tara-de-sus-1-2-2006

1

Editarea primului numãr al revistei „Þara de Sus” constituie pentru

instituþia noastrã un eveniment cultural iar pentru judeþ, ºi nu

numai, o cunoaºtere a activitãþii unor specialiºti de renume în

conservarea ºi promovarea tradiþiilor populare din aceastã zonã a þãrii.

Aceastã zonã etnofolcloricã a Þãrii de Sus a constituit întotdeauna un spaþiu

generos de studiu pentru mari etnologi ºi etnomuzicologi precum ºi pentru

scriitori, o sursã de inspiraþie ºi documentare pentru creaþiile lor. Dacã amintim

aici pe Constantin Brãiloiu, Emilia Comiºel, Pavel Delion, Dumitru Chiriac, Angela

Paveliuc Olariu, I.H. Ciubotariu, Dumitru Lavric, Constantin Lupu ºi alþii, ne dãm

seama de valoarea inestimabilã a pãstrãrii ºi conservãrii de-a lungul anilor a tot

ce are mai frumos poporul român – folclorul.

Prezenþa în cadrul instituþiei noastre a acestor specialiºti de certã valoare în

persoana doamnei dr. etnolog Angela Paveliuc Olariu, a etnomuzicologului

Constantin Lupu, a poetului ºi scriitorului Gellu Dorian, precum ºi a coregrafului

Vasile Andriescu care prin munca sa neobositã de peste 30 de ani a îndrumat

paºii dansului popular a numeroase formaþii, a constituit o garanþie a succesului

în activitatea de cercetare, conservare ºi promovare a tradiþiilor populare.

De la început dorim ca programul publicaþiei noastre, care va avea o apariþie

bianualã, sã fie unul conturat pe cele patru compartimente ale Centrului Judeþean

pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Botoºani, ºi anume:

ETNOGRAFIE, MESTEªUGURI POPULARE, ARTE PLASTICE; LITERA-

TURÃ-TEATRU; MUZICÃ ºi COREGRAFIE, care vor deveni ºi rubrici per-

manente ale revistei. În cadrul acestor rubrici, pe lângã specialiºtii instituþiei, vom

invita sã colaboreze nume de prestigiu ale cercetãrii etnofolclorice româneºti, mu-

zicologi, coregrafi, folcloriºti, scriitori de prestigiu, dar ºi creatori populari, menirea

publicaþiei fiind ºi aceea de a promova în spaþiul culturii naþionale valorile locale.

La început de drum urãm succes colaboratorilor acestei reviste, care va prezenta

munca ºi studiile în domeniul folclorului de-a lungul anilor, de la început ºi pânã în

prezent.DDiirreeccttoorr,,

PPrrooff.. IIoonn IIlliiee

La început de drum…

Calendar

2

1. Zilele „Eminescu 2007“ Botoºani LansareaRegulamentului Festivalului Concurs Naþional de poeziesi interpretare critica „Porni Luceafãrul …“ cuparticiparea si înscrierea poeþilor din Glodeni (RepublicaMoldova) si Ucraina -15 ian. 2007

2. Sezãtorile iernii - Invitaþi scriitori si formatoriculturali din raionul Glodeni (Republica Moldova) -februarie 2007

3. Scriitori pe meleaguri natale - februarie 20074. Festivalul Concurs Naþional de muzica uºoara

romaneasca ‘’ Voci de primãvarã“( „Martiºor“) cu invitaþiconcurenþi din Glodeni (Republica Moldova) si Ucraina –martie 2007

5. Apariþia Revistei C.J.C.P.C.T. Botoºani - martie 20076. Festivalul de interpretare si creaþie „Jurjac“ Invitaþi

din judeþele þãrii, raionul Glodeni (rep. Moldova) siCernãuþi (Ucraina) - 1 - 3 mai 2007

7. Festivalul concurs interjudeþean al cânteculuipopular moldovenesc „Satule, mandra gradina“ cuparticiparea formaþiilor din Glodeni ( Rep. Moldova) - 19- 21 mai 200þ

8. Finalizarea Concursului interjudeþean de poeziepentru elevii de liceu „ Horaþiu Ioan Lascu“, 20-25 mai2007

9 Festivalul Folcloric „Aºa-i jocul neamului“ - 3 - 4iunie 2007

10. Festivalul, cântecului, dansului si portului popular„Moºtenite din bãtrâni“ - 10 - 11 iunie 2007

11. Festivalul Concurs naþional de poezie siinterpretare critica a operei eminesciene „PorniLuceafãrul...” 13 - 15 iunie 2007

12. Festivalul etniilor - 24 - 25 iunie 200713. Apariþia Revistei C.J.C.P.C.T. Botoºani - iunie 200714. Festivalul folcloric „Holda de aur“ - 29 iunie 2007

15. Spectacole cu Ansamblul folcloric „Datina“ pePietonalul Unirii in cadrul Festivalului internaþional almuzicii moldoveneºti, participã formaþii din Rep.Moldova, Ucraina, Franþa - 1 - 15 iulie 2007

16. Festivalul folcloric „Sãrbãtoarea holdei“ cuparticiparea Formaþiilor din Glodeni ( Rep. Moldova) –23 iulie 2007

17. Festivalul fanfarelor - 14-08-200718. Festivalul folcloric „Cant si joc pe Valea Prutului“ -

15-08-200719. Participarea Ansamblului „Datina“ (taraf si

dansatori) la turnee in tara si peste hotare – anual20. Sesiune ºtiinþificã pe tema „Rolul etnografiei in

identitatea unei naþiuni“ Expoziþii, participareameºterilor din judeþ, Rep. Moldova si Ucraina - august2007

21. Festivalul folcloric „Serbãrile Pãdurii“ - 8septembrie 2007

22. Concursul Naþional de Poezie „Corneliu Popel „ -septembrie 2007

23. Apariþia Revistei C.J.C.P.C.T. Botoºani- septembrie2007

24. Festivalul interjudeþean al datinilor si obiceiurilorde iarna „Din strãbuni … din oameni buni“ Participaformaþii din Rep. Moldova si Ucraina - decembrie 2007

25. „La hotarul dintre ani „ - Festivalul datinilor siobiceiurilor de iarnã - decembrie 2007

26. Apariþia Revistei C.J.C.P.C.T. Botoºani - decembrie2007

27. Întâlnirea anuala a creatorilor de literatura dinjudeþul Botoºani - decembrie 2007

28. Deplasarea formaþiilor de datini si obiceiuri deiarna la festivalurile de gen din tara - decembrie 2007

Manifestãri culturale programate a sedesfãºura în anul 2007 în cadrul Centrului

Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Botoºani

Etnografie, meºteºuguri populare

3

Ceramica þãrãneascã din zona Botoºanilorconstituie un element de bazã al culturiipopulare în spaþiul dintre Siret ºi Prut, având

o strãveche tradiþie. Condiþionatã ºi favorizatã depermanenþa vieþii omeneºti de-a lungul istoriei înþinutul amintit, ceramica popularã de azi însumeazãelemente de tradiþie, marcate de adaptãri ºitransformãri impuse de nevoile de viaþã ºi gustuloamenilor pentru frumos. Modul de producere alceramicii þãrãneºti în zonã a pãstrat elementecaracteristice, arhaice cum ar fi de pildã persistenþatipurilor de cuptoare pentru ars vasele sau procedeulde obþinere al ceramicii negre.

In privinþa formelor se evidenþiazã o marediversitate în care se recunosc tipurile ce-ºi auoriginea în vechea olãrie romanã împrospãtatã princontactele repetate cu Imperiul Bizantin.Ornamentica sobrã reþinutã caracterizatã printr-odozare riguroasã a motivelor ºi coloritul redus lacâteva nuanþe de cafeniu, verde, galben ºi mai raralbastru dau o notã specificã oarecum ceramicii de

aici, diferenþiind-o de cea a altor zone: Oltenia, Banat.Cu toate particularitãþile fireºti impuse de

realitãþile social – istorice ºi economice existente,ceramica popularã din zona Botoºanilor seîncadreazã în marea familie a ceramicii româneºtiatât prin tipologie cât ºi prin aspectele de ordintehnic. In 1980 în zona Botoºanilor existau 8 centrede ceramicã: Botoºani, Mihãileni, Frumuºica, Fundu-Herþii, Hudeºti, Stefãneºti, Liºna, Suliþa – centre încare se producea o ceramicã valoroasã, cu o tipologiebogatã ºi o ornamenticã caracteristicã ce eracunoscutã în restul þãrii.

Din pãcate, astãzi în zonã nu mai existã decât douãcentre: Dorohoi ºi Botoºani (Cãtãmãrãºti). Situaþiaacestor centre este diferitã. Cel de la Dorohoi este viu,produce ceramicã tip Cucuteni ºi ceramicãtradiþionalã apreciate la târguri ºi expoziþii. Dinpãcate, situaþia centrului de la Cãtãmãrãºti, centruunde lucreazã Sonia Iacinschi ºi Eusebiu Iacinschieste la ora actualã intr-o situaþie extrem de grea, fiindin imposibilitatea de a mai continua producerea de

Angela Paveliuc Olariu

CERAMICA POPULARÃ DIN ZONA BOTOªANILOR

Canã pentru apã, ulcior ºi vazã pentru flori Canã pentru vin ºi cãniþe


4

ceramicã atât de valoroasã ºi reprezentativã pentruzona Botoºani.

Revigorarea meºteºugurilor tradiþionale constituieo datorie a centrelor de creaþie, a muzeelor ºi a altorfactori de resort, deoarece numai în felul acesta vompãstra o tradiþie valoroasã care ne defineºte ca popor.Pe de altã parte, aceste meºteºuguri pot asigura într-ocomunitate locuri de muncã folosind în acelaºi timpmateria primã avutã la îndemânã. In cazul atelieruluide ceramicã de la Cãtãmãrãºti situaþia esteurmãtoarea: aici lucreazã doi oameni talentaþi, dãruiþicu pasiune meºteºugului: Sonia Iacinschi ºi EusebiuIacinschi- mamã ºi fiu. Ei produc o gamã largã deobiecte de ceramicã tip Kuty ºi Cucuteni ( strãchini,cãni de apã, cãni de vin, ulcioare, sfeºnice, vaze deflori, relizate artistic conform tradiþiei existente. Seremarcã forma vaselor, coloritul lor bine armonizat,calitatea pastei. Aceste produse ne pot reprezentazona cu cinste, atât în þarã cât ºi în strãinãtate, camesageri ai civilizaþiei noastre tradiþionale. Ele potconstitui o ofertã generoasã pentru turiºtii autohtoniºi strãini, oferind în acelaºi timp un fond de protocol laîndemâna instituþiilor ºi persoanelor oficiale. Deaceea nu putem rãmâne indiferenþi la soarta acestuiatelier de ceramicã ºi a celor doi olari atât de talentaþi.Dispariþia unui centru de ceramicã este o pierderegrea pentru comunitatea ºi zona noastrã. Esteimposibilã la ora actualã reorganizarea unui centru deceramicã ce presupune costuri imense pentruamenajarea ca atare, cât ºi gãsirea unor oamenicalificaþi care sã lucreze. Salvarea acestui centru deceramicã se impune aºadar ca o datorie a comunitãþiiîntregi ºi bineînþeles a organelor oficiale.

Prin intrarea României din punct de vederecultural în patrimoniul european, dispariþia acestormeºteºuguri afecteazã în mod nemijlocit conceptul deidentitate naþionalã.

Chiup

Oalã pentru mâncare

StrãchiniCãniþe pentru apã ºi vaze pentru flori


5

În satul românesc contemporan din NordulMoldovei (întelegând prin aceasta zoneleetnografice: Botoºani, Suceava, Gura Humorului,

Câmpulung Moldovenesc, Rãdãuþi) alãturi de caselemoderne cu 3-4 camere, mai existã într-un procent redusºi casa þãrãneascã cu o singurã camerã ºi tindã, precum ºicasa cu 2 camere ºi tindã într-un procent mai ridicat. Inlucrarea noastrã ne vom ocupa de interiorul þãrãnesc alcamerei de locuit al acestor douã categorii de locuinþe cereprezintã perpetuarea arhitecturii þãrãneºti tradiþionalepânã în zilele noastre. Schema de organizare a interioruluiþãrãnesc tradiþional cuprinde patru centre de greutate:colþul cu sistemul de încãlzit; colþul cu patul; colþul culaviþele ºi colþul cu blidarul.

Datoritã climei cu ierni lungi ºi aspre, colþul cu sistemulde încãlzit ºi preparat hrana se bucurã de o atenþiedeosebitã în organizarea interiorului de aici, el ocupândun sfert din încãpere.

Acest colþ se compunea iniþial, pânã în secolul al XIX-lea, din vatrã, cuptor ºi horn pentru ca mai târziu (sfârºitulsecolului XIX) sã se adauge soba cu plita.

Astfel, în camera de locuit, în colþul format din peretelemedian ºi cel longitudinal din spatele casei, va ficonstruitã vatra pe care se aflã cuptorul cu horn ºi soba cuplitã. Ne vom opri asupra acestui colþ al casei þãrãneºti nuatât pentru rostul lui practic în viaþa omului de aici ci, maiales, pentru locul pe care-l ocupã acest colþ în mentalitateaarhaicã a þãranului în care, vatra, construcþie din piatrã ºilut, capãtã noi sensuri, noi valenþe. Astfel, fiecare partealcãtuitoare (vatrã, cuptor, horn, sobã) vor cãpãta dincolode sensul lor practic cunoscut în „mecanismul” acestui colþo altã dinamicã prin care materialitatea lor se modificã, sedilueazã treptat spre fantastic. (Sebastian Moraru, Acestecase þãrãneºti – Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1986).

Schimbatã de puterea simbolului, vatra estetransformatã într-un „mecanism metaforic” în care tot cepoate pãrea static în alcãtuirea ei devine pe plan simbolicspaþiul unei miºcãri necontenite, în aceastã miºcare fiindatrase toate pãrþile componente ale vetrei (cuptor, horn,stâlpii hornului, cahlã etc.) fãrã a-ºi pierde aspectul realsau funcþia iniþialã, obiectivã, aceste pãrþi constitutive alesistemului de încãlzit ºi preparat hrana, vor pãºi pe caleaimaginaþiei, pragul realului cãtre abstract, cãpãtând altesensuri, alcãtuind astfel un întreg complex de semnificaþii.

In alcãtuirea acestui colþ al casei sale, þãranul vaîngloba toate semnificaþiile purtate de un întreg universde credinþe ºi practici magice generate de viaþa ºi trãirilesale cele mai intime, de temerile ºi nãdejdile sale, debucuriile ºi înfrângerile sale, de aspiraþiile sale.

Vatra este locul focului iar o legendã care circula însecolul trecut ºi în Nordul Moldovei prezenta vatra cujãratec a casei þãrãneºti ca fiind legatã printr-o osienevãzutã cu jãratecul soarelui, fiind vorba în felul acestade douã vetre: una pe pãmânt ºi una în cer unite prinverticala aceleaºi axe. Aºadar, casa þãrãneascã eraintegratã într-un fel anume în spaþiul cosmic.

În mentalitatea arhaicã a colectivitãþii sãteºti exista unadevãrat cult pentru vatrã – aceasta constituind nucleulmenit sã ordoneze în jurul sãu multiplele aspectemateriale ºi, mai ales, spirituale ale existenþei omului defiecare zi, fiind colþul cel mai reprezentativ al interioruluiþãrãnesc tradiþional, un adevãrat „univers magic“ edificatîn acest sens de însãºi stãpâna casei – þãranca – care vareuºi ca pe acest „altar clãdit” sã construiascã o adevãratã„spaþialitate moralã”. Existã un adevãrat cult al focului.„Focul este însuºi Dumnezeu” (Fundu Moldovei –Câmpulung Moldovenesc).

„Focul e al doilea dupã Dumnezeu deoarece e fãcut de


INTERIORUL ÞÃRÃNESC DIN NORDULMOLDOVEI • LIMBAJ ªI SIMBOLICÃ

Interior tradiþional din Zona Iaºi Interior tradiþional din Zona Rãdãuþi


6

el” (Botuº – Câmpulung Moldovenesc).În consecinþã, omul trebuie sã preþuiascã acest dar

divin aºa cum îl preþuieºte pe Dumnezeu ºi, ca atare, cufocul trebuie sã ºtii bine cum sã te porþi:

„Pe foc trebuie sã-l þii în cinste, cã ºi el te þine în cinste,cã ºi el te þine în cinste pe tine ºi-þi dã minte” (Brehuieºti –Botoºani).

Existã, de altfel, o ”eticã” a focului: „Focul e pãcat sã-lblestemi, ca ºi pe mama, el ne hrãneºte ºi ne încãlzeºte petoþi ºi pentru toþi e totuna bun“ (Corni – Botoºani), „Cufocul nu te poþi juca cã e pãcat. El nu suferã ºaga”(Cristineºti – Dorohoi), „Focul trebuie îngrijit cu multã,multã atenþie, altfel s-ar putea supãra ºi în acest sens casarespectivã ºi oamenii sãi vor fi în mare pericol – focul îi vaarde (Tudora – Botoºani). De aceea este bine „ca sara cândte culci sã nu laºi focul împrãºtiat ci înveleºte-l frumuºel ºi-i zi Bunã sara ºi apoi mergi de te culcã” (Botuº –Câmpulung Moldovenesc). Si nu trebuie învelit oricum.Intre jãratecul de pe vatrã ºi dogoarea soarelui existãneapãrat o corespondenþã, o legãturã. Relaþia aceastastabilitã mental între foc, om ºi soare înseamnã integrareacelor trei elemente într-un ciclu interesant. Astfel, întreaceste elemente exista neapãrat o corespondenþã: „foculcând îl înveleºti, îl pui pe vatrã din a stânga, adicã cumdoarme ºi omul pe partea stângã, aºa dupã cum merge ºisoarele ” (Bajura – Darabani)”, „Focul îþi dã cãldurã, îþi dãluminã, îþi dã hranã dar este bine de ºtiut ca lunea sã nudai foc din casã cã-þi dai norocul” (Crasnaleuca – Botoºani)sau în ziua de Ispas sã nu dai foc nimãnui cã-þi mãnâncãoile lupul (Bãluºeni – Botoºani).

Vatra ºi cuptorul, ce adãpostesc focul atât de preþuit,vor împrumuta de la acest element aceleaºi însuºiribucurându-se de un statut special în mentalitateaþãranului, acest lucru începând chiar cu construcþiaacestora. Astfel, atunci când se construieºte, cuptorul i seaduce „jertfã “, înþelegând prin aceasta includerea înconstrucþie a unui cap de pasãre sau animal. Este preferatîn acest caz capul cocoºului, pasãre care se bucurã larândul ei de însuºiri deosebite în lupta împotriva forþelormalefice. Se crede cã atunci când cocoºul cântã de miezulnopþii, îngerii fac nuntã în cer, iar cântatul acestuia vaalunga toate duhurile rele abãtute asupra omului ºi caseisale.

Odatã construite aceste elemente ele vor fi îngrijite înmod cu totul deosebit. Vatra trebuie mãturatã ºi curãþitãcu o cârpã specialã – nici vorbã cu mãtura din casã. E marepãcat.

„Vatra e mama noastrã, ne hrãneºte ºi ne încãlzeºte.Din vatrã sã nu mãnânci cã-þi moare mama, îi mãnânciputerea (Pojorîta – Câmpulug Moldovenesc). Când teapuci sã grijeºti casa, mai întâi vatra s-o ungi iar dacã temuþi dintr-o casã în alta ºi n’apuci s-o laºi grijitã, mãcarvatra s-o ungi cã altfel te blastãmã, iar în casa unde este ofatã, aceasta nu se va mãrita niciodatã. In consecinþã ºi

atitudinea comunitãþii sãteºti faþã de vatrã, cuptor sauhorn începând cu însãºi construcþia acestora va fi ca atare.Aminteam, mai sus, faptul cã la construirea cuptorului, caaceasta sã nu fie urmatã de moartea unui membru alfamiliei sau o altã mare nenorocire se îngloba înconstrucþie capul unei pãsãri sau al unui animal, acesteaconstituind „dijma” cuptorului. Dupã construirea acestuisistem rol se va bucura de o atenþie specialã, având ºi unstatut deosebit: este considerat colþul „sfânt” al casei, careadãposteºte focul ºi, totodatã, hrãneºte ºi încãlzeºte pe ceiai casei. De aici ºi interdicþia specialã de a fi distrus chiardacã locuinþa se va distruge, cuptorul trebuie sã rãmânã lalocul lui “ sã-l strice ploile, nu omul”. Cuptorul este astfel,în mentalitatea comunitãþii, un simbol al statorniciei ºi alpersistenþei în timp. Legat de acest aspect, se explicã ºipracticile magice desfãºurate pe parcursul anului in jurulcuptorului, în scopul ocrotirii celor din casã împotrivaforþelor malefice (strigoi, diavol º.a.).

Vatra, cuptorul, hornul ºi celelalte elemente amintitevor trebui îngrijite mereu, în caz contrar asupra caseirespective se vor abate numai nenorociri. Dacãdimpotrivã, vatra va fi îngrijitã asupra casei respective voracþiona doar forþe benefice ce vor ocroti pe cei ai casei îndiverse împrejurãri. Atitudinea comunitãþii faþã destãpâna casei este categoricã ºi cu aceastã ocazie: dacã-ºiîngrijeºte vatra, ea va fi agreatã ºi stimatã de întreg satul,altfel ea va fi stigmatizatã de cãtre localnici. Un întregcortegiu de credinþe ºi practici magice vor însoþi toatãactivitatea ce se va desfãºura în colþul cu vatra. Vatra, cutot ce se aflã pe ea (vase de gãtit, pirostrii, ceaunul pentrumãmãligã, melesteul de mestecat mãmãliga º.a.) vorconstitui un complex de elemente ce vor participa separatsau laolaltã pe întreg cuprinsul anului, la practicareadescântecelor ce folosesc în acest ritual cãrbunii, cenuºa ºichiar jarul din cuptor. Descântece de dragoste, descântecede vindecare a bolilor, descântece de alungare a tuturorforþelor destructive ce ameninþã oamenii pe parcursulvieþii, vor fi rostite în mare tainã ºi-n liniºte deplinã lângãvatrã, aceasta fiind socotitã ca un adevãrat „altar”.

Un loc special îl are în Moldova spaþiul ”pe cuptor”unde bãtrânii se odihnesc în cele mai bune condiþii. Inmentalitatea arhaicã de aici, în acest spaþiu, mai retras dezarva din casã, mai ascuns privirilor se va desfãºura,uneori, în ajunul unor sãrbãtori (Sfântul Andrei) oadevãratã încleºtare a forþelor binelui cu cele ale rãului.Din aceastã încleºtare binele va ieºi întotdeaunaînvingãtor, miezul nopþii, ca ceas de cumpãnã, fiindhotãrâtor. Odatã cu cântatul cocoºilor în miez de noapte,situaþia se va limpezi. Vor apãrea zorile ºi odatã cu elesalvarea celor ameninþaþi va veni. Aºadar, în mitologiaromâneascã colþul cu sistemul de încãlzit ºi preparathrana poate fi considerat ca un adevãrat univers magic alcãrui conþinut am încercat, parþial, sã-l facem înþeles ºicunoscut în aceastã comunicare.


7

Cultura materialã a poporului român s-adezvoltat pe teritoriul aºezat în bazinul inferioral Dunãrii, închizând sistemul muntos al

Carpaþilor.Factorul principal al originalitãþii creaþiei artistice a

poporului român este locuirea neîntreruptã a acestuiteritoriu. Continuitatea poporului român pe întregteritoriul pe care îl populeazã azi, constituie explicaþiapersistenþei unei serii de elemente de culturã materialãºi printre ele de artã popularã, þinând de domeniileceramicii, construcþiilor, ornamenticii.

O tradiþie bogatã, care porneºte de la strãvechiulfond tracic s-a dezvoltat necontenit, primind în timpinfluenþa unor curente de artã ºi civilizaþie strãlucitecum au fost cele greco-romane ºi bizantine. Alãturi deelemente de tehnicã ºi decor caracteristice ceramiciineolitice de CUCUTENI sau celei celtice ºi dacice ºi carese întâlnesc pe produsele meºterilor din centrele deolãrie actuale, persistã formele amforoidale specificeceramicii greco-romane ºi decorul sgrafitat înflorit întimpul Bizanþului.

Aºezarea geograficã a României a favorizat con-tactul cu lumea orientului, cu lumea apuseanã ºi cu ceaa slavilor. Reflectând concepþia ºi viaþa poporului, luptalui pentru unitate ºi libertate, arta popularã aînregistrat ºi a cuprins în variatele ei domenii, fapte alecãror semne au rãmas sã îmbunãtãþeascã manifestãrileartistice, dar al cãror înþeles ºi origine deseori s-aupierdut. Sã amintim de pildã semnele nelipsite de peglugile pãstorilor români din oricare parte a þãrii pecare oamenii le pun în legãturã cu îndepãrtata lume aDacilor. In domeniul ornamenticii exemplele suntnumeroase: vestitul „pom al vieþii” originar din orient ºipãtruns în arta popularã europeanã este prezent ºi înarta popularã româneascã într-o mare varietate deforme legate fie de prototipul helenistic, fie de celpersan, fie de cel traco-getic, alãturi de el apar vechilesimboluri ale soarelui ºi ºarpelui, mâinii, calului etc.

O impresie esenþialã a artei populare româneºti oconstituie puternica ei unitate prezentã în toatedomeniile ºi manifestãrile creaþiei populare: arhi-tecturã, port, ceramicã, sculptura lemnului etc. Aceastãunitate nu exclude o mare varietate de forme regionale,condiþionate de desfãºurarea diferitã a împrejurãriloristorice ºi de stadiile de dezvoltare ale societãþii îndiferitele orânduiri istorice. In micile provincii istoriceformate încã din feudalismul timpuriu s-au cristalizatde-a lungul timpului, forme diferite ale artei de aconstrui casa, de a croi si împodobi costumul, de a fãuriuneltele ºi vasele. Fãrã îndoialã cã alãturi de condiþiileistorice ºi sociale, diferenþieri au fost impuse ºi devarietatea ocupaþiilor condiþionate de medii geograficediferite. Agricultori în ºesurile roditoare, pãstori lamunte, viticulori si pomicultori în þinuturile de dealuri,vânãtori în pãduri, pescari pe malul apelor, oamenii auavut un mod de viaþã specific care s-a reflectat în creaþialor.

O scurtã trecere în revistã a principalelor domeniiale artei populare româneºti din Nord-Estul Moldovei,va reuºi sã evidenþieze valoarea ºi specificul creaþieiartistice a poporului nostru ºi din aceastã parte a þãrii(Zone etnografice: Botoºani, Suceava, Câmpulung-Moldovenesc, Gura Humorului, Bacãu, Neamþ, Vaslui ºiIaºi).


REPERE ETNOGRAFICE ªI DE ARTÃPOPULARÃ DIN ROMÂNIA(Nord – Estul MOLDOVEI)

ZONA ETNOGRAFICÃ BOTOªANI

Gospodãrie din satul Mlenãuþi


8

ArhitecturaCa domeniu aparte al strãvechii culturi populare

româneºti, arhitectura þãrãneascã este de un interesaparte pentru cunoaºterea dezvoltãrii culturiimateriale din partea de rãsãrit a continentuluieuropean.

Arhitectura popularã româneascã face parte dinmarea arie a arhitecturii lemnului care se întinde spremiazãnoapte pânã în Scandinavia ºi þinuturileîmpãdurite de pe Volga (Rusia) si care în trecutacoperea ºi þãrile din vestul Europei.

Lemnul de stejar, fag, paltin, frasin, brad, pin ºi tisã,a fost multã vreme material primã cea mai la îndemânãdin care ºi românul ºi-a croit casa, utilizând lemnul subforma de bârne lungi, rotunde sau cioplite, aºezate încununi orizontale, încheindu-se la capete în îmbinãricrestate, fãrã a folosi fierul, metalele rãmânând pânãtârziu în secolul trecut un material scump, ce depãºeaposibilitãþile economice ale þãrãnimii.

Se mai pot vedea si astãzi case construite din bârneaºezate orizontal ºi-n Nord-Estul Moldovei (zoneleetnografice ale Sucevei, Gura Humorului, Câmpulung-Moldovenesc, Vatra Dornei, Rãdãuþi). Construcþia apeise sprijinã pe o „talpã” de lemn aºezatã pe o temelie depiatrã. Tipul de acoperiº rãspândit pe întreg teritoriul

românesc este cel în ape cu pantã repede, fiind foarteînalt din considerente de ordin practic: scurgerearapidã a apei.

In multe regiuni înveliºul de paie ºi de stuf a cedatlocul celui din ºindrilã (draniþã), încã din cursul sec. alXIX-lea. Cuiele cu care erau prinse draniþele fiind dinlemn de tisã (aºa cum se putea vedea la o casã dinCandreni - Þara Dornelor).

In afarã de tehnica construirii din bârne lungiaºezate orizontal a fost utilizatã ºi tehnica construiriidin nuiele împletite ºi lipite cu lut, fixate într-un„schelet“ de „furci“ (stâlpi de stejar înfipþi în pãmânt).Istoriceºte aceastã tehnicã a premers tehnicii bârnelor,care necesita unelte de fier pentru prelucrare ºi caredeci constituie o apariþie mai târziu. In Nord-EstulMoldovei, aceastã tehnicã este întâlnitã în zonele: Iaºi,Vaslui, Botoºani.

O a treia tehnicã de construcþie se întâlneºte înzonele de stepã propriu-zisã din Sudul Moldovei, dar ease întâlneºte ºi-n zonele Botoºani, Iasi, Vaslui. Estevorba de construcþiile care folosesc ca materie primãlutul sub formã de chirpici.

De la începutul secolului al XX- lea ºi mai ales dupãprimul rãzboi mondial a început sã aparã din ce în cemai des ca materie primã pentru construcþii, cãrãmidaºi piatra. Tabla ºi þigla au luat locul paielor, ºindrilei ºistufului.

In multe zone din þarã s-a dezvoltat o valoroasãarhitecturã popularã “ modernã”.

Putem aminti în acest sens ºi zona Sucevei. In afarãde materialul de construcþie în care de departe dominãlemnul, un alt element care contribuie în mod esenþialla unitatea arhitecturii populare româneºti este planul.

Locuinþa tradiþionalã a þãranului român are un plansimplu si unitar pe întreaga þarã. Casa se compunea îngenere din 1-2 încãperi, din care una serveºte drept„camerã a focului” în care familia îºi duce traiul defiecare zi, o încãpere mai micã servind drept camerã detrecere „tindã”, o încãpere mai mare „camera curatã”serveºte pentru primirea oaspeþilor. Acest tip de planeste preponderent în Nord- Estul Moldovei ºi în toatezonele etnografice amintite.

Si în prezent se pot vedea încã destule locuinþeavând planul compus din douã camere ºi o tindã lamijloc (în zonele Botoºani, Iaºi, Vaslui, Bacãu).

Ca element de plan si constructiv în acelaºi timp,specific arhitecturii populare româneºti, trebuiemenþionatã „prispa” plasatã la faþadã, iar în Moldovaînconjurând casa pe toate laturile.

De multe ori prispa este mãrginitã de o balustradã ºide stâlpi sculptaþi formând un cerdac, adãpostit substreaºina largã. Asemenea case cu cerdac se întâlnesc înNord- Estul Moldovei, în zonele amintite cu precizarea

Casã modernã din Vorona

Casã cu stucaturã din Copãlãu


9

cã în zonele din Bucovina (Rãdãuþi, Gura-Humorului,Suceava, Câmpulung- Moldovenesc, Vatra Dornei),cerdacurile au stâlpi crestaþi artistic de cele mai multeori, spre deosebire de zonele Botoºani, Iaºi, Vaslui încare aceºtia sunt simpli, de multe ori chiar vãruiþi.

Vorbind despre tipologia caselor þãrãneºtiromâneºti, trebuie subliniat faptul cã tipul originar afost cel al caselor cu un singur cat, construite la nivelulsolului. Aceastã categorie este predominantã ºi includeo serie de variante regionale. Inþelegerea deplinã aplasticii caselor româneºti necesitã, pe lângã apreciereaproporþiilor armonioase a construcþiilor ca atare,cunoaºterea decorului. Valoarea decorului înarhitectura popularã româneascã este cu atât mai mare,cu cât elementele ornamentale au în marea majoritate acazurilor un rol constructiv (stâlpii cerdacului, ramelecioplite ale ferestrelor ºi uºilor, porþile monumentaleº.a.). Se pot aminti în acest sens pentru Nord-EstulMoldovei, Suceava cu zonele etnografice menþionate ºiBacãu unde se gãsesc acele porþi înalte având decorpredominant floral. Decorul arhitectonic nu semãrgineºte însã numai la lemnul sculptat. Casele cupereþii tencuiþi au frumoase decoruri în relief imitândtehnica stucaturii. Se pot evidenþia în acest sens dinzona Vatra- Dornei, la care se întâlnesc frumoasedecoruri geometrice preluate din ornamentica portuluipopular femeiesc.

Arta pe care românii au pus-o în construirealocuinþei se reîntâlneºte ºi în construcþiile religioase.Bisericile româneºti din lemn din Moldova se distingprin eleganþa liniilor ºi volumelor în care se pot observaatât forme apusene ale arhitecturii romanice ºi gotice(bolte semicilindrice, ogive, colonete la uºi) cât ºi formeale arhitecturii nordice germanice ºi slave (stâlpiscunzi, cerdacuri, adãpostite) (Biserica din Brãeºti-Botoºani). Alãturi de biserici, la rãscrucile drumurilor,pe lângã fântâni ºi izvoare, se vãd adeseori ºi troiþe dediferite tipuri, înalte pânã la 4-5 metri, la care artasculptorului se îmbinã cu cea a zugravului. Pentru aputea fi înþelese, arhitectura popularã ºi artaconstructorilor þãrani trebuiesc plasate în cadrul firescal gospodãriei, al satului ºi al peisajului românesc.Gospodãria româneascã în general la fel ca ºi cea dinNord-Estul Moldovei se caracterizeazã prin existenþamai multor construcþii separate, grajduri, coºere,coteþe, ºuri aºezate în jurul locuinþelor propriu zise. Siîn cazul acestor anexe se poate observa priceperea ºiîndemânarea constructorului þãran. Ca forme vechi,interesante, pot fi amintite coteþele cu plan rotund,întâlnite în Nord - Estul Moldovei (Botoºani, Suceava,Iaºi, Vaslui).

Portul popularIn raport cu textilele de interior, portul popular are

un rol covârºitor în viaþa omului. Costumul popularromânesc reprezintã un document de viaþã ºi prindescifrarea elementelor din care se compune, se potrezolva importante elemente de etnogenezã.

Despre portul popular românesc, se poate spune cãalãturi de alte domenii ale creaþiei populare reflectãvarietatea condiþiilor de mediu ºi a celor istorice,specifice fiecãrei regiuni în parte. Varietatea costumuluidin aceste zone etnografice se înscrie în cadrul uneiunitãþi de fond a costumului românesc. Aceastã unitatefundamentalã a costumului românesc, cu toatevarietãþile lor zonale este menþinutã prin structura sa

u n i t a r ã .C o s t u m u lp o p u l a rromânesceste sculp-tural: are ocompoziþiesimplã ºiclarã ºiprin struc-tura sa, elsubliniazãforma cor-pului, fãrãsã o artifi-

Costume popularedin vestul zonei

Bundiþã din Vorona


10

cializeze. Este costumul care se poartã exact în aceeaºicomponentã ºi la muncã ºi în zilele de sãrbãtoare, detoate vârstele, deoarece prin forma ºi structura saraþionalã, el este adecvat vieþii omului de toate zilele.Costumul popular românesc este confecþionat înîntregime de mânã, din materiale prelucrate îngospodãria proprie. Una din caracteristicile de bazã alecostumului popular românesc este sistemul de croialãal pieselor componente, care foloseºte numai foiledrepte ale þesãturii având ca lege de bazã folosirea fãrãpierdere a materialului.

In componenþa sa, costumul femeiesc prezintãurmãtoarele piese: cãmaºa lungã sau iia (care ajungepânã la talie ºi se combinã cu poalele). Peste cãmaºã seîmbracã – de la talie în jos – una sau douã piese þesutedin lânã, de diferite forme ; mijlocul este încins cu brâuºi bete. Capul femeii este acoperit cu un ºtergar(maramã), bonetã sau basma. Încãlþãmintea secompune din opinci ºi obiele. In anotimpurile reci,femeia poartã peste costum, pieptar, cojoc sau suman.La gât poartã podoabe diferite, în special ºiraguri demãrgele.

Acestei prezentãri generale a costumului tradiþionalromânesc, se încadreazã ºi portul popular femeiesc dinMoldova de Nord - Est, ce include zonele etnograficeamintite: Suceava, Rãdauþi, Câmpulung- Moldovenesc,Gura- Humorului, Botoºani, Iaºi, Vaslui, Bacãu ºi Neamþ,cu precizãrile, ce vor urma, referitoare laparticularitãþile zonale existente în acest domeniu.

Cea mai importantã piesã din portul femeiesc, este

cãmaºa, care prezintã toate posibilitãþile de creaþieartisticã ale þãrãncii. Materialul din care întotdeaunaeste confecþionatã este pânza albã (cânepã, in,bumbac). Aici se impune precizarea cã în zonaetnograficã Iaºi ºi parþial în zona Botoºani (limitrofãzonei Iaºi) se întâlneºte pânza din lânã þigaie din care s-au confecþionat cãmãºi femeieºti ºi bãrbãteºti desãrbãtoare.

Prin forma sa, determinatã de croialã, cãmaºafemeiascã reprezintã tipul autohton al cãmãºiiromâneºti, caracterizat prin croialã simplã din foidrepte încreþite în jurul gâtului. Acest tip de cãmaºã esterãspândit pe întreaga suprafaþã a þãrii, incluzândbineînþeles ºi Moldova de Nord-Est.

Diferenþierile zonale se vor reflecta în sistemul deornamentare. Ca ºi în restul þãrii, ornamentica mâneciiva cuprinde cele trei registre: altiþa, încreþul ºi râurile.Gama motivelor ornamentale va cuprinde o varietatede motive pe întreg cuprinsul þãrii. Multe dintre acestea(geometrice ºi florale, stilizate) având o arie largã derãspândire ºi pentru realizarea lor folosindu-se aþa dinbumbac coloratã, paietele, mãrgelele. PentruCâmpulung Moldovenesc precum ºi în alte pãrþi aleBucovinei s-a folosit firul de lânã “strãmãtura”. Sepresupune cã cea mai veche piesã de port românesc,dupã cãmaºã, ar fi fota, o þesãturã din lânã, de formatdreptunghiular, potrivitã ca dimensiuni pentru aînfãºura corpul, de la talie în jos. Fota veche a fostmonocromã (neagrã) cu timpul însã ea va fiornamentatã cu motive liniare policrome, dispusevertical. In aria costumului femeiesc cu fotã denumitã ºiîn Moldova de Nord –Est catrinþã, se înscriu zoneleetnografice amintite (Suceava, Botoºani, Neamþ, Vaslui,Iaºi). Imbrãcãmintea capului constituie un elementimportant ºi în portul femeiesc ºi prezentând multipleºi variate forme legate de statutul social al femeii.Femeia mãritatã nu va purta niciodatã capul descoperit.Imbrãcãmintea capului la femei se compune din douãelemente principale: „cârpa” care menþine pãrul strânsîn cosiþe – în multe zone printre care amintim ºiSuceava, Botoºani, Iaºi, Vaslui, Bacãu aceasta a fostparþial înlocuitã cu un fes ºi ºtergarul cu care þãranca ºiîmbrobodea capul pe deasupra (în unele zone acestºtergar a evoluat în marama suplã, þesutã dinborangic(Neamþ, Iaºi).

Costumul bãrbãtesc tradiþional este unitar peîntreaga suprafaþã a þãrii compus fiind din cenuºapurtatã peste izmene sau cioareci. Costumul bãrbãtesceste din pânzã de culoare albã

(cânepã, bumbac). Mijlocul este încins fie cu un brâuþesut din lânã, fie cu un chimir din piele.

Pe cap, bãrbatul poartã iarna cãciulã iar vara pãlãriede pâslã în forme legate de tipul regional al costumului.Costume populare din Sarafineºti (Corni)


11

Caracteristici generaleÞinutul dintre Siret ºi Prut a fost considerat multã

vreme o „patã albã” pe harta etnograficã a României(zonã de interferenþã, cu o istorie zbuciumatã, fãrãelemente care sã contureze cu pregnanþã, o realã zonãetnograficã, dupã toate „canoanele” stabilite despecialiºtii în domeniu).

Cercetãrile efectuate au dovedit cu prisosinþã cãexistã argumente suficiente care sã creioneze ºi-naceastã parte a þãrii o adevãratã zonã etnograficã,având elemente caracteristice proprii în toatedomeniile culturii populare tradiþionale.

Prezentãm în continuare, pe scurt, zona etnograficãa Botoºanilor pentru a înþelege cu adevãrat realitãþileacestei pãrþi de þarã.

Din punct de vedere geografic, zona Botoºanilor, sesitueazã în cea mai mare parte în câmpia depresionarãa Prutului Mijlociu – partea sa nordicã, cunoscutã subdenumirea de Depresiunea Jijiei superioare, semãrgineºte la vest cu Podiºul Sucevei, spre nord fiinddelimitatã de prelungirea aceluiaºi podiº care searcuieºte în lungul Prutului pânã în apropiere deHorodiºtea. Spre est, aceastã câmpie este delimitatã dePrut. Zona este marginitã spre sud de linia de dealuriîmpãdurite dintre Copãlãu ºi Cazancea. ZonaBotoºanilor poate fi consideratã o regiune cu aspectsilvo – stepic. Caracterul stepic al zonei a determinatun regim climatic cu ierni lungi ºi aspre, cu vânturi

puternice ºi veri altãdatã secetoase. Pãduri puþinealcãtuite din stejari, carpeni, frasini, arþari etc. se aflãpe dealurile Cazancea – Guranda, pe dealurile dintreLeorda ºi Vorona, iar în luncile Siretului ºi Prutului seîntâlnesc pãduri mici de sãlcii ºi plopi, precum ºinumeroase plante hidrofile: papurã, stuf etc. Reþeauahidrograficã a zonei este formatã din râuri cu debitereduse (Jijia, Baºeu, Sitna, Dresleuca, Podriga, Ibãneasaetc.) fãcând excepþie Prutul ºi Siretul, care au un debitbogat ºi constant. Ca o caracteristicã hidrograficã azonei Botoºanilor, apare mulþimea iazurilor existenteaici, în special pe afluenþii Baºeului, Jijiei, Miletinuluietc.

In acest cadru geografic s-au creat ºi dezvoltat de-alungul timpului, elementele de culturã materialã ºispiritualã care au dus la închegarea unei zoneetnografice distincte faþã de zonele limitrofe (Suceavaºi Iaºi).

Din punct de vedere istoric, teritoriul botoºãnean,situat între Siret ºi Prut, a fost locuit din timpuri

preistorice. Cerce-tãrile arheologice audus la descoperireaunor urme de vieþuireomeneascã încã dinpaleoliticul inferior.Cu toate vicisitudinileclimatice, viaþa ºimunca pe aceste me-leaguri au continuatde-a lungul istoriei.Aºezãrile omeneºti aufost rãspândite pretu-tindeni în zonã, dupã


ZONA ETNOGRAFICÃ A BOTOªANILOR

Pieptene de pieptãnatlâna

Teasc pentru vieVârtelniþã


12

cum o dovedesc atestãrile documentare din sec. XIV –XV.

Din punct de vedere etnic, populaþia din zonaetnograficã a Botoºanilor este constituitã din români.Aceastã realitate nu înseamnã cã de-a lungulvremurilor, românii din acestã parte a þãrii nu aucoexistat cu alte naþionalitãþi (armeni, ucrainieni,evrei).

Agricultura ºi creºterea animalelor au fost întot-deauna ocupaþii principale ºi-n zona Botoºanilor, datfiind faptul cã ele au asigurat existenþa populaþiei dintimpuri preistorice. Ocupaþiile secundare ale populaþieiau fost pescuitul ºi albinãritul, care au constituit sursecomplementare de hranã ºi de alte materii primenecesare oamenilor de aici. Ca meºteºuguri tradiþionaleîntâlnite în zona Botoºanilor se pot aminti: þesutul,

olãritul, cojocãritul, prelu-crarea lemnului – meºteºuguripracticate paralel cu agricul-tura ºi creºterea vitelor, nee-xistând în aceastã parte a Mol-dovei sate specializate în carelocuitorii sã practice un anumemeºteºug din care sã-ºi câºtigeexistenþa.

In alte numere ale revisteinoastre, vom detalia aspecteleamintite succint, referitoare lazona etnograficã a Botoºanilor– „þinut binecuvântat” care azãmislit nu numai persona-litãþi marcante ale culturii ro-mâneºti ºi universale (MihaiEminescu, Nicolae Iorga, Geor-

ge Enescu, ªtefan Luchian), oferind în acelaºi timp ºiaspecte deosebit de interesante ale artei populare, carepoartã încã pecetea tradiþiei, garanþie a valorii în toatecompartimentele sale (arhitectura laicã ºi bisericeascã,interior þãrãnesc, costum popular, ceramicã, picturãpopularã etc.), dupã cum vom vedea în viitor.

Linguri crestate

Simbolul ºarpelui pe o coadã delingurã Scoarþã în romburi

Creaþie literarã

13

Iniþiat în 1982 de cãtre fostul Comitet deCulturã, prin Centrul Judeþean de Indrumarea Creatiei Botoºani, la o propunere a poetului

Lucian Valea, pe atunci muzeograf, responsabil cucasele memoriale din judeþul Botoºani, Festivalul-concurs Naþional de Poezie ºi Interpretare Criticã aOperei Eminesciene „Porni Luceafãrul...”, care aveape atunci ºi o secþie de recitare a poeziei eminesciene,a ajuns anul acesta la cea de a XXV-a ediþie. De laînceput au fost implicate în organizarea acestuiimportant festival consacrat debutanþilor ºi instituþiiprestigioase la nivel naþional, cum ar fi UniuneaScriitorilor din România, Editura Junimea, MuzeulLiteraturii Române Iaºi, reviste literare de prestigiuca „Familia”, la care a debutat Eminescu,„Luceafãrul”, „Convorbiri literare”, „Ateneu” ºi altele.

O simplã statisticã ar arãta cã în cele douãzeci ºipatru de ediþii au fost primite, în medie anualã de 60de plicuri, peste 1.500 de plicuri, aparþinînd cel puþinunui numãr de 500 de creatorii, þinînd cont cã unii autrimis la mai multe ediþii obþinînd premii anuale aleunor reviste. Astfel au debutat editorial, avînd în

vedere numãrul mare de premii ale editorilor dedupã 1990, cînd au fost implicate la un moment dat ºizece edituri la o ediþie, peste 80 de tineri poeþi, iar înreviste peste 200. De asemenea un numãrimpresionant de interpreþi critici ai opereieminesciene ºi-au vãzut lucrãrile premiate ºipublicate. Unii dintre aceºti creatori au confirmat pedeplin, ajungînd nume importante ale poeziei ºicriticii literare româneºti actuale, alþii au dispãrut,eventual, doar pentru o bucatã de timp.

De la început, regulamentul concursului a permisînscrierea în competiþie a autorilor care nu audebutat în volum ºi nu au depãºit vîrsta de 39 de ani.Pînã în 1989, au fost implicate în acordarea premiilordoar edituri ºi reviste care þineau oarecum de viaþa,opera ºi numele poetului, cum ar fi Editurile Junimeaºi Eminescu, cea de a doua neonorîndu-ºi de fiecaredatã premiul, revistele „Familia”, la care Eminescu adebutat, „Convorbiri literare” sau „Luceafãrul”. Laprima ediþia, Uniunea Scriitorilor din România aacordat premiul care a constat într-un exemplar dinrecenta reeditatã atunci „Istorie a literaturtii române

„PORNILUCEAFÃRUL...”

LA A XXV-A EDIÞIE

Creaþie literarã

14

de la origini pînã în 1940” a lui G. Cãlinescu. Personalam primit acest premiu pentru grupajul de poezie„Încercare asupra Poesiei”.

De la a noua ediþie, din 1990, chiar dacã ºi pînãatunci, de la venirea regretatului Emil Iordache laCentrul Creaþiei Populare Botoºani, ca metodist, în1984, m-am implicat în organizarea concursului,reformarea ºi regîndirea acestui important concursnaþional, devenit unul din cele mai prestigioase ºicãutate de cãtre tinerii creatori, mi-a revenit în moddirect, ca referent al restructuratei instituþii. Astfelregulamentul de organizare ºi desfãºurare aconcursului a fost regîndit, iar implicarea unui numãrde zece edituri ºi ºaisprezece reviste de culturã dinîntreaga þarã a adus un nou prestigiu acestuia, iarafluenþa tinerilor poeþi spre El Dorado-ul debutuluieditorial, cum a devenit oraºul Botoºani, a crescut dela an la an. Din 1998, la un an de la moartea poetuluiHoraþiu Iona Laºcu, în colaborare cu Filiala Iaºi a USR,s-a acordat ºi premiul acestei filiale unei cãrþi depoezie, la secþiunea debut editorial, premiul carepoartã de atunci numele tînpãrului poet dispãpãrut,fost salariat al instituþiei organizatoare.

Din anul 2000, de la venirea la conducereainstituþiei organizatoare a domnului Ionel Nicorici,care a dorit sã desfiinþeze compartimentul literaturã-teatru, compartiment care se ocupa în mod direct deorganizarea concursului, ºi pînã în 2004, cînd a reve-nit la conducerea instituþiei domnul Ion Ilie,finanþãrile pentru acest concurs au fost sistate, iarorganizarea lui a fost posibilã printr-un protocolanual de colaborare cu Memorialul Ipoteºti-CentrulNaþional de Studii „Mihai Eminescu”, dar ºi cusprijinul unor sponsori ºi al editurilor ºi revistelorimplicate, care asigurau valoarea premiilor careuneori a depãºit, prin editarea cãrþilor, anul peste 100de milioane lei.

Din anul 2001, cu sprijinul Ministerului Culturii ºiCultelor, se acordã în cadrul „Zilelor Eminescu”,ediþia din varã, cînd se acordã premiile concursului,se acordã ºi Premiul revistei „Hyperion-caietebotoºãnene”, revistã editatã de fundaþia cu acelaºinume.

Instituþia organizatoare, Centrul Judeþean deConservare ºi Promovare a Culturii TradiþionaleBotoºani, prin compartimentul literaturã-teatru, launele ediþii ºi cu sprijinunul Direcþiei Judeþene pentruCulturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural NaþionalBotoºani, editeazã anual o antologie de poezie ºi eseu„Proni Luceafãrul...”, care include creaþiile poeþilor ºieseiºtilor premiaþi, realizîndu-se astfel o zestre

importantã care, în viitor, poate însemna un impor-tant procent de plecare în analiza unui fenomen înexpansiune, aºa cum este poezia, ca element de realãtradiþie culturalã a zonei, cu implicare naþionalã.

Este meritoriu sã menþionãm aici toate instituþiilecare au contribuit, într-un fel, la menþinerea acestuiprestigios concurs naþional de poezie, ajuns acum lacea de a XXV-a ediþie, începînd din 1982 încoace:Comitetul de Culturã ºi educaþie Socialistã Botoºani,Centrul Judeþean de Îndrumare a Creaþiei Populare ºia Miºcãrii Artistice de Masã Botoºani, BibliotecaJudeaþeanã „Mihai Eminescu”, Casa Memorialã „MihaiEminescu „ Ipoteºti, ºi dupã 1990, Inspectoratul Jude-þean pentru Culturã Botoºani, devenit DirecþiaJudeþeanã pentru Culturã, Culte ºi PatrimoniulCultural Naþional Botoºani, Centrul Judeþean deConservare ºi Valorificare a Creaþiei PopulareBotoºani, devenit Centrul Judeþean de Conservare ºiPromovare a Culturii Tradiþionale Botoºani, ConsiliulJudeþean Botoºani, Primãria Botoºani, MemorialulIpoteºti-Centrul Naþional de Studii „Mihai Eminescu”,dar ºi Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iaºi aUSR, APLER, Ministerul Culturii, Muzeul LiteraturiiRomâne Iaºi, editurile Junimea, Timpul, ConvorbiriLiterare, Parnas, Princeps Edit, Cronica, Eminecu,Cartea Româneascã, Emia, Eikon, Dacia, Geneze, Axa,Dionis, Dionysos Kostellaun Germania, Geea, precumºi revistele „Convorbiri literare”, „Dacia Literarã”,„Cronica”, „Poezia”, „Ateneu”, „Familia”, „Vatra”,„Poesis”, „Viaþa Româneascã”, „Luceafãrul”, „PortoFranco”, „Antares”, „Antiteze”, „Bucovina literarã”,„Euphorion”, „Hyperion-caiete botoºãnene”, Co-lloqvium, poate ºi altele.

Anul acesta, manifestãrile incluse în cadrul„Zilelor Eminescu” vor avea loc la Botoºani ºi Ipoteºti,în zilele 10-12 iunie, cu jurizarea lucrãrilor sosite înconcurs, decernarea premiilor „Porni Luceafãrul...”,înmînarea Premiului „Horaþiu Iona Laºcu” al FilialeiIaºi unei cãrþi de debut în poezie ºi al UniuniiScriitorilor din R. Moldova unei cãrþi de debut în eseu,cît ºi Premiul „Hyperion”. De asemenea vor fi lansatecãrþile laureaþilor ediþiei a XXIV-a, editate de editurileimplicate, Junimea, Convorbiri literare, Axa, PrincepsEdit ºi Dionis, cît ºi antologia „Porni Luceafarul...”,cuprinzînd toþi laureaþii ediþiei de anul trecut. Voravea loc ºi alte lansari de carte, recitaluri de poezie,pelerinaje, precum ºi o expoziþie retrospectivã a celorXXV de ediþii ale Concursului Naþional de Poezie ºiInterpretare Criticã a Operei Eminesciene „PorniLuceafarul...”.

(Gellu Dorian)

Creaþie literarã

15

Pentru botoºãneni, indiferent cã unora li se pare cãEminescu a fost confiscat de cãtre unele instituþii,chiar dacã acestea au menirea sã se ocupe de memo-

ria marelui poet, luna iunie a fiecãrui an înseamnã comemo-rarea celui care a dat un plus de identitate poporului român.Astfel instituþii ca Memorialul Ipoteºti. Centrul Naþional deStudii „Mihai Eminescu”, Direcþia Judeþeanã pentru Culturã,Culte ºi Patrimoniul Cultural Naþional Botoºani, Centrul Ju-deþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradi-þionale Botoºani, Biblioteca Judeþeanã „Mihai Eminescu” sauFundaþia Culturalã „Hyperion” au fost ºi de data aceastã înprogram, cum se spune, cu decenþã ºi sobrietate, dedicîndmemoriei poetului manifestãri de þinutã.

Luând în calcul faptul cã unii colaboratorii, cum suntediturile ºi revistele de culturã care acordã premii la „PorniLuceafãrul...”, au fost implicate în Tîrgul de carte „Bookfest”,organizat în perioada 13-18 iunie la Bucureºti, manifestãrileau început la Ipoteºti ºi Botoºani în ziua de 11 iunie, cu oslujbã de pomenire la Bisericuþa Eminovicilor. Apoi, înAmfiteatrul „Laurenþiu Ulici” din Ipoteºti a avut loc unmoment de aducere aminte dedicat unor mari personalitãþiale culturii române care au fost legate de devenirea Ipoteº-tilor, ºi anume: Constantin Noica, Petru Creþia, LaurenþiuUlici ºi Horia Bernea. A fost instituit, în amintirea lui PetruCreþia, Premiul Naþional de Criticã cei-i poartã numele,premiu ce i-a revenit la prima ediþie lui Pompiliu Crãciunes-cu, preºedinteale juriului fiind Basarab Nicolescu. Au urmatdecernarea unor titluri de cetãþeni de onoare ai Ipoteºtilor,dintre care amintim pe cele acordate actorului Ion Caramitruºi senatorului ºi poetului Varujan Vozganian.

Aflat la cea de XXV-a ediþie, Concursul Naþional de Poezieºi Interpretare Criticã a Operei Eminesciene „Porni Lucea-fãrul...” ºi-a desmenta cîºtigãtorii. Juriul prezidat de poetulCezar Ivãnescu, avîndu-i ca membri pe Liviu Ioan Stoiciu(revista „Viaþa Româneascã”), Lucian Vasiliu, Liviu Apetroaie(Muzeul Literaturii Române Iaºi, revista „Dacia literarã”),Cassian Maria Spiridon, Marius Chelaru (editura „Convorbiriliterare”, APLER, revistele „Convorbiri literare” ºi „Poezia”),Gellu Dorian (Editura Axa), Daniel Corbu (Editura PrincepsEdit ºi revista „Feed back”), Adrian Alui Gheorghe (revista„Antiteze”), George Vulturescu (revista „Poesis”), Paulina Po-pa (editurile Emia ºi Paula), Cristian Simionescu ºi MarianConstandache (revista „Procust”), Vasile Spiridon (revista„Ateneu”), Mircea A. Diaconu (Suceava), Lucian Alecsa (re-vista „Hyperion”), Sterian Vicol (revista „Porto Franco”),Corneliu Antoniu (revista „Antares”) ºi Nicolae Corlat (se-cretariat), a acordat urmãtoarele premii: Premiul „HoraþiuIoan Laºcu” al Filialei Iaºi a USR ºi al Uniunii Scriitorilor dinR. Moldova”, pentru cartea de debut publicatã, poetului RaduVerman, pentru cartea „Greieriada”, editura „Convorbiriliterare”, 2005; la secþiunea manuscrise, debut în poezie –Premiul Editurii Junimea ºi al revistei „Poezia” -Ionuþ Radu,din Piteºti; Premiul Editurii „Convorbiri literare” ºi al APLER,

al revistelor „Convorbiri literare”, „Viaþa Romîneascã” ºi„Feed back” – Andreea Cristina Novac, din Suceava; PremiulEditurii Princeps Edit ºi al revistei „Porto Franco” – Luigi V.Bambulea, din Deva; Premiul Editurii Axa – LuminiþaCojoacã, din Drobeta Turnu Severin; Premiul Editurii Geea ºial revistelor „Poesis”ºi „Ateneu” – Diana Cristina Iliescu, dinTimiºoara; Premiul Editurii Emia ºi al revistelor „Antares” ºi„Dacia literarã” – Corina Curcudel, din Iaºi; Premiul EdituriiPaula ºi al revistelor „Hyperion” ºi „Poesis” MihaelaValentina Gãinaru, dinSuceava; Premiul revistei „Semne” –George Dorian Stãnciulescu, din Iaºi; Premiul revistelor„Convorbiri literare” ºi „Poezia” – Bogdan Federeac, dinSãveni; Premiul revistei „Procust” – Ana Maria Zaharia, dinVaslui; Premiul revistei „Antiteze” ºi al ziarului „Evenimentulde Botoºani” – Andrei Mihai, din Sibiu; - secþiunea„interpretare criticã a operei eminesciene”: Premiul revistei„Hyperion” – Cristian Bândea, din Suceava; Premiul revistei„Convorbiri literare” – Anama Maria Blanaru, din Suceava;Premiul revistei „Semne” – Janet Nicã, din Ostroveni, jud.Dolj.

Au urmat lansãri de cãrþi ºi reviste, recitaluri ale poeþilorinvitaþi cît ºi ale laureaþilor celie de a XXV-a ediþii a „PorniLuceafãrul...”.

Premiul „Hyperion” pe anul 2006 i-a revenit poetuluiDaniel Corbu.

A fost vernisatã expoziþia „O carte, douã cãrþi....de vizitã”din colecþia ipoteºteanã.

Seara, în Amfiteatrul „Laurenþiu Ulici” a avut loc recitalulactorului Ion Caramitru ºi spectacolul susþinut de Grupul Iza.

Pe 12 iunie, la Biblioteca Judeþeanã „Mihai Eminescu” aavut loc Colocviul „Sã ne amintim gustul lecturii” ºi au fostdecernate premiile Concursului naþional de creaþie, ediþia I.

Pe 14 iunie, tot la Biblioteca Judeþeanã „Mihai Eminescu”a fost vernisatã o expoziþie de carte Eminescu, iar pe 15 iunie,incepînd cu ora 11 a avut loc Simpozionul „Eminescu-Carte-Culturã-Civilizaþie”, urmnat de lansarea volumului „Studiiemineeciene” volumul VIII. A fost lansatã cartea „Medalia cadocument de bibliotecã”, semnatã de Constantin Mãlinaº.

Premiul „Teiul de aur” pentru poezie, acordat de EdituraGeea Botoºani, a revenit anul acesta poetului PetruþPãrvescu.

Adevãraþii iubitorii de poezie ºi Eminescu au fost prezenþila manifestãrile dedicate memoriei poetului ºi n-auconsiderat nici o clipã cã Eminescu ºi de datat aceasta, cum s-a spus de cãtre cei ce în fond îl ignorã total pe Eminescu, ar fifost confiscat de un „grup de interesaþi”. Emiterea celor 400de invitaþii cãtre oficialitãþi, licee, profesori, instituþii ºi aºamai departe, dovedeºte o deschidere largã a organizatorilorpentru toþi cei ce doresc sã participe la manifestãrilededicate lui Eminescu. Din pãcate participarea oficialitãþilor,profesorilor ºi elevilor a lãsat un imens loc gol rezervatacestora, dovedind încã o datã ignoranþa instalatã în rîndulacestora.

ZILELE EMINESCU – IUNIE 2006

Creaþie literarã

16

Diana Cristina Iliescu

Rutinãfiecare zie ca un prieten care te scoate dinrahatte prinde de mânã ºi te târãºteafarãazi un centimetrumâine unulpânã când ochii þi se obiºnuiesc iarsã priveascã în faþãdimineaþa

cu fiecare ziinima tacurvã ºi proastãte-mpinge înapoicâte un centimetrucâte un pas.

Andrei Mihai

Pentru ArhangheliFrica de-un eu mai ascuns decât eimi-e fricã de vreisã rãmâi printer toþi,fãrã mine nu poþisã mai pleci.Frica de nori cãlãtori ca ai meiPoate nu mã mai þinÎntr-un chinCe a-nceput sã îmi placãIubire posacãSi goalãBanalã îmi pari.Nu-nþelegi cã-nþelegSi nu vreau sã mai vreiIubire de ei.Stai aici.

Ionuþ Radu

Zbor spre pasãreDacã în piatrã am sãdi un cuvântpiatra ar deveni pasãre.Pasãrea este inventatãrespirã ºi în afara poemuluipredicã spectatorilor din primelerânduridespre al cincilea punct cardinal.Sângele înfloreºte în exterior(ulmemoriei)

a luat în posesie spaþiul nefolosit alcuvintelor scrise.Privesc þãrmurile nerostite nicipescãruºilor,îndrãgostiþii unesc pãmântul cumareanu lasã urme pe nisipul clepsidrei,dacã aceeaºi orã se îmbrãþiºeazãprintr-un singur sãrutceasul ( personajelor) va mãsuratimpul poetului.Din clipã în urmãtoarea clipãSe intrã dezbrãcat de amintirilealtora.Vãzduhul zboarã în pasãre.Revãrsare de sine este pasãrea înîmbrãþiºarea de aer,cuvintele îi vorbesc despre sine.Peste umãrul celui mai înaltpescãruº se poate ajunge în rai,dezlegat de sârma ghimpata ceruleste la nivelul aripilor,s-a inventat spaþiu ºi timp sã putemintra în veºnicie.

Ana Maria Zaharia

AgonieAgonie – cuvânt prea golSã strãbatã golulCe se naºte-n mineÎn ceasul înserãrii sângeriu.E sânge-n aer ºi vãzduhulpluteºte în derivãMi-e strânsã inima înChingi de-oþel;Fatale clipe muºcãDin Iubire, ViaþãSi Frumos.

Se învãluie-n tãcereInfinitul plin de moarte,Plin de durereE ºi cântecul purtat de noapte.

Luigi V. Bambulea

Cântec pentruBeatriceChipul tãu nemuritorPãstra tãcerea.Din turn am coborâtAcum un ceas.

Florile erau uscate,Iar vântul mirosea a restriºte.Am închis ochiul dinãuntruSi-am privit vârsteleCu teama regretului de-a întârzia.

Oamenii mari – sunt copii crescuþi,Îmi spun.Printre pomi, printre ochi ºiamintiriNoi eram atât de mici,Atât de mici încât ochiul dinãuntruÎncerca în zadar a ne înþelege.Tac dincolo de visuri,Dar din când în când te strig.Te strig uneori ºi închei poemul:Beatrice !

Luminiþa Cojoacã

Întregsã ai o parte din minemuºcatã de câinii vagabonzipe care linºaþii îºi sting þigãrilesã urli sã latri precum stâncade vreascuri aprinsãsã ºtii cã iubireae-o curvã cinstitãce strigã la fiecare cãdere a ceasului pe spate

dau s-o oprescmã arde mai taree viscolamantul coboarã în peºteride pereþi îºi atârnã sentimentelearsefemeii violate îi tihneºte în sângenumãrul viorilor violate

ele îºi vând sângele ceasuluicealaltã parte a mea.

Bogdan Federeac

DIVAGATIIGândurile mucegãite sunt maicriminaledecât ºtirile protv de la ora 5ºi nu-ºi trãdeazã emoþiilepe sub detectoare de minciuniaºa cum o fac îngeriicând se bãlãcesc în nori

Creaþie literarã

17

ºtii, i-am vãzut deunãzipe preºedinþii marilor stateadunaþi în jurul unei mese de pokerau fumat iarbã ºi-au bãut ca porciipân-au cãzut de pe scauneºi au început sã spunã bancuriporcoase...

George Dorian

Stãnciulescu

REPAOSUL IUBESTEPe fruntea tinereþii tale, depun orugãminteSãracã între cãrnuri, palidã întrecuvinte,Vorba ta rece sã o preschimbe-nºoapte...

Cu inimã cu tot te-am aruncat afarã,Alteþã sfâºiatã, mireasã oriºicui veifi odatã,A gurii otrãvite de vãpaia sorbirii,A genei conturate cu rimelul orbirii.

Cât e de clar !Mult aºteptatul lucru,mult cum e totdeauna amãgireaºi aºteptat ca nãzuinþa celuicare-o naºte,e-amar ca-ntotdeauna !

Din astãzi va rãmâne mâine o zi apomenirii tale,un nume scris pe ape,un ghiocel brumat cu îngropare,

raiul paralel cu fiorulrãpus de raza veghetoare.

Andreea Cristina Novac

Dragã Mircea,e somn aicie somn se doarme cu stres în vârfuride pãre din ce în ce mai josnic sã vezi cumsub tine se dau lupte de prichindeicum tot sub tine miºcã o lumemizerãîn balta de mai apoi…ºi iar e somn ºi se simte cã nasulnu mai poate trage aer în pieptdoar ceva din scâncetul fluturelui-pãrãsindu-ºi borcanul- se mai audee da un plâns de tobeun automatism în tastaturiun râgâit sumbru de calculatoareexpiratetranspiratetrãsãturile aceloraºi butoanecare miºcã instantaneu din buricmã sâcâie în sinusurile creieruluile simt pânã ºi acumcurgând în atmosfera intestinelordar am plecat la secerat de îngeri.

Mihaela Valentina

Gãinaru

EmpatieSunt o râmã.Sunt cea mai frumoasã râmã dinoraºul acesta.

Sunt o râmã care s-a plictisit sã setârascãªi sã mediteze la condiþia tragicã anevertrebatelor în lume.Voi aºtepta divina revelaþieCând mã voi ataºa de piele ºi voiavea picioare cu care voi zbura;La urma urmei, e mai uºor sã fiirâmã, mai comod,Moartea e un hazard cotidian.Sunt o râmã leneºã ºi avidã deoniric ;Îmi place sã visez aiurea încãutarea transcendentuluimetafizic.Sunt o râmã melancolicã ºinarcisistã.Sunt un geniu : sunt bolnav defericire, sunt bolnav de nemurire ;Sunt bolnav ºi-aºtept sã mor.Mi-e silã de mine…ºi mã iubescPentru cã-mi dau prilejul sã mãcritic;Ce m-aº face fãrã mine ?

Corina Corcudel

VITAMINA VERBALATranºant contracareazã un apanajartisticIn purgatoriuPe scaune îmbrãcate în catifea verdeStau vocabulele meleParadoxal, într-o ambianþã creativã.Nu se sfiescSã-mi refuze creierii frãmântaþi,Admonestaþi de ideiPe care nu pot sã le redau pe hârtie.

Mã refuzã cuvintele mele...Pe semne, nu mai corespundcerinþelor socialeUn brainstorminga fost de ajuns pentru a le facesã naufragiezepe malurile minþii, adãpostindu-seîn idei.

Eu le întreb:”– Unde vã e tihna ascendenþeisociale?”

Plug de lemn

Creaþie literarã

18

Simbioza istoricã dintre codru ºi existenþa poporului româna fost exprimatã în zicala “ codrul – frate cu românul “, darºi în expresia “ frunzã verde, foaie verde “ din poezia

noastrã popularã, realitãþi incontestabile ale spiritualitãþiiromâneºti.

Lirica eminescianã evidenþiazã pregnant imaginea codrului. Unvers al poetului spune: “Al meu suflet e înfrãþit cu codrul “, investitulastfel cu puterea de neegalat a geniului sãu. Imaginea codrului i s-afuriºat ºi sedimentat în suflet, încã de copil, - “ fiind bãiet pãduricutreieram”, - întrucât impresiile cele mai puternice, ºi care se þinminte, sunt acelea dobândite în copilãrie:

„Unde eºti, copilãrie,Cu pãdurea ta cu tot? “Incã de la primele afirmãri poetice, tânãrul poet a cântat

meleagurile natale:Aº vrea sã vãd acuma natala mea vâlaioarãScãldatã în cristalul pârâului de-argint,Sã vãd ce eu atâta iubeam odinioarã:A codrului tenebrã, poetic labirint;(…),aºa cum va repeta ºi mai târziu în poezia Codru ºi salon. Oricum,

în poezia Din strãinãtate (1866) e amintit codrul de foioase de laBaisa, din preajma Ipoteºtilor. Botoºani, valea cu pârâul Drãzleucãi,dealurile din împrejurimi: Dealul pãdurii, al Haraminului ºi alCrucii, unde Gheorghe Eminovici- tatãl- avea o stânã, aºa încât „satulºi pãdurea creºteau în jurul lui, îmbrãcate în legendã, cu oamenicare în gesturile ºi în cuvintele lor fãceau sã trãiascã o mitologieîntreagã ” (D. Popovici).

Cu intermitenþe, acestea îl vor chema ºi mai apoi. E vorba dechemarea pãmântului natal, de satul din suflet.

In lirica sa, el cântã natura cu un accentuat sentiment al iubirii,încât nu ºtim unde începe sentimentul naturii ºi al iubirii, atât deputernic a sudat sentimentele.

Frecvenþa codrului e mare în poezia sa, natura avândsemnificaþii multiple.

Intâlnim astfel: o naturã cadru, martorã ocrotitoare, liman alliniºtii ºi singurãtãþii, participantã activã la durerile ºi bucuriileinimii omeneºti, o naturã erou.

In Floare albastrã, iubita îºi cheamã perechea în codru:- “ Hai în codrul cu verdeaþã,Und’ – izvoare plâng în vale “ (…).Blanca din Fãt-Frumos din tei, sortitã mãnãstirii, fuge în plin

codru, trecând pe cãrãri cãlare în goana calului, printer copaci,fulgerând lumini, iar perechea de îndrãgostiþi se pierde în umbracodrilor. Codrul bãtut de gânduri din Dorinþa îi adoarme la sânullui:

Adormind de armoniaCodrului bãtut de gânduri,Flori de tei deasupra noastrãOr sã cadã rânduri- rânduri.In poemul Cãlin (File de poveste ), luna ca o vatrã de jãratec

rumeneºte strãvechii codri. Voinicul din poveste a venit din lume,coborând “ pe potica dinspre codri”, într-o adevãratã feerie a naturii,sã- ºi sãrbãtoreascã nunta cu frumoasa fatã de împãrat:

De treci codrii de aramã de aproape vezi albindS-auzi mândra glãsuire a pãdurii de argint...

Acum iatã cã din codru ºi Cãlin mirele iese,Care þine-n a lui mânã, mâna gingaºei mirese.La nunta lor, participã soarele ºi luna, zmei,împãraþi ºi-

mpãrãtese, feþi-frumoºi, cititori de zodii ºi Pepelea ºãgalnicul,personificarea spiritului glumeþ al românului din basme. Alãturi deaceastã nuntã împãrãteascã, poetul a zugrãvit ºi nunta insectelor, agoangelor pãdurii, pentru “ a semnala chiar mãreþia naturii înminiaturã “ (G. Cãlinescu).

Arald, înnebunit de durere, din celãlalt mare poem de lungãrespiraþie, Strigoii, a zburat pe-un cal negru pânã când a ajuns “ lapoala de codru-n munþii vechi”, unde îºi avea sãlaºul magul bãtrânºi pãgân,care, - ” pe-a codrilor poticã”-

pleacã împreunã cu acesta la domul de marmorã neagrã, ca prinvrãji sã-I readucã în viaþã pe Maria, regina dunãreanã. Bãtrânul, albºi blând poate face din piatrã aur, din îngheþ vãpaie, poate închegaapa-n sânge, din pietre foc sã saie. El poate face ca în întrega fire sãfie “ ninsoare, fulger, gheaþã, vânt arzãtor de varã “. Un singur lucru,pare a ne sugera poetul, nu poate face magul: nu poate opri inima sãiubeascã. Primul ilustreazã, de altfel, cã o dragoste adevãratã n-opoate înfrânge nici hotarul morþii. Sufletul poetului ardea în acesttimp în vâlvãtaia dragostei pentru Veronica Micle. El s-a regãsit înmotivul codrului, înveºmântat în haina lui Arald, ºi pentru a-lînþelege citãm versurile:

„ Eram un copilandru. Din codri vechi de bradFlãmânzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pãmântul, (…)Sã se împlineascã visu-mi din codrii cei de brad!”

Impãrat slãvit e codrul,el e Mãria Sa, în mijlocul lui:

Adormi-vom, troieni-vaTeiul floarea-i peste noi,Si prin somn auzi-vom buciumDe la stânele de oi.(…)

- „O, priviþi-i cum viseazã Visul codrului de fagi!Amândoi ca-ntr-o povesteEi îºi sunt aºa de dragi! “Aici de data asta în Povestea teiului, îºi are loc idila aceleiaºi

Blanca, când luna lumineazã calea îndrãgostiþilor spre inimacodrilor, acompaniaþi de sunetul cornului.

Sora viselor noastre, o adevãratã zânã a pãdurii, e aºteptatã înFreamãt de codru, iar în Revedere stau faþã-n faþã veºnicia codrului

Graþian Jucan

Motivul codrului în poezia lui Mihai Eminescu

Creaþie literarã

19

cu vremelnicia omului.Poezia se întemeiazã pe un dialog între poet ºi codru, dar e

construitã pe o antitezã, subliniind un specific sufletesc: doina ºi unspecific geografic: Dunãrea. Codrul eminescian se sustrage timpuluiºi rãmâne în eternitate. Prototipurile universului sunt statice:

„Marea ºi cu râurile,Lumea cu pustiurile,Luna ºi cu soarele, Codrul cu isvoarele.”

Natura nu e peisaj, ci existenþã, poetul cântã, de altfel, o naturãmiticã.

„ Românii- scria poetul – au fost popor de ciobani (…); de acolomultele tipuri frumoase (…) ; de-acolo cuminþia românului, care cacioban a avut multã vreme ca sã se ocupe de sine însuºi, de acolosimþãmântul adânc pentru frumuseþile naturii , prietenia lui cucodrul, cu calul frumos, cu turmele bogate, de acolo poveºti,cântece, legende, c-un cuvânt, de acolo un popor plin deoriginalitate ºi de-o fecioreascã putere formatã prin(tr-)o muncãplãcutã, fãrã trudã(…).”

In bãtãlie, în Scrisoarea III:Numa-n zarea depãrtatã sunã codrul de stejari.(…)… Ce mai freamãt, ce mai zbucium!Codrul clocoti de zgomot ºi de arme ºi de bucium, (…).Nu numai codrul, ci natura întreagã devine pavãzã, scut al

apãrãrii þãrii. Codrul e participant active în luptã, e erou. Poetulslãveºte codrul, adevãrat împãrat, crai ºi voievod, ce protejeazãîntreaga naturã, ca sã înflorescã ºi sã rodeascã, cãci el nu e numaicadru, motiv ori mit, ci ºi simbol. Falnicii oºteni ai lui Mircea celBãtrân nu s-au luptat numai pentru apãrarea, independenþa ºilibertatea þãrii, ci ºi pentru liniºte ºi pace, pentru cã numai în pacedragostea poate înflori:

Te-am ruga, mãri, rugaSã-mi trimiþi prin cinevaCe-i mai mândru-n valea Ta:Codrul cu poienile,Ochii cu sprâncenele (…).

La care rãvaº de dragoste, în alt poem, poetul rãspunde ºi facedin codru un adevãrat mit:

Dar sã ºtii, iubite frate,Cã nu-s codru, ci cetate (…),

fortãreaþã inexpugnabilã împotriva duºmanilor þãrii. Memorialistul Paul de Alep, în cãlãtoria-i de pe la noi, a notat

cuvintele lui Vasile Lupu: “ Drept castele ºi fortãreþe avem aceºtimunþi ºi pãduri, impotriva cãrora nici un duºman nu poate birui.”

Din pricina vicisitudinilor timpului, exploatarea crâncenã apãdurilor, l-a fãcut pe poet sã critice, sã denunþe ºi sã acuze:

Iºi dezbracã þara sânul,Codrul- frate cu românul-De secure se tot pleacãSi izvoarele îi seacã.

La sunetul cornului, adevãrat semnal de luptã, lui Stefan celMare îi „vin codri-n ajutor…”. – Cãtãlina din Luceafãrul îºi cheamãvechea dragoste:

- “ Cobori în jos, luceafãr blând,Alunecând pe-o razã,Pãtrunde-n codru ºi în gând,Norocu-mi lumineazã (…).

El tremurã ca alte dãþiIn codri ºi pe dealuri(…).

„Codru-ºi bate frunza lin”, în sunetul melancolic al cornului, înPeste vârfuri, iar în Somnoroase pãsãrele... “ codrul negru tare ”,pentru ca în Lasã-þi lumea… tânguiosului bucium sã-i rãspundã “codrul verde fermecat ºi dureros”.

Codrul e simbolul forþei ºi veºniciei datoritã vitalitãþii lui deneinvins. In acest context semnificativã rãmâne poezia Ce telegeni.... Legãnatul nu e din pricina vântului sau a ploii, ci din pricinavântului sau a ploii, ci din pricina trecerii timpului. Poezia a luatnaºtere pe baza motivului ºi a versurilor din tezaurul folcloricbucovinean ºi ardelean, contribuind astfel la îmbogãþirea liriciieminesciene. Ea exprimã propriile-i gânduri, poetul regãsindu-se înmotivul codrului, simbol al puterii, încât pare a spune: ºi eu am fostputernic, atâta vreme cât am cântat. Asemenea codruluipersonificat, pãrãsit de pãsãri, cântãreþii lui, care-i duc departegândurile ºi norocul, ºi poetul, dacã nu cântã, rãmâne sufleteºtepustiit:

Si cu doru-mi singurelDe mã-ngân numai cu el!

La mijloc de codru... înfãþiºeazã desimea acestuia. Numai înluminiºul unei poieni, lângã baltã, elemente telurice, pãsãrile, dar ºicosmice: luna, soarele ºi stelele îºi reflectã în oglinda apei imaginile.Si tot acolo vine ºi iubita de frumoasã ce-i, sã-ºi admire chipul înaceeaºi oglindã a apei.

Mai am un singur dor (cu toate variantele ) e testamentuleminescian, în care la mormânt ºi-a dorit “ ºi codrul aproape’’,numai în Diana se întreabã:

S-auzi cum codrul frunza-ºi bate,S-adormi pe verdele covor!

înflorind toate din mila:

Codrului, Mãriei Sale.

M. Eminescu a reînviat mitul codrului, admirându-i mãreþia,dând liriciisale intense vibrãri noi, adresându-i uneori chemãristãruitoare, expresie a nostalgiei anilor apuºi. Vechi ºi monumental,forþã teluricã ºi cosmicã, codrul i-a rãpit poetului simþirile:

Si tot ce codrul a gândit cu jaleIn umbra sa pãtatã de lumini,Ce spun: isvorul lunecând la vale,Ce spune culmea, lunca de arini,Ce spune noaptea cerurilor sale,Ce lumii spun luceferii seniniSe adunau în râsul meu, în plânsu-mi,De mã uitam rãpit pe mine însumi.

Cãci sã nu uitãm ce a spus poetul:„Al meu suflet e înfrãþit cu codrul.”

Creaþie literarã

20

Visã cã cineva deschisese portiþa dinspre grãdinãºi pãtrunse în ogradã. Acum parcã-l vedea înain-tând pe cãrarea îngustã ºi hopuroasã ce ºerpu-

ieºte dinspre cimitir, trece printre ºirul de salcâmi înalþi ºibãtrâni ºi aproape uscaþi, apoi cãrarea o coteºte prinporumbul verde ºi puternic, pãtrunde printre zarzavaturiºi livada piticã si se opreºte la portiþa dinspre magazie.Vizitatorul i se pare cunoscut, îl vede foarte limpede chiardacã lumina calmã, aurie – trandafirie a zilei de varã faceloc tot mai mult amurgului. Dupã zãpuºeala diurnã seanunþã o searã ºi-o noapte senine, liniºtite ºi odihnitoare.Acum, între luminã si întuneric se simte parcã ºi o uºoarãºi dulce miºcare a soarelui de peste zi. Ce minunat este sãleneveºti în rãcoarea binefãcãtoare a serii când nu eºtitreaz de-a binelea dar nici nu te simþi în totalitate purtatpe aripile divine ale reveriei!

Bine cã n-au dat þânþarii! Mari, agasante ºi nesuferitesunt aceste mici ºi spurcate lighioane! Printre puzderiamãruntelor frunze ale salcâmilor începeau sã aparã, înhãul nesfârºit ºi albastru al cerului, stelele. Deocamdatã,luceau incerte ºi anemice. Profesorul se rãsuci lent pepartea stângã dorind sã aþipeascã aici, afarã pe pãtura deculoarea cafelei pe care o aºternuse la umbra tot mai rarãºi puþinã a mãrului scorburos care parcã se topea cufiecare zi ce se abãtea asupra lui. Lângã tulpina scorþoasãºi neagrã a mãrului în care vara sãlãºluiau graurii, seaflau acum mai multe cãrþi. Dupã coperþi unele volumearãtau noi, unele de curând ieºite din tipografii, altelepoate cã întreceau cu mult vârsta înaintatã a mãruluimuribund. Tot acolo mai zãceau un caiet vechi, un pix cumai multe paste ºi telefonul mobil. Când stãpânul tuturoracestor lucruri parea cã va trece cãtre tãrâmul nesfârºital visului, un porumbel sãlbatic pocni de câteva ori dinaripile sale, parcã inspectând ograda ºi se lasã în mãrulde deasupra profesorului. Apoi, cam rãguºit ºi fârâitîncepu sã cânte, dar parcã, speriat de propriul cântecfâlfâi scurt de câteva ori ºi se fãcu nevãzut! Prostul, îldojeni moale profesorul, nici nu cântã dar nici pe minenu mã lasã sã mã odihnesc… Atunci se înãlþã de larãdãcina mãrului semnalul atât de cunoscut altelefonului. Profesorul se întoarse cu faþa cãtre cerulînalt, înstelat ºi neclintit ºi cu mâna stângã apucã ºi duseaparatul la ureche.

- Alo, alo, rãsunã de douã ori în receptor o voce durãdar, parcã,totuºi prietenoasã, domnul profesor Marin

Gorneanu?- Da, da eu sunt bãtrâne, salut! Ce faci? Nu ne-am mai

vãzut ºi nici auzit de atâta amar de vreme! Celãlalt ezitã oclipã! Urmarã secunde lungi ºi bune de pauzã. Apoicontinuã :

- Doream sã-þi fac o surprizã crezând cã dupã atâþia anide când nu ne-am mai întâlnit, credeam cã n-o sã mã mairecunoºti, când colo...

- Stai liniºtit Ioane dragã. Cum îþi închipui tu cã tocmaipe tine am sã te uit eu?

N-ai mai dat nici un semn, n-ai scris un rând –douã, n-ai mai telefonat pânã în seara asta…

- Ba þi-am trimis un plic, încã nu l-ai primit, nu? Ei aflãcã mâine, poimâine sosesc la tine, dragul meu coleg!

- Foarte bine, foarte bine cã, în sfârºit, te-ai hotãrât ºivii încoace,la mine.

Te aºtept cu bucurie ºi interes. Avem atâtea chestiunipe care trebuie sã le discutãm împreunã ºi cred cã ºi…

- Perfect, rãmânem înþeleºi, vineri la patru dupã-amiazã ajung cu trenul la Botoºani, tu aºteaptã-mã-n garãcã eu vin…

- S-a fãcut Ioane dragã! Pe vineri deci! Mai spune-mi,te rog cum este vremea pe acolo la voi, în Ardeal? Pe aicieste un timp nespus de frumos!

E grozav numai cã…- La noi, la Fãgãraº acum plouã, bate vântul ºi-i rece.

Mai multe îþi voi povesti când ne vom revedea. Te salut.- Salut!

.

. .- Bunã – seara, domnule profesor, zise noul venit, cel

care pãtrunsese în curtepe portiþa din spatele casei, de lângã magazie. Era

Traian Târzioru, consãtean cu profesorul, stabilit încã dinadolescenþã tocmai la Constanþa. Lucreazã în port,mecanic pe un utilaj greu ºi rudã îndepãrtatã cu cel pecare tocmai îl viziteazã. Nu se mai întâlniserã de pestedouã decenii! In tot acest rãstimp Traian Târzioru nu seschimbase aproape deloc. Arãta tot înalt, tot slab, deºiratchiar. Iºi strânserã mâinile cu putere, prietenie ºi bucuriefiind amândoi vizibil emoþionaþi.

Profesorul scoase din beci vreo câteva sticle de bere ºiuna cu rachiu de prunã si tescovinã cumparatã de launchiul sãu, Gheorghe Bãdarãu. Mai aduse din frigider si

Nicolae Cãruntu

REÎNTÂLNIREA

Creaþie literarã

21

o farfurie plinã ochi cu fripturã de porc, cârnãciori dincarne de vitã ºi de oaie. Mai pregãtise, încã din zori, sar-male, ºniþele ºi niºte costiþã afumatã. Toate aceste bucatele preparã împreunã cu Jan Isac ºi Maria Strãteanu,vecina sa. Traian îl ajutã pe profesor sã aducã ºi brânzã deoi sãratã, roºii, ridichi ºi ceapã verde. Dupã ce mâncareaa fost aºezatã alãturi de bãuturã, pe masa de brad situatãsub nucul uriaº de lângã intrarea din faþa casei. Cei doiaºezaþi pe bãncile de brad din jurul mesei, se cinsteau cuþuicã de prunã ºi-abia dacã apucau câte o îmbucãturã.Stãteau la taifas. Un miros îmbietor ºi ademenitor decarne friptã plutea în aerul curat ºi dens al nopþii. Câþivacâini mai îndrãzneþi atraºi de aburii de la cârnãciori saupoate de la mirosul de brânzã sãratã, patrulau tot maiaproape de gard, pe drumeagul din faþa casei.

- Si zi-i Traiane, spui cã mergi vineri împreunã cu minela Botoºani.

- Mergem, mergem, sigur cã ºi mie mi-i dor sã mai vãdoraºul în care am învãþat. Benzinã am, maºina-i nouã, alteprobleme nu sânt aºa cã fii fãrã grijã în privinþa asta. O sã-i facem prietenului ardelean o primire pe cinste. Cufanfarã ºi flori. O sã-l primim cu dragoste ºi prietenie, cape un adevãrat frate de dincolo de Carpaþi. Tuica deprunã, tare ºi bunã îºi fãcea lent efectul asupraconsumatorilor, dar în special al musafirului. Dupã ceospãtarã pe îndelete ºi pe sãturate cei doi prieteni bãurãbere rece ºi acidulatã. Apoi fumarã în liniºte uºor obosiþide mâncare ºi vag ameþiþi de bãuturã dar încã moleºiþi decãldura nãucitoare a zilei nu demult încheiate.

Acum cerul parcã devenise mai înalt, senin ºi parcãmai încãrcat cu nenumãratele stele albe, mici, sclipitoareori altele mai mari bãtând în galben care împrãºtiau oluminã tulbure, ceþoasã.Noaptea cerul seamãnã cu unmãr proaspãt înflorit. Sub geana orizontului, cãtre rãsãritse ivi, luminând rece ºi roºie, planeta Marte.

- Mi-e scârbã, tare mi-i scârbã de televiziune ºi niciradioul nu-l mai pot suferi, rosti profesorul într-un târziu.Sunt acrit ºi mi-e silã ºi de ce prezintã ziarele pentru cã nuinfãþiºeazã realitatea aºa cum este ea. Ziarele sunt caiarba, se- apleacã dupã cum bate vântul. Ziariºtii, nu toþi,dar majoritatea þin isonul puterii. Suntem, acum de laatâþia ani de la miºcarea din decembrie ’89, în acelaºi loc.Tot vechii comuniºti deþin ºi în prezent puterea politicã,economicã, banii. Plus, cã spre deosebire de atunci, acums-a distrus, sistematic, întreaga economie. Nu mai areamãrâtul de român un loc sigur ºi garantat de muncã.Necãjiþii ºi obidiþii din communism sunt acum la pãmânt,nevoiþi sã emigreze pentru a câºtiga o bucatã de pâineamarã, departe de casã, cu mari riscuri ºi privaþiuni. Vaide mama lor, sãrmanii!

- Aºa este, afirmã ca pentru sine, Traian Târzioru.Poporul nostru meritã ºi trebuie sã trãiascã mai bine!

- In schimb, foºtii potentaþi, vechii lingãi ai

comunismului se aflã ºi-acum în frunte. Au trãitîmpãrãteºte, fãrã sã facã nimic în vechiul regim ºi o ducextraordinar ºi astãzi. Poate cã trãiesc încã mai bine ca întrecut pentru cã acum nu-i întreabã nimeni de nimic. Deunde ºi prin ce mijloace au devenit, dintr-odatãproprietari de fabrici, ateliere, pãduri, vile, pãmânturi pesprânceanã ?!?

Deþin imense ferme agricole, livezi, vii, mari fermezootehnice, de pãsãri, iazuri, mori! De unde au ei acumtoate acestea?! S-au îmbogãþit cinstit din sudoareamâinilor ºi braþelor lor?!

Traian Târzioru nu rãspundea dar între somnolenþã ºitrezire asculta cu toþi porii încordaþi. De ce sã rãspundã,de unde sã ºtie el cum s-au îmbogãþit atât de repedecopoii comuniºti!

- Pãi, dacã-i aºa, reluã pe un ton mult mai calm,aproape confesional, profesorul, pãi, sã-mi spunã ºi mie,domnule, uite eu aºa ºi aºa am trudit din greu ca vita laplug, m-am chinuit ºi am pãtimit, am agonisit bãnuþ cubãnuþ ºi uite aºa am devenit proprietarul celei maiimportante fabrici de armament din România! Fã ºidumneata la fel ºi ajungi putred de bogat, ca mine! Darvine? Sigur cã nu! Pentru cã nu au ce sã-mi spunã. Cum aufurat ºi jecmãnit þara asta ! Sã mintã ºi acum aºa dupã cumau fãcut toatã viaþa lor? Sigur cã nu din muncã dreaptã,cinstitã, curatã huzuresc ei astãzi. În prezent din aceastãmuncã nu poti sã trãieºti omeneºte în România! De lalunã la lunã, mereu se întâmplã aºa, eheeei, impozitele ºidãrile cãtre stat sunt o mare povarã pentru români! Vaide capul ºi sufletul nostru! Trãim din ce în ce mai greu!Suntem ca o turmã de animale bolnave ºi dezorientatecare au nimerit din întâmplare într-o mlaºtinã uriaºã ºinu mai nimereºte calea dreaptã ºi sigurã spre pãmântultare ºi uscat ca sã poatã supravieþui. Dupã ce-ºi vãrsãmânia cruntã ºi de neoprit asupra foºtilor ºi actualilorcomuniºti, profesorul deveni calm ºi senin ºi-l conduse pemusafirul sãu pânã aproape la jumãtatea satului.

.. .

Trenul de la Cluj opri cu mare zgomot în gara dinBotoºani. Ceasul arãta 16 ºi 10 minute. Coborârã bãrbaþiºi femei, tineri, copii ºi oameni în vârstã. Ion Popoiu,profesorul ºi mai nou, absolventul facultãþii de teologie,nu era de vãzut ºi nici de zãrit printre pasageri.

Profesorul si ruda sa, Traian Târzioru l-au aºteptatzadarnic pe ardelean sã coboare din tren. Acesta ajunseîn Botoºani cu un tren de dimineaþa! Dupã ce Ion Popoiuratã întâlnirea cu o tânãrã domniºoarã avocat dinlocalitate, plecã la Dorohoi ºi de acolo cu un taxi sosi laTãtãrãºeni ºi trase la fratele profesorului. Acolo s-aureîntâlnit ei, dupa mai bine de douãzeci de ani de laabsolvirea facultãþii!

Creaþie literarã

22

Lucreþia Andronic

IN CALEA TACERILORIn calea tãcerilor numai umbreleprosternându-se , ies la drumul mare.Umbrele ! In urma cãrora, pe jiltul lui Crhonosstânca priveºte cu duioºie ºi rãbdare geologicãla mumã-sa cãruntã, ajunsã grãunte de plajã.Umbre ! Trãim pentru umbre, le suntem rudecãlãtoare pe mãri de oglindã în care oricât ne-am adânciîn ziua aceea, distanþa dintre noi se va topi.Trec prin umbra umãrului lor cu evlaviacelor ce respirã aerul care luptã sã ne despartã.Undeva, în umbra odãii, toate primãverile noastredau în floare încã o datã.Flori de cearã curatã gata sã ardã pentru enigmadin om ºi din firesc. Pentru oglinda în care cãutându-negãsim pelerinul îngenunchiat într-o omniprezenþã.......

In umbra plaiului, unde poposeºte geamãnulzile ce vine , Frãþie între a fost ºi va fi ,între începutul de noapte ºi sfârºitul de zi .In umbra copacului , unde erele migãlescseve virgine verdelui, verde neam cu neamul meuºi fereastrã spre cer prin carenu ne scapã din ochi , Dumnezeu.în umbra Zborului cãtre cuib , unde zãboveºteceea ce din zare în zare rãmâne apropiat ºi drag.Chemãri ºi credinþã în vârful de pom ºi piatra din prag.In umbra cuvântului care uneºte , undeîntre om ºi atelierul de fabricat fantomecresc resorturi nedefinite întrefloare, fruct ºi arome !

Umbre ! In umbra cãrora soarele trece, trece,trece ºi nu se întoarce .Timpul rodeºte , omul iubeºte ºi fructul se coace.......In calea tãcerilor!.....Lucreþia Andronic

COPIL DIN FLORIFãrã a fi duhovnici , aici sub patrafirul lumii ,Suportaþi-mi spovedania.Mã numesc zâmbet. Copil din flori. Pentru toatecanoanele ispãºirilor voastre, împrejmuit cu sârmãghimpatã, uit a ieºi în lume.Sub oblonul tras pânã sub nas, adâncurile coboarã-nzig-zag. Furã busola din anticamera destinului, ºi furãcurajul cu care te naºti ca sã mori.Nimeni nu m-a întrebat pentru ce prima geanã de zarem-a înfiat. Nimeni nu m-a ridicat de subþiori.Toþi m-au cheltuit. Slut ºi ipocrit.Cerºetor prin taverne, afrodisiac , molatic, m-au culcat

sub nasul oricui silindu-mã sã beau verbul rugãciuniidintâi. Incet, în rate , m-au îmbrâncit în josul treptelornenumãrate. În dimineþile acele nu cred sã mã fi iubitcineva !Vã amintiþi de mine ? Imi cãrau leºul niºte salahoriconvinºi cã vor primi drept rãsplatã o za de lanþ în plusîn viaþa lor. Mi-au îmbrâcat o salopetã veche cu trandafi-rozul. De atunci trudesc sã le car saltele, capricii,declaraþii de amor. Pot face rai din viaþa tuturor. Pottrece punþi ºi sparge silnicii, pot împãca triºori, potîneca orgii, pot rãscoli fiori , înobila, pot îndulci , potcâºtiga. Sunt o ºindrilã din acoperiºul lumii. Cea divinã !Mã numesc zâmbet, sinonim cu luminã.Copilul din flori .Cerut-am eu vreo platã, vreo jertfã ori tribut ?In braþele icoanei , nu eu v-am gãzduit?Din darurile lumii cel mai curat , cel mai uºor,ºi chiar de nu-s molipsitor , în ochii maicii , în pronaus, în visterie ori oracol , am ispãºit.Primiþi-mã ! Dãruiþi-mã !

DINCOLO DE ZIDURIAspirant la evadare, din obiºnuit dincolo de ziduri ºinimerit sub tutela arbitrului nefast.Orizont de piaþã profilaþã pe derutã, neºansã ori izbitorcontrast.Pasul îþi sunã a târnãcop mâncat de ruginã.Glasul a piatrã frontal aruncatã.Ce-i pasã pietrei de neºansa ta ? De capcanele nopþii gatasã vinã ?Neºansã de frunte încinsã !Cum sã rãzbaþi fãrã legea atracþiei cãtre adãpost sublampã nestinsã ?Dincolo de ziduri nu-i preþuit nimic. Nu pãºi ! Tutelariipieþii ajutã uriaºuluidin tine s-ajungã pitic.Nu depãºi densitatea imaginarelor carate. Lumea lor,între lustru ºi ostentaþietrudesc sã încaseze dobânzi pe fiecare liberã respiraþie.Nu respira ! sminteºti mânuirea mâinilor încleºtate pe

mânere. Mâini ºi mânere !Diabolicã înrudire între feþe - feþe ºi supra- feþe !Pentru puterea de a decide de eºti geniu ori tâmpit ,

îngerul tãu pãzitor de poartã satâr ori dexteritate descamator ,orbecãi prin frigul înserãrii din tine.Cu raniþa grea de stranii emoþii nu mai existã drum înapoi.Nicãieri mãcar un chibrit. Cutia lui.Dincolo de zidurile de dincolo de noi , înºelat de mirajularmoniilor din vise , esti totuºi un om fericit.Chiar in faþa ta se vând cutiile pentru dormit !...

Creaþie literarã

23

Debutând editorial în 1997 cu placheta „Lumeaca un azil”, juristul Teodor Jacotã venea chiardin interiorul acelei lumi care-ºi trãia crepuscu-

lul la Agafton, nu departe de mormintele mãtuºelor luiEminscu la care poetul, când dorea mângâiere, fugea desub biciuirile tatãlui sãu. Nu aceste poveºti, legende emi-nesciene l-au impresionat pe Teodor Jacotã, om de o ti-miditate mereu în creºtere ºi la aceastã vârstã a deplineimaturitãþi, ci poate mai mult peisajul, agonia aeruluiîntr-un spaþiu mirific, dar ºi splendorile anotimpurilorcare, la Agafton, au un farmec aparte pentru fiecare.Aºa cum spune ºi Doru Scãrlãtescu pe coperta a patra aprimei cãrþi „Formaþia juridicã a autorului, exerciþiuljurnalistic mai îndelungat dau nota eticã mai apãsatã ºiaerul justiþiar, evidente în multe din paginile volumuluide faþã. Peste paginile lui se profileazã, din când încând, umbra tristului cavaler Don Quijote. Cartea este,în tumultul lumii noastre contemporane, o impre-sionantã, prin sinceritate, mãrturie”, pot spune ºi eu cã,într-adevãr, Teodor Jacotã se mãrturiseºte in stihuri sim-ple, pline de o candoare ce-l determinã pe cititor sã-lcreadã, sã-i trãiascã stãrile poetice cu aceeaºi intensita-te. Chiar de la primul poem al primei sale cãrþi, pastelulagaftonian se impune ºi ni-l dezvãluie pe poet ca unsensibil la astfel de imagini, impresionat nu numia depeisaj ci ºi de fontul acestuia:” A nins în cimitirul desãraci,/Acolo, unde trebuie sã zaci.../ În groapã cu alþipatruzeci ºi doi, /Îngemãnaþi ºi sfârtecaþi ºi goi,/Departe de speranþe ºi de noi...//A nins în cimitorul deeroi.// Ai vrut sã strigi peste mormântul nins -/ þârânate-a întors ºi te-a cuprins/ Eu te aºtept vãzându-te cumsui,/ În umbra zbuciumatelor statui,/ Când orologiulbate ora lui...//A nins în cimitirul nimãnui.”

La un an de la debut, Teodor Jacotã iese iarãºi înpeisaj cu o altã carte de versuri, „Cântecul speranþei”,apãrutã la Editura Axa.De data aceasta poetul evadeazãdin mirificul spaþiu de la Agafton, care l-a impresionat ºiinspirat, ºi abordeazã o altfel de stare, ce a refexiei ºimeditaþiei, dar tot cu gândul la semeni:” Voi, semeni,/ celuptaþi nãprasnic-/ totul este amânare.//Lãsaþi sã ningãfloarea de cireº/ cocorii sã mai zboare.” Ideile dinaceastã carte sunt mai vizibile, mai proaspete ºi escala-drarea poeziei pare mai nervoasã, mai încrâncenatã:”am tãiat de la mijloc o hidrã/ ºi bontul se legãna în

tãcere/ de ustu-rime ºi plãcere.//apoi, ce era sãfac?// am ales dinpulberea vrac/pe cea mai nea-grã ºi grea an-hidrã/ s-o vânturspre ea pe-nnop-tate,/s-o scap degrea volupta-te.”(Hidra). Atentmai mult lafaptul social, la oameni, la conflictele dintre ei, fie aici,fie aiurea, Teodor Jacotã nu rãmâne indiferent laaspecte cum era cele din Cecenia. Dar este ºi îninteriorul idilei:” Pe câmpul larg, de floare nins,/Dinpatima genunii,/ Un candelabru am aprins/ la sânul albal lunii//Veni-va mâinbe altã zi/ Cu ore florentine./Iubita mea, nu mã trezi -/ Mi-e frig ºi mi-e ruºine.”.Simple ºi scrise cu suficientã acurateþe ºi talent, poeziiledin aceastã carte a lui Teodor Jacotã împlinesc profilulunui poet retras, sfios, dar în acelaºi timp neliniºtit ºi cuchef de mãrturisire. Faptul cã apariþiile lui în public suntaproape inexistente asta nu justificã lipsa de valoarepoeticã ci modul în care poetul reuºeºte sã-ºi depãºescãtimiditãþile, poate ºi neîncrederea în sine, în destinulsãu poetic pe care ºi-l urmeazã din umbrã cu speranþa cãlocul lui este acolo în rândul celor mulþi ºi de luat înseamã.

În „Simfonia umbrelor”, cea de a treia carte a luiTeodor Jacotã, aºa cum spune ºi prefaþatorul cãrþii, IonBoroda, „registrul liric al poetului este (încã, n.m.) încurs de evoluþie”. Pendulând ºi aici între versul alb ºi celclasic, Teodor Jacotã pare a fi consecvent cu, cel puþin,maniera de luru dacã nu ºi cu fondurile poetice, custãrile poetice care-l dominã ºi modalitãþile deexprimare, limitate la un limbaj pauper dar elecoventpentru ceea ce vrea el sã ne comunice. Nimic nu estederanjant în modul de scriere acceptat, nici în texte degenul celor clasice, cum ar fi „Raiul cucilor” – „Deasuprazilei se pãtrund/ salcâmi albind de plete/ iar cucii-nraiul lor ascund/ Fluierãtare mierle” -, dar nici în celecare suna aºa:” Privind la fereastrã/ aºtept sã renaºti/ în

Gellu Dorian

Posibila poezie a lui Teodor Jacotã

Creaþie literarã

24

Prima ediþie a acestui festi-val-concurs de interpretarea piesei de teatru într-un act

consacrat formaþiilor de teatru deamatori din România a avut loc în1976. A fost organizat de Comitetulpentru Culturã ºi Educaþie Socialistãal Judeþului Botoºani în colaborarecu Centrul Judeþean de Întdrumarea Creaþiei Populare ºi a Miºcãrii Ar-tistice de Masã Botoºani, la care, du-pã un an de zile, a fost implicatã ºiCasa orãºeneascã de culturã Sãveni,din subordinea Consiliului local alPrimãriei Sãveni, localitate legatãde existenþa familiei dramaturguluiMihail Sorbul, memoriei cãruia i-afost dedicat festivalul.

Ediþiile s-au succes anual pânã în

1989. Au participat, pe lângã forma-þiile de teatru de amatori din Boto-ºani (Casa orãºãneascã de culturã,Casa de culturã a sindicatelor, Casade culturã a armatei, Casa de culturãorãºãneascã Dorohoi, Casa de cultu-rã Sãveni, formaþii ale liceelor dinoraº ºi ale unor întreprinderi), dinþarã, printre care formaþii de pres-tigiu, cum sunt cele din Lugoj, jud.Timiº, Focºani, Panciu, Tulcea, Tine-rimea Românã Bucureºti, Iaºi – Tea-trul „Ludic” ºi formaþii studenþeºti,Bistriþa, Satu Mare, Sibiu, PiatraNeamþ ºi altele. Unele formaþii deteatru de amatori, între timp, cumsunt cele din Lugoj ºi Focºani, au tre-cut la statutul de teatru profesionist,iar unii actori amatori, ca sã ne refe-

rim numai la cei din Botoºani, auajuns actori profesioniºti, cum suntCarmen Ungureanu, Volin Costinsau Florin Aioniþoaie.

Dupã 1990 s-a luat hotãrârea cafestivalul sã aibã 2 secþiuni - una deinterpretare ºi alta de creaþie – ºi sãse þinã alternativ, din doi în doi ani.Astfel, prima ediþie de dupã 1990,secþiunea de interpretare, a avut locîn 1991 ºi celelalte s-au derulat con-form deciziei, normal, pânã în 1999,cinci ediþii, iar din 1992, secþiuneade creaþie, patru ediþii, pânã în1998. În perioada 2000-2004, festi-valul, conform diciziei unilaterale aconducerii de atunci, nu a mai avutloc, fiind relaut în 2004, cu cea de aXIX-cea ediþie, ajungând în 2006 la

Teatru

FESTIVALUL CONCURS NAÞIONAL DEINTERPRETARE A PIESEI DE TEATRU

ÎNTR-UN ACT „MIHAIL SORBUL”, ediþia a XX-a

uori cu de purpurã hainã” sau „ suflarea noastrã/ plinãde gel//tãmãduieºte// trei livezi de viºini/ lovite detopoare”. Alternând astfel de texte, monotonia cãrþiieste, astfel, ruptã ºi diversitatea poate incita cititorul.Simplitatea, de asemenea, nu este una care sã nascãtexte facile, chiar dacã de multe ori acestea nu reuºescsã impresioneze la fel de mult. Este, astfel, urmãrit depericolul unui simplism care ar putea sã diminueze dinvaloarea textelor. Lipseºte de cele mai multe ori nervul,acea sforþare a ideii care sã atragã atenþia. Dar ºi aºam,simple, poeziile lui Teodor Jacotã au o candoare careeste echivalentã cu harul pe care-l are. Mai ales cãpoetul nu-ºi propune sã rupã tiparele sau sã intre înmode ºi modele poetice, chiar dacã uneori pastiºa sauepigonismul, în unele texte de facturã clasicã, ies laivealã.

Cea de a patra carte, „Posibila splendoare”, apãrutãanul acesta la editura Agata, se doreºte maiîndrãzneaþã, mai plinã de încercãri care trec de nivelultimid de pînã acum. Nu însã ºi de maniera deja instalatãîn decursul celor nouã ani de la debut. Evident cãTeodor Jacotã are o îndelungatã experienþã în alescrisului poeziei, numai cã aceasta nu i-a ºi dat ogreutate valoricã textelor. Totuºi, faþã de primele treicãrþi, în acesta un oarecare spirit mistic strãbate poezialui Teodor Jacotã, dar nu dintr-o convingere metafizicã,

ci mai curînd dintr-o trãire mireanicã a sentimentuluireligios dominant, redus la simplitatea înþelegeriicurente:”la ieslea cea nouã /sunt aburi fierbinþi// cemult au oftat/ boii, cuminþi// treziþi-vã, semeni/cu aprigstigmat...//trãdarea e moarte/ uitarea esomn// ºipruncului jertfã/ în straie de domn” /(Betleem). Deunde ºi aerul clasicizant al majoritãþiipoeziilor dinaceastã nouã carte a lui Teodor Jacotã. Aºa înþelegepoetul mai bine comunicarea cu semenii sãi, prin acestlimbaj simplu al poeziei trãite ºi exprimate în moddirect. Toate acestea într-o carte care-i va aduce poetuluiun nou pas cu o nouã apariþie.

Astfel cele patru cãrþi ale lui Teodor Jacotã, unitare,construite dupã o reþetã proprie, fãrã pretenþii de adeschide noi orizonturi, ci doar pentru a deschideporþile unor inimi sensibile ºi la astfel de poezie,constituie, toate, un profil de poet de o autenticitate cepoate atrage atenþia unui gen de cititori care au nevoiede astfel de pansamente lirice pentru sufletele lorîncãrcate de tot felul de noxe. Mereu în spatele acestortexte se aflã, timid ºi retras, poetul Teodor Jacotã, cepare a nu fi pregãtit pentru aceastã lume în care celîndrãzneþ iese în faþã chiardacã nu are cu ce sta acolo.Teodor Jacotã arecu ce sta pe locul lui, unul sigur ºidistinct, atât cât îi conferã talentul ºi puterea de redarea acestuia.

Creaþie literarã

25

cea de a XX-a ediþie. Iar secþiunea decreaþie, anul acesta, a ajuns la ediþiaa V-a.

Pentru secþiunea de creaþie în fie-care an în care a avut loc concursul afost editatã câte o antologie cuprin-zând piesele de teatru premiate,unele dintre acestea fiind montatede formaþii de teatru de amatori sauchiar de unele teatre profesionistesau la Televiziunea Românã.

Oferirea condiþiilor bune de re-prezentare a spectacolelor, atât pescena Teatrului „Mihai Eminecu” Bo-toºani, cât ºi pe cea a Teatrului depãpuºi „Vasilache” Botoºani, dupã1990, a fãcut ca interesul pentruacest festival sã creascã de la an laan, având înscrise, la unele ediþii, ºiîn funcþie de fondurile existente,pânã la cel mult 16 formaþii. Laceastã ediþie, a XX-a, s-au înscris, lasecþiunea interpretare, 11 formaþiide teatru de amatori din Botoºani(3), Iaºi (3), Satu Mare (2), Sighi-ºoara (1), Ploieºti (1) ºi Medgidia(1), iar la secþiunea creaþie a fostpremiatã, din cele 3 piese selectatepentru faza finalã, o singurã piesã.

De-a lungul anilor ne-au onoratcu prezenta personalitãþi ale culturiiºi scenei româneºti, precum: Gri-

gore Popa, Ion Parhon, Eugen Ku-hartz, Stefan Oprea, Mihai Popian,Al. D. Lungu, Mircea Coloºenco, Da-niel Corbu, Adrian Alui Gheorghe,Marius Rogojinschi, Dumitru Þi-ganiuc ºi alþii.

Miza acestui festival-concurs rã-mâne revigorarea formaþiilor deteatru de amatori, ca primã etapã deaccepatare ºi înþelegere a spectaco-

lului de teatru, a atragerii spectato-rilor spre teatru, cât ºi promovareavalorilor autentice din rândul inter-preþilor de teatru dar ºi al autorilor.În privinþa autorilor, putem menþio-na cã de-a lungul anilor, la secþiuneade creaþie, au fost remarcaþi ºi pre-miaþi autori dramatici care au con-fimat pânã în prezent,ca: Aurel An-drei, Dan Cojocaru, Cristian Bãdi-liþã, Al. Pârãu, Dan Lungu, DanaMândru, Cãtãlin Mihuleac sau Dumi-tru Crudu.

Actuala ediþie a cuprins cele do-uã secþiuni, de interpretare ºi cre-aþie. La secþiunea creaþie, susþinutãde Primãria Sãveni, juriul, formatdin ªtefan Oprea, preºedinte, GelluDorian ºi Lucian Alecsa, membrii, adecis acordarea premilui dramatur-gului Valentin Eleazar, din Iaºi, pen-tru piesa de teatru „Omul e un ani-mal”. De asemenea au mai fost men-þionate douã piese de teatru,„Moartea economicã a oilor” de DanSociu ºi „Coco-Nucile” de AdelinaAlexandru, care, împreunã cu piesapremiatã, vor fi publicate într-o an-tologie editatã de C.J.C.P.C.T. Boto-ºani. Premiul a fost acordat, în ca-

Trupa de teatru „Dramaclub“ a Colegiului Naþional „A.T. Laurian“ Botoºani, final despectacol în Festivalul „Mihail Sorbul“, noiembrie 2006

Narcisa Balaban în rolul travesti Vasili Vasilici, din spectacolul „Un ºoarece bãtrân debibliotecã”, regia Aurel Luca, Trupa „Tera” Iaºi

Creaþie literarã

26

drul unui colocviu dedicat drama-turgiei lui Mihail Sorbul, la Sãveni.Au fost prezenþi: Stefan Oprea, Mir-cea Coloºenco, Volin Costin, FlorinAioniþoaie, Dumitru Þiganiuc, GelluDorian, Lucian Alecsa ºi Ion Ilie.

La secþiunea interpretare, care s-a desfãºurat în zilele de 18-19 no-iembrie la Teatrul de Pãpuºi „Vasi-lache” din Botoºani, au particiaptformaþiile de teatru: Casa de culturã„Nichita Stãnescu” din Odoreu, SatuMare, cu piesa de teatru „Vreau sãrãmân corigent”, regia Felician Pop;Casas de culturã „G.M. Zamfirescu”din Satu Mare, cu piesa de teatru„Cãsãtoria” de Gogol, regia VladChico; Casa de culturã a municipiu-lui Sighiºoara, cu piesa „Moarte al-bã” de Ana Lavinia, regia Mihai ªo-neriu; Palatul Copiilor Botoºani,Trupa „Arlechin”, cu piesa de teatru„Cafeaua domnului ministru” de H.Gârbea, regia Al. Mihalache; Liceul„Al. I. Cuza” Iaºi, cu piesa de teatru„Maestrul” de E. Ionescu, regia Bog-dan Mihai Turceanu; Colegiul Naþio-nal „A.T. Laurian” Botoºani, cu piesa„Oameni ai nimãnui“, de D: Crudu,regia Mihai Donþu; Colegiul Naþio-nal „I.L. Caragiale” Ploieºti, cu piesade teatru „Coco-Nucile” de AdelinaAlexandru, regia Adelina Alexan-dru; Teatrul Studenþesc „Ludic” Iaºi,cu piesa de teatru „Cerere în cãsã-torie” de Cehov, regia Aurel Luca;Teatrul Studenþesc „Tera” Iaºi, Facul-tatea de horticulturã, cu piesa deteatru „Un ºoarece bãtrân de tea-tru”, regia Aurel Luca; Atelierul deteatru al Colegiului naþional „MihaiEminescu” Botoþani, cu spectacolul„ªcoala lui Gufi”, dupã M. Viºniec,regia Teodora Lenuº Muraru; Casade culturã „Ioan N. Roman” din Med-gidia, cu piesa de teatru „Douã fe-mei împotriva unui bãrbat” de M.Kogãlniceanu, regia Ion Criºu. Ju-riul, format din ªtefan Operea, pre-ºedinte, ºi Mircea Coloºenco, MariusRogojinschi, Volin Costin, DumitruÞiganiuc, Florin Aioniþoaie ºi GelluDorian, membri, în urma nominali-

zãrilor, a acordat urmãtoarele pre-mii: Trofeul festivalului, premiulpentru cel mai bun spectacol, Trupade teatru „Dramaclub” a ColegiuluiNaþional „A. T. Laurian” Botoºani,pentru piesa de teatru „Oameni ainimãnui” de D. Crudu, regia MihaiDonþu; Premiul pentru regie, AurelLuca, pentru regia spectacolului„Cerere în cãsãtorie” de Cehov, Tea-trul Studenþesc „Ludic” Iaºi; Premiulpentru interpretarea unui rol femi-nin, Bianca Buhã, pentru rolul Ioladin spectacolul „ªcoala lui Gufi”, re-gia Teodora Lenuº Muraru, Atelierulde teatru al Colegiului naþional „Mi-hai Eminescu” Botoºani; Premiulpentru interpretarea unui rol mas-culin, Radu Bobicã, pentru rolul Lo-mov din spectacolul „Cerere în cãsã-torie” de Cehov, regia Aurel Luca,Teatrul „Ludic” Iaºi; Premiul pentruinterpretarea unui rol episodic, Oc-tavian Costin, pentru rolul Bubi din„ªcoala lui Gufi” dupã M. Viºniec,Atelierul de teatru al Colegiului Na-þional „Mihai Eminescu” Botoºani;Premiul special al juriului, specta-colul „Moarte albã”, regia Mihai ªo-neriu, Casa de culturã Sighiºoara;Menþiunea I, Narcisa Balaban, pen-tru rolul în travesti Vasili Vasilici,din spectacolul „Un ºoarece bãtrân

de bibliotecã”, regia Aurel Luca, Tru-pa „Tera” Iaºi; Menþiunea II, AdrianaTapalagã, pentru rolul ªefa de ca-binet din spectacolul „Cafeaua dom-nului ministru” de H. Gârbea, regiaAl. Mihalache, Trupa „Arlechin” Bo-toºani; Menþiunea III, Alexandru Bã-lãucã, pentru rolul Copilul dinspectacolul „Oameni ai nimãnui” deD. Crudu, regia Mihai Donþu; Menþi-unea IV, Mariana Dragomir, pentrurolul Coana Sãftica din spectacolul„Douã femei împotriva unui bãrbat”de M. Kogãlniceanu, regia Ion Criºu,Casa de culturã Medgidia; BogdanSilaghi, pentru rolul Kocikariov dinspectacolul „Cãsãtoria” de Gogol,Casa de culturã „G. M. Zamfirescu”Satu Mare.

Radu Bobicã în rolul Lomov din spectacolul „Cerere în cãsãtorie” de cehov, regia AurelLuca, Teatrul „Ludic” Iaºi

Graficã de Liliana Grecu

Creaþie literarã

27

Liricã popularãNatalia Bozian (84 de ani, Stroieºti-Lunca,Judeþul Botoºani)

BujoriiInfloresc pe vãi bujorii,Vin de la rãzboi fecioriiSi cu dor de drum de searãMi s-a-ntors bãdiþa iarã.

Si-a venit la mine dreptC-un bujor frumos în piept.Nu-i bujor adevãrat,Ci-i de sânge închegat.

Nu-i bujor de pe poianã,Ci-i bujor frumos de ranã.Mi l-au pus în piept duºmaniiSi-l plãtirã crunt dulanii.

Pentru fiecare foaie,Au cãzut dulani o droaie !Pentru-o frunzã de bujor,Sapte cãpitani de-ai lor !

La colacul cel de piatrãLa colacul cel de piatrãIubeºte-un bãiat pe-o fatã.Aºa de bine le ºedea,Toatã lumea îi privea.

Ei de mânã s-au luatSi s-au dus la declarat.Ei s-au dus la logodit,Pãrinþii nu i-au voit.

Ei s-au dus la cununatPãrinþii nu i-au lãsat.Ei de mânã s-au luatSi s-au dus de s-au’necat.

Unde-a fost râul mai lat,Acolo ei s-au înecat.Pãrinþii lor i-au aflatSi s-au dus de i-au luat.

Si i-au dus de i-au’ngropatIn crucile drumului,In calea amorului.

Pe mormântul lui bãiatA crescut un pui de brad,Iar pe mormântul la fetiþã

A crescut un pui de viþã.

Viþã tot mereu creºteaSi pe brad îl cuprindea.Bradul de vârf se-ndoiaSi pe viþ-o sãruta.

Blestemaþi vor fi pãrinþiiCare-ºi despãrþesc iubiþii.

Haideþi, mãi flãcãi,la joc (cântec)Haideþi, mãi flãcãi, la jocOri fugiþi la naiba-n foc !Tri,li,li,li – mãi !

N-aþi venit sã vã uitaþiCe-aþi venit ca sã jucaþiTri,li,li,li – mãi !

Cine joacã ºi nu strigãFacã-i-s-ar gura strâmbãTri, li,li,li – mãi !

C-aºa-i jocul românesc,Când îl joc, mã-nveselescTri,li,li,li – mãi !

Mândruliþã eºti frumoasãSi-ai fi bunã de mireasã,Tri,li,li,li – mãi !

Dar te stricã guriþa,Cã-þi umblã ca meliþa.Tri,li,li,li – mãi !

Copil micuþ (cântec)Copil micuþ cu ochi fierbinþi,Rãmas orfan de la pãrinþi,De ce tot plângi ºi spui oricuiCã eºti copilul nimãnui ?

Cum sã nu spun al cui eu sunt, {bisTata ºi mama zac în mormânt.

La Mãrãºeºti, tãticul meu,Cu arma-n mânã luptã greuSi-apoi muri ca ºi-un erouLãsând în pradã pe ai sãi.

Mãmica mea, când auzi,De plânsete înnebuni.Sãrmana, dupã douã luni,

Muri în casa de nebuni.

De-aceea plâng ºi spun oricuiCã sunt copilul nimãnui.De-aceea plâng ºi strig mereu :Mãmica mea, tãticul meu !

La Mãrãºeºti (cântec)Pe câmpul plin de sângeDe lângã Mãrãºeºti,Ingenuncheatã plânge { bisO zânã din poveºti.

E blânda Doam’a þãriiCu sufletu-nnorat,Ce-n liniºtea-nserãrii { bisSuspinã neâncetat.

O noapte nemiloasãSi fãrã crezãmânt,Din oastea mea frumoasã { bisVoinicii unde sunt ?

Voiau pe nemþi sã-i scoatãDin cuibul cotropit,O noapte nemiloasã, { bisDe ce mi i-ai rãpit ?

Si brazii ºi stejariiDin codrii cei bãtrâniJelesc pe militarii { bisCãzuþi cu arma-n mâini.

Si flori de sânge udeS-apleacã triste-n vânt,Deodat’un glas s-aude { bisDin funduri de mormânt :

- Ne doare, scumpã Doamnã,Durerea care-o porþi,Mormintele nu-nseamnã { bisCã cei viteji sunt morþi.

In mersul nostrum pasulO clipã l-am oprit,Dar când va bate ceasul { bisVeni-vom negreºit.

Si flacãra-i nãdejdeDin ochi i s-a desprinsSi-n ceruri mii de stele { bisDeodatã s-au aprins.

Creaþie literarã

28

Gheorghe Þuculeanu(70 de ani, învãþãtor, Conceºti,Judeþul Botoºani)

Frumoasã eºti, þarã !Frumoasã eºti, þarã !Un basm din copilãrie,In strai de primãvarã,Cu-ntinerita-þi glie!

Copacii îþi îmbracãVeºmânt de nou-nãscuþi,Din floare numai, parcã,Sunt ei acum fãcuþi.

Când luna mai coboarã,Cireºii se aprind,Si dulcea lor povarãSi nouã ne-o intind.

Se-nalþã ciocârliaDe cântu-i însoþitã-E rumenã câmpiaDe floare potopitã.

Izvorului îi frângeCerbul doar o undã,Ca sã-ºi poatã stingeSetea ce-l inundã.

Când toamna ruginie,Iþi sufl-argint pe poale,Strugurii din vieDe copþi, curg în pocale.

Risipã de culoriEa face ºi-n pãduri,Astfel, privitã-n zoriPar strânse în armuri.

In albul iernii pur,Când chipul iþi apare,Tu cu nimic din jur Nu ai asemãnare.

TOAMNA PUSTIECocorii þipã a toamnãIn stoluri se strâng,Nori vineþi vântul rãstoarnã,Tot mai pustiu e în crâng.

In codru frunza-i pe jos,Se plimbã vântul prin el,Un iepure cautã dos,De frig, s-a fãcut mititel.

Urechea-i însã e treazã :

- Ce zgomot vine de-afarã ?Pe sus el vede o barzã,Ce-noatã grãbitã spre varã.

- Mi-e milã , surato, de tine,Cã plouã ºi vântu-aºa suflã !Hai, vino aici lângã mine,Hai, vino la dos, lângã tufã !

Cãci vremea aºa-i, schimbãtoare,Va sta ea, ploaia ºi vântul,Va fi încã bine ºi soare,Ascultã-mi, tu, mie cuvântul !

Aºa vorbea singur fricosul,Cãci barza-ºi vãzuse de zbor,Iar vântu-i stricase ºi dosul-Aºa, c-o luã ºi el la picior.

DIMINEATAStã plopu-nfipt în zareaDoar de priviri atinsã,Si tremurã cãrareaDe o luminã ninsã.

Dumbrãvile ºi-aprindPotirele de rouã,Si parcã ni le-ntindCa pe un dar ºi nouã.

O salcie priveºteIn albia unui râu-Când pletele-ºi clãteºte,Se-apleacã de la brâu.

Un vânt se face-a bate,Dar nimeni nu-l ascultã-O frunzã doar se zbateSi-apoi tãcere multã.

Si în aceastã pace,De început de rai,ªoarele-ºi desfaceRaze-n evantai.

Chiar ºi-un gândãcelSe crede-acuma mare :Parcã fãrã elLumea-nceput n-are !

Pe un fir de iarbã,Incearcã sã se urce-Si-ncã-n mare grabã :- Cine sã-l aburce ?

Pe-o crengã de alun,

Trezitã de o razã,Din zboru-i un lãstunCu gratie se-aºeazã.

Apare cãprioaraÎn pas de balerinã-Iºi umflã uºor naraCând iese în luminã.

Un iepure, o tumbãFace din culcuº;Aude cum se plimbãPe strune un arcuº.

E-un greier c-o vioarã,Care exerseazã,-Indatã este searãSi el concerteazã.

Colo un cãrstel,De-asemenea repetã-Se vrea , poate, ºi elMembru în orchestrã !

Si gaiþele încearcãSã gãseascã-un ton,Dar niciodatã, parcã,Nu-s la unison !

Cucul se amuzãPe-a lor seamã tare,Crezând cã o muzãN-au , inspiratoare.

Mierla dã semnalulSi-n tufiº se pierde-Insã carnavalulAre undã verde.

Deci privighetoarea,A cântului reginã,Þrezeºte toatã zareaDin a nopþii tihnã.

Soarele-i deplinStãpân acum pe culme,C-un surâs seninPriveºte înspre lume.

TOAMNA ÎN PADUREDe-acum totul e pustiuIn pãdure de pe deal,Trec pe cerul cenuºiuNorii – val dupã val.

Iar copacii despuiaþi

Creaþie literarã

29

De podoaba lor cea vie,Par a fi niºte soldaþiDup-o lungã bãtãlie.

Frunze moarte te îngroapãTrunchiul pân’la jumãtate,Stropi rotunzi si grei de apã,Strãlucesc ca briliante.

Crengi uscate, cãtre cer,Braþele-ºi întind a rugã,Câte-un croncãnit stingherTulburã pãdurea-n fugã.

PRIMAVARARespirã primãvara,Parfum de floare nouã,ªi raze ca ºi paraTopesc boabe de rouã.

In purgatoriul eiSe distileazã timpul,Iºi pune-acum temei,Duratã - anotimpul.

Tot ce e vibraþieE ritm ºi armonie,Zboru-i plin de gratie,Clipa e vecie.

Pârâul îºi adunãPodoabele-i sclipind,Si zgomotos le mânãPe drumul lui cotind.

E geamãn azi pãmântulCu cerul cel cu lunã,Când îºi încinge - oblânculCu jerbe de luminã.

MI-A IESIT O FRUNZA-N CALEMi-a ieºit o frunzã-n caleSi m-a luat de mânã,Sã-mi arate cã pe vale Ceaþa se adunã.

Cã ºi-azi dimineaþã brumaA fãcut popas,Pe un ºes de unde turmaSpre deal s-a retras.

Alta m-a oprit în drumSi mi-a spus ºoptit,Cã e toamnã de acum,

Câmpu-i ruginit.

Dintr-un pom cãdeau noianAlte ºi-alte frunze -Se fãcea jos un troian De culori difuze.

Crengile - acum desfrunzitePriveau cu mirareInspre cer ºi cam smeriteCereau îndurare.

Ploaia – ºi cernea, însã, stropiiMãrunþi ºi bãtuþi de vânt,Tremurau de frig si plopiiFãrã verdele veºmânt.

Soarele ar vrea, c-o razã,Sã le vinã în ajutor,Dar nu poate , cãci ,de pazã,Ii stã cel mai straºnic nor.

Alþi nori se rostogoleauPeste soarele captivSi ,în joacã, îi coseauMargini cu un roºu tiv.

Zarea se-mbracã-n pustiu,Negura o-nconjurã,

Doar pe-o creangã un scatiuDupã varã mai tânjea.

Dar nu-i timp de meditaþie,Cãci chiar ochii lui vedeauFulgii albi ºi plini de graþiePrintre stropi cum rãtãceau.

Tara mea e un stejarTara mea e un stejar,Crescut din trupuri de eroi,Udat cu sânge legendar-Vlãstar din cel mai pur altoi.

Si vajnicã i-e rãdãcina,Cãci prin câte a trecut,Nu l-a îndoit furtuna, Si nici vântul nu l-a rupt!

Vremelnic unii l-au ciunþit,Iar alþii chiar au vrut sã-l taie ,Dar pe loc s-a întregit,La a sabiei vãpaie.

Cândva au vrut sã-l mute unii,Sã-l ducã-n altã parte,Dar le-au arãtat strãbuniiCe scrie-n sfânta carte.

Creaþie literarã

30

S-a nãscut la 8 iunie 1927 în localitateaCotîrgaci (comuna Roma, jud. Botoºani), dinpãrinþi þãrani gospodari cu stare materialãmodestã.

ªcoala primarã o face în satul natal. Urmeazãstudiile la Liceul Pedagogic din Dorohoi obþinîndDiploma de capacitate pentru meseria de în-vãþãtor. Nu profeseazã, dã examen la Facultateade Arte Plastice din Iaºi ºi terminã studiile la Bu-cureºti obþinînd licenþa în specialitatea „Istoriaºi teoria artei,,.

Remarcat încã din facultate de profesorulMoraru ca fiind un student meritoriu, esteangajat la revista ,,Veac Nou,, unde Moraru eraredactor ºef. Se angajeazã apoi ca redactor larevista ,,Arta Plasticã“, unde lucreazã peste 25de ani. Aici a fãcut munca redacþionalã, a scrisstudii, cronici de artã plasticã, monografii aleunor pictori importanþi în domeniul artelor.

A fost membru al Uniunii Artiºtilor Plasticidin Romania. Una din pasiunile sale a fosttrecutul patriei noastre oglindit în arheologie.Pentru acest lucru Institutul de Arheologie alAcademiei Române i-a încredinþat misiunea de aface sãpãturi arheologice pe raza satului Co-tîrgaci. Rezultatele sãpãturilor însoþite de stu-diile efectuate au fost predate la Academia Ro-mânã.

Dupã o lungã ºi grea suferinþã moare la 1septembrie 1991 la locuinþa sa din Bucureºti,[fãrã prieteni, uitat de toþi cei pe care i-a ajutat ºi

sprijinit], lãsînd în urmã neterminate, înmanuscris, mai multe lucrãri (un roman, unvolum de poezii, monografia unui sculptor ºialtele.)

(Date biografice oferite de Ion Poenaru,fratele sãu, fost ziarist la „ România Liberã” azi27 octombrie 2006.)

Mircea Puºcaºu

Gheorghe Poenaru (1927-1991)

Pentru descoperirea lor epocalã unicã, rãmasãde pominã ºi azi, Trulã ºi Coculã au intratamîndoi, deodatã triumfãtori, în conºtiinþa

omenirii, pe portalul din faþã. Într-un chiot frenetic desurle ºi trîmbiþi, îngînate de tot soiul de alãmuri,contemporanii i-au înãlþat, cu o macara, pe frontispiciulde aur ºi huzur al istoriei, agãþîndu-i pe locurile ce erauvacante de secole.

La celelalte discipline, prevãzute pe frontispiciutronurile rezervate pentru activitãþi sporadice, eraudeja ocupate pe bazã de decizii, de alþi Truli ºi Coculi

mai ambiþioºi.Cei doi erudiþi aveau marele merit, ieºit din comun,

de a fi descîlcit ei primii, ºi împrãºtiat în lume, de bunãvoie filozofia extrem de dinamicã, mult prea complexãºi total necunoscutã, a unui Rege mic, ce-ºi avea sãlaºulpersonal ºi cancelaria, într-un cãruþ pe patru roate,împodobit cu tot felul de brizbizuri ºi zdrãngãnele.

Monahul în speþã, era un bulhac ce dormita tottimpul, cu sugiucul în gurã. Obiºnuia sã fie scos noapteala plimbare, împins pe la spate de o doicã oloagã, careprimise poruncã straºnicã, sã-i înregistreze amãnunþit,

Rege-n cãruþ*

Creaþie literarã

31

observaþiile ce ºi le fixa Alteþa Sa despre oameni ºifaptele lor. Cugetãrile filozofice, mult prea subtile ºidiverse, curgeau gîrlã în capul monahului cînd acestadormea.

Exista doar o singurã neplãcere, pe care bulhacul i-ocauza doicii.

Trebuia sã-i schimbe des pelincile de la poponeþul luialtfel micul monah înceta sã mai cugete, iar omenireapierdea atunci.

În somn, unde îºi desfãºura activitatea de bazã ºipentru care era rãsplãtit cu greul coroanei, cînd elprivea cu toatã atenþia, de la distanþã, spectacolulpestriþ al lumii ºi-i aprecia desfãºurarea la fiecare pas.Citea presa cotidianã, ca ºi pe cea apãrutã cu întîrziere.Asista la parãzi, demonstraþii ºi slujbe religioase. Seîntreþinea prin cabinete cu tot felul de miniºtri,sfãtuindu-i pãrinteºte cum sã-ºi schimbe masca ºiprelungeascã mandatul. Se plimba prin iarmaroaceunde se punea la curent cu mercurialul ºi cu ºiretlicurileprecupeþilor clandestini.

Intra la ore fixe prin încãperile în caremetalele fierb ºi se prefac cã se transformã.Era nelipsit din clãdirile unde se rãsfoieºteslova ºi se pun note din oficiu.

Asista la polemici savante ºi lua parte ladiscursuri rostite ºi dupã pauzã. Gusta dinbucatele puse la fiert ºi care otrãveauvãzduhul cu duhoarea lor. Cãlãtorea pe mãriºi oceane, prin aer ºi pe uscat, fãrã tichete ºibilet. Asculta plictisit radio-ul ºi pe suratele luiguralive, numai atunci cînd avea timp sã mairãsufle de atîta omniprezenþã.

Pe scurt, micul rege îºi construise solidfilozofia lui dinamicã, investigînd la nesfîrºittoate compartimentele sociale carefuncþionau zi ºi noapte în imperiul sãu.

Cîrcotaºii au scos vorba cã el ar fi ºterpelitde la alþii poantele din cugetãrile salefilozofice. Cum rãutatea lor a rãmasneverificatã temeinic, Alteþa Sa a triumfat de-atunci încoace. Iar docila doicã n-a maiprididit cu aºternutul în documentepreþioase, a filozofiei emisã în somn de preamicul ei rege.

Mulþi dintre cei care au trãit în veaculacestui þînc luminat, au crezut cã savanþiiTrulã ºi Coculã, cãptuºiþi cu o ºtiinþã înaltã ºiprofundã, au avut bafta sã dezgroape unimperiu de mult apus,cãruia i-a recompus, curãbdare, mecanismul social, sensul adevãratdupã care maºinãria a funcþionat la vremeaei. Grãuntele discordiei între ei ºi restul lumiis-a produs abia atunci cînd erudiþii au trecut

la activitatea lor de bazã, lucrînd sporadic la descifrareadocumentelor pe care doica a înºirat filozofia dinamicãa stãpînului ei adormit.

Pînã a nu se afla despre ce putea fi vorba îndocumente, Trulã ºi Coculã, de cum s-au vãzut o singurãdatã, au priceput din simpla încruciºare de ochi, cãdestinele lor savante se unesc, rãmîn lipite ca douã sãbiiîntr-o teacã, toatã viaþa lor nemuritoare.

Controversele între ei se datorau faptului cã ladescifrarea filozofiei micului rege, fiecare acorda un altsens cuvîntului, virgulei sau punctului folosite de autor.

(Fragment din romanul „Rege-n cãruþ” deGheorghe Poenaru, nepublicat. Redactat deMircea Puºcaºu, azi 5 noiembrie 2006.)

______________* (începutul) Rege-n cãruþ

(ºi consideraþiile sale de înaltã þinutã)

Muzicã ºi coregrafie

32

În contextual activitãþilorspecifice Centrului Judeþeanpentru Conservarea ºi Pro-

movarea Culturii Tradiþionale Boto-ºani, explicit prin preocupãrile

consecvente de culegere, valorifica-re ºi transmitere pe mai departe afolclorului muzical-literar-coregra-fic creat de cãtre oamenii acestor lo-curi, s-au remarcat serii întregi de

rapsozi, poeþi populari, meºteºu-gari-artizani sau creatori de artã po-pularã, interpreþi vocali ºi instru-mentiºti ai cântecului popular, gru-puri si formaþii de instrumentepopulare, de fanfarã care însoþesc(ºi) dansul la diverse petreceri oca-zionale sau neocazionale, scoþând laluminã ºi vehiculând creaþii ºi reper-torii de o strãlucitoare frumuseþe.Era firesc sã se întâmple aºa cãci, depe aceste mirifice plaiuri moldave,unde oamenii sunt încã orgolios do-minaþi de amintirea unei vieþi cultu-rale consistente ºi de calitate, aveausã se ridice doi dintre cei mai de sea-mã creatori ai României: poetul naþi-onal Mihai Eminescu ºi compozi-torul George Enescu.

Dacã dansul în timp, se conservãmai bine faþã de unele genuri mu-zicale care se deteriorizeazã rapid ºiinegal, aºa cum remarca distinsa

Constantin Lupu

DATINA – între tradiþie ºi performanþã

Culegerea de faþã, alcãtuitã de cãtre profesorul Constantin Lupu,înmãnunchiazã melodii de joc ºi ocazionale, riguros selecþionate pe criterii devaloare artisticã ºi autenticitate folcloric-muzicalã, provenind dintr-unrepertoriu vast, de o mare varietate ºi bogãþie, care a circulat intens în trecut ºicare se mai pãstreazã încã ºi astãzi în practica instrumentalã folcloricã dinlocalitãþile judeþului Botoºani nominalizate în aceastã culegere.

[...] Spirit pasionat ºi cutezãtor, în permanentã miºcare, neobosit cercetãtorºi cãutãtor de „perle“ muzical-folclorice, Constantin Lupu a strãbãtutmeleagurile botoºãnene, adunând sute de melodii, notându-le cu grija celuicare nu vrea sã piardã din farmecul lor original ci, printr-o transcriere fidelã, sãtindã cãtre pãstrarea esenþei melodice, prin consemnarea graficã riguroasã aspecificului modal, ritmic ºi ornamental al melodiilor.

CONSTANTIN ARVINTE9 noiembrie 1998 Bucureºti

Taraful „Datina“ Botoºani: Constantin Lupu, Constantin Negel, Nicolae Bãdeanu,Mircea Antoneac ºi Aurel Amarandei


33

etnomuziolog Speranþa Rãdulescu,“cultura muzicalã tradiþionalã aregiunii(n.r.-judeþul Botoºani) esteîncã vie, oamenii cântã mai puþindecât înainte, cu vocea sau cuvechile instrumente agro-pastoraleprecum fluierul(…), tulnicul ºi cim-poiul. Muzica privatã s-a retras însãîn beneficiul celei festive, ultima fi-ind încredinþatã formaþiilor demuzicieni profesioniºti (lãutari).”

In cercetãrile metodice efectuate

pe teren, în aproape toate locali-tãþile unde activau cunoscuþi inter-preþi, întâlnirile cu lãutarii de frunteai acestor locuri aveau sã confere cugenerozitate piese folclorice deinestimabilã unicitate ºi valoare ar-tisticã, adevãrate bijuterii muzical-folclorice. Sã-i enumerãm, aºadar,pe Stefan Avrumuþoaie, ToderiþãVulpe ºi Constantin Badurlã dinpãrþile Darabanilor, vestiþii ToaderTintã din Baranca-Cristineºti ºi Gicã

Costandache din Dorohoi, fraþii Du-mitru si Stelicã Nemþeanu dinSãveni, Ilie Sotir, zis

„Berucai”din Albeºti ºi GheorgheBorcoi, zis “Trãinel” din Victoria-Hlipiceni- toate aceste ilustre ºimemorabile figuri de lãutari fiindtrecute deja în eternitate. Cu aceeaºicãldurã ºi recunoºtinþã trebuie sã-iamintim ºi pe Vasile Ursache dinVlãdeni- Frumuºica, zona Hârlãulu(interpret la vioarã si cobzã), IonRoman zis “ Periºan” de la Adãºeni-Avrãmeni, Gheorghe Ciucur din Ha-vârna, Gheorghe Dascãlu, supranu-mit „rapsodul total”, din Tudora ºiAlecu Crudu din Prisacani- Flã-mânzi, sau fluieraºii din Draxini, Cã-lãraºi, Vorniceni ºi Hiliºeu etc.

În acest context de re-descope-rire a unui efervescent melos folclo-ric, ºi fãrã a supralicita interesulpentru muzica popularã instru-mentalã, þinând seama cã boto-ºãnenii, indiferent de zonã, subzonãsau vatrã folcloricã pe care o repre-zintã - s-au remarcat în permanenþãca dansatori înnãscuþi, de mare vir-tuozitate - a apãrut Grupul instru-mental tradiþional Datina, ce vaconstitui un performant partener deansamblu folcloric pentru nume-roase formaþii coregrafice din judeþ.Evenimentul acesta se petrecea învara anului 1978. Prima “formulã”de cinci instrumentiºti era alcãtuitãdin Constantin Lupu (vioarã- “pri-maº”), Aurel Amarandei (fluiere-uneori ºi þambal mic), ConstantinNegel (cobzã), Mircea Antoneac(braci-violã) ºi Nicolae Bãdeanu(contrabas), ultimii doi fiind instru-mentiºti ai Filarmonicii Botoºani.

Pentru autodefinire, citãm expli-caþia oferitã de cãtre ilustrul etno-log, dr. Ion H. Ciubotaru, în Cuvântînainte la lucrarea lui ConstantinLupu: “Din repertoriul Formaþiei“Datina”, Ed. AXA, Botoºani,1996:

“…cuvântul datinã are o semni-ficaþie aparte, chiar dacã dicþio-narele de uz curent îl aºeazã alãturide termenul obicei, cu o încãrcãturã

Taraful „Rapsodia“ Botoºani: Constantin Moroºanu, Cristian Spânu, DumitruAmarghioalei, Aurel Amarandei, Constantin Panaite, Constantin Butuc, Mircea Danºi Constantin Lupu

Formaþia instrumentalã „Rapsodia“ (1976), viitorul nucleu al Tarafului „Datina“Botoºani, împreunã cu Laura Lavric


34

semanticã relativ apropiatã.Datinã înseamnã ceva mai

mult decât obicei, întrucât nuvizeazã o simplã deprindere (…), cirespectarea unei rânduieli moºte-nite din moºi-strãmoºi. Datina esteun termen popular, de largã circula-þie, fiind utilizat pentru tot ce sepracticã dupã anumite reguli pãs-trate din bãtrâni.”

Dar grupul instrumental Datinanu a apãrut pe un teren sterp. Incãdin 1976 se constituise în cadrul An-

samblului folcloric “Rapsodia”, depe lângã Centrul de îndrumare acreaþiei populare, o formaþie instru-mentalã alcãtuitã din mai tineri in-strumentiºti, mulþi dintre ei pro-venind tot de la Orchestra simfonicãbotoºãneanã, cum ar fi: Mircea Dan(trompetã). Cristian Spînu (fluiere),Constantin Panaite (acordeon), Du-mitru Amarghioalei (contrabas), lacare se alãturã Aurel Amarandei(þambal mic ºi fluiere), ConstantinButuc (clarinet), Constantin Moro-

ºanu (vioarã) ºi Constantin Lupu(vioarã, dirijor). În numeroaselespectacole folclorice susþinute înjudeþ ºi în þarã de cãtre Ansamblul”Rapsodia”, un numãr de mareatracþie al programului îl constituiadialogul instrumental prezentat decãtre doi mari artiºti, virtuosi ai flu-ierului: regretaþii Aurel Amarandeiºi Cristian Spânu.

Aºa se face cã, dupã îndelungicãutãri ºi experimente de tot felul,mai mult sau mai puþin reuºite, s-aajuns la o formulã de taraf mic,opþiune conformã realitãþii satuluitradiþional botoºãnean, ºi specificãacestei zone încã din a douajumãtate a secolului al XIX- lea.

Din mãrturiile documentare aleacelor vremuri nu trebuie sã invo-cãm decât taraful ascultat de copilulGeorge Enescu („Jurjac”) în preajmasatului natal Liveni-Dorohoi, ca fi-ind “o orchestrã ciudatã, alcãtuitãdin douã viori, un þambal, un nai ºiun contrabas.”

Astfel se prezintã ºi astãzi grupulinstrumental Datina: ConstantinLupu, solist la vioarã ºi cu rolul de„primaº”, Aurel Amarandei, la fluier,tilincã, ocarinã triºcã ºi uneori þam-bal mic, Mircea Antoneac, excelentinterpret la braci (violã), Nicolae Bã-deanu, cu prestaþii de mare virtu-ozitate la contrabas, iar ConstantinNegel (zis “Ticu a lu’Nigel dinCoºula”) este (n.r. - a fost) unuldintre puþinii cobzari de vocaþie dinMoldova.

Aºa cum aprecia cunoscutulfolclorist ºi compozitor Ludovic Pa-ceag (1985) din Bucureºti, „grupulprin componenþã, repertoriul ºi sti-lul autentic þãrãnesc de interpretareaminteºte de tradiþionalele tarafurisãteºti din Moldova, cu o puternicãºi particularã amprentã localã boto-ºãneanã. Originalitatea formelor deprezentare (dialogul dintre instru-mente, preluãrile de teme de la uninstrument la altul, trecerile cursivede la rolul solistic la cel de acompa-niament etc.) a creat personalitate ºi

Taraful „Datina“ în Ungaria, 1996

Taraful „Datina“ la Festivalul Naþional al Tradiþiilor Populare, Sibiu, iulie 2003


35

renume acestui mãnunchi de talen-te populare cu atribute de unicatvaloric ºi documentar.”

Deci, trebuie luat în seamã ºifaptul cã o etapã importantã în exis-tenþa tarafului Datina o constituiaºi alcãtuirea repertoriului. Fãrã arisca sã devinã simpli colportori depiese muzicale insuficient asimilate,membrii grupului, aceºti “cãutãtoride comori”, au descoperit la inter-locutorii lor, lãutarii mai sus men-þionaþi, dar ºi la o mulþime de flu-ieraºi, cobzari, vioriºti ºi fanfaragii,piese folclorice foarte preþioase,pãstrate ºi redate în stiluri de in-terpretare arhaice, ºi chiar în teh-nici instrumentale noi, indicând cer-te mãrci de identitate.

Primele înregistrãri ale grupuluiDatina sunt realizate în anul 1979în Studiourile de Radio Iaºi. Dinacest an începe ºi “marea aventurãartisticã” a Datinei, când, rând perând, cucereºte premiile I ºi trofeelela majoritatea concursurilor ºifestivalurilor muzical - folclorice dinþarã: Suceava, Iaºi, Bacãu, Tecuci-Galaþi, Tulcea, Constanþa, Cluj, Ca-ransebeº, Deva etc.

Inregistrãrile anterioare efectu-ate de grupul Datina la Radio Iaºiºi Bucureºti, cât si la TVR, la emi-siunea “ Tezaur folcloric” s-au bu-curat de aprecieri unanime.

La trei ani de la constituire,Grupul instrumental Datina impri-mã primul disc la Electrecord, iarpatru ani mai târziu, în anul 1985,formaþia scotea cel de al doilea disc,numarul pieselor înregistrate laposturile de radio ºi TV trecând de osutã. “ Grupul instrumental Datinadevenea astfel o permanenþã în pei-sajul muzicii populare instrumen-tale româneºti”, dupã cum apreciaprof. univ.dr. Ion H. Ciubotaru.

Incã de la înfiinþare, GrupulDatina a colaborat în parteneriatcu diverse ºi valoroase formaþiicoregrafice din judeþ (Flãmânzi,Vorona, Tudora, Corni etc.), ansam-blându-se cu titulatura Datina ºi

Taraful „Datina“ pe scena Casei de Culturã Botoºani, 1994

Ansamblul folcloric „Datina“ cu formaþia coregraficã din Vorona, în spectacol înUcraina

Ansamblul folcloric „Datina“ Botoºani, în medalion Constantin Lupu


36

Constantin Lupu ºi colaboratorii sãi

Constantin Lupu ºi Constantin Negel

Aurel Amarandei ºi Cristian Spânu

Constantin Lupu, Anton Achiþei ºi Sofia Vicoveanca

Aurel Amarandei

Constantin Lupu, Constantin Negel în compania celebrului violonistamerican de origine românã Sherban Lupu, pregãtindu-se pentru un nouCD la Electrecord Bucureºti, 2003


37

Doi rapsozi populari: Ilie Sotir (vioarã) din Albeºti ºi Constantin Negel (cobzã)din Coºula

Nicolae Bãdeanu(contrabas)

Vasile Andriescu (maestru coregraf)ºi Constantin Lupu (dirijor)

Violonistul de excepþie Ilie Sotir, zisBerucai, din Albeºti

Constantin Negel, Constantin Lupu ºi Miticãªtefãnescu Una din formaþiile de mare succes ale Tarafului „Datina“: Constantin Lupu,

Constantin Negel, Mihai Cojocaru, Mircea Antoneac ºi Aurel Amarandei

Rapsodul Vasile Ursache, din Vlãdeni-Frumuºica (violonist ºi cobzar)


38

sub patronajul C.J.C.P.C.T. Botoºani,în numele cãruia a participat la nu-meroase festivaluri folclorice inter-judeþene (Tulcea, Constanþa, Vran-cea, Galaþi, Iaºi, Neamþ etc.), obþi-nând binemeritate distincþii, dar ºila alte festivaluri internaþionale (Iu-goslavia, Republica Moldova, Po-lonia etc.). Din anul 1980 ia fiinþãAnsamblul de cântece ºi dansuri

„Datina“, formaþie de sine stãtã-toare, pe lângã Centrul Creaþiei Po-pulare Botoºani, a cãrui grupcoregrafic este pregãtit cu mult pro-fesionalism ºi dãruire de cãtremaestrul coregraf Vasile Andriescu,de la aceeaºi instituþie.

Atât în formulã de Ansamblu, câtºi în cea de grup, dar ºi trio, Datinaîºi continuã seria succeselor la majo-ritatea concursurilor ºi festivaluri-lor de profil organizate în þarã, sauinvitatã la manifestãri folclorice înstrãinãtate – Republica Moldova(1980-1995), Ungaria (1985, 1996),Germania (1987), Spania (1984,1985), Ucraina (1988, 1998), URSS(1991), Bulgaria (1993), Danemarca(1996 ), Iordania (1998), SUA(1998), Italia (2003, 2004) ºi Franþa(2002, 2003, 2004, 2005 ). [ foto 14,15, 16, 17 ]. Sã reamintim cã dinanul 1993 se instituþionalizeazã cupersonalitate juridicã ºi “SOCIETA-TEA CULTURALA <DATINA>“ din Bo-toºani.

Un moment culminant din activi-tatea acestei formaþii îl constituieAnul 1996, când Fundaþia Culturalã„Ethnos” din Bucureºti acordã „PREMIUL ETHNOS“ pe 1995 domnu-lui CONSTANTIN LUPU pentru în-treaga activitate de culegere ºi valo-rificare a folclorului moldovenescprin taraful „DATINA“ din Botoºani.

Dacã ar fi sã facem acum un bi-lanþ, se cuvine a-i aminti ºi pe ceilalþitruditori pe lângã grupul Datina.Din varii motive, unii dintre ei au zã-bovit puþin în formaþie, alþii au statmai mult, iar câþiva dintre cei dragi,ne-au pãrãsit pentru totdeauna. Insãimportant rãmâne cã, atâta timp cât

au fost împreunã, s-au dãruit culoialitate si perseverenþã. “ Stejãrel “de la Flãmânzi, Mihai Hareza ºi Mi-tica Luþuc (trompetiºti), NicolaeAmarandei si George Mândra (violo-niºti), Dan Alexuc ºi Cezar Lungu(acordeoniºti), Emanuel Schiopu ºiIonicã Sandu (fluiere), membrii ac-tivi în prezent ai tarafului º.a., se potmândri, ºi pe bunã dreptate cã, încariera lor artisticã au activat ºi întaraful “ Datina “.

De-a lungul timpului taraful “Da-tina” a avut prilejul ºi onoarea sãacompanieze pe unii dintre cei maiprestigioºi soliºti vocali consacraþi,precum: Angela Moldovan, Sofia Vi-coveanca, Laura Lavric, Anton Achi-þei, Daniela Condurache ºi mulþialþii. La multe ediþii ale Festivalului-Concurs interjudeþean al cânteculuipopular moldovenesc “Satule, mân-drã grãdinã” de la Bucecea, tarafulDatina a asigurat acompaniamen-tul soliºtilor concurenþi, cât ºi a invi-taþilor în recital.

Din anul 1998, când a fost lansa-tã la Botoºani culegerea “Folclormuzical instrumental din judeþulBotoºani“ de Constantin Lupu, vo-lum prefaþat de compozitorul, fol-cloristul ºi dirijorul Constantin Ar-vinte, manifestare la care a partici-pat ca invitat ºi d-na Speranþa Rãdu-lescu, doctor în etnomuzicologie,debuteazã ºi colaborarea susþinutã aformaþiei “Datina” cu Muzeul Tãra-nului Român din Bucureºti.

Astfel cã în anul 1999 se înregis-treazã la Bucureºti prima casetã au-dio de cãtre Taraful „Datina”cu„Muzicã veche din Moldova de Sus”în colecþia „Ethnophonie”,sub re-dacþia doamnei Speranþa Rãdulescuºi editatã de cãtre Fundaþia Cul-turalã „Alexandru Tzigara-Samurcaººi Muzeul Tãranului Român.

In anul 2003, sub aceeaºi re-dacþie, se realizeazã la Bucureºti CD-ul „Sherban Lupu ºi virtuozii þãraniromâni” la care participã cu 8 piesemuzicale din judeþul Botoºani Con-stantin Lupu (vioarã) ºi Constantin

Negel (cobzã). Tot în anul 2003 se fi-nalizeazã realizarea CD-ului cu“Muzicã veche din Moldova de Sus”,în aceeaºi redacþie a d-nei SperanþaRãdulescu. Se organizeazã reuºitespectacole folclorice cu ocazia lansã-rii acestui CD atât la Bucureºti, cât ºila Botoºani.

Aflãm cã acest disc are o recenziefoarte frumoasã într-o revistã foarteimportantã pentru muzicile tradiþio-nale, ºi care se cheamã “SONG-LINES”, din Marea Britanie, semnatãfiind de un faimos recenzent SimonBroughton, cât ºi o elogioasãcronicã la “TRAD MAGAZINE”, unadin revistele cele mai importantedin Franþa. In anul 2005, acelaºi CDa mai primit Marele Premiu“Charles Cross”, ales dintre nu-meroasele CD-uri ale colecþiei“Ethnophonie”.

În prezent, începând din anul2004, în judeþul Botoºani se de-ruleazã o cercetare etnofolcloricãorganizatã de un grup de specialiºtide la Muzeul Tãranului Român dinBucureºti, condus de Speranþa Rã-dulescu, în colaborare cu instituþianoastrã, respectiv prin persoanasubsemnatului, având ca temã “Mu-zica Klezmer, mai precis muzica pen-tru evreii care au dãinuit odinioarãpe aceste meleaguri. Ca finalizare seare în vedere editarea în anul 2007a unui opus pe acestã temã, având ºiexemplificãri în mini CD-uri ataºateacestui volum ºi realizate de taraful“Datina” din Botoºani.

Nu pot încheia aceastã prezen-tare a Datinei fãrã a aduce un piosomagiu, la un an de la tercerea îneternitate, celui care a fost Con-stantin Negel, „unul din ultimii cob-zari care (a) mai exista în Moldovade Sus”... „când îºi apucã instrumen-tul, faþa moºnegelului se destinde:omul se întoarce cu gândul în tine-reþe ºi-ºi regãseºte dintr-o datã pu-terea, siguranþa, rostul ºi demni-tatea pierdute”. (Speranþa Rãdu-lescu).


39

Taifas despre muzica Klezmer- Constantin Lupu în dialog cu Speranþa Rãdulescu, doctor în etnomuzicologie,

cercetãtor ºtiinþific principal la Muzeul Þãranului Român Bucureºti -

Constantin Lupu: Doamnã Spe-ranþa Rãdulescu, de unde v-a venitideea de a cerceta muzica evreilor dinþinutul Botoºani?

Speranþa Rãdulescu: Ideea erelativ veche, ea s-a conturat sub influ-enþe ºi impulsiuni diverse. A fost maiîntâi mica mea consternare constatândcã în Sonata a III-a de George Enescuexistã niºte inflexiuni melodice pe carenu le recunoºteam ca fiind specificemuzicii þãrãneºti a regiunii. Asta esteuna. Apoi te-am ascultat pe tine, CosticãLupu, cântând anumite piese - ºi tu ºtiicare sunt acelea, pentru cã le-am inclusîn prima parte a discului pe care l-amfãcut împreunã -, mai ales hore boie-reºti, care aveau o structurã melodicãun pic mai neobiºnuitã; nu vreau sãspun cu totul neobiºnuitã, ci doar un picmai aparte. Mi-am spus atunci cã acestepiese sunt din aceeaºi familie cu finalulSonatei a III-a pentru pian ºi vioarã „încaracter popular românesc” de GeorgeEnescu. Atunci þi-am spus pentru primadatã cã ai în repertoriul tãu pieseasupra cãrora ar merita sã ne aplecãmîmpreunã cu atenþie.

Pe urmã tu m-ai condus la Periºan(n.n. Ion Roman, un viorist bãtrân ºipriceput din comuna Avrãmeni, Boto-ºani), care ne-a livrat la cerere unmaterial pe care-l cânta el în vremuriletinereþii pentru evreii din Sãveni. ªiuite-aºa, cu încetul, am constituit un micfond de melodii pe baza cãruia puteamsã pornim o cercetare nouã ºi oarecumineditã, consacratã muzicii evreilor dinþinutul Botoºani.

Pe de altã parte, în cursul vieþii meleam þinut în mânã destul de multediscuri cu muzicã Klezmer; am cititchiar articole ºi cãrþi referitoare laaceastã muzicã. Muzica Klezmer estemuzica pe care au forjat-o, cam în primajumãtate a secolului al XX-lea, evreii dinEuropa rãsãriteanã stabiliþi la NewYork. O muzicã ce ºi-a extins treptat ariade rãspândire la nivelul întregii Ame-rici, apoi a întregii lumi, dar care îºi are

originile în Rãsãritul Europei ºi cudeosebire în nordul Moldovei ºi al Ba-sarabiei. Am realizat cã cei care s-auocupat de muzica Klezmer ºtiu foartemulte despre traseul sãu american, darºtiu mult mai puþine despre rãdãcinilesale europene. ªi mi-am zis cã þinutulBotoºanilor este exact locul în care potfi cãutate ºi gãsite astfel de rãdãcini.(Toatã lumea ºtie, nu-i aºa, cã începânddin a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea, în târgurile ºi satele din pãrþile Bo-toºanilor au locuit foarte mulþi evrei.) ªiam întreprins împreunã cu tine, anultrecut, acea primã cercetare. Am con-semnat atunci cu îngrijire toateinformaþiile ºi toate melodiile care ne-au fost livrate ca fiind nu neapãrat evre-ieºti, ci preferate de evrei. ªi ne-amhotãrât sã revenim de mai multe ori înzona Botoºanilor ca sã aflãm ce opiniiformuleazã ºi alþi oameni ai loculuidespre originea ºi folosinþa acestor me-lodii. ªi aceasta pentru cã percepþialocalnicilor asupra fenomenelormuzicale din regiunea lor conteazã,sunt relevante.

Sigur, evreii sunt foarte puþini acum,ºi cei care existã sunt vârstnici ºilocuiesc în special în oraºe ; or muzicacare ne intereseazã pe noi este maidegrabã un pic ruralã. Dar existã încãîn mediul rural supravieþuitori dinepocã, români sau þigani, de la care poþisã obþii date vrednice de toatãîncrederea. Aminteºte-þi ce lucruriinteresante ne-a spus tanti Mina,bãtrâna aceea din Sãveni care, învremea tinereþii, a locuit în miezul unuicartier evreiesc, a fost prietenã cu omulþime de evrei, a învãþat limba idiº ºia vorbit-o din politeþe cu vecinii ; i-avãzut ºi i-a auzit pe evrei în viaþa defamilie ºi în viaþa comunitarã. Femeiaera prin urmare în mãsurã sã nerelateze fapte preþioase în legãturã cutoate aceste aspecte. Noi sperãm ca ºi înalte localitãþi sã gãsim oameni la fel deºtiutori. Acum, pentru cã suntem multmai bine înarmaþi decât cu un an înurmã, le vom da sã asculte piesele pecare noi deja le-am reperat ca fiindpotenþial evreieºti - sau, în orice caz,preferate de evrei - ºi le vom cere opinia

Ion Roman zis Periºan din Adãºeni-Avrãmeni, în dialog cu dr. Speranþa Rãdulescu,Avrãmeni 2004


40

în legãturã cu ele. Cu alte cuvinte, vomîncerca sã construim un corpus demelodii despre care un numãr însemnatde oameni susþin cã se cântau cu pre-cãdere la sãrbãtorile evreieºti dinþinutul Botoºani, îndeosebi în mediulþãrãnesc. Asta vrem sã facem noi ºi credcã va fi ceva destul de neobiºnuit pentrucã, îþi repet: din cîte ºtiu eu pânã acum –în fine, poate nu ºtiu destul – n-amobservat ca cei interesaþi de muzicaklezmer sã fi fãcut cercetãri de teren cuadevãrat serioase în nordul Moldovei.ªi ce-o sã obþinem la sfârºitul acesteicercetãri? Nu niºte consideraþiiirefutabile despre muzica evreiascãcare sã dãrâme universul. O sã obþinemdoar un corpus de melodii multipluvalidate de oamenii care au cunoscutmuzica evreilor botoºeneni dinperioada interbelicã ºi cea imediat ur-mãtoare. Nu va fi un corpus monu-mental, dar va fi un corpus de încredere– ceea ce e foarte important. Un corpuscare va limita speculaþiile nefondate ºiva confirma (probabil) rezultatele cer-cetãrilor mai temeinice.

C. L.: – Veniþi în întîmpinarea unuigînd mai vechi de-al meu. Întrucît încei 30 de ani de cînd sunt la Botoºaniºi cercetez aceastã zonã folcloricã autrecut prin judeþ diverºi cercetãtori-folcloriºti din Ungaria, Olanda, SUAetc., interesaþi de muzica Klezmer ºidoritori sã reconstituie prin înre-gistrãri audio-video arealul acesteimuzici; cum vã consideraþi întreprin-derea dumneavoastrã „botoºãnea-nã”? Ca pe o contracarare a acestoraºa-ziºi „cercetãtori”,care veneaupoate ºi în alte scopuri?

Sp. R.: – Este de presupus cã scopulacestor falºi cercetãtori – dacã cercetã-tori vor fi fost_... - a fost diferit de alnostru, dar nu neapãrat reprobabil. Ein-au venit în Botoºani ca sã afle cum afost cu adevãrat muzica evreilor ; au ve-nit pentru cã, aºa cum ai spus ºi tu, eraumuzicieni interpreþi sau oameni de artãcare aveau nevoie, dintr-un motiv saualtul, de ceva muzicã care sã aducã aKlezmer – pentru un concert, pentru oilustraþie de film, pentru un disc.... Ocercetare nu se face din fugã, din portie-ra maºinii. Trebuie sã revii în locul cer-cetãrii de multe ori, sã stai îndelung la

taifas cu oamenii, sã le ceri informaþiilenecesare pentru înþelegerea muzicii, sãpui întrebãrile de trei ori în trei feluri di-ferite, ca sã te asiguri cã rãspunsul e celcorect… Nici unul dintre «cercetãtori»nu a fãcut asta, ºtii foarte bine. Eu cu-nosc un astfel de personaj – care de faptnici nu e muzician, ci un meloman ame-rican foarte entuziast -, care a trecut în-tr-o goanã prin câteva sate ºi în decursde cinci zile a înregistrat o puzderie depiese. Sã ºtii cã muzicile înregistrateaºa, la iuþealã ºi fãrã informaþii susþinã-toare, nu au nici o valoare ºtiinþificã, nupoþi sã te încrezi în ele. Gîndeºte-te cãcei mai mulþi « turiºti » din aceastã cate-gorie vorbesc cu muzicianul cam aºa:„Cîntã-mi piesele evreieºti pe care le cu-noºti ºi eu am sã te plãtesc dependentde durata materialului pe care îl înre-gistrez de la tine”. Ei, este evident cãmuzicianul încearcã sã-i vîndã naivuluicît mai multe melodii evreieºti, ca sãcâºtige cât mai multe parale. Ori noi, da-cã stãm mai mult ºi punem întrebãrilegate de fiecare piesã în parte, decircumstanþa în care se cînta, de rostulei într-o petrecere sau un ritual etc., decirculaþia sa în mediile evreieºti, dar ºiîn cele româneºti etc., atunci avem posi-bilitatea sã cernem un pic informaþia, s-o nuanþãm, sã vedem în ce mãsurã esteconfirmatã de fapte. Pentru cã existã ºiadevãruri parþiale... De exemplu: „Da,este adevãrat cã aceastã piesã se cînta laevrei ; dar ea se mai cînta - îþi dau unrãspuns posibil, nu? - ºi pentru români”;sau: „se mai cînta ºi pentru þigani”...

Astfel de informaþii sporesc multvaloarea materialului muzical. Dar uninterpret poate trãi ºi fãrã ele. El nuvrea « sã ºtie despre », ci vrea sã înveþeniºte melodii inedite ºi sã le plaseze pepiaþã ca fiind evreieºti – chiar dacã, sãzicem, ele n-ar fi. Noi nu trebuie sã-ijudecãm pe « falºii cercetãtori». E însãadevãrat cã cercetãrile noastre ar trebuisã disloce ideile false pe care aceºtia le-ar putea rãspândi. De exemplu: dinunele cãrþi destul de cunoscute în Occi-dent poþi sã afli cã «hora este un jocevreiesc», ceea ce este parþial fals,parþial adevãrat, dar în orice caz esteofensator pentru toate popoarele dinperimetrul balcanic al cãror principaljoc popular este hora.

C. L.: – Þinînd cont cã muzicienii,cei care sînt evrei, cîntã mai mult saumai puþin bine evreieºte, sînt însãmuzicieni de alte naþionalitãþi(români, unguri, greci, polonezi etc.)care, la fel, cîntã mai bine evreieºtedecît muzica lor, noi am putea recon-stitui muzica de origine evreiascã dinjudeþul Botoºani?

Sp. R.: – Întrebarea ta e cam sucitã.Oricum, nu mã prea încântã formularea« de origine evreiascã », pentru cãmuzica evreilor ne este neapãrat deorigine evreiascã. In fine. În localitãþileîn care am fost noi anul trecut, amconstatat cã muzicienii care îi serveaupe evrei cu muzica preferatã erau ne-evrei. Poate cã vor fi existat cândva ºimuzicieni evrei - în alte localitãþi, pe ca-re noi nu le-am vizitat. Este de presupuscã muzicienii evrei locuiau în tîrguri, caBotoºaniul sau Dorohoiul. Deocamdatãnoi n-am întîlnit muzicieni evrei. Amîntîlnit, în schimb, romi care cîntaupentru evrei. Acest fapt nu trebuie sã nemire, cãci þiganii cîntau ºi pentruromâni ºi pentru comunitãþile þigãneºti:ei cântau pentru toþi, în stilul dorit defiecare. Am întîlnit ºi un caz destul departicular la Sãveni, unde comunitatealocalã era servitã cu muzicã de doimuzicieni români dintr-o anumitãfamilie, Nemþeanu.

Nu trebuie sã te mire faptul cã ceicare cîntau muzica pentru evrei nu erauneapãrat evrei: delegarea producþieimuzicale cãtre un grup de profesioniºtiaparþinând unei alte etnii decât cea be-neficiarã este rãspîndit în multe pãrþiale lumii. Inclusiv în România, unde, obunã parte din muzica de petrecere aromânilor este cîntatã ºi de þigani - nutoatã, dar o bunã parte. Aºa se întîmplãºi în Africa, unde grioþii – adicãmuzicienii profesioniºti de curte - eraudeseori apartenenþi unui alt grup etnicdecît acela pentru care cîntau. Nu-inimic neobiºnuit în asta. Ai sã mã în-trebi dacã aceºti muzicieni, þigani sauromâni, cîntau destul de bine muzicãevreiascã. Ei, bine! Aici e o bunãîntrebare, la care pot sã-þi rãspundparþial în felul urmãtor: muzicienii pro-fesioniºti, români sau þigani, fãceauefortul de a aproxima cît mai binegusturile comunitãþii beneficiare


41

evreieºti; ei cântau în stilul care leplãcea evreilor cel mai mult ºi le livrautotodatã piesele de care evreii erau celmai ataºaþi. Aceste piese puteau fi evre-ieºti, româneºti, germane, austriece saubalcanice ; dar stilul de execuþie eraîntotdeauna evreiesc. În fine, dacã aºintra în detalii aº complica discuþia,ceea ce nu prea vreau sã fac aici. Larîndul lor, evreii din comunitateabeneficiarã suportau ca muzica ce le erafurnizatã de ne-evrei sã nu fie neapãrataºa cum ºi-ar fi dorit-o. Aproximarea erapracticatã deci de ambele pãrþi : pe de oparte, muzicienii profesioniºti aproxi-mau cît puteau mai bine gustul evreilor;pe de altã parte, evreii înºiºi acceptauun mod de cîntare care nu era poateexact cel care le-ar fi plãcut cel mai mult.Nu? Asta înseamnã cã în procesul denegociere atît furnizorul de muzicã cît ºibeneficiarul lui fãceau concesii denaturã sã facã posibilã colaborarea. Pede altã parte, te rog sã-þi reaminteºti cãn-am spus deloc pînã acum cã studiemmuzica evreiascã din regiune; am totspus cã studiem muzica evreilor dinregiune, mai precis muzica ce se cîntapentru evreii din þinutul Botoºanilor.Asta nu înseamnã neapãrat cã muzicaera evreiascã. Dintre piesele culese denoi, cîteva sunt cu siguranþã evreieºti,dar altele nu sunt. Asta ºtim amîndoi.Oamenii cu care tãifãsuim pe teren nevorbesc cam aºa: „Piesa asta se cînta ºila evrei ºi la români, dar mai mult laromâni”; sau: „Asta se cînta ºi la evrei ºila þigani, dar mai mult la þigani.” Deci,exista un fond de piese acceptate detoate grupurile etnice din regiune, careerau cîntate probabil - aºa cum în-cercãm sã clarificãm acuma - în stiluridiferite. Noi ne-am propus sã studiemîndeaproape în ce constã stilul evreiesc,cît de mult diferã el de cel care preferatde români sau de þigani, nu? Deja ºtimcîteva lucruri. ªtim, de exemplu, cã ohorã pentru evrei era cîntatã un pic mailent, mai aºezat, mai dulce, mai«legãnat» ºi cu ornamente de un anumefel. Tu însuþi ne-ai fãcut sã remarcãmcîteva tipuri de ornamente care se apli-cau melodiilor cântate pentru evrei.Nu? Noi ne-am pus în cap sã reperãm ºisã evidenþiem trãsãturile stilistespecifice. Asta vom încerca sã facem.

Dar, încã o datã: noi nu studiemmuzica evreiascã. Nici n-ar fi cuputinþã, atîta vreme cît nu mai existãevrei în þinut. Încercãm doar sãreconstituim procesul de negociere înurma cãruia muzicanþi profesioniºtiproduceau muzica pentru evreii din re-giune.

C. L.: – ªi, odatã cu finalizareaacestor cercetãri, pe cînd vã veþi dasemnãtura, ca autor de carte, pe acestvolum?

Sp. R.: – În primul rând, ºtii foartebine cã nu voi semna singurã. O sã fim oechipã, pentru cã în echipã lucrãm laea : Florin Iordan, Cosmin Manolache,Speranþa Rãdulescu.... ºi mã tem cã ai sãsemnezi ºi tu, Costicã, dupã ce o sã tepunem serios la treabã. În al doilearând: în afarã de carte vom produce ºiun CD cu piesele muzicale validate decei mai mulþi rezidenþi în regiunea Bo-toºanilor, adicã cu piesele despre carecei mai mulþi botoºeneni spun cã secîntau pentru evrei, sau cã eraupreferate de evrei. O sã facem un disc.Probabil piesele vor fi interpretate de ti-ne în acel stil evreiesc pe care îlcercetãm împreunã. Acest disc va fiîncartelat, adicã va fi introdus într-unpliculeþ lipit în interiorul cãrþii. Poate cãîl vom produce ºi separat, caz în care vaavea broºura lui proprie. Cînd? Nu ºtiu,pentru cã vezi bine cã lucrãm la multedeodatã; ºi tu eºti ocupat tot timpul,cînþi tot timpul, pleci tot timpul… Nu potsã dau un termen. Oricum, înainte de aface trei terenuri serioase – ºi pânãacum am fãcut doar unul ! - nu avemcum sã discutãm despre o carte.

Cartea nu va rezolva problemamuzicii evreieºti, ci va pune la dispoziþiatuturor celor interesaþi – ºi îndeosebi acelor care studiazã muzica Klezmer -un corpus de piese de referinþã. Prin ur-mare, noi vom elabora un corpus. N-o sãne erijãm acum în specialiºti în muzicaevreiascã, pentru cã nu sîntem; pro-babil cã nici n-avem timp sã devenim ;sau poate nu ne interesazã îndeajuns casã devenim. Corpus acesta la care visãmva putea fi folosit în diferite scopuri.Unul din cele posibile: sã vedem în cemãsurã s-a reflectat muzica evreilor încreaþiile unor compozitori precumGeorge Enescu - pentru cã George

Enescu n-a fost fitecine ºi meritã sã-iexaminãm mai îndeaproape sursele.Altul : sã vedem cum ºi în ce proporþiegrupurile etnice în contact în aceeaºiarie culturalã se influenþeazã reciproc,dar se ºi delimiteazã stilistic unele dealtele. Dar este de presupus cã cititoruloccidental va vedea în carte doar uncorpus de documente – adicã de piesemuzicale ºi de comentarii carelumineazã rosturile lor în viaþamuzicalã a regiunii.

C. L.: – Vã mulþumesc mult. Dar,pentru cã aþi amintit de GeorgeEnescu, am auzit cã ar exista uneleecouri favorabile referitoare la CD-ulvostru cu „Muzicã veche din Moldovade Sus”. Despre ce este vorba?

Sp. R.: – Þi-am mai spus doar,Costicã: dintre toate discurile produsede Muzeul Þãranului împreunã cu fun-daþia Al. Tzigara Samurcas, discul tãu afost cel mai preþuit în Occident. Aºa s-aîntîmplat. Nu vreau sã spun cã tu eºti celmai bun violonist din lume, cã mai sunto grãmadã ca tine ; dar se întîmplã cãmuzica ta a plãcut cel mai mult. Discultãu are o recenzie foarte frumoasã într-o revistã importantã pentru muziciletradiþionale care se cheamã „Song Li-nes” din Marea Britanie, iar recenziaeste semnatã de faimosul SimonBroughton. Ai o frumoasã cronicã înpregãtire la „Trad Magazine”, care este orevistã importantã în Franþa; mi-aducaminte foarte bine cã de-acolo, dinFranþa, ne-au venit multe ecouri favora-bile pe diverse cãi neoficiale. Aceleeaºi« Trad Magazine » þi-a blagoslovit de cu-rând discul cu labelul «Bravos». Iaracum câteva zile am aflat o veste incre-dibilã: colecþia Ethnophonie, a noastrã,în care se înscrie ºi discul tãu, a primitunul din premiile Academiei CharlesCros din Franþa.

Dar întrocându-mã la întrebarea ta –cam sucitã ºi asta.... Ecourile oc-cidentale favorabile ale discului tãu n-au nici o legãturã cu George Enescu. Nutrebuie sã se aºtepte nimeni ca cinevadin Vest sã se preocupe de raporturilemuzicii populare din Botoºani cumuzica lui George Enescu. Acesteraporturi existã, fãrã îndoialã, dar eleintereseazã mai mult în România.

Bucureºti, 14.07.2005

Compartimentele instituþiei noastre

42

MUZICÃEste o certitudine faptul câ valoarea

creaþiilor muzical-falclorice botosãnene s-aimpus prin vechimea ºi numãrul considerabil demare al culegerilor de folclor, din care amintim:

- Manuscrisul muzical datat din anul 1871,scos la ivealã de cercetãtoarea Elisabeta Doli-nescu din biblioteca Familiei avocatului ºi mu-zicianului Petre Nicoleanu, preºedintelesocietãþii „Armonia“ din Botoºani, ºi carecuprinde 185 de melodii copiate integral dinpublicaþiile apãrute pânã la 1871 din colecþiile:Nikuli, Wachmam, Berdescu ºi Alex.Flechtenmacher. Acest manuscris reprezintã unimportant document de folclor muzicalorãºenesc si un valoros material pentru istoriaculegãtorilor de folclor, care prin valoarea sa, nesitueazã în faza primei culegeri de folclor muzicalromânesc, în notaþia muzicalã apuseanã, dinBotoºani;

- N.S. Caranfil - Cântece populare de pevalea Prutului- 1872;

- Elena Didia Odorica Sevastos -Cântece moldoveneºti - 1888;

- studiul Datinile poporului român cuCopacul Crãciunului, publicat îiî paginileziarului local „Curierul român“ nr.46-47 din 24deci 899, de cãtre T.T. Burada, considerat ca fiindprimul etnograf ºi folclorist din þara noastrã, carelãrgeºte domeniul de cercetare a folclorului;

- Elena Niculiþã-Voronca - Datinile ºicredinþele poporului român (1903) ºi Studiide folclor (1912);

-Simion Florea Marian - Poezii populareromâne (1869;

- Dumitru Furtunã - Izvodiri din bã-trâni, Vremi înþelepte, Cuvinte scumpe;

- studiul Pentru datinile ºi obiceiurilenoastre, semnat de Tiberiu Crudu ºi publicatîn Revista Moldovei oglindeºte dezvoltareainteresului pentru folclor, pentru pãstrareanealteratã a tradiþiei folclorice.

Institutul de folclor din Bucureºtiîntreprinde în anul 1940 culegeri de folclormuzical din judeþul Botoºani, având ca rezultat alacestei acþiuni, în volumul Instrumentelemuzicale ale poporului român de TiberiuAlexandru, (1956), publicarea poemuluipãstoresc Când a pierdut ciobanul oile, culesdin comuna Tudora. Din aceeaºi perioadã,dateazã ºi alte înregistrãri faimoase pe cilindri decearã ale unor melodii instrumentale de jocexecutate de vestitul lãutar Mihai Cogeasca,vioarã, din zona Frumuºica-Deleni, preluate ºitranscrise de Arhiva Institutului de Etnografie ºiFolclor „C. Brãiloiu“ Bucureºti de cãtreConstantin Lupu ºi publicate în recent tipãritaculegere de folclor Foldor muzicalinstrumental din Judeþul Botoºani.

Dupã înfiinþarea Casei Creaþiei Populare(1953), se resimte un avânt favorabil în muncade cercetare, culegere ºi valorificare a creaþieimuzical-folclorice, ale cãror rezultate nu întârziesã aparã. Astfel sunt tipãrite o serie de colecþii defoldor cuprinzând ºi cântece populare dinjudeþul Botoºani:

- Sunã strunã de rãsunã de GeorgeSârbu, cu 29 de melodii din judeþul Botoºani;

- Cântece ºi jocuri populare din Mol-dova de Vasile D. Nicolescu ºi C.Gh. Prichici,

în care se aflã piesa instrumentalãDoina ciobanului, culeasã din satul Buda-Co-pãlãu (1963) - Bucureºti;

- Cântece din folclorul nou de P.Delion, cu 3 cântece cu text din judeþul nostru(1965), laºi;

- Melodii de jocuri populare de P. De-lion, cu 35 de piese instrumentale þ 1967), laºi;

- Cântece populare de joc de D. Chiriac,cu 23 melodii de jocuri populare (1967),Suceava;

- Cântece din Þara de Sus de D. Chiriac,cu 11 cântece cu text ºi 6 piese instrumentale(1968), Suceava;

- Cântece ºi jocuri populare de G. Sârbu,cu 39 piese instrumentale (1969), Suceava;

- Cântece ºi jocuri populare dinMoldova de P. Delion, cu 69 cântece cu text ºi22 de melodii de jocuri, (1972), laºi;

- Stejãrel de la Guranda de IoanPrelipcean, cu melodii populare (1973),Botoºani;

- Folclor muzical din Judeþul Botoºanide Pavel Delion, cu 179 piese vocale ºiinstrumentale (1979), Botoºani;

- Folclor coregrafic din judeþulBotoºani de Vasile Andriescu, cu 127 jocuride grup, perechi ºi de câiuþi, 1980, Botoºani

- Melodii de joc din Judeþul Botoºani deDumitru Chiriac, cu 164. piese instrumentale(1981), Botoºani;

- Melodii ºi cântece din Moldova de P.Delion, cu 30 piese vocale ºi instrumentale(1981), laºi;

- Din repertoriul Formaþiei Datina dinBotoºani de Constantin Lupu, cu 81 pieseinstrumentale (1996), Botoºani;

- Folclor muzical instrumental din ju-deþul Botoºani de Constantin Lupu, cu 202piese instrumentale (1998), Botoºani.

Important de amintit este ºi faptul cã, subegida Institutului de lingvisticã, istorieliterarã ºi folclor de pe lângã Universitatea„AU. Cuza“ din laºi, s-a publicat ºi se publicã încontinuare un bogat ºi valoros material de caredispune Arhiva de folclor a Moldovei ºiBucovinei sub titlul Caietele Arhivei defolclor, însoþit fiind de un impresionantaparat critic ºi de o þinutã ºtiinþificã exemplarã(op.cit. Dumitru Lavric).

Cu o singurã excepþie, Caietele... conþin ºifolclor din judeþul Botoºani, menþionând ºicontribuþia etnomuzicologilor Florin Bucescu ºiViorel Bârleanu.

Se cuvinte sã menþionãm însã în mod de-osebit contribuþiile cercetãtorului dr. Ion H. Ciu-botaru, coordonator al întregii colecþii, boto-ºãnean de origine, cãruia îi datorãm ºi alte vo-lume de etnografie ºi folclor din judeþulBotoºani.

Dintre domeniile de activitãþi specifice aleinstituþiei noastre, domeniul muzical este celcare are ca obiective prioritare studierea,culegerea si valorificarea prin diverse mijloace afolclorului muzical din cuprinsul judeþului,descoperirea de noi talente interpretative alegenului muzical ºi crearea cadrului stimulativ deafirmare a acestora prin organizarea pe planlocal a diferitelor manifestãri cultural-artistice cucaracter competitiv, acordarea asistenþei despecialitate atât interpreþilor cât ºi formaþiilor

muzicale de amatori (folclorice, corale, demuzicã uºoarã etc), facilitarea ºi sprijinireaparticipãrii lor la festivaluri ºi concursuri interju-deþene, naþionale sau internaþionale, înregistrãriaudio-video.

În plan judeþean, s-au impus de-a lungul a-nilor câteva manifestãri cultural-artisticemuzicale de tradifie, care ºi-au câºtigat unbinemeritat prestigiu în þarã. In ordinecronologicã, este vorba de: Festivalul concursnaþional de muzicã uºoarã româneascã„Mãrþiºor dorohoian“, ediþia a XXV-a,Festivalul-concurs interjudeþean al cânteculuipopular moldovenesc „Satule, mândrãgrãdinã“, ediþia a XV-a, Zilele creaþiei ºicreatorilor populari din judeþul Botoºani,ediþia a V-a, Festivalul Colindei, ediþia a Vll-a.

Continuând tradiþia unor vestiþi lãutari ai a-cestor meleaguri ca: Neculai Paraschiv, ªtefanAvrumuþoaie, Toader Þintã (Cristineºti) -Boto-ºani, Gheorghe Costandache (Dorohoi), fraþii D.ºi ªt. Nemþeanu (Sãveni) ºi mulþi alþii, ca argu-ment pentru unele din valenþele folcloruluimuzical botoºânean stau ºi numeroasele înre-gistrãri Radio-TV, discuri „Electrecord“, mai nouCD-uri, realizate de talentaþii interpreþi vocali ºiinstrumentiºti din judeþ (Laura Lavric, DanielaCondurache, Anton Achiþei, Viorica Galan, Brân-duºa Covalciuc, Celina Râznic, Ioan Prelipcean,Doru Farcaº, Aurel Amarandei etc.) ºi de forma-þiile instrumentale Orchestra „Rapsozii Boto-ºanilor“, Taraful „Datina“, Fanfara „Ar-monia“.

Chiar ºi o sumarã analizã ne aratã cã judeþulBotoºani se constituie în ultimii ani într-oprezenþã cvasipermanentã pe scenele marilorconcursuri ºi festivaluri interjudeþene, naþionaleºi internaþionale. Mesagerii folclorului nostru auadus lauri binemeritaþi nu numai la confruntãriartistice din þarã (Craiova, Constanþa, Tgjiu,Tulcea, Curtea de Argeº, Cluj, Caransebeº etc.)dar ºi de peste hotare, în Finlanda, Algeria,Maroc, Rusia, Germania, Spania, Danemarca,Iugoslavia, Polonia, Iordania ºi Bulgaria.

Aducerea folclorului muzical ºi coregrafic pescenele sãlilor de spectacole, adicã scoatereafolclorului din contextul spontan de manifestare,este un fenomen care ia o crescândã amploare.Aceste spectacole reclamau un aport însemnat alspecialiºtilor muzicieni ºi coregrafi.

COREGRAFIEEste un lucru binecunoscut câ o formã

specificã de exprimare a vieþii spirituale apoporului nostru este dansul (jocul) de o bogãþieºi frumuseþe fãrã seamãn, mãrturie incontes-tabilã a vitalitãþii ºi optimismului sãu. Ca ºicântecele, jocurile populare româneºti suntdiferite de la o zonã a tãrii la alta [pe planorizontal), cât ºi în cadru! aceleeaºî zone, iarrepertoriul lor, pe cât de bogat pe atât de variat,aparþine mai multor straturi stilistice.

Existã, aºadar, un foarte mare numãr detipuri de dans în folclorul nostru, care sediferenþiazã din punct de vedere coregrafic,melodic ºi ritmic.

Dar ºi în cadrul aceluiaºi timp coregrafic, deexemplu hora, existã numeroase melodii, stra-tificate la rândul lor în vechi ºi noi, cât ºi în localesau cu o întinsã razã de rãspândire.

In judeþul nostru, ca de altfel în întreaga


43

þarã, componenta jocurilor populare seconstituie în bãrbãteºti, femeieºti si mixte,ele desfãºurându-se exclusiv pe muzicã cupredominanþa celor din urmã. Melodiile de jocsunt susþinute de scurte poezii, de obicei, catrenecu conþinut glumeþ satiric, ºi adesea improvizatepe loc, strigãturile. Strigâtura este una dincategoriile folclorice cele mai viabile, cu multipleposibilitãþi de înnoire. Profesorul DumitruLavric, într-un articol intitulat Folclorbotoºãnean într-o colecþie de prestigiu -Caietele Arhivei de folclor, oprindu-se spreexemplificare asupra volumului IV al colecþiei[Strigãturi din Moldova), considerã specia -alãturi de repertoriul Anului Nou -una din celemai bogate (dar ºi mai puþin studiate) dinfolclorul botoºãnean.

Se remarcã bogãþia strigãturilor de jocspecifice dansurilor populare Batista, Bãtuta,Hora, Roata, Sârba si de atmosferã: satirice,de dragoste ºi dor, de necaz, meditaþie, sociale,de nuntã ºi petrecere.

Tot în aceastã categorie a strigãturilor,alãturi de cele propriu-zise, exemplificate maisus, se aflã ºi cele de comanda, care indicãfigurile ºi modul de desfãºurare a dansului, elefiind însoþite de interjecþii, chiuituri, fluierãturi.Strigãturile le rostesc îndeosebi bãrbaþii.

Enumerând succint trãsãturile specifice alejocurilor populare, acestea se clasificã astfel:dupã funcþie (rituale ºi propriu-zise), din punctde vedere coregrafic (de cerc, de linie, decoloanã ºi de perechi), dupâ modul deexecuþie, dupã tempo sau miºcare {rapide, vii,pasionate - cele mai numeroase -, lente: Hora,Rara, De-a lungul etc,), din punct de vederegeografic generale: Hora, Sârba, Brâui ºijocuri locale: de ex. în Moldova: Arcanul, Corã-ghiasca, Cãrãºelui, Triliºeºtii, Ursâreasca,Polobocul, ªchioapa, Jumãtate de joc etc.).

In judeþul Botoºani, cu o vechime nedelimi-tatã în timp, se practicã jocuri populare cu unstrigãt specific local cum ar fi: Sârba cunãframã, Corãghiasca, Mãrgineanca, Carasulºi Bãtaia - de la Flãmânzi; Polca-n cruce,Þânþâraºul, Cârãºelui ºi Ciobãneasca, Inlocalitãþile Cãlãraºi, Hlipicenî ºi Santa Mare;Meriºorul, ªapte sãptãmâni în post - laAvrâmeni; Cumãtriþa, Trei neveste, ªoticu-npatru-la Fundu Herfii ºi Ibâneºfi; Corbuºorui- laSmârdan Suharãu; Polcuþa, Bãtrâneasca ºiBãtuta - la Chiscovaia Vorona; Boghii, Bãtuta ºiCiobãnaºul la Sarafineºti Corni; Ileana dinSinãufi, Oira ºi Bãtuta - la Rogojeºti Mihãilenî;Plãcintele, Bucherulºi Poticnitã \a Dobârceni.

O particularitate distinctã a jocurilor po-pulare incluse în categoria dansurilor rituale(dupã funcþia lor) este marea diversitate ºifrumuseþea aparte a jocurilor de câiuþi legate deciclul sãrbãtorilor de iarnã. Dacã muzicajocurilor a fost aleasã ºi scrisã dupã o metodã decercetare înaintatã, latura coregraficã a începutsã fie studiatã abia dupã înfiinþarea Institutuluide etnografie ºi folclor în 1949, având caînaintaºi cercetãtorii coreologi Vera Proca-Ciortea, Anca Ghiurghescu, Andrei Bucºan ºiConstantin Costea, urmaþi de Gheorghe Baciu,Popescu Judeþ, Tita Sever, Theodor Vasilescu,ultimii doi specialiºti întemeind actualul sistemde notare coregraficã ºi în judeþul nostru. Odatãînfiinþatã Casa Judeþeanã a Creaþiei Populare, în

centrul preocupãrilor specifice ale instituþiei seva afla cercetarea, culegerea ºi valorificareafolclorului coregrafic din zona Botoºanilor,având ca rod al acestor strãdanii susþinute întimp apariþia lucrãrii Folclor coregrafie dinjudeþul Botoºani de Vasile Andriescu(majoritatea jocurilor exemplificate mai sus suntcuprinse ºi în aceastã culegere alãturi deJocurile de cãiuþi).

Miºcarea coregraficã a formaþiilor artisticede amatori din judeþ se distinge atât prinvaloarea lor intrinsecã, ca grup fie mixt, maipuþin bãrbãtesc ºi de femei, cât ºi în componenþaunor ansambluri de cântece ºi dansuri folclorice,de datini ºi obiceiuri, cu participãri ºi prezenþenotabile la diverse ºi prestigioase festivaluri ºiconcursuri judeþene, interjudeþene, naþionale ºiinternaþionale. Menþionãm astfel manifestãrileorganizate anual în judeþ: Sãrbãtoarea Holdei,Laleau pestriþã, Cânt ºi joc pe Valea Jijiei,Holda de aur, Serbãrile pãdurii ºi Datini ºiobiceiuri de iarnã, dupã care cele din þarã:Tulcea, Tecuci, Tg. Mureº, Prislop, Sighet, laºiTechîrghiol, Sibiu, Braºov, Bacãu, Vâlcea etc,manifestãri artistice de interes naþional, la care s-au remarcat formaþii ºi ansambluri dinlocalitãþile: Flãmânzi, Tudora, Vorona,Sarafineºti-Corni, Fundu Herþii, Ungureni,Cãlãraºi, Hlipiceni, Broscãuþi, Brãieºti, Bucecea,Avrãmeni, Vf. Câmpului etc.

Demne de menþionat sunt ºi prezenþeleexterne ale formaþiilor coregrafice din judeþ, încadrul unor schimburi culturale sau festivaluriinternaþionale de folclor din: Republica Moldova(raioanele Fãleºti, Râºcani, Edineþ, Glodeni cât ºila Chiºinãu), Iugoslavia (Zagreb, Ohrîd), Polonia(Zeliona Gora), Bulgaria (Pernik), Finlanda(Kaustinen), Algeria (Tizi-Ouzu), Maroc (Tanger),Spania (Orense, Lugo, Ferrol), Franþa (Belfort),Danemarca (Horring) ºi Iordania (Jerash),Ucraina (Cernãuþi) º.a., la care au participat ºi s-au distins ansamblurile artistice din: Corni,Tudora, Flãmânzi, Cofuºca, Darabani, Ungureniºi Botoºani (Rapsodia, Datina - ale CentruluiJudeþean al Creaþiei Populare ºi Botoºanca alCasei de Culturã a Sindicatelor). In acest sens ºi-au adus contribuþia cu multã pasiune ºi dãruireinstructori dansatori ai unora dintre acesteformaþii, printre care menþionãm: Dumitru Creþu(Flãmânzi), Dumitru Aruxandei, Aurel ªtefan,Mihai Chelãrescu ºi Dumitru Doroftei (Vorona),Dumitru Crap, Vasile ªerpe ºi Vasile Ungureanu(Tudora), Gheorghe Talpiz ºi Mihai Jugaru (Sara-fineºti-Corni), Gheorghe lonifã (Ungureni),Mihai Bãlan (Hiipiceni), Lucica Matache (FunduHerþii-Cristineºfi), Mihai Fediuc ºi Ion Vizitiu(Botoºani), Constantin Ciubotãraºu (VârfuCâmpului), Mãria Olaru, ªtefan Haldan (Griviþa -Cordãreni), Constantin Anitei (Brãieºti),Letiþia Cobâlã (Avrãmeni), Stanislav Gompelea(Bucecea) ºi mulþi alþii.

O datorie de onoare ne rãmâne aceea depãstrare a folclorului coregrafic din judeþ,valorificarea lui atât prin culegeri cît ºi printransmiterea acestuia generaþiilor tinere.

LITERATURÃ-TEATRUAcest sector se defineºte prin activitatea de

cercetare, conservare ºi valorificare a folcloruluiliterar, de la poezia anonimã în toate formele eilirice ºi epice pânã la creaþiile de gen ale poeþilor

þãrani, precum ºi activitatea de creaþie literarãcultã din cadrul cenaclurilor ºi cercurilor literaresau a individualitãþilor existente pe razajudeþului Botoºani. De asemeni urmãreºteactivitatea culturalã în domeniul teatruluipopular ºi al teatrului de amatori; valorificãscenic sau prin tipãrituri fondul existent,urmând tradiþia de gen în teritoriul judeþului.

În acest sens, sectorul literaturã-teatru, de-alungul anilor, prin activitatea salariaþilorangajaþi la acest sector (Dumitru Tiganiuc, Vasilelancu, Corneliu Fotea, Lucian Valea, TeodorBrãdescu, Elena Rãus, Dumitru Lavric, MãriaDiaconescu, Emil lordache ºt Gellu Dorian) avalorificat patrimoniul existent prin urmãrireaactivitãþii cenacliere, tipãrind antologii care aucuprins creaþiile, în special lirice, ale poeþilorbotosâneni, cum ar fi: Fântâna Soarelui(1971) ºi Arc de triumf (1975). Dar înainte deacestea trebuie amintite lucrãrile din domeniulfolcloric tipãrite sub îngrijirea acestui sector: DeAnul Nou, culegere realizatã de Vasile lancu,Folclor poetic (cântece ºi strigãturi din judeþulBotoºani) antologie alcãtuitã de Ion H.Ciubotaru, Folclor din judeþul Botoºani(culegere realizatã de Ion Aniþei, Stelian Cârstianºt Vasile lancu) în 1969, Folclor din judeþulBotoºani (teatru popular), culegere realizatã deDumitru Lavric (1976), Folclor din judeþulBotoºani [poezie epicã), culegere realizatã deDumitru Lavric (1977). In 1979, printr-uneveniment editorial, a fost editatã o casetãcuprinzând un numãr de 20 de scriitori caretrãiau ºi scriau în judeþul Botoºani (Victor Tei-ºanu, Lucia Olaru Nenati, Dumitru Tiganiuc,Mihai Lãu, Aurelian Gulea, Mihai Marciuc,Valerian Topa, Elisabeta Vartic, Gellu Dorian,George Luca, Val Talpalaru, Mircea Oprea, Con-stantin Dracsin, Dumitru Necºanu, DumitruIgnat, Dorin Baciu, Neagu Marcel Ciucaºu,Constantin Bojescu, Mihai Munteanu ºiVal.Guraiiuc). De asemenea, pânã în 1989, aufost editate ºi alte culegeri tematice, în specialorientate pe un singur aspect, cel ideologic, care,negreºit, nu reprezentau fondul de bazã alactivitãþii acestui compartiment.

Din 1983, în grija acestui sector, a revenit ºieditarea revistei „Caiete botoºãnene“, care,printr-o decizie, apãrea lunar în corpul revistei„Ateneu“ din Bacãu. Din decembrie 1989, revistaºi-a schimbat denumirea în Hyperion ºi apãrea laBotoºani. Apariþia ei sporadicã, din lipsã defonduri, a fãcut ca de la numãrul 84, câte auapãrut pânã atunci, în opt ani, sã mai aparã doar45 de numere. Revista acum are o apariþietrimestrialã. Este editatã de Fundaþia Culturalã„Hyperion-Caiete botoºãnene“, în colaborare cuInspectoratul Judeþean pentru Culturã Botoºaniºi Centrul Judeþean al Creaþiei PopulareBotoºani. Tiparul este asigurat printr-o subvenþiede la Ministerul Culturii România. Are 84 depagini ºi prezentare graficã deosebitã. În prezenta ajuns la numãrul 166.

Activitatea sectorului literaturâ-teatru, înce-pând cu 1990, s-a modificat, preluând ceea ce-arãmas valoros din tradiþia instituþiei: tipãrirearevistei, Festivalul Naþional de Poezie ºi interpre-tare criticã a operei eminesciene „Porni Lucea-fãrul...“, (înfiinþat în 1982) ºi Festivalul Naþionalde interpretare a piesei de teatru într-un act„Mihail Sorbul“ înfiinþat în 1980 (festivalul se


44

desfãºura la Sãveni, în organizarea Casei orã-ºeneºti de Cultura în colaborare cu instituþianoastrã). Din 1991 s-a hotãrât ca Festivalul deteatru pentru amatori „Mihail Sorbul“ sã sedesfãºoare la Botoºani, din doi în doi ani,alternând cu Concursul naþional de creaþie apiesei de teatru într-un act „Mihail Sorbul“, dincare pânã în prezent au avut loc cinci ediþii.Pentru a conserva ºi valorifica piesele de teatrupremiate, s-au editat patru antologii cuprinzândpiesele de teatru premiate. De asemenea, s-aeditat o serie de antologii cuprinzând creaþiilepoeþilor ºi eseiºtilor laureaþi la ediþiilefestivalului de poezie „Porni Luceafãrul...“.

Pe lângã aceste festivaluri de creaþie ºi in-terpretare, sectorul literaturã-teatru a realizat ºialte proiecte culturale, precum: „Scriitori pe me-leaguri natale“, ediþii de primãvarã ºi toamnã, încolaborare cu Cenaclul din Botoºani al UniuniiScriitorilor din România ºi Inspectoratul Jude-þean pentru Culturã Botoºani; Colocviile revistei„Hyperion-Caiete botoºãnene“; Concursul Jude-þean de creaþie literarã ºi artã plasticã pentruelevi „Nicoarã“, ediþia I, în colaborare cuFundaþia Culturalã „Nicoarã“ Botoºani;„ªezãtorile iernii“ (ºaisprezece ediþii, organizateîn colaborare cu Cãminele Culturale din teritoriuîn luna februarie a fiecãrui an).

Sectorul literaturã-teatru a luat parte efectivla activitãþile de cercetare iniþiate de Centrul Ju-deþean al Creaþiei Populare în teritoriu. Astfel s-arealizat studiul Oraþiile de nuntã si strigãtu-rile de joc din comuna Mitoc. În curs de deru-lare sunt cercetãrile în subzonele etnofolcloriceVorona, Flãmânzi, Mitoc ºi Valea Siretului. In ur-ma unor studii comparative, plecând de la fondulexistent, au fost editate, dupã 1989, urmãtoareleculegeri de folclor: Teatru popular ºi jocuride cãiuþi din judeþul Botoºani (Vol. I, volumrealizat de soþii Silvia ºi Vasile Andriescu ºiîngrijit de Gellu Dorian), Colinde, colinde...(din poezia obiceiurilor de Crãciun ºi Anul Noudin Vorona-Botoºani), Poezie popularã dinjudeþul Botoºani (culegere de Al. Bardieru),Pe sub poale de pãdure (culegere realizatã deprof. Vasile Ungureanu, din comuna Tudora),Folclor din satele Suliþa ºi Dracºani,judeþul Botoºani (culegere realizatã deînvãþãtorul ªtefan Ciubotaru). De asemenea, învederea valorificãrii operei folcloriºtilorbotoºãneni, în îngrijirea sectorului literaturã-teatru, au fost editate douã volume din opera luiTiberiu Crudu (De pe la noi ce-a fost odatã,Vol. I ºi Cum s-a mãritat Mãriuca Mãnditei,Vol. II), îngrijitorul ediþiei fiind prof. univ.Gheorghe Macarie. In pregãtire sunt ºi altelucrãri valoroase care vor vedea lumina tipa-rului, precum ºi proiecte monografice zonalecare vor conduce la realizarea Ghidului etno-foldoric al Judeþului Botoºani.

De remarcat este faptul cã cele douã marifestivaiuri-concurs de creaþie, de nivel naþional,au ajuns la ediþii ce dau caracterul tradiþional, ºianume Festivalul Naþional de Poezie ºiinterpretare criticã a operei eminesciene„Porni Luceafãrul...“ a ajuns la ediþia a XXV-a,iar Festivalul Concurs naþional de creaþie ºiinterpretare a piesei de teatru într-un act„Mihail Sorbul“ a ajuns la a XX-a ediþie (inter-pretare], iar creaþia la a V-a ediþie.

In urma derulãrii celor 25 ediþii ale Festiva-

lului „Porni Luceafãrul...“ statistica aratã cã îndecursul anilor s-au primit peste 3.000 de plicuriconþinând poezie ºi eseuri, din care aproximativ160 de autori au fost premiaþi. Unii creatori auluat premii ani la rând. Ceea ce este importanteste faptul cã la buna desfãºurare a acestuiimportant festival de poezie dedicat debutanþilorîºi dau concursul an de an 16 din cele maiimportante reviste de culturã din România ºi 10edituri. In urma concursului au publicat cãrþi deversuri 50 poeþi, unii dintre ei deja nume înspaþiul tinerei poezii româneºti. Amintim doarpe Cristian Bãdiliþã, Horaþiu Ioan Laºcu, DanLungu, Ana Mãria Zlãvog, Cristina Cîrstea ºi alþii.

De asemenea, statistica celuilalt festival, dedata aceasta de teatru, este impunãtoare. Lainterpretare este un pic mai complicat de realizato statisticã. Dar s-au prezentat pe scenelebotoºãnene formaþii de teatru de amatori dinjudeþele laºi. Prahova, Vrancea, Vaslui, Galaþi,Satu Mare, Zalãu, Timiº, Suceava, Bistriþa Nãsãudºi municipiul Bucureºti, precum ºi judeþulBotoºani.

Dintre tinerii dramaturgi premiali laConcursul de creaþie amintim pe Cristian Bãdi-liþã, Aurel Andrei, Al. Pârãu, Dan Cojocaru, DanaMîndru, Dinu Mihai, Dan Lungu, ConstantinCubleºan, Aurel Luca, Adrian Þion ºi alþii.

Din anul 2000 pânã în anul 2004 ConcursulNaþional de Interpretare a piesei de teatru într-un act „Mihail Sorbul“ n-a mai avut loc, organi-zându-se doar o ediþie a secþiunii de creaþie, fina-lizându-se cu editarea unei antologii cuprinzândpiesele de teatru ale dramaturgilor premiaþi.

Considerãm cã sectorul literaturã-teatru îºijustificã existenþa ºi, mai ales, pe viitor, îºi vaorienta activitatea mai mult spre cercetarea ºivalorificarea fondului existent în bazinul etno-cultural al judeþului Botoºani.

ETNOGRAFIE, MEªTEªUGURIPOPULARE, ARTE PLASTICE

In societatea contemporana caracterizataprin expansiunea tehnicii de dezvoltareindustriala, valorile culturale ºi artistice realizatede-a lungul unei experienþe milenare de spiritulcreator al omului prin activitatea sa manualã,departe de a cãdea în desuetudine, capãtã osemnificaþie eticã ºi esteticã activã, realitatevalabilã ºi în cazul zonei etnografice Botoºani.

Cu un specific bine definit pe harta et-nograficã a tãrii, zona Botoºanilor oferã bucuriadescoperirii unor valori autentice în domeniulartei populare tradiþionale în diversele salecompartimente (arhitecturã, interior þãrãnesc,textile de interior, port popular, ceramicã º.a.)

In scopul conservãrii ºi revigorãrii tradiþieiºi creaþiei contemporane a meºterilor popularidin zonã (þesãtoare, cojocari, olari etc). CentrulJudeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Botoºani - sectorul etno-grafic prin specialistul de resort, împreunã cuconducerea institutului desfãºoarã o activitatesusþinutã axatã pe o problematicã complexã:cercetare de teren efectuatã în tot judeþul,pentru cunoaºterea la zi a numãrului demeºteºugari, a categoriilor de produse obþinute,sursele de materii prime existente, modalitãþi deverificare a produselor create etc.

Paralel cu aceastã cercetare, numeroase au

fost activitãþile de punere în valoare a tradiþieiexistente în zona Botoºaniuluî în domeniul arteipopulare ºi a meºteºugurilor, îndrumareadirectã, pe teren, a creaþiei meºteºugãreºtiavând drept rezultat obþinerea unor produse demare valoare artisticã ºi autenticitate deosebitãcum ar fi spre exemplu: scoarþe, lãicere,ºtergare, împletituri (Corni, Vorona, Vârfu-Câmpului, Todireni º.a.)

In multe localitãþi ale judeþului unde filonultradiþiei este încã puternic ºi multe domenii aleartei populare locale (textile de interior, pre-lucrarea artisticã a lemnului, împletituri º.a.)sub îndrumarea directã a Centrului de Creaþieprin specialistul de resort, s-au organizat punctemuzeale ºi muzee sãteºti ce constituie adevãrate„ºcoli“ pentru atragerea ºi educaþia tinerei ge-neraþii ºi practicarea unor meºteºuguri tradi-þionale aflate în pericol de dispariþie (Vârfu-Câmpului, Dersca, Dimãcheni, Stãuceni º.a.)

Confruntãrile din cadrul unor manifestãride nare amploare (Festivalul naþional al tradi-þiilor populare, ed. a III-a Sibiu - iulie 2003) s-aufinalizat prin recunoaºterea unanimã de cãtrespecialiºti a valorii textilelor de interior, a mãºti-lor provenite de la Tudora ºi Vorona, premiate ºiselectate pentru a fi oferite vizitatorilor de pre-tutindeni, în standurile cu vânzare ale Muzeuluiîn aer liber din Dumbrava-Sibiu. Toate acesteaapar ca o consecinþã directã a muncii de îndru-mare a creatorilor respectiv de cãtre specialistuletnograf, în spiritul respectãrii filonului valorosal tradiþiei. Preocuparea pentru respectarea tra-diþiei în confecþionarea ºi-n ornamentareacostumului popular din zonã, a stat de ase-menea în atenþia Centrului de Creaþie a spec-trului etnografic prin specialistul de resort.

In întâlnirile de lucru cu directoriicãminelor culturale din judeþ, în deplasãrileefectuate pe teren s-au specificat aspecte legatede specificul costumului popular din zonaBotosaniului dându-se lãmuriri concrete în ve-derea realizãrii, acolo unde existã posibilitatea,a unor costume populare reprezentative pentruzona Botoºaniului.

Cu ocazia Festivalurilor folclorice organiza-te la Vorona, Tudora, Vlãdeni, Avrãmeni, Buce-cea, Vârful-Cârnpului º.a. s-au acordat ºi di-plome pentru autenticitatea costumului, þinutascenicã fãcându-se de cãtre specialistul etnografºi recomandãrile de rigoare.

Promovarea adevãratelor valori ale arteipopulare tradiþionale din zona Botosaniului s-arealizat ºi printr-o colaborare susþinutã cuDirecþia Judeþeanã de culturã, aºa cum estefiresc ºi normal între instituþii ºi oameni careslujesc acelaºi ideal.

Pentru perceperea unor aspecte ale activi-tãþii Centrului de creaþie al judeþului Botoºani ºidomeniul culturii noastre tradiþionale de cãtremarele public ne-au fost alãturi radioul, presa,televiziunea.

Aceste activitãþi proprii instituþiei noastrevor continua ºi-n viitor având aceleaºi obiective:pãstrarea ºi revigorarea tradiþiei ºi artei po-pulare a zonei etnografice Botoºani, cunoaº-terea ºi perpetuarea acestor tradiþii de cãtre tâ-nãra generaþie, identificarea celor mai oportunemetode de promovare a adevãratelor valori cepot constitui marca identitãþii noastre etno-culturale.

tara-de-sus-1-2-2006

Documents