Metoda interguvernamentalMetoda federalistMetoda funcionalist a lui Jean MonnetMetoda comunitar

Denumita i diplomatic, ea const n colaborarea internaional tradiional dintre state. n organizaiile clasice, organul de conducere reunete reprezentanii statelor participante i de regul, hotrte n unanimitate. Statele ii pstreaz ntreaga suveranitate. Nu se ajunge la integrare.Exemple: Consiliul Europei, NATO, OSCE i celelalte organizaii internaionale. Metoda este folosit n pilonii 2 (PESC) i 3 (cooperarea poliineasc i judiciar n materie penal) ai Uniunii Europene, n care rolul principal aparine statelor membre, i nu instituiilor comunitare. Adrew Moravcsik a dezvoltat o versiune mai riguroasa a metodei interguvernamentale. Moravcsik a aplicat cadrul analitic al interguvernamentalismului la cinci etape eseniale n construcia european:1.negocierea Tratatelor de la Roma2.consolidarea pieii comune i a Politicii Agricole Comune (PAC) (1958-1983)3.organizaarea primului experiment n cooperarea monetar i instituirea Sistemului Monetar European4. negocierea Actului Unic EuropeanNegocierea Tratatului privind Uniunea Europeann baza acestor studii de caz, Moravcsik a formulat urmatoarele concluzii:(1) Opiunile majore n favoarea Europei reflectau preferinele guvernelor naionale, nu preferinele organizaiilor supranaionale.(2) Aceste preferine naionale reflectau mai degrab balana intereselor economice dect dezideratele politice ale politicienilor sau strategiile de securitate naional.(3) Rezultatele reflectau puterea de negociere corespunztoare fiecrui stat ; delegarea autoritii decizionale ctre instituiile supranaionale denota mai curnd dorina guvernelor de a se asigura c angajamentul tuturor participanilor la nelegerea ncheiat vor fi ndeplinite dect ideologia federalist sau convingerea n eficiena inerent a organizaiilor internaionale.

Sistemul federal este supranaional. Deciziile se iau cu majoritate de voturi, ceea ce implica o limitare esenial a suveranitii naionale, deoarece un stat membru al federaiei nu mai poate bloca decizia prin veto. n trecut, federalitii europeni doreau adoptarea unei constituii federale, dup modelul SUA.Uniunea European a federalitilor a adoptat Manifestul de la Ventotene i a nceput s fac presiui pentru convocarea unei conferine internaionale care s elaboreze o constituie federal pentru Europa. Acest proiect ambiios a avut menirea de a realiza ceea ce Milward a numit: valul de speran ntr-o lume mai bun i ntr-un alt viitor al rasei umane, care sa rostogolit de-a lungul Europei i care includea un flux extraordinar de entuziasm pentru federaia european.Strategia UEF era de a exploata distrugerea structurilor politice existente cauzat de rzboi pentru a construi un nou nceput pe o temelie total diferit de Europa statelor naionale. Scopul declarat viza o ruptur total de vechea ordine a statelor-naionale i elaborarea unei constituii federale europene. Totui organizarea unui congres a durat destul de mult. n cele din urm , Congresul a avut loc la Haga n mai 1948. n acel moment, sistemele politice naionale erau deja restabilite, iar reuita Congresului a fost iniierea unei organizaii interguvernamentale , Consiliu Europei, care nu reprezinta noua ordine constituional de tip federal la care au sperat federalitii. Ulterior, muli federaliti s-au ndreptat spre ideea unei integrri treptate, ce a fost concretizat cu succesc n cadrul Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului.Cel care a pus bazele doctrine functionaliste a fost romanul David Mitrany(1888-1975). In argumentarea teoriei sale, Mitrany s-a folosit de exemplul activitatii lui Monet din primul razboi mondial, intinderea intergritatii varia de la caz la zax, potrivit unor considerente practice. Mitrany detesta idea de integrare regional, considerind ca pe aceasta cal ear renaste rivalitatea dintre state-pe care dorea sa o depaseasca- sub forma rivalitatii dintre blocurile regionale,Cautand o solutie de durata pentru gravele problem ale Europei, JM a evaluat situatia din punct de vedere practic. Astfel, conditia pentru asigurarea pacii era includerea Germaniei in acordurile europene, cu un statut egal cu al celorlalti participanti.pe de o parte el vedea in bazinul carbonifer din Europa de Vest un intreg pe care natiunile l-au divizat artificial, prin numeroase frontier. In spiritul conceptiei functionaliste, JM a pornit de la nevoile comune ale statelor. Ideea lui era ca, daca Europa unita nu se poate raliza dintr-o data, ea se poate cladi pas cu pas, integrand statele mai intai pe un sector de activitate ingust, dar vital. Legaturile economice vor crea solidaritati concrete, declasand un proces ce va cuprinde si alte domenii. Se va ajunge, astfel, la o uniune economica mai larga si in final, la integrarea politica. Integrarea inlocuieste vechea forma de integrare intre state. Organizatia economica a lui JM are un caracter puternic supranational. Statele transfera esentialul capacitatii de decizie Inaltei Autoritati independente, ale carei acte sunt obligatorii pt state si pentru intreprinderi. Pentru rezolvarea oricaror litigii izvorite din activitatea comuna se instituie o Curte de Justitie ale carei decizii au putere de lucru judecat.Pentru JM, crearea unei comunitati cu profil economic, asadar integrarea economica, reprezinta numai un mijloc de a birui inertia statelor, o cale spre realizarea scopului principal, car este uniunea politica (federatia europeana)Dupa esecul Comunitatii Europene de Aparare, ideea unei structuri cu un pronuntat caracter supranational nu mai era de actualitate. Pe de alta parte, relansarea proiectului European prin TCEE s-a facut pe o scara mult mai extinsa descit sectorul ingust in care s-a experimentat CECO, iar statele nu puteau concepe renuntarea la atributele suveranitatii pe o arie atit de larga. Solutia practica pentru Comunitatea Economica Europeana(CEE) a constat in compromisul dintre elementul supranationl, intr-o forma atenuata fata de sistemul CECO si elementul interguvernamental, reintrodus. S-a diminuat rolul Comisiei, care a primit monopolul puterii de propunere, iar puterea de decizie a fost transferata Consiliului de ministry, institutie cu character interguvernamental. Astfel, in prima faza de existent a CEE, mecanismul de decizie era urmatorul: Consiliul decidea la propunerea Comisiei, dupa consultarea Parlamentului. Interesele statelor sunt aparate de Consiliul de Ministri, compus din reprezentantii statelor member, care hotaraste in unanimitate sau cu majoritate calificata. Interesele generale ale Comunitatii sunt aparate in primul rind de Comisie. Adunarea (viitorul Parlament European) este expresia legitimitatii, in timp ce Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene realizeaza functia de control jurisdictional.