1

SUPRANATURAL

ÎN MOD NATURAL

Lasă-L pe Isus

să trăiască prin tine

de

Mark şi Patti Virkler

2

Mark and Patti scriu împreună cărţi de aproape treizeci de ani. Uneori

Mark este autorul şi cercetătorul principal, uneori este Patti. Indiferent care

dintre ei se ocupă de scrierea propriu-zisă, ei amândoi sunt implicaţi pe

deplin în fiecare proiect, prin discuţii, analize, ajustări, confirmări,

corecturi şi editare. De aceea ei consideră toate cărţile lor ca fiind o muncă

de echipă şi sunt trecuţi ambii ca autori. Această carte este o extindere, o

lărgire şi o adăugire la adevărurile din Marea taină şi Cum să umblăm

prin Duhul, de aceiaşi autori.

• Să începem cu aspectele din viaţa reală

• Să adăugăm instruirea din partea lui Dumnezeu

• Să experimentăm transformarea prin puterea Duhului Sfânt

3

Sumar

Introducere.................................................................................................... 4

Capitolul 1 – Sindromul omului nenorocit .................................................. 7

Capitolul 2 – Adevărul # 1 – Dumnezeu este totul şi în toate ................... 13

Capitolul 3 – Adevărul # 2 – Eu sunt un vas ............................................. 22

Capitolul 4 – Adevărul # 3 – Nu mai trăiesc eu ........................................ 28

Capitolul 5 – Adevărul # 4 – Hristos este viaţa mea ................................. 33

Capitolul 6 – Adevărul # 5 – Sunt mort faţă de Lege ................................ 38

Capitolul 7 – Adevărul # 6 – Trăiesc prin Duhul ...................................... 44

Capitolul 8 – Adevărul # 7 – Trăiesc prin credinţa că Dumnezeu este

Emanuel ..................................................................................................... 50

Capitolul 9 – Să trăim supranatural în mod natural ................................... 57

Capitolul 10 – Exemple de personaje biblice care au învăţat aceste lecţii 62

Capitolul 11 – Abilităţile deprinse în pustie …………………………….. 78

Capitolul 12 – Să recitim Noul Testament ................................................ 84

Capitolul 13 – O nouă cutie teologică sau experienţa întâlnirii divine? ... 95

Apendice A – Poţi să auzi vocea lui Dumnezeu ..................................... 102

Apendice B – Alte cărţi pe această temă ………………………………. 106

4

INTRODUCERE

Salutare, prieteni! Astăzi mergem într-o călătorie.

Unde ne va duce ea este greu de spus, pentru că eu pur şi simplu mă voi aşeza şi vă voi

spune câte ceva din povestea vieţii mele. Nu am chiar o schiţă clară. Presupun că asta se

întâmplă din cauză că viaţa mea nu a fost structurată ca o schiţă clară. A fost pur şi simplu

trăită. Mă întreb dacă este acceptabil să spun o poveste sau dacă trebuie să forţăm viaţa să

intre în margini clare. Nu sunt sigur. De ce să nu încercăm şi să aflăm?

Nu intenţionez să spun în această carte povestea întregii mele vieţi. În schimb vreau să

vă spun despre una dintre lecţiile de bază pe care le-am învăţat trăind 23 de ani ca creştin,

aceea de a trăi „viaţa înlocuită“, sau de a-L lăsa pe Hrsitos să trăiască viaţa Lui prin mine, în

loc să trăiesc eu însumi. Am trăit ca creştin 12 ani înainte să descopăr acest adevăr. În acest

timp, „eu“ eram cel care trăia. Nu fi confuz şi nu te gândi că eram un necreştin care făcea pur

şi simplu lucruri religioase. Nu, eu îmi predasem viaţa lui Isus la vârsta de 15 ani. Îi cerusem

să fie Domnul şi Mântuitorul meu şi să mă curăţească prin sângele Lui care s-a vărsat.

Încercam cât de mult puteam să trăiesc viaţa creştină şi să-I fiu pe plac.

De exemplu, Biblia mi-a spus să-mi iubesc duşmanii, aşa că am încercat din răsputeri

(cu ajutorul lui Hristos) să fac asta. Niciodată nu am putut măcar să par că fac asta suficient de

bine, oricât aş fi încercat şi m-aş fi rugat aşa cum ştiam. Indiferent cărei porunci biblice

încercam să mă supun, aveam parte de aceeaşi luptă şi de aceleaşi succese parţiale şi eşecuri

parţiale. Nu părea că creştinismul era atât de supranatural. Am încercat cât am putut şi L-

am rugat pe Dumnezeu să mă ajute şi împreună am ajuns cât de departe se poate, dar asta era

tot. Nu puteam spune că îmi iubesc duşmanii, dar cu siguranţă am încercat.

Această revelaţie a început să se reverse în inima mea. Am descoperit că „eu“ nu mai

trăiam. Fusesem răstignit şi Hristos trăia! Mi se părea atât de greu să accept asta pentru că,

atunci când mă uitam în oglindă, imaginea pe care o vedeam arăta cu siguranţă la fel ca mine!

A fost nevoie de mai mult de un an pentru ca să-mi îmbibe inima revelaţia că eu eram doar un

vas care conţinea pe Altcineva; că eu eram un recipient al vieţii lui Hristos; că eram o mlădiţă

altoită în Vie. Vezi tu, crescusem gândindu-mă că „eu“ trăiam, dar era o iluzie. De fapt, satan,

5

duhul acestei lumi, avea stăpânire asupra mea. Dar, din moment ce nu am fost suficient de

perspicace pentru a vedea asta, am crescut crezând iluzia că „eu“ eram în control. Acum, că

eram creştin, încă mă gândeam că „eu“ trăiam, dar acum Hristos venise alături de mine,

asistându-mă în viaţa pe care o trăiam.

Dar, repet, aceasta a fost o iluzie, deoarece Hristos nu doar venise alături de mine să mă

asiste, ci El urma de fapt să fie Viaţa mea. „Eu“ urma să nu mai trăiesc.

Eu urma să fiu pierdut în El. Atât de mult talmeş balmeş! Suna ca un jargon religios

drăguţ. Dar avea foarte puţină semnificaţie în viaţa mea. M-am uitat în oglindă. Am văzut

cine era acolo. Eram eu, Mark W. Virkler. Nu era Isus. Prin urmare, toare aceste platitudini

religioase drăguţe erau doar atât: platitudini religioase. Nu erau cunoaştere revelată care să

ardă în inima mea, transformându-mi viaţa.

Nu erau experienţe. Erau vorbe banale care nu păreau în mod deosebit relevante pentru

umblarea mea de creştin din secolul al douăzecilea.

Apoi Dumnezeu a radiat lumina Lui peste aceste cuvinte confuze, care aproape că nu

aveau sens, şi a transformat umblarea mea. Am devenit împuternicit în mod supranatural să

trăiesc mult peste propriile mele abilităţi, lăsând să se manifeste curgerea de viaţă din mine.

Nu mai aveam nicio limită, ci am început să experimentez puterea nelimitată şi abilitatea

Dumnezeului Atotputernic revărsându-se prin inima mea. Am vedenit supranatural în mod

natural! Creştinismul a îmbrăcat noi perspective minunate. A devenit mult mai real decât

fusese vreodată până atunci. Când am recitit Noul Testament, era o Carte nouă. O vedeam cu

ochii deschişi pentru prima dată şi nu-mi venea să cred ce citeam.

Cartea aceasta spune povestea modului în care această revelaţie a intrat în viaţa mea.

Este povestea cuiva care credea că trăieşte, şi a modului în care Dumnezeu i-a arătat că fusese

răstignit cu Hristos şi că acum Hristos trăia. Este o poveste care merge dincolo de platitudini

şi cuvinte religioase şi găseşte realitatea în Persoana lui Isus Hristos, Domnul nostru. Este

povestea trăirii vieţii înlocuite. Este povestea despre cum să începi să trăieşti natural în

supranatural. Este mărturia faptului că noi, ca Biserică a lui Isus Hristos, suntem topiţi în

Slavă.

Fie ca şi tu să fii transformat când citeşti.

Cum să foloseşti această carte

Această carte include gânduri şi întrebări pentru discuţii la finalul fiecărui capitol. Îţi

recomand ca, dacă este posibil, să studiezi această carte cu un grup care se întâlneşte

6

săptămânal pentru a acoperi un capitol sau două. Aceste grupuri ar putea fi Şcoli Duminicale,

grupuri de casă, grupuri de femei sau de bărbaţi, ore de studiu biblic, servicii de duminică sau

miercuri seară. Ar putea fi chiar o serie de predici pastorale în dimineţile de duminică.

Fixează capitolul ce trebuie citit în timpul săptămânii şi adunaţi-vă pregătiţi să discutaţi

despre aplicarea adevărurilor acelor capitole în vieţile voastre. Întrebările ar trebui să

promoveze o discuţie aprinsă când vă adunaţi. Vei vrea să ai un carnet pe care să-l ţii cu tine

când studiezi. Aici vei nota răspunsurile tale la întrebări, orice întrebări pe care le ai şi

jurnalul tău personal.

Recomand ca liderul grupului să deschidă seara recapitulând punctele importante

indicate la finalul capitolului propus. Poate vrea să accentueze un punct care a fost în mod

special semnificativ pentru el. Apoi ar putea deschide discuţia pentru ca ceilalţi să

împărtăşească despre conceptele revelante pentru ei. De aici aţi putea discuta ca grup pe

marginea întrebărilor.

Mă rog ca grupul să intensifice şi să grăbească experienţa voastră de învăţare pe măsură

ce inima ta este martoră la faptul că şi alţii umblă pe aceeaşi cale a aprofundării întâlnirii

spirituale. Binecuvântări în călătoria ta!

7

1

Sindromul omului nenorocit

Stau în pat, zvârcolindu-mă şi răsucindu-mă, fără să fiu în stare să adorm.

Dacă mor în noaptea asta? Mă voi duce în cer? Nu, ştiam că nu mă voi duce.

Frecventasem biserica mea baptistă conservatoare suficient de mult timp cât să-mi dau seama

că numai cei care L-au primit pe Isus în inimile lor vor ajunge în cer. Şi eu nu am făcut asta.

Nu, eu încă voiam să merg „în felul meu“. Mi se părea pur şi simplu prea mult să renunţ la tot

pentru „felul Lui“. Aşa că m-am opus, an după an, ştiind că dacă aş muri aş merge direct în

iad.

Noaptea în care Dumnezeu m-a prins

Dar aceasta a fost noaptea mea. Probabil că Dumnezeu m-a nominalizat şi le-a spus

îngerilor Săi: „Mergeţi la acel băiat. Am nevoie de el.“ Oricât m-aş fi zvârcolit şi răsucit, nu

puteam adormi. Un gând îmi venea mereu în minte: „Dacă arde casa în noaptea asta? Mă voi

duce direct în iad.“ Nu puteam să mă scutur de el. Sunt sigur că asta era din cauză că îngerul

continua să mi-l şoptească în ureche.

Aşa că, în cele din urmă, după câteva ore de presiune angelică neobosită, am cedat, m-

am ridicat şi am mers jos. Părinţii mei erau la o întâlnire a bisericii, aşa că m-am aşezat pe un

scaun în sufragerie pentru a face anunţul când s-ar fi întors ei: îmi dădeam inima lui Hristos.

Aveam cincisprezece ani când am fost botezat şi m-am alăturat bisericii noastre baptiste

conservatoare. Pocăinţa mea a fost totală. Încredinţarea mea era fermă. Isus era Domnul vieţii

mele. Eram legat de cer. Uraaa! Am simţit eliberarea din duhul meu. Am simţit pace peste

sufletul meu. Ştiam că eram născut din nou. Eram un copil al lui Dumnezeu.

8

Căutarea creşterii spirituale şi a sfinţirii

Am avut o dorinţă imediată de a mă îmbiba de Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce am şi

făcut. Un an mai târziu, am decis să-mi dedic viaţa slujirii cu normă întreagă. Până la vârsta

de optsprezece ani, eram înscris la Colegiul Roberts Wesleyan lângă Rochester, New York,

unde am petrecut patru ani, fiind pregătit pentru slujirea pastorală. Voiam să-I dau totul lui

Dumnezeu. Am lucrat ca pastor de tineret trei dintre acei ani şi imediat după absolvire

păstoream propria mea biserică.

Viaţa chiar începea să dea roade. Predicam în fiecare duminică, descoperind în Cuvântul

lui Dumnezeu noi adevăruri ce revelau cum să-I plac şi să-I slujesc lui Dumnezeu mai

eficient.

Săptămână după săptămână împărtăşeam cu adunarea mea aceste lucruri, învăţând-o

cum să trăiască mai eficient pentru Dumnezeu. Am studiat sfinţenia şi neprihănirea,

mărturisirea şi rugăciunea şi nevoia de a ne iubi duşmanii. Am dat învăţătură despre dărnicie

şi zeciuială şi acte de caritate şi despre cum să devii liber din punct de vedere financiar.

Am organizat echipe de mărturie şi am mers din uşă în uşă. Am organizat sesiuni de

rugăciune dimineaţa devreme şi am pus deoparte zile pentru post. Am dat învăţătură despre a

deveni curat cu inima, a dezvolta valoare de sine, despre principiul blândeţii şi despre a

dezvolta priorităţile lui Dumnezeu. Am învăţat despre renunţarea la păcatele limbii, devenind

ca Isus, despre dărâmarea întăriturilor. Am predat o serie despre trăirea creştină în casă şi

despre cum să dezvolţi obiceiuri corecte referitoare la alimentaţie. Am dat învăţătură despre

credincios şi Lege, despre cum să vindeci depresia, despre fericiri şi despre biruirea poftei şi a

adulterului. Şi lista continuă cu multe altele.

Povara a devenit grea

Apoi s-a întâmplat ceva ciudat. Unul dintre diaconii mei s-a aşezat jos lângă mine într-o

zi, în timpul studiului meu, şi mi-a spus: „Mark, nu vreau să mai aud predici. Nu pot să fac

nici măcar lucrurile pe care ştiu acum să le fac, şi dacă voi auzi mai multe nu voi face decât să

mă simt şi mai vinovat în legătură cu modurile în plus în care Îl dezamăgesc pe Dumnezeu.”

I-am înţeles problema. Şi eu simţeam asta. Părea că, indiferent cât de mult făceam pentru

Dumnezeu, niciodată nu era suficient. Dar ce puteam face? Eu eram un predicator; trebuia să

predic. Nu mă puteam opri din predicat doar pentru că firea mea plăpândă nu putea păzi toate

poruncile lui Dumnezeu pe care le descoperea în Cuvânt.

9

Nu, trebuie să predic. Dar ceva trebuia schimbat. Povara devenise grea. Erau atât de

multe lucruri de făcut dacă voiam să fiu un bun creştin, era imposibil să mi le amintesc pe

toate. Şi când descopeream unul pe care uitasem să-l fac simţeam imediat vinovăţie şi

condamnare. Isus spusese că jugul Lui era uşor şi că povara Lui era uşoară, dar mie sigur nu

mi se păreau foarte uşoare! Mi-am amintit că atunci când am fost mântuit m-am simţit destul

de uşor. Dar imediat ce am început să studiez ce aşteaptă Dumnezeu de la mine lucrurile au

devenit repede grele.

Evident, Isus nu a înţeles că, atunci când trăieşti într-o fire atât de fragilă ca a mea, viaţa

nu e atât de uşoară pe cât I se pare Lui. Sau gestionasem eu cumva greşit creştinismul, făcând

ca ceea ce trebuia să fie uşor să fie greu şi dificil? - mă întrebam eu.

Sindromul omului nenorocit

Creştinismul nu doar că devenise greu şi împovărător pentru mine din cauză că erau atât

de multe lucruri pe care să-mi amintesc să le fac, dar am şi descoperit că atunci când am

încercat să fac multe din lucrurile pe care Dumnezeu voia să le fac firea mea protesta strigând:

„Fă-mă pe mine!“ Am zis „tu vei face asta...“ şi imediat am intrat într-o bătălie.

Să luăm iubirea duşmanilor, de exemplu. Cineva m-ar ataca în vreun fel (fără să

înţeleagă, desigur, importanţa, dragostea, devoţiunea şi curăţia mea!), ridicându-se împotriva

mea cu bârfă şi calomnie. Firea mea s-ar ridica şi ar spune: „E în regulă, Domnule Perfect,

crezi că eşti atât de tare, lasă-mă să-ţi spun unul-două lucruri!“ Apoi ar începe bătălia.

Amintindu-mi că legea lui Dumnezeu spune că trebuie să-mi iubesc duşmanii, mi-aş

pune un zâmbet pe faţă, mi-aş pregăti voinţa şi aş spune: „Îl vei iubi pe acest nenorocit, chiar

dacă asta te-ar omorî“.

Ei bine, de obicei mă omora. Firea mea se lupta şi tuna şi fulgera şi striga şi urla şi avea

un atac magnific. Dar, din moment ce Dumnezeu mi-a dat o voinţă puternică, în cele din urmă

ea domina şi, cel puţin în exterior, spuneam cuvinte iubitoare, amabile. Nu că interiorul meu

simţea toată această iubire. El era mai mult mort, pentru că îi spusesem: „Tu vei muri faţă de

această mânie pe care o simţi“.

Ca rezultat, în cele din urmă eram foarte, foarte mort pe dinăuntru, în timp ce pe

dinafară zâmbeam, spuneam cuvinte iubitoare şi făceam fapte iubitoare. Acesta nu părea să fie

tocmai modul în care trebuia să funcţioneze creştinismului! Dacă îmi amintesc bine, eu

trebuia să simt dragoste, bucurie, pace şi răbdare pe dinăuntru, în loc de mânie şi moarte.

10

Față în față cu închinarea la voință

Apoi soţia mea a complicat şi mai mult situaţia. Patti mi-a spus într-o zi: „Creştinismul

funcţionează doar pentru cei care au o voinţă puternică. Nu funcţionează pentru oamenii cu

voinţă slabă.“

Vezi tu, voinţa lui Patti părea mai slabă decât a mea şi ea era mult mai predispusă să

cedeze îndoielii sau depresiei sau altor emoţii negative, în loc să le ţină înăuntru şi să le

zdrobească prin lovituri, aşa cum puteam face eu. Afirmaţia ei m-a rănit profund. Ştiam că

creştinismul trebuie să poată funcţiona pentru toţi, pentru cei care au voinţe mai slabe, ca şi

pentru cei mai puternici.

Am devenit confuz

Acum eram confuz, ceea ce e grozav, pentru că am învăţat că starea de confuzie este

primul pas spre revelaţie. Abordarea mea despre creştinism nu era corectă? Putea ea să fie

fundamental greşită? Cu siguranţă speram că nu, pentru că petrecusem zece ani în calitate de

creştin construind această cale.

Dar produsul final al fieţii mele în acest punct părea foarte similar cu strigătul de

frustrare al lui Pavel din Romani capitolul şapte.

Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau (...) nu

mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc dar în mine

legea aceasta, că răul este lipit de mine, cel care vrea să facă binele. Fiindcă după omul

dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu. Dar văd în mădularele mele o altă lege, care se

luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este în

mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?

(Romani 7:15, 20-24)

Exact la asta ajunsesem, la acelaşi sindrom al omului nenorocit. La război cu mine

însumi. Încercând mereu să fiu bun. Încercând mereu să fac ce trebuie. Simţind fie războiul

interior, fie moartea interioară, combinate cu o lipsă de dragoste, bucurie şi pace. Ştiam că

creştinismul trebuie să fie mai mult de atât. Era aceasta viaţa din belşug despre care vorbea

Dumnezeu – un om care se luptă constant şi este mereu în război interior cu sine însuşi?

Dacă asta era, e mai degrabă dificil să îl exporţi. M-aş putea imagina spunându-i unui

ne-creştin „Îl poţi accepta pe Isus ca Domnul şi Mântuitorul tău şi să devii ca mine, plin de

război interior, vinovăţie, tensiune şi condamnare“. El, desigur, mi-ar spune „Nu, mulţumesc,

am destule probleme pe cont propriu“. Aşa că am încetat să mărturisesc pentru că experienţa

11

mea nu era vrednică să fie transmisă mai departe. Şi am spus: „Doamne, Te rog să mă înveţi

ce fac greşit“.

Zorii revelaţiei a ceea ce se întâmplă ce fapt la mântuire

Dumnezeu a început să aducă în viaţa mea cărţile, învăţătorii şi experienţele corecte şi

în următoarele luni m-a învăţat şapte adevăruri care m-au eliberat de vinovăţie, condamnare,

război, tumult interior şi de Lege. Ele sunt următoarele:

Adevărul # 1 – Dumnezeu este Totul şi în Toate

Adevărul # 2 – Eu sunt un vas

Adevărul # 3 – Nu mai trăiesc eu

Adevărul # 4 – Hristos este viaţa mea

Adevărul # 5 – Sunt mort faţă de Lege

Adevărul # 6 – Trăiesc prin Duhul (rhema şi viziune)

Adevărul # 7 – Trăiesc prin credinţa că Dumnezeu este Emanuel

În următoarele şapte capitole vom examina ce m-a învăţat Dumnezeu despre fiecare din

cele şapte adevăruri de mai sus, care au eliberat puterea divină a Dumnezeului Atotputernic

prin fuziunea Duhului Lui Sfânt cu duhul meu.

Recapitulare a punctelor importante din Capitolul Unu

• Experienţa mântuirii aduce cu ea un sentiment de pace, bucurie şi uşurare.

• Adesea, când cineva începe să studieze Biblia şi vede poruncile lui Dumnezeu pentru

viaţa lui, se întoarce o senzaţie de greutate când vede că este dificil să asculte de toate

poruncile pe care le descoperă.

• Adesea există un război interior când cineva îşi descoperă firea luptându-se împotriva

duhului lui în efortul de a fi sfânt.

• Asta duce la ceea ce Pavel numeşte „sindromul omului nenorocit“.

• Adaugă alte idei care au fost importante pentru tine. Foloseşte jurnalul tău separat.

12

Gândiţi-vă şi discutaţi

• Aminteşte-ţi propria experienţă a mântuirii. Ia câteva minute pentru a o împărtăşi cu

grupul tău. Dacă cineva din grup nu a avut niciodată o experienţă a mântuirii, întreabă-i dacă

ar vrea să-L primească pe Isus ca Domnul şi Mântuitorul lor. Dacă da, condu-i la mântuire.

• Ai experimentat vreodată războiul interior şi lupta despre care am discutat în acest

capitol? Dacă da, împărtăşeşte puţin din experienţa ta cu grupul tău.

• Ai căzut vreodată în închinare la voinţă, adică în dependenţă de puterea voinţei tale

pentru a realiza lucruri? Discută asta cu grupul. Dacă nu trebuie să ne folosim voinţa pentru a

ne ridica împotriva păcatului, cum ar trebui să ne folosim voinţa?

• Experimentezi condamnare sau ai ajuns în locul lipsei condamnării despre care se

vorbeşte în Romani 8:1? Dacă experimentezi condamnare în viaţa ta, ce cauzează asta? Cum e

posibil să o învingi? Trăind o viaţă perfectă? Care sunt şansele să faci asta?

• Ai găsit o cale de scăpare de sindromul omului nenorocit despre care vorbeşte Pavel la

finalul capitolului 7 din Romani, sau însă eşti prins în această problemă? Dacă ai găsit o cale

de scăpare, descrie-o grupului în cât mai multe detalii posibil.

• Scrie în jurnal – Notează această întrebare într-un jurnal separat: „Doamne, ce vrei

Tu să-mi spui despre adevărurile din acest capitol?“ Dacă nu eşti familiarizat cu jurnalul aşa

cum vorbeşte autorul despre el, citeşte cartea lui Cum să auzi vocea lui Dumnezeu sau

Dialog cu Dumnezeu, care dau învăţătură în profunzime despre acest proces. (Cum să auzi

vocea lui Dumnezeu are o abordare specifică celor care folosesc mai mult partea stângă a

creierului, logică, utilizând principii generale, în timp ce Dialog cu Dumnezeu este mai

specifică celor care folosesc partea dreaptă a creierului şi mai orientată spre poveste). Jurnalul

este pur şi simplu notarea rugăciunilor tale şi a răspunsurilor lui Dumnezeu, aşa cum a făcut

David în Psalmi. Notează ce-ţi vorbeşte Dumnezeu prin intermediul jurnalului într-un caiet

special. Dacă nu este prea personal, poate vrei să citeşti câteva idei în grupul tău mic.

Acest lucru va fi ziditor şi încurajator pentru toţi cei care aud şi în acelaşi timp îţi va

confirma faptul că într-adevăr Domnul este Cel care îţi vorbeşte, dacă ceilalţi din grup

recunosc calitatea jurnalului tău. Asigură-te că începi fiecare intrare din jurnal cu o întrebare

scrisă în partea de sus a foii albe. Simplul fapt de a nota întrebarea este adesea stimulul care

grăbeşte deschiderea ta pentru a primi răspunsul. Vezi Apendicele A pentru o scurtă trecere în

revistă a celor patru chei pentru a auzi vocea lui Dumnezeu.

13

2

Adevărul # 1

Dumnezeu este Totul

şi în Toate

Da, creştinismul înseamnă mai mult decât „sindromul omului nenorocit“ despre care

vorbeşte Pavel în Romani capitolul şapte. Pavel însuşi descrie calea de ieşire în Romani opt.

Vom încerca să urmăm această cale în următoarele capitole.

Cum Îl vedem pe Dumnezeu?

Prima revelaţie care trebuie să se nască în inimile noastre este revelaţia a ceea ce este

Dumnezeu. Este El un mare Potentat în cer? Este o Fiinţă impersonală sau este interesat de cel

mai mic aspect al vieţii noastre? Vede El lumea dintr-o perspectivă detaşată, sau este implicat

intim în fiecare funcţie a ei?

În starea mea confuză, obişnuiam să cred că Dumnezeu este Unul care are putere şi forţă

şi dragoste şi pace. Îl vedeam ca pe Unul care avea numeroase atribute de care eu aveam

nevoie. Îi ceream adesea aceste lucruri, spunând: „Dumnezeule, Te rog să-mi dai...“ L-am

văzut pe Dumnezeu mai degrabă distant şi mă uitam în sus şi strigam după El şi Îl imploram

să vină să mă întâlnească. Adesea mă simţeam separat de El. El era acolo, eu eram aici. El era

acolo sus, eu eram aici jos. El era Cel Sfânt, eu eram cel nesfânt. Aveam nevoie să fiu întărit

de El.

14

Umanism creştin – eu trăiesc

Uneori puteam chiar să uit să mă uit la El. Îmi foloseam propria putere şi propria forţă

pentru a realiza acele lucruri cu care simţeam că mă pot descurca. M-am gândit: „De ce să-L

deranjez pe Dumnezeu cu astfel de lucruri triviale?“ Aşa că, deşi îmi aminteam să-L rog,

uneori nu făceam asta, pentru că sigur El avea lucruri mai importante de făcut decât să

glumească pe marginea acestor subiecte mărunte.

În plus, El mi-a dat puterile naturale să fac asta eu însumi.

Deci mergeam înainte şi trăiam aşa.

Dumnezeu a început să demoleze aceste noţiuni greşite şi jumătăţi de adevăruri şi mi S-

a revelat în moduri în care nu-L mai văzusem niciodată până atunci.

El este Dumnezeul Atotputernic

Prima observaţie pe care mi-a dat-o a fost că El este Dumnezeu Atotputernic! Asta este

ceva de spusesem ani de zile, dar niciodată nu mă gândisem cu adevărat. Ce înseamnă că

Dumnezeu este Dumnezeu Atoputernic? Cât de multă putere Îi conferă asta?

Cât de mult lasă pentru mine, pentru satan, pentru alţii?

Ai ghicit? Am decis că a fi Atotputernic trebuie să însemne că El are toată puterea din

univers. Asta înseamnă că dacă este exprimată vreo putere, ea este expresia lui Dumnezeu

care are toată puterea. Nu că Dumnezeu este autorul răului. Aceasta este o problemă diferită,

pe care o putem discuta într-un minut. Nu, ce spun eu este că inclusiv respiraţia păgânului

care blestemă numele Dumnezeului Atotputermic i-a fost dată de mâna Dumnezeului

Atotputernic. Dacă Dumnezeu ar îndepărta puterea Lui susţinătoare, viaţa păgânului s-ar

stinge. Dumnezeu este totul şi în toate.

Dacă pretinzi că ai toată puterea, trebuie să ai toată puterea, altfel, desigur, eşti un

mincinos. Un lucru pe care îl ştiu este că Dumnezeu nu este un mincinos. Prin urmare, dacă El

spune că are toată puterea în univers, atunci eu cred că El are toată puterea.

Totuşi, Dumnezeu nu a spus că El are toată puterea, nu?

Să ne întoarcem să citim Geneza 17:1.

Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis:

„Eu sunt Dumnezeul Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană.“

Spune asta că El are toată puterea? Nu cred. Ce spune asta? Spune că El ESTE toată

puterea. Este o diferenţă între a avea toată puterea din univers şi a fi toată puterea din

15

univers? Dacă am ceva, ţi-l pot da ţie. Dacă sunt ceva ce tu vrei sau de care ai nevoie, atunci

trebuie să mă dau pe mine însumi ţie.

Nu „are“, ci „este“

Dumnezeu nu are toată puterea din univers. El este toată puterea din univers. Prin

urmare, dacă eu manifest putere, pe Cine manifest eu? Ai ghicit – pe Dumnezeu! Dacă

manifeşti putere sau forţă în viaţa ta, pe Cine manifeşti? Aşa e, pe Dumnezeul Atotputernic,

pentru că orice manifestare a puterii şi forţei este o manifestare a Dumnezeului Atotputernic.

Când ridic mâna dreaptă, a Cui putere se manifestă, a mea sau a lui Dumnezeu? Am eu vreo

putere sau tărie a mea? Nu dacă Dumnezeu o are pe toată. Prin urmare, puterea lui Dumnezeu

este cea care se manifestă.

Dacă Dumnezeu are putere, atunci Îl pot ruga să îmi dea şi mie, ca pe un produs. „Am

nevoie de acest produs. Doamne, Te rog, vrei să mi-l dai? El poate fi acolo şi eu pot fi aici, şi

El îmi poate da unele dintre lucrurile pe care I le cer. Dar, dacă Dumnezeu este toată puterea

şi eu am nevoie de putere, atunci trebuie să-L rog să fie prezent, manifestându-Se în acea

situaţie. Voi spune: „Dumnezeule, Te recunosc ca Emanuel, Dumnezeu cu mine. Îţi

mulţumesc pentru că viaţa şi puterea Ta sunt prezente şi curg în această situaţie. Rostesc o

eliberare deplină a puterii şi forţei Dumnezeului Atotputernic peste situaţia dinaintea mea.“

Poate te întrebi de ce trebuie să chemi această eliberare a puterii şi prezenţei lui Dumnezeu.

Răspunsul este că Dumnezeu S-a limitat în mod voluntar pe Sine Însuşi la cererile copiilor

Lui (Ezechiel 22:30,31) pentru că El ne are în tabere de pregătire, învăţând cum să biruim

vrăjmaşul şi să domnim ca împăraţi şi preoţi cu El în slavă.

Chiar şi atunci când oamenii au ales să folosească puterea lui Dumnezeu şi să facă rău

cu ea, este totuși puterea lui Dumnezeu? Sunt ei încă slujitorii Lui? El este totul şi în toate. De

exemplu, gândeşte-te la Nebucadneţar, Hitler al Vechiului Testament, care a distrus naţiuni şi

le-a luat prizoniere. Era el slujitorul lui Dumnezeu?

Dar puterea omului rău?

În Isaia 10:5-7 Dumnezeu vorbeşte şi spune: Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele, care

poartă în mână toiagul urgiei Mele! I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am

trimis împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze şi să-l jefuiască, să-l calce

în picioare ca noroiul de pe uliţe. Dar el nu judecă aşa şi nu acesta este gândul inimii lui, ci

el nu se gândeşte decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada.

16

Chiar şi împăratul rău al Asiriei era slujitorul lui Dumnezeu, împlinind voia lui

Dumnezeu. S-a recunoscut el pe sine însuşi ca slujitor al lui Dumnezeu care face voia lui

Dumnezeu? Nu în timpul vieţii tale! El s-a gândit că era un om care realizează totul prin

propriile eforturi, exercitându-şi propria putere minunată. El nu se putea uita la realitatea

adevărată prin aparenţe sau prin realitatea de la suprafaţă. Auzi ce spune el:

„Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri şi prin înţelepciunea mea, căci sunt

priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor şi le-am jefuit vistieriile şi, ca un viteaz, am

dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie. Am pus mâna pe bogăţiile popoarelor ca

pe un cuib şi, cum se strâng nişte ouă părăsite, aşa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a

mişcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească. (Isaia 10:13,14).

Care este versiunea lui Dumnezeu despre aceeaşi poveste?

Ei bine, Dumnezeu are o înţelegere ceva mai fermă a realităţii, aşa că El stabileşte

măsura corectă, răspunzând aroganţei lui Nebucadneţar prin a întreba:

Se făleşte oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea? Sau se mândrepte

fierăstrăul faţă de cel ce-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă

toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn! De aceea Domnul Dumnezeul oştirilor va trimite

ofilirea prin războinicii lui cei voinici şi între aleşii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui

foc (Isaia 10:15,16).

Versiunea lui Dumnezeu asupra realităţii este destul de diferită de a lui Nebucadneţar.

Dumnezeu crede că Nebucadneţar este doar un topor în mâna Lui şi nu crede că

Nebucadneţar ar trebui să se laude deloc în legătură cu faptul că puterea lui a făcut vreunul

din lucrurile acestea. De aceea, pentru a-l ajuta pe Nebucadneţar să vadă, Dumnezeu îi va

trimite o slăbiciune a sufletului.

Cum vine asta o versiune diferită a realităţii?

Acum este momentul să descopăr cât de fermă este înţelegerea pe care o am eu asupra

realităţii. Văd eu că toată puterea este Dumnezeu în acţiune, sau mă văd pe mine şi pe satan şi

soarta guvernând universul? Cred eu cu adevărat că El este Regele Regilor şi Domnul

Domnilor, Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, sau cred că „eu“ am propria mea putere şi

satan are propria lui putere?

Ce vezi tu? Cât de clară este înţelegerea realităţii pe care o ai tu?

17

Problema „puterii“ care este folosită pentru rău

Întorcându-ne la întrebarea „Cum poate Dumnezeu să fie suveran peste rău?“, propun să

luăm în considerare titlul Său de Rege al Regilor şi Domn al Domnilor. Dacă Dumnezeu este

cu adevărat Rege peste toţi regii acestui pământ şi Domn peste toţi domnii acestui pământ, nu

este El suveran peste rău? Nu sunt unii dintre aceşti regi nişte regi răi? Şi nu sunt unii dintre

aceşti domni niște domni răi? Dacă un om alege să folosească puterea lui Dumnezeu din el în

sens contrar, să o folosească pentru rău în loc să o folosească pentru bine, înseamnă asta mai

puţin că puterea lui Dumnezeu este cea care e folosită? Pentru că omul încearcă să acţioneze

pe cont propriu contra planului lui Dumnezeu pentru viaţa lui, înseamnă asta că Dumnezeu nu

mai are control asupra lui?

Mă gândesc la fraţii lui Iosif care au fost mânaţi de gelozie, mânie şi invidie să-l vândă

pe Iosif în Egipt. Nu mai era Dumnezeu în controlul acţiunilor lor acum, că ei căutau să

folosească invers puterea Dumnezeului Atotputernic şi să folosească puterea mâinii lor drepte

pentru a distruge în loc să o folosească pentru a vindeca? Ce crezi?

Iosif era un văzător. El era unul care putea vedea scopurile lui Dumnezeu şi, când s-a

uitat să vadă, a văzut că Dumnezeu încă domnea, chiar şi atunci când fraţii lui au ales să

folosească puterea lui Dumnezeu din ei în sens contrar. El a spus:

Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să

împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr (Geneza

50:20).

Vezi asta profund în umblarea ta prin viaţă? Poţi vedea că inclusiv puterea omului rău

este puterea lui Dumnezeu în acţiune, care este pur şi simplu folosită invers, şi totuşi este sub

controlul lui Dumnezeu? Cum crezi că cineva este capabil să vadă atât de profund? Încercăm

noi să gândim astfel? Nu cred. Mintea mea nu este atât de vastă, înţelegerea mea nu este atât

de mare. Eu aş avea o cădere nervoasă dacă m-aş gândi că trebuie să fiu atât de deştept. Mai

degrabă mă rog. Spun: „Dumnezeule, te rog să-mi vorbeşti şi să-mi arăţi ce se întâmplă!“ Şi

El începe să-mi vorbească în jurnalul meu, oferindu-mi revelaţie şi înţelegere care întrece de

departe orice mi-am imaginat sau am visat eu vreodată. Aşadar, eu devin mai înţelept şi nu

încep să am o minte mai vastă ascultând vocea Celui Înţelept şi Vast din mine. Mult mai

simplu, nu-i aşa, decât să încerci tu însuţi să fii ca Dumnezeu? Doar lasă-L pe Dumnezeu să

fie Dumnezeu în tine. Odihneşte-te în braţele Lui. Încetează lucrările tale şi intră în odihna

Lui (Evrei 3 & 4).

18

Pentru următorul proiect, ia în considerare cazul unei mulţimi mânioase care strigă:

„Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!“ şi pe Pilat cel lipsit de caracter care nu a luat apărarea

neprihănirii.

Apoi uită-te la perspectiva lui Dumnezeu asupra întregii zile, aşa cum este consemnată

în Fapte 4:27,28.

Dumnezeu este Dragoste

Iată un altul dintre atributele lui Dumnezeu; sau este chiar El? Dumnezeul Căruia mă

închin eu are dragoste să-mi dea, sau El este Dragoste? Dacă am nevoie de dragoste şi vin să-

L rog să-mi dea şi mie, cer greşit, sau mă rog corect? Tu ce crezi?

Eu cred că cer greşit. Cred că o astfel de rugăciune se poate sprijini pe neînţelegerea

foarte mare a cine este Dumnezeu şi cine suntem noi. Din moment ce în acest capitol nu

vorbim despre cine suntem noi, vom păstra această discuţie pentru mai târziu.

Însă noi vorbim despre cine este Dumnezeu, deci să vedem ce spune Ioan despre El.

Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi.

Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu

rămâne în el (I Ioan 4:16).

Dacă am nevoie de dragoste, am nevoie de ceva ce Dumnezeu are, sau am nevoie de

ceva ce Dumnezeu este? Dacă am nevoie de ceva ce El are, pot să-I cer asta. Dacă am nevoie

de ceva ce El este, atunci am nevoie să-L cer pe El să Se reverse din inima mea prin Duhul

Sfânt.

Nu un program de îmbunătăţire de sine, ci un program de înlocuire

Ţi-ai putea zice: „E doar o chestiune de cuvinte, ştii tu, felul în care o spui“. NU, NU,

NU! Nu este doar o chestiune de cuvinte. Niciodată nu m-aş bate pentru un cuvânt.

Lupta mea este să văd că tu ai experienţele cu Duhul Sfânt pe care Dumnezeu a

intenţionat să le ai. Diferenţa dintre cele două rugăciuni de mai sus este diferenţa dintre

noapte şi zi, dintre creştinism şi religie, dintre Dumnezeu şi satan.

Dacă îţi aminteşti, satan este cel ce a spus: „Puteţi fi ca Dumnezeu“. El este cel ce mă

ispiteşte constant să dezvolt în mine caracteristici ca ale lui Dumnezeu. „Vei fi ca

Dumnezeu...“ (Geneza 3:5), spune satan. Roagă-te intens şi încearcă din răsputeri să devii ce

vrei să devii sau ce crezi că ar trebui să devii. Încearcă, încearcă, încearcă! Cel mai bun

19

răspuns la aceste gânduri demonice este „Duceţi-vă înapoi de unde aţi venit!“, pentru că ele

au venit direct din groapa iadului.

Dacă Dumnezeu nu caută un program de autoîmbunătăţire în care eu să pot lucra din

greu să devin neprihănit şi iubitor şi cunoscător şi orice altceva, atunci ce fel de program

rulează Dumnezeu? Este un program de înlocuire în care El mă înlocuieşte pe mine cu El

Însuşi, şi eu devin ascuns în Hristos, care a devenit Viaţa mea. El scapă de conştiinţa mea de

sine şi o înlocuieşte cu conştiinţa de sine a lui Dumnezeu.

O mlădiţă din viţă nu este conştientă de ea însăşi. Ea este conştientă de faptul că este

parte a unei viţe şi că râul ei de viaţă izvorăşte încontinuu din viţa care este inima vieţii ei.

Vom vorbi mai mult despre asta într-un capitol viitor. Îngăduie-mi să spun doar că noi nu

jucăm mumble jumble (un joc într-o limbă confuză sau fără sens) cu cuvinte. Noi vorbim

despre două moduri total diferite de a trăi.

Dumnezeu este dragoste şi când am nevoie de dragoste ce trebuie să experimentez este

curgerea lui Dumnezeu în mine. Atât este de simplu. Aşa că Îl rog să curgă, aţintindu-mi

privirile la El şi acordându-mă la Râul spontan care ţâşneşte în inima mea. Şi aproape sigur

Dumnezeu curge prin viaţa mea. Este foarte diferit de a-mi aţinti privirea asupra mea şi de a

spune: „Dumnezeule, ajută-mă“.

Pacea lui Dumnezeu sau Dumnezeul păcii

Acum să ne referim la o altă caracteristică a lui Dumnezeu. Dumnezeu are pace. Sau El

este pace (Filipeni 4:7,9)? Ştiu că sunt multe momente în care am nevoie de pace şi când vin

la El în timpul meu de rugăciune, foarte tulburat, El îmi spune în jurnalul meu „Mark, fii pe

pace, Eu sunt aici“. Probabil că mi-a spus de mii de ori să fiu pe pace pentru că El e acolo,

până când, în cele din urmă, am decis să fiu pe pace pentru că Dumnezeu era acolo. Din punct

de vedere teologic eu ştiam că Dumnezeu este Emanuel, Dumnezeu cu mine. Dar este una să

ai un adevăr teologic şi cu totul alta să ai o experienţă vie. Prin experimentarea lui Dumnezeu

ca persoană, prin întâlnirea continuă a jurnalului, am ajuns în cele din urmă să fiu scos din

trăirea în adevărurile mele teologice şi am învăţat să trăiesc în şi pe baza părtăşiei cu Duhul

Sfânt (2 Corinteni 13:14).

Repet, satan a fost cel care ne-a ispitit să trăim pe baza pomului cunoştinţei, să încercăm

să devenim noi înşine ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul. Noi am încercat să trăim în

felul lui satan şi acum avem 2.300 de denominaţii care au deosebit fiecare binele de rău şi şi-

au organizat propriile tabere în jurul cunoaşterii lor. 2.300 de tabere dovedesc foarte bine că

20

facem ceva greşit, pentru că Isus a spus că noi trebuie să fim una. Şi singurul mod de a fi una

pe care îl cunosc este să nu mai mănânc din pomul din care Dumnezeu mi-a interzis să

mănânc, pomul cunoştinţei binelui şi răului (de exemplu, să încetez să trăiesc în minea mea) şi

să încep în loc să trăiesc pe baza pomului vieţii, care, desigur, este El, Isus, Viţa, şi noi

suntem mlădiţele. Am învăţat să trăiesc pe baza curgerii spontane a lui Dumnezeu din inima

mea pe care o notez în jurnalul meu, şi nu pe baza proceselor mele de gândire.

Vom vorbi mai mult despre asta într-un capitol viitor. Deocamdată este suficient să

spunem că nu căutăm o teologie despre cine este Dumnezeu. Căutăm o curgere a

Dumnezeului Atotputernic în inimile şi duhurile noastre. În cele din urmă încep să realizez că

Dumnezeu este totul şi în toate şi că Hristos este viaţa mea.

Punctele importante din Capitolul Doi

• Dumnezeu este mai mare decât am crezut.

• Dumnezeu este Atotputernic.

• Dumnezeu este Dragoste.

• Dumnezeu este Pace.

• Am nevoie de Dumnezeu.

• Nu am nevoie de Dumnezeu să-mi dea unele dintre atributele Lui, am nevoie de El să

fie viaţa mea.

• Notează în jurnalul tău alte puncte care te-au ajutat în mod special.

Gândiţi-vă şi discutaţi

• Cum Îl vezi pe Dumnezeu? Acest capitol a adus provocări modului în care Îl vezi pe

El? Dacă da, în ce fel? Descrie orice schimbare prin care treci.

• Ai fost învăţat să mănânci din pomul cunoştinţei sau din pomul vieţii? Cum trăieşte

cineva pe baza pomului cunoştinţei? Cum trăieşte cineva pe baza pomului vieţii?

• Jurnalul este o activitate constantă în viaţa ta? Eşti tu, ca David şi alte personaje din

Scriptură, capabil să scrii lucrurile despre care îţi vorbeşte Dumnezeu? Ţi se pare important să

poţi face asta? Ar umple asta vreo nevoie pe care o simţi în viaţa ta?

• Trăieşti pe baza unei teologii despre Dumnezeu, sau a unei experienţe cu El? Pe baza a

ce au trăit fariseii? Este acceptabil să trăieşti pe baza experienţei sau trebuie să trăim pe baza

teologiei? (Cei care vor o înţelegere mai profundă a acestei dileme şi o soluţie bine organizată

şi practică le pot găsi în Să-L experimentăm pe Dumnezeu, de acelaşi autor.)

21

• Meditează la următoarele versete în lumina adevărurilor din acest capitol. Poate vei

vrea să notezi reflecţiile pe care le faci în rugăciune într-un caiet separat. Evrei 11:3; Coloseni

11,17; Fapte 17:28; 1 Corinteni 1:30; Coloseni 3:4.

• Referitor la tema Dumnezeului Atotputernic, citeşte Isaia 45:5-7 (şi versetele din jurul

acestora); Psalm 75: 6,7; Proverbe 21:1; Romani 8:28; Romani 13:1-5; Efeseni 5:20; 1

Tesaloniceni 5:18.

• Jurnal – Întreabă-L pe Dumnezeu ce vrea să-ţi spună despre adevărurile din acest

capitol. Notează ce îţi spune El într-un caiet separat (jurnal). (Asigură-te că scrii întrebarea ta

în partea de sus a paginii ca metodă de a sugera deschiderea ta spre curgerea divină.) Dacă nu

este prea personal, vino pregătit să citeşti din jurnal în grupul tău mic. Şi îţi mulţumesc pentru

că doreşti să-ţi împărtăşeşti inima cu alţii. Bogăţia de binecuvântări ale lui Dumnezeu să fie

peste tine.

22

3

Adevărul # 2

Eu sunt un vas

Cum te vezi pe tine însuţi? Eşti puternic, inteligent, înţelept, iubitor, grijuliu, ospitalier,

curajos? Poţi să iei decizii singur? Poţi să te gândeşti clar la anumite lucruri?

Eşti capabil să funcţionezi eficient în viaţă? Faci efortul să te descurci într-un mod

matur în situaţiile de presiune din jurul tău? Ai învăţat să le gestionezi? Cum te vezi pe tine

însuţi?

Mi-a luat mult timp să înţeleg cine eram „eu“. Mult timp m-am gândit că „eu“ chiar

eram ceva: mai degrabă inteligent, bine informat, puternic; capabil să iau propriile mele

decizii; capabil să gândesc clar şi să iau hotărâri înţelepte; în stare să iniţiez acţiuni când sunt

chemat să fac asta; capabil să mă rog pentru un prieten când sunt solicitat să fac asta; capabil

să-mi trăiesc viaţa; capabil să-mi dau viaţa; capabil să acţionez.

Ştiam că înainte de a-mi preda viața Domnului eram cineva care îşi văzuse de drumul

lui (Isaia 53:6). Dar acum intenţionam să merg pe drumul lui Dumnezeu. Intenţionam să-mi

trăiesc viaţa pentru El. Acum intenţional să-L slujesc pe El, să-L iubesc pe El şi să mă închin

Lui. Am umblat din poartă în poartă dându-mi mărturia pentru că voiam să le spun altora

despre El. Mi-am acordat voinţa să biruiască păcatul din viaţa mea şi să trăiesc sfânt înaintea

Lui.

Oricum, dacă vei observa, cuvântul „eu“ este în centrul fiecărei propoziţii din ultimul

paragraf. Nu numai cuvântul „eu“ este acolo, ci conceptul de „eu“ este chiar mai puternic

acolo.

„Eu“ sunt cel care face... Eu am trăit... Eu am inteligenţă... Eu am puterea voinţei... Eu

am puterea...

23

Întreaga mentalitate se bazează pe o înţelegere greşită a cine sunt eu. Eu nu sunt un

pachet în sine. Eu nu sunt complet în mine însumi. Eu nu sunt o unitate care se poartă pe sine.

Eu sunt incomplet pentru că sunt gol. Eu sunt un vas!

Un vas?

„Un vas?“, vei întreba.

Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere

nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi (2 Corinteni 4:7).

Da, un vas! Acum, trebuie să mă gândesc la asta un minut.

Care este singurul scop al unui vas? Singurul scop al unui vas este să conțină ceva. Vrei

să spui că singurul motiv pentru care eu exist este să conțin ceva? Doar stau jos și mă las să

fiu umplut de ceva? Nu, nu înghit asta.

Nu sunt de acord să caut vreo putere sau prezență mistică ori spirituală care să curgă

prin mine. Îmi place să arăt că „eu“ pot sta pe propriile picioare și că „eu“ pot face ceva cu

propria mea putere. Pot să mă rog cu propria mea gură. Pot să iubesc, pot să urăsc, pot... Orice

ai numi, eu pot face.

Nu, doar crezi că poți pentru că ai căzut în înșelarea pe care satan a oferit-o în Grădina

Edenului, unde le-a spus lui Adam și Evei că decât să trăiască pur și simplu din pomul vieții

(de exemplu, din Altcineva), ei ar putea trăi din ei înșiși. „Ei“ ar putea cunoaște... Accentul a

fost pe ei. „Tu“ poți fi ca Dumnezeu... Deci Adam și Eva au crezut această înșelare și au

căzut de la conștiința de Dumnezeu la conștiința de sine. În loc să se vadă pe ei înșiși ca pe

unii care au trăit pe baza părtășiei cu Altul, această părtășie a fost ruptă și ei au început să

trăiască din ei înșiși. Acum, când Dumnezeu i-a chemat, ei s-au ascuns. Părtășia divină a fost

ruptă și a fost inaugurată conștiința de sine.

Poate pasul mântuirii presupune pasul înapoi de la conștiința de sine la conștiința de

Dumnezeu. Poate eu trebuie să scap de această convingere că sunt atât de grozav și minunat și

capabil și să înțeleg că am fost conceput pentru a conține ceva.

Să conțin nu ceva, ci pe Cineva

Dar eu nu sunt conceput să conțin doar „ceva“; am fost conceput să conțin pe Cineva.

Nu sunt un simplu vas, ci sunt de fapt un templu...

Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați

primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? (1 Corinteni 6:19)

24

Care este scopul principal al unui templu? Pot să sugerez că este să conțină un

Dumnezeu? Și în acest caz noi am fost concepuți pentru a-L conține pe Dumnezeul acestui

univers, Dumnezeul Atotputernic!

Altcineva curge prin noi

Nu doar că suntem un templu care Îl conține pe Dumnezeul Atotputernic, dar Hristos a

devenit o Viță și noi suntem mlădițele...

„Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce

multă roadă, căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic“ (Ioan 15:5).

Un templu Îl poate găzdui pe Dumnezeu, dar o mlădiță își primește chiar viața din vița

ei. Și această viață este acolo încontinuu, fără efort. Prin urmare, este o curgere continuă, fără

efort, a Dumnezeului Atotputernic, prin ființa mea, care pare probabil atât de naturală încât nu

mai sunt deloc conștient de ea și mă gândesc, în înșelarea mea, că eu sunt cel ce trăiește. Dar

chiar nu sunt eu. Este curgerea de viață a „sevei“ din viță

Eu sunt mai mult decât un vas care conține un lichid, eu sunt conceput ca un templu

care găzduiește Râul Duhului Sfânt.

Dumnezeu curge în mine ca un Râu...

În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a

strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui

vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.“ Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe

care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă

Isus nu fusese încă proslăvit (Ioan 7:37-39).

Când umblu prin viață, nu trebuie să mă gândesc la mine însumi ca și cum aș trăi singur,

prin propria putere sau prin propriile abilități. Nu, eu sunt cineva care umblă acordat la Râul

spontan din inima mea. Eu îmi trag puterea și viața din asta. Sunt eliberat de conștiința de sine

la conștiința de Dumnezeu. Nu mă acordez la mintea mea și la abilitățile mele. Mă acordez la

inima mea și la râul de apă vie care curge din profunzimea interioară.

Aceasta este Sursa puterii mele. Aceasta este Sursa tăriei mele. Când am nevoie de

puterea voinței, mă acordez la Cel care trăiește în mine, îmi ațintesc ochii la El, spunând:

„Isuse, fii Tăria mea în această situație“. Nu mă uit la El să mă îmbunătățească. Îl caut să fie

eu (de exemplu, viața mea în această situație și în orice situație). Dar putem merge chiar un

pas mai departe.

25

O uniune organică

El este capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morți,

pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate. (Coloseni 1:18).

Exact așa cum capul este cel care transmite toate comenzile trupului, așa Isus este Cel

care îmi transmite toate comenzile. Eu trăiesc constant cu ochii la El (Evrei 12:1), acordat la

inițiativa divină, privind viziunea Lui, auzind cuvintele Lui și acționând pe baza lor. Eu

trăiesc exact cum a trăit El când a umblat pe acest pământ...

Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate

face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând și tot ce face Tatăl face și Fiul

întocmai“ (Ioan 5:19).

Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este

dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis (Ioan 5:30).

Acesta, deci, este modul în care trebuie să trăiesc. Viața nu înseamnă că eu fac ceva din

proprie inițiativă. Nu înseamnă că eu încerc să iubesc sau încerc să trăiesc sau încerc să mă

rog. Nu, eu sunt unit cu Altul (1 Corinteni 6:17). El este Viața mea. El este Tăria mea. El îmi

călăuzește gândurile. Eu nu fac nimic de la mine. Când am nevoie să știu cum să gândesc

despre un anumit lucru, mă acordez la curgerea spontană care bolborosește în inima mea și

îmi ațintesc ochii la Isus, spunând: „Doamne, Te rog să-mi dai perspectiva Ta asupra acestei

situații, astfel încât să știu cum să o percep“. Și destul de sigur o curgere de imagini, gânduri

și emoții începe să se reverse spontan, fără efort, din mine, când se manifestă Râul Duhului

Sfânt.

Nu am văzut asta clar când L-am primit prima dată pe Hristos

Când mi-am predat viața Domnului Isus Hristos, nu am înțeles că eu eram un container

pentru Altul. Nu, domnule, m-am gândit că „eu“ trăisem viața mea toți acești ani. Nu am

înțeles că înainte de mântuire, în mod evident, tot un container fusesem.

Oricum, pe urmă am trăit mai degrabă după duhul acestei lumi decât după Duhul divin.

Nu îmi deschisesem inima către Cel care este Totul și în toți, așa că, deși El era disponibil

pentru mine, și deși El îmi dăduse viața și suflarea pe care o folosisem ca să blestem Numele

Lui, nu L-am recunoscut pe El. Am crezut că El era departe – undeva în cer, foarte distant față

de viața mea. Nu Îl recunoscusem ca Domn. Credeam că eu sunt domn, că îmi conduceam eu

însumi viața, că făceam ce voiam eu.

26

Cât de nebun și orb! Eram pur și simplu controlat de un alt duh, duhul acestei lumi, și

eram prin natura mea un copil al mâniei.

Voi [pe care El v-a înviat] erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați

odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care

lucrează în fiii neascultării. Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii

noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre și eram din

fire copii ai mâniei, ca și ceilalți (Efeseni 2:1-3)

Nu eram propriul meu șef, văzându-mi de treburile mele. Eram la comanda lui satan și

făceam lucrarea lui.

Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați

ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii pe care ați primit-o. Și prin chiar faptul că

ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii (Romani 6:17,18).

Întotdeauna am fost robul cuiva. Fie sunt controlat de duhul care lucrează acum în fiii

neascultării, fie sunt locuit de Duhul divin și am devenit un rob al puterii Lui. Sunt o persoană

care este controlată sau locuită de altul.

Prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți

părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte (2

Petru 1:4).

Iată! Noi fie suntem controlați de duhul acestei lumi, fie suntem containere ale Duhului

divin. Asta face ca noi să fim robii păcatului sau robii neprihănirii. Indiferent care este cazul

nostru, noi nu suntem propriii noștri șefi.

Recapitularea punctelor importante din Capitolul Trei

• Noi suntem vase.

• Noi suntem temple.

• Noi suntem mlădițe altoite într-o Viță.

• Noi suntem trupul lui Hristos și El este capul.

• Noi trăim doar pe baza inițiativei divine.

• Chiar și înainte de a fi mântuiți noi eram vase.

• Înainte de mântuire, eram robi ai duhului lumii acesteia. Acum noi conținem Duhul

divin.

• Enumeră alte puncte din acest capitol care sunt în mod special de ajutor sau

semnificative pentru tine.

27

Gândiți-vă și discutați

• Chiar și satan este un vas (Isaia 14:12-15; Ezechiel 28:11-17)?

(Numele Lucifer înseamnă „purtător de lumină“.)

• Erai conștient de faptul că ești un vas înainte de a veni la Hristos? Cum te gândeai la

tine însuți?

• Trăiești pe baza conștientizării faptului că ești un vas acum, că ai venit la Hristos?

Trăiești pe baza inițiativei divine? Descrie experiența ta de-a lungul unei zile. O planifici tu,

sau Te uiți la Dumnezeu să o planifice? Vorbești cu Dumnezeu despre asta sau acțiunile tale

sunt inițiate de tine?

Te uiți la înțelepciunea ta, sau te acordezi la vocea intuitivă a duhului tău și a Duhului

Sfânt unit cu duhul tău? Te uiți la puterea ta sau te abandonezi puterii Dumnezeului

Atotputeric?

• Care este cel mai bun mod de a rămâne conștient de faptul că noi suntem vase sau

temple sau trupul lui Hristos? Pare atât de ușor să uităm asta și să ne gândim la noi înșine ca

la niște unități cae se conțin pe ele însele. De ce uităm asta atât de ușor? De ce cădem atât de

repede înapoi la ideea că noi înșine suntem independenți? Putem face ceva pentru a împiedica

asta? Dacă da, ce anume?

• Ești de acord cu faptul că păcatul din Grădina Edenului a dus la o cădere de la

conștiința de Dumnezeu la conștiința de sine? Dacă da, care este soluția cea mai verosimilă

pentru conștiința de sine, conștiința de păcat și inferioritate? Trăiești cea mai mare parte a

zilei ca o persoană conștientă de sine sau ca o persoană conștientă de Dumnezeu?

Descrie experiența ta zilnică.

• Jurnal – Petrece timp scriind în jurnal despre adevărurile din acest capitol. În partea

de sus a paginii întreabă-L pe Domnul ce vrea să-ți spună referitor la tine ca vas. Notează

răspunsul Lui. Vino pregătit să citești asta în grupul tău mic. Încurajează-i pe alții când ascultă

cuvinele pe care Domnul ți le spune în jurnal.

28

4

Adevărul # 3 –

Nu mai trăiesc eu

Aveam nevoie de o revelație a adevărului discutat în ultimul capitol, că eu sunt doar un

container. Am crescut ca un om dintre neamuri sub amăgirea că eram propriul meu șef, că

făceam ce voiam, că eram o unitate stăpână pe sine. Nu aveam înțelegerea că de fapt eram

stăpânit de satan. Ziceam: „Nimeni nu-mi spune ce să fac!“ Vrei să punem pariu? Satan făcea

asta. Și duhul lui curge prin vasul uman atât de ușor și de fără efort încât cei mai mulți oameni

nu sunt conștienți de prezența lui, și astfel cred că ei înșiși sunt cei care trăiesc viața, când de

fapt satan este cel care își exprimă viața prin ei. Ei cred că sunt propriii lor șefi, când de fapt

sunt sub autoritatea lui satan. Ei cred că nu sunt robii nimănui, când în realitate sunt robii

păcatului (Romani 6:17).

Problema a apărut când am devenit creștin. Mi-am purtat înșelarea direct în viața mea

creștină. Din moment ce crezusem că în zilele mele pre-creștine eu trăisem pentru mine

însumi, am decis că în era post-creștină voi trăi pentru Hristos. Dar vezi înșelarea? Eu nu

trăiam independent în zilele mele pre-creștine. Nici nu trăiam eu în zilele mele post-creștine.

Acum Hristos este Cel care trăiește prin mine.

Am fost răstignit cu Hristos; nu mai trăiesc eu... (Galateni 2:20).

Crezi că puteam înțelege versetul de mai sus? Nici într-o mie de ani! Oh, da, îl puteam

cita. Aveam o oarecare înțelegere limitată în legătură cu ce ar putea să însemne din punct de

vedere teologic, dar să-l trăiesc practic era ceva total diferit.

Credeam că însemna că nu trebuia să mai trăiesc pentru mine, ci că acum trăiam pentru

Hristos. Dar observi că dificultatea mea de gândire era că eu trăiam ca o persoană autonomă.

29

Cât de departe de realitate! Dar acesta este modul în care vedeam lucrurile. Iluzia era pur și

simplu prea mare și o trăisem prea mult timp.

Timp de cincisprezece ani gândisem că „eu“ trăiesc viața ca un individ autonom. Nu

aveam nicio înțelegere a realității că eram un container robit de altul. Credeam că eram în

control. Cât de prostesc mi se pare acum, când mă uit înapoi. Dar atunci nu era prostesc. Era

singura formă de realitate pe care o știam. Și nimeni nu-mi spunea nimic diferit.

Amestecul de creștinism și religie

Biserica mea îmi spunea mai degrabă că acum „eu“ trăiam pentru Hristos decât că

Hristos trebuia să fie viața mea

Așa că am urmat cu supunere calea amăgirii și am încercat să trăiesc pentru Hristos.

„Eu“ mai degrabă mărturiseam despre Hristos decât să-L am pe Hristos vorbind prin mine

printr-o curgere nepremeditată, spontană.

Mărturisirea mea era mai degrabă un sistem de adevăruri decât o întâlnire cu puterea

divină. Isus nu avea un discurs memorat pe care îl folosea pentru neamuri. El era pur și simplu

un Container al puterii divine care se revărsa prin viața Lui pentru că El făcea numai ce-L

vedea pe Tatăl că face și vorbea numai cuvintele pe care auzea că le-a spus Tatăl. El vindeca

bolnavii și învia morții și curăța leproșii și evanghelizarea urma acestor lucruri. Cât de diferit

de încercările mele slabe de evanghelizare! Eu pur și simplu debitam formulele mele

memorate, de obicie confruntând, ofensând și îndepărtând păcătosul. Păcătoșii nu se strângeau

la mine să vadă puterea lui Dumnezeu, ci fugeau de la mine ca să nu fie ei fugăriți din punct

de vedere teologic.

Încercam să iubesc, pentru că un bun creștin trebuie să-și iubească dușmanii. Dar „eu“

eram în centrul acțiunii. „Eu încerc.“ Biblia spune foarte clar că eu trebuie să mă opresc din

toate încercările și eforturile mele și să intru în odihna Lui (Evrei 3,4). Deci acum, când știu

că nu mai trăiesc eu, vin pur și simplu la Hristos, spunând: „Tu ești viața mea și Tu ești

Dragostea acestui univers, deci mă rog să reverși dragostea Ta prin acest vas, acum.“ Remarci

că nu mai vorbesc deloc despre mine. Nu încerc să-L fac pe Dumnezeu să mă îmbunătățească.

Nu privesc țintă la mine sau la nevoile mele sau la ceva al meu, pentru că eu nu mai trăiesc.

Hristos trăiește. Așadar, privesc țintă la Hristos, care este viața mea, și încep să-L strig să

elibereze viața Lui și să manifeste puterea Lui supranaturală prin vasul acesta care este trupul

Lui. O înțelegere complet diferită a realității. O perspectivă complet diferită asupra vieții. Este

30

singura perspectivă care funcționează, îți garantez asta. Cred că le-am încercat pe toate.

Aceasta este pentru mine singura care funcționează în viață.

E nevoie de o înțelegere mai profundă a poruncilor Noului Testament

Aveam nevoie de o înțelegere mai profundă a poruncilor date în Noul Testament. De

exemplu, Pavel a spus:

Curvia sau orice altfel de necurăție, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între

voi, așa cum se cuvine unor sfinți (Efeseni 5:3).

Eu credeam că asta înseamnă să las deoparte curvia și orice necurăție. Și, din nou,

accentul era întotdeauna pe lucrarea activă cu mine mai degrabă decât cu a mă odihni în

puterea divină care mă umplea.

Erau atât de multe porunci în Noul Testament. Unele chiar spuneau că „eu“ trebuie să le

împlinesc. Dar ce nu reaușeam eu să înțeleg era că Noul Testament redefinește „eul“

„Eul“ redefinit

Am fost răstignit împreună cu Hristos; nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și

viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a

iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine (Galateni 2:20).

Cine este acest nou „eu“ despre care vorbește Noul Testament? Nu mai este sinele meu;

este „Hristos eu“. Așadar, când Noul Testament spune că „eu“ trebuie să fac ceva, ce

înseamnă asta este că „Hristos eu“ trebuie să facă asta sau că eu trebuie să-L las pe Hristos să

facă asta prin mine. Deci trebuie să devin foarte conștient de eul redefinit. Când mă gândesc

la „mine“, eu trebuie să mă gândesc la „Hristos eu“. Când trăiesc, trebuie să fiu conștient de

faptul că „Hristos eu“ este cel ce trăiește.

Și iar, când Pavel spune: „Pot totul în Hristos, care mă întărește“ (Filipeni 4:13), el

vorbește despre eul redefinit, Hristos eu.

Pot spune „Sinele meu, nu uita să te gândești astfel la tine însuți de acum înainte“, ceea

ce, desigur, ar însemna să cad direct în religie, pentru că religia este cea care spune: „Sinele

meu, fă asta“ și „Sinele meu, fă cealaltă“

Nu, în loc de asta spun „Hristos, Te rog să-mi amintești acest adevăr oricând cad înapoi

la conștiința de sine și mă gândesc că sunt doar eu cel care își trăiește viața“. Acum

responsabilitatea să te facă cine ești stă în puterea Dumnezeului Atotputernic care locuiește în

tine, nu în încercările tale de a te menține acolo unde se crede că ar trebui să fii.

31

Religia, sindromul „Eu voi încerca să fac asta“

Acest întreg sindrom religios este atât de șiret. Se strecoară oriunde, tot timpul. Numai

Hristos poate să-l vindece. Înșelarea de a fi religios în a-L urma pe Dumnezeu este că pare

atât de corect și arată atât de bine din exterior, încât este greu de crezut că ar putea de fapt să

fie greșit sau, chiar mai rău, demonic. A ascultă ce spune Noul Testament despre a-L pierde

pe Hristos, care este capul, și care este puterea din viețile noastre, și de a urma în schimb

poruncile și regulile cărora încerci să li te supui.

Nimeni să nu vă răpească premiul alergării,... și nu se ține strâns de Capul din care tot

trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, își primește creșterea

pe care i-o dă Dumnezeu. Dacă ați murit împreună cu Hristos față de învățăturile

începătoare ale lumii, de ce, ca și cum ați mai trăi încă în lume, vă supuneți la porunci ca

acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru?“ Toate aceste lucruri, care pier odată cu

întrebuințarea lor și sunt întemeiate pe porunci și învățături omenești, au, în adevăr, o

înfățișare de înțelepciune într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu

sunt de niciun preț împotriva gâdilării firii pământești (Coloseni 2:18-23).

Trăgând linie, eu nu pot face nimic pentru că nu mai trăiesc eu. Eu nu pot iubi – este

dragostea lui Dumnezeu care se revarsă din inima mea. Nu mă pot ruga, pentru că nu știu

cum, dar Duhul mijlocește cu suspine prea profunde pentru a fi descrise în cuvinte. Eu pur și

simplu mă lipesc de Cap, de unde vine toată puterea mea. Nu fac nimic din proprie inițiativă,

ci numai ce văd și numai ce aud (Ioan 5:19,20,30).

Așadar, eu sunt cineva care se acordează la inițiatva divină când merge prin viață. Caut

viziunea lui Dumnezeu să curgă în inima mea. Notez ce spune și revelează El și Îl las pe El să

facă prin mine marea lucrare pe care a revelat-o.

El a devenit Alfa și Omega, începutul și sfâșitul. El este totul și în toate. El este viața

mea.

O recapitulare a unor gânduri importante din Capitolul Patru

• Eu nu mai trăiesc.

• Eu am tendința să nu înțeleg că nu trăiesc eu.

• Religia nu înțelege că noi nu trăim.

• Religia ne încurajează să ne străduim, să încercăm.

• Creștinismul ne poruncește să încetăm să ne străduim și să intrăm în odihna Lui.

32

• Enumeră alte puncte care sunt în mod special importane pentru tine.

Gândiți-vă și discutați

• Te gândești la tine însuți în termeni de „sinele meu“ sau „Hristos eu“? Descrie

procesele tale mentale și interioare care se leagă de această întrebare.

• Ai fost pregătit de religie să te străduiești sau de creștinismul adevărat să încetezi să te

străduiești? Descrie învățătura ta. Dacă ai fost învățat să te lupți, pocăiește-te pentru că ai

acceptat această minciună și renunță la ea ca fiind demonică, astfel încât să poți fi eliberat să

intri într-o viață nouă în Hristos.

În grupul tău mic poate vrei să petreci timp în rugăciune împreună.

• Jurnal – „Doamne, ce vrei Tu să-mi spui referitor la faptul că eu nu mai trăiesc? Am

fost prins în religie? Cum pot fi eliberat?“ Notează aceste întrebări și răspunsurile Domnului

în alt caiet sau în jurnal. Vino pregătit să-ți împărtășești inima cu grupul tău mic. Întotdeauna

este cel mai bine dacă poți chiar să citești o parte din jurnalul tău.

33

5

Adevărul # 4 –

Hristos este viaţa mea

În sfârșit ne-am eliberat de sinele nostru. El nu mai trăiește pentru rău, nici nu mai

trăiește pentru bine. Nu mai trăiește deloc. Suntem bine pregătiți pentru programul de

înlocuire al lui Dumnezeu. Am depășit ideea că acesta este un fel de plan de îmbunătățire de

sine în care Dumnezeu mă va face mai bun. Nu, deloc. El va scăpa complet de mine (adică de

experiența mea de a trăi ca un individ conștient de sine) și mă va restaura la experiența din

Eden, unde voi trăi pe baza părtășiei divine și voi mânca din pomul vieții. Nu mă voi mai uita

la cunoașterea mea, pentru că acel pom este interzis. Acum mă voi acorda la inima mea, la

curgerea care țâșnește în mine când privesc țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșirea credinței

mele. Acum nu fac nimic din proprie inițiativă. Am învățat să trăiesc ca Isus Fiul Model, care

nu a făcut nimic de la El, ci numai ce L-a auzit și L-a văzut pe Tatăl că face (Ioan 5:19,20,30).

Dar durează ceva până înveți să trăiești astfel, pentru că am fost instruit atât de bine în

modul greșit. Am multe obiceiuri, înrădăcinate de ani de zile, pe care va trebui să le elimin.

Am spus „eu“ va trebui să le elimin? Ei bine, înțelegi ce vreau să spun. E nevoie de ani pentru

a birui înșelarea. Să mai încerc o dată. „Am multe obiceiuri, înrădăcinate de ani de zile, pe

care Hristos va trebui să le elimine.“

Iată, așa e mai bine. Sunt sigur că ceea ce îmi trebuie de fapt este un grup de sprijin care

să mă ajute să surprind toate aceste greșeluțe, astfel încât noi toți să ajungem mai repede la

scopul nostru de „a fi în Hristos, care este viața noastră“.

Poate te întrebi „Dacă «eu» nu mai sunt împlicat în a îndeplini toate aceste sarcini, ce ar

trebui să fac «eu»?“ Bună întrebare! Speram să întrebi asta.

34

Funcția vasului omenesc este să privească țintă la Isus

„Eu“ privesc țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșirea credinței mele. Ce înseamnă asta

mai exact? În greacă, fraza „privim țintă“ din Evrei 12:1 înseamnă literal „a vedea distinct,

până la a exclude orice altceva“. Nu e un loc rău din care să pornim. Asta înseamnă că eu

încep să-L văd pe Hristos oriunde mă uit.

Desigur, Biblia spune că atunci când îi dau o bucată de pâine unei persoane flămânde I-

o dau lui Hristos, și că atunci când îi dau apă unei persoane însetate I-o dau lui Hristos. Acest

lucru este adevărat deoarece Hristos este totul și în toate. În El toate lucrurile se țin împreună

(Coloseni 1:17). Asta Îi permite să Se exprime prin fiecare atom al acestui univers.

Mă acordez la viziune când umblu prin viață și spun: „Doamne, mi te vei arăta pe Tine

Însuți în această situație?“ Și în fiecare situație devin un văzător. La fel ca profeții din

vechime, noi Îl vedem în vârtejul de vânt, în furtună, în dealuri, în pomi, în creație, în copil.

David a spus: „Chiar dacă mă duc în Locuința Morților, Tu ești acolo“, deci nu este niciun loc

unde să pot să mă uit și să nu-L văd pe Emanuel, Dumnezeu cu noi.

În timp ce mă uit la viziunea pe care El o pune în fața ochilor mei, Îl rog să-mi

vorbească și mă acordez la curgerea spontană de gânduri, idei și emoții care încep să

bolborosească în inima mea. Acum am descoperit „Duhul de viață în Hristos Isus“ despre care

vorbește Pavel în Romani 8.

Deci cum trăiesc eu? Trăiesc ca un receptor. Primesc alimentare divină și apoi trăiesc pe

baza ei.

Da, activitatea vine, dar numai ca un produs secundar al receptivității. Domnul le-a spus

israeliților că „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului; deschide-ți

gura larg și eu o voi umple“ (Psalm 81:10).

Vezi relația? Dumnezeu este Eliberatorul puternic.

El este tăria și puterea. Eu sunt cel care își deschide gura larg și-L lasă pe Dumnezeu să

o umple. Ai văzut vreodată un pui de pasăre în cuib când mama vine cu viermișori?

Tot ce vezi sunt ciocurile deschise larg. Aceasta este poziția noastră. Noi stăm cu gurile

larg deschise, primind totul de la Dumnezeu, și lăsându-L apoi pe El să facă prin noi orice

acțiune pe care vrea să o facă.

Și fiecare acțiune se face prin lucrarea puterii Lui.

Dacă o fac prin lucrarea puterii mele, ea devine o faptă moartă (Evrei 6:1,2).

35

Să nu creăm „Ismaeli“

Îți amintești când Dumnezeu i-a spus lui Avram ce lucruri mărețe urma El să facă prin

el (Geneza 12 și15)?

După ce a așteptat o vreme (unsprezece ani) ca Dumnezeu să facă asta, și văzând că

Dumnezeu nu putea fără ajutorul lui, Avram și soția lui au venit cu o idee bună despre cum

să-L ajute pe Dumnezeu să-Și împlinească scopurile. Din eforturile lor a rezultat Ismael, pe

care Dumnezeu l-a respins, spunând: „Nu, îți voi da un fiu din Sara...“ La fel, eu creez Ismaeli

ori de câte ori mă grăbesc, încercând să împlinesc eu însumi cuvintele lui Dumnezeu, prin

puterea mea și prin înțelepciunea mea. Cea mai mare parte a începutului vieții mele creștine

era alcătuită din Ismaeli, din mine care încerca să-I facă plăcere lui Dumnezeu prin eforturile

mele.

Fapte moarte

Dumnezeu numește aceste eforturi și „fapte moarte“.

De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele

desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în

Dumnezeu (Evrei 6:1).

O faptă moartă este orice fac „eu“ în loc să las să curgă la inițiativa divină (de exemplu,

viziune, rhema, povară și putere). Aproape întreaga mea viață creștină de la început era

reprezentată de fapte moarte. Eram eu în acțiune. Eram consumat complet de religie și

fariseism și nici măcar nu știam asta. Tragedia este că mult din tot ceea ce trece azi drept

creștinism este prins în aceeași capcană, pentru că am fost învățați să mâncăm din „pomul

cunoștinței“, nu să ne încredem în „pomul vieții“ (de exemplu, curgere intuitivă și vizionară

din duhurile noastre).

„Împărăția lui Dumnezeu se ia cu năvală și oamenii care dau năvală o iau cu forța.“

Sunt convins că numai cei care vor deveni violenți în atacurile lor împotriva acestei erori

predominante din cultura și din experiența noastră religioasă vor intra de fapt în plinătatea a

ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru ei. Vei deveni unul dintre acești oameni violenți? Vei

veni la Hristosul viu din tine pentru toate lucrurile din viață, sau Îl vei instala ca pe un concept

teologic? Alegerea este a ta.

36

Un nou mod de a trăi

Acum rugăciunile mele sunt similare cu aceasta: „Doamne, ce vrei să spui? Care era

numele pe care l-am uitat? Rupe puterea atacului împotriva mea. Trimite un înger cu mesajul

Tău către această persoană. Doamne, amintește-mi să... Îți mulțumesc, Doamne, pentru că ai

adus acel gând în atenția mea. Revarsă puterea Ta prin mine chiar acum. Doamne, eu revărs

dragostea Ta prin mine chiar acum. Dragostea Ta să se extindă în inima mea. Taie-mi inima

împrejur, extirpă această mânie și frică. Mă ridic împotriva duhului de frică în Numele lui

Isus. Mustru gândul negativ în Numele lui Isus. Doamne, adu claritate a inimii și a minții.

Doamne, schimbă dorințele din inima mea. Pune acolo dorințele Tale. Doamne, Îți mulțumesc

că Te-ai unit cu mine și că Tu ești viața mea. Îți mulțumesc pentru că Tu ești toată puterea din

lume. Doamne, Te rog să-Ți reverși puterea prin mine chiar acum...“

Noi devenim conștienți de viețile noastre înăuntrul și în afara Altuia.

Ne ațintim mințile la lucrurile de sus, nu la lucrurile care sunt pe acest pământ, pentru că

noi suntem morți și viețile noastre sunt ascunse cu Hristos în Dumnezeu.

Câteva puncte importante din Capitolul Cinci

• Eu nu mai trăiesc pentru rău.

• Eu nu mai trăiesc pentu bine.

• Eu nu mai trăiesc.

• Hristos este Viața mea.

• Nu trebuie să mă străduiesc să fac lucruri.

• Eu trebuie să privesc țintă numai la Isus, întotdeauna.

• Orice faptă pe care o fac din proprie inițiativă și prin propria mea putere este o faptă

moartă de care trebuie să mă pocăiesc.

• Orice efort pe care îl fac pentru a împlini viziunea lui Dumnezeu pentru viața mea

sfârșește prin a crea Ismaeli, care cauzează numeroase probleme și sunt respinși de

Dumnezeu. Trebuie să mă pocăiesc pentru toți Ismaelii.

• Acum rugăciunile mele sunt să chem puterea lui Hristos.

• Enumeră alte puncte care au fost în mod special pline de semnificație pentru tine.

Gândiți-vă și discutați

• Nu face ca viața să fie prea simplă simplul fapt că privești țintă la Hristos? Nu sunt

alte lucruri spre care trebuie să privim, de asemenea, țintă? Cum ar fi să privim țintă la

37

activitatea din fața noastră? Cum ne putem uita țintă la Isus și la activitatea din fața noastră în

același timp? Este posibil acest lucru? Dacă da, cum? Descrie cum faci tu asta. Este asta ce

vrea Dumnezeu?

• Este posibil să trăiești în conștiința de Dumnezeu tot timpul? Dacă da, descrie cum ai

făcut asta – chiar dacă numai pentru o zi. Este trăirea în conștiința de Dumnezeu un obicei pe

care îl putem învăța? Poate acest obicei să înlocuiască obiceiul de a trăi în conștiința de sine?

Cât de mult timp ar lua să învățăm acest nou obicei dacă ne concentrăm asupra lui? Cât de

mult timp ar lua să învățăm acest obicei nou dacă L-am ruga pe Hristos să-l instituie în inimile

noastre? Merită această perioadă de timp? Te vei dedica învățării acestui nou mod de viață?

Te vei întâlni cu un grup care să te încurajeze în instituirea acestui nou mod de viață? Îi vei

încuraja pe alții din acest grup? Dacă da, uită-te și fii uimit de ceea ce face Dumnezeu în viața

ta și în grupul tău.

• Enumeră cât de multe moduri iubitoare, amabile îți vin în minte pe care le-ai putea

folosi pentru a te încuraja pe tine însuși și pe alții să treci de la sine la Hristos, când te vezi pe

tine însuți (sau pe ei) umblând în înșelarea sinelui. (de exemplu, „Să ne luăm un minut și să ne

liniștim înaintea lui Hristos și să vedem ce ne spune El despre asta.“ sau „Să ne luăm chiar

acum un minut și să ne rugăm ca puterea lui Dumnezeu să fie turnată peste această situație.“)

• Jurnal – Ia-ți jurnalul și scrie în partea de sus a paginii: „Doamne, ce vrei să-mi spui

referitor la faptul că ești Viața mea? Ce înseamnă asta specific și practic? Te rog să-mi

vorbești. Îți mulțumesc, Doamne.“ Apoi acordează-te la spontaneitate, privește țintă la Isus și

scrie ce curge în tine. Vino pregătit să împărtășești cu grupul tău mic ce ai scris.

38

6

Adevărul # 5 –

Sunt mort faţă de Lege

Să recapitulăm înainte de a merge mai departe: calea de ieșire din „sindromul omului

nenorocit“ este să înțelegi că Dumnezeu este totul și în toate și că noi suntem doar vase ce

trebuie umplute de El. Noi nu trăim pentru noi înșine, ci Hristos Își trăiește Viața prin noi.

Poți crede că asta e tot ce am spus noi până acum? Sigur mi-au trebuit multe pagini

pentru a spune asta! Acum, să continuăm și să explorăm o altă cheie care ne eliberează de

„sindromul omului nemnorocit“.

Am trăit cu ochii țintă la Legile lui Dumnezeu

Am descris acest sindrom în Capitolul Unu. Vedeam o poruncă în Noul Testament

potrivit căreia trebuia să fac ceva și făceam tot posibilul să mă supun și acelei porunci. În cele

din urmă aveam atât de multe porunci cu care jonglam, încât povara a devenit grea. Simțeam

vinovăție și acuzare și condamnare și frustrare și strigam: „Asta nu este viața din belșug!“

Desigur, Domnul era de acord cu mine. Aceasta nu era viața din belșug! Dar ce făceam greșit?

Nu trebuia să privesc țintă la legile lui Dumnezeu și să încerc să ascult de ele?

Știi deja o parte a răspunsului. Știi deja că tu nu încerci să fac nimic, ci te duci la

Hristos și Îl rogi pe El să Se manifeste prin tine. De asemenea, știi că nu trăiești tu, ci

Hristos este Viața ta. Acum vom învăța ce loc are Legea în viața unui credincios.

Predică pe Muntele Sinai sau pe Muntele Calvarului

Paul Yonggi Cho a fos cel care a spus: „Poți să predici fie pe Muntele Sinai, fie pe

Muntele Calvarului“. Dacă predici pe Muntele Sinai, predici despre legile lui Dumnezeu.

39

Dacă predici pe Muntele Calvarului predici despre puterea de înviere a lui Hristos din inima

credinciosului. Una duce la moarte și cealaltă duce la viață.

[Dumnezeu]...ne-a și făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci

al Duhului, căci slova omoară, dar Duhul dă viață. Acum, dacă slujba aducătoare de moarte,

scrisă și săpată în pietre, era cu atâta slavă încât fiii lui Israel nu puteau să-și pironească

ochii asupra feței lui Moise din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era

trecătoare, cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? (2 Corinteni 3:6-9).

Lucrarea Condamnării și Morții sau lucrarea neprihănirii și vieții

Îți poți imagina cum e să ai „lucrarea condamnării“? Dar „lucrarea morții“? Ai putea fi

un predicator itinerant, răspândind condamnare și moarte oriunde mergi. Ai putea chiar să

scrii asta în materialul tău promoțional:

„Un specialist în lucrarea de condamnare și moarte! Garantez să aduc vinovăție și

condamnare în viața ta, pentru că o meriți. Ai păcătuit și Dumnezeu urăște păcătoșii. Te voi

aduce față în față cu legile lui Dumnezeu pe care le-ai nesocotit, astfel încât să poți să te

pocăiești și să vii înaintea Lui în lacrimi și în doliu. Până la finalul predicii mele, vei urla și

vei geme în mizeria ta!“

Sună tentant, nu? Mai ales dacă lucrez deja sub vreo vinovăție nerezolvată și simt că

Dumnezeu probabil „mă persecută“. „Hai, domnule predicator, lovește-mă încă o dată! O

merit. Ahh, ce bine e. Vino, încă o dată. Mai tare. Ahh!“

Din nefericire, religia îi oferă unei astfel de boli ce are nevoie și de aceea ea devine

bătaia de joc a lumii.

Slujitorul condamnării predică de pe Muntele Sinai.

Celălalt tip de lucrare menționat este lucrarea neprihănirii, lucrarea Duhului de viață.

Literatura de poromovare a acestui predicator poate suna așa:

„Să-ți spun cine ești în Hristos. Hristos te-a eliberat de Lege și de participarea la

vinovăție și condamnare și te-a îmbrăcat cu o neprihănire care nu este a ta, o neprihănire

care vine prin credință. Îți voi arăta cum să te întorci spre El, lăsând ca tot ce este Dumnezeu

să curgă natural și fără efort prin tine. Vino și învață că nu mai ai nicio limită în viața ta, în

afară de limitele Dumnezeului Atotputeric și Fără Limite.“

Sper să ai fost atras de al doilea vorbitor. El predică Muntele Calvarului. El prezintă

realitatea Noului Legământ.

40

Suntem morți față de Lege

Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea, ca să

fiți ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți, și aceasta, ca să aducem rod pentru

Dumnezeu. Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, ațâțate de

Lege, lucrau în mădularele noastre și ne făceau să aducem roade pentru moarte. Dar acum,

am fost izbăviți de Lege și suntem morți față de Legea aceasta, care ne ținea robi, pentru ca

să slujim lui Dumnezeu într-un Duh nou, iar nu după vechea slovă (Romani 7:4-6).

Uneori în viața mea trebuie să ajung la înțelegerea faptului că nu mai trăiesc în fața

Legii. Adică nu mai trăiesc cu atenția îndreptată asupra Legii. Oamenii făceau asta în Vechiul

Legământ, dar acum nu o mai fac. Eu am murit și viața mea este ascunsă cu Hristos în

Dumnezeu. Hristos a împlinit complet cerințele Legii, ceea ce eu, ca om slab și păcătos, nu

puteam face. Acum Hristos locuiește în mine, împuternicindu-mă să trăiesc o viață mult mai

sfântă chiar decât cere Legea, cu condiția să privesc țintă la puterea Lui care lucrează în

interior. Desigur, dacă nu privesc țintă la Isus și la puterea Lui când umblu prin viață, atunci

firește că pot cădea în păcat. De aceea vreau să păstrez Legea ca o plasă de siguranță sub

mine, astfel încât, dacă mă opresc din a lua din viața Duhului din mine, să cad doar până acolo

unde Legea și voia ei mă prind, astfel încât să nu ajung la dizgrație și degradare totală.

Scopurile Legii

Care a fost scopul Legii? Au fost mai multe.

Legea nu făcea parte din planul inițial al lui Dumnezeu. Ea a fost adăugată din cauza

fărădelegii. Când îmi iau ochii de la Dumnezeu și rup părtășia mea cu el din Grădina

Edenului, Dumnezeu trebuie să adauge legea ca o plasă de siguranță care să mă împiedice să

mă distrug complet. Ea mă ține în custodie astfel încât să nu mă autodistrug înainte ca harul

lui Hristos să apară în viața mea. Dacă nu aș respecta măcar cerințele minime stabilite de

Lege, mi-aș distruge viața și nici măcar nu aș fi prin apropiere ca să experimentez frumusețea

harului lui Dumnezeu în mântuire.

Înainte de venirea credinței, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care

trebuia să fie descoperită (Galateni 3:23).

Deci Dumnezeu a adăugat Legea pentru a mă împiedica să mă autodistrug.

De asemenea, Legea trebuia să mă învețe ceva. Era un îndrumător care avea o lecție

specială de predat: noi nu putem deveni perfecți prin propria noastră putere. Nu este niciun

41

om neprihănit, niciunul măcar. Deci eu trebuia să învăț că, și dacă respect toată Legea, tot nu

voi ajunge la perfecțiunea care este în Hristos.

Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin

credință. Dar după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta (Galateni

3:24,25).

Mi-am învățat lecția când am venit la Hristos? Adică am învățat că trebuie să-mi întorc

privirea de la Lege la Hristos? Nu. Doar am încercat și mai din răsputeri să descopăr toate

legile din Biblie și m-am concentrat să încerc să le respect astfel încât să-L pot mulțumi pe

Domnul meu. Desigur, rezultatul a fost frustrarea, condamnarea și moartea, pentru că sfârșitul

Legii este moartea.

Îl găsisem pe Hristos cu vorbele mele (El este Domnul și Mântuitorul meu), dar încă nu

găsisem calea credinței.

Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos. Toți care ați fost

botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos (Galateni 3:26,27).

Nu aveam înțelegerea a ceea ce înseamnă să mă îmbrac cu Hristos, să fiu în Hristos sau

să privesc țintă la Hristos când umblu prin viață. În loc de asta priveam țintă la Lege și la

lucrurile pe care a trebui să le fac și descopeream că, destul de sigur, Legea producea moarte

în viața mea sub forma vinovăției, condamnării, acuzației, depresiei și eventual morții.

Nu era tocmai viața din belșug pe care o sperasem sau despre care mi se spusese!

Dumnezeu a oferit întotdeauna părtășie – omul a ales Legea

Dumnezeu nu a intenționat niciodată să fie lege. El a trebuit să o adauge din cauza

problemei părtășiei rupte și a păcatului care a rezultat din asta (Galateni 3:17,19). Chiar și

atunci când El adăugat-o, El nu a vrut asta. Moise povestește istoria în Deuteronom cinci, și

acolo vei vedea că Dumnezeu le oferea de fapt israeliților vocea Lui! Părtășia restaurată!

Restaurarea statutului din Grădina Edenului! Dar ei L-au refuzat, pentru că nu le plăcea

focul care venea odată cu vocea Lui. Ca urmare, Dumnezeu a trebuit să le dea în schimb

legea.

Acum Dumnezeu îi oferă încă o dată Bisericii vocea Lui, când ajunge să locuiască în

inimile noastre și ne aduce un nou munte, Muntele Sion. Ultimul munte a fost Muntele Sinai,

locul Legii. Acesta este Muntele Sion, unde experimentm de fapt părtășia cu Duhul Sfânt. Și

El are doar un avertisment:

Luați seama ca nu cumva să nu voiți să ascultați pe Cel ce vă vorbește! (Evrei 12:25).

42

Cel mai rău răspuns posibil ar fi să întorc spatele încă o dată părtășiei cu Dumnezeu și

să mă întorc să trăiesc legea. El întotdeauna a dorit părtășie, din Grădina Edenului din Geneza

până la căsătoria finală a Miresei din Apocalipsa. El a dorit întotdeauna părtășia cu creația

Lui. Și noi în general L-am refuzat și în schimb am mâncat din pomul cunoștinței binelui și

răului, uitând-ne în același timp la propriile noastre eforturi fie să ne mântuiască, fie să ne

facă să păzim legea odată ce am fost mântuiți.

Răspunsul tău

Ce vei face? Vei trăi pe baza legii, încercând să te supui ei, crezând că asta îți va oferi

siguranță? Sau vei trăi pe baza vocii și viziunii Creatorului acestui univers, Dumnezeul

Atoputernic? Vei privi țintă la legile Cuvântului lui Dumnezeu, sau vei descoperi Persoana lui

Isus Hristos pe fiecare pagină când citești? Te vei vedea străduindu-te să păzești Legea, sau

uitându-te în interior la Cel care a împlinit deja toate legile și care acum te împuternicește să

le înlocuiești pe toate?

Trebuie să alegi. Fie vei umbla în părtășie cu Duhul Sfânt, percepând încontinuu vocea,

viziunea și povara lui Dumnezeu, fiind călăuzit de inițiativa divină, fie vei trăi din tine însuți

și din legile pe care le-ai descoperit și pe care cauți să le respecți. Un drum duce la viață,

celălalt la moarte. „Alege azi cui vrei să-i slujești.“ Dacă este Dumnezeu, slujește-L pe El. dar

să știi că religia a fost cea care L-a distrus pe Fiul lui Dumnezeu dintre fiii lui Israel.

Eu aleg să trăiesc pe baza relației mele cu Dumnezeu. Aleg să caut constant viziune, să

aud continuu vocea Lui și să cred că asta este mai de încredere decât să gândesc cu propria

mea minte. Pentru a face această alegere trebuie să ies din cultura și învățătura tinereții și

copilăriei mele. Nu a fost o decizie ușoară, dar m-a dus în locuri unde nu aș fi ajuns niciodată

și a eliberat binecuvântarea lui Dumnezeu în viața mea în moduri pe care nu mi le-aș fi putut

imagina niciodată. Dumnezeu m-a condus în turnee prin întreaga lume, împărtășind aceste

adevăruri cu trupul lui Hristos, în timp ce eu plănuisem să fiu un fermier din Lowville, New

York. Nu acesta este Dumnezeu?

Mă vei însoți în decizia mea de a trăi pe baza părtășiei cu Duhul Sfânt în locul

legalismului și legii? Mă rog să o faci.

Recapitularea unor puncte cheie din Capitolul Șase

• Noi suntem morți față de Lege.

• Legea nu a fost niciodată parte a planului inițial al lui Dumnezeu.

43

• Ea a fost adăugată ulterior din cauza părtășiei rupte și a păcatului.

• Părtășia restaurată înlătură încă o dată nevoia de lege. Scopurile de moment ale Legii

includ: a. Să mă păzească să nu mă distrug singur înainte de a descoperi harul lui Dumnezeu

ce lucrează în viața mea. b. Să mă învețe că nu am puterea de a deveni perfect prin respectarea

ei. Am nevoie întotdeauna de întărirea supranaturală a lui Hristos pe măsură ce umblu prin

viață.

• Dumnezeu i-a oferit întotdeauna omului părtășia.

• Omul apropae întotdeauna refuză relația și alege în schimb legea, frângând inima lui

Dumnezeu și devenind un legalist distructiv care îi persecută pe cei care au descoperit Duhul.

• Vei face acest pas important și vei îmbrățișa și te vei încrede în părtășia cu Duhul

Sfânt al lui Dumnezeu în umblarea ta prin viață, păstrând Legea doar ca o plasă de siguranță

care să te împiedice să cazi din har?

• Enumeră alte puncte care sunt în mod special importante pentru tine.

Gândiți-vă și discutați

• Care vezi tu că sunt scopurile și valoarea Legii? Ce scopuri a împlinit Legea în viața

ta? În ce fel te-a ajutat asta?

• Care vezi tu că sunt limitările Legii? În ce fel te-a rănit asta în umblarea ta prin viață?

• În prezent ai tendința să te concentrezi asupra legii în umblarea ta prin viață, sau ai

tendința să te concentrezi asupra puterii de biruință a Celui care trăiește în tine?

• Dacă atenția ta nu este asupra lui Hristos și a Duhului în umblarea ta prin viață, de ce

nu este? Ce te împiedică de la această concentrare? Ce ar trebui să se schimbe în tine pentru a

se realiza această concentrare? Vei face aceste schimbări acum?

• Ești de acord cu faptul că și din perspectivă biblică, și istorică, legaliștii s-au opus

profeților (adică celor care trăiesc pe baza legii se opun celor care trăiesc prin Duhul)? De

care parte a acestui gard ești? Dacă nu ai fost de partea de care este Dumnezeu, vrei să faci o

schimbare? Dacă da, petrece timp în rugăciune și reorientare, rugând-L pe Dumnezeu să te

transforme din interior.

• Jurnal – „Doamne, ce vrei să-mi spui despre locul Legii în viața mea?“

44

7

Adevărul # 6 –

Trăiesc prin Duhul

(Rhema și Viziune)

Grozav! Nu mai trebuie să trăiesc sub Lege. Este o ușurare, pentru că aveam oricum

probleme în a asculta de ea. Dar acum îmi este teamă. Ce mă va împiedica să păcătuiesc și să-

mi distrug complet viața și viețile celor din jurul meu?

În primul rând, este important să nu aruncăm niciodată Legea. Ea rămâne întotdeauna ca

o plasă de siguranță sub noi. Dacă vreodată cădem din Duhul, încă avem Legea care să ne

prindă, pentru că știm că cei care sunt conduși de Duhul nu sunt sub Lege.

A doua parte a răspunsului se găsește în Romani 8:1,2:

Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după

îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viață

în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții.

Nicio condamnare! Grozav! Pentru că am descoperit că eu trăiesc în Hristos Isus,

recunosc că nu mai trăiesc eu, ci El este acum viața mea. Am vorbit pe larg despre acest

„Hristos eu“, deci este destul de clar. Dar ce este noua lege despre care vorbește versetul doi,

Legea Duhului de viață în Hristos Isus? Putem explora puțin această lege să vedem ce este

ea și cum lucrează?

45

Legea Duhului de viață în Hristos Isus

Aceasta trebuie să fie una dintre cele mai importante legi din Biblie pentru că te

eliberează de legea păcatului și a morții și de sindromul omului nenorocit despre care am

vorbit în Capitolul Unu.

Este legea care rezolvă războiul interior din inimă și îți aduce pace și putere și dragoste

și nicio condamnare.

Sună grozav, Pavel. Ce este această lege?

Pavel începe să lucreze printr-o definiție a acestei legi în primele douăsprezece versete

din Romani 8. Conform versetului trei, ea rezolvă problema firii pământești slabe care nu

poate ține Legea. În versetul patru, Dumnezeu spune că El ne va face capabili să împlinim

poruncile Legii, nu prin eforturile noastre cu puterea firii noastre de a face asta, ci prin

puterea Duhului Sfânt care locuiește în noi!

Dacă îmi fixez mintea asupra puterii firii mele pentru a birui pofta firii mele, sunt prins

fără speranță în sindromul omului nenorocit, deoarece firea mea este la fel de tare ca cealaltă

parte a firii mele, împotriva căreia lupt. Deci sfârșesc printr-o remiză.

Cei ce trăiesc după îndemnurile firii umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei

ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea după

lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și

pace. (Romani 8:5,6).

Singura soluție este să mă concentrez asupra puterii Duhului lui Dumnezeu care

locuiește în mine și să o chem în față.

Asta va duce la viață și pace, pentru că Duhul lui Dumnezeu are abilitatea de a birui

pofta firii mele. Mai mult, în acest caz nu mai este un război între părți ale mele. Acum este o

victorie orchestrată de Duhul Dumnezeului Atotputernic împotriva trupului meu de lut.

Dar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a

înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului

Său, care locuiește în voi. Așadar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să

trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri, dar, dacă, prin Duhul,

faceți să moară faptele trupului, veți trăi. Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui

Dumnezeu sunt copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:11-14).

Singurul mod de a aduce viață trupurilor noastre muritoare este prin lucrarea de

energizare a Duhului Sfânt. Deci trebuie să învăț cum să-mi energizez trupul prin Duhul

Sfânt. Mă întreb dacă am auzit vreodată vreo predică despre cum se face asta. Sper că am

46

auzit, pentru că aceasta este cheia trăirii Noului Testament. Fără aceasta nu există un stil de

viață al Noului Testament.

Să fiu sincer, biserica în care am fost eu mântuit nu știa nimic despre Duhul Sfânt. Când

am găsit, în cele din urmă, o biserică în care se predica despre viața în Duhul, ei mi-au spus

pur și simplu că trebuie să fac asta. Nu mi-au spus cum. Deci nu am fost învățat de fapt

niciodată cum să-mi energizez trupul prin Duhul Sfânt care este unit cu duhul meu. Nu e de

mirare că am fost într-o stare atât de deplorabilă atât de mulți ani. Ratam orice înțelegere a

modului cum să aplic dinamicile centrale al Creștinismului Noului Testament la viața mea.

Nu e de miraae că am căzut în religie.

Cum să-ți energizezi trupul prin Duhul Sfânt

Este viață – putere – energie activă în Duhul lui Dumnezeu.

Când o femeie L-a atins pe Isus pentru vindecare, Isus a spus că a simțit o calitate –

putere – ieșind din El. Energis este unul dintre principalele trei cuvinte din Noul Testament

traduse prin „putere“ și de fapt înseamnă „energie activă“. Este o curgere activă de energie

măsurabilă care poate să intre în trupul unei persoane și să curgă prin el spre alții, mai ales

când se folosește atingerera.

Unele forme de fotografie chiar au fotografiat o scânteie ieșind din mâna unui

evanghelist care se ruga pentru vindecarea altcuiva și sărind în trupul celeilalte persoane.

Dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi (Romani 8:13).

Sunt cel puțin două moduri de a încerca să faci să moară faptele trupului. Unul este prin

puterea de energizare a Duhului. Celălalt este prin puterea voinței tale și tăria firii tale, care

chiar nu funcționează. Acesta duce la sindromul omului nenorocit sau „închinarea la voință“,

care nu sunt viață. Deci vom descoperi cum să facem să moară faptele trupului prin energia

Duhului.

Regula Unu – Să devii conștient de d(D)uhul.

Învață să percepi nivelul de energie al popriului tău duh învățând cum să percepi cum se

simte duhul tău. Există probabil câteva moduri de a face asta. Eu m-am uitat la fiecare verset

din Biblie despre inimă și duh și m-am întrebat: „Am simțit vreodată în mine senzația descrisă

în acest verset?“

Dacă da, aceasta a fost o senzație a duhului. Acest proces a fost de mare ajutor pentru

mine în înțelegerea a cum se simte d(D)uhul. Un exemplu a ceea ce spune Biblia că poți simți

47

în duhul tău ar fi roada Duhului Sfânt: dragoste, bucurie, pace... (Galateni 5:22). Acestea sunt

stări emoționale energizate generate de prezența Duhului Sfânt care locuiește în mine.

Regula Doi – Atenție la Duhul Sfânt Care este unit cu duhul tău.

Îl simt prin viziune (o imagine spontană care se aprinde când caut viziunea lui

Dumnezeu), rhema (gândurile spontane care apar când ascult vocea lui Dumnezeu) și povară

(emoțiile spontane care sunt percerpute când aștept înaintea lui Dumnezeu, rugându-L să

împărtășească emoțiile inimii Lui cu mine). Mă liniștesc înaintea Duhului Sfânt, adesea

folosind închinarea sau meditând la o poveste din Biblie. Sau pot să cânt sau să mă rog în

Duhul (Efeseni 5:18; Iuda 20,21).

Regula Trei – Salută prezența Duhului Sfânt.

El este o Persoană – a treia Persoană a Trinității. Vorbește-I. Primește-L ca o parte a

vieții trale. Indoită prezența Lui să curgă în și prin tine. Spune-I că ești deschis către El. Biblia

ne învață că este posibil să-L întristăm pe Duhul Sfânt. Cred că unul din cele mai bune moduri

de a face asta este să-L ignori complet. Știu că atunci când eu sunt ignorat mă simt trist. Mai

știu că atunci când sunt recunoscut și onorat mă simt grozav și vreau să mă exprim deschis.

Cred că același lucru este adevărat despre Duhul Sfânt. De exemplu, atunci când, prin

rugăciunea de la începutul clasei, eu Îl invit public pe Duhul Sfânt să curgă liber, găsesc în

clasă un Duh de viață care este deasupra și dincolo de dinamica normală a clasei. Cred că

Duhul de Viață în Hristos Isus este Cel pe care Îl percepem. Acest simplu act de a recunoașe

public prezența Duhului Sfânt și de a-L invita să curgă face toată diferența în lume.

Regula Patru – Rostește ceea ce revelează Duhul Sfânt.

Acum voi începe să curg cu Dumnezeu, rostind ceea ce bolborosește în mine. Sunt un

om care e prins în curgerea divină.

Tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne

rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite (Romani 8:26).

Inițial nu puteam crede că Dumnezeu Se gândește că nu știu cum să mă rog. Ascultă-

mă! Vorbesc cu Dumnezeu.

Dar, așa cum am văzut deja, orice fac „eu“ este o fapt moartă, și asta include

rugăciunea. „Eu“ nu trebuie să mă rog. Eu Îl las pe Dumnezeu să vorbească prin mine.

48

Aceasta este adevărata rugăciune. Deci, când mă apropii de Dumnezeu, mă liniștesc, mă uit

după viziune, mă acordez la spontaineitata și încep să cânt și să mă rog în Duhul.

Treptat încep să percep o curgere de viață care țâșnește în mine. Pare un puls de viață.

Este un puls de viață. Este viața Duhului Sfânt care îmi energizează duhul. Este percepută ca

putere, străfulgerare, pace, dragoste, credință, speranță și bucurie în Duhul Sfânt!

Înapoi la Legea Duhului de Viață în Hristos Isus

Așa cum am spus mai devreme, noi credem că aceasta este una dintre dinamicile

centrale ale creștinismului Noului Testament. Mai exact: Legea Duhului de Viață în Hristos

Isus este puterea de energizare pe care o simți în tine când privești țintă la Isus, Cel care

trăiește în tine, primind rhema, viziune și povară atunci când ai părtășie în Duhul Sfânt.

Asta este ce ne eliberează pe noi de legea păcatului și a morții.

Aleluia! Acum, că știu ce să fac, este doar o chestiune de a face ori de câte ori simt

nevoia de energizare în Duhul Sfânt. Deci petrec timp închinându-mă, cântând în Duhul,

rugându-mă în Duhul, și mă acordez la viziune și la curgerea spontană. Cultiv curgerea

spontană cântând liber în Duhul, compunându-I Regelui regilor cântece de dragoste, în timp

ce văd viziunea pe care El o pune în fața ochilor mei.

Adesea intru în viziunea pe care a văzut-o Ioan în Apocalipsa patru, a mulțimilor care se

închină înaintea tronului din cer. Văd scena când îmi ridic ochii să mă uit și intru în scenă ca

unul dintre închinători. Din acest unghi avantajos este foarte ușor să experimentezi curgerea

energizantă a Duhului în tine.

În analiza finală, chiar este aproape ca la copii. (Nu ai ghicit deja asta?) Eu sunt

închinător, trăind în funcție de inima mea mai degrabă decât în funcție de mintea mea. Este

ceva ce poate face orice copil. Poate de aceea Isus ne-a încurajat să devenim ca niște copii.

Recapitulare a unor puncte importante din Capitolul Șapte

• Există două moduri de a încerca să ții Legea.

• Unul este să cauți să faci asta tu însuți.

• Celălalt este să faci asta prin Duhul de Viață în Hristos Isus.

• Legea Duhului de Viață în Hristos Isus este dinamica centrală a creștinismului Noului

Testament.

• Această lege ar trebui să fie predicată în mod regulat.

• Dacă această lege nu este subliniată, noi toți vom cădea curând înapoi în religie.

49

• Cele patru reguli pentru energizarea vieților noastre prin Duhul Sfânt sunt:

Să devii conștient de d(D)uhul.

Să te concentrezi asupra Duhului Sfânt care este unit cu duhul tău.

Să saluți prezența Duhului Sfânt.

Să rostești ce îți revelează Duhul Sfânt.

• Enumeră alte puncte care sunt importate pentru tine.

Gândiți-vă și discutați

• Deși nu mai trăim prin Lege, ai poziționat tu Legea ca pe o plasă de salvare sub tine,

astfel încât să nu te autodistrugi dacă vei cădea din Duhul? Discută despre cum funcționează

asta în viața ta. Dă câteva exemple.

• Dai la moarte faptele firii atacându-le tu însuți sau bazându-te pe puterea Duhului

Sfânt de a le birui?

• Ai auzit o altă învățătură care definește și discută Legea Duhului de Viață în Hristos

Isus? Dacă da, cum era definită ea? Cum operează ea? Cum a lucrat ea în viața ta în trecut?

Poți da un exemplu detaliat?

• Notează definiția pe care autorul o dă Legii Duhului de Viață în Hristos Isus.

• Discutați împreună despre cum ai aplicat sau cum ai aplica cele patru reguli pentru

energizarea vieții tale prin Duhul Sfânt.

• Jurnal – „Doamne, vorbește-mi despre Legea Duhului de Viață în Hristos Isus. Cum

am folosit-o eu? Am eșuat în a o folosi?“

• A doua intrare în jurnal – „Doamne, Te rog să vorbești cu mine despre regulile pentru

a-mi energiza viața prin Duhul Tău cel Sfânt. Ce ai vrea să-mi spui referitor la aplicarea

acestor reguli la viața mea?“

Notează în jurnalul tău ce îți vorbește Domnul și vino pregătit să împărtășești în clasă.

Ca întotdeauna, cel mai bine este dacă poți chiar citi un fragment din jurnalul tău.

50

8

Adevărul # 7 –

Trăiesc prin credinţa

că Dumnezeu este Emanuel

Suntem apoape de final acum. Până aici am discutat despre șase lecții pe care trebuie să

le învețe cineva pentru a învinge sindromul omului nenorocit și a fi supranatural în mod

natural, fără război interior. Am descoperit că Dumnezeu este totul și în toate, că noi suntem

vase, că nu trăim noi, ci Hristos este Viața noastră, că suntem morți față de Lege și că Legea

Duhului de Viață în Hristos Isus este cea care ne eliberează de legea păcatului și a morții. Mai

avem de făcut un singur lucru! Înarmați cu această înțelegere și experiență, care vine mai ușor

și continuu prin jurnal, noi suntem gata să trăim viața creștină biruitoare. Sau nu suntem? Ar

putea să mai fie încă un blocaj ce trebuie biruit? Da, îmi e teamă că mai este. Este problema

îndoielii.

Am fost răstignit cu Hristos; nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și viața pe

care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și

S-a dat pe Sine pentru mine (Galateni 2:20).

Una e să știu toate aceste lucruri la modul academic. Cu totul alta e să-mi pun credința,

nădejea și încrederea în ele, mai ales atunci când am fost atât de înclinat să-mi pun credința,

nădejdea și încrederea în propriile mele abilități și în propriile mele abilități de gândire.

Noul Testament spune că „lucrarea lui Dumnezeu este să crezi...“ Este atât de adevărat!

Adesea pare că ar fi mult mai simplu dacă lucrarea lui Dumnezeu ar fi altceva decât să fii tot

timpul un credincios.

51

Eu trăiesc într-o lume (și uneori într-o biserică) ce nu crede în părtășia cu Duhul Sfânt

(2 Corinteni 13:14).

Alții cred că sunt nebun pentru că văd viziuni și aud voci din lumea Duhului în viața

mea de zi cu zi. Chiar și mintea mea îmi spune că sunt nebun. „Asta nu este de fapt viziunea

lui Dumnezeu. Este doar o născocire a imaginație mele. Nu este de fapt vocea lui Dumnezeu.

Sunt doar gânduri false care îți vin în minte. Nu le crezi cu adevărat, nu? Spui că o să plouă și

că întreaga lume o să se scufunde? Sigur că da! Ești nebun! Spui că Dumnezeu ți-a zis să-ți

aduci fiul pe un altar? Mai scutește-mă! Ar trebui să fii internat într-un azil de boli mintale.

Mi-am făcut plinul de fantome religioase. Acum spui că Dumnezeu ți-a zis să mărșăluiești cu

două milioane de oameni prin deșert și că El va avea grijă de ei în mod supranatural? Sigur că

ți-a zis! Hei, dar ce zici de asta? Vom dărâma astăzi zidurile acestei cetăți fortificate

mărșăluind în jurul ei și sunând din trâmbițe! Gata! Doar nu te aștepți să cred un asemenea

nonsens, nu? Eu trăiesc în lumea reală. Nici măcar nu sunt sigur că se mai întâmplă azi

minuni, cu atât mai puțin astfel de lucruri bizare!“

Adevărul este că din cauza atitudinii tale cel mai probabil nu se întâmplă minuni în

lumea ta.

Și nu a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinței lor (Matei 13:58).

Isus nu a putut face multe minuni în locul Său natal din cauza necredinței lor!

Lucrarea lui Dumnezeu este să crezi...

Necredința este un păcat. Necredința ne ține departe de țara promisă. Necredința ne

împiedică să ne bucurăm de ce ne oferă Dumnezeu.

Fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui (Evrei 11:6).

Exemplul luptei israeliților cu necredința

Tragedia poporului Vechiului Legământ este că ei nu au crezut, nici măcar atunci când

au văzut puterea supranaturală a lui Dumnezeu peste tot în jurul lor. Dumnezeu a spus: „Te

rog învață din greșelile lor. Te rog învață să unești credința cu cuvântul Meu rostit, astfel încât

să intri în belșugul Meu.“

Fie să auzim cuvântul Domnului și să învățăm din povestirile consemnate pentru noi!

De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți

inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinții voștri M-au ispitit și

M-au pus la încercare și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat

de neamul acesta și am zis: «Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile

52

Mele!» Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!“ Luați seama dar, fraților,

ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de

Dumnezeul cel viu. Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice „Astăzi“,

pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. Căci ne-am

făcut părtași ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început,

câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua

răzvrătirii“. Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare

toți aceia care ieșiseră din Egipt prin Moise? Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna

Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? Vedem dar că n-au putut să intre din

pricina necredinței lor. Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare

făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.

Pentru că și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor, dar lor cuvântul care le-a fost

propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit. Pe când

noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna“ despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în

mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!“ Măcar că lucrurile Lui fuseseră isprăvite încă de

la întemeierea lumii. (Evrei 3:7-4:3, sublinierea autorului).

El hotărăște din nou o zi: „Astăzi!“, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus

mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!“ Căci, dacă le-ar fi dat

Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne dar o odihnă ca cea

de Sabat pentru poporul lui Dummnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el

de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în

odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare (Evrei 4:7-11).

Ce cuvinte puternice! „Doamne, ajută-ne să învățăm să ne încredem în Tine citind

exemplele puterii tale miraculoase aflate la lucru în epocile trecute. Ajută-ne să nu Te

dezamăgim și să nu păcătuim împotriva Ta prin faptul că nu credem în bunătatea Ta și harul

Tău și în vocea Ta din inimile noastre și în schimb ne încredem în lucrarea slabă a mâinilor și

minților noastre. Ajută-ne să învățăm să ne încredem în Tine, Dumnezeul adevărat și viu.

Iartă-ne acolo unde am eșuat înaintea Ta. Curățește-ne, Te rugăm. Lasă-ne să intrăm în odihna

Ta. Te rugăm să ne întărești inimile. Fă-ne să credem și să facem lucrările pe care le faci Tu,

astfel încât lumea să Te vadă în mijlocul ei prin noi, trupul Tău. Vindecă-ne, Te rugăm, și

vom fi întregi. Dă-ne harul Tău și vom fi puternici. Dă-ne credința Ta și vom crede, pentru că

Tu ești Cel care lucrează în noi și ne dă și voința și înțelepciunea, după buna Ta plăcere.“

53

O povestire

Am fost nedumerit o vreme în legătură cu diferența pe care o văd între promisiunile din

Deuteronom 28 și poziția Bisericii lui Isus Hristos în lumea în care trăiesc. Să ne uităm la

binecuvântările care a promis Dumnezeu că vor veni peste noi și ne vor surprinde când

acționăm conform cuvintelor Lui prin simplă credință.

Dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind și împlinind toate

poruncile Lui pe care ți le dau astăzi, Domnul Dumnezeul tău îți va da întâietate asupra

tuturor neamurilor de pe pământ. Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine și de

care vei avea parte dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău (Deuteronom

28:1,2).

Nu e deloc o promisiune rea! De fapt, pentru mine este o promisiune incredibilă, pentru

că eu am crezut că atunci când devin creștin devin un cetățean de mâna a doua pe acest

pământ.

În schimb Dumnezeu îi promite poporului legământului Lui că dacă vor asculta vocea

Lui și I se vor supune nu numai că vor fi cetățeni de primă clasă, ci vor deveni o națiune de

frunte pe acest pământ!

Poți vedea dovada acestui lucru împlinindu-se în zilele noastre?

Cred că da. Să ne uităm numai la Statele Unite. Noi scriem „Credem în Dumnezeu“ pe

bancnotele noastre și ne construim sistemul juridic pe o filosofie iudeo-creștină. Făcând astfel,

am devenit cea mai puternică și mai prosperă națiune din lume. Și este mai mult din

promisiune lui Dumnezeu.

Domnul te va copleși cu bunătăți, înmulțind rodul trupului tău, rodul turmelor tale și

rodul pământului tău, în țara pe care Domnul a jurat părinților tăi că ți-o va da. Domnul îți

va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită țării tale ploaie la vreme și ca să

binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale. Vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua

cu împrumut. Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus, și niciodată nu vei

fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dummnezelui tău, pe care ți le dau astăzi, dacă

le vei păzi și le vei împlini (Deuteronom 28:11-13).

Crezi că asta descrie ce a făcut Domnul pentru America în ultimii 200 de ani? Noi am

împrumutat atât de multe națiuni (inclusiv pe dușmanii noștri), nu am luat cu împrumut, cel

puțin până de curând. În ultimii ani ne-am întors de la vocea lui Domnului Dumnezeului

nostru și unele dintre aceste premise scad peste teritoriul nostru când începem să intrăm în

blestemul lui Dumnezeu, așa cum este el consemnat în Deuteronom 28.

54

Cred că aceste promisiuni sunt încă actuale și active astăzi pentru toți oamenii și toate

națiunile lumii. Cred că putem să ne uităm în jurul lumii și să vedem asta. Însă ceea ce mă

deranjează pe mine este că, în America, creștinii nu sunt capul.

În multe cazuri, creștinii sunt cei care împrumută de la alții și nu cei care dau cu

împrumut. Sondajele arată că cele mai multe televiziuni sunt mai degrabă umaniste decât

creștine. Eu suspectez că cei mai mulți politicieni sunt umaniști, nu creștini. Știu că cele mai

multe vedete de televiziune nu sunt creștini. Lista poate continua la nesfârșit. De ce nu sunt

creștinii lideri în America?

Nu mai funcționează deodată promisiunile lui Dumnezeu? Este Biblia o minciună? Nu,

absolut nu. Atunci care este problema? Este Biserica lui Hristos atât de lipsită de cunoștință în

legătură cu vocea lui Dumnezeu încât nu mai suntem în stare să umblăm în binecuvântările

legământului Lui? Nu mai ascultăm vocea Lui și nu mai umnblăm pur și simplu în ascultare

de ea?

Când am bombănit eu un an sau doi în legătură cu calitatea crainicilor de televiziune,

Domnul i-a vorbit inimii mele și a spus: „Mark, dacă nu îți place de ei, de ce nu pregătești tu

generația viitoare de crainici?“ Am înghițit cu noduri. Am încercat să-I explic lui Dumnezeu

că nu voiam deloc să merg atât de departe. Pur și simplu voiam să bombănesc puțin. În acest

punct, mi s-a amintit că Dumnezeu a ucis 14.700 de bombănitori în pustiu într-o singură zi! Și

când au bombănit în ziua următoare în legătură cu asta, El a mai ucis câțiva. Chiar am încercat

să fac din a nu bombăni o politică a vieții mele!

Dumnezeu nu caută plângăcioși. El caută oameni care să asculte vocea Lui și să

acționeze pe această bază și să aducă transformare lumii în care trăiesc prin puterea și

înțelepciunea și harul Lui

Voi fi unul dintre acești oameni? Mă voi opri din bombănit suficient de mult pentru a

auzi ce spune Dumnezeu și prin credință simplă ca de copil voi începe să acționez conform

rhema și viziunii Lui, indiferent cum îmi cere El să fac asta? Voi crede în El în umblarea mea

sau mă voi uita la propriile mele căi și abilități pentru a realiza ce este mai presus de mine?

Voi fi un credincios?

Voi instrui următoarea generație de crainici de televiziune? Nu știu. Trebuie să așteptăm

și să vedem. Nu e suficient să-mi sperii de moarte firea, ceea ce, apropo, nu este un lucru rău

pe care să i-l faci firii tale!

55

Aplicație personală

Vei fi tu un credincios? Îți vei alunga îndoielile în groapa din care au venit și vei crede

în puterea lui Dumnezeu să-ți intersecteze viața? Vei fi un credincios? Vei fi? Trebuie să

decizi. Trebuie să alegi fie calea vieții, credinței și nădejdii, fie calea fricii și descurajării.

Alegerea este doar a ta. Nimeni altcineva nu o poate face pentru tine. Care va fi? Notează-ți

decizia în jurnalul tău. Scrie-o astfel încât să o ai ca mărturie a locului tău în Dumnezeu.

Minunile îi vor însoți pe cei ce vor crede.

Fie ca viața ta să fie una plină de minuni!

Recapitulare a unor puncte importante din Capitolul Opt

• Puterea și harul lui Dumnezeu sunt însușite prin credință.

• Lucrarea lui Dumnezeu este să crezi.

• Lumea este înclinată spre îndoială.

• Eu tind să mă uit la limitările mele și să mă îndoiesc.

• Religia ese înclinată să creadă că Dumnezeu nu Se mai mișcă supranatural și să se

îndoiască.

• Dumnezeu vrea să ne facă în mod supranatural cap și nu coadă.

• Dumnezeu vrea să conducem, nu să urmăm.

• Dumnezeu vrea să dăm cu împrumut, nu să luăm cu împrumut.

• Se va ridica Biserica în credință și Îl va lăsa pe Dumnezeu să o umple?

• Tu vei face asta?

• În jurnalul tău enumeră alte câteva puncte care au fost în mod special importante

pentru tine.

Gândiți-vă și discutați

• Notează câteva dintre promisiunile incredibile pe care ți le-a făcut Dumnezeu pentru

viața ta. Care sunt unele dintre lucrurile pe care El vrea să le facă prin tine? Sunt ele dincolo

de abilitățile tale? Contează asta? Dumnezeu plănuiește să împlinească aceste promisiuni prin

puterea și abilitățile tale, sau ale Lui?

• Te bazezi pe visele pe care le-a pus Dumnezeu în inima ta? I le oferi tu lui Dumnezeu,

să vezi ce vrea El să faci zi de zi pentru a împlini aceste vise? Faci ce îți poruncește El?

Unești tu credința cu promisiunile pe care ți le-a făcut Dumnezeu? Crezi că El poate și că le

va împlini dacă umbli în ascultare simplă de vocea Lui?

56

• Ești un bombănitor sau un credincios? Poate vrei să faci o rugăciune de pocăință

pentru vindecare și restaurare. Pocăința este fundamentul pentru schimbare.

Când bombănesc, ce spun eu despre abilitatea lui Dumnezeu de a domni? Cum crezi că

Se simte El în legătură cu asta? Bombănitorii țin cont de puterea supranaturală a intervenției

lui Dumnezeu în societate sau se uită pur și simplu la societate și neagă abilitatea lui

Dumnezeu de a interveni? Cum crezi că Se simte Dumnezeu în legătură cu asta? Cum te-ai

simți tu, dacă ai fi Dumnezeu?

• Dumnezeu S-a mâniat pe Moise pentru că a insistat să-I explice lui Dumnezeu că, din

cauza vorbirii lui proaste, el nu ar putea să se ocupe de mandatul lui Dumnezeu pentru viața

lui. Când Moise se plângea, ținea el cont de abilitatea supranaturală a lui Dumnezeu de a

umbri abilitatea lui de a vorbi cu atotputernicia lui Dumnezeu? Se aștepta Dumnezeu ca

Moise să-și îndeplinească misiunea bazându-se pe puterea lui Moise sau pe puterea lui

Dumnezeu? Când Dumnezeu te trimite să faci fapte mari în această lume, Se așteaptă El ca tu

să le faci prin puterea ta sau prin puterea Lui? Te uiți la tine însuți pentru a împlini viziunea

lui Dumnezeu pentru viața ta sau te uiți la Dumnezeu?

• De ce creștinii nu conduc astăzi în națiunile noastre? Ar trebui să conducem? De ce e

nevoie pentru a schimba acest scenariu? Vei fi tu o parte a acestei schimbări? Vei deveni un

lider slujitor în orice mod îți cere Dumnezeu să fii? Împărtășește dedicarea ta față de viziunea

pe care a pus-o Dumnezeu în inima ta cu alți membrii ai grupului cu care te întâlnești. Apoi

scrie în jurnal despre asta în fiecare zi, lăsându-L pe Dumnezeu să conducă pașii tăi spre

împlinirea ei.

• Jurnal – „Doamne, vorbește-mi despre viziunile Tale pentru viața mea. Ce vrei Tu să

fac? Ce ar trebui să fac azi? Care este viziunea Ta pentru țara noastră? Îți mulțumesc,

Doamne, pentru ceea ce revelezi Tu.“ Vino pregătit să împărtășești din jurnal cu grupul tău

mic.

57

9

Să trăim supranatural

în mod natural

Acum avem toate părțile necesare pentru a birui sindromul omului nenorocit și a trăi

supranatural în mod natural, manifestând viață supranaturală și putere și pace interioară și

odihnă. Chiar am ajuns la concluzia cărții noastre, deși nu mă voi opri aici. Nu, am de gând să

repet iar și iar aceleași adevăruri în următoarele câteva capitole, astfel încât să le auzi iar și iar

și iar. Sunt convins că nu vom umbla în acest adevăr revelat până când nu ni-l însușim prin

multă repetiție. Cu ani în urmă, când am descoperit prima dată o carte cu multe din aceste

adevăruri, am citi-o integral de trei ori. Știam că vreau să trăiesc lucrurile despre care vorbea

cartea. Un adevăr este prea prețios ca să nu începi să umbli în el.

O listă a altor cărți care voresc despre aceleași adevăruri poți găsi în Apendice.

Șapte adevăruri care îți permit să trăiești supranatural în mod natural

Adevărul # 1 – Dumnezeu este totul și în toate.

Adevărul # 2 – Eu sunt un vas.

Adevărul # 3 – Eu nu mai trăiesc.

Adevărul # 4 – Hristos este viața mea.

Adevărul # 5 – Sunt mort față de Lege.

Adevărul # 6 – Trăiesc prin Duhul (rhema și viziune).

Adevărul # 7 – Trăiesc prin credința că Dumnezeu este Emanuel.

58

Aceste șapte adevăruri aplicate pentru a birui ispita

Acum, să punem împreună aceste șapte adevăruri și să vedem cum operează ele când

experimentezi o ispită în viața ta.

Ar fi frumos dacă nu ar mai exista ispite acum, că suntem creștini, dar nu așa stau

lucrurile. Fiecare creștin va depune mărturie că încă le avem. Dar este o cale a victoriei asupra

lor, așa cum a fost exemplificată de Isus, care a fost ispitit în toate lucrurile, dar fără păcat

(Evrei 4:15).

Cum să te lași și să-L lași pe Dumnezeu

Mi s-a spus de multe ori „lasă-te și lasă-L pe Dumnezeu“, dar nu am știut niciodată cum

să fac asta până când am descoperit cele șapte adevăruri enumerate mai sus. Să luăm un

exemplu. Un mitocan vine și îți dă o palmă peste obraz. (Trebuie să fie un mitocan dacă face

un asffel de lucru unei persoane minunate ca tine!)

Imediat firea ta vrea să-i rupă gâtul, sau măcar să-l pălmuiască înapoi. Dar îți amintești

o poruncă din Biblie care spune:

Dar Eu vă spun să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, oricui te lovește peste

obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt (Matei 5:39).

Ooo, grozav, trebuie să încerc să-l iubesc! Așa că încerc. Și încerc. Și încerc. Dar, cu

toată încercarea mea, tot îmi vine să-l plesnesc. Îmi amintesc de „sindromul omului

nenorocit“ menționat în Romani 7:19, unde mă găsesc făcând răul pe care nu vreau să-l fac.

Mă trezesc adunând mânie împotriva acestui individ, indiferent cât de mult „vreau“ să-l

iubesc și să-l iert.

Apoi îmi amintesc de Galateni 3:3.

Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin

firea pământească?

Desigur! Știu mai mult decât să mă comport așa! Eu am fost mântuit, nu prin „eforturile

mele“, ci prin lucrarea Duhului Sfânt. Chiar cred că mă pot desăvârși prin „eforturile mele“ în

loc de ale Duhului Sfânt? Sigur că nu.

„Doamne, îmi pare rău pentru o asemenea nechibzuință. Mă pocăiesc.“

Acum înțeleg:

Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și

Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci,

59

împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda. (1 Corinteni

10:13).

„Doamne, Tu mi-ai oferit calea de scăpare și îmi amintesc care este această cale.“

Am fost răstignit împreună cu Hristos; nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și

viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumneseu, care m-a

iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine (Galateni 2:20).

„Tu m-ai înlocuit cu Isus, deci acum viața lui Isus este cea care se adresează situației, nu

eu.“

Să privim țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre (Evrei 12:2).

„Doamne Isuse, vin la Tine. Privesc țintă la Tine. Te rog să-mi dai o viziune cu Tine

gestionând această situație.“

„Fiul Meu, amintește-ți când dușmanii Mei M-au acuzat pe nedrept și M-au bătut și M-

au biciuit și M-au răstignit pe o cruce gol și zdrobit. Amintește-ți cum M-am uitat la ei în jos

de pe acea cruce și le-am spus: «Tată, iartă-i, că nu știu ce fac». Deci și tu, fiul Meu, ai fost

acuzat pe nedrept și umilit în public, dar, de asemenea, dragostea Mea curge prin inima ta

pentru a-ți ierta vrăjmașii. Vezi-te pe tine însuți atârnând pe cruce, repetând cuvintele Mele

către cei care te-au acuzat. Vezi dragostea Mea curgând prin inima ta când rostești cuvintele

Mele. Vezi și vei fi întreg. Vezi, fiul Meu.“

„Da, Doamne, văd dragostea Ta curgând prin mine către cei cre m-au ofensat și m-au

tratat nedrept și, pe când atârn acolo pe cruce cu Tine, rostesc iar cuvintele Tale: „Tată, iartă-i,

că nu știu ce fac. Doamne, simt că în mine are loc o schimbare. Tu frângi asprimea și mă

umpli cu dragostea Ta. Îți mulțumesc, Domnul meu. Îți mulțumesc pentru puterea Ta

minunată. Te laud.“

Gata. Avem întregul proces, la un loc.

Tot ce am spus noi până acum în această carte a fost pus în scenă pentru tine în aceasă

ultimă povestire. Ai urmărit toate părțile ei? Ele au fost:

1. Eu experimentez o suferință.

2. Văd o poruncă ce îmi spune cum să răspund.

3. Încerc să mă supun poruncii și înțeleg că nu pot.

4. Îmi amintesc să nu încerc în fire, ci să mă uit la Duhul.

5. Îmi amintesc că este o cale de scăpare prin Isus Hristos.

6. Îmi amintesc că Hristos m-a înlocuit și trăiește prin mine.

7. Privesc țintă la Isus și Îl rog să răspundă.

60

8. El răspunde cu viziune, rhema și putere.

9. Spun ce îmi zice El să spun și simt că puterea Lui începe să curgă în inima mea.

10. Încep să mă închin.

Evident că nu trebuie să încerci metoda greșită mergând întâi la Lege și la efortul

propriu. Poți să mergi imediat la Duhul Sfânt și să spui: „Doamne, sufăr. Te rog să-mi

vorbești și să mă vindeci.“ În felul acesta sari pașii 2-6 și mergi direct de la pasul 1 la pasul 7.

Dacă harul lui Dumnezeu îți îngăduie să eviți Legea și să mergi direct la Duhul, este un mod

de a trăi mult mai eficient.

Un exemplu

Să îți spun altfel: din moment ce Hristos este Lumina lumii și păcatul este reprezentat de

obicei prin întuneric, noi Îl vom lăsa pe Hristos să reprezinte lumina și ispita să reprezinte

întunericul. Cum combatem întunericul? Scoțându-l afară din cameră? Sigur că nu. Dar așa

încearcă mulți dintre noi să combată păcatul din viețile noastre. Îl lovim și îl batem și

încercăm să-l scoatem afară. Ce nebunie! Dacă m-ai vedea într-o cameră întunecată lovind

întunericul și poruncindu-i să plece m-ai închide (Nu în acea cameră, desigur, ci într-un azil

de nebuni!)

În schimb Dumnezeu vrea să aprindem lumina. Venind la Dumnezeul care locuiește în

noi și rugându-L să ni Se reveleze în acea situație. Care sunt cuvintele Lui? Care este viziunea

Lui despre acea scenă? Isus a spus: „Cuvinele rhema pe care vi le-am spus sunt Duh și viață“

(Ioan 6:63). Împreună cu viziunea și cuvintele Lui vine o curgere a Duhului de viață care te

eliberează de legea păcatului și a morții și îți permite să trăiești supranatural în mod natural.

Un alt exemplu

În loc să spun „Doamne, încerc să iubesc acea persoană. Te rog să mă ajuți“, vei spune

„Dumnezeule, nu pot iubi acea persoană, dar Tu poți. Tu ești Sursa întregii iubiri din univers

și Tu trăiești în mine. Te rog să curgi prin mine și să iubești acea persoană cu dragostea Ta

supranaturală.“ Privește țintă la viziunea lui Isus, care Și-a iubit vrăjmașii când era atârnat pe

cruce și, pe măsură ce faci asta, vei începe să simți dragostea agape țâșnind din tine,

energizând omul tău dinlăuntru și transformând-ți dorințele din interior.

Aleluia! Vei începe să te închini lui Dumnezeu când dragostea Lui va curge prin toți

porii ființei tale. La urma urmei, creștinismul chiar este supranatural!

61

Recapitularea unor puncte importante din Capitolul Nouă

• Cele șapte chei pentru a trăi supranatural în mod natural sunt:

Dumnezeu este totul și în toate.

Eu sunt un vas.

Eu nu mai trăiesc.

Hristos este viața mea.

Sunt mort față de Lege.

Trăiesc prin Duhul (acordat la rhema și viziune)

Trăiesc prin credința că Dumnezeu este Emanuel.

• Sunt date câteva exemple ale acestor șapte chei în acțiune.

• Enumeră alte puncte care sunt importante pentru tine.

Gândiți-vă și discutați

• Treci în revistă o ispită sau o încercare din ultimă săptămână. Cum ai gestionat-o?

Compară modul în care ai gestionat-o cu cei 10 pași descriși în acest capitol. Prin câți dintre

acești pași ai trecut? Poți identifica fiecare pas?

Ai experimentat recent o încercare sau ispită în care ai sărit peste pașii de la doi la șase

și ai mers direct de la pasul unu la șapte? Împărtășește asta cu grupul tău mic. Celebrează

harul lui Dumnezeu așa cum s-a manifestat în această situație.

• Încerci să scoți întunericul din viața ta sau te concentrezi să aduci în ea Lumina?

Explică ce anume faci exact. Împărtășește rezultatele. Ce se întâmplă?

• Jurnal – „Doamne, ce vrei să-mi spui în legătură cu modul în care mă ocup de

încercări și ispite?“

Notează ce îți spune El în jurnalul tău separat. Vino pregătit să împărtășești ceva din el

cu grupul tău mic.

62

10

Exemple de personaje biblice

care au învăţat aceste lecţii

Biblia este plină de povești despre oameni care au venit la Dumnezeu și au trebuit să

treacă prin același proces de descoperire de sine, învățând aceleași lecții pe care le-am discutat

până acum în această carte. Adesea este de folos să vezi pe altcineva trecând prin procesul din

fața ta. Ei devin un mentor, arătându-ți încotro mergi și unde să-ți pui piciorul. Să examinăn

poveștile a patru bărbați, dintre care doi din Vechiul Testament și doi din Noul Testament. Ei

sunt Avram, Moise, Petru și Pavel.

Avraam învață să se încreadă în Dumnezeu, nu în sine însuși (Geneza 12-23)

Povestea lui Avraam începe în Geneza capitolul 12, când el se numea încă Avram.

Domnul zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino

în țara pe care ți-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta, îți voi face

un nume mare și vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi

blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.“

Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, și a plecat și Lot împreună cu el. Avram avea

șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran (Geneza 12:1-4).

Domnul i-a vorbit lui Avram și Avram a ascultat. Mie îmi sună ca un adept al lui

Dumnezeu. Dacă el ar fi trăit în vremurile Noului Testament l-am fi numit „mântuit“. Dar el a

trăit înainte de Hristos, deci avea o datorie care a fost plătită la Calvar.

Avram este un adept al lui Dumnezeu. A învățat el că Dumnezeu este totul și în toate și

că el este doar un vas prin care curge Dumnezeu, sau se bazează el încă pe propriile lui

abilități de a împlini lucrarea Dumnezeului Atotputernic? Să vedem.

63

A venit însă o foamete în țară, și Avram s-a coborât în Egipt ca să locuiască pentru

câtăva vreme acolo, căci era mare foamete în țară. Când era aproape să intre în Egipt, a zis

nevestei sale Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la față. Când te vor vedea egiptenii,

vor zice: «Aceasta este nevasta lui!» Și pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viață.

Spune, rogu-te, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să

trăiască datorită ție.“ Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut că nevasta lui era

foarte frumoasă. Slujbașii cei mai de frunte ai lui faraon au văzut-o și ei au lăudat-o la

faraon, și femeia a fost adusă în casa lui faraon. Pe Avram l-a primit bine din pricina ei și

Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi și roabe, măgărițe și cămile. Dar Domnul a lovit cu

mari urgii pe faraon și casa lui din pricina nevestei lui Avram, Sarai. Atunci faraon a chemat

pe Avram și i-a zis „Ce mi-ai făcut? Pentru ce nu mi-ai spus că este nevasta ta? De ce ai zis

«Este sora mea», și am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ți nevasta; ia-o și pleacă!“Și

faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa și tot ce avea (Geneza

12:10-20).

Avram a picat primul lui test. Deși urma să fie numit „tatăl credinței“, el a început prin a

eșua lamentabil în credință și prin a se încrede în schimb în propria lui rațiune.

Se temea atât de mult de incapacitatea lui Dumnezeu de a-l proteja, încât și-a obliga

soția să mintă și să spună că nu este soția lui. Mie nu mi se pare o credință foarte mare. De

fapt, mi se pare că seamănă mult cu mine când mă lupt să cresc în credință. Dar Dumnezeu nu

terminase deloc cu el. Această poveste este doar începutul. Deci Dumnezeu îi vorbește din

nou lui Avram.

Și după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer și numără stelele, dacă poți să le

numeri“. Și i-a zis: „Așa va fi sămânța ta“. Avram a crezut pe Domnul, și Domnul i-a socotit

lucrul acesta ca neprihănire (Geneza 15:5,6).

Pare că Avram crește în credința în puterea Dumnezeului Atotputernic. Dumnezeu nu

numai că i-a dat un cuvânt rhema, dar l-a și cuplat cu viziune, și credința lui Avraam se

adâncește. Acum ar trebui să vedem niște rezultate. Însă, după unsprezece ani în care a

așteptat ca Dumnezeu să-și împlinescă promisiunea, Avram a început să asculte de alte

moduri prin care să facă să se întâmple asta.

Seamănă cu ceva ce ai făcut vreodată?

Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipgteancă,

numită Agar. Și Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă, intră, te rog, la

64

roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.“ Avram a ascultat cele spuse de Sarai (Geneza

16:1,2).

Agar a rămas însărcinată și a născut un băiat, în stare să aibă o linie de urmași. Pare că

omul chiar Îl poate ajuta pe Dumnezeu când lucrurile se mișcă încet. Chiar avem un băiat care

crește și care ar putea foarte ușor să fie cel prin care Se va naște Copilul Hristos. Ascultă

următoarele cuvinte ale lui Dumnezeu către Avram.

Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci și nouă de ani, Domnul i S-a arătat și i-a zis:

„Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea și fii fără prihană“ (Geneza

17:1).

Cu alte cuvinte, „Umblă înaintea mea și lasă-te de păcat.“

Au! Chiar a fost rău, Dumnezeule? Eu doar încercam să Te ajut. Nu poți primi ce am

făcut pentru Tine?

Ascultă pledoaria lui Avram.

Și Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea ta“ Dumnezeu a zis: „Cu

adevărat, nevasta ta Sara îți va naște un fiu și-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia

legământul Meu cu el, ca un legământ veșnic pentru sămânța lui după el (Geneza 17:18,19).

Este sfâșietor. Am făcut tot posibilul să împlinesc viziunea pe care mi-a dat-o

Dumnezeu și descopăr că El nu va accepta ce am produs eu. Este un moment foarte bun să

faci un pas în spate și să spui: „OK, Doamne, ce vrei Tu de fapt? Ți-am dat tot ce e mai bun în

mine și nu-Ți place.“

Probabil știi, citind această carte, ce vrea Dumnezeu. El nu vrea cele mai mari eforturi

ale mele și cele mai bune idei ale mele.

El vrea să-L ascult și să fac numai ce-mi spune El să fac. El vrea să umple slăbiciunea

mea cu puterea Lui și să-i facă pe înțelepți de rușine manifestându-Și înțelepciunea Lui prin

ignoranța mea. El nu vrea să mănânc din pomul cunoștinței binelui și răului. El vrea să

mănânc din pomul vieții. Și eu nu trebuie să acționez decât dacă Duhul Lui mă călăuzește din

interior. Deci să ne întoarcem la povestea noastră.

Avraam a plecat de acolo în țara de miazăzi, s-a așezat între Cades și Șur și a locuit ca

străin în Gherar. Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora mea!“ S-a temut să

spună că este nevastă-sa ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec,

împăratul Gherarului, a trimis și a luat pe Sara. Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis

lui Abimelec și i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta

unui bărbat“.

65

Pare că am mai trecut și înainte exact prin acest păcat. Avram încă nu se poate încrede

în Dumnezeu să-l protejeze. În schimb se încrede în propriile lui șiretlicuri. Vezi tu, e nevoie

de ceva timp pentru a deveni un om puternic al credinței și a birui slăbiciunea noastră umană.

Nu se întâmplă peste noapte. Dumnezeu ne dă test după test în viețile noasre, până când

învățăm să ne încredem în El.

În cele din urmă Avraam are un copil cu Sara la vârsta de 100 de ani. Asta înseamnă cu

25 de ani după ce a plecat din Haran.

Sara a rămas însărcinată și a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea

hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu (Geneza 21:2).

Avraam era în vârstă de o sută de ani la nașterea fiului său Isaac (Geneza 21:5).

Lecția pe care o învăț eu din asta este că lui Dumnezeu Îi ia adesea mai mult decât mi-ar

lua mie. Trebuie să mă feresc de nerăbdare. Acum, după ce a fost oferit copilul promis și

darul harului este prezent, avem un test final. Acum vom vedea dacă Avraam a învățat să se

încreadă în puterea Dumnezeului Atotputernic sau încă se încrede în propriile lui abilități. De

asemenea, vom vedea dacă Avraam se va ține de darul pe care i l-a dat Dumnezeu sau se va

ține de Domnul. Odată ce Dumnezeu ne-a dat un dar, este atât de ușor să ne lipim de acel dar

în loc să ne lipim de El.

După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!”

„Iată-mă”, a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l

iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi

spune.” Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi

pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea-de-tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese

Dumnezeu. A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. Şi Avraam a zis

slugilor sale: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne

închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a

pus în spinarea fiului său Isaac şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi

împreună. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a

răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-

de-tot?” „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru

arderea-de-tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte. Când au ajuns la locul pe care i-l

spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său

Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi, Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul, ca

să înjunghie pe fiul său. Atunci, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame!

66

Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el. Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci

nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău

fiu, pentru Mine.” Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu

coarnele într-un tufiş, şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere-de-tot în

locul fiului său. Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea

se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”. Îngerul Domnului a chemat a

doua oară din ceruri pe Avraam şi a zis: „«Pe Mine Însumi jur», zice Domnul, «pentru că ai

făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult

şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul

mării, şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi

binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!»” (Geneza 22:1-18).

O poveste absolut înspăimântătoare! Poți să crezi ce nivel de credință avea Avraam? La

ce se gândea când l-a pus pe fiul lui pe altar ca jertfă adusă Domnului? Evrei ne spune asta.

Prin credință a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare, el, are

primise făgăduințele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! El căruia i se spusese: „În

Isaac vei avea o sămânță care-ți va purta numele!“ Căci se gândea că Dumnezeu poate să

învieze chiar și din morți: și, drept vorbind, ca înviat din morți l-a primit înapoi. (Evrei

11:17-19).

Avraam credea că Dumnezeu poate să-l învie pe fiul lui chiar și din morți. Acum el a

devenit un om puteric al credinței, care se uită nu la propria lui putere pentru a trăi viața, ci la

puterea Dumnezeului Atotputernic. Acum, el este un om care trăiește numai pe baza vocii și

viziunii Dumnezeului Atotputernic. Fie ca noi să călcăm pe urmele lui!

Moise învață să se încreadă în Dumnezeu, nu în el însuși (Exod 1-7)

Povestea lui Moise începe în Exod 2:10.

Copilul a crescut și ea l-a dus fetei lui faraon, și el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise

(Scos), „căci“, a zis ea, „l-am scos din ape“ (Exod 2:10).

Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci

a vrut mai bine să sufere împrenă cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de

o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile

Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire (Evrei 11:24-26).

Vedem că, deși Moise a crescut la curtea faraonului, el a ales în schimb să fie un adept

al Dumnezeului Atotputernic, chiar până acolo încât să sufere nenorocirea. Pare că era cât se

67

poate de aproape de a fi un creștin sub Vechiul Legământ. Dar, deși a lăsat totul pentru

Dumnezeu, a învățat el să se încreadă că Dumnezeul Atotputernic va împlini tot? Să vedem.

În vremea aceea, Moise, crescând mare, a ieșit pe la frații săi și a fost martor la

muncile lor grele. A văzut pe un egiptean care bătea pe un evreu, unul dintre frații lui. S-a

uitat în toate părțile și, văzând că nu este nimeni, a omorât pe egiptean și l-a ascuns în nisip.

A ieșit în ziua următoare și iată că doi evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru

ce lovești pe semenul tău?“Și omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai-mare și

judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine cum ai omorât pe

egipteanul acela? Moise s-a temut și a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut“.

(Exod 2:11-14)

Din moment ce Moise a simțit că trebuia să fie un eliberator al poporului lui, el a folosit

singurul mijloc pe care îl știa pentru a împlini acest scop: sabia. Asta nu era tocmai ce avea

Dumnezeu în minte când l-a ales pe Moise să fie eliberatorul evreilor din captivitate.

Dumnezeu a vrut să facă această lucrare în mod supranatural, atsfel încât întreaga lume să știe

că Dumnezeu era în mijlocul lor.

Crezi că Dumnezeu încă vrea să facă asta în generația noastră?

Să continuăm povestea.

Faraon a aflat ce se petrecuse și căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit

dinaintea lui Faran și a locuit în țara Madian. A șezut lângă o fântână (Exod 2:15).

Tăria lui Moise l-a dezamăgit. Puterea lui este frântă. El fuge și se ascunde de frică.

Prea multe pentru că a fost un eliberator! El este un nimeni. Acum va merge în obscuritate în

deșert, locul unde îi duce Dumnezeu cel mai des pe cei pe care vrea să-i pregătească pentru

scopuri puternice. Vrea Moise să se ducă sau încă se opune mâinii lui Dumnezeu și caută o

poziție înaltă? Ascultă și vezi.

Moise s-a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora

(Exod 2:21).

Când Dumnezeu ne duce în obscuritate, frângere și în ce pare a fi un eșec, avem cel

puțin două posibile răspunsuri. Putem să ne zbatem și să țipăm și să protestăm sau putem

merge de bunăvoie să vedem ce vrea Dumnezeu să ne arate. Moise a mers de bunăvoie și în

deșert Dumnezeu i-a arătat slava Lui.

Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug.

Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.

68

Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu

se mistuie rugul.” Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din

mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” Dumnezeu a zis: „Nu te

apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un

pământ sfânt.” Şi a adăugat: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam,

Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să

privească pe Dumnezeu. Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în

Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc

durerile. M-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi

să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile

pe care le locuiesc canaaniţii, hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii. Iată că strigătele

israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii. Acum,

vino, Eu te voi trimite la faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la faraon şi să scot din Egipt pe copiii

lui Israel?” Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul

că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele

acesta.”

Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune:

„Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi”; şi mă vor întreba: „Care este Numele Lui?”

Ce le voi răspunde?” Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei

răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce Se numeşte „Eu sunt”, m-a trimis la voi.”

Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Domnul Dumnezeul

părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a

trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în

neam.” Du-te, strânge pe bătrânii lui Israel şi spune-le: „Mi S-a arătat Domnul Dumnezeul

părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: „V-am văzut şi am

văzut ce vi se face în Egipt, şi am zis: „Vă voi scoate din suferinţa Egiptului şi vă voi duce în

ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor, într-o ţară unde

curge lapte şi miere.” Ei vor asculta de glasul tău; şi te vei duce, tu şi bătrânii lui Israel, la

împăratul Egiptului şi îi veţi spune: „Domnul Dumnezeul evreilor S-a întâlnit cu noi. Dă-ne

voie să mergem cale de trei zile în pustiu, ca să aducem jertfe Domnului Dumnezeului

nostru.” Ştiu că împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecaţi decât silit de o mână

puternică. Eu Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni pe care le voi face

69

în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.” Voi face chiar ca poporul acesta să

capete trecere înaintea egiptenilor; şi, când veţi pleca, nu veţi pleca cu mâinile goale. Fiecare

femeie va cere, de la vecina ei şi de la cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de

aur şi haine, pe care le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jefui astfel pe egipteni.”

Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug.

Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc. Moise a zis: „Am

să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.”

Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a

zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul

acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.” Şi

a adăugat: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi

Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.

Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele

pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile. M-am coborât ca să-l

izbăvesc din mâna egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi

întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile pe care le locuiesc

canaaniţii, hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii. Iată că strigătele israeliţilor au ajuns

până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii. Acum, vino, Eu te voi trimite la

faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.” Moise a zis lui

Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”

Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am

trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”

Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune:

„Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi”; şi mă vor întreba: „Care este Numele Lui?”

Ce le voi răspunde?” Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei

răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce Se numeşte „Eu sunt”, m-a trimis la voi.”

Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Domnul Dumnezeul

părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a

trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în

neam.” Du-te, strânge pe bătrânii lui Israel şi spune-le: „Mi S-a arătat Domnul Dumnezeul

părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: „V-am văzut şi am

văzut ce vi se face în Egipt, şi am zis: „Vă voi scoate din suferinţa Egiptului şi vă voi duce în

ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor, într-o ţară unde

70

curge lapte şi miere.” Ei vor asculta de glasul tău; şi te vei duce, tu şi bătrânii lui Israel, la

împăratul Egiptului şi îi veţi spune: „Domnul Dumnezeul evreilor S-a întâlnit cu noi. Dă-ne

voie să mergem cale de trei zile în pustiu, ca să aducem jertfe Domnului Dumnezeului

nostru.” Ştiu că împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecaţi decât silit de o mână

puternică. Eu Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni pe care le voi face

în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.” Voi face chiar ca poporul acesta să

capete trecere înaintea egiptenilor; şi, când veţi pleca, nu veţi pleca cu mâinile goale. Fiecare

femeie va cere, de la vecina ei şi de la cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de

aur şi haine, pe care le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jefui astfel pe egipteni.”

(Exod 3:2- 4:17).

Ce dramă! Singur în pustie – acolo descoperim cel mai des puterea lui Dumnezeu.

Moise a primit revelația lui Dumnezeu acolo, ca și Pavel, și chiar Isus Și-a început lucrarea

Lui supranaturală după 40 de zile în care a fost singur în pustie. Îl vei urma de bunăvoie pe

Dumnezeu în pustie dacă El te conduce acolo?

Remarcă reticența lui Moise de a fi folosit cu putere de Dumnezeu. Moise încă se uită la

limitările lui: incapacitatea lui de a vorbi fluent, lipsa lui de credibilitate. Dumnezeu chiar S-a

mâniat pe el pentru că nu accepta faptul că Dumnezeu urma să vorbească prin el și el să fie

purtătorul Lui de cuvânt. Dumnezeu nu vrea să ne uităm la limitările noastre.

Dacă trăim pe baza Duhului Lui și a puterii Lui și a înțelepciunii Lui nu avem alte

limitări decât cele ale Dumnezeului Atotputernic, și El nu are niciuna! Dumnezeu vrea să

ridice o generație de bărbați și femei care să asculte doar ce le poruncește El; prin ei

Dumnezeu va transforma această lume. Tot ce-I trebuie Lui este un popor. Vei fi parte a

acestei grupări de oameni care învață să asculte vocea lui Dumnezeu și să vadă viziunea Lui,

nu bazându-se pe propria lor înțelegere, ci recunoscându-L pe El în toate căile lor? Dacă da,

Dumnezeu te va folosi în mod puternic pentru a schimba această lume. El nu are nevoie de

oameni înțelepți sau puternici. El are nevoie de oameni care trăiesc numai pe baza inițiativei

divine, așa cum a făcut Isus. Aceștia sunt oamenii care transformă lumea în care trăiesc.

Acum să ne uităm la ce face Dumnezeu pentru Moise.

Domnul a zis lui Moise: „iată că te fac [ca] Dumnezeu pentru Faraon și fratele tău

Aaron va fi prorocul tău“ (Exod 7:1).

Cuvântul „ca“ nu apare în textul original din ebraică. Deci de fapt se citește „Vezi, Eu

te-am făcut Dumnezeu pentru Faraon...“ Când eliberăm puterea supranaturală a lui Dumnezeu

prin viețile noastre, apărem ca Dumnezeu pentru lumea în care trăim. Fraza din Noul

71

Testament este că noi suntem „trupul lui Hristos“. Moise acum este un eliberator supranatural,

care nu se mai încrede în tăria mâinii sale de a birui dușmanul, ci se încrede în curgerea de

putere supranaturală a lui Dumnezeu care curge prin viața lui pentru a elibera milioane de

oameni din robie.

Fie vom părea ca Dumnezeu pentru cei din jurul nostru, pentru că eliberăm puterea

divină a Dumnezeului Atotputernic prin viețile noastre, fie vom deveni de râsul lumii când

intrăm în sisteme religioase. Alegerea este a noastră.

Petru învață să se încreadă în Dumnezeu, nu în sine

Acum ne îndreptăm spre Noul Testament și ne uităm în primul rând la Petru, un bărbat

care a lăsat totul pentru a-L urma pe Isus.

Petru a început să-I zică: „iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat“ (Marcu 10:28).

Din nou, asta arată cât de mântuit poți fi înainte de moartea și învierea lui Isus Hristos.

Dar învățase Petru să se încreadă în puterea Dumnezeului Atotputernic sau încă se încredea în

propria lui putere pentru a aduce Împărăția?

Povestea zdrobirii autosuficienței lui Petru este consemnată în Luca 22:31-61. Noi vom

citi părți din ea.

Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am

rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să

întărești pe frații tăi. „Doamne“, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță

și la moarte“. Și Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda

de trei ori că nu Mă cunoști“ (Luca 22:31-34).

Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de

Tine“(Matei 26:33).

Vedem aici că Petru este vanitos și încrezător în sine, bazându-se pe puterea lui care să-l

susțină. „Eu niciodată...“

Vedem acest „eu“ suficient stând la pândă în viața lui Petru, deși el este un ucenic al lui

Isus, și deși lăsase totul ca să-L urmeze. Acum Dumnezeu îl va trece pe Petru prin procesul

zdrobirii. Când Iuda L-a trădat pe Isus,

Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat

urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. Isus a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă.

Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?“ (Ioan 18:10,11)

Este suficient pentru a stârni confuzie în orice credincios devotat.

72

El Îl apăr pe Dumnezeu cu toată puterea mea și El de fapt lucrează împotriva mea și de

partea celor care vor să-L distrugă! Mai rău, Isus crede că este voia lui Dumnezeu ca viața Lui

să fie distrusă pe nedrept. Asta nu are absolut niciun sens.

Viața nu are niciun sens dacă nu ești acordat la inițiativa divină, deoarece căile lui

Dumnezeu nu sunt căile noastre și gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre. Este ca

o împărăție cu susul în jos, în care primul este ultimul și ultimul este primul, și dacă îți salvezi

viața o pierzi și dacă îți pierzi viața o salvezi. Nu mi-aș putea imagina niciodată planurile și

scopurile lui Dumnezeu. Partea bună este că nu trebuie să fac asta. Dumnezeu le revelează

prin profeții Lui. Și în Biserică noi toți am devenit profeți, preoți și împărați ai Dumnezeului

Preaînalt. Deci Îl putem întreba pe Dumnezeu ce se întâmplă și cel mai adesea El ne spune.

Înainte de sfârșitul nopții, Petru s-a lepădat de Isus de trei ori și a început să plângă cu

amar. Nu după mult timp el a renunțat complet și s-a întors la pescuit.

Acum el este potrivit pentru a fi folosit de Stăpân. Acum a ajuns la capătul lui însuși.

Acum el vede că nu poate face nimic prin puterea lui sau înțelepciunea lui pentru a construi

împărăția lui Dumnezeu. Pomul cunoștinței binelui și răului s-a dovedit a nu fi de niciun

folos. Acum, ca un om zdrobit, el este potrivit pentru a fi folosit.

Isus îl vindecă pe Petru în Ioan 21 și îl retrimite în lucrare. „Paște oile mele.“ Apoi Petru

așteaptă puterea de sus înainte să înceapă.

În Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată, a venit din cer un

sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședea ei. Niște limbi de foc au

fost văzute împrăștiindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au

umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să

vorbească (Fapte 2:1-4).

Petru este acum pregătit să intre în lucrarea supranaturală. Remarcă activitatea lui de zi

cu zi.

Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea

(Fapte 3:1).

El a învățat să-și înceapă ziua cu rugăciune, căutând inițiativa divină și curgerea divină

de putere, astfel încât să fie zidit cu putere și înțelepciune supranaturală. Dumnezeu a terminat

lecția. El l-a trecut pe Petru printr-o autoexpunere dramatică, ceea ce l-a lăsat zdrobit și

descurajat. Dumnezeu a vindecat apoi inima lui Petru, l-a confirmat din nou în lucrare, l-a uns

cu putere și l-a trimis. Este exact aceași proces pe care îl folosește cu fiecare dintre noi. Unde

ești tu în acest proces?

73

Pavel învață să se încreadă în Dumnezeu, nu în sine

În cele din urmă, ajungem la Pavel, ultima persoană din studiul nostru de acum. Să

vedem cum l-a învățat Dumnezeu pe Pavel să se încreadă în puterea supranaturală a

Dumnezeului Atotputernic în loc să se încreadă în resursele limitate ale omului.

Pavel descrie pregătirea lui din copilărie și râvna pentru Dumnezeu în Filipeni trei.

Măcar că eu aș avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământești. Dacă altul

crede că se poate încrede în lucrurile pământești, eu și mai mult; eu, care sunt tăiat împrejur

a opta zi, din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin, evreu din evrei; în ceea ce privește

Legea, fariseu; în ceea ce privește râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe

care o dă Legea, fără prihană (Filipeni 3:4-6).

Dacă cineva I-a fost dedicat Dumnezeului Atotputernic, Pavel a fost. El avea cea mai

bună educație religioasă posibilă, era zelos, ținea perfect Legea și trăia ceea ce credea

persecutându-i pe cei pe care îi considera eretici. A studiat legea lui Dumnezeu cu mare

ardoare și devotament și a aplicat-o cu meticulozitate la viața lui. Dar încă acționa pe baza

gândirii și înțelegerii omenești și a puterii și tăriei omenești. El trăia pe baza pomului

cunoștinței binelui și răului. Nu era un om care trăia pe baza întâlnirii divine. Nu era un om

care auzea vocea lui Dumnezeu și vedea viziunea Lui. Era un om care trăia pe baza legii

biblice. Semăna foarte mult cu mine în primii zece ani ai vieții mele creștine. Și eu trăiam pe

baza legii biblice. Nu puteam să aud vocea Domnului sau să văd viziune. Operam din tăria

omenească și din înțelepciunea omenească. Îi acuzam pe alții din Biserică dacă nu eram de

acord cu ei. Eram un fariseu model. Vai!

Atunci Dumnezeu a spus: „Asta a mers prea departe. Văd inima lui Pavel. El chiar Mă

caută pe Mine, deși se ridică împotriva Bisericii Mele. Este doar puțin confuz și înșelat. Mă

voi întâlni cu el și îl voi îndrepta.“ Și chiar s-au întâlnit! Pe Drumul Damascului:

Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la

marele preot şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii

umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. Pe

drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a

căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

„Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.

Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” Tremurând şi plin de frică, el a zis:

„Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate şi ţi se va spune ce

trebuie să faci.” Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar

74

nu vedeau pe nimeni. Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu

vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici

n-a băut nimic. În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie:

„Anania!” „Iată-mă, Doamne”, a răspuns el. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa

care se cheamă Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată,

el se roagă. Şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile

peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi

despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim, ba şi aici are

puteri din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.”

Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu

înaintea neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel; şi îi voi arăta tot ce

trebuie să sufere pentru Numele Meu.

Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate

Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi

vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de

solzi, şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat. După ce a mâncat, a

prins iarăşi putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. Şi îndată a

început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu (Fapte 9:1-20).

Extraordinar! Ce poveste incredibilă! Tocmai am trecut de la religie la creștinism

supranatural! Tocmai am trecut de la pomul cunoștinței la pomul vieții, de la puterea

omenească la puterea divină, de la a trăi pe baza propriilor abilități la a trăi pe baza întâlnirii

divine. Această schimbare trebuie să aibă loc în viața fiecărui creștin. Trebuie să se facă în

viața mea. Trebuie să se facă în viața ta. A avut ea loc deja în viața ta?

Am spus mai devreme că adesea confuzia este primul pas spre revelație. Ei bine, Pavel a

trecut cu siguranță printr-o oarecare confuzie când a înțeles că toate lucrurile în care crezuse și

pe care le susținuse ferm și le făcuse erau greșite, și acum el a trebuit să se întoarcă și să

studieze din nou și să experimenteze din nou tot ce fusese învățat anterior.

Deci Pavel a renunțat la toți, mai puțin la Dumnezeu.

Nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în

Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. După trei ani... (Galateni 1:17,18).

Fiecare dintre noi trebuie să fie dispus să stea singur și să-L descopere pe Dumnezeu în

propriile noastre duhuri. El este mai mult decât o teologie, pe care o pot învăța de la altul. El

este chiar Persoana care vrea să trăiască și să Se miște în mine și în jurul meu și prin mine. Și

75

singurul mod de a-L descoperi este să îmi pun cu adevărat timp deoparte să învăț să simt

mișcările Lui din mine și prin mine. Aceasta este învățarea orientată spre experiență. Nu este

o învățare după manual. Este învățare prin simțire. Eu simt prezența și puterea lui Dumnezeu.

Văd viziunea Lui. Aud vocea Lui. Acest lucru nu se descoperă într-un manual. Se descoperă

când plonjez în adâncimile inimii mele.

După trei ani, Pavel a intrat din nou în societate. Prima dată a coborât la Ierusalim să

supună noile sale înțelegeri și experiențe cu Dumnezeu în fața liderilor recunoscuți ai bisericii

care erau acolo. Imediat ce a putut avea noile lui experiențe și interpretări acoperite de cei

aflați în autoritate spirituală, el a început să le predice cu putere.

După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoștință cu Chifa și am rămas la el

cincisprezece zile. Dar n-am văzut pe niciunul altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele

Domnului. În cele ce vă scriu, iar, înaintea lui Dummnezeu, nu mint. După aceea m-am dus în

ținuturile Siriei și Ciliciei. Și eram încă necunoscut la față Bisericilor lui Hristos care sunt în

Iudeea. Ele auzeau spunându-se: „cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduiește

credința pe care căuta s-o nimicească odinioară“. Și slăveau pe Dumnezeu din pricina mea

(Galateni 1:18-24).

Cu noua lui teologie acoperită, Pavel începe din nou să slujească. Dar noua lui lucrare

este supranaturală. El vindecă bolnavii și înviază morții. Acum el este un vas care eliberează

puterea supranaturală a Dumnezeului Atotputernic.

Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui

Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de

mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca

un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El [noua viață a lui Pavel se găsește prin

trăirea într-o Persoană – Persoana lui Hristos], nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o

dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă

Dumnezeu prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor

Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la

învierea din morţi (Filipeni 3:7-11).

Pavel a trecut printr-o moarte și o înviere personală.

El vede că nu mai trăiește el, ci acum Hristos este Cel care trăiește prin el. Aleluia!

Pavel trăiește acum sensibilizat la curgerea puterii Duhului Sfânt din el. Nu mai trăiește

bazându-se pe mintea lui. Trăiește acum bazându-se pe inima lui și pe pomul vieții din inima

lui. Trăiește supranatural în mod natural!

76

Două puncte de cotitură importante în viața unui creștin

Există două puncte importante de cotitură în viața creștinului.

Unul este mântuirea, când îl găsești pe Hristos (de fapt, El te găsește pe tine). Celălalt

este când experimentezi pe deplin în viața ta Galateni 2:20. Le-ai experimentat pe amândouă?

Dacă nu, mergi în pustie și descoperă-L pe Cel care curge fără efort în ființa ta.

După experiența mântuirii, de obicei apare o perioadă de luptă și eșec. În cele din urmă,

înțelegem că am murit împreună cu Hristos și că am fost înviați împreună cu El. E ca și cum

aș avea 50.000 de dolari în bancă, dar în ignoranța mea cred că sunt doar 5.000 de dolari.

Încerc să trăiesc la nivelul de 5.000 de dolari până când descopăr, în cele din urmă, greșeala

mea și încasez un al doilea cec – a doua binecuvântare, așa cum au numit-o unii.

Recapitularea unor puncte importante din Capitolul Zece

• Biblia consemnează numeroase povești ale unor bărbați și femei care au învățat să se

încreadă în Dumnezeu, nu în ei înșiși.

• Este o lecție pe care noi toți trebuie să o învățăm.

• Învățând această lecție, noi trecem de la religie la creștinism supranatural.

• Adesea descoperim puterea lui Dumnezeu în pustie.

• Trebuie să fim dispuși să mergem în pustie pentru a descoperi curgerea lui Dumnezeu.

• Odată ce sinele este zdrobit, putem trăi supranatural în mod natural.

Puterea supranaturală începe să curgă prin noi.

• Enumeră alte puncte care au fost în mod deosebit importante pentru tine.

Gândiți-vă și discutați

• Ești de acord cu faptul că adesea confuzia grăbește revelația? Ai trecut vreodată printr-

o perioadă de confuzie care a dat naștere la o revelație mai mare? Dacă da, amintește-ți acea

experiență. În lumina ei, crezi că ar putea fi înțelept să celebrezi momentele de confuzie,

știind că Dumnezeu ne dezorientează ca să ne poată da o nouă orientare?

• Ai trecut prin pași similari celor urmați de cele patru personaje biblice studiate în acest

capitol?

Dacă da, amintește-ți etapele vieții tale, așa cum se leagă ele de tema acestui capitol.

Unde ești acum? În ce etapă ești? Care este următorul pas pe care Dumnezeu îți cere să-l faci?

Te pregătești să-l faci?

77

Curgi tu odată cu scopurile și puterea lui Dumnezeu sau te opui cât poți de mult? Ca

Moise, te supui tu de bunăvoie scopurilor lui Dumnezeu în viața ta?

• Jurnal – „Doamne, Te rog să-mi vorbești despre etapele umblării mele creștine. Unde

sunt? Unde mă duci? Cum vrei să răspund chiar acum?“

Notează în jurnalul tău ce spune Domnul și vino pregătit să împărtășești cu grupul tău

mic.

78

11

Abilităţile deprinse în pustie

Este interesant de remarcat cât de des îi duce Dumnezeu în pustie pentru o perioadă pe

cei pe care îi pregătește, ca parte a pregătirii lor. De ce crezi că face El asta?

Este în pustie ceva ce nu se poate găsi în societate? Dacă da, ce anume? Dumnezeu ne

duce acolo să ne facă să ne simțim mizerabil? Să distrugă toate speranțele și ambițiile noastre?

De ce ne duce El în pustie?

Te-a dus Dumnezeu în pustie? Dacă da, când?

Ce ai învățat acolo? A realizat El în inima ta și în sufletul tău ce a vrut să realizeze?

Trebuie să explorăm răspunsurile la aceste întrebări și la multe altele astfel încât să putem

învăța să trecem repede prin experiențele noastre din pustie și să ne mutăm în Țara Promisă.

Dumnezeu este Cel care ne conduce în pustie

Amintește-ți că, atunci când Dumnezeu i-a călăuzit pe israeliți, i-a condus în pustie.

Același lucru s-a întâmplat și cu Isus:

Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie (Luca

4:1).

Eu nu doar rătăcesc în pustie. Dumnezeu alege momentele care sunt potrivite pentru

mine și mă duce în pustie.

El are în minte niște scopuri speciale. Știe că asta este ce-mi trebuie. În fire este atât de

greu pentru mine să văd asta. Eu mă simțeam bine în societate. Poate am o viață stabilă, cu

hrană, îmbrăcăminte și toate nevoile împlinite. Este înfricoșător să merg într-un loc unde nu

mă mai pot baza pe faptul că vreunul din aceste lucruri vor fi oferite de mâna mea.

79

Pustia este locul unde încrederea în sine este zdrobită

Imediat vin față în față cu faptul că-mi pot purta de grijă singur în mod adecvat în

pustie.

Poate fi o pustie literală sau Dumnezeu poate pur și simplu să mă scoată dintr-un loc de

muncă stabil și să mă aducă într-o perioadă de tranziție în care sunt obligat să mă încred în El.

În orice caz, este un loc unde încrederea în sine este zdrobită. Un loc unde trebuie să învăț să

nu mă încred în tăria mâinii mele trepte, ci mai degrabă în puterea Dumnezeului Atotputernic,

să fie Susținătorul meu și Cel care îmi poartă de grijă. Dumnezeu le-a oferit israeliților hrană

în mod supranatural în fiecare zi când ei umblau prin pustie.

Acolo au învățat ei că slăbiciunea care dă naștere puterii este stilul de viață al copiilor

lui Dumnezeu. Eu am trecut prin câteva perioade de tranziție și experiențe ale pustiei și când

scriu în jurnal Dumnezeu îmi spune încontinuu că El este Susținătorul meu și Cel care îmi

poartă de grijă și că eu trebuie să mă încred în El. Spune asta iar și iar. În cele ce urmează este

un singur exemplu:

26.11.1989

„Bună dimineața, Isuse. Simt că Tu vrei să mă restaurezi astăzi. Simt că ai început deja

procesul de restaurare în timpul nopții.“

„Da, fiul Meu. L-am început în timpul nopții. Am avut îngeri care te-au slujit. Și acum,

astăzi, voi avea din nou îngeri care să te slujească. Tu ești fiul Meu preaiubit, în care Îmi

găsesc plăcerea.“

„Dar, Doamne, Te-am dezamăgit atât de mult.“

„Mark, Eu îți dau teste pe care nu le-ai avut niciodată înainte. Te întind pentru lucrarea

la care te-am chemat. De aceea ai senzația de eșec, pentru că te lupți să-ți crești credința, așa

cum ți-am spus mai devreme anul acesta să faci.“

„Da, Doamne, îmi amintesc că mi-ai spus să-mi cresc credința. Cred că aproape am uitat

asta.“

„Și, fiule, restul explorărilor tale sunt doar atât – explorări. Este în regulă. Acesta este

modul în care am construit Eu omul. Nu fi surprins, pentru că Eu sunt cu tine. Mark, crește-ți

credința, pentru că am de gând să fac lucruri minunate prin viața ta. Nu te voi lăsa, nici nu te

voi părăsi. Voi fi cu tine. Relaxează-te și crede în Mine. Continuă să scrii și să experimentezi

și să citești... ești atât de important pentru Mine. De aceea te tai și te întăresc, pentru că am

lucruri mari pregătite pentru tine. Trebuie să construim împreună lucruri mari. Dar trebuie să

80

fii curățat și întărit. De aceea, fiul Meu, celebrează procesul, pentru că aici ești, într-un proces.

Nu poți sărbători scopul final astăzi pentru că nici măcar nu poți să te uiți la scopul final. De

aceea, sărbătorește procesul. Și îți spun încă o dată, sărbătorește procesul. Îi voi trimite și pe

alții să te întărească în această perioadă. Așa funcționează trupul Meu. Tiu îi întărești pe alții

când vezi scopul, ei te întăresc pe tine când văd scopul. Primește-i pe cei pe care ți-i trimit

Eu.“

„Da, Doamne.“

„Fiul Meu, vei merge iar pe autostrăzi și vei propovădui Cuvântul. Dar acum te-am

chemat acasă să pregătești vasul și cuvântul pe care i-l voi da să-l spună. Roagă-te pentru

eliberare completă de toate lucrurile și Eu voi grăbi procesul. Între timp, Eu continui și voi

continua să vin în întâmpinarea fiecărei nevoi ale tale. Uită-te și vezi.“

Apoi Domnul mi-a dat instrucțiuni în legătură cu modul în care să-mi iubesc soția mai

complet și cu următoarea acțiune pe care voia El să o fac în acea zi.

Vezi tu, Dumnezeu mă întinde. El mă învață să mă încred în El și să înțeleg locul în care

mă duce El chiar acum în viața mea și scopul pentru care sunt acolo, dar și cum să răspund în

timp ce sunt acolo. O astfel de înțelepciune și putere curg în viața mea când scriu în jurnal. Și

nu este o simplă înțelepciune esoterică. El a încheiat cu sfaturi practice pentru viața de zi cu

zi.

Pustia este locul unde învăț să renunț la bombănit

Numeri 11-18 consemnează câteva momente în care poporul și Moise au bombănit

împotriva lui Dumnezeu. În general asta aduce mânia lui Dumnezeu și consecințe severe.

Poate vrei să citești aceste capitole pentru a vedea câteva dintre povestiri detaliind lucrurile pe

care le făcea Dumnezeu în inimile poporului Lui. El ștergea mândria, invidia, lăcomia,

gelozia, necredința și lipsa de mulțumire pentru toate lucrurile. Într-o zi Dumnezeu a ucis

14.700 de oameni care bombăneau (Numeri 16:49). Când am remarcat asta, am decis să renuț

la bombănit în favoarea postului (de fapt în favoarea vieții). Dumnezeu urăște bombănitul.

El ne-a poruncit să ne bucurăm neîncetat și în toate să aducem mulțumiri, pentru că El

este Domn peste toate. Când bombănim, eșuăm în a recunoaște domnia Lui peste toate și

intrăm într-o stare de centrare asupra noastră înșine și de necredință.

Doar de dragul adevărului, eu încă am momentele mele de bombăneală. Ele apar de

fiecare dată când cad din prezența lui Dumnezeu și mă întorc la conștiința de sine. Prin

81

urmare, bombănitul a devenit un barometru al prezenței lui Dumnezeu în viața mea. Chiar și

Moise a devenit deprimat uneori.

Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere

înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea (Numeri 11:15)

Pot să mă identific cu asta. „Doamne, Te rog să mă iei ca să nu trebuiască să văd cât de

nenorocit devin când cad din prezența Ta.“ Este o modalitate foarte bună de a-mi aminti cine

sunt. Cu siguranță este un lucru bun că învăț să trăiesc supranatural în mod natural.

Evident, multe dintre gândurile negative care ne trec prin minte în perioadele de testare

sunt trimise de diavol. Când Isus era în pustie (Luca 4), El a avut o conversație cu diavolul.

Satan L-a ispitit să-Și folosească puterea pentru a-Și purta de grijă: „Spune acestei pietre să se

facă pâine“. Satan avea un ton acuzator: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu...” Satan a făcut apel la

mândria și la ego-ul Lui: „Îți voi da toată această împărăție și slava ei...“ Satan L-a ispitit pe

Isus să-L testeze pe Dumnezeu, dar Isus a răspuns: „Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul

tău“. Satan a folosit chiar Scripturile în atacul lui: adică versete scoase din context.

Așadar, parte a ceea ce se întâmplă în experiența noastră din pustie este că venim față în

față cu gândurile satanice, negative, acuzatoare, pline de mândrie, lacome din inimile și

mințile noastre, recunoscând că ele sunt vocea lui satan și biruindu-le prin înlocuirea lor cu

vocea Dumnezeului Atotputernic. Pustia este un loc și un timp din viețile noastre în care

descoperim și îndepărtăm vocea demonică din noi și recunoaștem și curgem odată cu vocea

divină din noi.

Pustia este locul unde învățăm să auzim vocea lui Dumnezeu

În Deuteronom 5:22-31, Moise spune povestea încercării lui Dumnezeu de a restaura

vocea Lui și părtășia cu El pentru copiii legământului Lui. El crease specia umană pentru ca

El să poată avea părtășie cu noi. Și a avut comuniune cu Adam și Eva pentru o vreme, până

când păcatul a distrus-o. Acum, în pustie, Dumnezeu caută să restaureze părtășia cu copiii Lui

oferindu-le israeliților vocea Lui. Dar cu vocea Lui vine focul, despre care știm că este

lucrarea purificatoare a Duhului Sfânt în viețile noastre când El arde păcatul, aducându-ne

moartea în firea noastră, astfel încât să putem trăi în întregime din duhurile noastre. Israeliții

nu erau atât de siguri că voiau să treacă prin acest proces al morții. Poate să doară. Așa că au

respins vocea lui Dumnezeu și au ales în loc să trăiască sub Legea biblică. Este un loc pentru

Legea biblică, așa cum am discutat deja. Ea mă ține în custodie până când învăț să aud vocea

lui Dumnezeu și mă învață că firea mea nu are puterea de a mă perfecționa.

82

Deci israeliții au respins vocea lui Dumnezeu. De aceea nu au ajuns niciodată în Țara

Promisă, ci au murit toți în pustie.

Țara Promisă este roada trăirii pe baza vocii și viziunii Dumnezeului Atoputernic. Chiar

dacă fiii lor au cucerit orașele din țara promisă, ei au făcut asta ascultând de indicațiile divine

pe care li le-a dat vocea lui Dumnezeu.

Deșertul este un loc unde trebuie să învățăm să auzim vocea lui Dumnezeu și să venim

la ascultarea de ea. Dacă pierzi această lecție, poate nu vei ieși niciodată din deșertul din viața

ta. Dacă nu ai învățat încă să auzi vocea lui Dumnezeu, îți recomand să citești mărturia mea

din Dialog cu Dumnezeu. Dacă știi cum să auzi vocea lui Dumnezeu și pur și simplu nu

asculți și nu te supui în mod regulat, te rog să te pocăiești și să o iei de la capăt, astfel încât să-

ți pui viața în ordine.

Puncte importante din Capitolul Unsprezece

• Pustia este o parte importantă a vieții fiecăruia dintre noi.

• Există lecții cheie pe care trebuie să le învățăm în pustie.

• Dumnezeu ne conduce în pustie la momentul potrivit.

• Dacă învățăm lecțiile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi, Dumnezeu ne va

conduce afară din pustie.

• Dacă nu învățăm lecțiile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi, poate nu vom ieși

niciodată din pustie, ci vom muri acolo.

• Pe partea cealaltă a Pustiei se află Țara Promisă.

• Enumeră alte puncte care au fost semnificative pentru tine.

Gândiți-vă și discutați

• Ai fost deja în pustie vreodată? Ai învățat lecțiile pe care Dumnezeu încerca să ți le

predea acolo? Care au fost acestea? Cum a fost schimbată viața ta ca rezultat al ascultării de

aceste lecții? Împărtășește aceste lucruri cu grupul tău mic.

• Ai descoperit vocea lui Dumnezeu din inima ta? Ai descoperit vocea pârâșului din

inima ta? Ai alungat pârâșul și ai îmbrățișat Mângâietorul din interior? Asculți vocea lui

Dumnezeu și te supui ei?

• Ai mers vreodată de bună voie când Dumnezeu te-a condus în pustie? Te-ai supus tu

sub mâna Lui astfel încât El să poată să te învețe și să te facă să fii supranatural în mod

natural? Împărtășește experiențele tale cu grupul tău mic.

83

• Jurnal – „Doamne, ce vrei să-mi spui în legătură cu experiența mea în pustie? Unde a

fost aceasta? Ce a fost? Ce ai încercat să mă înveți?

Am învățat eu acest lucru? Curg eu de bună voie cu Tine, sau mă opun Ție când mă iei

de mână? Îți mulțumesc, Doamne, pentru ceea ce-mi vorbești.“ Ca întotdeauna, scrie aceste

întrebări într-un jurnal separat, liniștindu-te în prezența Domnului și acordându-te la

spontaneitate. Notează ce-ți spune El. Vino pregătit să împărtășești din jurnalul tău cu cei din

grupul tău mic.

84

12

Să recitim Noul Testament

În lumina descoperii de către mine a celor șapte adevăruri de mai devreme din această

carte, am recitit Noul Testament și l-am descoperit ca fiind o carte cu totul nouă. Am venit la

viață ca niciodată până atunci și am ars datorită revelației mai profunde din inima mea, pe

care nu o experimentasem niciodată. Să trecem împreună prin câteva părți și să vedem ce

putem descoperi. Înainte să facem asta, să recapitulăm împreună cele șapte adevăruri cheie

din această carte:

Adevărul # 1 – Dumneze este totul și în toate.

Adevărul # 2 – Eu sunt un vas.

Adevărul # 3 – Eu nu mai trăiesc.

Adevărul # 4 – Hristos este viața mea.

Adevărul # 5 – Sunt mort față de Lege.

Adevărul # 6 – Trăiesc prin Duhul (acordat la rhema și la viziune).

Adevărul # 7 – Trăiesc prin credința că Dumnezeu este Emanuel.

Să călătorim prin Romani șase, șapte și opt

Romani șase, șapte și opt ne oferă trei etape fascinante ale vieții creștine. Romani șase

corespunde experienței mântuirii noastre. Romani șapte se ocupă de lupta pe care o ducem

înainte de a învăța să trăim „în Hristos“ și Romani opt descrie viața de pace și putere pe care o

experimentăm după ce am învățat că am murit și că viața noastră este ascunsă cu Hristos în

Dumnezeu. Poate vrei să citești în rugăciune aceste capitole acum, înainte de a continua.

Pavel vorbește despre experiența mântuirii noastre în Romani 6:4.

Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca,

după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă

(Romani 6:4).

85

Acum, că am trecut prin apele botezului, sunt gata să-mi încep viața creștină. Știu că eul

meu vechi a fost răstignit cu El (6:6). Eu mă consider mort pentru păcat și viu pentru

Dumnezeu în Hristos Isus (6:11) și mă port în conformitate cu asta, nemailăsând păcatul să

domnească în trupul meu muritor.

Pare destul de simplu, nu? Să știi asta, să te gândești la asta și să trăiești asta. Asta ar

trebui să fac eu. Sunt pe calea mea fericită, doar că... ce este această luptă pe care o simt?

Căci binele pe care vrea să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce

fac!... Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.

Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o

altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea și mă ține rob legii păcatului,

care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de

moarte?... (Romani 7:19,21-24)

Trebuie să fie mai mult decât să știi, să iei în considerare și să acționezi. Eu sunt într-un

război! Sunt în sindromul omului nenorocit. Ajutor! Da, este mai mult.

Pentru că legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a

morții (Romani 8:2).

Aha! Deci este o altă lege de care uitam (sau despre care nu am învățat încă). Este

Legea Duhului de Viață în Hristos Isus. Sună captivant. Acum trec dincolo de a gândi, a lua în

considerare și a acționa. Acum sunt jos la nivelul duhului și nu numai că îmi ating duhul.

Ating Duhul lui Hristos care este unit cu duhul meu, și percep curgerea Lui de viață. Mă

concentrez asupra curgerii puterii Duhului în duhul meu (8:5,6) și simt o curgere energizantă

prin tot trupul meu (8:11). Simt o intimitate extraordinară cu Dumnezeu când simt mișcările

Lui în inima mea (8:15,16). Acum El mă călăuzește din interiorul inimii mele. Chiar simt

senzații profunde în duhul meu care mă conduc când mă rog (8:26). Nu fac nimic din propriile

mele gânduri sau din propria mea putere. Întotdeauna mă uit în interior și descopăr puterea

Lui și pulsația de viață și trăiesc pe baza acelei pulsații. Slavă Domnului! El m-a eliberat din

propriul meu eu. El m-a făcut „conștient de Dumnezeu“ în loc să fiu „conștient de sine“.

Să recitim Coloseni

Pe vremuri, când ajungeam la cărțile lui Pavel, aș fi mers direct la jumătatea a doua,

pentru că aceasta era partea practică, de jos de pe pământ, care îmi spunea cum să trăiesc, să

mă pot și să acționez. Acesta era „miezul“ cărții, credeam eu. În plus, prima parte era plină de

86

o mulțime de lucruri obscure despre a fi în Hristos, pe care nu le înțelegeam de fapt foarte

bine.

Acum văd că sărind peste prima jumătate a acestor cărți și fugind direct la a doua

jumătate ratam adevărurile fundamentale care mă împuternicesc să fac acțiunile cerute în a

doua jumătate. Nu se așteaptă să le fac pe toate, dar Hristos le face în și prin mine. De

exemplu, să ne uităm la scrisoarea către Coloseni. Poate vrei să citești primele trei capitole

înainte de a merge mai departe.

În cele ce urmează este o consemnare a meditației mele pe marginea Coloseni capitolele

1-3. Fii atent la schimările subtile din conversație pe măsură ce adevărurile din acest pasaj

devin tot mai personale.

În primul rând, îl găsim pe Pavel reiterând ce consideră el că sunt „realitățile care

rămân“ în viață: credința, nădejdea și dragostea (Coloseni 1:4,5; conform 1 Corinteni 13:13).

Le recunosc ca pe un barometru pentru cât de complet trăiesc eu în Hristos. Când sunt îmbibat

de prezența Sa, sunt plin de credință, de nădejde și de dragoste.

Când sunt departe de prezența Lui aceste trei realități nu mai sunt evidente prin mine.

Acum să trecem direct la versetul 10:

... să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru,

aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu (Coloseni

1:10).

„Iată, mai vii de acasă!“, spuneam eu. „Acum am o poruncă pe care pot să încerc să o

împlinesc. Pot încerca să umblu în chip vrednic de Domnul. Să trecem la treabă!“ Nu am

înțeles în ultimii ani că subsolul Bibliei mele (NASB) dădea cuvintele „cunoștință reală“ ca

fiind înțelesul literal al cuvântului „cunoștința“ de mai sus. Ce? Există și „cunoștință“ și

„cunștință adevărată“? Ar putea fi precum cunoștința din minte și cunoștința din inimă sau

precum pomul cunoștinței și pomul vieții? Ooo, ei bine, eu nu aveam timp să-mi bat capul cu

asta, aveam o poruncă pe care trebuia să o respect! „Eu“ trebuie să mă port într-un chip

vrednic de Domnul. Acum, să trecem la următoarele versete.

... întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și

îndelungă răbdare cu bucurie, mulțumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveți parte de

moștenirea sfinților, în lumină (Coloseni 1:11,12).

Interesant! Poate puterea slavei lui Dumnezeu este cea care mă întărește să mă port în

chip vrednic. Poate El este cel care mă califică.

87

El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului

dragostei Lui (Coloseni 1:13).

Niciodată nu am remnarcat asta! Totul se învârte în jurul lucrării lui Dumnezeu, nu în

jurul meu.

... în care avem răscumpărarea, prin sângele lui, iertarea păcatelor (Coloseni 1:14).

Repet, răscumpărarea mea nu este prin eforturile mele. Este prin eforturile lui

Dumnezeu.

Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinăttea să locuiască în El (Coloseni 1:19).

Dumnezeu a pus toată plinătatea dumnezeirii în Fiul Lui Isus. Isus manifestă toată

puterea întregului univers.

... prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți,

fără prihană și fără vină (Coloseni 1:22).

Datorită lucrării lui Hristos, eu sunt prezentat ca fiind ireproșabil înaintea lui

Dumnezeu. Vrei să spui că nu ceea ce fac eu mă face ireproșabil? Frumusețea mea se bazează

pe ceea ce a făcut Hristos? Interesant! Poate ar trebui să să relaxez puțin mai mult în lucrarea

încheiată a lui Isus.

... negreșit, dacă rămâneți și mai departe întemeiați și neclintiți în credință, fără să vă

abateți de la nădejdea Evangheliei pe care ați auzit-o, care a fost propovăduită oricărei

făpturi de sub cer și al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel (Coloseni 1:23).

Știam că trebuia să fie un „dacă“ acolo, pe undeva.

Era prea bine să fie adevărat. Eu sunt ireproșabil dacă umblu în neprihănire, nu? Nu, ești

ireproșabil dacă crezi în lucrarea terminată a lui Hristos din inima ta. Să cred? Asta e tot?

Doar să cred? Să cred ce?

Taina ținută ascunsă in veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui,

cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între

neamuri, și anume Hristos în voi, nădejdea slavei (Coloseni 1:26,27).

Trebuie să cred în marea taină. Care este această mare taină? Este că Hristos locuiește

în tine și El este singura ta nădejde de a deveni vreodată glorios. În loc să cred în propria mea

putere de a mă face ireproșabil, trebuie să cred în puterea Lui din mine să mă fac ireproșabil.

Pe El Îl propovăduim noi, și sfătuim pe orice om și învățăm pe orice om în toată

înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om desăvârșit în Hristos Isus (Coloseni 1:28).

Deci pe El îl propovăduiești tu. În trecut eu predicam despre mine și despre efortul

meu de a fi sfânt, și despre încercările mele, și despre vinovăția mea, și despre eșecurile mele

88

și... întotdeauna predicam despre mine și despre ce trebuie să facă sinele, dar sinele nu mai

trăiește. Să predicăm în schimb despre Cineva care trăiește în inima credinciosului – Isus. Să

predicăm până când toți oamenii sunt pe deplin conștienți de cine sunt ei în Hristos și au

înțeles și au eliberat puterea întreagă a lui Hristos prin viețile lor. Despre asta trebuie să

predicăm.

Iată la ce lucrez eu și mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine

(Coloseni 1:29).

„Vezi Tu, Isuse, știu că Pavel ar aluneca și ar spune că Tu ai lucrat. Dar tot punem în

această ecuație efortul propriu pentru a face ca lucrurile să funcționeze.“

„Da, Mark, dar pierzi restul propoziției lui Pavel. El a spus că eu lucrez «și mă lupt

după lucrarea puterii Lui care lucrează cu tărie în mine».“

„Cred că Pavel a spus asta, nu? Să vedem... deci tu nu lucrezi deloc după propria putere

personală?“

„Așa e, Mark! Tu lucrezi după puterea Celui care curge în tine.“

„Corect. Și cum spui Tu că simți aceasă curgere?“

„Este o curgere a Duhului, o străfulgerare interioară. Se simte ca un râu de pace și

putere care țâșnește din tine.“

„Chiar simți asta?“

„Sigur că da. Se simte ca dragoste, bucurie, pace, răbdare, credință, nădejde. Unul dintre

cuvintele pentru „putere“ este energis și înseamnă energie activă. Se simte ca o curgere de

energie activă în tine. Ea ridică povara ta și îndoiala și teama și le înlătură în mod

supranatural. De fiecare dată când Îl chemi pe Dumnezeu să facă asta, El o face pur și

simplu.“

„Isuse, vrei să spui că atât este de simplu?“

„Da.“

„Dar nu trebuie să te străduiești sau să lucrezi la asta sau ceva?“

„Ei bine, da, Mark, te străduiești să intri în odihnă. Dar odată ce ești în odihnă nu îți mai

exerciți propria putere, și apoi prin liniștea ta curgerea preia controlul.“

„Interesant...”

Vreau, în adevăr, să știți cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea și

pentru toți cei ce nu mi-au văzut fața în trup; pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie

uniți în dragoste și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui

89

Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale

științei (Coloseni 2:1-3).

„Vezi tu, Mark, cineva se luptă pentru ca inimile oamenilor să fie încurajate.“

„Interesant. Mie îmi plăcea să lovesc oamenii, în dragostea creștină, astfel încât să-i fac

să se pocăiască...“

„Mark, vreau să-i unești în dragoste și într-o înțelegere și o experiență pline de încredere

ale unicității pe care o experimentează acum cu Hristos, care se revarsă fără efort din inimile

lor. În aceasă curgere este tot ce le va trebui lor vreodată. Prin urmare, dacă ei pot să învețe să

se acordeze la această curgere când umblă prin viață, pot să aibă înțelepciune supranaturală și

putere supranaturală și... orice supranatural.“

„Grozav! Cred că predicarea mea trebuie să fie centrată pe atingerea acestei curgeri

divine din inima credinciosului?“

„Acum ai înțeles!“

Căci măcar că sunt departe cu trupul, totuși cu duhul sunt cu voi și privesc cu bucurie

la buna rânduială care domnește între voi și la tăria credinței voastre în Hristos (Coloseni

2:5).

„Acolo, Doamne, știam că vrei să mă concentrez pe a-mi pune ordine în viață și pe a o

face hotărâtă. Mă voi întoarce la a predica despre statornicie.“

„Mark, pierzi din nou ultima jumătate a propoziției. Tăria credinței pe care o celebrează

cineva este tăria credinței în Hristos și ce face El în inima credinciosului.“

„Ahaaa? OK.”

„Mark, ce vreau eu de fapt să predici este despre a fi un credincios statornic în puterea și

tăria lui Hristos de a birui toate lucrurile neprevăzute și de a institui Împărăția Lui în și prin

inimile oamenilor.“

„Dar dacă predic tot timpul despre credință aș putea sfârși prin a suna ca Schuller sau ca

unul dintre învățătorii credinței.“

„Ar fi atât de rău? Nu am convenit că realitățile care rămân sunt credința, nădejdea și

dragostea (1 Corinteni 13:13)?”

„Ba da, cred că așa am convenit. Vrei să spui că trebuie să predic încontinuu despre

aceste trei lucruri ?“

„Ele sunt inima Împărăției.“

„Hmmm...”

După cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El (Coloseni 2:6).

90

„Mark, cum L-ai primit tu pe Isus Hristos?“

„M-am luptat în felul meu cu toate obstacolele intelectuale și cu incertitudinile, și apoi

eu...“

„Nu, nu asta ai făcut. Un înger ți-a tot șoptit în ureche aceeași frază, iar și iar, până când

nu ai mai putut să reziști și ai cedat în fața puterii Mele de convingere.“

„Da, cred că această variantă poate fi mai aproape de povestea adevărată.“

„Vezi tu, Mark, tu L-ai primit pe Isus Hristos ca Domn prin simplă credință, o credință

pe care Eu am pus-o în inima ta și tu ai îngăduit ca această credință să curgă, prin simplul fapt

că ai crezut că Eu am făcut totul și că tot ce trebuie să faci este să accepți lucrarea Mea de

ispășire a mântuirii. Acum vreau ca tu să-ți exerciți aceeași credință pe măsură ce umbli prin

viață. Nu încerca să faci lucruri pe cont propriu. Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul,

Cel dintâi și Cel de pe urmă. Când ai nevoie de ceva, orice, uită-te în interiorul tău, după

Mine, Cel care trăiește în inima ta și în duhul tău, Cel care le dă cu mult har celor ce cer. Nu

te întoarce la propria ta putere. Nu ai fost mântuit prin propria ta putere. Nu poți să te păstrezi

prin propria ta putere. Prin urmare, vino la mine și Eu te voi vindeca și te voi pune pe un

munte înalt, numit Muntele Sion.“

Înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și

sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu (Coloseni 2:7).

„Vezi tu, Mark, statornicia de care ai tu nevoie nu este prin fapte sau eforturi proprii.

Statornicia de care ai nevoie este în curgerea fără efort a credinței Mele care țâșnește din

inima ta ca un râu de apă vie și te transformă din interior. De asta ai tu nevoie. Vino, fii

statornicit în curgerea Mea. Vino, fiul Meu.“

„Da, Doamne, vin... la Tine.“

„Fiul Meu, tot ce trebuie să faci în viață este să Mi te închini Mie pentru plinătatea

tuturor lucrurilor. Eu sunt totul și în toate, Eu sunt Primul și Ultimul. Eu sunt viața ta și

respirația ta. Deci activitatea ta este să abunzi de mulțumiri, nu să te străduiești și să transpiri.

Vezi asta?“

„Da, Domnul meu.“

Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia și cu o amăgire deșartă după datina

oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos. Căci în El locuiește

trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei

domniri și stăpâniri. În El ați fost tăiați împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci

cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pămânești,

91

fiind îngropați împruună cu El prin botez și înviați în El și împreună cu El prin credința în

puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți (Coloseni 2:8-12).

„Mark, vor veni mulți care vor spune: «Fă asta» și «Fă cealaltă» și «Încearcă asta» și

«Încearcă cealaltă». Dar să nu fii înșelat. Creștinismul este Eu și numai Eu. Nu e despre reguli

și principii. Nu e despre tehnici și teologii. Este o Persoană: Eu. Este Eu, care te iubesc, care

iubesc întreaga lume prin tine. Asta este creștinismul. Mulți vor căuta să facă din el multe alte

lucruri. Dar el nu este alte lucruri. Este Eu care te iubește și care îi iubește. Asta este

creștinismul. Să nu te scfunzi în înșelare, fiul Meu.“

„Da, Domnul meu.“

„Și, în ceea ce privește inima ta. Când are nevoie de ajutor, sunt acolo să o ajut. Când

are nevoie ca răul să fie tăiat din ea, Eu sunt acolo să o tai împrejur. Niciun om nu-și poate

vindeca inima. Numai Eu pot face asta. De aceea rata Mea de succes în vindecarea rănilor

persoanelor va fi întotdeauna cu mult peste cea a oamenilor, pentru că niciun om nu poate

vindeca inima. Inima Îi aparține Domnului. Este a mea, spune Domnul Oștirilor.“

Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de

sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra

lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. Nimeni să nu vă răpească premiul alergării,

făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri

pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, şi nu se

ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi

legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu. Dacă aţi murit împreună cu

Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă

supuneţi la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru”? Toate aceste

lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături

omeneşti, au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare voită, o smerenie şi

asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti. (Coloseni

2:16-23).

„Mark, motivul pentru care am scris această avertizare este acela că știu că mulți vor

retrograda creștinismul la acest nivel, deși asta nu e ce am făcut Eu. Asta este ce a făcut omul.

Aste este duplicatul creștinismului adevărat.

Aceasta este o contrafacere. Este plină de reguli și reglementări și de „nu atinge“ și „nu

gusta“. Dar aceasta este suprafața, și Eu am de-a face cu inima. Da, suprafața este importantă,

92

însă numai ca fortificație pentru ceea ce este în inimă. Să ataci suprafața nu are nicio valoare

în vindecarea inimii. Vindecarea inimii vindecă și suprafața.

Așadar, noi nu dăm atenție suprafeței. Nu pentru că nu este importantă. Chiar este. Dar

este un produs secundar al ceea ce este mult mai profund – inima omului. Deci tu și cu Mine

ne vom concentra asupra inimii; cum să vindec inima și cum să eliberez puterea Mea prin

inima omului, pentru că făcând asta facem toate lucrurile. Iată că Eu am vorbit. Și voi aduce

la îndeplinire. Așa vorbește Domnul Oștirilor.“

Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața

voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci

vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă (Coloseni 3:2-4).

„Acum, Mark, ne vom gândi la lucrurile de sus, la lucrurile spirituale. Nu ne vom

concentra asupra lucrurilor de pe pământ.

Ne vom concentra asupra domniilor și stăpânirilor și îngerilor și demonilor și asupra

creșterii împărăției Mele, care se face prin credință. Asta vom studia noi. Despre asta vom

discuta noi. Asta vom predica. Despre asta vom da învățătură. Și făcând asta vom vindeca

inimile oamenilor. Făcând așa vom vindeca împărățiile acestei lumi. Nu sunt ele toate în mâna

Mea? Ba da, fiul Meu, sunt. De la cea mai mică până la cea mai mare împărăție, ele sunt în

mâna Mea. Deci le vom vindeca, pentru că ne vom gândi la lucrurile Duhului. Mark, predică

despre Duhul Meu și dă învățătură despre Duhul Meu. Aceasta este trimiterea ta. Acesta este

colacul tău de salvare.

Nu există viață în afara Duhului Meu. Vino la Duhul Meu, copilul Meu, și vei fi

transformat. Vino, iarăși îți spun, vino. Acum, când te uiți la legile din a doua jumătate a

epistolei către Coloseni, ele ți se vor părea foarte diferite. Ele nu vor mai fi reguli de care

asculți prin puterea tăriei tale. Nu, acum ele vor fi porunci de care Eu ascult prin puterea tăriei

Mele, deoarece Eu Îmi trăiesc viața prin tine. Acum ele sunt poruncile Mele ținute prin

puterea Mea. Tu ești pur și simplu cineva prin care curge Altcineva. Dar nu ești simplu. Eu te-

am făcut foarte complex. Și te-am făcut special. Nu e nimeni ca tine. Fiecare dintre copiii Mei

a fost conceput special de mâna Mea. Deci fiecare dintre voi este special. Fiecare dintre voi

este al Meu. Umblă, fiul Meu, în pace.“

„Da, Domnul meu.“

93

O recapitulare a unor puncte importante din Capitolul Doisprezece

• Dinamica centrală a creștinismului Noului Testament este o relație interioară care

crește cu Domnul Isus Hristos.

• Imediat ce un om are revelația dinamicii centrale a creștinismului, întregul Nou

Testament capătă noi înțelesuri.

• Poruncile Noului Testament trebuie văzute doar în lumina realității statornice a lui

Hristos viața noastră.

• Hristos este Cel care păzește aceste porunci prin noi. Nu noi le păzim. Noi nu le putem

păzi pentru că ele sunt supranaturale și noi în firea noastră suntem naturali.

• Trebuie să învățăm să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne vorbească atunci când citim Noul

Testament. Trebuie să ne rugăm pentru un „duh de revelație“, ca ochii inimilor noastre să fie

luminați... să putem cunoaște (Efeseni 1:17,18).

• Enumeră alte puncte din acest capitol importante pentru tine.

Gândiți-vă și discutați

• Care este răspunsul tău la exemplul de studiu biblic de mai sus? Dacă ai remarcat, am

început prin a medita asupra textului. Apoi am progresat la a dialoga cu Dumnezeu, Autorul

final al textului. Este așa cum ar trebui să fie un studiu biblic (Efeseni 1:17,18)? Ai făcut

vreodată asta în timpul tău de studiu biblic? De ce să nu încerci asta cu unul dintre

fragmentele recomandate mai jos?

• Meditează asupra altor fragmente din Noul Testament și vezi, în lumina studiului

adevărurilor din această carte, că nici ele nu apar cumva cu totul noi. Încearcă Galateni 3,4,5;

Efeseni 1-5; Filipeni 1-4.

Încearcă metoda meditației exemplificată în acest capitol și discutată la punctul unu de

mai sus. Vezi cum este această experiență pentru tine. Poate vrei să adaugi o săptămână sau

două la acest curs, în care fiecare dintre membrii grupului tău să meargă acasă și să treacă prin

părțile din Biblie menționate mai sus având alături jurnalul. Apoi comparați-le împreună și

împărtășiți ce v-a revelat Domnul!

• Intrați ca grup într-un pasaj biblic, lăsându-L pe Dumnezeu să vă vorbească prin acel

pasaj. Puteți alege orice fragment. O posibilitate ar fi să vă alăturați ucenicilor când așteptau

în camera de sus ziua Cincizecimii. Ca grup, poate vreți să citiți din nou narațiunea istorică

(Fapte 1:4-13; Fapte 1:21-2:4).

94

Apoi stați în cer, dați-vă mâna și intrați împreună în poveste, fiecare persoană

împărtășind ce simte sau percepe pe măsură ce intră adânc în inima ei și Îl întâlnește pe

Hristos acolo. Fiecare persoană poate să împărtășească un minut sau două și apoi strânge

mâna persoanei din dreapta, ca un semnal că a terminat și că următoarea poate începe. Dacă o

persoană vrea să se sară peste ea, pur și simplu strânge mâna persoanei din dreapta ei.

Când vine rândul tău să împărtășești, poți împărtăși ce experimentează inima ta, ce îți

spune Domnul, ce vezi, temerile și îngrijorările tale sau credința și speranțele tale. Poți rosti

cu voce tare dialogul care are loc între tine și Domnul.

Puteți intra în poveste împreună, întâlnindu-L pe Hristos și fiind transformați de

întâlnire. Nu te teme să încerci această nouă aventură. Încearcă, poate vei descoperi că îți

place.

• Jurnal – „Doamne, vorbește-mi despre cum trebuie să fie adevăratul studiu biblic.

Este așa cum am făcut eu? Sunt și alte modalități prin care Tu vrei să adâncesc procesul de

studiu biblic? Dacă da, cum? Îți mulțumesc, Doamne, pentru ceea ce spui.“ Scrie întrebările

de mai sus în jurnalul tău și notează ce îți răspunde Domnul. Vino pregătit să împărtășești asta

la grup.

95

13

O nouă cutie teologică sau

experienţa întâlnirii divine?

În cele din urmă am ajuns la finalul acestei părți din povestea vieții mele. Am descoperit

șapte adevăruri noi:

Adevărul # 1 – Dumnezeu este totul și în toate.

Adevărul # 2 – Eu sunt un vas.

Adevărul # 3 – Eu nu mai trăiesc.

Adevărul # 4 – Hristos este viața mea.

Adevărul # 5 – Sunt mort față de Lege.

Adevărul # 6 – Trăiesc prin Duhul (acordat la rhema și viziune).

Adevărul # 7 – Trăiesc prin credința că Dumnezeu este Emanuel.

Poate ar trebui să construim o nouă teologie în jurul acestor șapte adevăruri. Vechea

mea teologie era ceva ce eu aș caracteriza ca fiind o „teologie de vierme“. Vezi tu, ideea că

omul este un vierme. Și aș putea să mă întorc la Scriptură: „Tu, vierme al lui Iacov“. Poate am

putea numi această nouă teologie „viață de uniune“ sau „trăirea vieții înlocuite“ sau... ceva de

genul acestra. Ce crezi?

Chiar vreau să creez o nouă teologie? Poate viața nu este totuși în teologie. Poate este

într-un pârâu, un râu, un fluviu. Poate nu trebuie să definesc și să delimitez exact, teologic,

adevărurile din această carte. Poate ce avem aici este o nouă experiență (sau măcar una mai

profundă) în Duhul Sfânt.

Dacă degenerez adevărurile acestei cărți într-o nouă teologie, cad în greșeala de a spune:

„Suntem topiți în Dumnezeu, deci orice spunem sau facem este Dumnezeu, așa că ascultă,

Dumnezeu este Cel care vorbește.“ Au! Nu e bine. Nu este tocmai ce aveam în minte ca

96

rezultat final al acestei cărți. Mult mai aproape ar fi cel care ar fi ajuns la o mare blândețe în

viața lui pentru că a înțeles că el este țărână amestecată cu Slavă.

El rămâne întotdeauna țărână. Dumnezeu întotdeauna rămâne Slavă.

Aceasta este imaginea mea umblând prin viață: sunt țărână amestecată cu Slavă. Astfel

știu întotdeauna cine sunt, știu întotdeauna cine este Dumnezeu și știu întotdeauna ce suntem

noi amândoi când suntem amestecați (1 Corinteni 6:17).

Deci, în loc să spunem că avem o nouă teologie, să spunem că am învățat să-L întâlnim

pe Dumnezeu înr-un mod mai profund și să trăim din El mai bine ca oricând până acum. Îmi

place asta mai mult. Vouă nu?

Pentru a încheia această carte și a sublinia faptul că nu este o nouă teologie, ci o relație

mai profundă, m-am gândit că aș putea împărtăși cu voi câte ceva din jurnalul meu din ultimii

1-2 ani. Nu este neapărat despre cele șapte adevăruri din această carte, pentru că atunci când

Dumnezeu și cu mine ne așezăm și vorbim, vorbim despre multe lucruri. Viața nu este

întotdeauna compartimentată frumos în șapte mici adevăruri. Viața este pur și simplu. Așa că

stai cu mine când împărtășesc cu tine câteva dintre întâlnirile mele divine minunate.

30.10.1989

Bună dimneața, Isuse! Ce vrei să-mi spui azi?

Mark, vreau să vii la Mine în fiecare zi în această perioadă a vieții tale. Sunt atât de

multe schimbări. Se întâmplă atât de multe lucruri, încât ai nevoie să auzi un cuvânt proaspăt

de la Mine în fiecare zi, ca să fii sprijinit și menținut pe cale.

Bine, Doamne, voi căuta, prin harul Tău, să fac asta.

Acum, referitor la ziua de azi. M-am auzit deja când făceai jogging. Ți-am oferit acest

timp pentru a-ți aranja biroul și a rescrie cărțile și a le tipări într-o manieră profesionistă. Nu

te îngrijora. Când vine vremea să le tipărești, vei avea banii. Ți-i voi pune Eu la dispoziție.

Dar acum este vremea să realizezi aceste sarcini. Sunt multe lucruri lăsate în aer. Nu fi leneș,

ci cunoaște voia lui Dumnezeu și fă voia lui Dumnezeu. Toate celelalte lucruri se vor așeza la

locul lor. Privește și vezi salvarea Domnului.

Altceva?

Mark, iubește-ți soția... Iubește-și soția și copiii.

Îți mulțumesc, Doamne.

97

1.11.1989

M-am trezit dintr-un vis:

Alergam într-o cursă într-o zonă de munte. Vântul sufla cu putere asupra mea, ținându-

mă pe linia de plutire. Vântul s-a potolit. Drumul s-a îngustat până la o margine. Am început

să mă târăsc pentru a înainta. Frica a pus stăpânire pe mine. M-am oprit și am început să mă

panichez.

Cineva a venit din spatele meu, a sărit pe o margine de deasupra mea și a aruncat niște

baloți de iarbă. Apoi a sărit atât de mult în jos, încât am fost sigur că s-a accidentat sau a

murit. A aterizat ușor și a sărit, încurajându-mă să fac același lucru. Îmi era teamă și am

început să mă târăsc înapoi, pregătit să caut o altă cale. El a tras baloții de sub mine și m-am

rostogolit în jos. Frica mi-a lovit inima. Apoi am aterizat ușor, fără să mă lovesc. Reușisem!

Interpretare în jurnal

Mark, frica te-a adus într-un blocaj. Mustră frica și aruncă-te în necunoscut. Eu sunt

acolo să te prind.

Am mers înaintea ta și am pregătit drumul.

Da, Doamne. Este vreo acțiune anume pe care trebuie să o fac?

Da, iubește-ți cu pasiune soția și copiii. Ei au nevoie de mintea ta și de inima ta...

25.11.1989

Doamne, dar finanțele?

Mark, nu am avut Eu grijă de tine până acum? Nu voi continua Eu să am grijă de tine?

Desigur, copilul Meu.

De ce te îngrijorezi? Dacă am îmbrăcat astfel păsările cerului, nu îți voi purta și ție de

grijă?

Doamne, atât de multe lucruri pe care le-am făcut par în van.

Ai dreptate, copilul Meu, pentru că lucrezi din teamă și presupuneri. Căile omului nu

sunt căile lui Dumnezeu, nu știi asta? Nu îți elabora singur planurile, ci așteaptă-Mă pe Mine.

Nu fi îngrijorat pentru ziua de mâine, pentru că ziua de mâine va avea destule necazuri.

Fiecare zi are propriile ei probleme. Concentrează-te asupra nevoilor de azi. Concentrează-te

asupra chemării de azi.

Ei bine, Doamne, care este chemarea zilei de azi?

98

Să termini cărțile. Să ai succes cu ele... Să îți organizezi corporațiile și activitățile.

Aceasta este munca pentru azi. Să-ți iubești familia și să încetezi să mai forțezi atât de mult.

Toate forțările tale au dus la ceva? Nu, la nimic. Încă o dată îți spun, la nimic.

Uită-te și vezi salvarea Domnului. Uită-te îți spun, și vezi salvarea Domnului.

11.12.1989

Bună dimineața, Isuse. Nu am nicio idee ce activități sunt importante pentru Tine astăzi.

Te rog să-mi spui ce am de făcut.

Ei bine, fiule, ceea mai importantă activitate este să cumperi un pom frumos de Crăciun

pentru familia ta și să o ajuți cu împodobitul. Este foarte important pentru Patti. De aceea este

foarte important pentru tine. Este o activitate grozavă de familie. Fă-o să fie așa.

Da, Doamne.

12.12.1989

Bună dimineața, Doamne. Te rog să sufli viață nouă peste Patti și peste mine. Avem

nevoie de puterea ta de vindecare azi.

A, Mark, știu. Acum, că ai cerut, voi face asta.

Doamne, adu în viețile noastre oamenii și resursele pe care le-ai plănuit pentru noi.

Voi face asta, fiul Meu. Uită-te și vezi salvarea Domnului.

Doamne, este prematur să încep să lucrez la Catalog?

Nu, fiul Me, poți începe acum.

17.12.1989

Mark, de ce te grăbești pe căile tale fără să Mă consulți întâi pe Mine? Nu crezi că asta

este o decizie majoră? Nu crezi că merită să auzi părerea Mea despre acest subiect, și cu atât

mai puțin să te supui autorității ei?

Da, Doamne, cred că ai dreptate. Ce ai vrea să-mi spui?

Ei bine, în primul rând, asta nu a fost ideea Mea. Ți-a venit, dar nu de la Mine. De aceea

nu va duce la niciun rezultat. Nu investi bani în ea pentru că nu îți va aduce profit.

Eu voi fi Sursa ta. Eu îți voi purta de grijă. Nu te sprijini pe fire să-ți ofere resursele

supranaturale ale Dumnezeului Atotputeric. Dumnezeu Însuși este Cel care îți va purta de

grijă pentru nevoile tale. Dumnezeu Însuși este Cel care va fi glorificat.

99

Știi că noi scriem o poveste, tu și cu Mine? Noi lucrăm împreună la o cartea de călătorie

a credinței. Este o poveste importantă care se scrie.

De aceea veghez asupra ei atât de îndeaproape. Nu îngădui să iasă de pe cale. Tu poți să

iei această linie de credit azi, dar Eu nu vreau faci asta. Eu voi fi furnizorul tău. Așteaptă și

vei vedea salvarea Domnului. Nu trebuie să-ți riști casa sau stilul de viață pentru ce te-am

chemat Eu să faci. Eu îți voi purta de grijă în mod supranatural. Nu vei lua acest împrumut

acum.

Bine, Doamne.

Fă pur și simplu operațiunile bancare care trebuie făcute și lucrează la lucrurile pe care

le-am pregătit Eu pentru tine.

Da, Doamne.

20.02.1990

Mark, azi se iau decizii puternice care îți vor afecta viitorul în moduri mărețe. Astăzi

trebuie să fie o zi de rugăciune și închinare înaintea Mea. Ziua de azi trebuie să Mi-o dai mie

în întregime ca o jertfă din fructul buzelor tale. Nu este o zi pentru scris. Nu este o zi pentru

studiu. Este o zi de rugăciune, ca Eu să mut munții în inimile oamenilor, ca Eu să fac lucruri

puternice și minunate. Astăzi este o zi de rugăciune pentru... și pentru...

Ei toți au nevoie de rugăciunea ta. Astăzi este o zi de rugăciune și de post înaintea Mea.

Caută fața Mea într-un mod puternic în această zi, fiul Meu, și privește și vezi minunile pe

care le voi face în numele tău.

Fă doar ce este necesar. Lasă restul să aștepte o altă zi, fiul Meu. Privește și vezi

salvarea Domnului. Privește, îți spun, și vezi salvarea Domnului.

Da., Doamne, întărește-mă și călăuzește-mă în această zi, Te rog.

O voi face, fiul Meu, numai vino la Mine. O voi face.

23.02.1990

Mark, ar trebui să-ți fie clar că satan te atacă. Împotrivește-te lui și el va fugi de la tine.

Stai ferm în Mine și Eu te voi sprjini.

Întărește-mă, Domnul meu.

Mark, te voi ajuta azi. Va fi o zi cu ungere pentru scris și alte activități. Bucură-te de ea

și de Mine. Mergi la muncă. Sunt multe lucruri pe care le vom face azi.

100

Viața merge înainte. În fiecare zi este o nouă aventură cu Domnul. Fiecare zi este un pas

al credinței când umblu în necunoscut, încrezându-mă în curgerea din inima mea. Da, este un

risc să trăiești. Da, pot chiar să fac greșeli din când în când. Însă este cel mai bun mod de a

trăi pe care l-am descoperit până acum în viața mea. Din ce pot spune, este modul în care au

trăit profeții din Biblie. Din ce simt, este un mod de a elibera puterea divină a Dumnezeului

Atotputernic prin inimile noastre. Îți recomand asta. Și dacă eșuezi, te încurajez să faci același

lucru pe care îl fac și eu. Întoarce-te și spune: „Doamne, putem să încercăm din nou?“ Sunt

sigur că după ce am umblat astfel timp de o generație sau două vom fi mult mai pricepuți la

nivel de cultură să umblăm cu Dumnezeu. Până atunci trebuie să începem de unde suntem și

să pornim de aici. Nu știu niciun alt mod.

Fie ca bogăția de binecuvântări ale lui Dumnezeu să fie peste viața ca când umbli pe

calea vieții supranaturale în mod natural!

Recapitularea unui puncte importante din Capitolul Treisprezece

• Scopul acestei cărți nu este stabilească o nouă teologie.

• Viața nu trebuie să fie o teologie, ci pur și simplu „viață“.

• Scopul acestei cărți este să avem o experiență mai profundă cu Dumnezeu, nu o

teologie nouă.

• Noi ar trebui pur și simplu să lăsăm ca viața să fie o întâlnire continuă, dinamică, în

creștere cu Dumnezeul Atotputernic, nu bucăți de teologie.

• Pentru mine, tot ce am spus se reduce la jurnal și la întâlnire divină zilnică. Asta este

viața pentru mine. Așa trăiesc eu pe baza adevărurilor din această carte.

Așa îți recomand să trăiești pe baza adevărurilor din această carte.

Gândiți-vă și discutați

• De ce suntem atât de predispuși să transformăm noile înțelegeri în noi teologii? Este

înțelept? Este potrivit? Este necesar? Este vreun prejudiciu în transformarea unei noi

experiențe cu Dumnezeu înr-o nouă teologie? Dacă da, care este prejudiciul?

• Teologia se concentrează asupra minții, sau asupra inimii? Teologia este viață, sau o

acoperire a vieții? Creștinii ar trebui să se concentreze asupra experimentării lui Dumnezeu în

viață, sau asupra unei teologii despre Dumnezeu? Unde ai investit tu cea mai mare energie în

calitate de creștin?

101

• Teologia unește sau divide Biserica? Putem testa un lucru după roadele lui? Dacă

teologia divide Biserica, putem spune că roada unui accent prea mare pus pe teologie este rea?

Sau ar fi mai bine să spunem că „Eu“ am teologia corectă și celelalte 2.300 de denominații

creștine se înșală? Ce crezi despre asta?

• Isus a pus accentul pe teologie sau pur și simplu a manifestat puterea lui Dumnezeu în

experiențele vieții? A încercat El să desființeze teologia prin vorbele simple, însă profunde:

„Dar Eu vă spun...?“ Ce îi atrăgea pe oameni la Isus?

• Jurnal – Scrie următoarele întrebări în partea de sus a paginii în jurnalul tău.

„Doamne, Te rog să-mi vorbești despre adevărurile din această carte și despre modul cum se

leagă ele de teologie! Există valoare în teologie? Dacă da, care este aceasta? Există pericol în

teologie? Dacă da, care este acesta?“ Notează răspunsurile pe care ți le dă El. Vino pregătit să

le împărtășești cu grupul tău mic.

102

APENDICE A

Poți auzi vocea lui Dumnezeu

Creștinismul este unic printre religii pentru că este singurul care oferă o relație

personală cu Creatorul care începe aici și acum și durează o veșnicie. Isus a spus că „Viața

veșnică este acesta, să-L cunoască pe Dumnezeu“ (Ioan 17:2).

Din nefericire, mulți oameni din Biserică ratează marea binecuvântare a părtășiei cu

Domnul nostru pentru că noi ne-am pierdut abilitatea de a recunoaște vocea Lui din noi. Deși

avem promisiunea că „oile Mele Îmi aud vocea“, prea mulți credincioși sunt înfometați după

această relație intimă care, numai ea, poate satisface dorințele inimii lor.

Eu eram una dintre aceste oi care era surdă la Păstorul ei, până când Domnul mi-a

revelat patru chei foarte simple (găsite în Habacuc 2:1, 2) care descuie comoara vocii Lui.

Cheia #1 – Vocea lui Dumnezeu în inima ta sună adesea ca o curgere de gânduri

spontane.

Habacuc știa sunetul vocii lui Dumnezeu când îi vorbea (Habacuc 2:2). Ilie îl descrie ca

pe un susur blând și subțire (I Împărați 19:12). Eu am căutat întotdeauna o voce interioară

audibilă și Dumnezeu vorbește uneori așa. Dar am descoperit că de obicei vocea lui

Dumnezeu vine ca gânduri, viziuni, emoții și impresii spontane.

De exemplu, nu ți s-a întțâmplat să fii la volan și să îți vină un gând să te rogi pentru o

anumită persoană?

Nu ai crezut că Dumnezeu era Cel care îți spunea să te rogi? Cum a sunat vocea lui

Dumnezeu? Era o voce audibilă sau era un gând spontan care ți-a venit în minte?

Experiența indică faptul că noi percepem comunicarea la nivel de duh ca pe niște

gânduri, impresii și viziuni spontane, și Scriptura confirmă asta în multe moduri.

De exemplu, o definiție a paga, un cuvânt ebraic pentru mijlocire, este „o întâlnire

întâmplătoare sau o intersectare accidentală“.

103

Când Dumnezeu pune oameni pe inima noastră, El o face prin paga, un gând întâlnit

întâmplător care ne intersectează „accidental“ mintea.

Așadar, când vrei să auzi de la Dumnezeu, acordează-te la întâlnirea întâmplătoare sau

la gândurile spontane.

Cheia #2 – Liniștește-te ca să poți percepe curgerea de gânduri și emoții de la

Dumnezeu din interiorul tău.

Habacuc a spus „M-am dus la locul meu de strajă...“ (Habacuc 2:1). Habacuc știa că

pentru a auzi gândurile interioare liniștite, spontane, ale lui Dumnezeu trebuia întâi să meargă

într-un loc liniștit și să-și liniștească propriile gânduri și emoții. Psalmul 46:10 ne încurajează

să ne oprim și să știm că El este Dumnezeu. Aceasta este o cunoaștere interioară profundă

(curgere spontană) în duhurile noastre pe care fiecare dintre noi o poate experimenta când își

liniștește carnea și mintea. Dacă nu suntem liniștiți vom percepe doar propriile noastre

gânduri.

Să-L iubești pe Dumnezeu printr-un cântec liniștit este o modalitate foarte eficientă de a

te liniști. (Vezi II Împărați 3:15.) După ce mă închin și mă liniștesc pe dinăuntru, mă deschid

spre acea curgere spontană. Dacă îmi vin gânduri despre lucruri pe care am uitat să le fac, le

notez și le alung. Dacă îmi vin gânduri de vinovăție și nevrednicie, mă pocăiesc pe deplin,

primesc curățarea sângelui Mielului și îmbrac haina Lui de neprihănire, văzându-mă imaculat

înaintea lui Dumnezeu (Isaia 61:10; Coloseni 1:22).

Pentru a primi cuvântul pur al lui Dumnezeu, este foarte important ca inima mea să fie

focusată corect atunci când mă liniștesc, pentru că focusul meu este sursa curgerii intuitive.

Dacă îmi ațintesc ochii la Isus, curgerea intuitivă vine de la Isus. Dar dacă îmi ațintesc ochii la

vreo dorință a inimii mele, curgerea intuitivă vine din acea dorință. Pentru a avea o curgere

pură trebuie să mă liniștesc și să îmi ațintesc ochii cu grijă la Isus. Repet, închinare liniștită

înaintea Regelui și primirea liniștii care urmează destul de ușor după asta.

Ațintește-ți ochii la Isus (Evrei 12:2), liniștindu-te în prezența Lui și împărtășind cu El

ce este în inima ta.

Gândurile spontane vor începe să curgă de la tronul lui Dumnezeu spre tine și vei

conversa cu adevărat cu Regele Regilor!

Cheia #3 – Când te rogi, ațintește-ți ochii inimii la Isus, văzând în Duhul visele și

viziunile Dumnezeului Atotputernic.

104

Habacuc a spus: „Mă voi uita să văd“ și Dumnezeu a spus: „Scrie profeția“ (Habacuc

2:1,2). Habacuc chiar căuta o viziune în timp ce se ruga. El și-a descis ochii inimii și s-a uitat

în lumea spirituală să vadă ce vrea Dumnezeu să-i arate. Aceasta este o idee interesantă.

Dumnezeu a vorbit întotdeauna prin vise și viziuni și El a spus specific că ele vor veni

la cei peste care va fi turnat Duhul Sfânt (Fapte 2:1-4, 17).

Eu nu mă gândisem niciodată să-mi deschid ochii inimii și să caut viziune. Dar am ajuns

să cred că este exact ce vrea Dumnezeu să fac. El mi-a dat ochi în inimă pentru a vedea în

duhul viziunea și mișcarea Dumnezeului Atotputernic. Este o lume spirituală activă

împrejurul nostru, plină de îngeri, demoni, Duhul Sfânt, Tatăl omniprezent și Fiul Lui

omniprezent, Isus. Singurul motiv pentru care nu vedeam această realitate este necredința sau

lipsa de cunoștință.

Pentru a vedea, trebuie să ne uităm. Daniel a văzut o viziune în mintea lui și a spus:

„Am văzut... mă uitam... m-am uitat“ (Daniel 7:2,9,13). Când mă rog, Îl caut pe Isus și Îl

privesc când îmi vorbește, făcând și spunând lucrurile care sunt pe inima Lui. Mulți creștini

vor descpoperi că e suficient să se uite ca să vadă, în același mod în care primesc gândurile

spontane. Isus este Emanuel, Dumnezeu cu noi (Matei. 1:23). Atât este de simplu. Îl poți

vedea pe Hristos prezent lângă tine deoarece Hristos este prezent lângă tine. De fapt,

viziunea poate veni atât de ușor încât vei fi ispitit să o respingi, gândindu-te că ești doar tu.

Dar dacă insiști în a nota aceste viziuni îndoiala ta va fi biruită în curând de credință, pe

măsură ce recunoști că numai în Dumnezeul Atotputernic se putea naște conținutul lor.

Isus a demonstrat abilitatea de a trăi pe baza contactului constant cu Dumnezeu,

declarând că El nu a făcut nimic de la El, ci numai ce L-a văzut pe Tatăl că face și L-a auzit

pe Tatăl că spune (Ioan 5:19,20,30). Ce mod incredibil de a trăi!

Pentru tine este posibil să trăiești pe baza inițiativei divine așa cum a făcut Isus? Da!

Privește țintă la Isus. Perdeaua a fost ruptă, dând acces în imediata prezență a lui Dumnezeu,

și El te cheamă să te apropii (Luca. 23:45; Evrei. l0: 19-22). „Mă rog să vi se lumineze ochii

inimii...“

Cheia #4 – Jurnalul, notarea rugăciunilor tale și a răspunsurilor lui Dumnezeu,

aduce o mare libertate în auzirea vocii lui Dumnezeu.

Dumnezeu i-a spus lui Habacuc să scrie profeția (Habacuc 2:2). Aceasta nu a fost o

poruncă izolată. Scripturile consemnează numeroase exemple de rugăciuni ale unor persoane

și răspunsuri ale lui Dumnezeu (de exemplu, Psalmi, mulți dintre profeți, Apocalipsa).

105

Eu numesc acest proces „jural în ambele direcții“ și l-am descoperit a fi un catalizator

fabulos pentru a discerne clar curgerea interioară spontană a lui Dumnezeu, pentru că atunci

când scriu în jurnal pot să scriu în credință pentru perioade mari de timp, crezând pur și

simplu că este Dumnezeu. Știu că ce cred că am primit de la Dumnezeu trebuie testat, dar

testarea presupune îndoială și îndoiala blochează comunicarea divină, deci nu vreau să testez

în timp ce încerc să primesc. Cu jurnalul, pot primi în credință, știind că atunci când curgerea

se termină pot să o testez și să o examinez cu atenție, asigurându-mă că se aliniază cu

Scriptura.

Vei fi uimit când vei scrie în jurnal. Îndoiala te poate împiedica la început, dar alung-o,

reamintindu-ți că este un concept biblic și că Dumnezeu este prezent, vorbindu-le copiilor

Lui. Relaxează-te. Când ne oprim din lucrările noastre și intrăm în odihna Lui, Dumnezeu

este liber să curgă (Evrei 4:10). Așează-te confortabil, ia foaie și pix, zâmbește și îndreaptă-ți

atenția spre Domnul în laudă și închinare, căutând fața Lui.

După ce scrii întrebarea pentru El, liniștește-te, ațintindu-ți ochii la Isus. Deodată vei

avea un gând foarte bun. Nu te îndoi de el; pur și simplu notează-l. Mai târziu, când citești

jurnalul, și tu vei fi binecuvântat să descoperi că într-adevăr dialoghezi cu Dumnezeu.

Câteva note de final: O fundație vitală pentru a auzi vocea Lui în inima ta este să-L

cunoști pe Dumnezeu prin Biblie, deci trebuie să ai un angajament solid să știi Scripturile și să

asculți de ele. De asemenea, este foarte important pentru creșterea și siguranța ta să ai

consilieri spirituali statornici. Toate direcțiile majore care vin prin scrierea jurnalului ar trebui

să fie confirmate de sfătuitorii tăi înainte de a acționa conform lor.

106

APENDICE B

Alte cărţi pe această temă

Pentru cititorul interesat care se bucură să studieze câteva cărți pe aceeași temă pentru a

crește în această direcție, eu le recomand pe cele de mai jos. Această recomandare nu ar trebui

să fie luată ca un acord total al meu cu tot ce scrie în aceste cărți. Nu sunt de acord nici măcar

cu tot ce e în cărțile mele la câțiva ani după ce le-am scris! Dar ele oferă multe informații

utile.

Prezența care vindecă de Leanne Payne

Să rămânem de Andrew Murray

Dumnezeul Nelimitat de Norman Grubb (toate cărțile lui Norman Grubb tratează

această temă)

107

Cum să internalizezi pe deplin această învățătură și să o faci a ta

Atinge-ți scopurile spirituale cu un „Trainer Spiritual Personal“

Pentru 1 dolar pe zi, poți avea propriul tău „antrenor“ spiritual

Toată lumea are nevoie de mentorare – de cineva care să își pună timp deoparte pentru a

sta de vorbă, a te asculta, a face sugestii și a te menține motivat să îți atingi scopurile. Dar

viața modernă de zi cu zi este ocupată și este greu să găsești pe cineva care să își ia față de

tine un astfel de angajament. De aceea Life Coaching a devenit o tendință atât de răspândită –

sfătuitori profesioniști care își fac o carieră din a oferi atenție și orientare personale, focusate.

Ei sunt foarte eficienți, dar nu toată lumea și-i poate permite.

Acum poți avea propriul tău Antrenor Spiritual Personal

Lucrarea „Comuniune cu Dumnezeu“ face posibil ca orice persoană care își permite un

dolar pe zi să primească ce are nevoie, unu-la-unu, pentru a stăpâni un domeniu de creștere

spirituală cum ar fi cunoașterea Bibliei, umblarea în Duhul, abilitățile de conducere, finanțele,

profeția, cum să fie un părinte bun, viziunea și scopul vieții... în orice domeniu în care ești

gata să lucrezi și pe care vrei să-l stăpânești poți avea un Antrenor Spiritual Personal care să te

asiste spre împlinirea scopului tău.

Stai pe cale cu un antrenor

Dacă ai vrea să intri într-o formă fizică bună, un antrenor personal de fitness de la un

club ți-ar putea oferi cunoștințe bazate pe experiență, răspuns la obiective și încurajarea de

care ai nevoie pentru a-ți atinge scopurile legate de fitness. Un Antrenor Spiritual Personal

sub auspiciile „Comuniunii cu Dumnezeu“ îți va da răspuns și atenție personală în fiecare

săptămână pentru a te menține pe cale și a avansa spre atingerea scopurilor tale spirituale.

Module specializate de training îți vor oferi instrumentele de care ai nevoie pentru a

crește în domeniul în care vrei.

Stăpânește un domeniu de creștere în doar trei luni

Am creat o gamă completă de module specializate de training (peste 100) care îți vor

pune la dispoziție materialele și răspunsul personal de care ai nevoie pentru a stăpâni un

108

domeniu de creștere spirituală – nu doar „să știi ceva despre el“, ci să îl stăpânești. În doar 90

de zile.

Gândește-te numai, într-un an de acum înainte ai putea avea patru domenii de

străpungere personală stabilite și operaționale în viața ta. De fapt, există chiar o oportunitate

de a deveni tu însuți un Antrenor Spiritual Personal! Dar să vorbim întâi de tine...

Scopuri personalizate, atenție personalizată

Tu știi de ce ai cea mai mare nevoie, ce te inspiră cel mai mult, ce se aliniază cu

scopurile tale în general. Când alegi din peste 100 de module de training cu ungerea Duhului,

ți se va desemna un Antrenor Spiritual Personal care se va conecta cu tine în fiecare

săptămână pentru a te asista în a înțelege și a aplica adevărurile și experiențele pe care le

acumulezi când treci prin material. Dacă poți investi doar 50 de minute pe zi și o întâlnire

săptămânală cu Antrenorul tău Spiritual Personal, la telefoinsua pe email, la alegerea ta, ve

vedea străpungerea în acel domeniu al vieții tale.

Imaginează-ți, vei atinge o piatră de hotar în creșterea ta spirituală la fiecare trei luni!

Training convenabil, angajament ușor de gestionat, consiliere de înaltă calitate

Noi suntem dedicați echipării și creșterii creștinilor din întreaga lume, mișcându-ne în

curgerea sfătuirii și puterii care schimbă vieți a Duhului Sfânt. Deci realizăm materiale cheie

disponibile pentru credincioși pentru o înscriere care presupune:

± Aproximativ 1 dolari pe zi pentru materiale (cărți, caiete de studiu, CD-uri sau

DVD-uri, în funcție de modul),

± plus încurajarea săptămânală unu-la-unu și răspunsul unui Antrenor Spiritual

Personal pentru încă 1 dolar pe zi.

Pentru numai 99 de dolari pentru 90 de zile obții o

întâlnire săptămânală cu Antrenorul tău Spiritual Personal.

Investiția ta totală este de circa 189 de dolari pentru 90 de zile și include materiale de

studiu puternice, cu ungerea Duhului.

În numai 90 de zile poți stăpâni un domeniu de creștere personală.

(Există chiar și o garanție de returnare a banilor de 30 de zile)

109

Te poți înscrie azi și să pășești în umblarea ta spirituală, cu un Antrenor Spiritual

Personal alături de tine, care să îți garanteze succesul.

Sună la nunărul fără taxă: 1-800-466-6961 (716-681-4896 din afara SUA) pentru o

consultație gratuită, să discuți despre scopurile tale și modulele cele mai potrivite să te ajute

să le îndeplinești.

Îți vom pune la dispoziție materialele tale de studiu și informațiile de contact pentru

Antrenorul tău Spiritual Personal pe mail în două zile lucrătoare.

Mai multe detalii despre cum funcționează trainingul tău de trei luni

Pentru o listă completă a modulelor de training sau pentru a citi secțiunea noastră de

Întrebări Frecvente, mergi la www.cwgministries.org/pst. Sigur vei găsi materiale utile și

practice care îți vor propulsa creșterea spirituală în doar trei luni. Vei avea parte de o

străpungere spirituală în umblarea ta zilnică pentru mai puțin decât cheltuie majoritatea

oamenilor în fiecare zi pentru o ceașcă de cafea!

Să începem!

Modulul de bază pentru toți cursanții noștri este Comuniune cu Dumnezeu. Toată

lumea începe trainingul aici, deoarece acesta te ajută să auzi clar vocea lui Dumnezeu, să vezi

viziuni și să scrii în jurnal în ambele direcții. Aceste abilități îți vor revoluționa viața

devoțională și sunt folosite în fiecare modul ulterior de training.

Poți achiziționa modului de pe site-ul nostru sau ne poți suna pentru ajutor la 1-800-

466-4941 (numai din SUA) sau 716-681-4896.

Înscrie-te azi pentru acest modul!

Completează pur și simplu formularul online la

www.cwgministries.org/pst.

110

Descoperă modulele

cu ungerea Duhului

DVD-uri – CD-uri – Cărți – Caiete de studiu:

Disponibile individual sau ca pachete cu discount

Ideale pentru uz personal sau în grupul mic! DVD-urile aduc în grupul vostru un

învățător cu ungere, în timp ce cărțile și caietele de studiu îți garantează că vei internaliza

noile abilități pe care le-ai învățat și că ești transformat complet de ele. CD-urile îți permit să

recapitulezi când conduci, lucrezi sau faci exerciții, și poți angaja chiar un Antrenor Spiritual

Personal pentru a te ajuta de-a lungul întregului prces, pentru 1 dolari pe zi. Sau fă un pas mai

departe și devino student în învățământul de la distanță cu instructorii noștri!

Disponible la: www.CWGMinistries.org

Telefon: 1-800-466-6961 sau 716-681-4896

4 chei pentru auzirea vocii lui Dumnezeu – 10 sesiuni

Nu ar fi minunat să auzi cu claritate vocea lui Dumnezeu în fiecare zi pentru tot restul

vieții tale? Știai că Dumnezeu îți vorbește încontinuu? Știi cum sună vocea Lui? Poți primi

zilnic sfătuire de la Minunatul Sfătuitor Care te învață cum să trăiești în credință, nădejde și

dragoste și Care te călăuzește în cultivarea unei relații grozave cu familia și prietenii.

Descoperă modele divine pentru abordarea lui Dumnezeu și patru chei foarte importante care

îți vor permite să auzi clar vocea Lui în fiecare zi. Intimitatea cu Dumnezeu va fi îmbunătățită

pe măsură ce înveți să discerni vocea Lui de celelalte voci care strigă pentru atenția ta și să

notezi ce îți revelează Dumnezeu folosind jurnalul în ambele direcții, și tu vei confirma asta

printr-o varietate de metode. VEI experimenta promisiunea lui Isus „Oile Mele aud vocea

Mea“ (Ioan 10:27). Viața ta va fi transformată!

Supranatural în mod natural – Să-L manifestăm pe Hristos continuu, cu

ușurință, cu putere

111

Cum Îl lăsăm în mod natural pe Isus să trăiască prin noi? Cum „rămânem în Hristos“?

(sau „lasă și lasă-L pe Dumnezeu”)? Cum trecem de la „conștiința de sine“ la „conștiința de

Hristos“? În aceste serii vei descoperi cum să te întorci la designul original al lui Dumnezeu

pentru omenire, așa cum a fost arătat de Adam și Eva în Grădina Edenului. În trei sesiuni sunt

discutate patru adevăruri cheie și în experiența de învățare sunt incluse două sesiuni de jurnal.

3 sesiuni – Durată medie: 35 de minute

Cum să vorbești în limbi – Este mai ușor decât o fac cei mai mulți oameni să fie!

Mark Virkler împărtășește ce l-a învățat Dumnezeu despre eliberarea darului vorbirii în

limbi în viața lui și te conduce să primești și tu acest dar.

1 sesiune – Durată: 26 de minute

Cum să-L auzi pe Dumnezeu prin visele tale

– 5 sesiuni plus sesiuni practice de follow-up

Nu ar fi bine să primești sfătuire de la Dumnezeu în fiecare noapte a vieții tale, chiar și

în timp ce dormi? Poți face asta, pentru că Biblia declară că Dumnezeu ne dă sfaturi noaptea

prin visele noastre (Psalm 16:7)! Vom examina visele din Biblie pentru a vedea cum

ilustrează ele acest principiu și cum le vorbește Dumnezeu copiilor Lui prin viziunile lor de

noapte (Numeri 12:6; Fapte 2:17). Vom explora propriile noastre vise, învățând limbajul

simbolic al inimilor noastre pentru a discerne înțelepciunea divină pe care ne-o revelează ele.

Lasă-L pe Duhul Sfânt să fie Învățătorul tău pe măsură ce înveți să interpretezi mesajele Lui

către tine din visele tale!

Cum să umbli prin Duhul – Să definim senzațiile Duhului ca să putem umbla în

Duhul

Numai când slujim în ungerea Duhului Sfânt putem atiunge eficient inimile altora.

Acest curs practic te învață cum să-L simți pe Duhul Sfânt Care trăiește în tine, cum să ajungi

să Îl cunoști ca pe o Persoană și cum să eliberezi puterea Lui pentru a vindeca oameni care

suferă.

9 sesiuni – Durată medie: 50 de minute

112

Învățătura cu ungerea Duhului – 3 sesiuni

Descoperă cum poți fi un comunicator călăuzit de Duhul. Ca părinte, coleg sau prieten,

vrei abilitatea de a simți inima altcuiva și de a comunica direct, de la inimă la inimă.

Acest training este pentru toată lumea! Când predai, trebuie să faci din oră un timp de

experimentare a lui Dumnezeu și de percepere a transmisiei curgerii de viață a prețiosului

Duh Sfânt printre participanți. Să înveți trebuie să fie mult mai mult decât un studiu despre

Dumnezeu. Trebuie să fie o experiență cu Dumnezeu. Acest training te va învăța cum să faci

ca fiecare experiență de învățare sau clasă să fie un timp de întâlnire cu Domnul, în care

fiecare să primească împărtășirea ungerii Duhului Sfânt.

Echipe de slujire formate din cinci membri!

Darurile unice dau echipele câștigătoare!

Vei avea mult mai mult succes învățând să te înconjori de echipe formate din cinci

membri. Biblia declară că în mulțimea sfetnicilor este siguranță (Proverbe 11:14). Descoperă

un mod practic de a crea echipe care să te sfătuiască în fiecare domeniu din viața ta și de a te

asigura că acești oameni împreună manifestă cele cinci motivații ale inimii din Efeseni 4:11

(apostol, profet, evanghelist, pastor și învățător). Când primești reacții de la fiecare din echipa

ta primești o varietate de perspective și o revelație de ansamblu mult mai bună despre cum să

avansezi eficient în orice domeniu urmărești.

Sfătuit de Dumnezeu – Plinătate emoțională prin auzirea vocii lui Dumnezeu

Nu trebuie să suferi pentru totdeauna. Există un sfârșit al durerii.

Un cuvânt chiar de la Domnul vindecă inima frântă. Toate cărțile despre „cum să“ nu

vor putea face niciodată ce poate face un cuvânt rhema de la Dumnezeu pentru omul

dinăuntru. Îl vom lăsa pe Dumnezeu să le vorbească inimilor noastre și să ne sfătuiască în

legătură cu presiunile emoționale de bază ale vieții. Acestea includ mânia, îndoiala, depresia,

condamnarea și inferioritatea. Vom învăța să-L lăsăm pe Dumnezeu să pună în loc opusul, pe

măsură ce vocea Lui eliberează harul Lui în inimile noastre.

Cei pe care Fiul îi face liberi sunt cu adevărat liberi.

13 sesiuni – Durată medie: 30 de minute

Viața lui Hristos

113

Explorează în profunzime cea mai măreață viață trăită vreodată, aceea a Domnului și

Mântuitorului, Isus Hristos. Învață ce a predat El. Vezi cum a trăit El. Plimbă-te cu El pe

malul Mării Galileei. Lasă-L să-i vorbească direct inimii tale când călătorești cu El. Când

ucenicii au umblat cu Isus pe drumul Emausului ei și-au spus unii altora: „Nu ne ardea inima

în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?“ La fel, Duhul Sfânt ne poate

explica azi Scripturile și ne poate da înțelegere și revelație (Efeseni 1:17, 18) când medităm la

Evanghelii, Matei, Marcu, Luca și Ioan. Fie să învățăm să-L radiem pe Hristos!

Rugăciuni care vindecă inima – 13 sesiuni

Ai obosit de rugăciuni ineficiente pentru vindecare? Învață cum poți experimenta

vindecare deplină de rănile din inima ta folosind rugăciuni specifice fiecărei răni a inimii.

Aceste șapte rugăciuni supranaturale îți vor permite să folosești limbajul inimii pentru a rupe

păcate generaționale și blesteme, a dezlega legături sufletești, a înlocui convingeri negative cu

promisiunile lui Dumnezeu, a renunța la jurăminte interioare, a primi viziune divină, a rupe

blestemele cuvintelor rostite peste tine și a alunga orice întăritură demonică ce s-a legat de

aceste răni interioare. Te vom învăța să păstrezi vindecarea călăuzindu-te printr-o experiență

de meditație biblică intensivă în care să primești cunoaștere revelată de la Dumnezeu, care

închide ușile asfel încât vrăjmașul să nu se poată întoarce.

Trusa medicală Vindecare Divină – Fă ca rugăciunea de vindecare să fie mai

eficientă

Descoperă numeroase sugestii pratice pentru a face mai eficientă rugăciunea pentru

vindecare fizică. Acest DVD presupune că tu crezi în vindecare divină și că ești interesat să

înveți despre abordările specifice ale rugăciunii și despre sfaturi descoperite pentru a crește

ungerea de vindecare.

1 sesiune – Durată: 26 de minute

Cumpără CD-uri, DVD-uri, caiete de studiu și Programa pentru grupuri mici la

www.CWGMinistries.org

Comenzi: 1-800-466-6961 (716-681-4896 din afara SUA)

Titlurile sesiunilor și durata lor sunt enumerate la

www.CWGMinistries.org (Small Group Curriculum)

114

Cum poți asimila pe deplin principiile din această carte:

Extinde-o la un curs de colegiu de trei luni

de învățământ la distanță

la Christian Leadership University

Când meditezi la adevărurile revelate în contextul unui curs la Christian Leadership

University ți se cere să asimilezi complet principiile care schimbă viața.

Nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Vei învăța ce trebuie să înveți și viața ta va fi

transformată de puterea Duhului Sfânt.

REN204 Supranatural în mod natural (3 credite)

Acest curs descoperă adevărul revelat în Galateni 2:20, că nu trăiești tu, ci Hristos

trăiește în tine. Odată ce treci de la conștiința de sine la conștiința de Hristos multe dintre

problemele tale vor dispărea în lumina slavei Lui. Materialul de curs include Supranatural în

mod natural, Marele Mister, Rămâi în Hristos, două CD-uri de Mark Virkler și o programă

extensivă de curs.

Ar trebui să investești circa o oră pe zi timp de 12 săptămâni pentru a termina acest curs.

Ți se va repartiza un instructor disponibil pentru tine pe internet, la telefon și prin mailuri

periodice. Anumite teme necesare vor fi prezentate instructorului tău pentru notare.

Catalogul Christian Leadership University:

www.cluonline.com

Înscrie-te la: www.cluonline.com/apply

1-800-466-6961

115

Christian Leadership

University

Să aduci vocea lui Dumnezeu în experiența ta de învățare

O universitate fără Ziduri

Obține o diplomă de Licență, Master sau Doctorat în oricare dintre

domeniile:

Studii biblice Lucrare

Arte creștine Misiune și Evanghelizare

Consiliere creștină Slujire profetică

Antreprenoriat creștin Teologie

Conducere creștină Lucrarea de închinare

Vindecare divină Lucrarea cu tinerii

Mijlocire

Obține o diplomă cu ungerea Duhului – De acasă!

Ești invitat să experimentezi puterea care transformă vieți a vocii lui Dumnezeu, care

este punctul central al programului de învățământ la distanță al Christian Leadership

University. De ce să optezi pentru o educație seacă dacă poți, prin perseverență profundă, să

primești revelație divină la fiecare pas al călătoriei tale educaționale?

Cauți…

…un stil de învățare practic, relevant, care se concentrează asupra problemelor din

lumea reală și dezvoltă abilități puternice, care îmbunătățesc viața?

…o experiență adevărată de învățare în care Îl întâlnești pe Duhul Sfânt și primești

revelația Lui divină despre un subiect?

116

…o alternativă la stilul tradițional de ore, cu lecturi, memorarea unor informații triviale

și repetarea unor informații seci?

…un program care nu este scump și este flexibil și care poate fi personalizat în

întregime în funcție de nevoile și dorințele tale?

Dacă da, CLU este alegerea potrivită pentru tine!

Sună la 1-800-466-6961 sau

vizitează www.cluonline.com astăzi

pentru streaming audio gratuit

4 chei pentru a auzi vocea lui Dumnezeu