t.4.1

Investeşte în oameni!Fondul Social EuropeanProiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional SectorialDezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”Domeniul major de intervenţie 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională”Titlul proiectului: „OSCINT XXI - Inovare pentru calitate în învăţământul preuniversitar din regiunile Sud Vest Oltenia, Bucureşti-Ilfov, Sud-Est, Sud Muntenia”Cod Contract: POSDRU/157/1.3/S/140010Beneficiar: Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”

Tema T.4.1. FUNDAMENTELE PROCESULUI DE COLECTARE A INFORMATIILOR DIN SURSE DESCHISE

Strategii şi metode de formare Pentru activităţile face-to-face: prelegere, dezbatere şi problematizare. Pentru activităţile online: învăţarea colaborativă, aplicaţii practice şi workshop-uri.

Conţinut

1.IntroducereRealizarea unui sistem coerent de intelligence competitiv pentru mediul educaţional

este posibilă doar în măsura în care activitatea este subsumată unei viziuni strategice menite să asigure coerenţa fluxurilor de activitate, relevanţa (obţinerea/furnizarea oportună de informaţie relevantă) şi eficienţa procesului.

Trecerea de la o abordare empirică la una sistemică a procesului, în ansamblu, a componentei de colectare, în particular, s-a produs abia după cel de-al Doilea Război Mondial, sub influenţa dezvoltarii ciberneticii şi a viziunii promovate de Sherman Kent.

Evoluţiile ulterioare s-au datorat atât rafinării teoretice şi, implicit, a naturii rolurilor, a funcţiilor şi a raporturilor dintre actorii din sistem, cât şi prin corelarea cu transformările survenite la nivel global ca urmare a modificărilor de paradigmă la nivel politic, economic şi ştiinţific.

Colectarea reprezintă procesul prin care datele sunt colectate şi procesate, cu scopul obţinerii de informaţii care să sprijine luarea deciziilor.

Pentru compensarea dificultăţilor generate de avalanşa de date, au fost dezvoltate programe informatice de regăsire, stocare şi prelucrare automată, care să vină în sprijinul analistului OSINT. Pentru a depăşi erorile inerente pe care le presupun selectarea, filtrarea, sintetizarea, integrarea şi analiza datelor din surse deschise, analistul OSINT apelează la tehnologii destinate colectării, traducerii, clasificării pe domenii de interes şi prelucrării

ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII„MIHAI VITEAZUL”

Casa Corpului Didactic DOLJ Casa Corpului Didactic BRĂILA

POSDRU/157/1.3/S/140010 Pagina 1 din 12

informaţiilor. Acestea se găsesc în mediul online, Internetul oferind instrumente OSINT, precum motoare de căutare, site-uri şi softuri specializate, updatate şi upgradate permanent. Între atuurile web-ului primează capacitatea de a agrega şi ierarhiza conţinutul, datorită calităţilor paginilor cu hipertext (structură dinamică, multimedia, căutare după anumite criterii).

Ciclul OSINT

Unul dintre principalele avantaje din sfera digitală este reprezentat de dezvoltarea platformelor colaborative de lucru, ce se mulează perfect pe natura informaţiilor obţinute din sursele deschise. Aceste sisteme de desfăşurare a activităţii permit accesul la surse diverse de informaţii şi baze de date specializate, dar şi facilitează colaborarea între specialişti, prin partajarea de cunoaştere şi diseminare rapidă a rezultatelor muncii acestora, respectiv primirea unui feed-back rapid.

Obiectivele colectăriiDe regulă, în urma procesului de colectare se obţin date şi nu intelligence, deşi,

uneori, în funcţie de calitatea surselor, culegătorul poate obţine informaţii foarte apropiate de standardul de intelligence. Cu toate acestea, informaţia nu va primi calitatea de intelligence până nu va fi supusă procesului de analiză, în vederea verificării din alte surse, validării, completării şi redactării într-o formă adecvată beneficiarului.

In cadrul analizei datelor trebuie să se ţină cont în permanenţă de credibilitatea şi calitatea surselor şi de relevanţa, veridicitatea, exactitatea şi actualitatea conţinutului informaţional analizat.

2. Etapele procesului de colectareModelul de cunoaştere actual obligă organizaţiile să-şi optimizeze activităţile astfel

încât să stabilească un echilibru cost-beneficii, fiind evident faptul că informaţia este o marfă costisitoare, care reclamă o investiţie pe termen lung, de multe ori profitul fiind dificil de cuantificat din cauza gradului ridicat de probabilitate a rezultatului. Colectarea reprezintă etapa din ciclul OSINT care solicită cele mai multe resurse - umane, tehnologice şi financiare.




Activitatea de pre-colectare reprezintă una dintre cele mai importante etape ale procesului. De aceea, în construirea unui mecanism integrat şi eficient de colectare, este indispensabilă respectarea unui algoritm ce prevede:

Planificarea colectării, respectiv:- stabilirea cerinţelor de căutare a informaţiilor;- identificarea celor mai bune surse şi a modului în care pot fi accesate;

- constrângerile temporale. Elaborarea şi implementarea unei Strategii de căutare, care variază în funcţie

de cerinţele generale şi specifice (în baza unei taxonomii predeterminate sau ad-hoc).

Efectuarea colectăriiProcesul de căutare implică mai multe faze: a) pregătirea colectării; b) colectarea

propriu-zisă; c) evaluarea rezultatelor şi d) rafinarea colectării. Pregătirea colectării - constă în alegerea instrumentarului de colectare potrivit şi a

momentului oportun utilizării acestuia, în funcţie de tipul de colectare şi de caracteristicile informaţiei vizate. În acest sens sunt parcurse următoarele etape:

- pregătirea strategiei de colectare . Este necesară alocarea unui timp minim pentru stabilirea exactă a informaţiei dorite şi

a solicitării concrete ce va fi adresată motorului de căutare. În contextul în care se apreciază că alegerea unor cuvinte-cheie potrivite reprezintă 80% din dificultatea unei căutări, este recomandabil să se recurgă la o serie de tehnici de căutare necesare filtrării informaţiilor :

folosirea unor cuvinte-cheie (termeni sau sintagme) relativ simple, circumscrise subiectului urmărit, cu un nivel adecvat de specificitate (precise, dar nu foarte restrictive);

expresii sau combinaţii ale mai multor cuvinte-cheie; gruparea termenilor cu ajutorul parantezelor; scrierea termenilor cu litere mici; utilizarea cu atenţie a operatorilor booleeni („şi”, ”AND”, „&”, „+”; „şi nu”, „AND NOT”; „nu”, „-„) şi a „wildcard-urilor” (astericsul simplu şi dublu, semnul întrebării);

se va evita folosirea conjuncţiilor, verbelor, adverbelor şi adjectivelor, lansarea unei cereri prea „lungi” (mai mult de 6-8 cuvinte);

- alegerea resursei de colectare se face în funcţie de specificul cererii. Colectarea propriu-zisă implică formularea cererii, accesarea şi investigarea

paginilor-rezultat. Evaluarea rezultatelor şi rafinarea colectării - In cazul obţinerii unui număr prea mic

sau prea mare de pagini-rezultat se va proceda la o rafinare a căutării, prin modificarea cuvintelor-cheie sau a metodei de formulare, în vederea extinderii, respectiv restrângerii ariei căutării. In situaţia în care un procent semnificativ din rezultatele obţinute constituie date nerelevante, cu un grad de corespondenţă foarte mic sau nul în raport cu subiectul căutat, se




Atenţie

Utilizarea anumitor procedee şi a operatorilor logici generează efecte diferite în ceea ce priveşte aria colectării şi probabilitatea de a obţine rezultate optime.

recomandă reexecutarea cererii şi abordarea altei strategii. Sesiunea de căutare nu trebuie abandonată în momentul descoperirii primei resurse care oferă date „satisfăcătoare” în legătură cu subiectul vizat. Pe măsură ce sunt identificate elemente noi, suplimentare, referitoare la subiectul căutării, vor fi reluate strategiile de căutare anterioare.

Un sprijin important în navigarea pe Internet constă în utilizarea „semnelor de carte” (bookmarks) sau a „paginilor favorite” (Favorites) - facilităţi oferite de browsere care îi permit utilizatorului să „salveze” pe calculatorul propriu materiale sau site-uri web apreciate drept utile şi să le acceseze, ulterior, în mod direct.

Procesul de monitorizare a surselor media clasice include activităţi de:

cercetare / vizualizare / supraveghere a conţinutului informaţional al sursei;

identificare a materialelor de interes potrivit cerinţelor şi necesităţilor de informare;

colectare şi stocare a datelor, ce implică proceduri operaţionale de:

- prelevare - reprezintă o activitate importantă ce constă în proceduri operaţionale prin care, din întregul conţinut informaţional avut la dispoziţie, sunt selectate şi prelucrate doar acele aspecte considerate utile activităţii specifice şi realizării obiectivelor propuse. Acestea sunt supuse unui proces de prelucrare primară ce presupune activităţi succesive de comparare, completare, rezumare, catalogare şi indexare:

compararea - urmăreşte surprinderea elementelor de noutate, prin punerea “faţă în faţă” a două sau a mai multor conţinuturi informaţionale vehiculate de una sau mai multe surse, pentru a detecta ce este diferit de datele deja existente, în vederea evitării redundanţelor;

completarea - constă în întregirea unor date deja existente cu elementele de noutate, identificate în faza de comparare, cu menţionarea sursei de unde a fost extras fragmentul complementar;

rezumarea - procedeul prin care, dintr-un material selectat, se reţin doar ideile principale, expuse în ordinea în care apar în text;

catalogarea şi indexarea datelor prelevate – conform unor criterii menite să faciliteze căutarea cu elemente de identificare obligatorii.

- prelucrare primară - selectarea elementelor informaţionale utile, redarea semnalului sonor în formă grafică (în cazul surselor audio-video), traducere (dacă este cazul), rezumarea unui material, prin expunerea ideilor sale principale în ordinea în care apar în textul de bază, coroborarea a două sau mai multor materiale în vederea evidenţierii similitudinilor sau diferenţelor de mediatizare pe aceeaşi temă, desprinse din studierea conţinutului informaţional al altor surse media de pe acelaşi spaţiu sau de pe alte spaţii. Colectorii nu aduc modificări de esenţă informaţiei primare, ci trebuie să furnizeze datele într-o manieră cât mai fidelă, singurele modificări fiind operate exclusiv la nivel de format (traducere dintr-o limbă în alta, reproducerea semnalului sonor în formă grafică etc.). Prelucrarea primară vizează doar sistematizarea datelor astfel încât să se renunţe la detaliile nesemnificative şi datele să poată fi introduse în bază, astfel încât să faciliteze interpretarea corectă a contextelor şi să fie pregătite pentru procesul de analiză;

- implementare într-o bază de date a conţinutului, cu specificarea unor elemente




de identificare a sursei, cum ar fi: denumirea, spaţiul de provenienţă, tipul (cotidian, săptămânal, post de radio sau de televiziune, data apariţiei şi autorul materialului). Este recomandată, de asemenea, o clasare/indexare tematică a datelor conform unei taxonomii prestabilite (domenii, probleme, acţiuni ori pe criterii geografice, etc.) în vederea unei regăsiri mai rapide şi mai eficiente a acestora.

In cazul în care sursele media clasice (publicaţii, cu apariţie zilnică sau periodică, posturi de radio şi de televiziune) au şi variantă online, se recomandă monitorizarea acestei variante, cu condiţia ca aceasta să nu fie diferită faţă de varianta tipărită din punct de vedere al conţinutului. Atât variantele online, cât şi sursele media electronice (publicaţii, agenţii de ştiri exclusiv în format electronic) au arhivă proprie, în care pot fi efectuate (gratuit sau contra-cost) căutări pe baza unor cuvinte-cheie, titluri de articole sau nume de autori. In plus, în cazul unor publicaţii, variantele electronice sunt postate pe site-uri complexe, care includ ediţia digitală (e-paper - identică cu cea care apare pe suport de hârtie), precum şi alte rubrici de ştiri sau comentarii, actualizate punctual în funcţie de evenimente.

Monitorizarea surselor electronice presupune accesarea zilnică sau periodică a acestora. Periodicitatea accesării se stabileşte în baza unei evaluări a sursei respective, din punctul de vedere al conţinutului informaţional şi al ritmului de actualizare a materialelor.

Calitatea datelor colectate

Datele obţinute din sursele deschise trebuie să răspundă, prin conţinutul şi/ sau natura lor, următoarelor criterii:

- să fie prelevate într-o ordine stabilită potrivit priorităţilor;

- să fie utile sau, în timp, să se dovedească a fi utile pentru satisfacerea cerinţelor de cunoaştere necesare realizării obiectivelor organizaţiei sau fundamentării unor decizii;

- să conţină răspunsurile la întrebările cine?, ce?, când?, unde?, de ce?, cum?;

- să nu cuprindă ambiguităţi, aspecte redundante şi elemente nerelevante, care nu răspund la niciuna din întrebările menţionate şi nu transmit nicio atitudine;

- să nu fie trunchiate, sens în care se va urmări: menţionarea cu precizie a relaţiilor între persoane; atribuirea corectă a citatelor; selecţionarea cu fidelitate a datelor de context, pentru a nu amalgama, în acelaşi text, informarea cu opinia;

- să nu fie scoase din context;

- să surprindă atitudinea autorului/ comentatorului faţă de problema sau tema generală abordată în cadrul unor comentarii/ editoriale/ analize;

- să fie redactate cu claritate şi acurateţe pentru a reda corect gramatical şi cu exactitate textul prelevat, precum şi numele, datele calendaristice, cifrele, unităţile de măsură, termenii de specialitate;

- să conţină elemente de identificare a sursei deschise de informare din care au fost obţinute.




3. Elemente şi tehnici specificeDistinct de cercetarea surselor deschise, colectarea de date din surse deschise

reprezintă o culegere neinterferentă de informaţii puse la dispoziţie în mod public. Concentrate şi sincronizate prin intermediul managementului culegerii, resursele colectării de date din surse deschise precizează cine, ce, când, unde şi de ce culege date publice şi metadate de bază (data, perioada, localizarea, limba, frecvenţa, identificarea postului, numele publicaţiei, autorul).

În timpul exploatării sursei de informaţii, analiştii şi colectorii cercetează sursa şi sistemele acesteia pentru a determina elementele sale componente. Totodată, aceştia identifică şi caracteristicile sursei sau datele tehnice ale fiecărui element al sursei pentru a sprijini sincronizarea activităţii de culegere între eşaloane şi direcţiile subordonate şi distribuirea sarcinilor către culegătorii individuali sau programarea bazelor de date. În plus, rezultatele cercetării sursei şi analiza asigură baza pentru managementul informaţiilor culese şi criteriile pentru evaluarea eficacităţii activităţii de culegere.

Sarcinile şi cerinţele descriu obiectivul activităţii de culegere şi ghidul de raportare. În plus faţă de ghidul de raportare, procedura de exploatare descrie informaţiile şi metadatele de bază (data, perioada, locaţia, limba, frecvenţa, identificarea postului, numele publicaţiei, autorul) care trebuie păstrate şi semnalate.

Personalul implicat în activitatea de colectare desfăşoară o cercetare preliminară a mediului informaţiilor, urmată de monitorizarea surselor specifice. În funcţie de necesităţi, informaţiile colectate sunt direcţionate către lingvişti, către personalul ce exploatează documentele sau altor elemente pentru procesare, care anunţă informaţiile urgente şi alte date ce pot fi raportate către personalul de control. Acesta evaluează informaţiile colectate şi procesate, apoi diseminează ceea ce este relevant, ceea ce poate fi raportat, potrivit standardelor şi criteriilor fiecărei organizaţii. Procedura de exploatare ar trebui să cuprindă instrucţiuni despre modul în care se etichetează corect informaţiile colectate; despre păstrarea acurateţii în fişiere şi înregistrări şi despre modul în care se transferă şi distrug informaţiile colectate şi arhivele asociate.

Atribuţiile de cercetare preliminară solicită colectorilor să descopere, identifice, localizeze şi să raporteze toate sursele disponibile în mod public în zona de interes. Aceasta poate fi o anumită regiune, o aumită disciplină sau domeniu de cercetare, o familie de limbi străine. Activitatea de cercetare preliminară confirmă prezenţa surselor şi stabileşte o linie de referinţă a activităţii, care asigură un nivel iniţial de înţelegere ce susţine identificarea unor surse foarte sigure şi viitoare sarcini de monitorizare. Periodic, colectorii caută în zona de interes pentru a identifica linia de referinţă şi a localiza noi surse de informaţii.

Ulterior îndeplinirii atribuţiilor de cercetare preliminară, personalul implicat în activitatea de culegere demarează monitorizarea surselor în cadrul sarcinilor de culegere, dar şi a surselor noi, identificate în cadrul activităţii de cercetare preliminară. Fiecare sarcină de culegere a misiunii de monitorizare include: cerinţele specifice privind informaţiile sau obiectivele activităţii de culegere, ce reprezintă o prioritate pentru culegere; perioada de timp a activităţii solicitate (cel mai recent sau cel mai îndepărtat moment sau eveniment dacă informaţiile sunt valoroase) şi instrucţiunile privind diseminarea. Monitorizarea solicită personalului să descopere, identifice şi localizeze sursa; să monitorizeze şi să înregistreze activitatea sursei şi conţinutul şi să raporteze conţinutul şi caracteristicile (metadatele) sursei.




3.1 Proceduri de bază în activitatea de colectare

PROCEDURA DESCRIERE

Descoperă

Descoperă sursa deschisă prin caracteristici externe ale acesteia precum: tipul publicaţiei sau formatul; frecvenţa, canalul sau programul; descrierea fizică.

Identifică

Identifică sursa deschisă pe baza: limbii şi conţinutului; reţelei, postului sau numelui programului; titlului, numelui, numelui companiei, logo-ului.

Localizează

Localizează sursa deschisă prin: referinţele din conţinut; cartografierea emitentului; adresa URL.

Localizarea şi perioada de activitate sunt esenţiale pentru prezentarea şi înţelegerea legăturii geospaţiale şi temporale.

Monitorizează

Monitorizează sursa pentru a obţine informaţii şi metadate care corespund criteriilor trasate în solicitarea de culegere:

atunci când informaţia devine disponibilă; periodic, în timpul unor intervale de timp specifice; permanent, pentru a asigura culegerea completă a tuturor informaţiilor.

Înregistrează

Înregistrează informaţiile colectate prin: marcarea documentelor; salvarea fişierelor audio-video; transferul notelor scrise de mână în timpul reuniunilor în fişiere- text.

RaporteazăRaportează informaţia relevantă pentru o perioadă scurtă de timp.Rapoartele pot include extrase din conţinut. Păstrează şi redirecţionează informaţiile culese potrivit procedurilor.

Importanţa principiului competitivităţii şi a exploatării surselor deschise în evoluţia învăţământului preuniversitar

Competitivitatea în educaţie a dobândit o importanţă atât de mare încât numeroase ţări occidentale exprimă deschis conexiunea între educaţie şi securitate naţională, tratând acest aspect din două perspective complementare:

afirmarea, în strategiile naţionale de securitate, a transformării securităţii în bun comun şi, de aici, necesitatea asigurării contribuţiei active a fiecărui cetăţean la realizarea acestuia;

programe variate de interacţiune şi formare.Pentru cea de-a doua situaţie, putem oferi două exemple relevante pentru învăţământul preuniversitar.

Departamentul american pentru Educaţie considera, în mandatul lui George W.




Bush, că:“Transformarea rapidă a economiei SUA impune un sistem de educaţie ai cărei

absolvenţi să aibă calificările necesare atât pentru trepte superioare de pregătire, cât şi pentru piaţa muncii secolului al XXI-lea. Performanţa absolvenţilor nu este doar o problemă de educaţie, este o problemă economică, civică, o problema de securitate naţională”.1

Arne Duncan, secretarul american al educaţiei, declara, la 26 mai 2010, în cadrul unei dezbateri desfăşurate la Georgetown University:

“In economia globală, interconectată, competitivă, singurul mod de a ne asigura viitorul comun este educaţia. (…) In secolul al XXI-lea, un sistem de educaţie de calitate este cheia dezvoltării noastre economice şi poate fi un lucru care să ne unească cu lumea. In economia globală, linia de demarcaţie între problemele interne şi internaţionale devine tot mai difuză, economiile, societăţile şi oamenii fiind mai interconectaţi ca niciodată până acum”.2

Pentru consolidarea ideii, se impune trecerea în revistă şi a câtorva initiaţive care privesc mediul universitar.

Guvernul francez a decis introducerea, în programa şcolară, a conceptului de “intelligence economic”.

Olivier Buquen, delegatul interministerial pentru intelligence economic, a declarat, cu ocazia inaugurării Catedrei de ”Intelligence economic şi strategia organizaţiilor”, înfiinţată de Universitatea Paris-Dauphine şi de trei societăţi partenere (”Total”, ”Sanofi-Aventis” şi ”Sogeti”, filiala ”Capgemini”) urmatoarele:

“Obiectivul nostru este ca toţi studenţii licenţiaţi să urmeze unul sau mai multe module de pregătire în conceptul de 'intelligence economic' pentru ca inginerii să dezvolte această cultură. Dacă vrem să permanentizăm această disciplină, trebuie să acţionăm din timpul studiilor superioare. Conceptul exista deja în cursuri de pregătire, dar trebuia să trecem la o viteză superioară. De aceea, încă din luna septembrie 2009, l-am contactat pe Laurent Batsch (preşedintele Universităţii Paris-Dauphine) pentru a înfiinţa această catedră, a subliniat Olivier Buquen”.

Olivier Buquen a precizat că a ales Paris-Dauphine pentru dezvoltarea acestui proiect, întrucât ”este una din cele mai bune universităţi de management şi gestiune” şi a optat pentru noul curs de pregătire în cadrul unei catedre, deoarece ”acest lucru permite apropierea între profesorii cercetători şi organizaţii”.

Studenţii vor fi iniţiaţi atât în analiza informaţiilor concurenţiale pornind de la informaţii publice şi disponibile, cât şi în protejarea patrimoniului organizaţiei (brevete şi toate informaţiile strategice) şi în descoperirea tehnicilor de influenţă, adică arta de a orienta activitatea de intelligence pentru a obţine un avantaj concurenţial (de exemplu pentru a câştiga contracte sau pentru a consolida reputaţia unei mărci în rândul consumatorilor). Studenţii care vor urma un master vor avea posibilitatea să îşi aprofundeze cunoştinţele de ”intelligence economic” prin intermediul unui modul opţional accesibil în al doilea an de master.3

1 http://www.education.com/reference/article/Ref_Increasing_Americas/2 http://www.cfr.org/education/international-competitiveness-education-conversation-arne-duncan/p22231

3 "Le Figaro"/ 09.02.2011




Exploatarea surselor deschise – instrument de asigurare a competitivităţii în învăţământul preuniversitar

Pentru a-şi menţine competitivitatea, orice entitate organizaţională încearcă să răspundă provocărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea, să anticipeze evoluţiile viitoare şi să identifice trendurile, să-şi cunoască adversarii şi resursele de care dispun, astfel încât managementul organizaţiei să adopte decizii proactive. În acest scop, colectează şi procesează informaţii care fundamentează deciziile respective, informaţii obţinute din surse deschise sau din surse secrete.

Accesul tot mai larg şi în timp real la informaţie este un fapt şi, în acelaşi timp, o consecinţă a ceea ce a devenit cunoscut drept ”revoluţia OSINT”: transformarea surselor deschise de informare într-o capabilitate extrem de importantă pentru organizatii şi pentru formularea politicilor în domeniul de activitate.

Urmarea firească, pentru toate organizaţiile, a fost acutizarea unei necesităţi a deschiderii, atât din punctul de vedere al valorificării surselor de informaţii, cât şi din perspectiva inter-relaţionării şi a dezvoltării modelului de lucru colaborativ.

Fie că este vorba de training-uri aplicate, cu durată redusă (de ordinul orelor chiar) sau de programe educative extinse, implementate de/ în cooperare cu instituţii academice, pregătirea şi formarea continuă a specialiştilor în OSINT şi a beneficiarilor, totodată, vizează tocmai îmbunătăţirea acestei experienţe, respectiv eficientizarea valorizării tuturor resurselor, în prezent tot mai “generoase” şi mai accesibile, care stau la baza întocmirii de produse relevante şi complete.

Emergenţa de noi paradigme ale activităţii, focalizate asupra modelului colaborativ, respectiv a principiului adaptabilităţii şi creşterii capacităţii de reacţie, în timp real, constituie, în acelaşi timp, paşi importanţi în evoluţia organizaţională, dar şi provocări semnificative din punctul de vedere al pregătirii personalului implicat în demersul educaţional. Pe un palier distinct, obiectivul instruirii constante este dictat inclusiv de dinamica transformărilor de ordin tehnologic care vizează accesul, exploatarea şi gestionarea într-un mod colaborativ, mult mai facil, mai rapid şi mai puţin costisitor a unui volum imens de date.

Evoluţia tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor a facilitat extinderea Internetului şi trecerea la utilizarea aplicaţiilor Web 2.0, a căror implementare presupune popularizarea, prin intermediul trainingurilor, a formatului de tip wiki şi a cunoştinţelor de management al colaborării intra- şi interinstituţionale.

Însuşirea cunoştinţelor teoretice necesare orientării în spaţiul surselor deschise, alături de dobândirea însuşirilor/ competenţelor cerute de desfăşurarea practică a activităţii OSINT reprezintă un segment din ce în ce mai important în activitatea contemporană, în condiţiile în care recentele modificări de paradigmă şi diminuarea ponderii modelelor tradiţionale trasează noi coordonate conceptuale şi de acţiune la nivel global.

Pentru România problema se pune cu atât mai acut cu cât în ediţia 2014-2015 a “The Global Competitiveness Report” clasament al competitivităţii realizat de World Economic Forum se situează pe locul 59 la nivel global, dupa ţări ca Polonia (43), Bulgaria (54) şi Federaţia Rusă (53).4

În lucrările sale, Pierre Levy (Levy, 1997 şi Levy, 1999) a punctat rolul definitoriu al tehnologiei asupra transformării societăţii globale, concomitent cu schimbul nelimitat de idei

4 Disponibil online la http://www3.weforum.org/docs/WEF_GlobalCompetitivenessReport_2014-15.pdf




http://www3.weforum.org/docs/WEF_GlobalCompetitivenessReport_2014-15.pdf

care are loc în cyberspaţiu, schimb ce va susţine eliberarea societăţii de ierarhiile politice şi sociale care au stat la baza dezvoltării acesteia.În acest sens, pe lângă diversificarea publicului, se remarcă faptul că noile tehnologii de informare şi comunicare au generat, în noua societate, emergenţa unui spaţiu simbolic, unde se produc declasificări, demonopolizări şi apar legitimări ale „enclavelor culturale” la diferite niveluri intra- şi intersocietale.

Efectul şi, totodată, caracteristica noilor forme informaţionale şi comunicaţionale constau în dezvoltarea matriceală de tip reţea, un produs al societăţii contemporane, al tehnicii în ansamblul său şi al descoperirilor de actualitate în domeniu. Modelul predominant de comunicare al secolului al XXI-lea pare a fi reprezentat de new media. În linii generale, noul model este caracterizat de numărul ridicat de website-uri, bloguri, forumuri publice, reţele sociale şi creşterea exponenţială a conţinutului generat de utilizatori, precum şi diversitatea formelor în care este livrată informaţia. Cu alte cuvinte, sub impactul new media, procesul OSINT a suferit două tipuri de modificări, vizând, pe de o parte, creşterea capacităţii de colectare/ prelucrare a informaţiilor şi validarea surselor deschise, iar pe de altă parte adoptarea unor modele şi tehnologii specifice social media, dedicate accesării informaţiilor, valorificării, partajării şi completării acestora. Dificultăţile sunt reprezentate de volumul mare de surse monitorizate, de datele supuse indexării şi accesarea materialelor din zonele restricţionate cu parolă.

Principalele categorii de surse deschise de informareÎn prezent, există două mari categorii de surse de informare deschise, diferenţiate

prin suportul de difuzare, caracteristicile conţinutului şi modul de diseminare: sursele tradiţionale şi cele online:

publicaţii periodice - ziare, reviste, cărţi (de specialitate, anuare), materiale documentare, broşuri, studii, hărţi, fotografii;

posturi de radio şi tv cu transmisie în eter; date oficiale - rapoarte guvernamentale, bugete, statistici demografice, audieri,

dezbateri legislative, conferinţe de presã, discursuri; date şi informaţii din mediile profesionale şi academice - conferinţe, simpozioane,

documente elaborate de asociaţii profesionale, lucrãri academice şi ale experţilor din diverse domenii;

date geospaţiale - imagini din satelit, hãrţi, atlase, date geodezice, topografice, informaţii despre mediu;

literatura gri - “Informaţia produsă la toate nivelurile mediului guvernamental, academic, de business şi industrial, în format electronic şi tipărit, a cărei distribuţie nu este controlată de edituri comerciale”5.

Sursele deschise de Informare online denumite generic new media, reprezintă orice produs media digital care este

interactiv şi distribuit prin reţele informatice sau totalitatea textelor, sunetelor, imaginilor şi elementelor grafice prelucrate pe computer şi reunite în baze de date (enciclopedii, biblioteci, bloguri, forumuri, lumi virtuale, reţele sociale, ediţii online ale mass-media clasică, portaluri

5 International Conference on Grey Literature 1997




informaţionale, portaluri de partajare fişiere, etc.)6. unul dintre cele mai importante segmente ale new media este constituit de social

media.

Conceptul new mediaDe cele mai multe ori se vorbeşte despre new media (emerging media sau web 2.0) în

antiteză cu media clasice (presă în format print, televiziune, radio etc.), deşi, în realitate, new media presupune juxtapunerea formelor clasice de mass-media cu tehnologiile de interacţiune şi comunicare specifice world wide web. Conţinutul media astfel rezultat capătă forme noi, paradigma comunicării dintre emiţător şi receptor reconceptualizându-se sub forma unui proces continuu de feedback şi feedforward.

Dennis Murphy, în "Fighting Back: New Media and Military Operations", consideră new media ca fiind "orice mijloc care permite unui spectru larg de utilizatori (de la indivizi la entităţi statale) să creeze şi să disemineze informaţii în timp real sau aproape în timp real, care au capacitatea să influenţeze o audienţă largă (regională sau mondială) folosind tehnologii de comunicaţii standardizate şi având ca platformă unificatoare Internetul".

În categoria new media sunt incluse bloguri, extensii on-line ale presei clasice, posturi TV, radio sau presă cu activitate doar pe Internet, podcasturi (fişiere audio disponibile pe Internet), lumi virtuale ("Second Life"), enciclopedii de tip "wiki", reţele de socializare ("Facebook"), site-uri sau clienţi de e-mail de tip nou ("google wave"). Dintre acestea, reţelele de socializare, în special "Facebook" au cunoscut o accelerare a creşterii importanţei pentru utilizatorii Internet, uneori chiar în detrimentul altor forme web 2.0, precum blogurile (Lenhart et al., 2010).

Încă din 1999, Darcy DiNucci anunţa apariţia web 2.0, semnalând modificarea felului în care utilizatorii folosesc PC-urile personale şi interacţionează în spaţiul virtual. Totuşi, abia în 2004, odată cu organizarea "O'Reilly Media Web 2.0 Conference", şi-a câştigat notorietatea şi a cunoscut o cristalizare conceputală.

Web 2.0 nu înseamnă o modificare de natură tehnologică a Internetului, ci o nouă viziune a locului şi rolului pe care Internetul îl joacă în procesul de relaţionare dintre utilizatorul final şi emiţătorul unui mesaj. Prin interacţiunea celor dintâi cu cei din urmă, web-ul şi-a definit rolul de platformă colaborativă, în care conţinutul media nu este urmărit pasiv de destinatar, ci acesta poate interveni asupra materialului, poate face comentarii, acorda calificative şi forma comunităţi virtuale cu alţi utilizatori cu interese comune.

BIBLIOGRAFIE

1. BERKOWITZ, Bruce, GOODMAN, Allan, Best Truths: Intelligence in the Information Age, New Haven, Yale University Press, 2000.

6 Guţu, Dorina - New Media, Editura Tritonic, Bucureşti 2007




2. Florian SCHAURER and Jan STÖRGER: 'The Evolution of Open Source Intelligence', OSINT Report 3/2010, ISN, ETH Zürich, October 2010

3. GUŢU, Dorina, New Media, Bucureşti, Editura Tritonic, 2007.4. KENT, Sherman. Strategic Intelligence for American World Policy. Princeton, NJ:

Princeton University Press, 1949. 5. LEVY, Pierre, Cyberculture. Rapport au Conseil de l’Europe dans le cadre du projet

’Nouvelles technologie cooperation culturelle et communication’, Paris, Odile Jacob, 1997.

6. MERCADO, Stephen, Reexamining the Distinction Between Open Information and Secrets, 2005, disponibil la https://www.cia.gov/csi/studies/Vol49no2/index.html.

7. ROTARU, Ileana, Comunicarea virtuală, Bucureşti, Editura Tritonic, 2010.8. SEBE, Gabriel, Revoluţia surselor deschise în secolul XXI, expunere în cadrul mesei

rotunde „Societate, democraţie, intelligence”, 2010, disponibil la http://www.sri.ro/upload/GSebe.pdf.

9. SEBE, Marian, Intellegence guvernamental şi privat pentru competitivitate şi securitate naţională, Bucureşti, Ed. Academiei Naţionale de Informaţii "Mihai Viteazul", 2009.

10. Sebe, Marian, Lazăr Cristian, Mitu Daniela, Galaon Raluca, Open source intelligence (OSINT) - Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică, 2014




t.4.1

Documents