuvânt... Un moment îºi opri respiraþia. As cul -tând, închise ochii, cutre murându-se... Pe dru-mul asfaltat ce ºerpuia la câþiva metri de mal, întremurul luminii, mijind, aruncându-ºi coa me -le, galopau doi cai... Galopul lor pãrea mersul adouã umbre inegale ºi clare. În raza miº cãtoarea luminii de pe lângã drum au apãrut douãumbre abia desluºite, una subþire ºi alta maigroasã. Ecoul galopului cailor creºtea ca unvuiet de vapor, ce-ºi mãrea viteza pe coamelevalurilor apei. Valurile mãrii loveau neîntreruptmalul abrupt, chinuit de furtuni. Totul deveneaneclar ºi ameninþãtor, chiar înspãimântãtor...Deodatã, din cealaltã parte, undeva dupã curbã,luminând drumul cu douã faruri mari, apãru uncamion. Se apropia cu mare vitezã, trepidândpu ternic. Caii îºi continuau galopul nebun,ignorând maºina ºi zgomotul ei infernal. Iatã ºicurba abruptã. În dreapta, marea zbuciumatãdansa, spãlând stâncile ascuþite ale malului, iarîn stânga se ridica un perete de pãmânt scobitde malurile mãrii. Maºina se apropia. Caii fu -geau nebuneºte... Brusc, apare curba fãrã ieºire,

abruptã, stâncoasã... Dacã ºoferul nu va oprimaºina, atunci totul... totul s-a sfârºit... Vru sãstrige, dar nu avu putere sã învingã asurzitorulzgomot. Broboane de sudoare, ca un ciorchinede stropi de ploaie vãratecã, îi apãrurã pe obra-jii fierbinþi, pe frunte... Curgeau ºiroaie... Câ þi -va metri în plus, doar câþiva metri ºi – se vaîntâmpla nenorocirea!.. Doamne, Dumne -zeule!.. Din nou vru sã strige, dar iarãºi cevaputernic îl strânse de gât, oprindu-l sã vorbeas -cã, iar caii nu se mai opreau. ªoferul acceleramersul camionului. Încã un metru... Doar unsingur metru... ºi totul va fi...

Frânarea bruscã a ºoferului opri totul pentruo clipã. A fost o clipã moartã. Pentru o fracþiunede secundã, respiraþia lui se opri. Închise ochiiobo siþi, cutremurându-se din tot trupul... Dupãaceea, ridicând pleoapele de plumb, vãzu cãºofe rul întârziase sã frâneze... dar... totul eraprea târ ziu... Calul negru, cu coama-i bogatã,stã tea întins pe asfalt într-o baltã de sânge...Pentru o clipã izbuti sã-ºi ridice capul, scã -pãrând din pi cioarele din spate, parcã luându-ºirãmas bun de la lume, de la prietenul sãu alb,în chizând ochii mari, surâzând parcã, dureros,spre amurg, slãbindu-ºi muºchii încordaþi... ªo -fe rul nu coborî din maºinã. Nu se arãta. Poatemurise, iar maºina continua sã huruie, aco pe -rind gemetele calului...

Din maºinã, pe asfalt curgea benzina, ames -tecând-se cu sângele calului, ce curgea în micipârãiaºe din rãnile deschise. ªoferul nu coboradin cabina maºinii, refuzând sã se arate. Poatecã picase într-un somn al inexistenþei... Doardupã câteva secunde îºi scoase capul pe geam,privi în jur. Din valurile mãrii tumultuoase apã -ru, ca o pasãre lovitã, capul calului alb, unduin-du-se în leagãnul valurilor... Marea îºi continuanepãsãtoare pulsul vieþii, valurile zbuciumateînghiþind, ca pe o jucãrie, calul alb... Se cutre -murã ºi îl umplurã cãldurile. Vru sã-l înjure peºofer, dar cuvintele, pe care pânã atunci nuputea sã le pronunþe, îi apãsau muºchii, nerviiîncordaþi...

Vru sã strige, sã se roage... sã se certe cu totuniversul..., cu marea, cu valurile, cu asfaltulsur ºi însângerat, cu neatenþia calului... Dar du -re rea ce-l apãsa îl demoraliza. Cuvintele se

înghesuiau în simþiri nesfârºite... Tristeþea ºiplânsul îi biciuiau trupul fierbinte, slãbindu-ivoinþa, puritatea sufletului, aprinzând cuvintelenerostite, cãrora el vru sã le dea frâu liber înseara aceea în lume... Totul a fost zadarnic... Înclipa aceea, în adâncul sufletului lui cineva rãs-coli o poveste fermecatã, cuibãritã în suflet încãîn copilãrie. Atunci, spre marea lui fericire, îiveni în minte strãvechea, ca ºi pãmântul,îndrãgita lui poveste cu cai... Caii ºtiu sã înoate,nu se îneacã în apã. Apa este prietenul cailor ºicâinilor, ºi când va lurile se supãrã pe cai, cândei tulburã viaþa verde a mãrilor ºi a râurilor,Dajboh, strãvechiul zeu slav al ploilor, îi prindede coamã cu mâna lui nevãzutã de vânt,nelãsându-i sã cadã ca o piatrã pe fundul apei.Acestea îi încãlzeau parcã, ca o apã caldã,sufletul, îi salvau tristeþea de la dispe rare, de lachinurile arzãtoare. Povestea lui întãrea gânduldespre salvarea calului alb... Poate datoritãacesteia, marea ºi calul au devenit credincioºiunul altuia, ajungând la înþelegere.

... Deodatã marea învolburatã se liniºti, deparcã cineva lovise cu o baghetã fermecatãnecuprinsul ei zgomotos.

... Undeva lângã mal mai unduiau încã,lovindu-se de uriaºele pietre ale malului, valu -rile îmblânzite.

... Luna îºi revãrsa cu putere bunãtatea, ilu-minând împrejurimile ºi, spre marea lui bucu -rie, vãzu apãrând ºi dispãrând în smaraldeleargintii ale valurilor acelaºi cap al calului alb.Sufletu-i deveni mai uºor, de parcã cineva, cu omânã nevãzutã, uºoarã, ca o panã de lebãdã, îiluase pentru o clipã greutatea de plumb de pesuflet, ºi în clipa aceea, ca un tunet, din elirupse vulcanic: „Calule!!! – Sal veazã-te!!! Darcalul continua sã pluteascã, scuturându-ºi dincând în când coama încâlcitã...

Acum el se supãrã pe cal de neascultarea lui.Din nou sudoarea fierbinte îi inundã fruntea

cuprinsã de grele gânduri, iar cuvintele, atât denevinovate, se aliniau într-un rând încâlcit,care, ca o grea presimþire, i se opri în piept,biciuind ºi zdrobindu-i tristeþea...


CÃMAªA LUINESUS

PABLO ROMANIUC:

Ajuns la cea de-a XVI-a ediþie, „Salonul decarte, presã ºi muzicã“ ºi-a deschis porþile, înperioada 2-6 martie a.c., la Muzeul Naþional deIstorie a României. Desfãºurat sub auspiciileProgramului ONU intitulat „Alianþa Civi -lizaþiilor“ ºi organizat de Amplus Inter naþionalLtd., salonul de carte a oferit o imagine a diver-sitãþii culturale a comunitãþilor etnice dinRomânia, prezente cu standuri proprii.

Salonul de carte, presã ºi muzicã, longeviv,pune la dispoziþia tuturor vizitatorilor progra -

me culturale de rezonanþã euro-peanã, promoveazã organizaþii cutradiþie, aduce cultura în prim-plan. Orga nizat de Amplus Inter -naþional Ltd., salonul propagãvalorile culturii române, ºi aminoritãþilor din România ºiîncearcã sã le integreze în circui -tul de valori europene.

Pe parcursul celor 5 zile auavut loc prezentãri de carte din

diverse domenii alenume roaselor edituri ceau avut, ca de obicei, ogamã largã, lansãri decarte ºi de muzicã. Uniu - nea Ucrainenilor din Ro -mânia a fost prezentã la târgul de cartecu cele mai noi apa ri þii ale scriitorilorsãi, a prezentat, ca de obicei, cãrþi, dic -þio nare, reviste ºi ziare. La stan dulamenajat de UUR, au putut fi admi-rate, pe lângã presã ºi cãrþi, ºi douãsuperbe costume tra di þionale huþule.Cãrþile editate de UUR au im pre sionatpu bli cul cititor, Uniunea Ucrai nenilordin România prezentând foarte multecãrþi de va loa re ale renumi þilor poeþi ºi

scriitori ucrai neni, multe dintre acestea proas -pãt apãrute. Gama variatã de cãrþi, de pre sã edi-tate de UUR ºi aduse la „Salonul de carte,presã ºi muzicã“ a impresionat vizitatorii.

Încã o datã Departamentul pentru RelaþiiInteretnice al Guvernului României a reuºit sãadune la acest eveniment cultural comunitãþileetnice din þara noastrã sub mottoul „Di ver si -tatea reuneºte identitãþi“.

ªtefania GANCIU

Salonul de carte, preså çi muzicå, ediÆia a XVI-a


Preºedintele Ucrainei, Viktor Ianukovyci, este depãrere cã cel mai important rezultat al primului anal mandatului sãu prezidenþial îl constituierealizarea stabilitãþii politice ºi economice, iar rezis-tenþa manifestatã faþã de unele reforme promovatede domnia sa, pe care preºedintele a denumit-o drept„vehementã“, este provocatã de vechiul sistem biro-cratic ºi cã ea, în curând, va lua sfârºit.

Declaraþia a fost fãcutã într-un interviu acordat,la Davos, în Elveþia, redactorului BBC în limbaucraineanã, Rostyslav Chotyn, cu ocazia participãriiºefului statului ucrainean la Forumul EconomicMondial.

BBC l-a întrebat pe dl Ianukovyci despre rezul-tatele primului sãu an în funcþia de preºedinte alUcrainei.

Viktor Ianukovyci: Mi se pare cã cel mai impor-tant este faptul cã în Ucraina s-a instaurat stabilitateapoliticã ºi economicã. Iar rezultatul acestui lucru seregãseºte în datele statistice pozitive, practic, petoate planurile.

Mã opresc pe scurt asupra unora: în primul rând,este vorba de creºterea produsului intern brut cu4,5%, iar în al doilea rând de scãderea inflaþiei de la13% la 9%, de reducerea deficitului bugetar de la15% la 5%, de creºterea exportului de produse cuaproape 30% ºi a producþiei industriale cu 11%. Estedoar o scurtã enumerare a realizãrilor noastre cares-au produs în cursul acestui an. În afarã de aceasta,am reuºit sã iniþiem o serie de reforme extrem deimportante pentru statul nostru.

BBC: Adicã nu numai economice?V.I.: Da, este vorba ºi de reforme sociale, reforme

care privesc drepturile omului. Am în vedere reformasistemului judiciar, statutul judecãtorilor.

Este vorba, de asemenea, de reformã fiscalã,reformã administrativã direct legatã de lupta împotri-va corupþiei în stat. De aceea, sistemul birocraticvechi care frâna atât dezvoltarea economicã, cât ºiafacerile, a primit o grea loviturã.

S-a redus nu numai aparatul administrativ al mul-tor ministere ºi instituþii de stat, inclusiv alSecretariatului Consiliului de Miniºtri. În paralel, areloc dereglementarea întregului sector economic.Politica de reglementare care a existat pânã acumcrea condiþii pentru ca aparatul birocratic sã obþinãfoloase necuvenite din acordarea de licenþe ºiaprobãri. Aceasta descuraja investiþiile ºi dezvoltareaîntreprinderilor mici ºi mijlocii. Au fost anulateaproape 92% din licenþe ºi aprobãri.

Trebuie sã punem în funcþiune acele mecanismedin economie ºi din alte domenii ale vieþii statuluinostru care sunt apropiate de standardele europene,care îi permit omului sã-ºi apere interesele care con-tribuie la ridicarea nivelului de viaþã al oamenilor ºial standardelor relaþiilor social-politice, care creeazãcondiþii egale pentru fiecare om din aceastã þarã.Acesta este lucrul important care s-a petrecut în acestan.

BBC: Aþi spus cã s-a reuºit eliminarea diver-genþelor între verigile puterii, cã s-a realizat stabili-tatea politicã. Se vorbeºte, însã, cã în Ucraina s-afãcut un pas înapoi în ceea ce priveºte democraþia ºilibertãþile politice.

V.I.: Reacþia mea la aceste afirmaþii este simplã.Cred cã în momentul de faþã are loc o luptã între sis-temul vechi corupt ºi sistemul nou pe care îl intro-ducem acum. În aceastã luptã se folosesc toatemijloacele. Am în vedere cele nepermise, inclusivlozincile democratice. Situaþia este inflamatã deoamenii care controlau vechiul sistem birocratic.

Cred cã acest proces se va încheia în curând. Mãrefer la aceastã rezistenþã vehementã. Deoarece,atunci când le cer, inclusiv jurnaliºtilor, sã dea exem-ple concrete, ei spun cã se încalcã libertatea cuvân-tului. Eu zic, spuneþi-mi care anume: s-a restrâns

vreun program privind libertatea cuvântului înUcraina, nu s-a restrâns. Toate canalele care trans-miteau programe, continuã sã le transmitã. Nici înmass-media scrisã nu s-a schimbat nimic. Mi sespune, de asemenea, cã în prezent existã o abordareselectivã a problemei tragerii la rãspundere penalã...

BBC: Da, unul dintre liderii opoziþiei e dupãgratii, altul urmãrit de procuraturã, al treilea obþineazil politic.

V.I.: Se dã exemplul lui Danylyºyn. Danylyºynnu e politician, el nu s-a ocupat deloc de politicã. Elera un simplu funcþionar care acorda aprobãri încadrul sistemului de licenþiere. Era ministru aleconomiei care a introdus scheme de corupþie.Pentru asta a fost tras la rãspundere. În cazul lui nueste vorba de politicã, el nu s-a ocupat niciodatã depoliticã, de aceea nu înþeleg de ce a cerut azil politic.

BBC: Adicã, vreþi sã spuneþi cã nu e vorba numaide reprezentanþii opoziþiei?

V.I.: Nu, trebuie pur ºi simplu luate ºi analizatedatele statistice. Iar statistica va arãta cã organele deordine ºi Procuratura Generalã îi trag la rãspunderepe toþi aceia care încalcã legile Ucrainei.

În al doilea rând, a început lupta împotrivacorupþiei ºi trebuie sã facem ordine în þarã. Cetãþenii,mai ales aceia care au în mânã pârghiile puterii, tre-buie sã înþeleagã cã sunt la fel cu ceilalþi oameni. ªicã trebuie sã dea socotealã dacã încalcã legea. Deaceea, toate aceste procese sunt transparente.

BBC: Cum reacþionaþi Dvs. atunci când partene -rii europeni abordeazã tema libertãþii în Ucraina?

V.I.: Bineînþeles cã reacþionãm absolut cu calm laaceste provocãri. Dar spunem adevãrul ºi anume cã,în cazul în care existã acte de lezare a drepturiloromului ºi de depãºire a atribuþiilor de cãtre struc-turile puterii, noi trebuie sã le recunoaºtem ºi sã leeradicãm.

Nu trebuie sã admitem sub nicio formã ca drep-turile omului sã fie încãlcate. Dar atunci când ducemlupta împotriva corupþiei ºi pentru instaurarea ordiniiîn þarã, birocraþia opune o mare rezistenþã, folosindtoate mijloacele posibile. Se plãtesc chiar bani pen-tru publicarea diverselor informaþii în ziarele dinîntreaga lume. Noi ºtim asta, dar pãrerea mea esteurmãtoarea: societatea, cetãþenii Ucrainei, oameniisimpli manifestã înþelegere faþã de ceea ce se întâm-plã în þarã ºi acesta este cel mai important lucru.

BBC: Când aþi fost învestit în funcþie, aþi spus cãprioritatea Dvs. externã numãrul unu este integrareaeuropeanã. Sunteþi în continuare ataºat acestui curs?

V.I.: La începutul anului, când am preluat pu -terea, am adoptat legea privind bazele politiciiinterne ºi externe. Legea a fost iniþiatã de preºedin-tele Ucrainei ºi în ea este definit clar cã principalaprioritate a statului nostru, prioritatea lui politicã,este integrarea europeanã.

BBC: În prezent, se poate spune cã aþi normalizatapropierea de Rusia. În acelaºi timp, Ucraina semiºcã spre Europa, îºi declarã acest curs. Cum reuºiþisã îmbinaþi aceºti doi vectori ºi dacã reuºiþi sãmenþineþi un echilibru?

V.I.: Nu este nicio contradicþie, ci doar a com-pletare reciprocã. Adicã relaþiile cu Rusia sunt abso-lut fireºti, ele au fost întotdeauna strategice ºi aºa vorrãmâne. ªi asta deoarece noi suntem parteneri vechicare au relaþii strânse. De asemenea, interesul este deambele pãrþi. Noi am realizat în acest an schimburicomerciale de aproape 40 de miliarde de dolari,schimburi care, în 2009, scãzuserã la 13 miliarde.

Am stabilit, de asemenea, un sistem sigur de fur -ni zare a gazelor spre Europa care va funcþiona, iarEuropa poate sta liniºtitã. Noi ne vom realiza obliga -þiile ca þarã de tranzit.

BBC: În ceea ce priveºte relaþiile cu UE, cumavanseazã problemele legate de zona de comerþ liber,statutul de membru asociat, regimul fãrã vize?

V.I.: Ele urmeazã uncurs, aº spune, prognozat.Adicã, este vorba despreo vitezã optimã pe carene-o putem permiteastãzi. Dar dacã vorbimdespre Planul de acþiunicare ne va da dreptul laregimul fãrã vize, trebuiesã spun cã îl vom îndepli-ni în 2011. Este o sarcinãcare necesitã efort ºi pecare o vom îndeplini.

În ceea ce priveºte zona de comerþ liber, acestproces se desfãºoarã tot în limite prognozate. De ce?Fiindcã sfera intereselor celor douã pãrþi, adiverselor sectoare economice, necesitã gãsirea unorcompromisuri. Noi le cãutãm ºi sunt convins cã încele din urmã le vom gãsi. Adicã, acest procesavanseazã.

Semnarea acordului de asociere în care sã fiestipulatã perspectiva intrãrii Ucrainei în UE este, deasemenea, firesc sã aibã loc. Dacã acest lucru se vaîntâmpla, atunci el va rãspunde nivelului relaþiilorcare s-au conturat între Ucraina ºi UE.

BBC: Dacã Ucraina va îndeplini pânã la sfârºitulanului toate aceste condiþii, dupã cel mai optimistscenariu, când credeþi cã vor putea cetãþenii Ucraineisã cãlãtoreascã fãrã vize cu paºaport ucrainean?

V.I.: Este problema Comisiei Europene. Nu vreausã fac previziuni. Dvs. ºtiþi cã eu sunt întotdeaunagata sã rãspund pentru acþiunile mele. Adicã eu suntconºtient de posibilitãþile noastre, de posibilitãþileþãrii noastre. Vreau sã spun cã foaia de parcurs pecare am primit-o o vom îndeplini în 2011. Maideparte, ultimul cuvânt îl va avea ComisiaEuropeanã.

BBC: Legat de situaþia privind limbile, unii spuncã limba ucraineanã are nevoie de mai multãsusþinere din partea puterii. Pe de altã parte, alþiisusþin cã Dvs. aþi declarat clar, din primele zile demandat prezidenþial, cã singura limbã de stat înUcraina este limba ucraineanã. Cum vedeþi acestconsens privind limbile în Ucraina?

V.I.: Cea mai bunã variantã existentã astãzi înlume este Carta Europeanã a Limbilor. Dacã o vomrespecta ºi vom crea condiþii pentru dezvoltareafiecãrei culturi ale cãrei reprezentanþi trãiesc înUcraina, vom rãspunde aspiraþiilor noastre europene.Deoarece Europa este þara regiunilor, Ucraina este ºiea þara regiunilor. Oamenii s-au obiºnuit sã meargã lao bisericã. Nu putem sã-i forþãm sã meargã la alta.Nu e admisibil!

Statul trebuie sã se implice în asta. Statul trebuiesã creeze condiþii. Pentru fiecare om. ªi aceasta va fio politicã justã.

BBC: Anul acesta se împlinesc 20 de ani de cândUcraina a obþinut independenþa. Privind în urmã,cum consideraþi Dvs. ca preºedinte, cei 20 de ani aufost un drum greu pentru Ucraina? Ce viitor are sta -tul? Ce v-aþi dori Dvs.?

V.I.: Pot afirma cu tãrie cã Ucraina este un stat. ªila aceasta au contribuit toþi aceia care au trãit în cei20 de ani de independenþã. Toþi aceia care au muncitîn diverse funcþii, mai mari sau mai mici. Este, deci,un fapt indiscutabil cã Ucraina independentã existã.ªi acesta este cel mai important lucru!

Iar în aceºti 20 de ani au existat multe con-tradicþii, multe lupte politice, evenimente. Noi tre-buie sã tragem învãþãminte. Iar în ceea ce priveºteviitorul þãrii noastre, sunt convins cã þara noastrã esteun stat unicat. Cu aºezarea sa geograficã unicã, curesurse ºi cu capital uman. Ucraina va fi în scurt timpîn rândul celor mai dezvoltate þãri. Aº spune chiar înacest deceniu. Sunt convins de asta.

UUCCRRAAIInnAA -- mmaaii aapprrooaappeePaginã realizatã de Ion ROBCIUC

„În Ucraina s-a instaurat stabilitateapoliticã ºi economicã“ (Extrase)


Din an în an, cultura spiritualã a ucrainenilordin România se îmbo gã þeºte cu noi stu dii etnologi -ce. Ge ne raþia ve che de studio ºi ucraineni încã maiare multe de spus celor tineri despre istoria ºitradiþia strãmoºilor lor, care s-au statornicit îndiferite pãrþi ale pãmântului românesc. ProfesorulVirgil Riþco face parte din aceastã generaþie de aur,scriind, de peste 40 de ani, despre conaþionalii sãi,din Dobrogea.

Acest neobosit cercetãtor,Virgil Riþco, în ceade-a cincea carte a sa, Trilogia vieþii, dã la ivea lã,din memoria timpului, unele obiceiuri ºi tradiþii aleucrainenilor nord-dobrogeni, cu privire la botez, lanuntã ºi la înmormântare. Volumul care cuprindeacest studiu etnologic este în ediþie bi lingvã ucrai -neanã ºi românã. Mã voi ocupa de variantaromâneascã.

Trebuie spus cã profesorul Virgil Riþco a începutsã studieze viaþa spiritualã a strãmoºilor sãiucraineni, încã din anii 60 ai veacului trecut. Ceea ceprezintã în aceastã carte este o sintezã a muncii depeste patru decenii de cercetare a satelor ºi co mu - nelor nord-dobrogene, în care trãiesc ºi ucraineni.

E greu de spus, cu exactitate, când au sositprimii ucraineni pe aceste meleaguri: în Deltã, apoiºi în restul teritoriului. Dar, din surse istorice si -gure, putem afirma cã ei se aflã aici de peste 300de ani. Indiferent cã au venit în grupuri mai micisau de ordinul miilor, cum au fost cei din 1775aceºtia au adus cu ei tot ceea ce þinea de spirituali-tatea tradiþionalã ucraineanã. Arhetipul culturii lors-a þinut de ei ca umbra dupã om. De peste 3 se -cole, multe dintre obiceiuri au fost uitate, odatã cutrecerea generaþiilor, iar alte obiceiuri au fost con-taminate de cele ale bãºtinaºilor. Cu siguranþã cã,în primul secol de dupã sosire, obiceiurile eraumult mai apropiate de cele din zona de origine. Cutimpul, însã, asistãm la un conglomerat de obi-ceiuri datoritã etniilor cu care convieþuiau. Cu cer-titudine cã aceste ritualuri despre care vorbeºteetnologul Virgil Riþco, erau la loc de mare cinste,pe vremea când femeile ucrainene þeseau min-unatele prosoape ºi covoare cu diferite formegeome trice, cu motive florale sau animaliere. Nesurprinde, plãcut, cromatica acestor lucrãri. Înmaniera aceasta se pregãtea tot ce era necesar labotez, pentru zestrea de nuntã sau pentru înmor-mântare. Ceremoniile din aceste trei momentedecisive din viaþa omului se desfãºurau în toatãamploarea lor, când se locuia în case cu prispã,acoperite cu stuf, cu geamurile modeste orientatespre rãsãritul soarelui; când curtea era înconjuratãde o vegetaþie bogatã ºi sãnãtoasã; când bãrcileieºeau în larg sã pescuiascã, iar peºtele de tot soiul,era din abundenþã; când pe frontonul vreunei casete privea înmãrmurit câte un cocoº sculptat în lemnde cãtre meºterii ucraineni; când de-o parte ºi dealta a unui geam, cu rama vopsitã în albastruceresc, te priveau doi cerbi lucraþi cu mãiestrie ºimigalã de vreun talentat artist anonim ucrainean.Numai în acele timpuri de basm se puteau realizaritualurile aproape mitice, poetice despre careaminteºte astãzi cercetãtorul Virgil Riþco.

Este foarte bine cã, prin asemenea studii, putemsã retrãim, într-un mod cu totul aparte, poezia unorvremi demult apuse, când oamenii erau în legãturãstrânsã cu elementele naturii terestre ºi cosmice.Pentru ei, tot ceea ce se petrecea, era raportat lamisterul vieþii pe care-l celebrau, fie cã era vorbadespre botez, nuntã, fie despre înmormântare.Atunci lumea terestrã ºi cea cosmicã constituiapentru ei unitate, sens ºi un scop foarte bine preci -zat. Toate se scurgeau în ritmurile sãrbãtorilorvieþii ºi ale obiceiurilor strãmoºeºti. Ei erau fideliritualurilor, pentru cã aºa era datul, aºa le-au pri -mit ºi aºa le-au transmis mai departe.

Ritualurile ucrainenilor nord-dobrogeni sunt omoºtenire din timpuri imemoriale. Se amestecã ri -turi care erau cunoscute ºi la grecii antici, mai ales,la înmormântare, dar ºi la popoarele nord-euro -pene. Astfel cã elemente ritualice pãgâne merg, înparalel, cu cele creºtine.

Studiul de faþã se structureazã în trei pãrþi:botezul, nunta ºi înmormântarea.

Voi încerca sã mã opresc asupra fiecãrei pãrþi.Începem cu botezul ºi cu atmosfera specificã aces-tui tip de ritual. Multe interdicþii pentru femeiagravidã þin de timpuri imemoriale, dar care s-aupãstrat cu stricteþe. Tradiþia fiind cea care s-a impuscu mare severitate. Pentru aducerea copilului pelume, foarte importante erau „moaºele“. Ele eraubine informate cu modalitãþile maieutice, pe care leînvãþau unele de la altele. Aveau un minimum decunoºtinþe igienice ºi sanitare cu privire la copilulvenit pe lume, precum ºi la ceea ce trebuia sã facãlehuza dupã naºtere. Copilul nãscut era luat demoaºã, i se tãia ombilicul, i se fãcea semnul cruciiºi era spãlat cu apã rece sã fie vioi, sprinten, voi nic,deº tept ºi isteþ. Pentru le huzã se pre gãtea unamestec de ra chiu, za hãr ºi se ca rã mã run þitã.Despre cel care se nãºtea, se credea cã odatã cu elapãrea ºi o stea pe cer, care îl însoþea pâ nã la moar -te. Era im portant ºi timpul venirii pe lume. Una erasã te fi nãscut într-un timp profan, alta într-un timpsacru. Dacã veneai pe lume în marile sãrbãtori,cum ar fi Crãciunul sau Paºtele, însemna cã vei fiun om norocos, cã vei ajunge ceva foarte importantîn viaþã. Un întreg univers mitic de simboluri îlgãsim în momentul scãldãrii micii fiinþe. În scãldã-toare se puneau tot felul de lucruri care purtau obogatã semnificaþie: busuiocul atrãgea asupracopilului iubirea, curãþenia, ca sã fie atractiv; banulsemnifica abundenþa din viaþa în care intrase;mierea - sã fie dulce la vorbã ºi iubit ca ea; pâineaaducea îndestulare ºi bunãtate; oul îi dãdea sãnã-tate ºi integritate corporalã; laptele dulce îºi puneaamprenta pe copilaº prin frumuseþea culorii ºi prinbogãþie; agheasma avea rolul de a îndepãrtaspiritele malefice de copil. În funcþie de localitate,se mai adãugau ºi alte elemente, fiecare având rolulsãu magico-benefic asupra pruncului venit într-olume plinã de simboluri. Urmau momente decisive:botezul cu tot alaiul de obiceiuri care de care maipitoreºti. Dupã botez urmau o sumedenie de obi-ceiuri cu privire la scãldatul copilului. Alt eveni-ment era legat de lehuzã, pentru intrarea ei în lume.Aici se respectau multe prescripþii religioase, careîºi aveau originea în Leviticul evreiesc. Ritualulnaºterii se va încheia cu o mare petrecere, când selua moþul copilului, la un an de zile, de la naºtere.Sunt prezentate ºi în acest ritual o mulþime de ele-mente simbolice care au tot felul de interpretãri, depreziceri cu privire la viitorul micuþului sãrbãtorit.

Partea a doua a lucrãrii, cea mai amplã, estededicatã obiceiurilor de nuntã ale ucrainenilornord-dobrogeni. Nunta, ca moment fundamentaldin viaþa tinerilor, ne oferã un sublim spectacol cuvariate ºi bogate elemente ritualice, simbolice ºipoetice. Tinereþea ºi poezia mergeau împreunã lageneraþiile de altãdatã. Scena marii bucurii a nunþiise deschide cu peþitul care cuprinde o sumedeniede obiceiuri care de care mai interesante. Târguialaritualicã a peþitului scoate în evidenþã scopulmomentului, prin prezentarea multor personaje dincele douã familii: a mirelui ºi a miresei. În fiecaremoment, cântecul este prezent. Melodia, ritmul ei,talentul interpretãrii dau frumuseþea peþitului,bucuria ºi optimismul tineresc, care cuprind întrea-ga comunitate. Acum se cântã melodia „În grãdinã-s douã flori“. Este de consemnat cã nunta tra di -þionalã, aºa cum o prezintã Virgil Riþco, þinea laucrai neni de joi pânã miercurea din sãptãmânaurmãtoare. Se vede cã în acele vremuri, oamenii îþipermi teau sã se bucure de viaþã, nestingheriþi destresul fiinþei moderne. Joia se coc corovaiul ºicolacii pentru nuntã. Urmeazã invitaþiile pentrununtã, apoi vineri se gãteºte bradul. Tot acum sefac buchetele pentru cavalerii de onoare ºi coroniþamiresei. Sâm bãtã seara are loc despãrþirea de fetede cavaleri a viitorilor soþi. Duminicã dimineaþa,druºtele se strâng la mireasã, iar drujbele, la mire.Alaiul pleacã dupã mireasã. Ritualul acestormomente este bogat în cântece. Sâmbãtã seara estenunta, iar duminicã se bea „rachiu roºu“. Lunea se

celebrea zã„le gatul“ ,iar marþea,nuntaºii vin„la borº“.Miercurease încheiepe trecereacu vin, hor-incã ºi þui -cã.

La fel cab o t e z u l ,nun ta areun bogatunivers dee l e m e n t esim bolice,cu funcþiemagico-ri -t u a l i c ã .Apar: pâi -nea, sarea,ba tista, ºter -garele, colacii, ouãle, bati cul, cãmaºa, bradul, cãli-na, monede, grâu, bomboane ºi apa. Fiecare ele-ment prezintã o anumitã semnificaþie, mai mult saumai puþin ocultã, în diferite etape ale nunþii.

Virgil Riþco sintetizeazã importanþa ºi frumu se -þea nunþii prin urmãtoarea consideraþie: „Prin am -ploarea sa, prin atmosfera sãrbãtoreascã în care sedesfãºoarã, prin conþinutul sãu, spectacolul nupþialconstituie o amplã manifestare artisticã popularã,cu numeroase momente de veselie, de exuberanþãºi umor popular, ce alterneazã cu momente cu ca -rac ter dramatic, solemn, uneori personal“(pag.128).

Ultima parte a trilogiei vieþii este dedicatã cul-tului morþii la ucrainenii din Dobrogea. De cândeste omul pe pãmânt, ca fiinþã raþionalã, conºtientãde destinul sãu, a privit cu mare nedumerire acestultim pas al vieþii. Moartea a fost interpretatã înmii de chipuri. Cert este cã toþi trebuie sã intre înacest joc al veºniciei. Fiecare popor a avut o anu-mitã imagine despre moarte. Pentru ucraineni,moartea era prevestitã de unele fenomene ciudate,care se petreceau în preajma celui care pãrãsealumea. Semne prevestitoare ale morþii erau: urletulcâinelui, spargerea neaºteptatã a unor obiecte,deschiderea imprevizibilã a uºilor, cântecul cucu-velei sau a bufniþei ºi multe altele. Muri bun dului ise acorda maslul ºi i se aprindea lumânarea. Tim -pul avea ºi aici o semnificaþie în imaginaþia popu-larã. Dacã se murea în timpul Paºtelui, ori înSãptãmâna luminatã, sau în perioada dintre Înviereºi Rusalii era un semn favorabil, aproape sigur cãcel care pãrãsea lumea, ajungea într-un loc bun.Dupã scãldarea mortului, îmbrãcarea ºi priveghiul,urma înmormântarea.

Universul acestui ritual funebru este bogat însemnificaþii. Acum sunt folosite: lumânãri, care aumultiple valenþe simbolice; bãnuþul care aminteºtede plata lui Charon pentru a trece sufletele, cubarca, peste Styx; menta, busuiocul, romaniþa careau rol purificator ºi odorizant; icoana, crucea, pân -za albã; spargerea unei cãni simbolizând ieºirearãului odatã cu mortul; gãina care se dã peste groa -pã; monedele, bomboanele; ºtergarul, baticul; ulci-ca cu apã; colacul.

Apoi sunt datele ritualice fixe de amintire adefunctului: trei, nouã, patruzeci de zile dupã în -mor mântare; 1,3,7,9,12 ani de la înmormântare.Fiecare moment având ritualul sãu specific, aºacum s-au moºtenit prin tradiþie.

Iatã, în mod sumar, prezentate cele trei mo mentedin viaþa omului, despre care a scris etno lo gulucrainean Virgil Riþco, cu atâta sobrietate ºi pre -cizie în punctarea principalelor secvenþe ritualice.

Aceastã carte va trezi unele amintiri, desprevremurile de altãdatã, celor care au acum vârstapsalmicã, iar celor mai tineri, poate, curiozitateapentru felul cum îºi sãrbãtoreau strãmoºii lor prin-cipalele momente ale trecerii prin viaþã.

Pentru etnografia ucraineanã din România,cartea profesorului Virgil Riþco va rãmâne unstudiu fundamental pentru cunoaºterea obiceiurilorucrainenilor nord-dobrogeni, cu privire la ritualulmarilor evenimente din viaþa omului.

Recenzie de I. VINGA

Etnografie ucraineanã Etnografie ucraineanã nord-dobrogeanãnord-dobrogeanã



În plan diegetic, prozatorul amplificã tensi-unea eroului-narator, transferatã ºi în atenþia per-cepþiei lectorului, prin recurenþa strigãtului„Marie, vin cãlãreþii, Marie!“, prezent în debutulmajoritãþii capitolelor. Urletul femeii smintite dincauza dramei personale provoacã puternice tensi-uni interioare atât în rândul personajelor care auintrat în relaþie cu ea, cât ºi în cazul naratoruluisubiectiv care recunoaºte omniprezenþa imaginiiîntipãrite în memoria sa afectivã: „Vocea aceea defemeie mã chinuie îngrozitor. Sunt adunate parcãtoate vocile lumii în ea. Îmi astup urechile cupalmele. Degeaba. Glasul nu vine din afarã, eînãuntrul meu. A rãmas în sufletul meu de cândl-am auzit prima oarã“ (p.29). Printr-un „joc“ alconstrucþiei epice, focalizat pe întreþinerea miste -rului, prozatorul reuºeºte sã þinã cititorul în sus-pans, dezvãluind, doar în finalul fabulei, identi-tatea femeii alienate care vestea sosirea cãlã -reþilor precum ºi motivul pentru care a ajuns înacea situaþie dramaticã. Din aceastã perspectivã,scriitorul elaboreazã un scenariu gradual, oferindcititorului secvenþe existenþiale care conþin stãri ºitrãiri din ce în ce mai încordate. Prin aceastãtehnicã diegeticã, romancierul reuºeºte, cu multãabilitate, sã implice naratarul în actul creaþiei,prin cultivarea curiozitãþii acestuia de a intra înposesia fiºei biografice a eroinei care asigurãînlãnþuirea, dar ºi pretextul deselor reveniri înmemoria trecutului protagonistului spaþiuluiimaginar. Ana Tesleariuc a înnebunit dupã ce înnoaptea nunþii, proaspãtul ei soþ, Mihailo, a fostîmpuºcat de cãtre Andrei Leanciuc. Refuzândideea morþii acestuia, învãþãtoarea satului a plecatîn lume pentru a-l cãuta. Psihanalizarea stãrii eioferã perspectiva adevãratei dimensiuni a drameiprin care trece. Fiind martorul transfigurãrii fiziceºi morale a propriei dãscãliþe, Ostap Pidhirnei aresentimentul grupãrii tuturor „glasurilor“ tragedi-ilor petrecute de-a lungul vremii în acest strigãt aldeznãdejdii, cu puternice semnificaþii organice.Prin intermediul memoriei involuntare, strigãtulvenit de „afarã“, din depãrtare, îi aminteºte luiOstap de Andrei Leanciuc. Aceastã imagine audi-tivã îl chinuie searã de searã, devenind o compo-nentã integrantã a fiinþei sale. Între „vocea“ deafarã ºi „vocea“ interioarã se stabileºte o relaþiestrânsã, ajungându-se pânã la o identificare totalã.Plasarea într-o situaþie paradoxalã a prezentului îldeterminã pe erou sã-ºi dezvãluie cele mai intimetrãiri modelate de „jocul“ „glasurilor“ imanente.Pornind de la relaþia indisolubilã dintre „glasul“durerii „celorlalþi“ ºi suferinþa personalã, nara-torul interdiegetic îºi exteriorizeazã intensitateaparticipãrii la suferinþa colectivã, „vocea cãreianu-i poate rãspunde decât glasul sufletului meu,strigãtul lumii mele interioare, în care þine adunattotul, pânã ºi cele mai mici fãrâme“ (p.50). Pentrua rezolva aceastã dilemã ontologicã pe baza unorinterogaþii sprijinite de suportul introspecþiilor,naratorul analizeazã ºi oportunitatea, ºi justeþeaabsolvirii lui Andrei Leanciuc de multiplelevinovãþii, de la simplele fapte imorale ºi pânã lanumeroasele crime sãvârºite într-un mod abo -minabil. În demersul sãu, Ostap Pidhirnei radi-ografiazã, cu multã fineþe psihologicã, imagineapluriperspectivistã a lui Andrei Leanciuc, reflec-tatã atât în oglinda propriei familii, cât ºi în oglin-da „celorlalþi“.

Gândurile retrospective acapareazã universulimanent al Cãlãtorului surprins în drumul sãucãtre dreptate, într-un spaþiu limitat al camereiunui hotel provincial. Ramificat în multiple

„voci“ ale interioritãþii, zbuciumul eroului esteamplificat de vremea posomorâtã de afarã. Înmintea împovãratã a naratorului subiectiv,„strigãtul“ trecutului renaºte în fiecare moment alsolitudinii sale, exprimând tragediile istoriei ce aurãmas profund întipãrite în conºtiinþa povestitoru-lui ºi cerând în permanenþã rãzbunare vãzutã caunica formã de eliberare din perimetrul dramelorpersonale ºi ale celor colective. Forma culminan-tã a „urletelui“ este constituitã de reamintireaspânzurãrii lui Ostap Pidhirnei, tatãl naratoruluisubiectiv, de cãtre armata horthystã. Sentimentulnecesitãþii restabilirii actului justiþiar a favorizatprãbuºirea protagonistului într-o depresie accen-tuatã, având senzaþia inutilitãþii propriei condiþiiîntr-o lume a imprevizibilitãþii mundane. Fiind înmijlocul derulãrii unor destine tragice, Ostapconºtientizeazã decãderea propriei fiinþe, favo -rizatã ºi de indiferenþa „celorlalþi“ faþã de aflareaadevãrului istoric, necesar revitalizãrii entitãþiicomunitãþii din care fãcea parte ºi el. Din aceastãconfruntare a „eurilor“, naratarul extradiegeticaflã identificarea pânã la o anumitã limitã a nara-torului, cu Ostap Pidhirnei. Pentru a conºtientizasemnificaþia „funcþiei“ justiþiare în care a fostînvestit de victimele inepþiilor rãzboiului, maturulOstap încearcã sã reconstituie momentul tragic alspânzurãrii propriului tatã. Imaginea întipãritã peretina memoriei sale se multiplicã, cãpãtânddiverse forme în care tatãl apare într-o ipostazã demistagog, din perspectiva cãruia doreºte sã trans-fere cãtre bãiatul sãu virtuþile unei atitudinitemerare. Ultima imagine pãstratã în memoriafiului este aceea când tatãl a cerut un cal pentru apleca în munþi, unde sã caute soluþii pentru a luptaîmpotriva cotropitorilor. Dincolo de reprezentareaimaginii de apãrãtor al demnitãþii comunitãþii,naratorul subiectiv îºi aduce aminte ºi demomentele copilãriei, când tatãl sãu avea un roleducativ fundamental, creându-i fiului sãu clipede bucurie extraordinarã. Tonalitatea cu carenaratorul evocã imaginea pãrintelui sãu capãtãanumite accente paseiste. Mediul armonios încentrul cãruia este plasat tatãl, cu preocupãrifocalizate doar pe dorinþa de a crea fiului condiþiiprielnice „paradisului“ copilãriei, este construit înantinomie cu prezentul dureros, cauzat de „izgo-nirea din paradis“. În zugrãvirea frumuseþii aceleiperioade fericite, naratorul subiectiv reitereazãmomentele de satisfacþie din cadrul familiei. Întimpul periplului spre trecutul copilãriei, o altãsecvenþã decupatã de memoria lui Ostap îl are încentru pe tatãl sãu, care, într-una dintre seri, a tur-nat câteva gãleþi cu apã pentru a-i face pârtie.Eroul îºi aduce aminte de clipele de extaz createde sentimentul cã avea ºi el „gheaþa lui“, aºa cumaveau ºi alþi copii „gheaþa lor“. Revenind încadrul actualitãþii, pe baza memoriei involuntare,naratorul interdiegetic face o asemuire a împre-jurãrii prezente, dominate de vitalitatea copiilorsurprinºi într-un moment de bucurie datoratã li -bertãþii depline a acestei etape existenþiale, cupropria lui copilãrie care, deºi era constituitã dinnumeroase privaþiuni economice, din tensiuni ºiconvulsii istorice, era foarte veselã ºi fericitã însânul familiei.

Aflat la vârsta maturitãþii, eroul central al fa -bu lei recunoaºte cã a trãit numeroase evenimentecu o intensitate maximã. Din pricina conºtiinþeisupraîncãrcate ºi a legilor uitãrii, secvenþele tre-

cutului pot fi reconstituite întocmai cu mare greu-tate. Ostap Pidhirnei încearcã sã recompunãmomentul „crimei“, însã întâmpinã diverseimpedimente, poate tocmai din pricina tensiuniiparoxistice ce a pus stãpânire pe propria-i fiinþã.Intervenþiile colonelului anchetator îl pun în situ-aþia de a rememora tot trecutul tumultuos ºi, înspecial, dramele umane provocate de AndreiLeanciuc. În acest context, imaginarul sãu începesã reconstituie încetul cu încetul iernile din 1940,1941 ºi 1947, evidenþiind splendoarea acestora înMaramureºul istoric ºi, în mod deosebit, farmecul„iernilor vânãtoreºti“. În timpul declaraþiilor dateîn faþa ofiþerului, mintea eroului se atomizeazã înnumeroase secvenþe ce compun personalitatea satumultuoasã, neputându-se concentra asupraobiectului anchetei. În momentul reconstituirilor,protagonistul începe sã realizeze contrastul dintreculoarea albã a hârtiei ºi culoarea neagrã astiloului, ca o consecinþã a duplicitãþii lumii încare trãia. Prin aceste secvenþe psihanalitice,Ostap devine conºtient de rolul sãu fundamentalîn ceea ce priveºte „rescrierea“ istoriei maculatede suferinþa înaintaºilor, generatã atât de cotropi-tori, cât ºi de autohtonii oportuniºti. Dupãîncheierea interogatoriului privind moartea luiAndrei Leanciuc, Ostap a început sã discute cuofiþerul anchetator despre iernile propice vânã-torii. În plan mitanalitic, la nivelul substratuluiconversaþiei, se reflecteazã relaþia dintre putere ºisupunere, dintre ubicuitatea ºi vigilenþa „vânã-torului“, focalizate pe „vânat“ ºi omniprezenþapericolului „vânatului“. Fiind înzestrat cu vir-tuþile unui personaj pozitiv, Ostap Pidhirnei ainversat raportul disproporþionat dintre cele douãcomponente ale puterii, devenind din „vânat“„vânãtor“, având ca obiectiv sancþionarea drasticãa celui care nu a respectat principiile onoarei„vânãtoreºti“. Victimele „vânãtorului“ „i-aucerut“ lui Ostap sã rãzbune stigmatizãrile la careacestea au fost supuse de cãtre puternicul „vânã-tor“ Andrei Leanciuc. Pentru a-ºi putea ducedemersul pânã la capãt, Ostap îºi elaboreazã unscenariu cu multã meticulozitate, preconizândeventualele miºcãri ale „vânatului“ AndreiLeanciuc. În acest context, replica sa este suges-tivã: „Vânãtorii ºtiu sã aºtepte. EU AMAªTEPTAT MULT, FOARTE MULT“ (p.14).Dupã ce ºi-a îndeplinit dezideratul, prin depoziþi-ile sale, Pidhirnei îl surprinde cu o oarecare neîn-credere pe locotenent, însã acesta considerã cã seva maturiza dincolo de „uºa“ biroului. Dinaceastã perspectivã, prin monologul interior,Ostap Pidhirnei, substituindu-se instanþei narativ-itãþii într-o posturã obiectivatã, surprinde esenþaexperienþei sale umane: „Tânãr necopt, gândeam.Învaþã el cu timpul. Numai cã nu în cabinetulcolonelului. În cabinete nu înveþi sã cunoºtioamenii. Acolo te supui tuturor, rãspunzi sau nula întrebãri, scrii, încercând câteodatã sã ascunziadevãrul“ (p.14). Vânãtoarea ca simbol al puteriiºi al rãzbunãrii reprezintã o modalitate dereechilibrare a universului comunitãþii dezintegratde crimele ºi de inepþiile lui Andrei Leanciuc.„Victoriile îmi aduceau tristeþe, poate pentru cãnu-mi mai rãmânea nimic de fãcut, nu mai existanimic pentru care sã mã zbat. Totul se sfârºise, iarizbânda mea, ca majoritatea izbânzilor, era maitristã. Probabil cã la fel se simte pictorul care,dupã o luptã de zile se repezi cu pânza ºiculoarea, simte în sinea sa un gol adânc ºi nu maiºtie de ce sã se apuce. Dar m-am înseninat, pen-tru cã i-am rãzbunat pe toþi. I-am rãzbunat pe toþicei care au suferit din cauza puterii malefice a luiAndrei Leanciuc“ (p.25). În acest caz, rãzbunareaeste vãzutã ca o formã de eliberare din spaþiulconstrângerilor trecutului traumatizant.


Gheorghe ANDRAªCIUC

Aproapelui, dragoste

Mychailo nebeleac

SS cc rr ii ii tt oo rr ii uu cc rr aa ii nn ee nn ii dd ii nn RR oo mm ââ nn ii aa


La 140 de ani de lanaºterea poetei, scrii -toarei ºi a traducãtoareiLesea Ukrainka, filialaCluj a Uniunii Ucrai -nenilor din România, sub conducerea dluiprof. univ. dr. Ioan Ardelean, împreunã cuSpecializarea limba ºi literatura ucraineanã dincadrul Catedrei de filologie slavã a Univer -sitãþii Babeº-Bolyai au organizat la Facultateade Litere, în data de 26 februarie, manifestarea„140 de ani de la naºterea scriitoarei LESEAUKRAINKA“.

Într-o zi de sâmbãtã însoritã, când pe cerulde sub poalele Feleacului ultimii noriºori înce-peau treptat sã se disperseze, membrii UniuniiUcrainenilor din Cluj împreunã cu iubitori aiculturii ucrainene ºi simpatizanþi ai ucraine-nilor, în general, intrau în frumoasa ºi primi-toarea salã D. Popovici a Facultãþii de Literepentru a o omagia, cu prilejul celei de-a 140-aaniversãri a zilei de naºtere, pe LeseaUkrainka. Aº aminti aici pe prof. univ. dr. IoanArdelean, prof. univ. dr. Dumitru Maruºceac,prof. univ. dr. Onufrie Vinþeler, prof. univ. dr.Marius I. Oros, conf. univ. dr. Ioan Semeniuc,conf. univ. dr. Diana Tetean, lect. univ. dr.Sanda Misirianþu - cancelarul Facultãþii deLitere - UBB, lect. univ. dr. Balázs Katalin -ºeful Catedrei de filologie slavã, lect. univ. dr.Judit Bartalis-Bán, lect. univ. Letiþia Be -cherescu, dr. Mihaela Herbil, prof. Gheorghe

Paraºcineþ, la care se adaugã studenþii secþiilorde ucraineanã ºi rusã, dar ºi un numãr mare deprieteni ºi cunoºtinþe ai celor prezenþi ca, dealtfel, ºi ai poporului ucrainean.

Manifestarea a debutat cu o trecere înrevistã a celor mai importante momente dinviaþa, dar mai ales din opera Lesei Ukrainka,deºi fiecãruia dintre cei prezenþi îi era cunos-cutã personalitatea copleºitoare a scriitoarei.

Larysa Petrivna Ko saci-Kvitka, rãmasã înli te ratura urcraineanã ºi în cea universalã cunumele Lesea Ukrainka, încã în mo mentul

alegerii pse udo nimului(unde Ukrain ka <apela-tivul (catoico nimul) ukra -in ka „ucrai neancã“), vii -toarea poetã ºtia cã ea tre-buie sã continue drumulînceput de Taras ªev -cenko, un drum ane vioas,presãrat de opre liºti, însãunul luminos ºi plin desperanþã. Ea l-a continuatcu un succes fãrã prece-dent, netezindu-l ºi lãr -gindu-l, dându-i o for mãºi o structurã aparte, cevor deveni, de-a lungultimpului, atât de necesareîn formarea statului ucrai -nean, în con soli darea sapoliticã. Acest lu cru l-af ã c u tp e

ma rele clasic al literara-turii ucrainene, Ivan Fran -ko (în articolul „LeseaUkrainka“), sã afir me cã„de la apariþia Testa men -tului lui ªev cenko, Ucrai -na nu a auzit un cu vântpoetic mai pu ternic ºi maiarzãtor decât cel al acesteisla be ºi bolnave fete“,aºezând, astfel, crea þiascriitoarei alãturi de cea ama relui Kobzar.

În continuare, au fostprezentate cinci comuni - cãri, dupã cum urmeazã:prof. univ. dr. Onufrie Vin -þeler a susþinut comuni-carea Lesea Ukrainka:

Cântec delibertate;s tudentaanul I Narcisa Semeniuc -Lesx Ucra&nca - vidatnaosobist$st" ucra&n s"co& l$ -te raturi c$n wx XIX -poqatcu XX st.; studentaanul II Elena-Mãdãlina Moº -neguþu - Lesea Ukrainka -personalitate marcantã a lite -ra turii ucrainene de la sfârºit-ul seco lului al XIX-lea ºiînce putul secolului al XX-lea;dr. Mihaela Herbil - Golovn$estetiqn$ aspecti f$losof$&Les$ Ucra&nci; lect. univ. dr.Ioan Herbil - Lesx Ucra&nca:Obraz du hovno-mogutn"ogoborwx v ucra&ns"c$< l$te -ratur$.

Este imposibil ca la oma -gierea Lesei, atunci când auzi ºi numeleUrainka, spiritul ucrainean al fiecãrui om sãnu-l îndemne pe acesta sã se ridice în picioare.Nu este, neapãrat, o dorinþã sau un respect, ori

acel „ceva“ care se întâmplã la un oarecareeveniment, ci este vorba de un sentiment lãun-tric, de apãsare ºi de eliberare în acelaºi timp,ce izvorãºte din suflarea ºi din simþirea deucrainean. Poate cã este momentul sã fac aici omãrturisire, ºi anume: de mic copil credeam cãLesea Ukrainka este corespondentul feminin allui Taras ªevcenko. ªi nu cred cã m-am înºelatfoarte tare, cãci cei doi, ce-i drept în perioadediferite, au slujit pe acelaºi altar al literaturiiucrainene, reuºind, pe deplin, cu o dãruire fãrãlimite ºi cu un impresionant curaj, sã con-tribuie la crearea acesteia, la moderni zarea ºi„prezentarea“ ei întregii umanitãþi.

În partea a doua a manifestãrii au fostrecitate, de cãtre studenþii specializãrii Limbaºi literaturã ucraineanã, versuri ale LeseiUkrainka, ºi anume: Anca Lenuþa Glodean arecitat Do mogo fortep$ano; Dochia Drozd -Na rocovini; Narcisa Semeniuc - ContraSpem Spero; Vasile Procopliuc - Ep$log, dar ºitraducerile respectivelor poezii, realizate deªtefan Tcaciuc, în urmãtoarea distribuþie:Tudor-Vlad Scolca recitase Cãtre pianul meu;Pavel-Andrei Cauni - La aniversarea lui Tarasªevcenko; Cristina-Ioana Pop - Contra SpemSpero; Simona-Lorena Tot - Epilog.

La încheierea manifestãrii, dna lect. univ.

dr. Balázs Katalin a mulþumit Uniunii Ucrai -nenilor din România pentru sprijinul acordat înrealizarea respectivului eveniment, dlui IoanArdelean - prim-vicepreºedinte al UUR ºipreºedinte al UUR - filiala Cluj, organizato-rilor, dr. Mihaela Herbil ºi lect. univ. dr. IoanHerbil, cât ºi studenþilor de la secþia ucrai -neanã.

În final, a luat cuvântul dl prof. dr. IoanArdelean, manifestându-ºi gratitudinea faþã deFacultatea de Litere, care a gãzduit acesteveniment, faþã de Specializarea limba ºi lite -ra tura ucraineanã, cea care l-a organizat, ºi faþãde publicul prezent.

Nu în ultimul rând, organizatorii evenimen-tului aduc mulþumiri dlui ªtefan Buciuta,preºedintele Uniunii Ucrainenilor dinRomânia ºi deputat în Parlamentul României,sperând cã seria unor astfel de evenimente vacontinua în capitala culturalã a Transilvaniei,Cluj-Napoca.

lect. univ. dr. Ioan HERBIL

OMAGIU LESEI UKRAINKA(1871-1913)

Aspect din timpul manifestãrii (sala „D. Popovici“a Facultãþii de Litere din Cluj-Napoca)

Prezidiul manifestãrii: prof. dr. Onufrie Vinþeler, prof. dr. IoanArdelean ºi lect. dr. Ioan Herbil (de la dreapta la stânga)

CLUJ-NAPOCACLUJ-NAPOCA

Comunicarea dnei dr. Mihaela Herbil


Toate societãþile actuale se caracterizeazãprintr-un grad crescând de multiculturalism ºi dediversitate culturalã, ceea ce face ca recu noaº -terea ºi respectarea drepturilor mino ritãþilor sã fiedin ce în ce mai importantã. În acest sens, seimpune imperios ca elevii ºi studenþii de astãzi sãpri meas cã o pregãtire in te lec tualã ºi afectivã înacest domeniu, sã cunoascã lumea în care trãiesc,lume care îmbinã diversitatea cu unitatea, punân-du-ne în faþa unor noi probleme, aspiraþii ºi tre-buinþe care nu mai pot fi eludate.

ªcoala, împreunã cu toþi factorii implicaþi încomplexul proces al educaþiei, cautã permanentnoi modalitãþi de realizare a scopului central aleducaþiei: formarea de personalitãþi, uºor adap ta -bile la nou, creative ºi responsabile, ghidându-seºi dupã afirmaþia marelui pedagog Come nius:,,pentru fiecare om, viaþa sa este o ºcoalã, de laleagãn pânã la mormânt“.

Un rol esenþial în conturarea identitãþii fiin þeiumane, în dezvoltarea sa personalã, intelectualã,afectivã ºi moralã îl joacã cultura. Prin intermedi-ul acesteia se iniþiazã un dialog între valorile tre-cutului ºi prezentului, dialog care permite ini þie -rea persoanei în orizontul spiritual al comunitãþiiºi o ajutã sã-ºi descopere propria identitate. Cul -tura se constituie dintr-o multi tudine de ele men te,de departe, cea mai importantã fiind limba.

Despre importanþa limbii materne în viaþaomului s-au scris pagini întregi. Astãzi, citez dinEminescu: „...Aceastã parte intraductibilã a uneilimbi formeazã adevãrata ei zestre de la moºi-strãmoºi, pe când partea traductibilã este comoaragândirii omeneºti în genere. Precum într-un sat nebucurãm toþi de oarecare bunuri, cari sunt aletuturor ºi ale nimãnui, uliþi, grã dini, pieþe, tot ast-fel ºi în republica limbilor sunt drumuri bãtutecari sunt a tuturor - adevãrata avere proprie o areînsã cineva acasã la sine“.

Fiecare popor are datoria sã-ºi apere aceastãavere, s-o sporeascã ºi s-o facã cunoscutã celordin jur. Acest scop l-au avut ºi iniþiatorii concur-sului naþional „Sãrbãtoarea limbii materne“:

ªcoala cu clasele I-VIII Bãlcãuþi (profesori Ancaªtiubianu ºi Lãcrãmioara Grigorciuc), în colabo-rare cu Inspectoratul ªcolar Judeþean Suceava(inspector Lucia Mihoc) ºi UUR Suceava (pre -ºedinte Ioan Bodnar). Concursul se adreseazãelevilor ciclului preºcolar, primar, gimnazial ºiliceeal, care provin din ºcolile în care se studiazãlimba ucraineanã de pe întreg teritoriul României.

În data de 19 februarie 2011, începând cuorele10, la Dom Polski din Suceava s-a desfãºu-rat cea de-a patra ediþie a Concursul naþional„Sãr bãtoarea limbii materne“. Începând cu acestan, concursul este cuprins în Calendarul activ-

itãþilor educative de cãtre Ministerul Educaþiei,Cer cetãrii, Tineretului ºi Sportului. Manifestareaa prefaþat ziua de 21 februarie care a fost procla-matã de UNESCO, în cadrul ConferinþeiGenerale din 17 noiembrie 1999, dreptZiua Internaþionalã a Limbii Materne,urmãrindu-se astfel protecþia ºi revi -gorarea bogatei diversitãþi culturaleprin promovarea limbilor ca formã decomunicare, interacþiune ºi înþe legereîntre popoare.

Argumentele pe care le-au folositcele douã coordonatoare, Ancuþa ªtiu-bianu ºi Lãcrã mioa ra Gri gor ciuc, înini þierea acestui proiect au fost urmã-toarele: „Nece sitatea implementãriiunui astfel de proiect constã în faptulcã mai mult de jumãtate dintre limbilelumii sunt pe cale de dispariþie, iar pro-movarea, recu noaº terea ºi utilizarealimbilor materne repre zintã o prioritatede nivel mondial. Limba maternãreprezintã identitatea naþionalã ºi cul-turalã a individului ºi este una dintredimensiunile fundamentale ale fiinþeiumane. Dat fiind faptul cã suntem vor-bitori de limbã maternã, dorim ca prinaceastã activitate sã contribuim la con-servarea ºi promovarea specificului etnic ºi cul-tural. În conceperea acestui proiect am pornit ºide la premi za cã mulþi dintre elevii noºtri sunt ta -lentaþi, dar talentul trebuie descoperit ºi cultivat.Din pãcate, multe ta lente se risipesc... încercãmprin acest proiect sã limi tãm aceastã risipã. Con -si derãm cã prin derularea acestui proiect benefi-ciarii lui vor avea prilejul de a conºtientiza ºi pro-mova bogãþia, frumuseþea limbii ucrainene ºi de acultiva respectul pentru valorile propriei culturi“.

Obiectivul general al proiectului este „atra -gerea tinerilor aparþinând minoritãþii ucrainene înactivitãþi comune menite sã promoveze afirmareaidentitãþii culturale, ca fundament al dez vol tãriiviitoare a cetãþeanului european“, iar dintre

obiectivele specifice amintim: promo va rea valo-rilor ucrainene autentice; evidenþierea con-tribuþiei limbii ucrainene la patrimoniul culturaluniversal; cultivarea respectului ºi pre þuirii faþã devalorile înaintaºilor; stimularea dorinþei de a leîmbogãþi prin creaþii proprii; dezvoltarea gândiriiºi a imaginaþiei elevilor; lãrgirea orizontului lorcultural; motivarea gustului artistic; cultivareadiscernãmântului artistic; întãrirea parteneriatelordintre ºcoli, autoritãþi locale ºi reprezentanþii co -mu nitãþii ucrainene din þarã, în vederea dez-voltãrii ºi promovãrii bunelor rela þii; dezvoltareacomunicãrii sociale prin activi tãþi în echipã.

Juriul concursului a fost alcãtuit din:Kolea Kureliuk - preºedintele organizaþieiUUR din Mãriþeia, redactor al revistei„Curierul ucrainean“, membru în Co mi -tetul de Conducere al UUR - fi lialaSuceava; Ioan Chideºciuc - preºe dinteleorganizaþiei UUR din Negos ti na, vice -preºedinte al UUR, filiala Suceava, profe-

sor, folclorist, critic literar; Mihai Cobziuc -preot, Aspazia Reguº-Seserman - conferenþiaruniversitar doctor în cadrul Universitãþii „ªte fancel Mare“ din Suceava, traducãtor - pre ºedinte al

juriului; Lãcrãmioara Grigorciuc-preºedinteleorganizaþiei UUR din Bãlcãuþi, membru înComisia de promovare a imaginii UUR filialaSuceava, profesor la ciclul primar, corespondental revistei „Curierul ucrainean“; Dumitru ªve -duneac - profesor de muzicã.

La concurs au participat elevi de la ºcolile cuclasele I-VIII din locali tãþile: Bãlcãuþi, Rãdãuþi(Nr. 5, Bogdan Vodã), Slobozia-Grãniceºti,Negostina, Paltinu, Brodina, Miliºãuþi, Vãº cãuþi,Siret, ªerbãuþi, Cãlineºti-Enache, Mol do va-Suliþa, Izvoarele Sucevei, Brodina, Cândeºti,Mihãileni, de la Colegiul „Mihai Eminescu“Suceava, Colegiul Naþional „Eudoxiu Hurmu -zachi“ Rãdãuþi, Colegiul „Andronic Motrescu“Rãdãuþi, Colegiul Tehnic Rãdãuþi, ColegiulTehnic „Laþcu-Vodã“ Siret.

Partenerii media ai concursului au fost:Televiziunea Naþionalã din Ujhorod-Ucraina,Radio Gold Rãdãuþi, TV Rãdãuþi, TV Bucovina-Suceava, Crai nou, Monitorul de Suceava, Sãp -tãmâna sireteanã, Radio România Internaþional -emisiunea în limba ucraineanã, Radio Iaºi - rubri-ca pentru minoritãþi, ziarele ucrainene Curierulucrainean, Naº holos, Vilne slovo, Ukrainskyivisnyk ºi Dzvonyk - Bucureºti.

Pregãtirea elevilor pentru viaþa democraticãpretinde asimilarea unor valori universale precumlibertatea, justiþia ºi pacea. De asemenea, ea pre-supune evidenþierea imperativelor tole ranþei, soli -daritãþii, des chi derii spre diferenþã, dimensiuniesenþiale în contextul pluralismului actual. Peaceste coordonate se în scrie ºi Concursul naþio nal„Sãrbãtoarea limbii materne“. Menþionãm ºi fap-tul cã în cadrul manifestãrii de la Dom Polski aavut loc ºi festivitatea de înmânare a diplomelorcâºtigãtorilor Concursului internaþional de limbãºi literaturã ucraineanã ,,Petro Iaþyk“ (competiþiepentru diaspora ucraineanã din întreaga lu me).Româ nia a obþinut 54 de premii, dintre care 31 aupoposit la Suceava (locul I - 13, locul II - 11, loculIII - 7). Diplomele au fost înmânate de cãtre dom-nul consul general Vasyl Boieciko ºi domnul con-sul Vasyl Nerovnyi de la Consulatul Ucrainei laSuceava. Elevii premiaþi au fost de la ºcolileBãlcãuþi, Negostina, Cãlineºti-Cuparencu, Pal -tinu, Colegiul Naþional „Mihai Eminescu“ ºiColegiul Tehnic „Laþcu-Vodã“ din Siret.

Lãcrãmioara GRIGORCIUC

Concursul naÆional ,,Sårbåtoarea limbii materne“

Fanfara ªcolii din Cândeºti, Botoºani

Dl Vasyl Nerovnyi ºi dl Vasyl Boieciko


În pofida unei evidente originalitãþi apoeþilor de geniu din toate timpurile, originali-tate conferitã de individualitatea lor creatoare,irepetabilã ºi unicã în felul ei, operele acestora,în genere, atestã, totuºi, douã categorii de simi -li tudini: 1/ similitudini explicabile, datorateunor anumite împrejurãri (relaþiilor reciproceale poeþilor în planul vieþii sau al creaþiei,apartenenþei lor la aceeaºi literaturã naþionalãsau la un anumit curent din literatura naþionalã,europeanã sau universalã º.a.) ºi 2/ aºa-ziselesimilitudini întâmplãtoare, pentru care, la primavedere, nu ar fi existat un anume impuls comunal apariþiei lor, dar geneza cãrora, în cele dinurmã, pare explicabilã, deoarece chiar ºi într-unfenomen atât de complex cum este procesul li -terar, aproape nici un fapt nu apare la modul cutotul întâmplãtor.

Similitudinile poetice de ordin tematic,ideatic ºi structural consunând la modul similarsau cu oarecare nuanþãri, metaforic vorbind,constituie un „dialog“ sui-generis între creatoriicunoscuþi sau necunoscuþi, apropiaþi sau aflaþila distanþã unii de alþii, un „dialog“ în plan con-temporan sau peste timp etc., care în mod evi-dent nu are loc între poeþii înºiºi, ci se reali zea -zã prin operele lor ce „emanã“ în permanenþã,asemenea bulgãrului de uraniu, un mesaj artis-tic incifrat cãtre generaþiile de cititori, în planulsincronic ºi diacronic al formaþiunilor sociale însuccesiunea lor.

Marcând ziua de naºtere a Luceafãruluipoeziei româneºti, devenitã începând din acestan ºi Ziua Culturii Naþionale a Româ niei, înplanul „dialogului“ cultural româno-ucraineanvom încerca sã evidenþiem câteva consonanþepoetice în creaþia lui Mihai Emines cu ºi în ceaa poetului clasic ucrainean Pavlo Hrabovskyi,similitudini evidente, interesante, ba chiar inci-tante ºi, pare-se, nesemnalate pânã în prezent.

Fiind contemporani (Eminescu s-a nãscut înanul 1850, Hrabovskyi - în 1864), ei au fostmartorii unor evenimente ºi stãri sociale întru -câtva asemãnãtoare. Personal nu s-au cunoscut(fapt ce, uneori, favorizeazã familiarizarea re -ciprocã în planul creaþiei), drumurile vieþilor lornu s-au intersectat niciodatã. Eminescu a plecatdin Cernãuþi în 1866, cu doi ani dupã naºterealui Hrabovskyi. Drumul vieþii lui Hrabovskyis-a aºternut astfel, încât el în nici un fel nu ar fiputut sã-l întâlneascã pe Eminescu.

Când la începutul lunii august 1885 Emi -nescu, bolnav, soseºte la sanatoriul doctoruluiIakimovici de la Limanul Andreevski de lângãOdesa, Hrabovskyi, exmatriculat anterior de laSeminarul Teologic din Harkiv, pe data de 25noiembrie a aceluiaºi an, este luat la armatã,transferat fiind, apoi, în districtul militar Oren -burg. Tot restul vieþii sale (peste douãzeci deani), pânã la moarte (1902), l-a petrecut în în -chi sori ºi deportãri în Siberia Rãsãriteanã.Dupã numai un an petrecut la Limanul An dree -v ski, Eminescu se întoarce în 1886 la Iaºi,aflându-se, apoi, pânã la moarte (1889), laBucureºti.

Cu siguranþã, nici unul dintre ei nu a cunos-cut opera celuilalt. Poeziile lui Eminescu aufost publicate înaintea poeziilor lui Hrabovskyi,prin urmare, întâietatea abordãrii diferitelorteme (inclusiv ºi a celora consonante) îi apar -þine lui Eminescu. Hrabovskyi, de altfel, nici nuar fi putut sã-l citeascã pe Eminescu necunos -când limba românã, iar prima traducere dinEminescu în ucraineanã a apãrut în 1903, la unan dupã moartea lui Hrabovskyi. Eminescu, în

schimb, cum subliniazã cei mai autoritari exe -geþi români, cunoºtea foarte bine limbaucraineanã, mai mult ca sigur, l-a citit pe Tarasªevcenko ºi pe alþi poeþi ucraineni contempo-rani cu el, afarã de Hrabovskyi, cum s-ar pãrea,cãci poeziile acestuia încep sã vadã luminatiparului începând cu 1894, la cinci ani dupãmoartea lui Eminescu.

Cu toate acestea, în creaþia lui Mihai Emi -nescu ºi în cea a lui Pavlo Hrabovskyi se întâl-nesc destule consonanþe poetice, de ordin tipo-logic, în abordarea temei patriei, a vieþii mizeredin acea vreme, a rolului poetului în viaþasocialã, îndatoririle tinerelor generaþii faþã dedestinul patriei lor, precum ºi abordarea altorteme ce reprezintã cugetãri poetice privindstãrile asemãnãtoare întrucâtva în ambele þãri,cugetãri ce pot fi relevate, de altfel, ºi în creaþiapoeþilor vremii din alte literaturi vecine.

În câteva cazuri însã consonanþele sunt de ofrapantã concreteþe chiar ºi la nivelul lexemati-co-noþional, ca aceea, de pildã, a definirii fol-clorului, care pentru Eminescu este un „izvorcurat ca lacrima ºi mai preþios ca aurul“, un„izvor pururi reîntineritor“ „pe care se poateîntemeia o adevãratã literaturã, trainicã, care sãne placã nouã ºi sã fie originalã pentru alþii“,pentru Hrabovskyi folclorul fiind acelaºi „izvordin care întru sãnãtate încã multã vreme se voradãpa urmaºii“.

Un prim „dialog“ al consonanþelor poeticeîntâmplãtoare (contextul social similar fiindpro babilul lor suport genetic), întâlnim înpoezia lui Eminescu „Ce-þi doresc eu þie, dulceRomânie“ ºi poezia lui Hrabovskyi „Do Rusi-Ukrainy“ („La Rus-Ucraina“ ar trebui tradus,cum de altfel ºi-a intitulat Eminescu cunoscutapoezie de tinereþe, „La Bucovina“), poezii ceconþin, în esenþã, câte patru motive tematice. Înpoezia sa, „Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie“Eminescu ureazã iubitei sale patrii: 1/ „La tre-cutu-(þi) mare, mare viitor“, 2/ „steagurile tri-coloare“ sã vesteascã „lumii large“ triumful„visului de glorii“, 3/ „Îngerul iubirii, îngerulde pace“ sã i se alãture, 4/ „Fiii (ei) trãiascãnumai în frãþie“.

Urãrile binevoitoare adresate de Hrabovskyipatriei sale, Ucraina, la modul ideatic, consunãcu cele ale lui Eminescu, ele vizând, cum a pro-cedat ºi poetul român, situaþia specialã social-istoricã naþionalã în care se afla atunci patria sa:1/ Ucraina sã-ºi dobândeascã libertatea ºi „raiulde mult aºteptat“, 2/ sã cunoascã gloria ºi mã re -þia, 3/ urmaºii sã creascã în iubire, 4/ eliberân-du-se din jugul veºnic, Ucraina „sã înfloreascãîn armonie cu toþi apropiaþii ei“.

Neavând un suport „palpabil“, consonanþeleacestui „dialog“ poetic pot fi considerate caaparþinând tipului de poezii de angajamentsocial. Poezia lui Eminescu, publicatã pentruprima datã în revista „Familia“ (14 aprilie,1867), la trei ani dupã naºterea lui Hrabovskyi,conceputã din marea dragoste faþã de patria sade poetul de 17 ani, „trebuie privitã, considerãPerpessicius, ca un reflex al evenimentelor con-temporane, precum miºcãrile garibaldiene pen-tru eliberarea Italiei“ miºcãri ce au avut un pro-nunþat ecou în inima studenþilor români dinTurin¹. Poezia lui Hrabovskyi, tipãritã pentruprima datã în 1894, la 5 ani dupã moartea luiEminescu, face parte dintr-un grupaj de versuriînchinate Ucrainei: „Do Ukrainy“ („La Ucrai -na“), „Ukraina prysnylas meni“ („Ucraina mi-aapãrut în vis“), „O iaka ty sumna, Ukrainomoia“ („O, cât eºti de tristã, Ucraina mea“),

„Oþe citav ia pro svity“ („Citisem eu acesteadespre lume“), „Do Ukrainy“ („La Ucraina.Stau în robie ºi alene visez“) ºi altele ce denotão mare dragoste filialã faþã de patria sa. Aflân -du-se departe de aceasta (deportat în Siberia),asemenea lui Taras ªevcenko, ca de altfel ºiase menea tânãrului Eminescu de 16 ani aflat înscurtul rãstimp la Blaj dupã plecarea sa dinCernãuþi, totdeauna când se gândeºte la îndrãgi-ta lui Bucovinã „Sufletul i-apasã nouri de sus pi -ne“ ºi un „dor tainic“ îl „mânã înspre“ ea, Pav loHrabovskyi ar „zbura cu sufletul“ spre Ucrai nanatalã ºi ar sãruta-o „printre lacrimi“, cãci înSiberia „e la fel de trist ºi-n zi de lucru ºi-n sãr-bãtoare“, „Inima însinguratã alinare nu are“.

Având unele similitudini ºi în planul lexemi-co-sintagmatic, ca de pildã „Ce-þi doresc eu þie,dulce Românie“ (Eminescu) ºi „Þi-aº dori euþie, patria-mi natalã“ (Hrabovskyi), între celedouã poezii existã o mare deosebire structural-sti listicã. Discursul poetic eminescian (32 ver-suri) este mult mai elaborat (trãsãturã proprie ºialtor poezii ale lui Eminescu), discursul luiHra bovskyi (12 versuri) fiind unul „economic“,de altfel clasicul ucrainean este considerat dreptmaes tru al „desenului“ liric comprimat ºi emo -þio nant.

Un ºi mai interesant „dialog“ al conso-nanþelor identice ºi, altele, aproape identice aleconstructelor poetice, datorate, de data aceasta,unei surse genetice comune, întâlnim în poemullui Eminescu „Viaþa“ ºi poezia lui Hrabovskyi„ªvacika“ („Cusãtoreasa“).

Apariþia poeziei lui Hrabovskyi esteînvãluitã într-un fel de mister. În istoria literarãucraineanã a devenit un loc comun afirmaþiaprecum cã, arestat în 1882 ºi exmatriculat dinSeminarul Teologic din Harkiv cu interdicþia dea nu pãrãsi satul natal, Hrabovskyi, contem-plând viaþa grea din acea vreme, ar fi creat(între 1882-1885) primele variante ale poeziilorsale, „Trudivnyk“ („Truditorul“) ºi „ªvaci-ka“(„Cusãtoreasa“), fãrã a se menþiona alteimpulsuri ale apariþiei celei de a doua poezii.

Problema genezei poemului eminescian„Viaþa“, în schimb, s-a aflat în atenþia istoricilorliterari. Dumitru Caracostea, spre exemplu, sus -þinea cã acest poem ar fi o încercare de tinereþea lui Eminescu, ce poate fi alãturatã creaþiei luiCezar Bolliac², pãrere împãrtãºitã ºi de D.Popovici³. Ideea compunerii acestei poezii i-avenit lui Eminescu ceva mai târziu, în perioadastudiilor la Berlin, conchide eminescologulcontemporan, Constantin Popovici4. Într-unuldin caietele sale berlineze din 1873, Eminescunoteazã impresiile sale în urma lecturii poezieicare, conform presupunerii lui Caracostea, ar fifost „Cântecul cãmãºii“ al liricului englezThomas Hood (1799-1845).

¹ Cf. M. Eminescu, Opere. Vol. 1. Ediþie îngri-jitã de Perpessicius, Bucureºti, 1939, p. 256.

² D. Caracostea, Arta cuvântului la Emi nes cu,Bucureºti, p. 937, p. 74.

³ D. Popovici, Poezia lui Eminescu, Cluj,1948, p. 138.

4 Constantin Popovici, Eminescu. Viaþa ºiopera. Ediþia a V-a, revãzutã ºi completatã,Editura A.S.E.M., Chiºinãu, 2001, p. 360.


Ioan REBUªAPCÃ

Mihai Eminescu - Pavlo Hrabovskyi: „dialogul“ consonanÆelor poetice

taras Çevcenko - un strålucit artist ucrainean 187_188.pdfologic ºi cultural concret din imperiul...

Documents