suport de curs proiectant

1

Traineri: Ion IORDACHE – CAR Silviu SORICI – SIEMENS Petre MANOLACHE - SIEMENS

ASOCIATIA CENTRUL DE AFACERI RESITA 2

Asociaţia Centrul de Afaceri Reşiţa, este o organizaţie non-guvernamentală, apolitică, non-profit, total independentă, al cărei scop principal este dezvoltarea activităţii economice şi a investiţiilor în Romania – infiintata in anul 2000.

REALIZARI:

•  Infiintarea Centrului de Formare Profesionala Adulti. •  Studii privind necesarul fortei de munca si de formare profesionala pentru si la solicitarea AJOFM. •  A administrat „Terminalul Resita al Bursei Romane de Marfuri” timp de 2 ani (2006 – 2008). •  Membru fondator al RONOR (Reteaua Organizatiilor Neguvernamentale de Ocupare din Romania)

formata din 33 asociatii si fundatii. •  Membru fondator GEN (Gender Equality Network – Romania) formată din 35 de ONG-uri. •  A infiiintat, in premiera nationala, COMITETUL LOCAL DE DEZVOLTARE A PARTENERIATULUI

SOCIAL PENTRU FORMAREA PROFESIONALA CARAS-SEVERIN [ CLDPS CS ] organizatie tripartita infiintata prin asocierea a 19 institutii judetene (institutii ale statului, sindicate, firme private, asociatii) cu rol consultati, de sprijin a invatamanului preuniversitar.

•  Asociaţia Centrul de Afaceri Reşiţa este organizatie acreditata la Camera Deputatilor pentru trei comisii permanente:

1.  Comisia pentru industrii şi servicii. 2.  Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. 3.  Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.


Centrul de Formare Profesionala Adulti (CFPA) Infiintat in anul 2004 – printr-un proiect PHARE In perioada 2004 – 2010, peste 9.000 de persoane adulte au urmat programe de formare profesionala cu certificare CNFPA, organizatia avand autorizate cursuri de calificare, perfectionare si specializare: q  Agent paza si ordine (360 ore) – calificare. q  Tehnician pentru sistemele de detecţie, supraveghere video, control acces ( 120 ore ) –

perfectionare. q  Tehnician pentru sisteme si instalatii de semnalizare, alarmare si alertare in caz de

incendiu ( 80 ore ) – perfectionare. q  Manager Proiect (60 ore) – specializare. q  Formator (160 ore) – specializare. q  Inginer sisteme de securitate ( 130 ore ) – specializare. q  Consultant de securitate ( 80 ore ) – specializare. q  Proiectant sisteme de de securitate (320 ore) – specializare.


Centrul de Formare Profesionala Adulti (CFPA) Peste 5.000 de persoane au fost instruite prin cursuri de scurta durata fara acreditare CNFPA:

Administrarea afacerilor - 12h*

Managementul resurselor umane - 12h* Managementul firmei - 12h* Educatia antreprenoriala - 12h* Planul de afaceri - 12h* Contracte civile si de comert – 12h* Concurenta in economia de piata - 12h* Notiuni de protocol - 6h* Tehnica interviului - 12h*

Managementul IMM-urilor - 40h* Modul 1. Legislatie privind infiintarea unei firme in Romania Modul 2. Surse de finantare pentru IMM-uri Modul 3. Marketing si planul de marketing Modul 4. Planul de afaceri Modul 5. Gestiunea firmei Modul 6. Notiuni de tehnologia informatiei

SUMAR:

1.  Prezentarea cursului / legislatie specifica 2.  Sisteme integrate de securitate 3.  Sisteme de securitate / Bazele proiectarii 4.  Sisteme electronice de securitate – Prezentare tehnologie 5.  Sisteme electronice de securitate – Proiecte studii de caz

§  Sisteme de detectie si alarmare efractie, supraveghere video, control/admitere acces, paza perimetrala.

§  Sisteme/instalatii de semnalizare, alarmare si alertare in caz de incendiu. §  Sisteme/instalatii de stingere a incendilor.

6.  Sisteme de securitate fizica. 7.  Risc si analiza de risc in activitatile de proiectare a sistemelor de securitate. 8.  Procesul de elaborare a proiectarii sistemelor de securitate. 9.  Pasii elaborarii proiectarii sistemelor de securitate. 10.  Tendinte actuale in proiectarea sistemelor de securitate. 11.  Interfete intre diferitele componente ale unui sistem de securitate. 12.  PREZENTARE I18/2-02 – “Normativ pentru priectarea si executarea instalatiilor de

semnalizare a incendiilor si a sistemelor de alarmare contra efractiei din cladiri”. 13.  PREZENTARE NP 086–05 – “Normativ pentru proiectarea, executarea si exploatarea

instalatiilor de stingere a incendiilor”. 14.  Standardele române care transpun standarde europene armonizate si a specificatiilor

tehnice recunoscute în domeniul sistemelor de alarma si al produselor pentru constructii. ANEXE

PROIECTANT SISTEME DE SECURITATE - curs specializare 5

I. PREZENTAREA CURSULUI LEGISLATIE SPECIFICA

l  Prezentare program de specializare.

l  Legislatia referitoare la formarea profesionala a adultilor.

l  Legislatia referitoare la proiectarea sistemelor tehnice de detectie si semnalizare la efractie si control acces, sisteme tehnice de televiziune cu circuit inchis si sisteme tehnice de monitorizare.

l  Legislatia referitoare la proiectarea sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu.

l  Legislatia referitoare la proiectarea instalatiilor de stingere a incendiilor.

6 PROIECTANT SISTEME DE SECURITATE - curs specializare

OCUPATIE:

l  Proiectant sisteme de securitate - Cod COR: 214319 Nivelul de instruire: 4 (studii superioare) introdus prin Ordinul MMFES 238/2008 si Ordinul INS 282/2008.

l  320 de ore: 160 ore teorie / 160 ore practica. l  Profesie liberală desemnează o ocupaţie intelectuală,

exercitată de o persoană pe cont propriu liber-profesionist) care face parte, în mod obligatoriu, dintr-un ordin profesional.

l  Deşi expresia tradiţională este cea de profesie liberală, dicţionarul explicativ al limbii române DEX, Ediţia 1998), la fel ca şi actele normative din ultima decadă, folosesc expresia profesie liberă. DEX-ul defineşte profesiunea liberă ca fiind profesiunea exercitată de o persoană pe cont propriu (fără să fie angajată permanent într-o instituţie sau întreprindere.


Descrierea ocupatiei (standard ocupational)

Pentru a practica ocupaţia de „Proiectant sisteme de securitate”, o persoană trebuie sa facă dovada următoarelor aspecte: l  Cunoaşte şi are permanent preocupare pentru a înţelege în profunzime activităţile

legate de elaborarea analizei de risc privind protecţia persoanelor şi valorilor prin intermediul sistemelor de securitate.

l  Identifică procesele şi culege datele privind ameninţările şi vulnerabilităţile beneficiarului sistemului de securitate.

l  Identifică reglementările legale şi standardele aplicabile beneficiarului. l  Realizează o listă a riscurilor. l  Elaborează specificaţiile tehnico-operative ale sistemului de securitate. l  Elaborează soluţiile tehnice ale sistemului de securitate. l  Elaborează proiectul sistemului tehnic de securitate. l  Verifică implementarea proiectului. l  Întocmeşte devizele necesare punerii în operă a proiectului de sisteme de

securitate.


l  Asociaţia Romana a Specialistilor in Securitate a creat Certificatul Profesional de Proiectant Sisteme de Securitate (CPPSS) pentru profesionistii din proiectarea sistemelor de securitate.

l  CPPSS reprezinta garantia existentei unui inalt nivel de profesionalism si etica pentru posesorul sau si este o certificare recunoscuta atat de profesionistii in securitate, cat si de mediul de afaceri in care acestia isi desfasoara activitatea.

DESPRE CERTIFICARE

9

l  Clientii recunosc valoarea certificarii CPPSS prin valoarea etica si profesionala a specialistilor, ce le detin si prin faptul ca acestia fiind membrii ai ARSS, s-au angajat sa respecte un cod de etica profesionala a carui incalcare atrage imediat excluderea din randul comunitatii de securitate, impreuna cu aplicarea sanctiunilor prevazute de statutul asociatiei si regulamentul de ordine interioara.

l  Certificarea CPPSS va fi validata de catre Comitetul de Certificare din cadrul A.R.S.S. care va avea o componenta de 5 membrii, rolul sau fiind de a verifica atat calificarile candidatului cat si nivelul sau de cunostiinte prin testul sustinut de catre acesta.

DESPRE CERTIFICARE

10

l  Examenul de certificare consta intr-un test, pe calculator, de 200 de intrebari, tip grila, ce vor trebui rezolvate in 240 de minute, intr-un procent, de raspunsuri corecte, de 70%.

l  Intrebarile includ proiectarea sistemelor de securitate si, managementul securitatii, sisteme de securitate electronica si fizica, legislatie si etica in proiectarea sistemelor de securitate.

l  Un examen de recertificare, va fi, probabil, necesar o data la 3 ani.

l  Taxele de certificare si recertificare CPPSS vor fi stabilite de catre Consiliul Director al A.R.S.S. care va propune si componenta Comitetului de Certificare ce va fi aprobat de catre Adunarea Generala.

DESPRE CERTIFICARE

11

l  Un avocat, contabil, profesor, sau asistent social a urmat în mod clar o cale de pregătire pentru a câştiga acest titlu. Aceasta este adevărat pentru, aproape, orice profesie.

l  În cazul în care o persoană nu a a urmat calea prevăzuta de pregătire şi pretinde ca este, să zicem, un inginer, o astfel de persoana ar putea fi văzută ca un impostor.

l  Aşa că trăim într-o societate în care diplomele trebuiesc prezentate. Acreditările vorbesc despre titular. Nimeni nu poate argumenta cu altceva ca este calificat pentru ceea ce afirma ca stie sa faca.

DESPRE CALIFICARI

12

l  Cu toate acestea, nu există nici o procedura definita în mod clar, ce atesta calificarea unui proiectant sisteme de securitate.

l  Nu există nici un colegiu sau program de facultate care să conducă la o diploma de consultanta.

l  Nu există organisme guvernamentale de reglementare (cum ar fi o comisie de examinare care elibereaza un permis practicienilor in medicina - de exemplu).

l  Ca o consecinţă, pentru a deveni proiectant sisteme de securitate, tot trebuie să faci este să spui, "sunt." Iar unii oameni chiar fac doar asta.

l  Din fericire, curand, acestia sunt nevoiti sa renunte pentru ca spun doar “sunt”.

DESPRE CALIFICARI

13

Competente

Competenţa reprezintă capacitatea de a aplica, combina şi transfera cunoştinţe şi deprinderi în situaţii şi medii de muncă diverse, pentru realiza activităţile cerute la locul de muncă. A fi competent într-o ocupaţie presupune : u a aplica cunoştinţe tehnice de specialitate; u a analiza şi a lua decizii; u a folosi creativitatea; u a lucra impreuna cu altii ca membru intr-o echipa; u a comunica eficient; u a se adapta la mediul in care se desfasoara munca respectiva; u a face faţă situaţiilor neprevăzute.

14 ASOCIATIA CENTRUL DE AFACERI

RESITA

Grupe de competente dobandite:

1.  PROIECTARE - sisteme tehnice de detecţie şi semnalizare la efracţie, control acces, TVCI şi monitorizare.

2.  PROIECTARE - sisteme tehnice de detecţie, semnalizare si alarmare la incendiu.

3.  PROIECTARE - sisteme tehnice de stingere automată a incendiului.

4.  PROIECTARE - sisteme tehnice de ventilare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi.


CNCFPA


Consiliul National al Calificarilor si al Formarii Profesionale a Adultilor

indeplineste rolul de autoritate nationala pentru calificari Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor are urmatoarele atributii principale (extras): l avizeaza proiectele de acte normative care au ca obiect formarea profesionala a adultilor; l intocmeste si actualizeaza Registrul national al furnizorilor de formare profesionala a adultilor; l aproba noi standarde ocupationale si le actualizeaza pe cele existente, conform evolutiilor pe piata muncii;

LEGISLATIE FORMARE PROFESIONALA ADULTI


l  ORDONANŢA GUVERNULUI nr. 129/2000*) privind formarea profesională a adulţilor

l  ORDONANŢA Nr. 76 din 19 august 2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000

l  Hotarârea nr. 522 din 8 mai 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor

l  Hotarârea nr. 887 din 3 iunie 2004 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei



ORDONANŢA GUVERNULUI nr. 129/2000*) privind formarea profesională a adulţilor

Art. 4 - (1) Formarea profesională a adulţilor cuprinde formarea profesională iniţială şi formarea profesională continuă organizate prin alte forme decât cele specifice sistemului naţional de învăţământ. (2) Formarea profesională iniţială a adulţilor asigură pregătirea necesară pentru dobândirea competenţelor profesionale minime necesare pentru obţinerea unui loc de muncă. (3) Formarea profesională continuă este ulterioară formării iniţiale şi asigură adulţilor fie dezvoltarea competenţelor profesionale deja dobândite, fie dobândirea de noi competenţe. Art. 5 - (1) În sensul prezentei ordonanţe, competenţa profesională reprezintă capacitatea de a realiza activităţile cerute la locul de muncă la nivelul calitativ specificat în standardul ocupaţional.



ORDONANŢĂ Nr. 76 din 19 august 2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor: Alineatul (3) al articolul 5: "(3) Formarea profesională a adulţilor se organizează prin programe de iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare, specializare, definite astfel: a) iniţierea reprezintă dobândirea uneia sau mai multor competenţe specifice unei calificări conform standardului ocupaţional sau de pregătire profesională; b) calificarea, respectiv recalificarea, reprezintă pregătirea profesională care conduce la dobândirea unui ansamblu de competenţe profesionale care permit unei persoane să desfăşoare activităţi specifice uneia sau mai multor ocupaţii; c) perfecţionarea, respectiv specializarea, reprezintă pregătirea profesională care conduce la dezvoltarea sau completarea cunoştinţelor, deprinderilor sau competenţelor profesionale ale unei persoane care deţine deja o calificare, respectiv dezvoltarea competenţelor în cadrul aceleiaşi calificări, dobândirea de competenţe noi în aceeaşi arie ocupaţională sau într-o arie ocupaţională nouă, dobândirea de competenţe fundamentale/cheie sau competenţe tehnice noi, specifice mai multor ocupaţii."



ART. 12 (1) Programele de formare profesională asigură dobândirea unor

competenţe profesionale în conformitate cu standardele ocupaţionale, respectiv standardele de pregătire profesională, recunoscute la nivel naţional.

(2) Standardul ocupaţional, respectiv standardul de pregătire profesională, este documentul care precizează competenţele profesionale necesare practicării unei ocupaţii, respectiv specifice unei calificări.“

FISCALITATE Art. 34 - Societăţile comerciale, companiile şi societăţile naţionale, unităţile cooperatiste, regiile autonome şi alte instituţii pot efectua cheltuieli pentru formarea profesională a salariaţilor, cheltuieli care se deduc, după caz, din impozitul pe profit sau din impozitul pe venit.

(OG 129/2000)

Metodologia certificării formării profesionale a adulţilor Ordin 501/8.10.2003 MMSSF & Ordin 5253/16.10.2003 MECT


EXAMEN Art. 6 (1) Examenul de absolvire se susţine în faţa unei comisii de examinare constituite din trei persoane,

dintre care, conform prevederilor art. 29 alin. 2) din Ordonanţă, 2/3 sunt specialişti din afara furnizorului de formare profesională şi 1/3 reprezintă furnizorul de formare profesională care a organizat programul de formare profesională.

Art. 12 (3) Probele examenului de absolvire pentru programele de iniţiere, de perfecţionare sau de

specializare se stabilesc de către furnizorul de formare, prin programul de formare profesională. Art. 13 (1) Aprecierea rezultatelor la probele examenului de absolvire se face prin note de la 1 la 10. (2) Pentru fiecare probă, notarea se face independent de cei doi membri ai comisiei de examinare, cu

excepţia preşedintelui, notele fiind consemnate în foaia de notare. Nota finală reprezintă media aritmetică a notelor acordate şi este consemnată în catalogul de examen, care se completează în dublu exemplar.

(3) Între notele acordate de membrii comisiei de examinare nu pot fi diferenţe mai mari de un punct, cazurile contrare fiind mediate de preşedintele comisiei de examinare, hotărârea sa fiind definitivă.


Legislatia referitoare la executia, verificarea, intretinerea si repararea sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu.

Ordinul 87/2010

Ordinul nr. 87/2010

pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a persoanelor care efectueaza

lucrari in domeniul apararii impotriva incendiilor

EMIS DE MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 238 din 14 aprilie 2010


Metodologia de autorizare

Art. 1 l  Se aproba Metodologia de autorizare a persoanelor

care efectueaza lucrari in domeniul apararii impotriva incendiilor, prevazuta in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.

Art. 2 l  Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, prin

Centrul National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila si prin inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti, urmareste punerea in aplicare a prevederilor prezentului ordin.


Dispozitii generale

Art. 1 (1) Prezenta metodologie stabileste cadrul de desfasurare a activitatii de

autorizare a persoanelor care efectueaza lucrari in domeniul apararii impotriva incendiilor.

(2) Fac obiectul autorizarii potrivit prezentei metodologii urmatoarele lucrari: a) proiectarea sistemelor si instalatiilor de semnalizare, alarmare si alertare in

caz de incendiu; b) instalarea si intretinerea sistemelor si instalatiilor de semnalizare, alarmare

si alertare in caz de incendiu; c) proiectarea sistemelor si instalatiilor de limitare si stingere a incendiilor; d) instalarea si intretinerea sistemelor si instalatiilor de limitare si stingere a

incendiilor, cu exceptia celor care contin anumite gaze fluorurate cu efect de sera;


Dispozitii generale Art.1…continuare

e) termoprotectie cu vopsele termospumante; f) termoprotectie cu produse de torcretare; g) ignifugarea materialelor combustibile; h) intretinerea instalatiilor speciale din compunerea autospecialelor

destinate apararii impotriva incendiilor; i) verificarea, reincarcarea si repararea stingatoarelor de incendiu, cu

exceptia celor care contin anumite gaze fluorurate cu efect de sera. (3) Autorizarea persoanelor care efectueaza lucrari in domeniul

apararii impotriva incendiilor, altele decat cele prevazute la alin. (2), se face prin metodologii specifice, aprobate in conditiile legii.


Termeni si expresii

ART. 2 - In sensul prezentei metodologii, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

a) autorizatie — document emis de Centrul National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila care da dreptul titularului sa efectueze lucrarile in domeniul apararii impotriva incendiilor prevazute de art. 1 alin. (2);

b) persoane — persoane juridice, persoane fizice autorizate, intreprinderi individuale si intreprinderi familiale;

c) personal — angajati ai persoanelor juridice, membri ai intreprinderilor individuale si intreprinderilor familiale, precum si persoane fizice autorizate, care detin un certificat de competenta profesionala pentru unul sau mai multe dintre domeniile de autorizare prevazute la art. 1 alin. (2);

d) certificat de competenta profesionala — document care atesta pregatirea profesionala in domeniul pentru care se solicita autorizare.


Costurile autorizarii

Art. 3

Autorizarea persoanelor care efectueaza lucrari in domeniul apararii

impotriva incendiilor, denumita in continuare autorizare, se realizeaza

contra cost, pe baza tarifelor stabilite potrivit art. 5 alin. (2) din

Hotararea Guvernului nr. 259/2005 privind infiintarea si stabilirea

atributiilor Centrului National pentru Securitate la Incendiu si Protectie

Civila.


Capitolul II - Desfasurarea activitatii de autorizare a persoanelor

Art. 4 (1) Autorizarea se solicita in scris, pentru fiecare dintre lucrarile

prevazute la art. 1 alin. (2), la Centrul National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila, denumit in continuare Centrul National, unitate specializata din structura Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, denumit in continuare Inspectoratul General.

(2) In cazul persoanei juridice, autorizarea se solicita pentru fiecare filiala a acesteia, constituita potrivit legii, care urmeaza sa efectueze lucrari in domeniul apararii impotriva incendiilor.

(3) Autorizatia se acorda pe o perioada nedeterminata. (4) Modelul cererii de autorizare este prevazut in anexa nr. 1.


Documente de autorizare

Art. 5 (1) Cererea de autorizare trebuie insotita de urmatoarele documente: a) copie de pe certificatul de inregistrare emis de oficiul registrului comertului; b) certificat constatator emis cu cel mult 30 de zile inaintea solicitarii autorizarii

de oficiul registrului comertului in baza Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, din care sa reiasa inregistrarea uneia sau mai multor activitati pentru care se solicita autorizarea, conform Listei codurilor CAEN prevazute in anexa nr. 2;

c) lista cu personalul semnata si stampilata de solicitant; d) copii de pe certificatul/certificatele de competenta profesionala pentru

ocupatii specifice, care respecta Lista ocupatiilor specifice prevazuta in anexa nr. 3;

e) Lista mijloacelor tehnice din dotare, semnata si stampilata de solicitant, intocmita conform anexei nr. 4, cu precizarea seriilor aparatelor din dotare;


Documente de autorizare…continuare

f) buletine de verificare metrologica sau certificate de etalonare emise de laboratoare autorizate metrologic pentru mijloacele de masurare din dotare, supuse controlului metrologic legal;

g) procedura de lucru specifica activitatii pentru care se solicita autorizarea, care respecta structura-cadru prevazuta in anexa nr. 5, semnata si stampilata de solicitant, sau, atunci cand exista un sistem de management al calitatii pe domeniul pentru care se solicita autorizarea, dovada din care sa rezulte implementarea acestuia si procedura de lucru aferenta;

h) copie de pe autorizatia emisa de Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat — ISCIR pentru efectuarea activitatilor de umplere, reparare, verificare tehnica, scoatere din uz si casare a recipientelor-butelii stingatoare de incendiu, in cazul persoanelor care solicita autorizarea pentru efectuarea lucrarilor de verificare, reincarcare si reparare a stingatoarelor de incendiu;

i) dovada achitarii contravalorii prestarilor de servicii.


Documente de autorizare…continuare

(2) In cazul institutiilor/autoritatilor publice, situatiile prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se dovedesc prin prezentarea unor documente echivalente.

(3) Prin prezentarea certificatelor de competenta profesionala prevazute la alin. (1) lit. d), persoanele care solicita autorizarea trebuie sa faca dovada ca personalul acopera toate unitatile de competenta specifice.

(4) Dotarea cu mijloace tehnice, dovedita potrivit alin. (1) lit. e), trebuie sa respecte urmatoarele reguli:

a) generale: 1. sa fie asigurata pe intreaga perioada de autorizare a persoanei; 2. mijloacele tehnice nu trebuie sa fie de tip hobby sau destinate uzului casnic/

gospodaresc; b) specifice: 1. sa fie asigurata pentru fiecare sucursala, in cazul persoanelor juridice; 2. sa fie asigurata pentru fiecare punct de lucru, in cazul in care se solicita

autorizarea pentru efectuarea lucrarilor de verificare, reincarcare si reparare a stingatoarelor de incendiu.


Inregistrarea cererilor

Art. 6 (1) Cererile se inregistreaza in ordinea primirii lor. (2) In termen de 5 zile de la inregistrarea cererii de autorizare, solicitantului i

se trimite o confirmare, care trebuie sa contina urmatoarele: a) informatii privind completarea documentelor care insotesc cererea de

autorizare, daca este cazul; b) comunicarea termenului de procesare a cererii de autorizare si a datei de la

care incepe sa curga: data inregistrarii cererii de autorizare sau, dupa caz, data primirii documentatiei complete;

c) caile de atac; d) mentiunea privind autorizarea tacita, in cazul depasirii termenului de

procesare a cererii. (3) Documentele solicitate suplimentar trebuie sa fie depuse in cel mult 45 de

zile de la data notificarii, in caz contrar cererea se respinge.


Solutionarea cererii de autorizare

Art. 7 (1) Cererea de autorizare se solutioneaza de catre specialisti din structura de autorizare

printr-un referat care cuprinde concluzii si propuneri privind acordarea autorizatiei sau, dupa caz, respingerea motivata a solicitarii; referatul se vizeaza de catre seful structurii de autorizare si se aproba de catre seful Centrului National.

(2) Cererea solicitantului se proceseaza in cel mult 30 de zile de la data depunerii documentatiei complete. Termenul poate fi prelungit o singura data, pentru o perioada de maximum 15 zile, cu conditia notificarii solicitantului inainte de expirarea termenului initial. Valabilitatea documentelor depuse initial nu este afectata de prelungirea dispusa de Centrul National.

(3) In cazul in care cererea se respinge, solicitantul trebuie informat cu privire la decizia de respingere, cu precizarea motivelor care au stat la baza luarii acestei masuri.

(4) Modelul autorizatiilor emise de Centrul National este prevazut in anexa nr. 6. (5) Evidenta autorizatiilor emise se tine intr-un registru special, al carui model este

prevazut in anexa nr. 7. (6) Daca solicitantii nu se prezinta pentru ridicarea autorizatiilor in termen de 6 luni de la

data emiterii, acestea se claseaza si se indosariaza potrivit reglementarilor in vigoare.


Capitolul III - Supravegherea persoanelor autorizate

Art. 8 (1) Persoanele autorizate sunt supuse unei auditari de supraveghere. (2) Auditul de supraveghere se realizeaza de Centrul National si/sau de

inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, pe baza unei proceduri de efectuare a auditului aprobata prin ordin al inspectorului general al Inspectoratului General.

(3) In vederea realizarii auditului de supraveghere fiecare inspectorat pentru situatii de urgenta judetean, respectiv al municipiului Bucuresti desemneaza cel putin 2 specialisti pentru fiecare domeniu de autorizare prevazut la art. 1 alin. (2). Dupa centralizarea de catre Centrul National si aprobarea de catre inspectorul general al Inspectoratului General, lista auditorilor desemnati se afiseaza pe site-ul oficial al Inspectoratului General si al Centrului National.


Auditarea

Art. 9 (1) Persoanele autorizate trebuie sa permita accesul neconditionat al

auditorilor in spatiile in care efectueaza lucrari in domeniile prevazute la art. 1 alin. (2), la toate documentele care au stat la baza autorizarii, dupa caz, la documentele de provenienta, certificatele de calitate, declaratiile de conformitate pentru toate mijloacele tehnice din dotare si substantele utilizate si la altele asemenea.

(2) Beneficiarii lucrarilor realizate de persoanele autorizate trebuie sa permita accesul neconditionat al auditorilor la toate lucrarile efectuate sau aflate in curs de efectuare.

(3) Modul de efectuare a lucrarilor se verifica in cadrul a cel putin 3 lucrari alese de auditor.


Auditul de supraveghere

Art. 10 (1) Auditul de supraveghere poate fi planificat sau inopinat. (2) Auditul de supraveghere planificat se efectueaza cel putin o data la

2 ani si se comunica persoanei autorizate cu cel putin 15 zile inainte de data propusa pentru realizarea acestuia.

(3) Auditul de supraveghere inopinat se executa: a) in urma reclamatiilor, informarilor si/sau sesizarilor cu privire la

lucrarile aflate in curs de efectuare sau efectuate de persoana autorizata;

b) pe timpul verificarii activitatii auditorilor de catre reprezentantii Inspectoratului General, prin structura specializata de supraveghere a pietei.


Referatul de supraveghere

Art. 11 (1) In urma auditului de supraveghere se intocmeste un referat de

supraveghere, al carui model este prevazut in anexa nr. 8 in 3 exemplare, care se distribuie astfel:

a) exemplarul nr. 1, la Centrul National; b) exemplarul nr. 2, la inspectoratul pentru situatii de urgenta judetean

sau al municipiului Bucuresti; c) exemplarul nr. 3, la persoana auditata. (2) Referatul de supraveghere se comunica persoanei auditate si

Centrului National, dupa caz, in termen de 15 zile de la data incheierii auditului de supraveghere.


Capitolul IV - Suspendarea, retragerea si anularea autorizatiei

Art. 12 (1) In cazul in care, in urma analizarii referatului de supraveghere, se constata ca

persoana auditata nu mai indeplineste conditiile care au stat la baza acordarii autorizatiei, altele decat cele care atrag retragerea acesteia, Centrul National, prin structura de autorizare, intocmeste un raport de suspendare a autorizatiei.

(2) Raportul de suspendare a autorizatiei cuprinde: a) abaterile constatate; b) dispozitia de suspendare a autorizatiei; c) atentionarea persoanei auditate ca in termen de cel mult 30 de zile de la comunicare

sa remedieze abaterile constatate; d) cai de atac. (3) Raportul de suspendare se vizeaza de catre seful structurii de autorizare si se

aproba de catre seful Centrului National. (4) Raportul de suspendare se intocmeste in 3 exemplare, in termen de 10 zile de la

data inregistrarii referatului de supraveghere la Centrul National, si se comunica in termen de 5 zile de la data intocmirii acestuia:

a) persoanei auditate; b) inspectoratului pentru situatii de urgenta judetean sau al municipiului Bucuresti.


Suspendarea – retragerea autorizatiei

Art. 13 Suspendarea autorizatiei inceteaza daca, in termenul comunicat, persoana autorizata

face dovada indeplinirii conditiilor de autorizare, prin depunerea la Centrul National a unor documente in acest sens.

Art. 14 Autorizatia se retrage daca: a) se constata efectuarea lucrarilor autorizate cu produse necertificate, neagrementate

tehnic si/sau fara marcaj CE; b) se constata efectuarea lucrarilor autorizate cu alt personal decat cel nominalizat in

lista depusa potrivit art. 5 alin. (1) lit. c); c) persoanele autorizate impiedica ori se sustrag de la efectuarea auditului; d) in termen de un an, autorizatia a fost suspendata de doua ori; e) se constata ca persoana autorizata, pe perioada suspendarii, efectueaza lucrari in

domeniul in care este autorizata; f) nu se face dovada indeplinirii conditiilor de autorizare, in termenul comunicat cu ocazia

suspendarii.


Raportul de retragere a autorizatiei

Art.15 (1) In cazul in care in urma analizarii referatului de supraveghere se constata

existenta uneia/unora din situatiile prevazute la art. 14, Centrul National, prin structura de autorizare, intocmeste un raport de retragere a autorizatiei.

(2) Raportul de retragere a autorizatiei cuprinde: a) abaterile constatate; b) dispozitia de retragere a autorizatiei; c) cai de atac. (3) Raportul de retragere se vizeaza de catre seful structurii de autorizare si se

aproba de catre seful Centrului National. (4) Raportul de retragere se intocmeste in 3 exemplare, in termen de 10 zile

de la data inregistrarii referatului de supraveghere la Centrul National, si se comunica in termen de 5 zile de la data intocmirii acestuia:

a) persoanei auditate; b) inspectoratului pentru situatii de urgenta judetean sau al municipiului

Bucuresti. ASOCIATIA CENTRUL DE AFACERI

RESITA 41

Solicitarea unei noi autorizatii

Art. 16 (1) Persoana careia i-a fost retrasa autorizatia poate solicita o noua

autorizare numai dupa expirarea unui an de la data retragerii autorizatiei anterioare.

(2) In cazul in care persoana solicita o noua autorizare fara respectarea termenului prevazut la alin. (1), cererea se respinge ca prematura.

(3) Persoana careia i-a fost retrasa de doua ori autorizatia nu mai poate solicita o noua autorizare.


Capitolul V - Preschimbarea autorizatiilor

Art. 17 (1) Preschimbarea autorizatiilor intervine in urmatoarele situatii: a) la schimbarea formei juridice de organizare a persoanei autorizate, potrivit

Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) la schimbarea denumirii/numelui persoanei autorizate; c) la schimbarea sediului social/profesional al persoanei autorizate. (2) In vederea preschimbarii autorizatiei, persoanele trebuie sa depuna la

Centrul National urmatoarele documente: a) cerere de preschimbare a autorizatiei, intocmita conform modelului prevazut

in anexa nr. 9; b) autorizatia in original; c) documente care justifica necesitatea preschimbarii autorizatiei.


Capitolul VI - Libera circulatie a serviciilor

Art. 18 (1) Persoanele autorizate stabilite intr-un stat membru al Uniunii

Europene sau al Spatiului Economic European pot sa efectueze lucrarile in domeniul apararii impotriva incendiilor, prevazute la art. 1 alin. (2), in regim transfrontalier in Romania numai dupa notificarea prealabila a Centrului National pentru fiecare lucrare, conform modelului prevazut in anexa nr. 10.

(2) Persoanele autorizate intr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European pot sa efectueze lucrarile in domeniul apararii impotriva incendiilor, prevazute la art. 1 alin. (2), cu caracter permanent in Romania numai dupa notificarea prealabila a Centrului National, conform modelului prevazut in anexa nr. 11.


Ar. 18 - notificarea

Notificarea trebuie insotita de urmatoarele documente: a) actul de inregistrare la oficiul registrului comertului, in copie; b) autorizatia emisa de statul emitent, in copie si in traducere autorizata; c) lista cu personalul care detine certificate de competenta profesionala

corespunzatoare, semnata si stampilata de persoana autorizata; d) certificate de competenta profesionala sau documente similare emise de

autoritati dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, in copie si in traducere autorizata;

e) autorizatie echivalenta ca scop cu autorizatia emisa de Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat — ISCIR pentru efectuarea activitatilor de umplere, reparare, verificare tehnica, scoatere din uz si casare a recipientelor-butelii stingatoare de incendiu, in cazul persoanelor autorizate pentru efectuarea lucrarilor de verificare, reincarcare si reparare a stingatoarelor de incendiu, in copie si traducere autorizata.


Verificarea legalitatii documentelor

Art. 19 In cazul in care este necesara verificarea legalitatii documentelor depuse in vederea autorizarii, Centrul National contacteaza autoritatile competente din statul membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European in cauza, prin intermediul Sistemului de informare in cadrul pietei interne, in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii in Romani.


Capitolul VII - Obligatii ale persoanei autorizate si cai de atac

Art. 20 Persoanele autorizate au urmatoarele obligatii: a) sa mentina conditiile care au stat la baza autorizarii, pe toata durata

existentei autorizatiei; b) sa asigure tinerea la zi a evidentei lucrarilor efectuate, in registre speciale,

intocmite conform modelelor prevazute in anexele nr. 12—16; c) sa comunice in scris Centrului National modificarile survenite in conditiile

care au stat la baza autorizarii, in termen de 10 zile de la data producerii acestora, prin transmiterea de documente actualizate.

Art. 21 Contestarea deciziei de respingere a cererii de autorizare sau de suspendare/retragere a autorizatiei se face conform Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare.


Capitolul VIII - Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 22 (1) Certificatele de atestare emise pana la data intrarii in vigoare a prezentei metodologii sunt valabile pana la expirarea termenului de valabilitate. (2) Persoanele care au fost atestate pana la data intrarii in vigoare a prezentei metodologii trebuie sa respecte conditiile care au stat la baza emiterii certificatelor de atestare. Art. 23 Verificarea activitatii auditorilor din inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene, respectiv al municipiului Bucuresti si din Centrul National se face de catre reprezentantii Inspectoratului General, prin structura specializata de supraveghere a pietei, pe baza procedurii aprobate de inspectorul general al Inspectoratului General. Art. 24 Pentru aplicarea prezentei metodologii Centrul National elaboreaza proceduri specifice, aprobate de inspectorul general al Inspectoratului General.


Dispozitii finale

Art. 25 Listele cu persoanele autorizate, precum si cele carora li s-a retras autorizatia se afiseaza si se actualizeaza pe site-ul oficial al Inspectoratului General si al Centrului National si/sau se publica in publicatii de specialitate. Art. 26 Procedura de autorizare a persoanelor care efectueaza lucrari in domeniul apararii impotriva incendiilor poate fi indeplinita prin intermediul punctului de contact unic electronic, in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, in termen de 60 de zile de la operationalizarea punctului de contact unic electronic. Art. 27 Prevederile prezentei metodologii se completeaza cu dispozitiile-cadru ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009. Art. 28 Anexele nr. 1—16 fac parte integranta din prezenta metodologie.


Anexe:

Anexa nr. 1 – model cerere de autorizare Anexa nr. 2 – lista codurilor CAEN Anexa nr. 3 – lista ocupatiilor specifice Anexa nr. 4 – lista mijloacelor tehnice din dotare Anexa nr. 5 – structura cadru a procedurii de lucru specifice Anexa nr. 6 – autorizatie (formular) Anexa nr. 7 – registru special de evidenta a autorizatiilor Anexa nr. 8 – referat de supraveghere Anexa nr. 9 – cerere de preschimbare a autorizatiei Anexa nr. 10 – notificare (model) Anexa nr. 11 – notificare (model) Anexa nr. 12 – registru de evidenta a lucrarilor de ignifugare a materialelor combustibile. Anexa nr. 13 – registru de evidenta a lucrarilor de termoprotectie Anexa nr. 14 – registru de evidenta a lucrarilor de proiectare, instalare si intretinere a sistemelor si instalatiilor de semnalizare, alarmare si alertare in caz de incendiu/sistemelor si instalatiilor de limitare si stingere a incendiilor, cu exceptia celor care contin anumite gaze fluorescente cu efect de sera (model). Anexa nr. 15 – registru de evidenta a lucrarilor de verificare, reincarcare si reparare a stingatoarelor de incendiu, cu exceptia celor care contin anumite gaze fluorescente cu efect de sera (model). Anexa nr. 16 – registru de evidenta a lucrarilor de intretinere a instalatiilor speciale din compunerea autospecialelor destinate apararii impotriva incendiilor (model).


II. SISTEME INTEGRATE DE SECURITATE

DE CE SISTEME INTEGRATE

DE SECURITATE? 10 min………….raspunsurile voastre


PROGRAMUL DE SECURITATE

l  Totul functioneaza intr-o ierarhie, iar securitatea nu face exceptie. l  Orice organizatie care se infiinteaza si stabilese o “misiune”

pentru a realiza o serie de obiective propuse. (Exemple….o fabrica auto pentru a produce profit din fabricarea autoturismelor, pentru o companie de securitate……)

l  TOATE aceste organizatii au nevoie de protectie…de

SECURITATE. (Dati exemple….)


INTEGRAREA PROCEDURILOR

l  Poceduri rezultate din “manualul calitatii” (Ex. ISO 9001) l  Proceduri rezultate dintr-o metodologie de “management a

proiectelor” (Ex. Primavera). l  Proceduri ale serviciului de contabilitate. l  Proceduri de marketing si tehnici de vanzari. l  Proceduri juridice. l  ……….. (?!!!)


POLITICI DE SECURITATE

l  Programul de securitate este condus, la randul sau de politicile de securitate, care fac parte integranta din planul de afaceri al organizatiei.

l  O parte a acetui program de securitate este constituita din componente electronice de inalta tehnologie pentru tot ceea ce inseamna prevenire (detectie la efractii, incendii, control acces, TVCI, protectie perimetrala etc.)

l  O alta parte este constituita din echipamente de protectie fizica (incuietori, usi speciale de protectie, bariere mecanice) si paza umana.

TOATE ACESTEA TREBUIESC INTEGRATE!


AVANTAJELE SISTEMELOR DE SECURITATE INTEGRATE:

l  Sistemele integrate de securitate sunt un important multiplicator al securitatii.

l  Ele reprezinta o extindere a “ochilor si urechilor” personalului de paza. l  Pot duce la o insemnata economie a bugetului alocat pentru activitatile

de paza si protectie. l  Pot preveni producerea de pagube importante prin detectarea, la timp, a

tentativelor de afractie si/sau a inceputurilor de incendii. l  Integrarea acestora intr-o singura platforma hardware/software duce la o

mai mare eficienta si eficacitate a operatiunilor de asigurare a securitatii bunurilor si persoanelor din obiectivele protejate.

l  Capacitatea continua de dezvoltarea a unui sistem integrat de securitate reprezinta un alt mare avantaj pentru client, atat in privinta costurilor cat si in rapiditatea cu care se poate efectua aceasta operatie.


AVANTAJELE SISTEMELOR DE SECURITATE INTEGRATE:

DATI EXEMPLE…….

( 10 minute )


Exemple:

l  Reduce si simplifica perioada de training pentru utilizatori. l  Imbunatateste comunicarea. l  Sporeste eficienta muncii. l  Scade costurile de intretinere. l  Asigura o mai mare longevitate prin costurile reduse de upgradare si prin

usurinta cu care se face aceasta operatiune. l  Daca, o instalatie electrica se asteapta sa dureaze cat dureaza si

cladirea, in cazul sistemelor de securitate, durata de viata a componentelor sale se afla undeva pe la 7 ani, cel mult.

l  Utilizand integrarea sistemelor, aceasta durata poate creste pana la 10-15 ani prin efectuarea operatiunilor de upgradare.


Cum se realizeaza integrarea:

l  Integrarea inseamna atat integrarea de componente electronice cat si integrarea de functii si functiuni.

l  Integrarea inseamna o provocare tehnica dar ea reprezinta, mai ales, o provocare de imaginatie.

l  Cercetarea si inovarea sunt activitati, uneori, necesare, dar considerati totul ca pe un puzzle care trebuie rezolvat.

l  Uitati-va la echipamentele pe care le aveti si la obiectivul de protejat si nu va lasati “pacaliti” de caracteristicile tehnice ale producatorilor.

TREBUIE SA STITI MAI MULTE DESPRE ACESTEA DECAT

PRODUCATORII LOR DESPRE MODUL LOR DE INTEGRARE.

Acest curs are rolul de a va ajuta sa intelegeti atat tehnologia, cat si de a va dezvolta imaginatia pentru a realiza proiecte de securitate cat mai aproape de perfectiune.


Concluzii:

l  Fiecare organizatie are o misiune care odata realizata are scopul de produce active, active ce trebuiesc protejate pentru a se evita distrugerea sau furtul acestora.

l  Sistemele de securitate inegrata ofera ce-a mai eficienta protectie a acestora prezentand o serie de avantaje:

1.  Uniformizeaza politicile de securitate la nivelul intregii organizatii. 2.  Simplifica modul de operare. 3.  Se pot integra sistemele de la mai multe cladiri ale organizatiei scazand

costurile. 4.  Se reduce si se siplifica perioada de formare a personalului care

utilizeaza sistemele de securitate. 5.  … 6.  …


III. SISTEME DE SECURITATE BAZELE PROIECTARII

NERECOMANDAT:

l  Pentru proiectarea unui sistem integrat de securitate nu folositi doar planurile obiectivului.

RECOMANDAT:

l  Efectuarea unui studiu “la fata locului” si respectarea unui set de proceduri prin utilizarea unor “instrumente”.


Unelte (The tools)

l  Planuri, desene si schite (PDS) l  Specificatii l  Coordonarea interdisciplinara l  Echipamentele si selectia echipamentelor l  Managementul de proiect l  Managementul relatiilor cu clientul


Planuri, desene si schite (PDS)

Planurile, desenele si schitele reprezinta “inima” activitatii de proiectare a unui sistem de securitate si ar trebui sa ne ofere informatii despre urmatoarele tipuri de legaturi relationale:

1.  Legatura relationala dintre echipamentele de securitate si mediul fizic in care lucreaza acestea.

2.  Legatura relationala dintre echipamentele de securitate si retelele de curanti slabi aflate in cladiri.

3.  Legatura relationala dintre echipamentele de securitate. 4.  Legatura relationala dintre echipamentele de securitate si

utilizator


Tipuri de utilizatori deserviti de PDS:

PDS trebuie să servească cinci tipuri distincte de utilizatori: 1.  Estimatorului de oferta (the bid estimator) – acesta trebuie să

stabilească ce materiale sunt necesare. 2.  Instalatorului (the installer). 3.  Managerului de proiect (project manager) – acesta trebuie sa

monitorizeze, printre altele, atat progresele inregistrate de echipa de instalare cat si etapele de aprovizionare.

4.  Echipei/tehnicianului de mentenanta (the maintenance technician). 5.  Echipei/tehnicianului care va extinde sau va modifica sistemul de

securitate (the next engineer expanding the system). EXTRA:

Beneficiarului si autoritatilor cu drept de control


Specificatii:

Dacă PDS-urile sunt “inima” activitatii de proiectare, specificaţiile sunt “capul”.

l  Cel mai important document din aceasta categorie il reprezinta “CAIETUL DE SARCINI”.

l  De aici pornesc, de regula, marea majoritate a disputelor juridice. l  PDS-urile prezentate in acest document, au rolul doar de a informa, la modul

general, toate modificarile ulterioare, cerute de studiul Dvs. Vor trebui argumentate, obligatoriu, in scris, si, conform legislatiei, numai dupa aprobarea acestora, se va trece la noua etapa.

l  Caietul de sarcini ar mai trebui sa contina descrieri ale intregului sistem si ale fiecarui subsistem, descrieri ale serviciilor pe care va trebui sa le ofere contractantul etc…

DISCUTII SI DEZBATERI …CAIETUL DE SARCINI….1 ora.


Coordonarea interdisciplinara

De abilitatea unui proiectant de securitate in aceasta activitate, depinde, nu numai satisfactia clientului dar si buna sa reputatie.

Dezbatere si discutii …. 10 minute (aceasta problematica va fi dezbatuta pe larg in cap. XI)


Echipamentele si selectia echipamentelor

l  Selectia unor echipamente corecte (calitate/pret) poate duce la o mare satisfactie a clientului iar alegerea unor echipamente gresite poate genera un dezastru.

l  Proiectantul va trebui sa aleaga ceea ce este mai bun in interesul clientului – daca clientul sufera, toata lumea sufera (instalatorii, mentenanta si in general, intreaga industrie de profil are de pierdut).

Dezbatere si discutii …. 30 minute


Managementul de proiect


CE ESTE UN PROIECT:

• Are un inceput si un sfarsit. • Produce un rezultat unic. • Are un conţinut clar, un buget limitat, resurse limitate si produce rezultate specifice. • NU înseamnă muncă repetitivă / întreţinere/operaţii

Puncte bine definite de inceput si sfarsit

Desfasurare in Timp

Continut unic

Obiectiv

Resurse

Definitii:


“Un proiect reprezinta un efort temporar al carui scop este crearea unui produs sau serviciu unic”.

(Project Management Institute - PMI)

“Un proiect este un set unic de activitati coordonate, cu puncte de start si finish definite, realizate de o persoana sau o organizatie, cu scopul de a atinge obiective specfice in cadrul unor parametrii definiti de timp, cost si performanta”. (ISO 10006 - Calitatea in Project Management, 1997)

Definitii:


Managementul Proiectelor este: “Arta de a conduce şi coordona resurse umane şi materiale de-‐a lungul vieţii unui proiect utilizând tehnici moderne de conducere pentru atingerea obiectivelor predeterminate de scop, cost, timp, calitate şi satisfacerea participanţilor.”

(PMI)

Ce este un manger de proiect?

l  Persoana responsabilă pentru finalizarea cu succes a proiectului. l  Provocarea Managerului de Proiect: Aducerea partilor pentru a lucra

ca un intreg


Ce este o echipa de proiect?


- Executa activităţile şi sarcinile din proiect. - Membrii echipei se subordoneaza siraportează managerului de proiect. - Desemnată full-time sau part-time. - Contribuie direct la crearea livrabilelor proiectului. - Participă la procesul de management de proiect.

Ce este un sponsor de proiect?


l  Are autoritatea finală pentru proiect.

l  Furnizează direcţia şi viziunea.

l  Finanţează proiectul.

l  Apără proiectul în cadrul organizaţiei.

l  Rezolvă cererile de schimbări majore şi situaţiile problematice.

l  Validează şi se asigură că obiectivele proiectului sunt atinse.

l  Aprobă toate livrabilele majore.

Probleme ce ar trebui rezolvate intr-un proiect:


1. De ce ‑ De ce se realizează proiectul şi care sunt obiectivele

generale ? 2. Ce ‑ Ce trebuie făcut şi care sunt obiectivele specifice ale

proiectului ? 3. Cum ‑ Cum se va proceda, ce mijloace şi ce resurse există? 4. Unde ‑ Unde se va desfăşura proiectul şi pe ce amplasament? 5. Cine ‑ Cine sunt persoanele sau firmele participante la finanţarea şi realizarea proiectului?

6. Când ‑ Când va începe şi când se va termina proiectul? 7. Cât ‑ Cât va costa proiectul? 8. Calitatea ‑ Care sunt obiectivele de calitate care se aşteaptă a fi

realizate?

Ciclul de viata al unui proiect:


Dintre toate proiectele ce se realizează în lume: l  31% sunt oprite înainte de a se termina l  53% din proiecte sunt Jinalizate, însă: l  Costurile sunt depăşite, în medie, cu 189 % l  Timpul este depăşit, în medie, cu 222 % l  16% sunt Jinalizate, în timp, în buget si atingându-‐şi scopul. Sursa: Standish Group International www.standishgroup.com

Peste 70% din numarul proiectelor deviaza de la directia dorita generand depasiri de bugete, intarzieri si livrabile incomplete. Unul dintre motive este lipsa unei metodologii, a unui proces de MP care sa ghideze derularea intregului proiect.

Fazele unui proiect:

INITIEREA – presupune conceperea si demararea proiectului, documentarea “business case-‐ului”, studiului de fezabilitate, termenii de referinta ai proiectului si numirea echipei initiale.

PLANIFICAREA – presupune planiJicarea si crearea planurilor asociate: “project plan”, planul de resurse, planul Jinanciar (bugetul), planul de obtinere a acceptantelor, planul de comunicare.

EXECUTIA – presupune crearea livrabilelor proiectului si controlul diverselor elemente cum ar Ji livrabilele, aria de cuprindere a proiectului (“scope”), calitatea. riscurile si problemele (“issues”.

INCHIDEREA – presupune dezalocarea resurselor, predarea catre client si receptia livrabilelor proiectului precum si realizarea analizei post implementare a proiectului.


Comunicarea in PM:


Managementul relatiilor cu clientul

l  Pe tot parcursul proiectului, va trebui sa mentineti o legatura permaneta cu clientul.

l  Toate capitolele anterioare sunt de natura tehnica, acesta este singurul in care legatura umana trebuie sa fie profunda.

l  AMINTITI-VA: insatisfactia clientului este egala, uneori cu DEZASTRUL.

l  Activitatea de proiectare, in sine, este o stiinta, relationarea cu clientul este, o arta.

Dezbatere si discutii …. 1 ora


Locul electronicii in procesul de securitate

l  Proiectarea unui sistem de securitate, este, in primul rand un proces iar sistemele electronice de securitate, reprezinta unul din multele instrumente din acest proces.

l  De multe ori, se intampla, ca sistemele electronice sa nu fie integrate cu alte masuri de securitate care le-ar spori eficienta.

l  Proiectarea eficienta a unui sistem de securitate electronica poate servi clientului nostru ca parte a unui program de securitate integrat in politicile sale de securitate.


Dezbatere si discutii …. 10 minute

Programul de securitate

l  Securitatea nu este un produs…securitatea este o valoare.

l  Securitatea, la fel ca si contabilitatea, serveste pentru a susţine capacitatea organizatiei de a respecta coduri şi regulamente, şi de a preveni si a minimiza pierderile în organizaţie.


Politicile de securitate

Politicile de securitate – fundamentul tuturor contramasurilor.

l  In toate cazurile trebuie sa existe un motiv bun pentru a se aplica o masura de securitate cu actiuni specifice de contracarare.

l  Acest lucru reprezinta unul din cele mai importante principii dupa care trebuie sa se conduca un proiectant de sisteme de securitate.

l  Utilizarea unor principii generale, prevazute in politica clientului sau de legislatia specifica, poate genera mari probleme.

l  Asigurati-va ca clientul este bine informat despre consecintele la care se expune si daca, totusi insista sa efectuati proiectarea asa cum vrea el, asigurati-va ca in cazul unui eventual litigiu acest lucru a fost notat in documentele specifice si in cele comerciale.


Ordinea “de lupta” pentru protejarea oricarui activ:

1. Analiza riscurilor de securitate :

l  Există ameninţări care ar putea duce la distrugerea, deteriorarea, sau furtul activelor? Care sunt motivaţiile lor, istoricul, şi a probabilitatii ca sa se intample?

l  Ce vulnerabilitati exista si cine ar putea profita de aceste ameninţări?

l  Ce măsuri de contracarare existente sunt puse în aplicare pentru a proteja activele?

l  Care este probabilitatea de atac, şi cât de atractive sunt aceste active pentru a atacatorii potenţiali?



2. Crearea unui plan de securitate. l  Evaluarea contramăsurilor suplimentare necesare pentru a se proteja pe

deplin activele. Bugetarea şi prioritizarea contramăsurile bazate pe costuri, uşurinţa de punere în aplicare, şi a eficienţei.

3. Crearea unui program de punere în aplicare. Elemente de acţiune imediată (aceasta va include stabilirea politicilor de securitate şi proceduri). Punerea în aplicare pe etape: l  Conditii cu grad ridicat de risc l  Conditii cu grad scazut de risc l  Alocarea bugetului Orice contraacţiune pusă în aplicare, este o vulnerabilitate posibila. Fiţi pregătiţi să acceptati sau să transferati acest risc.



4.  Stabilirea politicilor şi procedurilor de securitate.

Identificarea si definirea riscurilor de care fata de care trebuie efectuata protectia si tipul de contramasuri aplicate: l  High-tech – sisteme electronice de securitate, tehnologii de securitate a informatiilor etc. l  Low-tech - incuietori, bariere, garduri, lumini de siguranta, etc. l  Masuri ne-tehnice – politici si proceduri, programe de securitate, programe de training, planuri

de paza, protectie si transport valori etc. Definirea modul în care angajaţii, vizitatori, şi partenerii trebuie să manipuleze elementele de securitatet şi responsabilităţile lor fata de securitatea intregii organizatii. Definirea modului în care organizaţia va detecta, evalua, şi gestiona ameninţările şi comportamente, care dintre acestea vor fi tolerate şi care nu vor fi. Proiectarea programului de securitate pentru a răspunde obiectivelor de securitate, inclusiv metoda de formare gradului de conştientizare şi a regulilor de management pentru angajati, paznici, vizitatori şi parteneri.


IV. SISTEME ELECTRONICE DE SECURITATE

PREZENTARE

1.  Sisteme de detect ie s i a larmare efract ie, supraveghere video, control/admitere acces, paza perimetrala – solutii tehnologice.

2.  Sisteme/instalatii de semnalizare, alarmare si alertare in caz de incendiu – solutii tehnologice.

3.  Sisteme/instalatii de stingere a incendilor – solutii tehnologice


Sisteme electronice de securitate


Sisteme de detectie si alarmare efractie,

supraveghere video, control/admitere acces, paza perimetrala – solutii tehnologice.

Sisteme antiefractie


ASOCIATIA CENTRUL DE AFACERI RESITA

Sisteme antiefractie Rolul principal al unui sistem de supraveghere are ca scop patru componente: l  a descuraja; l  a detecta; l  a documenta; l  a împiedica sau întârzia orice încercare de patrundere în obiectiv sau zona protejata. Aplicarea masurilor de securitate trebuie planificata in functie de necesitatile si nevoile obiectivului protejat. SOLUTII TEHNOLOGICE Elemente principale ale unui sistem de supraveghere: l  centrale de alarmare; l  senzori; l  dispecerat de monitorizare; l  infrastructura de comunicaii. Pe langa aceste elemente fizice nu trebuie sa uitam sa ne referim atat la personalul de deservire cat si la procedurile de actiune in diferite situatii. In prima parte a acestei expuneri e vom referi la “senzori” care po fi clasificati foarte simplu in senzori de interior si senzori de exterior.

87

Cerinte operationale

l  Alegerea tipului de sistem de supraveghere este influentata de obiectivul protejat (tipul acestuia, materiale care trebuiesc protejate) mediul inconjurator, amenintarile posibile dar si de experienta acumulata in paza si protectia obiectivului respectiv.

l  Toate aceste idei furnizeaza baza pentru o analiza initiala daar nu sunt

suficiente pentru a dezvolta efectiv sistemul de securitate.\ l  Natura si ritmul activitatilor in zona obiectivului de supravegheat, sau langa

acesta, configuratia fizica a ariei controlate, comportamentul oamenilor si al mediului inconjurator sunt factori care trebuie luati in calcul atunci cand se realizeaza un sistem de securitate.

l  Multe obiective, datorita caracteristicilor in continua schimbare, necesita o abordare dinamica si pragmatica a supravegherii interioare si exterioare.

ASOCIATIA CENTRUL DE AFACERI

RESITA 88


Senzori de exterior

89


Senzori pentru interior

90

Comutatoare mecanice

l  Comutatoarele mecanice sunt folosite pentru detectarea deschiderii (închiderii) unei usi sau ferestre protejate. Acest senzor consta într-un contact electric care are o stare functie de actiunea fizica directa asupra sa, modificarea starii normale generând astfel o alarma.

l  Comutatoarele mecanice se pot monta la usi, ferestre, sertare, panouri de acces etc. Este recomandabila utilizarea lor în conjunctie cu un detector de miscare instalat în zona protejata, în caz ca intruziunea este realizata prin derutarea sistemului de supraveghere.

l  Pentru o functionare corespunzatoare a senzorului, usile si ferestrele protejate trebuie instalate adecvat în tocul usii (rama ferestrei) pentru a preîntâmpina alarmele false declansate de deschiderea întâmplatoare a acestora. De asemenea, o montare defectuoasa a senzorului se poate solda si prin patrunderi nedetectate.

l  Comutatorul trebuie sa fie montat ascuns pentru a nu permite intrusului demontarea si dezafectarea acestuia. Firele de legatur între comutator si centrala de alarmare trebuie sa fie bine protejate pentru a preveni distrugerea lor iar centrala de alarmare trebuie sa fie setata astfel încât sa declanseze o alarma în momentul întreruperii acestora.


Comutatoare mecanice

l  Neutralizare: blocarea comutatorului în pozitia „usa/fereastra

închisa” este modalitatea cea mai simpla de contracarare a

senzorului. Aceasta se poate realiza fie cu o lamela metalica, fie

prin alta modalitate, care presupune existenta unor complici în

interiorul obiectivului, care consta în lipirea cu banda adeziva a

pârghiei de actionare al comutatorului, în perioada în care alarma

este deconectata.


Comutatoare magnetice

Comutatoarele magnetice sunt folosite pentru detectarea deschiderii (închiderii) unei usi sau ferestre protejate. Acest dispozitiv este format din doua componente: l un comutator magnetic (senzor Hall sau releu reed) montate în tocul usii sau ferestrei; l un magnet permanent dispus pe partea mobila a usii/ferestrei. Declansarea alarmei este facuta de apropierea/departarea celor doua componente ale dispozitivului. Trebuie mentionat ca, spre deosebire de contactul mecanic, partea mobila poate fi la o oarecare distanta de partea fixa. Conditiile de utilizare si instalare ale senzorului sunt identice cu cele prezentate la senzorul cu comutator mecanic. Blocarea functionarii comutatorului magnetic poate fi facuta cu ajutorul unui magnet puternic care, dispus în exteriorul usii sau ferestrei, înlocuieste magnetul mobil al dispozitivului si permite intrarea fara declansarea alarmei.


Comutatoare magnetice


Comutatoare balansate

l  Comutatoarele balansate sunt formate din doua comutatoare mecanice sau magnetice, unul pe pozitie „normal închis”, celalalt pe pozitia „normal deschis”.

l  Functionarea normala a dispozitivului presupune balansarea celor doua comutatoare, la deschiderea usii fiecare comutator schimbându-si starea. În situatia în care cele doua comutatoare nu îsi schimba starea, este detectata o încercare de blocare a dispozitivului, iar sistemul de supraveghere declanseaza o alarma.

l  Acest montaj, cu doua comutatoare, este mult mai sigur în functionare, eliminând posibilitatea blocarii simultane a comutatoarelor prin utilizarea unui mecanism de contracarare.

l  Conditiile de utilizare si instalare ale senzorului sunt identice cu cele prezentate la senzorul cu comutator mecanic.

l  O conditie generala pentru acesti senzori este obligativitatea instalarii, în paralel, a altor dispozitive de supraveghere bazate pe alte principii functionale.


Senzori pentru detectarea spargerii ferestrei

l  Aceste dispozitive se instalează pentru controlul ferestrelor care sunt susceptibile a fi sparte în cazul unei intruziuni. Senzorii sunt montati în interior, pe un perete sau tavan, în fata ferestrei monitorizate.

l  Există trei tipuri de senzori pentru ferestre: acustici, pentru detectarea socurilor si combinati.

l  Toate dispozitivele au în compunere un microfon care este sensibil la o bandă de frecvente asociată cu spargerea unui geam. Semnalul de la microfon este prelucrat într-un procesor care elimină componentele spectrale neasociate fenomenului fizic. Tot procesorul de semnal compară semnalul filtrat cu cel înregistrat anterior, asociat cu spargerea geamului. În situatia unei asemănări a caracteristicilor de frecventă, este declansată alarma.

l  Senzorii pentru detectarea socurilor sunt sensibili la sunete intense cu frecventa de 5 KHz. Microfonul folosit este de tip piezoelectric sau cu cristal. Folosirea microfoanelor cu cristal este mai eficace întrucât acestea sunt sensibile la o banda foarte îngusta de frecventa, simplificând sarcinile procesorului de semnal si, implicit, reducând rata alarmelor false.



l  Senzorii combinati, acustic+soc, combina avantajele celor doua principii diferite de detectie, asigurând îmbunatatirea probabilitatii de descoperire, a ratei alarmelor false, totodata reducând si posibilitaatile de neutralizare ale detectorului.

l  Functie de specificatiile producatorului, senzorii se pot monta direct pe fereastra la câtiva centimetri de margine, pe tocul geamului sau pe un perete sau tavan aflat la mica distanta de fereastra.

l  Montarea pe fereastra este cea mai problematica deoarece adezivul trebuie sa fie de foarte buna calitate, capabil sa reziste la radiatiile solare si la extremele de temperatura produse iarna sau vara (-20C÷80C).

l  Functionarea nesigura a dispozitivului poate fi consecinta unei montari necorespunzatoare a senzorului, nerespectarii specificatiilor tehnice referitoare la tipul de fereastra pentru care este destinat senzorul etc. dar, cel mai adesea, majoritatea problemelor sunt date de caracteristicile acustice ale încaperii. Astfel, acoperirea ferestrei cu o draperie groasa absoarbe vibratiile acustice si la microfonul senzorului montat pe perete sau în tavan nu mai ajunge suficient semnal pentru declansarea alarmei.



l  Senzorul mai poate functiona necorespunzator si daca procesorul de semnal nu a fost calibrat corespunzator. Suplimentar, mai pot cauza probleme si interferentele radio sau zgomotele naturale care au un spectru cu elemente în banda de sensibilitate a senzorului.

l  Ca o precautie maxima, se poate impune o verificare distructiva, lucru care presupune verificarea functionarii senzorului când fereastra este sparta intentionat.

l  Neutralizarea sistemului de supraveghere este posibilă dacă geamul este decupat sau demontat din ramă. O altă metodă constă în modificarea spectrului produs de spargere, lucru realizabil prin atenuarea cu materiale absorbante a zgomotului.


Senzori fotoelectrici pentru interior

l  Folosesc un fascicul de lumină invizibilă, în infrarosu, pentru a crea un cortină electronică. De regulă, sunt folositi pentru supravegherea unor suprafete liniare, de dimensiuni mari, cum ar fi holuri, foaiere etc

l  Senzorii cu fascicul luminos sunt formati din două blocuri: un emitător si un receptor. Emitătorul foloseste ca sursă de lumină IR o diodă electroluminiscentă LED (Light Emitting Diode) sau o diodă laser. Receptorul are ca element activ un fotoelement (de regulă un fototranzistor) care detectează prezenta sau absenta fasciculului. Dacă receptorul sesizează o întrerupere a razei IR cu o durată mai mare decât o valoare prestabilită, este declansată alarma.

l  Sistemul nu este afectat de mediul din interiorul clădirii (modificări ale regimului termic, lămpi fluorescente, interferente radio si electromagnetice cu echipamentele electrice etc.)

l  Neutralizarea sistemului este realizabilă numai prin ocolirea fasciculului luminos, lucru totusi simplu dacă intrusul este dotat cu ochelari speciali pentru vizualizarea radiatiei IR.


Senzori cu microunde


Senzorii cu microunde sunt dispozitive folosite pentru detectarea miscarii. Principiul de functionare se bazeaza pe detectarea perturbatiilor produse de intruziune într-un câmp electromagnetic generat de echipament. Sistemul este format din doua blocuri functionale: un emitator si un receptor. Emitatorul consta într-un oscilator de mica putere realizat cu dioda Gunn, în banda X de frecventa (aproximativ 15 GHz). Receptorul sesizeaza orice modificare a frecventei emise, modificare produse datorita efectului Doppler. Majoritatea sistemelor sunt setate pentru declansarea alarmei în situatia unei deviatii de frecventa de 20÷120 Hz, adica pentru o viteza a intrusului de aproximativ 2÷12 m/s. Constructiv, exista doua tipuri de sisteme cu microunde: senzori monobloc, la care atât emitatorul cât si receptorul sunt realizati într-o singura unitate, respectiv senzori în tandem, formate din doua unitati separate, emitatorul si receptorul.


l  Senzorii cu microunde se pot folosi atât pentru monitorizarea unor suprafete exterioare cât si pentru încaperi, depozite, holuri etc. În exterior aceste sisteme se folosesc pentru supravegherea perimetrala sau pentru o avertizare timpurie daca intrusul se apropie de o cladire sau o zona sensibila.

l  Functionarea necorespunzatoare a senzorilor poate fi cauzata, în primul rând, de interferente cu alte echipamente cu microunde care functioneaza în banda X. De asemenea, zonele care contin generatoare puternice de câmpuri electromagnetice pot produce probleme datorita interferentelor pe unele componente spectrale. O situatie speciala poate fi cauzata de lampile fluorescente (mai cunoscute drept becuri cu neon): ciclul de ionizare al gazului poate fi interpretat de detector ca deplasare de frecventa, generând astfel o alarma falsa.



Alte cauze care pot crea probleme: l  obiectele metalice care se misca în câmpul de detectie al senzorului

genereaza alarme false; l  suprafetele metalice mari creeaza zone moarte, nedetectabile, în spatele

lor; l  instalarea improprie a senzorilor face posibila detectarea unor obiecte care

se deplaseaza în afara zonei de interes, declansându-se alarme aleatoare; l  antenele horn folosite, de regula, la aceste sisteme, se caracterizeaza prin

prezenta unor lobi secundari; l  de asemenea, semnalele receptionate pe acesti lobi pot genera alarme

false.

Este recomandabila instalarea astfel încât sa se asigure continuitatea zonei de detectie, pentru aceasta fiind necesare zone de suprapunere pe o suprafa de maxim 10% din suprafata controlata.


Detectoare de vibratii

Detectoarele de vibratii sunt destinate montării pe pereti, tavane, dusumele pentru a sesiza vibratiile mecanice produse de retezare, tăiere, găurire, perforare, izbire, într-un cuvânt orice încercare de intruziune care afectează din punct de vedere fizic structura pe care este instalat senzorul. l  Traductoarele destinate detectarii energiei mecanice de joasa

frecventa se monteaza direct pe peretele interior al structurii supravegheate, detectând orice vibratii care sunt produse.

l  Alarmele false sunt cauzate, în general, de instalarea necorespunzatoare a senzorilor. Astfel, montarea acestora pe peretii expusi la vibratii din exterior (trenuri, avioane, utilaje industriale mari etc.) face inoperant acest tip de senzor.


Detectoare de vibratii

Neutralizare: sistemul poate fi neutralizat evitând patrunderea prin zona protejata sau alegând un punct si o metoda de intruziune care sa permita absorbtia si difuzia vibratiilor. l  O alta metoda de contracarare, aplicabila în general la toate

sistemele automate de supraveghere, consta în generarea, persistenta dar aleatoare, a unui mare numar de alarme false, o lunga perioada de timp, lucru care conduce la scaderea încrederii în functionalitatea sistemului si ignorarea alarmelor.


Detectoare de vibratii (instalarea)


Detectoare de vibratii cu fibra optica

l  Cablurile cu fibra optica sunt folosite atât pentru protejarea unui perete, dar si pentru supraveghere perimetrala, fiind posibila instalarea subterana sau pe împrejmuire.

l  În cazul utilizarii în interior, cablul de fibra optica acopera ca o plasa un perete, fiind dispus fie în tencuiala sau zid, fie montat, în timpul constructiei, direct în infrastructura.

l  Reteaua din cabluri de fibra optica este destinata montarii pe pereti, tavane, dusumele pentru a sesiza vibratiile mecanice produse de orice încercare de intruziune care afecteaza din punct de vedere fizic structura pe care este instalat senzorul.

l  Alarmele false sunt cauzate în general de instalarea necorespunzatoare a senzorilor. Astfel, montarea acestora pe peretii expusi la vibratii din exterior (trenuri, utilaje industriale mari, avioane etc.) face inutil acest tip de senzor.

l  Neutralizare: sistemul poate fi contracarat evitând patrunderea prin zona protejata sau alegând un punct si o metoda de intruziune care sa permita absorbtia si difuzia vibratiilor.


Detectoare de vibratii cu fibra optica (instalare)


Senzori audio

l  Senzorii audio receptioneaza zgomotele produse de o intruziune si sunt utilizati de regula pentru aplicatii de interior.

l  Principiul de functionare, asemanator cu cel al detectoarelor de geam spart, se bazeaza pe un traductor care transforma oscilatiile aerului în semnal electric sau (un microfon). Semnalul produs de microfon este analizat de un procesor, alarma fiind declansata daca acesta fie se încadreaza într-un tipar prestabilit, fie este detectat într-un loc si la un moment unde si când ar fi trebuit sa nu fie nici o activitate.

l  Senzorii audio se instaleaza în locuri unde zgomotul facut de intrus depaseste cel putin cu un ordin de marime zgomotul de fond pentru ca detectarea intrusului sa fie sigura si neafectata de alarme aleatoare. Daca zgomotul de fond exista si dispozitivului nu-i este reglat corespunzator pragul de declansare a alarmei, sistemul este incapabil sa faca diferenta între o intruziune si un zgomot de fond.

l  Alarmele false sunt produse de zgomote puternice, întâmplatoare: avioane, trenuri, explozii etc.

l  Contracarare: un intrus care se deplaseaza lent si care îsi ia masuri de atenuare a zgomotului produs de deplasarea sa.


Senzori ultrasonori activi

l  Senzorii ultrasonori activi sunt dispozitive care detecteaza miscarea: emit unde ultrasonore în zona protejata si reactioneaza la modificarile undelor reflectate produse de obiectele mobile.

l  Senzorii ultrasonori activi se monteaza în tavan sau pe perete si asigura protectia unei zone de circa 100 m2.

l  Senzorii ultrasonori, activi sau pasivi, nu sunt influentati de caldura, interferente electromagnetice, fenomene externe. Dimensiunea zonei supravegheate poate fi usor controlata, undele ultrasonore fiind puternic absorbite de pereti, mobilier, panouri etc.


Senzori ultrasonori activi

l  ATENTIE! absorbtia în materialele comune dintr-o încapere, poate crea si efecte nedorite, în sensul ca, în spatele obiectelor se creeaza zone moarte, unde senzorul este inoperant.

l  Cele mai obisnuite cauze care conduc la declansarea unor alarme false constau în: miscari ale aerului produse de ventilatoare, climatizoare etc.; suieraturi ale conductelor; orice altceva se deplaseaza în zona controlata (ferestre deschise, animale de casa etc.).

Neutralizare: Senzorul poate fi contracarat de un intrus care se deplaseaza cu o viteza foarte mica, sub limita pragului de detectie setat; o varianta de neutralizare, bazata pe aceiasi idee, consta în micsorarea vitezei radiale, deplasarea facându-se circular, în jurul senzorului. De asemenea, un intrus care foloseste un detector de ultrasunete, poate intercepta emisia dispozitivului, evitând astfel declansarea dispozitivului prin ocolirea acestuia.


Senzori ultrasonori activi (principiide functionare)


Senzori ultrasonori pasivi

l  Senzorii ultrasonori pasivi, asemanatori cu senzorii audio, receptioneaza vibratiile cu o frecventa de peste 20 Khz produse de intruziune.

l  Frecventele din acest domeniu sunt asociate cu frecarea unor obiecte metalice, fâsâitul unui arzttor cu acetilena sau zdrobirea unui perete de beton sau caramida.

l  Zgomotul produs este transmis printr-o unda acustica, prin aer, pâna la microfon. Semnalul electric este analizat de procesor si, daca sunt îndeplinite conditiile de frecventa si amplitudine, este declansata alarma.

l  În majoritatea cazurilor, senzorii de acest tip sunt montati numai împreuna cu senzorii pasivi în infrarosu (PIR) cu scopul îmbunatatirii performantelor dar, mai ales, reducerii posibilitatilor de contracarare.

l  Alarmele false pot fi produse de sonerii telefonice, fluieratul conductelor de apa, miscarea aerului de catre ventilatoare sau climatizoare etc.


Senzori ultrasonori pasivi

Caracteristicile de directivitate ale senzorilor pasivi cu ultrasunete


Senzori pasivi cu infrarosii (PIR)


Senzori pasivi cu infrarosii (PIR)

l  Senzorii PIR sent pasivi, adica dispozitivul nu emite nici un fel de energie, el doar “asculta” mediul înconjurator pentru interceptarea formei de câmp energetic la care este sensibil.

l  Majoritatea senzorilor PIR sunt sensibili în banda de frecventa corespunzatoare emisiei IR a corpului uman, adica în banda 7÷14 µm1. (În fizica exista o teorie care ofera o relatie între temperatura corpului si lungimea de undaa radiatiei emise. În cazul obiectelor cu temperaturi în gama 10÷40ºC, lungimea de unda corespunzatoare este 7÷14 µm).

l  Senzorii PIR nu masoara cantitatea de energie receptionata ci doar modificarile rapide ale profilului termic. Cu alte cuvinte, PIR detecteaza imagini “fierbinti” în infrarosu sesizând contrastul între imaginea calda si fondul rece.


Senzor PIR (montare verticala)


Detectori PIR (sisteme optice si de reflexie)

l  Sistemele optice si de reflexie au un rol important în proiectarea si functionarea PIR. Necesitatea focalizarii precise a radiatiei termice, chiar pe elementul fotosensibil, a impus folosirea uneia din din cele doua metode:

1.  focalizare prin reflexie 2.  focalizare cu lentile. l  Focalizarea prin reflexie presupune folosirea unei oglinzi concave,

elementul fotosensibil fiind montat în focarul sistemului optic. Acest sistem nu realizeaza o împartire în zone poligonale a suprafetei cercetate dar asigura o distanta mare de descoperire; acest principiu este folosit, de regula la senzori PIR pentru exterior.


Detectori PIR (lentile)

l  Focalizarea prin intermediul lentilelor nu asigura o concentrare a radiatiei IR la fel de mare cu oglinda reflectorizanta dar, folosind un tip de lentile speciale, denumite lentile Fresnel, este asigurata o modificare foarte simpla a configuratiei zonelor poligonale.

l  Lentila Fresnel, realizata dintr-o pelicul subtire de material plastic transparent la radiatia IR, are gravat pe ea o serie de cercuri concentrice; desenul imprimat pe pelicula de plastic reprezinta o aproximare a hologramei zonelor poligonale realizate de dispozitiv.

l  Senzorii PIR se instaleaza orizontal, pe tavan sau vertical, pe pereti astfel încât caracteristica lor de detectie sa acopere posibilele zone de intruziune: usi, holuri, ferestre etc. Caracteristica de detectie, elementul esential al dispozitivului se poate modifica relativ simplu, schimbând lentilele Fresnel aplicate în fata fotodetectorului.

l  Astfel, exista caracteristici de tip cortina, care nu prezinta nici un fel de spatiu sau caracteristici fragmentate.


Detectori PIR (alarme si neutralizare)

l  Alarmele false pot fi produse de schimbari bruste, naturale ale temperaturii cauzate de instalatii de încalzire, radiatia solara, animale etc.

l  Neutralizarea senzorului poate fi realizata prin mai multe procedee dar, în principiu, întotdeauna se urmareste scaderea diferentei de temperatura dintre intrus si mediu. Aceasta se poate realiza fie prin cresterea temperaturii mediului (daca intrusul are acces la sistemul de reglare al temperaturii interioare), fie prin folosirea unor învelisuri termoizolante care stopeaza transferul caldurii corporale catre exterior.

l  Deoarece senzorul PIR detecteaza intruziunea functie de contrastul dintre obiectul cald si fondul rece, modificarea acestor temperaturi poate reduce eficacitatea dispozitivului.


Detectori PIR (alarme si neutralizare)

l  Daca temperatura mediului devine apropiata de temperatura intrusului (circa 30÷40 ºC), dispozitivul nu mai reactioneaza datorita lipsei de contrast termic. Teoretic, daca o persoana are exact temperatura mediului, ea este invizibila pentru senzor.

l  Alta metoda presupune cunoasterea caracteristicii senzorului: intrusul fie se deplaseaza spre detector, fie evita depasirea zonelor poligonale create de lentila Fresnel. Un efect similar este produs de deplasarea foarte lenta a intrusului. Toate procedeele au acelasi rezultat final: circuitul de diferentiere detecteaza o modificare lenta a temperaturii si nu declanseaza alarma.

l  Deplasarea intrusului spre senzor pe un traseu cu PD minim, îi permite ulterior acestuia dezafectarea completa a senzorului (fie reorientarea acestuia spre o zona nepericuloasa, întreruperea alimentarii, fie obturarea cu vopsea a lentilei Fresnel sau blocarea cu un paravan opac IR).


Detectori PIR ( probabilitatea de descoperire in functie de directia de deplasare )


Senzorii activi cu infrarosii pentru interior

l  Senzorii activi cu infrarosii au o caracteristica de supraveghere de tip cortina, formata din fascicule multiple de unde infrarosii modulate, sistemul reactionând la orice modificare a legii de modulare sau întrerupere a legaturii între emitator si receptor.

l  Ca orice senzor activ, este format dintr-un emitator si un receptor, montate, de regula, în aceiasi carcasa. Emitatorul foloseste ca element activ un laser; la limita zonei protejate, raza laser este reflectata 180º spre receptor prin intermediul unei benzi reflectorizante.

l  Receptorul, prin intermediul unor lentile de focalizare, colecteaza energia undelor, o transforma în semnal electric si acesta este prelucrat în procesorul de semnal. Procesorul compara legile de modulatie ale impulsurilor IR emise cu cele receptionate si, în caz de neconcordanta, declanseaza alarma.



l  Senzorii poate fi utilizati pentru protectia unor zone cu dimensiunile de maxim 10 m lungime si 8 m înaltime; valorile sunt determinate de puterea laserului, sensibilitatea receptorului, gradului de reflectivitate a benzii.

l  Sistemul are probabilitatea de descoperire apropiata de unitate; rata alarmelor false este mica, detectorul nefiind afectat de temperatura mediului, interferente electrice etc.

l  Senzorul poate functiona necorespunzator daca nu sunt efectuate întretineri periodice (alinierea si stergerea de praf a elementelor optice, reglarea pragului de declansare etc.).

l  În situatia în care spoturi puternice de lumina ajung la receptor sau banda reflectorizanta fotoelementul poate fi saturat generând alarme false.

l  Solutia consta într-o instalare corespunzatoare, care sa evite iluminarea dispozitivului din surse externe.



l  Neutralizarea senzorilor este dificila: daca intrusul identifica

sistemul (emitatorul si benzile reflectorizante), îl poate ocoli, evitând

detectarea. Sistemul este vulnerabil dac intrusul produce o mare

cantitate de fum, fapt ce are ca efect modificarea regimului de

functionare al senzorului si, eventual, trecerea într-un regim de

avertizare fara a se declansa însa alarma.


Senzorii activi cu infrarosii pentru interior ( mod de functionare )


Senzori activi cu infrarosii pentru exterior

l  Senzorii activi cu infrarosii pentru exterior sunt identici din punct de vedere functional cu senzorii de interior.

l  La aceste dispozitive, emitatorul nu mai este montat împreuna cu receptorul; definirea zonei supravegheate este facuta prin pozitionarea celor doua blocuri.

l  Alte deosebiri între cele doua sisteme sunt produse de conditiile diferite de mediu: senzorii de exterior trebuie sa functioneze la temperaturi extreme, în prezenta precipitatiilor, chiar daca exista depuneri de praf sau gheata pe sistemele optice.

l  De asemenea, atât emitatorul cât si receptorul trebuie sa aiba performante superioare, întrucât acesti senzori protejeaza aliniamente de pâna la 300 m.


Senzori activi cu infrarosii pentru exterior ( probleme in functionare / neutralizare )

În ceea ce priveste cauzele care pot conduce la o functionare defectuoasa a sistemului, datorita functionarii în mediul exterior, se mai pot adauga urmatoarele: pierderea în timp a alinierii datorita miscarilor pamântului sau deplasarii blocurilor (alunecari de teren, înghet, vânt, caderi de pietre etc.), întreruperea aleatoare a fasciculului produsa de crengi, plante în crestere, animale etc. Neutralizarea: consta fie în ocolirea aliniamentului protejat (pe la extremitati, pe deasupra sau pe dedesubt) sau dezafectarea sistemului prin introducerea sa în modul Avertizare, întrerupând legatura optica între emitator si receptor cu ajutorul mijloacelor fumigene.


Senzori activi cu infrarosii pentru exterior


Detectoare de vibratii pentru împrejmuiri

l  Senzorii pentru detectarea vibratiilor se instaleaza, de regula, pe gardurile realizate din plasa de sârma.

l  Acesti senzori detecteaza orice încercare de retezare, taiere sau escaladare a gardului pe care sunt instalati.

l  Toate aceste actiuni genereaza vibratii mecanice, diferentiate de oscilatiile produse de fenomenele naturale prin amplitudinea si frecventa lor mai ridicata.

l  Elementul sensibil la deplasari este de tip inertial, traductorul fiind piezoelectric, electronic sau mecanic.


Detectoare de vibratii pentru împrejmuiri

l  Detectoarele de vibratii functioneaza optim daca senzorii sunt montati direct pe împrejmuirea din plasa de sârma. Dispozitivele electromecanice se înseriaza de-a lungul unui cablu cu o lungime de maxim 300 m; senzorii care furnizeaza semnal analogic sunt legati individual la procesorul de semnal.

l  Din punct de vedere al eficacitatii, senzorii de vibratii sunt printre cele mai sigure dispozitive perimetrale; alt avantaj al acestora este dat si de factorul economic, pretul fiind de câteva ori mai redus fata de alte sisteme.

l  Senzorii de vibratii nu se vor instala fara masuri suplimentare de protectie în zone unde exista fenomene naturale care interactioneaza cu sistemul: animale numeroase, terenuri cu culturi agricole, pomi, arbusti în contact cu plasa gardului, vibratii puternice produse de activitati umane (trenuri, instalatii industriale etc.).


Detectoare de vibratii pentru împrejmuiri ( instalare )


Detectoare de vibratii pentru împrejmuiri ( neutralizare )

l  Sistemul poate deveni nefunctional daca la instalarea sa nu s-a tinut cont de conditiile de mediu; cel mai banal exemplu consta în folosirea contactelor Hg în zone unde temperatura poate scadea sub -38ºC, punctul de înghet al mercurului.

l  Neutralizarea sistemului este dificila, realizându-se numai prin

ocolirea aliniamentului protejat (pe la extremitati, pe deasupra sau pe dedesubt), astfel încât intrusul sa nu atinga nici gardul, nici suportii acestuia.


Senzori electrostatici

l  Senzorii cu câmp electric se bazeaza pe detectarea modificarilor unui câmp electrostatic alternant produs între niste conductori electrici. Distorsionarea câmpului este produsa daca cineva atinge conductorii sau chiar daca numai se apropie de ei.

l  Senzorul cu câmp electrostatic este un dispozitiv perimetral si se monteaza, de regula, pe împrejmuiri realizate din plasa de sârma, spre interiorul obiectivului protejat; conductorii sunt dispusi paralel unul fata de altul si fata de nivelul terenului; pentru modificarea frecventei de rezonanta mecanica a conductorilor, se pot dispune la capete resorturi pretensionate. Lungimea unei linii si, implicit, a aliniamentului protejat, este de maxim 500 m. Principalul avantaj al acestui tip de dispozitiv consta în numarul minim de alarme false generate de sistem.

l  Sesizând si apropierea la o distanta de pâna la 3 m (valoarea este reglabila modificând sensibilitatea procesorului de semnal), senzorul poate detecta si tentativele de depasire a aliniamentului protejat prin saparea unui tunel sau escaladarea gardului.

l  Neutralizarea: este dificila, fiind facuta prin ocolirea sa (prin lateral, pe deasupra sau pe dedesubt) la distanta minima dictata de sensibilitatea procesorului sau prin saturarea sistemului, prin interferenta electromagnetica , folosind un generator radio cu frecventa apropiata de a sistemului.


Senzori capacitivi

l  Senzorii capacitivi detecteaza modificarea unui câmp electric static generat între linii electrice sau într-o retea de conductori. Alarma este declansata prin modificarea capacitatii produsa de atingerea sau apropierea de conductorii senzorului.

l  Senzorii capacitivi sunt realizati, constructiv, în doua variante: dispozitive pentru exterior sau pentru interior.

l  Senzorii pentru exterior sunt asemanatori cu dispozitivele electrostatice; cei trei conductori ai senzorului se instaleaza la partea superioara a împrejmuirii, fiind izolati din punct de vedere electric de restul gardului; diferenta esentiala fata de senzorii electrostatici consta în generatorul de excitatie care, în acest caz, produce un câmp electric constant.

l  Senzorii pentru interior, destinati protejarii unor obiecte metalice (fisete, seifuri, birouri etc.) sunt alcatuiti numai din doi electrozi: unul, în forma de plasa, este asezat în proximitatea obiectelor; celalalt face un contact electric ferm cu acestea. Tensiunea folosita pentru electrozi are valoare mica, fara efecte asupra organismului uman.


Senzori capacitivi (instalare)


Senzori sensibili la sarcina cu cabluri coaxiale l  Acesti senzori sunt formati din linii de transmisie (cabluri coaxiale) care

folosesc câmpul electric ca mediu de transmisie si detectie. l  Senzorii cu cabluri sensibile la sarcina se folosesc pentru supravegherea

împrejmuirilor perimetrale. Sistemul are o sensibilitate constanta de-a lungul liniei si asigura protectie împotriva taierii, miscarii sau fortarii cablurilor componente.

l  Unele sisteme de acest tip sunt suficient de sensibile astfel încât sa fie capabile sa intercepteze chiar vi vibratiile acustice de-a lungul liniei, operatorul având posibilitatea sa “asculte” ce se întâmpla în zona protejata.

l  Cablurile coaxiale se instaleaza direct pe plasa de sârma a gardului, la jumatatea distantei în înaltime, fiind prinse ferm, din 20 în 20 de centimetri cu bride metalice (trebuie evitate bridele de plastic care pot fi eliminate silentios, de exemplu prin arderea cu o bricheta). Lungimea senzorului poate ajunge la 350 m.


Senzori sensibili la sarcina cu cabluri cu polimer magnetic

l  Acest tip de senzor este destinat, instalarii în exterior, pe plasa de sârma a împrejmuirii dar exista si posibilitatea instalarii în peretii constructiilor, situatie în care detecteaza tentativele de strapungere a acestora. Destinatia sa este asemanatoare cu cablul coaxial microfonic, cablul cu polimer magnetic fiind totusi cel mai performant sistem utilizabil în aplicatii perimetrale.

l  Din punct de vedere tehnic cablurile cu polimer magnetic sunt impenetrabile, având probabilitatea de descoperire cea mai ridicata; singura solutie pentru neutralizare presupune desprinderea cablului de pe plasa metalica, lucru imposibil de realizat fara producerea unor zgomote care sa declanseze alarma.


Senzori perimetrali cu fibra optica

l  Fibra optica este imuna la interferente electromagnetice si, daca este montata corespunzator, este foarte sigura în functionare.

l  Contracararea sistemului este realizabila numai în cazul instalarii necorespunzatoare a fibrei optice. De exemplu, daca nu sunt respectate specificatiile producatorului de fixare ale fibrei în anumite puncte sensibile (porti de acces, stâlpii de sustinere, ancorele de fixare ale gardului etc.), un intrus poate escalada gardul prin punctele respective fara a fi detectat.


Senzori cu geofoni

l  Senzorii cu geofoni detecteaza vibratiile seismice de joass frecventa create în sol de deplasarea persoanelor, vehiculelor, animalelor etc. Dispozitivul a fost folosit initial de geologi pentru masurarea undelor seismice produse de exploziile subterane, determinându-se astfel structura geologica a solului.

l  Elementul activ al dispozitivului este un microfon cu o structura speciala, sensibil la frecvente sub 25Hz. Semnalul electric de la microfon este transmis la procesorul de semnal care, functie de caracteristicile acestuia (amplitudine, putere spectrala etc.), declanseaza alarma. Pentru eliminarea alarmelor false, exista facilitatea ca sistemul sa preia de la microfon si semnalele audio, operatorul având posibilitatea sa asculte semnalele receptionate.

l  Geofonii se instaleaza la nivelul solului, având o tija înfipta în pamânt pentru preluarea vibratiilor. Un sistem este alcatuit din 50÷100 de microfoane care sunt conectate la procesor fie printr-un cablu de semnal, fie prin radio. Transmiterea informatiilor de la senzori este facuta diferentiat, astfel ca operatorul stie exact care senzor a declansat alarma, localizând astfel precis locul intruziunii.


Aplicatii ale senzorilor pentru detectarea intruziunilor l  Varietatea uriasa de situatii in care este necesara utilizara

senzorilor de supraveghere face imposibila o “reteta” exacta aplicabila in mod universal.

l  Selectarea tipurilor de dispozitive pretabile a fi utilizate într-un caz particular, trebuie sa respecte câteva etape importante întâlnite la orice lucrare de acest gen.

In primul rand: Realizarea unui studiu de fezabilitate care trebuie sa puna în balanta, pe de o parte, cuantumul cheltuielilor necesare, iar pe de alta parte, performantele dorite de la sistem si importanta obiectivului protejat. Întrucât, în lumea reala, criteriul economic este decisiv, devine evident faptul ca, din pacate, proiectantii de sisteme de securitate trebuie sa se bazeze în special pe criteriul cost si mai putin pe criteriul performanta.


Aplicatii ale senzorilor pentru detectarea intruziunilor

l  O regula care trebuie respectata întotdeauna la proiectarea oricarui sistem de supraveghere presupune utilizarea obligatorie a cel putin doua tipuri de senzori, tipuri complementare din punct de vedere al posibilitatilor de neutralizare, functioneaza pe principii fizice diferite si nu se influenteaza reciproc.

l  Un element important care trebuie avut în vedere la orice sistem de protectie consta în dublarea acestuia cu un sistem de supraveghere video.

l  Proiectarea sistemului este conditionata numai de caracteristicile obiectivului, importanta sa, conditiile de mediu din zona de instalare si de fondurile alocate.

O modalitate de selectare a senzorilor pentru aplicatii de exterior consta în studierea tabelului care prezinta probabilitatea de descoperire (PD) si rata alarmelor false (RAF) pentru câteva tipuri de senzori, functie de natura intruziunii, stilul de contracarare sau tipul evenimentului generator. (anexa)


Aplicatii ale senzorilor pentru detectarea intruziunilor


Bibliografie:


Dezbatere


Sisteme de control acces / admitere acces



Sisteme de control/admiterea accesului

Admiterea si controlul accesului, într-un sistem de securitate, este o problema cel putin la fel de importanta ca si detectarea intruziunilor. Problemele ridicate de identificare au capatat noi dimensiuni în ultimii 25 de ani, existând preocupari pentru: l  identificare personala; l  culegerea informatiilor despre persoane; l  detectarea sau limitarea deplas\rilor, actiunilor si comportamentului persoanelor; l  forme de identificare care, mai degraba, arata apartenenta la un grup social decât

identitatea personala; l  identificarea produselor si ambalajelor; l  identificarea vehiculelor; l  identificarea animalelor.

146

Control acces vs Admitere acces

l  Sistemul de control acces trebuie sa tina cont de orice posibila amenintare la adresa intimitatii si sigurantei personale, de divulgare a informatiilor în afara organizatiilor îndreptatite sa le foloseasca sau de eventuala utilizare a datelor înregistrate în scopuri ilegale.

l  Identificarea este o problema dificila si multidisciplinara, de exemplu având conotatii nu numai tehnice, ci si filozofice sau psihologice.

l  Notiunea de control al accesului se refera la detectarea materialelor, substantelor, obiectelor care sunt sau pot deveni un pericol pentru organizatia interesata. În principal, este vorba de descoperirea materialelor interzise: munitie, armament, explozibili, substante halucinogene, radioactive sau toxice.

l  Admiterea accesului este o activitate care consta în identificarea unei persoane cu o baza de date de cunostinte, pentru permiterea sau interzicerea patrunderii în obiectivul controlat.



Componenta unui sistem de control/admitere acces

l  Centrala de control l  Tastatura centrala l  Chei digitale l  Cititor de cartele (magnetice, proximitate) l  Cititor de chei digitale l  Cartele de acces l  Tastatura de acces l  Turniketi pentru acces personal l  Software In practica aceste echipamente folosesc software care au, de regula, si functia de pontaj, des ceruta in aplicatii.

148

Sistem control acces / sistem de alarma

149

Identificarea persoanelor

IDENTITATE: “ansamblu de date prin care se identifica o persoana” – DEX ’98.

l  În practica, o persoana este identificata cu o înregistrare abstracta, daca individul respectiv detine un document care trebuie sa se afle numai în posesia sa, daca are cunostinte despre lucruri si fapte pe care numai el ar trebui sa le cunoasca sau daca exercita diverse activitati care sunt atribuite, în mod normal, persoanei respective. Bineînteles, actiunea de identificare, trebuie sa combine procedurile de mai sus pentru a avea siguranta corectitudinii identitatii.

l  Scopul este asigurarea unei identificari sigure, bazate pe procese rationale, care sa asigure un echilibru între costuri, beneficii si riscurile implicate.

l  O institutie se protejeaza împotriva accesului unor persoane care pot avea intentii clandestine, îsi asigura unele puncte sensibile împotriva unor atacuri din exterior sau interior sau macar pastreaza o înregistrare cu identitatea persoanei care a avut acces în zonele respective.


Identificarea persoanelor – metode utilizate

1.  aspectul persoanei (cum arata persoana); 2.  comportamentul social (cum persoana interactioneaza cu altii); 3.  numele (cum este apelat de altii); 4.  codul (un nume abstract folosit de o organizatie); 5.  cunostinte (informatii care le detine numai o singura persoana); 6.  indicii (obiecte care sunt numai in posesia persoanei); 7.  indicii bio-dinamice (modul in care persoana actioneaza in anumite

situatii); 8.  indicii fiziologice (elemente fiziologice imuabile, specifice fiecarei

persoane); 9.  caracteristici fizice (elemente fiziologice variabile in timp). Primele sase puncte se refera la rezolvarea in mod clasic a problemei identificarii, in timp ce ultimele trei metode sunt cunoscute ca “biometrie”.


Concluzii la unele metode de identificare

l  Numele, adresa si data nasterii sunt o metoda de identificare nesigura, pe care o institutie nu trebuie sa-si bazeze sistemul de identificare.

l  Nesiguranta oferita de codurile alocate la nivel national, au impus crearea unor scheme de codificare particularizate de fiecare institutie sau organizatie de stat sau privata, implicata in relatii sociale. Exista, astfel, numeroase baze de date unde identificarea este facuta pe baza unui cod PIN (Personal Identification Number).

l  Codificarea, recunoscuta de masini, se poate materializa pe cartele de identificare cu cod de bare, banda magnetica, circuite electronice etc.


Dispozitive de identificare

Organizatiile si institutiile, fie ca sunt private sau publice, au posibilitatea sa-si creeze un sistem propriu de identificare prin obiecte. Documentele eliberate de acestea, legitimatii de serviciu sau alte documente de identificare, sunt în multe situatii mai sigure si mai greu de falsificat decât actele emise de autoritatile publice. Metodele de protectie despre care vom vorbi se refera numai la atasarea de actul de identitate a unor dispozitive, componente sau alte elemente care sunt folosite pentru identificarea electronica a obiectului respectiv. Cele mai des întâlnite sunt: l coduri de bare; l banda magnetica; l cartela de proximitate; l cartela Wiegand; l cartela inteligenta (Smart card); l cartela laser.


Coduri de bare

l  Acestea au aparut ca urmare a necesitatii unui sistem pentru identificarea marfurilor in depozite, magazine etc. Legatura dintre informatia asupra produsului si stocarea acesteia in baza de date este locul unde intervin codurile de bare.

l  Acesta este cel mai vechi sistem de identificare electronica, fiind standardizat in anul 1949, codurile de bare au trecut de la identificarea obiectelor, la identificarea persoanelor.

l  Citirea codului de bare reprezinta de fapt o masurare a latimii relative a barelor si spatiilor care formeaza codul si reconstituirea informatiei functie de standardul utilizat.

l  Cartile de identitate cu cod de bare sunt printre cele mai economice sisteme, intrucat codul este inscriptionat direct prin tiparire pe cartela, citirea lui facandu-se cu ajutorul unui creion optic, un dispozitiv format dintr-o dioda laser, un fotoelement (de regula o matrice CCD) si o interfata pentru calculator.


Coduri de bare

l  Standardele au evoluat foarte mult, in lume existand astazi peste 50 de tipuri diferite de coduri. Practic, fiecare stat dezvoltat are cel putin un standard specific.

l  Astfel, in Europa exista codul EAN (European Article Number, cod unificat din anul 1980 cu UPC sub denumirea EAN-UPC), PZN (Pharma Zentral Nummer) etc.

Cod EAN: l  primele doua cifre reprezinta provenienta produsului; l  urmatoarele cinci cifre indica producatorul (numarul este dat de Centrale für

Coorganisation GmbH din Germania); l  ultima cifra reprezinta o suma de control pentru autocorectia erorilor.

l 


Fiecare cifra a codului EAN este reprezentata prin doua bare si doua spatii, avand in total o latime de sapte unitati. Fiecare bara sau spatiu poate avea latimea de unu, doi, trei sau patru unitati. Cititorul de coduri de bare poate citi simbolurile in or ice di rect ie obt inand intotdeauna reprezentarea corecta a informatiilor.

Banda megnetica

l  Credit card-urile au impus dimensiunile, standardizate astazi: 2” - 3.5” (aproximativ 54 - 85 mm).

l  Cartela cu banda magnetica este compusa din documentul propriu-zis, pe care sunt prezentate de informatiile de identificare (nume, diverse coduri etc.), la care este atasata o banda magnetica unde se memoreaza informatiile suplimentare necesare pentru identificare, cum ar fi codul personal de identificare (PIN), parole etc.

l  Pentru citirea unei cartele cu banda magnetica este necesar un dispozitiv de antrenare care asigura trecerea cu viteza constanta a cartelei prin dreptul unui cap de citire magnetic (asemanator cu cel de la casetofon).


Cartela de proximitate

l  Cartela de proximitate este cel mai performant sistem de recunoastere din seria de sisteme credit card fiind singurul echipament care este capabil sa detecteze si sa identifice cartela, fara sa fie necesar ca aceasta sa fie introdusa intr-un cititor special.

l  Se folosesc mai multe tehnici pentru a citi o cartela de proximitate care, in principal, trebuie sa evite folosirea unor surse de alimentare pentru card, acesta fiind si un dezavantaj pentru ca distanta maxima intre cartela si cititor nu poate depasi cativa centimetrii.

l  Incorporarea in cartela a unor circuite rezonante radio este cea mai veche metoda, datele de identificare fiind stocate in functie de frecventele de rezonanta ale circuitelor acordate.

l  Cititorul contine un emitator radio ce emite in continuu trenuri de unde modulate in frecventa si un receptor care sesizeaza raspunsurile cartelei pe frecventele pe care ii sunt acordate circuitele proprii.


Cartele de proximitate

l  Un alt principiu de functionare al sistemului cu cartele de proximitate consta in folosirea un cuplaj electrostatic, electromagnetic sau magnetic intre cititor si cartela. Energia produsa de cititor este captata de cartela si este folosita pentru alimentarea circuitelor.

l  Alimentat cu energie, circuitul ROM (sau E2ROM) instalat in cartela, genereaza o secventa de impulsuri care constituie codul cartelei, unic pentru organizatia respectiva. Secventa de impulsuri moduleaza o purtatoare radio care este emisa de cartela si receptionata de cititor.

l  Acesta demoduleaza purtatoarea si obtine codul cartelei, luand decizia de permitere a accesului, inscrierea in baza de date a orei de acces etc.

l  Cu toate ca in cartela de proximitate se gasesc numeroase circuite, grosimea acesteia este standard: 1.65 mm.


Cartele Wiegand

l  Cartela wiegand este o varianta de cartela de proximitate. l  Cartela contine un numar de conductori paraleli cu lungimea de

aproximativ 10 mm, in interiorul cartelei, care sunt dispusi sub forma unui cod de bare.

l  Conductorii fabricati dintr-un material feromagnetic produc o modificare brusca a fluxului magnetic in momentul in care cartela este expusa la un camp magnetic lent variabil.

l  Cititorul, fara contact cu cartela, contine un magnet care activeaza materialul feromagnetic si un cap magnetic de citire al fluxului generat de cartela.


Smart card

1981 – anul producerii primei cartele inteligente, in Franta. l  Avantajul “smart card-urilor”, fata de cartelele de proximitate, este acela ca

sunt realizate cu o memorie care poate fi stearsa si scrisa electric de mii de ori, informatiile pastrate putand fi schimbate de fiecare data cand este accesata, acest lucru facand-o dificil de copiat sau falsificat.

l  Circuitul E2ROM utilizeaza un protocol special, pseudoaleator, pentru initializarea scrierii, protocol, in general bine protejat, fiind accesibil doar producatorului sistemului.

Aplicatiile curente constau in identificarea abonatului GSM (cartela SIM – Subscriber Identifier Module), credit card-uri, servicii cu abonament (programe TV satelit codate sau televiziune prin cablu) etc.


Cartela laser

l  Cartela cu memorie optica, numita si cartela laser, utilizeaza tehnologia dezvoltata pentru inregistrarile audio-video pe compact discuri (CD-ROM).

l  Datele sunt scrise cu ajutorul unui laser care modifica, punctual, coeficientul de reflexie al unei pelicule subtiri din aluminiu. Citirea informatiilor este facuta prin reflexie, fasciculul laser al cititorului fiind reflectat sau nu de pelicula metalica.

l  Spre deosebire de cartelele inteligente, aceste dispozitive au un volum foarte mare de stocare, ajungand la cateva zeci de megaocteti. Dezavantajul principal este acela ca informatiile nu sunt la fel de bine protejate ca la smart-card, acestea putandu-se citi sau modifica prin intermediul unui inscriptor de CD-ROM.


Sisteme biometrice

Termenul „biometrie” se refera la toate tehnicile de identificare bazate pe o serie de caracteristici fizice sau fiziologice, dificil sau imposibil de modificat sau imitat. l  Specialistii în securitate apreciaza ca folosirea PIN si a parolelor,

cele mai aplicate metode de identificare folosite de tehnologia informatica actuala, sunt de mult depasite.

l  O serie de caracteristicile fiziologice sunt folosite în mod traditional pentru identificare. Astfel, descrierea fizionomiei si a semnelor particulare, întâlnite la pasapoarte, este destul de grosiera si arareori este suficient de sigura pentru a identifica categoric o persoana. La cealalta extrema, exista tehnicile criminalistice invazive, bazate pe radiografii dentare si ale scheletului.


Aplicatii biometrice


Indici biometrici categorii

l  înfatisarea (de exemplu: înaltimea, greutatea, culoarea pielii, a parului si ochilor, semne caracteristice vizibile, genul, rasa, parul facial etc., toate acestea prezentate, de regula, într-o fotografie);

l  comportamentul (de exemplu: ticuri, caracteristicile generale ale vocii, stilul de exprimare, handicapuri vizibile, trasaturi memorate video);

l  bio-dinamice (de exemplu: presiunea si viteza de executie a semnaturii, caracteristici statistice ale vocii, viteza de apasare a tastelor în cazul introducerii unei parole etc.);

l  elemente fiziologice naturale (de exemplu: dimensiunile scheletului – antropometrie, leziuni osoase sau dentare tratate, amprentele papilare si palmare imaginea retiniana, modelul vaselor capilare faciale sau din lobul urechii, geometria mâinii, amprenta ADN etc.);

l  elemente artificiale (folosite în special pentru identificarea animalelor, putând exemplifica cu: bratari, coduri de bare tatuate, zgarzi, microcipuri inserate sub piele, emitatoare radio etc.).


Caracteristicile dorite de la un sistem de identificare l  universalitate – fiecare persoana trebuie sa fie identificabila dupa criteriul propus; l  unicitate – fiecare persoana trebuie sa aiba un singur identificator; nu trebuie sa

existe doua persoane cu acelasi identificator; l  permanenta – identificatorul nu trebuie sa se modifice în timp sau sa fie transformat

la dorinta; l  necesitate – identificatorul trebuie sa contina una sau mai multe caracteristici

naturale, la care o persoana nu poate renunta; l  achizitionare – identificatorul trebuie sa fie obtinut cu usurinta; l  conservare – identificatorul trebuie sa fie pastrat cu usurinta, atât în sistemele

manuale de identificare, cât si în cele automate; l  excludere – identificatorul selectat face inutil orice alta forma de identificare; l  precizie – fiecare identificator trebuie sa fie suficient de diferit de oricare alt

identificator, astfel încât identificarea sa fie facuta fara greseala; l  simplitate – înregistrarea si transmiterea indiciilor trebuie sa fie simpla, fara a se

genera erori; l  cost – culegerea si pastrarea indiciilor trebuie sa ajunga la costuri rezonabile; l  comoditate – culegerea si pastrarea indiciilor nu trebuie sa fie dificila sau mare

consumatoare de timp; l  acceptanta – culegerea indiciilor nu lezeaza standardele etice, religioase, culturale

sau morale ale societatii. 165

Tipuri de identificare biometrica

166

Avantaje si dezavantaje in biometrie

167

Amprente papilare

Dupa fotografie, aceasta este cea mai veche metoda biometrica folosita, pâna de curând, numai de cercetarea criminalistica. Folosirea amprentelor papilare pentru identificare, prezintacâteva avantaje semnificative: l  exista o experienta semnificativa, de aproape o suta de ani, în folosirea amprentelor

pentru identificare; l  informatia primara este greu de falsificat dar, trebuie retinut ca este, totusi, posibil; l  cantitatea de informatie care trebuie memorata este redusa; l  algoritmii de prelucrare sunt simpli, folosindu-se numai modele matematice

bidimensionale; l  pretul dispozitivelor de achizitionare a datelor este cel mai scazut dintre toate

echipamentele biometrice; l  precizia determinarii persoanei este foarte buna; l  este o metoda complet neinvaziva; l  timpul de identificare este mai mic de o secunda.


Fotografia si fizionomia

l  Ce-a mai utilizata metoda biometrica, dar este o metoda nesigura de identificare.

l  Un alt dezavantaj al folosirii fotografiei in sistemele automate de recunoastere consta in cantitatea mare de informatie care trebuie memorata pentru fiecare persoana, precum si complexitatea algoritmilor de corelare intre imaginile memorate si fotografiile verificate.

l  Unele sisteme de identificare construiesc un model tridimensional al fetei persoanei, model care este comparat cu o serie de fotografii realizate din mai multe unghiuri.


Tehnici antropometrice

l  Antropometria presupune masurarea unor parti ale corpului uman.


Recunoasterea irisului

l  Irisul ochiului este specific fiecarei persoane, fiind diferit chiar si la gemenii univitelini.

l  Au fost dezvoltati algoritmi matematici care folosesc ca baza de comparatie aproape 250 de caracteristici independente ale irisului. Utilizand acest model matematic, probabilitatea ca doua persoane sa aiba acelasi iris este mai mica de 10-72!

l  Verificarea consta in achizitionarea imaginii irisului, masurarea si digitalizarea parametrilor utilizati pentru identificare si calculul corelatiei intre datele achiziionate si informatiile memorate intr-o baza de date.

l  Recunoasterea irisului este foartede eficace, fiind considerata mai performanta decat recunoasterea bazata pe amprente.


Termograma faciala

l  Fotografia temperaturii fetei unei persoane; structura termica faciala nu se poate modifica chiar daca se utilizeaza chirurgia plastica.

l  Principiul termogramei faciale se bazeaza pe structura termica a imaginii si nu pe temperatura ei absoluta, acest lucru asigurand recunoasterea persoanei chiar in unele conditii speciale: variatii mari de temperatura ambientala, afectiuni temporare (stari de raceala, gripa etc.)

l  Termograma faciala se obtine prin explorarea fetei cu un detector sensibil la radiatii infrarosii care captureaza o imagine a emisiilor faciale in infrarosu.

l  Se utilizeaza camere de termoviziune instalate la aproximativ 45 cm de persoana ce trebuie recunoscuta.

l  Utilizand tehnica de calcul a corelatiei intre imagini utilizate la sistemele imagistice clasice, recunoasterea se face in mai putin de o secunda.


Recunoasterea vocala

l  Una din cele mai simple metode de recunoastere. Dispozitivul utilizat converteste semnalul analogic intr-un semnal digital (ADC – Analog to Digital Converter), semnal care mai apoi este descompus in componentele sale spectrale printr-o transformare rapida Fourier (FFT – Fast Fourier Transform).

l  Sistemul este usor de indus in eroare, folosind o inregistrare audio a vocii persoanei.


Controlul accesului

l  Notiunea de control al accesului se refera la detectarea materialelor, substantelor, obiectelor care sunt sau pot deveni un pericol pentru organizatia interesata.

l  În principal, este vorba de descoperirea materialelor interzise: munitie, armament, explozibili, substante halucinogene, radioactive sau toxice.

l  Marea diversitate de materiale care trebuie detectate au impus dezvoltarea de dispozitive foarte diverse, care sunt capabile sa sesizeze prezenta acestora.


Detectoare

l  Detectoare de obiecte metalice - sunt folosite pentru descoperirea armamentului metalic, munitiilor, armelor albe, conductorii si circuitul de control al unei bombe etc.

l  Detectoare cu radiatii X - Dezavantajele prezentate de detectoarele de obiecte metalice au impus, cel putin în controlul bagajelor, sistemele de detectie cu radiatii Roentgen.

l  Detectoare de substante chimice - Substantele chimice care trebuie detectate prin control nedistructiv sunt împartite în trei mari categorii: materiale explozive, substante toxice si droguri.

l  Detectoare de radiatii nucleare


Detectoare


Bibliografie:


Dezbatere


Sisteme de supraveghere video


TVCI – componenta a planului de dezastre

Fiecare organizaţie indiferent de mărimea sa ar trebui să aibă un plan de actiune si de control al dezastrelor iar sistemul TVCI ar trebui inclus obligatoriu ca o componenta critica fiind una din principalele surse de informatii ce joaca o serie de roluri: l  TVCI ajuta la protejarea vietii umane, deoarece permite vizualizarea de la

distanta a ceea ce se intampla si permite echipelor de securitate sa ia primele masuri..

l  TVCI ajuta la reducerea vătămarilor corporale prin faptul ca vizualizeaza persoanele care au nevoie de ajutor si se poate trimite personal si echipament de protectie.

l  TVCI reduce expunerea la efectele fizice ale dezastrelor (incendii, inundaţii, cutremure etc) sau ajută la prevenirea sau cel puţin la evaluarea pagubelor produse.

l  TVCI inregistreaza situatia personalului si a bunurilor înainte de dezastru pentru a putea fi comparate cu situatia de dupa dezastru.

l  TVCI este utila în restabilirea functionarii normale a organizaţiei.


TVCI - Reducerea expunerii bunurilor

l  Bunurile trebuie să fie protejate si asigurate în mod corect si eficient pentru ca, în caz de urgenţă, sau în caz de catastrofe, sa fie mai puţin vulnerabile la furt, pierdere sau distrugere.

l  TVCI este un instrument important, care poate fi folosit pentru a monitoriza continuu obiectivul (bunurile) protejat în timpul şi după un dezastru pentru a ne se asigura că perocolul este, in mare masura, eliminat.

l  În caz de urgenţă sau în caz de catastrofe un plan de securitate bine documentat poate salva vieti si bunuri (o evacuare efiecienta a personalului, accesul controlat in unele zone etc.).




Un element important care trebuie avut în vedere la orice sistem de protectie consta în dublarea acestuia cu un sistem de supraveghere video. Toate sistemele de supraveghere video sunt formate din mai multe elemente: pentru capturarea imaginilor, pentru redarea acestora si pentru de memorarea lor.

182

Sistem de supraveghere video


Camere IP


Structura camerelor IP

l  Camerele IP au in componenta, in aceeasi carcasa, o camera video si un server web.

l  Configurarea este simpla pe o adresa IP imaginea provenita de la acestea fiind vizibila din internet prin orice browser de internet.

l  Conexiunea este de tip Ethernet, camerele wireless permitand o conectare duala, atat printr-un punct de acces cat si pe cablu, direct in retea.

l  Distanta dintre utilizator si videocamere este neimportanta iar posibilitatea de a stoca datele simultan in mai multe locatii diferite crescand, in acest fel gradul de securitate reprezinta un mare avantaj pentru utilizator.


Sisteme de supraveghere video (digital)

l  Reprezinta cel mai revolutionar sistem de supraveghere locala si la distanta bazat pe tehnica digitala. El excede cu mult posibilitatile vechilor sisteme analogice bazate pe switcher-e, quad-uri...etc si inregistratoare cu banda. Aceasta solutie este bazata pe calculator. Conectati pina la 16 camere si veti obtine inregistrari de calitate si timp indelungat. Aveti de asemenea posibilitatea de acces la distanta pentru vizualizare in timp real sau istorice. Puteti comanda de la distanta camere Pan/Tilt/Zoom precum si anumite evenimente. Detectia de miscare este digitala si poate fi asociata cu evenimente ca apel telefonic de alarmare, declansare dispozitive de siguranta, etc.

l  Inregistrarea de imagini pe suport digital-HDD le confera sistemelor digitale CCTV foarte multe avantaje: calitatea imaginii superioara, vizualizarea cu usurinta a imaginilor si transmiterea lor la distanta, lucru greu de indeplinit cu un sistem clasic VCR. Sistemele digitale de CCTV ofera solutii de inalta performanta la preturi minime.


Sisteme de supraveghere video (digital)

Server -  Imagini live de mare calitate

- Functii de cautare (multicanal, in functie de data si ora) - Functii de control la distanta in timp real - Diferite functii si optiuni (DTMF, Watch Dog, Backup Manager...)

Client - Comunicatie prin ISDN, LAN, MODEM

- Vizualizare si control camera live - Conexiune Multiplex Server (N:N communication) - Monitorizare prin web browser



(1) Echipamentele din cadrul subsistemului de televiziune cu circuit închis pot fi utilizate în aceste aplicaţii dacă sunt de înaltă rezoluţie, în conformitate cu standardele europene, dispun de compensarea automată a luminii şi cuprind ca parte componentă obligatorie înregistrarea permanentă a imaginilor din zonele supravegheate.

(2) Compactarea datelor în vederea înregistrării simultane a tuturor imaginilor preluate de camerele video se va realiza cu echipamente care permit prelucrarea individuală a imaginilor de pe fiecare cameră înregistrată, cu afişarea datei şi orei.

(3) Înregistrarea imaginilor se realizează cu ajutorul videorecorderelor ori echipamentelor digitale de înregistrare şi redare care corespund cerinţelor tehnice din prezentele norme tehnice, asigurându-se ca înregistrările să cuprindă data, ora şi imagini clare pentru recunoaşterea persoanelor şi a mişcărilor acestora în spaţiul supravegheat.



(4) Programarea echipamentelor de înregistrare a imaginilor trebuie să asigure o înregistrare continuă, în timp real, în spaţiile accesibile clienţilor şi cu detecţie de mişcare în celelalte zone, iar când se utilizează un înregistrator de lungă durată,

pe o casetă se înregistrează o perioadă de 24 de ore. (5) Camerele TV trebuie să fie de format 1/2 inch ori 1/3 inch, cu obiectiv

interschimbabil pentru alegerea unei lărgimi şi profunzimi adecvate a imaginilor, în funcţie de zona supravegheată, urmărindu-se ca din imaginile înregistrate să se poată realiza identificarea persoanelor.

(6) Pentru vizualizarea imaginilor multiplexate se prevăd monitoare TV cu diagonală mai mare de 14 inch.

(7) Arhivarea imaginilor în registrate se realizează pe o perioadă de 30 de zile.

( HOTĂRÂRE Nr. 1010 din 25 iunie 2004 )



Echipamentele de înregistrare şi redare trebuie să dispună de următoarele facilităţi: a) să asigure înregistrarea imaginilor de pe fiecare cameră; b) să dispună de facilitarea copierii unor imagini selectate; c) calitatea imaginii să permită identificarea persoanelor; d) să fie dedicate acestor aplicaţii, să fie omologate şi să prezinte siguranţă în

funcţionare. În situaţia producerii de evenimente, casetele ori suporturile cu imaginile înregistrate se păstrează până la soluţionarea cazului, iar pentru cele de competenţa poliţiei, casetele se pun la dispoziţie organelor de cercetare, la solicitarea scrisă a acestora. Instalatorul sistemului de alarmare împotriva efracţiei este obligat să pună la dispoziţie organului de cercetare logistica necesară pentru prelucrarea imaginilor stocate.

( HOTĂRÂRE Nr. 1010 din 25 iunie 2004 )


Bibliografie:


Dezbatere



Sisteme/instalatii de semnalizare, alarmare

si alertare in caz de incendiu – solutii tehnologice


Detectarea incendiilor


u  Datorita vitezei si fortei distructive a focului, incendiul constituie una din cele mai serioase amenintari. Bunurile vandalizate sau distruse de intemperii mai pot fi reparate dar obiectele distruse de incendiu sunt pierdute pe veci.

u  Pentru a minimiza riscul de incendiu precum si impactul sau asupra patrimoniului, orice institutie publica sau privata trebuie sa-si dezvolte si implementeze un plan de protectie contra incendiilor. Planul trebuie sa cuprinda elemente de prevenire, îmbunatatiri necesare pentru unele constructii vechi, metode de detectare a incendiilor, personalul care actioneaza în caz de evenimente, precum si masurile efective pentru stingerea unui incendiu.

Detectarea incendiilor Cerinte operationale


u  Datorita vitezei si fortei distructive a focului, incendiul constituie una din cele mai serioase amenintari.

u  Stingerea unui incendiu presupune identificarea corecta a cauzelor care l-au declansat, avertizarea persoanelor aflate în zona si a echipelor de interventie, urmate de actiunile propriu-zise de limitare ale sinistrului. Adesea, acestea sunt functiunile îndeplinite de un sistem de detectare, alarmare si stingere a incendiilor.

u  Bunurile care trebuie protejate sunt, de foarte multe ori, combustibile. Câteva din aceste materiale: unele materiale de constructie, tocaria, tapetul, podeaua, izolatiile instalatiilor electrice, mobilierul, cartile, suportii magnetici de date, unele substante chimice etc.

Detectarea incendiilor Cerinte operationale


u  Incendiul poate fi declansat când o sursa de aprindere (o scânteie, un obiect fierbinte etc.) intra în contact cu un combustibil. Ca urmare a acestui contact, un incendiu accidental tipic începe lent, procesul durând de la câteva minute la câteva ore functie de tipul si aranjamentul carburantului, cantitatea disponibila de oxigen. În aceasta perioada cantitatea de caldura creste lent, totodata producându-se si cantitati reduse de fum; mirosul caracteristic de fum este prima indicatie a incendiului în curs de dezvoltare.

u  Pentru limitarea pierderilor este esential ca incendiul sa fie detectat în aceasta faza de catre sistemele de detectie sau de persoanele aflate în zona, detectie urmata, bineînteles, de interventia echipelor specializate în controlul incendiilor.

u  În concluzie, combaterea cu succes a incendiului este dependenta de stingerea sa înainte sau imediat dupa începerea combustiei cu flacara deschisa.

Detectarea incendiilor Solutii tehnologice

u  Cel mai vechi si folosit dispozitiv de detectie este.... omul. u  O persoana este capabila sa sesizeze multiplele aspecte ale unui incendiu:

caldura, flacarile deschise, fumul sau mirosurile specifice. Din acest motiv, orice sistem de avertizare, pe lânga sistemele automate are si câteva intrari de alarma manuale care sunt declansate de persoanele care descopera un incendiu. Însa, aceasta procedura nu este întotdeauna suficienta deoarece poate sa nu fie prezent nimeni în zona unde s-a produs un incendiu sau nu exista posibilitatile ca aceasta sa semnalizeze evenimentul. Din acest motiv au fost dezvoltate o serie de detectoare automate de incendiu.

u  Senzorii automati monitorizeaza una sau mai multe caracteristici ale incendiului: detectoare termice care masoara caldura, detectoare de fum care sesizeaza prezenta aerosolilor specifici, detectoare de flacara care masoara optic prezenta focului deschis, detectoare de gaze care sesizeaza prezenta produsilor rezultati din ardere etc.

u  Selectarea corecta a acestor senzori, facuta functie de caracteristicile constructiei si a materialelor existente, poate asigura un sistem de înalta eficienta si functionalitate.


Detectarea incendiilor Butoane de alarmare


l  Detectarea manuala a incendiilor este cea mai veche forma de sesizare a unui incendiu.

l  Dispozitivele sunt extrem de simple (figura), de regula fiind formate dintr-un comutator. Ele au o eficienta maxima în situatia în care cladirea este locuita permanent; în caz contrar, un incendiu produs în afara orelor de program, nu poate fi detectat decât de senzorii automati.

Detectarea incendiilor Detectori


Detectoare termice l  Aceste detectoare au fost folosite începând cu anii 1800, multe dintre ele

fiind în productie si astazi. Ele detecteaza fie cresterea temperaturii în afara unui domeniu determinat (de regula 57°-74°C), fie prin masurarea vitezei anormale de crestere a temperaturii într-o perioada scurta de timp.

l  Un alt tip de astfel de senzor consta într-o pereche de cabluri izolate care, daca sunt expuse la temperaturi mari, fac scurtcircuit datorita topirii izolatiei.

l  Avantajele acestor senzori sunt date de fiabilitatea lor ridicata pretul redus si simplitatea întretinerii. Aceste detectoare nu se folosesc daca se intentioneaza identificarea unui incendiu în faza incipienta sau daca temperaturile normale în zona supravegheata depasesc valorile standard dintr-o încapere.



Detectoare de fum l  Aceste detectoare sesizeaza un incendiu functie de fumul generat în faza

incipienta. l  Exista doua variante principiale de senzori: cu ionizare sau fotoelectric. Ø  Unul dintre tipurile de detector de fum fotoelectric este detectorul cu

obturarea luminii. Acesta este format dintr-o sursa de lumina si un dispozitiv fotosensibil, cum ar fi o dioda.

Ø  Semnalul de iesire al elementului fotosensibil este afectat de particulele de fum care blocheazapartial fascicolul (figura). Schimbarea acestui semnal este sesizata de circuitul electronic al detectorului si, daca se depaseste un anumit prag, se genereaza un semnal de alarma.



l  Detectoarul de fum fotoelectric de tip focalizat opereaza pe principiul luminii difuzate.

l  Labirintul special absoarbe lumina emisa de rmitatorul IRprevenind reflexiile accidentale. La patrunderea particulelor în calea luminii, aceasta este reflectata catre elementul fotosensibil (figura), activând detectorul.



u  Detectoarul de fum fotoelectric de tip focalizat opereaza pe principiul luminii difuzate. O dioda LED lumineaza o arie care nu este “vazuta” de elementul fotosensibil, de obicei este o fotodioda (figura). La patrunderea particulelor în calea luminii, aceasta este reflectata catre elementul fotosensibil (figura), activând detectorul.


u  Detectoarele fotoelectrice, sunt mai potrivite pentru detectia focului cu ardere mocnita (uzual provenit din hârtie, materiale textile etc.) caracterizat de particule de combustie în plaja 0.3÷10.00 microni. Totusi, ambele tipuri de detector (fotoelectric si camera de ionizare) pot sesiza cele doua tipuri de foc, dar timpul de raspuns va fi variabil, în functie de tipul de foc.

u  Deoarece cladirile protejate contin o mare varietate de combustibili, este dificil de prevazut care tip de macroparticule vor aparea în eventualitatea unui incendiu.

u  De asemenea, lucrurile se complica si tinând cont de faptul ca pentru acelasi combustibil, diferite surse de aprindere pot avea efecte diferite. De exemplu, o tigara aprins aruncata pe o canapea sau pe un pat va produce, de obicei, un foc cu ardere mocnita. Totusi, daca tigara cade mai întâi pe un ziar aruncat pe canapea sau pat, focul rezultat va fi caracterizat mai mult de flacari decât de ardere mocnita.




u  Detectorul cu camera de ionizare consta în doua placi încarcate electric si o sursa radioactiva (Americiu 241) necesara pentru ionizarea aerului dintre placi (figura). Sursa radioactiva emite particule care intra în coliziune cu moleculele de aer dislocându-le electronii. O parte din moleculele de aer devin ioni pozitivi prin pierderea electronilor; o altaparte a moleculelor primeste electroni devenind ioni negativi. Se creeaza astfel un numar egal de ioni pozitivi si negativi. Ionii pozitivi sunt atrasi de placa negativa, iar cei negativi de placa pozitiva (figura). Acest fenomen genereaza un curent de ionizare, care poate fi masurat prin circuitul electronic conectat la cele doua placi.



u  Schimbarile în presiunea si umiditatea atmosferica pot afecta curentul de ionizare si pot crea un efect similar aceluia de patrundere a particulelor de combustie. Pentru compensarea efectelor nedorite generate de schimbarile de presiune si umiditate, a aparut camera de ionizare duala, care astazi se foloseste pe scara larga pentru detectoarele de fum.

u  Un detector cu camera duala foloseste doua camere de ionizare. Una dintre ele este camera de detectie care este deschisa catre aerul din exterior.

u  Exista o serie de probleme care pot afecta detectoarele cu camera duala de ionizare: praful, umiditatea excesiva (condensul), curentii de aer semnificativi, mici insecte care pot fi citite ca particule de combustie de catre circuitul electronic al detectorului.

u  UTILIZARE: u  Caracteristicile detectoarelor cu ionizare le fac mai potrivite pentru detectia focului

cu flacara (uzual provenit din materiale foarte inflamabile) caracterizat de particule de combustie în plaja 0.01÷0.03 microni.

u  Detectoarele fotoelectrice, sunt mai potrivite pentru detectia focului cu ardere mocnita (uzual provenit din hârtie, materiale textile etc.) caracterizat de particule de combustie în plaja 0.3÷10.00 microni



Detectoare de flacara. l  Aceste detectoare opereaza într-o gama de frecvente, de la infrarosu la ultraviolet

(400÷770 nm), frecvente caracteristice unui incendiu cu foc deschis. l  Aceste detectoare sunt foarte sigure în functionare în medii dificile de lucru, acolo

unde alti senzori pot fi cauza declansarii unor alarme false numeroase. l  Un dezavantaj al acestor detectoare este pretul ridicat si întretinerea laborioasa.

Spre deosebire de detectoarele de fum sau termice, pentru a sesiza incendiul, acestea trebuie sa priveasca direct spre sursa de foc.

Detectarea incendiilor Detectori liniari

Detectorul liniar de fum utilizează un fascicul de raze infrarosii de-a lungul unei încăperi, pentru a detecta particulele de fum rezultate în urma unui incendiu. Exista doua tipuri de detectoare liniare: u  Cu emiţător şi receptor (emiţător şi receptor). u  Cu reflecţie (emiţător şi reflector) caz in care emiţătorul este şi receptor. Acest tip de detector poate suplini anumite dificultăţi care apar la montarea şi exploatarea altor tipuri de detectoare si pot acoperi o arie foarte mare, care ar necesita un număr foarte mare de detectoare punctuale. Detectoarele liniare de fum au o rază de acţiune de maxim 100m la o distanţă între detectoare de 18m.


Instalaţii de detectare a fumului prin aspiraţie

Tipurile de detectoare utilizate în aceste sisteme pot fi: l  Cu dispersia luminii l  Cu cameră Wilson l  Cu numărarea particulelor

Variante de proiectare a sistemului: l  Sistemul este proiectat să funcţioneze împreună cu sistemul de

ventilaţie şi devine ineficient în momentul opririi acestuia. Marele avantaj al acestui sistem este detectarea primilor produşi de ardere, care datorită temperaturii scăzute nu se ridică spre tavan.

l  Sistemul este proiectat cu orificii pe tavan, acoperiş sau pereţii laterali utilizând aceleaşi principii ca şi pentru detectorii punctuali.


Detectarea si stingerea incendiilor Detectori


Alte tipuri de detectoare l  camerele de termoviziune, folosite în medii industriale pentru

detectia la distanta a temperaturilor ridicate produse de un incendiu;

l  detectoarele de fum cu camera cu ceata (eliminându-se sursa radioactiva de Americiu 241);

l  detectoarele de gaze rezultate ale procesului de combustie sau care pot provoca un incendiu;

l  detectoare de substante chimice, care sesizeaza prezenta în atmosfera a bioxidului de carbon, a gazelor naturale, butanului, vaporilor de diverse produse petroliere, acidului clorhidric (rezultat în urma arderii izolatiei din policlorura de vinil a cablurilor electrice).

The image cannot be displayed. Your computer may not have enough memory to open the image, or the image may have been corrupted. Restart your computer, and then open the file again. If the red x still appears, you may have to delete the image and then insert it again.

Caracteristicile de detectie ale detectoarelor de incendiu in functie de tipul incendiu (foc)

Invisibil

Numai caldura

Deschis

Fara caldura

Fum

Temperatura

Sens

ibili

tate

a re

lativ

a de

det

ectie

EN54 teste la foc

TF 6 TF 5 TF 4 TF 3 TF 2

The

.......... TF 1

Intunecat

OP

FDLO

FDF

OH

HI

The image cannot be displayed. Your computer may not have enough





Detectarea incendiilor Centrale

Centrale conventionale de incendiu : l  Este un echipament specializat in supravegherea semnalelor de

stare venite de la detectorii de fum sau temperatura si de la butoanele de avertizare manuala a incendiului si in raportarea schimbarilor de stare. Detectorii sunt conectati la intrarile centralei, definite ca “zone”, corelat cu zonarea obiectivului. Alegerea centralei de incendiu conventionale se face in functie de facilitatile oferite si de numarul de zone.


Siemens FC2004

Centrală convenţională de incendiu cu microprocesor pentru aplicatii mici

l  4 linii conventionale l  2 ieşiri de alarmă 30V / 1 A l  2 ieşiri de alarmă supravegheate 30V / 1 A l  3 intrari l  7 iesiri auxiliare 24VDC /40mA l  consum în stand-by 90mA l  Se poate utiliza o gama larga de detectoare conventionale (maxim 32 detectoare de

fum pe fiecare zonă) l  operare de la panoul frontal

Sursa: www.siemens.ro


Detectarea incendiilor Centrale

Centrale adresabile de incendiu : l  Are acelasi rol ca centrala conventionala, diferenta principala fiind

modalitatea de conectare a detectorilor la centrala. Fiecare detector are o adresa, mai multi detectori se conecteaza pe o bucla. Avantajul consta in usurinta cablarii si identificarea usoara a alarmelor. Centralele adresabile sunt dotate cu facilitati suplimentare, ca de exemplu: in fiecare moment poate fi cunoscuta concentratia de particule din atmosfera din dreptul unui detector.


RESITA 213

Siemens FC724

Centrala de detectie incendiu adresabila

l  4 bucle l  126 adrese pe bucla, 16 zone de alarmare l  protocol Siemens l  display LCD, 4x40 caractere l  memorie de evenimente l  2 ieşiri de alarmă 30V / 1 A l  2 ieşiri de alarmă supravegheate 30V / 1 A l  4 intrari l  8 iesiri auxiliare 24VDC /40mA l  1 conexiune Eternet l  conectabila in retea de 16 centrale l  se programeaza direct sau prin PC l  include sursa 150W (Siemens srl)

Sursa: www.siemens.ro


Detectarea incendiilor

Repetoare si emulatoare l  Repeta informatii si comenzi transmise de centrala de incendiu. In

acest fel pot fi vizualizate informatii de la sistemul de incendiu din diverse puncte ale obiectivului sau pot fi executate comenzi asupra sistemului de incendiu.

Sursa: www.safe-electronics.ro


Module adresabile

l  Se folosesc ca interfata intre centralele adresabile si detectorii conventionali. Prin intermediul lor pot fi conectati la o centrala adresabila fie detectori conventionali de fum, de temperatura, de flacara, fie alte tipuri de detectori: de gaz, de CO, de inundatie.



Izolatoare de bucla pentru sisteme adresabile

l  Pe buclele inchise in sistemele adresabile se recomanda intercalarea unui izolator la cel putin 32 de detectori. Un scurtcircuit pe bucla va afecta astfel doar o parte din detectori, ceilalti raminind functionali.



Dispozitive de testare si service

l  Pentru majoritatea detectorilor se utilizeaza o gama larga de dispozitive de testare periodica in conformitate cu normele de intretinere ale echipamentelor specificate de producator.


Dezbatere


l  60 minute

Sisteme/instalatii de stingere a incendiilor

solutii tehnologice



Apa

Spuma

CO2, N2, Ar

HFC 227

Novec 1230

Pulbere

Clasele de incendiu si efectele stingerii

Efectul de racire Evaporarea apei absoarbe

considerabil caldura din foc.

Picaturi de apa mici,

efect de racire mare.

Efect de sufocare Daca nivelul de oxigen in aer

Scade sub 2/3 din normal,

focul este sufocat.

Efect Chimic / Fizic Destrugerea molec. HFC 227 / Novec 1230 / Pulbere reduce oxigenul din flacara. (reducere temperatura)

Efectele stingerii

Focuri deschise (lemn, textile, hirtie etc) A

Focuri cu flacara (lichide sau materiale inflamabile) B

Focuri ale gazelor combustibile C

Focuri metale combustibile (magnesiu etc) D

Focuri in instalatii electrice E

Clase de incendiu

Conceptul de Protectie pentru bunuri cu valori mari

Detectie Automata Alarmare

Stingere Automata

timp

Conceptul Siemens pentru protectie

Sistemele de stingere cu gaze au ca cerinta stingerea unui foc in faza incipienta pentru a limita pagubele sau costurile de inchidere ala obiecivului! → Deversarea rapida a stingerii cu gaz este esentiala!

Apa - agent de stingere

l  Omul este si in cazul producerii unui incendiu principalul factor de interventie.

l  O protectie cu grad mare o vor asigura sistemele automate de stingere cu conditia ca acestea sa fie bine proiectate, instalate si intretinute corespunzator.

l  APA este agentul de stingere ideal pentru majoritatea incendiilor. l  Flacara si sursa de foc sunt stropite cu apa de catre sprinkle-re

racind procesul de combustie si prevenind aprinderea altor combustibili.

l  ATENTIE! Eficienta sprinklere-lor este atinsa doar daca acestea sunt declansate in faza initiala a incendiului.


Sprinklere automate

AVANTAJE: l  Identificarea si controlul rapid si imediat al unui incendiu in faza

de dezvoltare chiar daca in cladire nu se gaseste personal. l  Alarmarea imediata in paralel cu sistemul de protectie la incendiu. l  Reducerea semnificativa a pierderilor datorita interventiei in faza

incipienta. l  Este posibila reducerea si/sau eliminarea intreventiei echipelor de

pompieri crescand siguranta. l  Simplificarea proiectarii cladirii deoarece traseele de evacuare

sunt mai putin restrictive in conditiile in care incendiul este controlat in faza incipienta.


Sistem de stingere automata


l  Componenta unui sisteme de stingere automata: sursa de apa care alimenteaza printr-o retea de conducte sprinklerele.

l  Activarea sistemului se poate face fie de catre sistemul de detectie a incendiilor care actioneaza o electrovalva pentru a permite apei sa ajunga la sprinklere sau se poate face chiar de catre sprinklere care sunt dotate cu un mecanism cu bimetal ce permite trecerea apei daca temperatura depaseste 57°C.

l  La instalarea sistemului de conducte trebuie tinut cont de locurile de dispunere a sprinklerelor care, in general, pot asigura controlul asupra unui incendiu incipient pe o suprafata de 15-20mp.

l  In situatia in care incendiul poate fi provocat si/sau alimentat de substante foarte inflamabile, densitatea sprinklerelor trebuie sa creasca in mod corespunzator.

Sistem de stingere automata - schema


Sprinklere - cerinte

Functionarea corecta si optima a sprinklerelor este asigurata de sursa de alimentare cu apa. Acestea sunt cateva din cerintele impuse alimentarii cu apa a sprinklerelor: l  Sursa de apa trebuie sa fie disponibila permanent. l  Apa trebuie sa aiba un debit si o presiune conform necesitatilor

sprinklerelor. l  Sursa de apa trebuie sa aiba volumul necesar pentru a asigura

cantitatea necesara pe durata estimata a functionarii sprinklerelor.


Sprinklere – tipuri:

l  Valoarea patrimoniului protejat este cea care determina alegerea variantei constructive a sprinklerelor.

l  Se utilizeaza sprinklerele rapide care intra in actiune in cateva secunde de la declansarea unui incendiu, sprinklerele on-off, care intra in actiune doar daca sunt indeplinite conditiile stricte de declansare si sprinklerele cu ceata.

l  Sprinklere cu ceata sunt mai noi ca tehnologie si actioneaza prin imprastierea unei particule foarte fine de apa aducand o serie de avantaje: scaderea cantitatii de apa cu valori de pana la 25%, cresterea eficientei stingerii incendiului deoarece produc o inabusire a acestuia iar distrugerea bunurilor de catre apa este mult mai redusa.

l  Pretul ridicat al acestora si o instalare mai complicata datorata presiunii foarte ridicate ce trebuie sa existe in conductele de alimentare ar constitui principalelel dezavantaje.


Alte sisteme de stingere

l  Au mai fost dezvoltate o serie de sisteme de stingere a incendiilor pe baza de gaze ignifuge formate ditr-un rezervor cu gaz sub presiune (Halon 1301, azot, bioxid de carbon etc.), o retea de conducte si guri de evacuare.

l  Sistemele cu gaz se utilizeaza in locuri unde folosirea apei este interzisa (centrale electrice, muzee, uzine chimice etc.) sau acolo unde folosirea apei este dificila.

l  Extinderea acestora sisteme este limitata de pretul mare, de poluarea provocata de unele tipuri de gaze de stingere precum si de instalarea si intretinerea dificila si costisitoare.


Protectie la incendiu in ansamblu

Supraveghere exhaustare aer

Supraveghere si stingere in echipament

Supraveghere conducta aer conditionat Supraveghere

echipament

Supraveghere pardoseala falsa

Supraveghere incinta cu detectoare punctuale

Activarea unui sistem de stingere

Alarma

Al.

Actionare electrica

Actionare manuala

Centrala

Detectie de incendiu

manual automatic

Indicator deversare agent

Supraveghere presiune cilindru

Instalatie de stingere cu gaz


HFC227EA

l  HFC-227ea este un agent de stingere chimic definit prin urmatoarea compozitie: CF1301CHFCF3

l  Agentul de stingere HFC-227ea stinge incendiul prin intreruprea reactiilor chimice care sustin focul. De asemenea are capacitatea de absorbtie a caldurii, reducand temperatura ce favorizeaza intretinerea focului.

l  La deversarea agentului de stingere se urmareste obtinerea unei concentratii de 8,5% (conform ISO). La aceasta concentratie se asigura deplina siguranta a personalului si integritatea bunurilor din incinta protejata.

l  La o concentratie de 10.5 %, expunerea personalului mai putin de 5 minute nu produce riscul cresterii nivelului de HFC-227ea in sange, risc asociat cu sensibilitate cardiaca crescuta.

l  Dupa deversare se mentine concentratia de HFC-227ea in incinta circa 15-20 minute, dupa care se procedeaza la extragerea gazului si aerisirea incintei prin ventilarea mecanica.

l  Deoarece gazul HFC227EA este derivat din gaze ce se gasesc in mod uzual in atmosfera, nu are nici un impact asupra stratului de ozon, nu contribuie la incalzirea globala si nu produce compusi chimici remanenti in atmosfera, nepunand astfel probleme de toxicitate asociate cu derivatii de tip Halon.


FM 200 (heptafluoretan)

l  FM 200 este foarte eficient in stingerea incendiilor de clasa A,B si C detectand si stingand incendiul in 10 secunde fiind ideal in protejarea bunurilor de importanta deosebita cum ar fi, de exemplu, sistemele informatice sau bunurile dintr-un seif (camera de valori) realizand stingerea prin racirea focarului.

l  FM 200 este sigur pentru oameni, echipamente si mediu acesta nedistru-gand stratul de ozon, compusul sau fiind utilizat si in industria farmaceutica.

l  Nu se produc materiale reziduale si nici nu se distrug bunurile din zona de actiune.

l  Spatiul de depozitare pentru butelii este minim gazul ramanand neschimbat zeci de ani.


Inergen

l  INERGEN – un gaz ce contine un amestec de nitrogen – argon – dioxid de carbon realizan stingerea incendiului prin reducerea oxigenului cu pana la 15%.

l  Gazul se utilizeaza pentru protectia sistemelor electronice si electrice (centrele de calcul, camere de control, dispecerate etc.) fiind sigur pentru oameni si mediu.

l  La descarcarea gazului nu se produce ceata iar zonele de iesire raman vizibile.

l  Spre deosebire de FM 200 necesita inspectii anuale fiin stocat in cilindrii in apropiere de zona protejata.

l  Gazul este descarcat prin duze dotate cu deflectori pentru a reduce turbulentele ce pot aparea.


Halon

l  Sistemele bazate pe halon, desi foarte eficiente, datorita efectelor negative asupra stratului de ozon, au fost inlocuite de cele pe baza de gaz ecologic (FM 200).

l  Sistemele se instalau, in special, in camerele cu tehnica de calcul fiind usor de instalat.


Efecte Mediu / Toxice Agent de stingere

ODP Ozone

depletion potential

GWP Global

warming potential

ALT Atmospheric

Life time

NOAEL No Adverse Effect Level

LOAEL Low Adverse Effect Level

CO2 0 1 200 ani > 5%

Nitrogen 0 - - < 10% O2

Argon 0 - - < 10% O2

Inergen 0 - - < 10% O2

Argonite 0 - - < 10% O2

HFC 227ea 0 2050 32 ani 9 % 10.5%

Novec 1230 0 1 5 days 10 %

V. SISTEME ELECTRONICE DE SECURITATE – proiecte studii de caz

§  Sisteme de detectie si alarmare efractie, supraveghere video, control/admitere acces, paza perimetrala.

§  Sisteme/instalatii de semnalizare, alarmare si alertare in caz de incendiu.

§  Sisteme/instalatii de stingere a incendilor.


VI. SISTEME DE SECURITATE FIZICA

l  Definim conceptul de “securitate fizica” ca ansamblul de masuri fizice menit sa protejeze personalul, sa previna accesul neautorizat la echipamente, instalatii materiale si documente, precum si pentru a proteja impotriva actiunilor de spionaj, sabotaj, distrugeri si/sau furturi.

l  Societatea moderna se confrunta permanent cu noi provocari noi si complexe de securitate.

l  Reducerea fortei de munca, in special a personalului implicat direct in activitati de paza, reprezinta, de asemenea, noi provocari pentru industria de securitate privata care trebuie sa gaseasca solutii eficiente de protectie a vietii persoanelor si a bunurilor acestora.

l  Beneficiarii trebuiesc constientizati de acest lucru si facuti sa inteleaga importanta activitatii de proiectare a unui sistem complex de securitate.


Bariere pentru vehicole

l  Sunt utilizate doua tipuri de bariere pentru a opri autovehiculele si a proteja perimetrul.

l  Tipul de bariera utilizat pentru a opri un vehicol in miscare difera de cel folosit pentru un vehicol stationar unde se presupune ca scopul agresorului este de a parca fara a fi observat.

l  Barierele de perimetru se amplaseaza pe intreg perimetrul de protejat si orice incercare de strapungere a acestora ar putea fi detectata acesta avand rolul principal de a opri orice vehicol in miscare.

l  Barierele active sunt amplasate la deschiderile din perimetru pentru a asigura intrarile si iesirile. Acestea trebuie sa poata fi ridicate, ingropate sau date la o parte.


Bariere de perimetru


Bariere active


Controlul vitezei

l  Este important sa controlezi viteza unui vehicol care se apropie de o bariera, mai ales atunci cand exista posibilitatea unui atac.

l  Cel mai bun mod de a limita viteza unui vehicol este a plasa si/sau de a mentine obstacole pe caile potentiale de atac.


Elemente ale constructiei (obiectivului)

l  Proiectantii cladirii pot selecta elementele de constructie necesare pentru a proteja bunurile impotriva multiplelor posibile amenintari (furturi, explozivi, dezastre naturale etc.

l  Facem referire la pereti, acoperis, usi si ferestre.


Bariere

l  Barierele ofera beneficii importante creand un factor de descurajare psihologica pentru orice intentie de intrare neautorizata.

l  Ele pot intarzia sau chiar impiedica trecerea prin ele avand un impact direct asupra posturilor de paza necesare si a tehnicii de securitate electronica utilizata.

l  Nu putem concepe bariere chiar pentru toate situatiile, uneori costurile realizarii acestora, ata cele directe cat si cele colaterale nefiind justificate.

Ar trebui sa concepem bariere, in special pentru: •  Controlul persoanelor si al vehicolelor. •  Puncte de control pentru admitere/control acces. •  Delimitarea unor zone tampon pentru anumite perimetre clasificate. •  Intarzierea tentativelor de intrare fortata. •  Protejarea bunurilor.


Garduri

l  Tipul de gard utilizat pentru protectia unui obiectiv depinde de posibilele amenintari si de gradul de permanenta al acestora, ele putand fi ridicate si pentru alte utilizari in afara de a impiedeca accesul persoanelor.

l  Gardurile pot avea rolul de a impiedica observarea sau pot servi chiar ca mijloace de protectie la incercari de detonare explozivi.

l  Trebuie sa recunoastem ca gardurile au o eficienta foarte mica atunci cand vine vorba de agresori motivati dar pot actiona ca un bun mijloc psihologic de descurajare.


Iluminatul de securitate

l  Iluminatul de securitate nu trebuie utilizat doar ca factor de descurajare psihologica ci si in situatia cand se impune ca perimetrul obiectivului sa fie sub observatie continua si/sau periodica.

l  Solutia iluminatului de securitate este, relativ, ieftina si atunci cand este utilizata reduce personalul de securitate si imbunatateste protectia prin reducerea avantajelor de mascare si a surprizei pentru un intrus.

l  In zonele de interior în care operaţiunile sunt efectuate de noapte, iluminatul de securitate facilitează detectarea persoanelor neautorizate care se apropie sau incearca sa patrunda in interiorul zonei.

l  Va trebui sa existe o sursa auxiliara de energie pentru a contracara sabotajul sau pentru a putea actiona in cazul unui incendiu.

l  In cazul in care nu exista o automatizare pentru comutarea automata, procedurile de securitate trebuie sa desemneze responsabilitati clare pentru comutarea manuala la sursa auxiliara.


Planificarea iluminatului de securitate

In planificarea iluminatului de securitate, va trebui sa avem in vedere urmatoarele: l  Costurile corpurilor de iluminat, atat cele de achizitie cat si cele de

intretinere, prcum si alte costuri cu echipamentele necesare acestor operatiuni (scari, materiale de curatat, etc.).

l  Asigurarea unui sistem auxiliar de alimentare electrica, in situatia aparitiei unei pene de curent (provocata sau accidentala). Orice perioada fara iluminat de securitate intr-o zona critica este inacceptabila.

l  Proceduri clare pentru inlocuirea lampilor arse. l  Proiectarea sistemului de iluminat pentru a sprijini subsistemul TVCI si

actiunea fortelor de interventie. l  Cerintele de iluminat pentru vecinii obiectivului (specificul si cerintele

acestora trebuiesc respectate) precum si pentru zonele care cer iluminat permanent (parcari, etc.).


Principii ale iluminatului de securitate

Iluminatul de securitate permite personalului de paza si interventie sa observe activitatile din perimetrul asigurat minimalizand, in acelasi timp, prezenta lor. Un iluminat deadecvat si ineficient nu va descuraja intrarile neautorizate ci va crea premisele pentru acest lucru. Doar utilizat cu alte masuri de securitate, acesta isi va dovedi eficenta si enumeram cateva principii care ar trebui urmate: l  Un iluminat optim de securitate se realizeaza, in principal pe perimetrele asigurate

atat de personalul de paza si interventie cat si de mijloacele electronice/mecanice (bariere, TVCI, senzori de miscare etc.). Scopul este ca fortele de securitate sa poata vedea cat mai clar si sa poata identifica un intrus in timp util, nivelul mai ridicat de iluminare imbunatatind semnificativ acest lucru.

l  Nivelul contratului de luminozitate inre un intrus si fundal ar trebui sa fie luat in calcul atunci cand se planifica iluminatul de securitate. Un fundal intunecat, generat de vopsele intunecate sau murdarie, va avea nevoie de mai multa lumina pentru ca observatorul sa poata distinge intrusul din contrastele rezultate.

l  Observatorul vede, in primul rand, doar o silueta, atunci cand intrusul este mai intunecat decat fundalul iar prin utilizarea unor fasii de lumina si/sau vopsirea peretilor in dungi poate expune intrusul chiar daca este imbracat cu haine de culoare inchisa.


Tipuri de iluminat de securitate

l  In practica se utilizeaza patru tipuri de unitati de iluminat de securitate: iluminatul continuu, iluminatul pasiv, iluminatul mobil si iluminatul de urgenta.

l  Sisteme de iluminat continuu – cel mai comun tip de iluminat de securitate consta intr-o serie de lumini fixe dispuse, de regula continuu cu particularitatea ca si aici avem doua metode distincte: iluminarea proiectata si iluminarea controlata.

l  Iluminarea proiectata va fi utilizata atunci cand lumina generata de lampi nu va fi deranjanta si nici nu va interfera cu alte operatiuni fiind un factor puternic de descurajare pentru ca face dificila vederea in interiorul zonei protejate. Echipele de paza si interventie vor fi protejate deoarece acestea nu stau, de regula, in raza de lumina.

l  Iluminarea controlata este eficienta atunci cand limiteaza latimea luminata in afara perimetrului, latimea benzii benzii de iluminat fiind controlata si ajustata pentru a respecta anumite cerinte speciale.


Tipuri de iluminat de securitate

l  Iluminatul pasiv este similar cu iluminatul continuu dar are ca particularitate, faptul ca corpurile de iluminat nu sunt aprinse continuu ci fie in mod automat, fie manual atunci cand sunt detectate activitati suspecte.

l  Iluminatul mobil este compus din proiectoare actionate manual atunci cand aces lucru este necesar fiind utilizat de catre echipele de paza si interventie si/sau pentru a suplimenta iluminatul continuu sau pasiv.

l  Iluminatul de urgenta poate suplimenta sau inclocui oricare din sistemele anterioare fiind limitat la situatiile de urgenta generate de pene de curent ce fac inoperabil sistemul normal de alimentare. Acesta depinde de o sursa uxiliara de energie (generatoare si/sau baterii).


Incuietori mecanice

l  Incuietorile cu chei sunt cele mai accesibile si mai utilizate sisteme de securitate in protejarea bunurilor si valorilor.

l  Toate incaperile si spatiile protejate sunt, de regula, blocate atunci cand nu sunt utilizate cu diverse dispozitive mecanice (incuietori mecanice si/sau electronice, lacate etc.) dar oricat de sofisticate si de scumpe ar fi acestea nu pot fi considerate decat ca dispozitive de intarziere.

l  Chiar daca unele dispozitive au o protectie ridicata si necesita un timp considerabil de spargere nici unul nu rezista la actiunile in forta efectuate cu ustensile corespunzatoare.

l  Exista metode eficiente de deschidere a majoritatii incuietorilor utilizate de infractori si nu numai, cum ar fi Lock Bumping pentru care exista chiar o campanie internationala de informare.

( http://www.lockbumping.org/ )


Lock Bumping


VII. RISC SI ANALIZA DE RISC


STANDARDE:

l  ISO 31000/2009 - Managementul riscului - Principii generale,

l  ISO - Ghid 73/2009 - Managementul riscului - Vocabular,

l  CEI 31010/2009 -Managementul riscului - Metode de evaluare a riscului.


ORDINE:

l  Ordinul Ministerului de Interne si Reformei Administrative nr. 663/2008 pentru modificarea si completarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu, aprobata prin Ordinul ministrului internelor si reformei administrative nr. 210/2007, a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 822 din 08.12.2008.

l  Ordin nr. 711 IG /02.03.2009 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu.


GHIDURI APROBATE PRIN ORDINE:

Ordine ale ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei: l  Ghid de evaluare a riscului de incendiu si a sigurantei

la foc la sali aglomerate - indicativ GT-030-01. l  Ghid de evaluare a riscului de incendiu si a sigurantei

la foc pentru cladiri din domeniul sanatatii - indicativ GT-049-02.

l  Ghid de evaluare a riscului de incendiu si a sigurantei la foc pentru camine de batrani si persoane cu handicap - indicativ GT-050-02.


MANAGEMENTUL RISCURILOR


Riscul este o proprietate inerenta a oricarei schimbari si in mod special a proiectelor. Managementul riscurilor este procesul de gestionare a incertitudinii care exista intotdeauna in activitatile proiectului si ne indica modul de a micsora sau, chiar de a evita “probleme” a caror remediere ne poate costa imens. Abilitatea noastra trebuie sa constea in identiJicarea zonelor cu riscuri ridicate dintr-‐un anumit proiect si aplicarea unor niveluri corespunzatoare de monitorizare si control. Pot exista circumstante sau evenimente externe care trebuie sa nu aiba loc pentru ca proiectul sa se poata incheia cu succes. Daca probabilitatea de aparitie a unui astfel de eveniment este mare, el trebuie considerat presupunere (in contrast cu deJinitia unei presupuneri). IdentiJicarea unei situatii ca risc potential ii creste vizibilitatea si permite punerea in aplicare a unui Plan pentru Managementul Riscurilor.



Dupa identiJicarea activitatilor, resurselor si Jinantarilor necesare pentru Jinalizarea proiectului este timpul sa identiJicam nivelul de risc al proiectului. “Planul de risc” identiJica si prevede riscurile proiectului printr-‐o suita de actiuni menite sa atenueze sau chiar sa elimine riscurile. Pentru inceput va trebui sa identiJicati toate riscurile potentiale ce pot inJluenta proiectul dupa care pentru Jiecare risc evaluatii probabilitatea de a inJluenta proiectul. Dupa ce realizati o prioritizare a riscurilor creati un set de actiuni preventive, discutatile cu echipa de proiect si prezentatile stakeholderilor.



Managementul riscului este procesul de:

1.  Identificare a riscurilor

2.  Analiză calitativă a riscurilor

3.  Analiză cantitativă a riscurilor

4.  Răspunsul la risc

5.  Monitorizarea riscurilor cunoscute şi identiJicarea de noi riscuri

Definitie


Riscul înseamnă posibilitatea de producere a unui eveniment nedorit, fapt ce ar duce la consecinţe negative. l  Numim risc nesiguranţa asociată oricărui rezultat. Nesiguranţa se

poate referi la probabilitatea de apariţie a unui eveniment sau la inJluenţa, la efectul unui eveniment în cazul în care acesta se produce.

l  Riscul apare atunci când: l  un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur; l  efectul unui eveniment este cunoscut, dar apariţia evenimentului

este nesigură; l  atât evenimentul cât şi efectul acestuia sunt incerte.

Caracteristicile riscurilor


Un eveniment concret ce se poate produce în viitor l  Probabilitatea de apariţie l  Consecinţa producerii (impact + sau -‐)

Riscul este aproape întotdeauna asociat unei ameninţări; cu toate acestea, există “riscuri pozitive”, care pot Ji văzute ca o oportunităţi Riscul nu este o problemă…o problemă este un risc care s-‐a materializat

Presupuneri


Presupunere (Assumption) – Pot exista circumstante sau evenimente externe care trebuie sa aiba loc pentru ca proiectul sa se poata incheia cu succes. Daca probabilitatea de aparitie a unui astfel de eveniment este mare, el trebuie considerat presupunere (in contrast cu deJinitia riscului). Daca un eveniment se aJla sub controlul echipei de proiect, cum este de exemplu terminarea testarii pina la o anumita data, acesta nu este o presupunere (face parte din abordarea proiectului). Daca un eveniment are sanse 100% sa se intimple, nu este o presupunere, deoarece nu sunt implicate o “probabilitate” sau un risc (este doar o realitate, un fapt). Exemple de presupuneri pot Ji “Bugetul si resursele vor Ji disponibile atunci cind va Ji nevoie” sau “Noua versiune de software va Ji disponibila pentru utilizare pina la inceperea Fazei de Constructie”.

Glosarul Termenilor “TenStep”

Riscuri / presupuneri


q  Evenimente şi condiţii care ar stânjeni proiectul şi pentru care există o probabilitate ridicată să se întâmple

q  Evenimente sau condiţii care trebuie să se petreacă şi pentru care există o probabilitate ridicată să nu se întâmple

q  În afara controlului echipei de proiect

q  “Arta” în managementului riscurilor constă în rezolvarea eventualelor probleme înainte ca acestea să se petreacă!

q  Managementul Riscurilor constituie o c o m p e t e n ţ ă n e c e s a r ă î n managementul proiectelor

q  Evenimente sau condiţii care trebuie să se întâmple şi pentru care există o mare probabilitate să se petreacă

q  Evenimente sau condiţii care vor stânjeni proiectul şi pentru care există o mică probabilitate să se petreacă

q  În afara controlului echipei de proiect

q  Un risc de nivel scăzut

Riscuri Vs Pericole

ATENTIE! Riscul nu trebuie confundat cu pericolul. l  Aproape orice poate fi un pericol (o arma incarcata, o sticla de

benzina, o gramada de carpe imbibate cu ulei sau un depozit de produse inflamabile). Rezultatul final fiind o pierdere totala sau partiala a valorii.

l  Riscurile sunt, in general, clasificate ca “speculative” (diferenta dintre pierdere si castig – ex. jocul la bursa) si “risc pur” (pierderea totala sau partiala a valorii, de regula, asigurata).


Analiza calitativa a riscurilor


§  Metode de determinare a priorităţii riscurilor pentru a hotarî care trebuie rezolvat mai întâi.

§  “Calitativ” denotă subiectivismul. §  Evaluarea Jiecărui eveniment de risc pe baza impactului şi a probabilităţii.

§  Evaluarea calităţii informaţiei deţinute.

Analiza calitativa a riscurilor


Probabilitate Impact

Scăzută Medie Mare

Scazut Ignoră Ignoră

Ignoră

Mediu Ignoră

Fii precaut Răspunde

Mare Fii precaut Răspunde Răspunde

Analiza cantitativa a riscurilor


Analiza cantitativă a riscului:

l  Foloseşte tehnici mai soJisticate pentru a ajunge la o analiză mai obiectivă a riscului.

l  Permite riscurilor generale să Jie cuantiJicate în termeni de: cost, durată şi efort.

l  Ajută la identiJicarea targeturilor de durată şi buget pe baza riscurilor.

Raspunsul la risc


l  Riscurile majore – se crează un plan pentru a a răspunde la risc.

l  Riscurile de nivel mediu – se determină dacă impactul este suficient de sever ca sa merite elaborarea unui plan de răspuns.

l  Riscurile de nivel scăzut – se verifică dacă trebuie listate ca ipoteze.

Se mută activităţile asociate cu planurile de răspuns la risc în planul proiectului.

Strategii de raspuns la risc

1.  Ignorarea

2.  Monitorizarea riscului

3.  Evitarea riscului

4.  Transferul riscului

5.  Diminuarea riscului

Se pune în balanţă costul răspunsului la risc şi consecinţele lui.


ANALIZA DE RISC IN SECURITATE


STANDARDELE EUROPENE Echipamentele si sistemele de securitate sunt incadrate in 4 clase: l  Gradul 1 - risc scăzut l  Gradul 2 - risc mediu l  Gradul 3 - risc mediu spre ridicat l  Gradul 4 - risc ridicat

Termeni uzuali:

§  Risc – Ameninţate care poate să exploateze eventualele slăbiciuni ale sistemului. Combinatia intre probabilitatea unui eveniment si consecintele sal.

§  Ameninţare – Cauză potenţială a unui impact nedorit asupra unui sistem sau a unei organizaţii. Un eveniment nedorit (intenţionat sau accidental) care poate produce daune bunurilor organizatiei.

§  Evaluarea riscurilor – Procesul complex prin care riscurile sunt identificate şi impactul acestor riscuri este determinat.

§  Managementul riscurilor – Procesul de determinare a unui nivel acceptabil de risc, evaluarea nivelului curent de risc, urmărea paşilor pentru reducerea riscului la un nivel acceptabil şi menţinerea acelui nivel de risc.

§  Analiza cost–beneficiu – Estimare şi o comparaţie a valorii relative şi a costului asociate cu fiecare control propus. Criteriu de eficienţă folosit pentru alegerea controlului ce va fi implementat.

l 


Ciclul de management al riscului

Evaluarea riscului – Identificarea şi clasificarea riscurilor care pot să afecteze afacerea. Coordonarea procesului decizional– Identificarea şi evaluarea măsurilor şi a soluţiilor de control ţinând cont de raportul cost-beneficii. Implementarea controalelor – Implementarea şi rularea de măsuri de control menite să reducă sau să elimine riscurile. Măsurarea eficacităţii programului – Analiza eficacităţii măsurilor de control adoptate şi verificarea dacă controalele aplicate asigură gradul de protecţie stabilit.

( Microsoft )


Nivelul de efort


Culegere date

Analiză sumară

a riscului

Analiză detaliată a riscului

Procesul decizional

Implementare controale

Rulare controale

Faze ale procesului

Nivel efort

Curba de efort

Nivelurile de management al riscului de securitate

276

NIvel Status Descriere 0 Inexistent Firma nu are politica de securitate documentată

1 Ad-hoc Firma este conştientă de risc. Eforturile de management al riscului sunt făcute în grabă şi haotic. Politicile şi procesele nu sunt bine documentate.

2 Repetabil Firma are cunoştinţe despre managementul riscului. Nu există o instruire formală sau o comunicare în ce priveşte managementul de risc, responsabilitatea fiind lăsată la latitudinea angajatului.

3 Definit Firma adoptă o decizie formală de implementare a managementului de risc. Sunt definite clar obiectivele şi modalităţile de măsurare a rezultatelor. Angajaţii sunt instruiţi formal la un nivel de bază.

4 Controlat Managementul riscului este bine înţeles în toate compartimentele şi nivelurile firmei. Există proceduri bine definite de control şi reducere a riscului. O mare parte din procesele de evaluare a riscului, de identificare a controalelor, de analiză costuri-beneficii sunt neautomatizare (manuale).

5 Optimizat Procesul de management al riscului este bine înţeles şi automatizat prin instrumente specifice dezvoltate în cadrul firmei sau achiziţionate de la firme specializate în domeniu. Sunt identificate sursele de risc şi sunt luate măsuri de limitare a efectelor acestora. Angajaţii sunt instruiţi diferenţial. Se lucrează la optimizare procese.

Intrebari:


1. Politicile de asigurare a securităţii informaţiilor, bunurilor si persoanelor sunt clare, concise, bine documentate şi complete.

0…5 ✔

2. Toate posturile care au responsabilităţi privind securitatea informaţiilor, bunurilor si persoanelor au proceduri clare şi sunt bine inţelese rolurile si responsabilităţile lor.

0…5 ✔

3. Politicile şi procedurile de securizare a accesului colaboratorilor in perimetrul companiei, precum si la datele acesteia sunt bine documentate.

0…5 ✔

4. Există un inventar al bunurilor materiale ale companiei exact şi actualizat, precum şi cu dislocarea acestora.

0…5 ✔

5. Sistemele de control existente sunt adecvate şi funcţionează la parametri adecvati pentru a proteja informatiile, bunurile si persoanele.

0…5 ✔

6. Politicile şi practicile de asigurare a securităţii informaţiilor, bunurilor si persoanelor sunt cunoscute de către utilizatori, iar aceştia sunt periodic instruiţi şi informaţi despre noutăţi.

0…5 ✔

7. Accesul fizic la reţeaua de computere la alte componente IT, precum si la sistemele de securitate este restricţionat prin utilizarea unor sisteme eficiente de control.

0…5 ✔

Intrebari:


8. Sistemele de securitate sunt dotate în conformitate cu standardele de securitate în domeniu, având instrumente automatizate pentru asigurarea eficienta a securităţii.

0…5 ✔

9. Este creat un sistem de management automat al actualizărilor programelor din cadrul organizaţiei capabil să furnizeze automat upgrade-urile software de la majoritatea furnizorilor către către marea majoritate a sistemelor de securitate din companie.

0…5 ✔

10. A fost creată (angajata) o echipă care să reacţioneze şi să răspundă în cazul unor incidente. Această echipă a dezvoltat procese eficiente şi a creat documentaţia necesară pentru aceasta, în scopul de a putea rezolva incidentele legate de securitate.

0…5 ✔

11. Firma dispune de un plan de securitate complet, care include proceduri multiple de protecţie, instruire a utilizatorului şi procese eficiente de răspuns la atacurile de orice fel.

0…5 ✔

12. Procedurile de lucru ale utilizatorului sunt bine documentate şi cel putin parţial automatizate astfel încat noii angajaţi, furnizori sau parteneri sa aibă garantat un nivel potrivit de acces într-un timp cat mai scurt.

0…5 ✔

13. Accesul in perimetrul cpmpaniei si la computere şi reţea e controlat prin autentificare şi autorizare, liste de control restrictive asupra accesului la date, şi monitorizări preventive pentru încălcarea politicii firmei.

0…5 ✔

Intrebari:


14. Celor care se ocupă cu utilizarea si/sau dezvoltarea aplicaţiilor de securitate le este oferită o pregătire periodică.

0…5 ✔

15. Exista un manual de management al calitatii de implementare a SR EN ISO 9001:2008.

0…5 ✔

16. Exista un manual de management al calitatii de implementare a ISO 27001:2005

0…5 ✔

17. Se folosesc în mod regulat recenziile şi auditurile (examinările oficiale) pentru a verifica conformitatea cu practicile standard pentru a obtine beneficii de securitate.

0…5 ✔

Punctaj Final 0…85 ✔

Stadiul si punctajul obtinut

Dacă situaţia o impune - risc iminent - atunci firma poate ignora recomandarile pentru a putea să-şi impună rapid măsurile de securitate.


RESITA 280

51 - 85

Firma este pregătită pentru introducerea şi folosirea proceselor de management al riscurilor ai al analizei riscului de securitate.

34 - 50

Firma mai are de parcurs câteva etape necesare controlului de risc şi introducerii graduate de noi procese de control.

0 - 33

Firmele din această categorie trebuie să inceapă mai întâi să-şi creeze un nucleu al unei echipe de management al analizei riscului. Aceasta îşi va concentra mai întâi eforturile, pe o perioadă de câteva luni, pentru unul dintre compartimente. După ce se demonstrează viabilitatea măsurilor aplicate de reducere a riscului, se vor extinde măsurile la următoarele două-trei compartimente.

Analiza riscurilor

Analiza de risc presupune un proces de identificare a riscurilor de securitate, determinarea amplitudinii riscurilor, precum şi identificarea zonelor cu risc mare şi care trebuie securizate. Analiza de risc face parte din ansamblul de măsuri care poarta denumirea de managementul riscului. Evaluarea riscurilor este un rezultat al unui proces de analiză a riscurilor.


Management riscuri – analiza riscuri

Managementul riscurilor

Analiza riscurilor

Obiective

Gestionează riscul, în sensul reducerii acestuia, până la un nivel acceptabil pentru nevoile companiei.

Identifică şi clasifică riscurile în cadrul companiei

Tip

de proces

Proces permanent pe toate fazele

Funcţionează intr-o singură fază, atunci cand este nevoie de evaluare a riscului.


De ce se face o analiza a riscurilor?

l  Identificarea bunurilor firmei. l  Identificarea măsurilor de control pentru securizarea bunurilor

firmei. l  Avertizează conducerea firmei asupra aspectelor care pot produce

riscuri. l  Avertizează asupra necesităţii de a adopta măsuri de control. l  Ghidează conducerea în alocarea de resurse. l  Aliniază programul de control la misiunea firmei. l  Oferă criterii pentru proiectarea şi evaluarea planurilor de

securitate. l  Oferă criterii pentru proiectarea şi evaluarea planurilor de

recuperare a pagubelor.


Categorii de risc:


Nr. Categorie Exemple/Descriere

1 Boli Afectează oamenii, animalele şi plantele.

2 Economic Fluctuaţii valutare, fluctuaţii dobânzi, cote de piaţă.

3 Mediu Zgomote, poluare, contaminare.

4 Financiar Riscuri contractuale, insuficienţă fonduri, fraude, amenzi.

5 Uman Revolte, lovituri, sabotaje, erori.

6 Dezastre naturale Condiţii climatice, cutremure de pământ, furtuni, erupţii vulcanice etc

7 Măsuri de siguranţă Măsuri de siguranţă inadecvate, management defectuos al siguranţei.

8 Productivitate Eroare de design, controale de calitate sub standarde, testare inadecvată.

9 Profesional Instruire defectuoasă şi insuficientă, neglijenţă, erori de design.

10 Distrugeri de proprietate Incendii, inundaţii, cutremure de pământ, contaminări, erori umane.

11 Publice Relaţiile cu publicul.

12 Securitate Atacuri, intruziuni, furturi, vandalizări.

13 Tehnologice Tehnologii noi (netestate), tehnologii invechite, tehologii dependente.

Vulnerabilitati:

Vulnerabilitatea poate fi definită ca o slăbiciune în ceea ce priveşte procedurile de securitate, arhitectura sistemelor de securitate, implementarea acestora, controlul intern, precum şi alte cauze care pot fi exploatate pentru a trece de sistemele de securitate şi a avea acces neautorizat la informaţii, bunuri si valori.


D u p ă f a c t o r i i c a r e determină vulnerabilitatea: •  fizice; •  naturale; •  hardware; •  software; •  medii de stocare; •  radiaţii; •  comunicaţii; •  umane

Ameninţările la adresa securităţii se pot clasifica în trei categorii: •  naturale şi fizice; •  accidentale; •  intenţionate. Ameninţările intenţionate sunt şi cele mai frecvente. Aceste ameninţări pot fi categorisite în: •  interne; •  externe.

Amenintari:


Tip amenintare Exemplu Tip amenintare Exemplu

Catastrofa Incendiu Accident Tensiune nestandard

Inundatie Defect hardware

Cutremur de pamant Deconectari mecanice

Alunecare de teren Defect dispozitive control

Avalansa Accident de constructie

Furtuna/uragan Acte neintentionate Angajat neinformat

Atac terorist Angajat neinstruit

Revolta/rascoala Angajat neglijent

Vulnerabilitati…exemple:


Tip vulnerabilitate Vulnerabilitate

Fizica Încăperi neîncuiate/neasigurate Ferestre neîncuiate/neasigurate Defecte de proiectare clădiri Defecte de construcţie clădiri Sisteme antiincendiu insuficiente Materiale inflamabile depozitate inadecvat

Vulnerabilitati…exemple:


Tip vulnerabilitate Vulnerabilitate

Hardware Configurare defectuoasa sau improprie

Subsisteme de securitate neasigurate

Echipamente invechite

Echipamente fara certificate de calitate

Proceduri de lucru neadecvate

Analiza riscurilor – modalitati de abordare


Analiza cantitativă Lucrează cu date statistice în domeniu

Analiza calitativă Lucrează cu date mai puţin complexe

Analiza vulnerabilităţii /analiza pe post Pune pe prim plan angajatul şi condiţiile specifice de lucru

Analiza calitativa a riscului de securitate

Această metodă se preteaza la firmele de mărime mică. Metoda nu foloseşte date statistice. Se foloseşte ca dată de intrare potenţialul de pierdere. Metoda operează cu termeni ca: l  des/înalt, mediu, rar/redus – referitor la probabilitatea de apariţie a riscurilor şi impactul acestora.

l  vital, critic, important, general şi informaţional – referitor la tipul şi clasificarea informaţiilor.

l  numere, 1, 2, 3. Aceasta are ca efect imediat reducerea volumului de muncă şi a timpului consumat. Metoda are şi dezavantaje. Printre acestea: l  greu de cuantificat anumiţi termeni (important – este un termen greu de

definit în management). l  numerele sunt de această dată şi mai subiective.


Analiza calitativa

Pentru coordonarea unei prioritizări sumare a nivelului de risc se parcurg următorii paşi: 1.  Determinarea valorii impactului pentru bunuri. 2.  Estimarea probabilităţii de producere a unui eveniment. 3.  Stabilirea unei liste sumare a nivelului de risc prin combinarea

impactului şi a probabilităţii de producere pentru fiecare bun.


Stabilirea nivelului de pierderi şi a clasei/nivelului de impact


Pierderi (Eur)* Punctaj Clasa/nivel de impact Valoarea Clasei/nivelului de impact (V)

<1.000 1 R

2 1.001 – 10.000 2 R

10.001 – 50.000 3 R

50.001 – 100.000 4 R

100.001 – 500.000 5 M

5 500.001 – 1.000.000 6 M

1.000.001 – 5.000.000 7 M

5.000.001 – 10.000.000 8 I

10 10.000.001 – 50.000.000 9 I

>50.000.000 10 I

Clasa de impact: R – Redus. M – Mediu, I - Înalt

Probabilitatea de producere a unui eveniment


Valoarea pierderilor poate fi diferită în funcţie de mărimea firmei. Un nivel de pierderi mare pentru o firmă mică poate fi un nivel mic pentru o firmă mare. Se impune o stabilire a nivelului maxim şi minim al pierderilor pentru fiecare tip de firmă şi apoi stabilirea scărilor de punctaj aferente.

Probabilitatea de producere

(rata de probabilitate)

Descriere

Înaltă Sigur. Se produce o dată sau de mai multe ori pe an

Medie Probabil. Eveniment care se poate produce cel putin o dată sau de două sau trei ori pe an

Redusă Improbabil. Eveniment care nu se poate produce în următorii trei ani

Pasi in detalierea nivelului de risc:

1.  Determinarea valorii impactului şi a expunerii pentru bunuri.

2.  Identificarea controalelor curente.

3.  Determinarea probabilităţii de impact.

4.  Determinarea detaliată a nivelului de risc.


Determinarea valorii impactului şi a expunerii pentru bunuri – determinarea expunerii


Rata expunere Consecinţe Descriere

1

Insignifiante

Pierderi materiale/financiare minore. Nu sunt pagube materiale sau răniţi.

2

Minore

Pierderi materiale/financiare medii. Pagube materiale sunt reduse, se impune primul ajutor acordat personalului.

3

Moderate

Pierderi materiale/financiare importante. Se impune tratament medical aplicat personalului. Activitatea se poate desfăşura în continuare. 4

Majore

Pierderi materiale/financiare importante. Răniri grave ale personalului. Avarii importante. Capacităţile de producţie sunt diminuate. 5

Catastrofale

Pierderi materiale/financiare enorme. Morţi. Pierderea totală a capacităţilor de producţie.

Determinarea valorii impactului şi a expunerii pentru bunuri – determinarea impactului


Clasa de impact Valoarea clasei de impact (V)

Impact Î(nalt) 10

Impact M(ediu) 5

Impact R(edus) 2

Rata de expunere Factorul de expunere (FE)

5 100%

4 80%

3 60%

2 40%

1 20%

x Plaja de valori a ratei de

impact Nivel

7- 10 Înalt

4 - 6 Mediu

0 - 3 Redus

Rata de impact

Plajele de valori sunt cuprinse între 0 şi 10

Determinarea valorii impactului se face prin înmulţirea între

valoarea clasei de impact (V) şi factorul de expunere (FE)

corespunzătoare.

Identificarea controalelor curente


l  Inventarierea controalelor curente (fizice).

l  Stabilire eficienţei ecestora.

l  Identificare controale “inactive”.

Determinarea probabilităţii de impact.

Presupune determinarea existenţei unei anumite vulnerabilităţi şi posibilitatea exploatării acesteia precum si modalitatea de a fi diminuata prin utilizarea controalelor. Atribute de care depinde nivelul de vulnerabilitate: 1. Numărul de atacatori. Vulnerabilitatea va creşte dacă numărul

persoanelor care produc un atac este în creştere. Vulnerabilitatea va creşte dacă nivelul de pregătire al atacatorilor este ridicat.

2. Atac local sau atac la distanţă. Vulnerabilitatea va creşte dacă anumite goluri de securitate pot fi exploatate de la distanţă.

3. Cunoştinţe. Vulnerabilitatea va creşte dacă un anume tip de atac este cunoscut şi documentat.

4. Automatizarea. Vulnerabilitatea va creşte dacă un anume tip de atac poate fi automatizat în aşa fel incât să găsească singur şi să exploateze golurile de securitate.




Nivel vulnerabilitate

Condiţii Nota

Înaltă • Număr mare de atacatori. • Atac de/la distanţă. • Privilegii de “anonymous” pentru efectuarea atacului • Modalităţi de exploatare foarte bine cunoscute si documentate • Automatizare

5 • dacă cel putin una din condiţii este indeplinită

Medie • Număr mediu de atacatori. • Atac local. • Necesită drepturi de acces. • Metode de atac nedocumentate. • Neautomatizare.


Redusa • Număr redus de atacatori – cunoştinte arhitectură internă • Atac local • Necesită privilegii de Administrator • Metode de atac nedocumentate • Neautomatizare




Întrebări Note 0 - Da, 1 - Nu

Sunt definite responsabilităţile şi sunt efectiv aplicate?

Sunt atenţionările comunicate şi urmărite executările acestora?

Procesele şi procedurile sunt bine definite şi învăţate?

Tehnologia existentă sau controalele existente reduc ameninţarea?

Practicile curente de audit sunt suficiente pentru detectarea abuzurilor sau controlul deficienţelor?

Total:

Determinarea probabilităţii de impact. Exemplu:


Nivel de vulnerabilitate 5

Întrebări referitoare la eficacitatea controalelor Note 0 - Da, 1 - Nu

Sunt definite responsabilităţile şi sunt efectiv aplicate? 0

Sunt atenţionările comunicate şi urmărite executările acestora? 0

Procesele şi procedurile sunt bine definite şi învăţate? 0

Tehnologia existentă sau controalele existente reduc ameninţarea? 1

Practicile curente de audit sunt suficiente pentru detectarea abuzurilor sau controlul deficienţelor?

1

Total 2

Rata totală de probabilitate pentru LAN şi host remote = 7

Probabilitatea de producere a riscurilor


Nivel de producere

Probabi l i tate producere

Descriere

A

Aproape sigur

Se poate produce în orice condiţii

B

Probabil

Se poate produce în anumite condiţii

C

Moderat

Se poate produce în timp

D

Improbabil

S-ar putea produce în timp

E

Rar

Se poate produce numai în condiţii excepţionale

Consecinte ale producerii riscurilor


Nivel consecinţe

Descriere / consecinţe Exemple consecinţe

1

Insignifiante

Pierderi financiare minore. Nu sunt pagube materiale sau răniţi.

2

Minore

Pierderi financiare medii. Pagube materiale reduse, se impune primul ajutor acordat personalului.

3

Moderate

Pierderi financiare importante. Se impune tratament medical aplicat personalului. Activitatea se poate desfăşura în continuare. 4

Majore

Pierderi financiare importante. Răniri grave ale personalului. Avarii importante. Capacităţile de producţie sunt diminuate.

5

Catastrofale

Pierderi financiare enorme. Morţi. Pierderea totală a capacităţilor de producţie.

Matricea analizei calitative a riscurilor

304

Consecinţe

Probabilitate de producere

Insignifiante

Minore Moderate Majore Catastrofale

1 2 3 4 5

A (aproape sigur) I I E E E

B (probabil) M I I E E

C (moderat) R M I E E

D (improbabil) R R M I E

E (rar) R R M I I

E - Risc Extrem. Se impun acţiuni imediate pentru minimizarea acestuia. Se impune o detaliere asupra bunurilor şi a planurilor de management pentru minimizarea riscurilor. Trebuie impuse strategii pentru aceasta.

I - Risc Înalt. Trebuie luate imediat în calcul de către manager. Se vor identifica strategiile de management în acest caz. Ca şi anterior, trebuie minimizate riscurile.

M - Risc moderat. Trebuie luate în calcul de către manager. R - Risc Redus. Acţiuni specificate în procedurile de rutină.

Tabelele folosite în analiza calitativă a riscului trebuie particularizate pe activităţile şi locurile specifice.

Analiza cantitativă a riscului de securitate

Pentru analiza calitativă a riscului se parcurg următorii 6 pasi: 1.  Identificarea şi evaluarea activelor (bunurilor firmei). 2.  Determinarea vulnerabilităţilor. 3.  Estimarea probabilităţii de producere. 4.  Calcularea pierderilor anuale estimate. 5.  Analiza măsurilor de control. 6.  Calcularea Rentabilităţii Investiţiei (RI).


Identificarea bunurilor.

306

Date Financiare Administrative Documentatii

Logistice/manageriale Software

Planificari Hardware

Statistice Operationale

Operationale Programe

Personal Ghiduri de operare

Fizice Cladiri Proceduri

Birouri Planuri de securitate

Anexe Planuri de avarie

Sisteme electrice Masuri de control

Sisteme de canalizare

Instalatii de gaze

Sisteme de iluminat

Sisteme de aer conditionat

Comunicatii Retele de calculatoare

Proceduri de comunicatii

Sisteme de voce date

Sisteme de securitate

Evaluarea bunurilor.

Atunci când evaluăm bunurile este de preferat să se folosească o scală a valorii bunurilor.


Numărul

Valoarea în EUR

0

<1

1

1÷10

2

11 ÷ 100

……….

………….

6

100.001 ÷ 1.000.000

7

1.000.001÷10.000.000

8

>10.000.000

Evaluarea bunurilor – intrebari:

Presupune să se stabilească costurile de înlocuire pentru cazuri când un anume bun este distrus. Pentru aceasta trebuie să ne punem întrebări care să ne ajute să evaluăm aceste bunuri. Referitor la bunurile materiale ar trebui puse următoarele întrebări: u  Care este costul de înlocuire a bunului la preţurile actuale? u  Cât timp durează până se înlocuieşte bunul/componenta distrusă? u  Dacă operaţia/operaţiile pot fi făcute manual, de câţi oameni este nevoie? u  De cât timp suplimentar este nevoie pentru remediere? u  Care sunt pierderile în relaţiile cu clienţii în condiţii de nefuncţionalitate? Referitor la personal: u  De câţi oameni este nevoie să lucreze pentru recuperarea pagubelor? u  Cât costă instruirea unui nou personal? u  Care sunt efectele psihologice ale producerii pagubelor/dezastrelor?


Estimarea valorii impactului - exemplu

Fiecare bun are, în cazul pierderii acestuia sau al funcţionării defectuoase, impact asupra a trei elemente necesare în asigurarea securităţii, şi anume:

1.  Secretizare. 2.  Integritate.

3.  Disponibilitate. Consideram ca sistemul de admitere acces stocheaza datele a 1000 de angajaţi ai

firmei. În urma unui eveniment nedorit (intenţionat, neintenţionat, accident, fenomen natural), se pierd atât datele, cât şi structura acestuia. Desi există copie de siguranţă pentru acestea refacerea structurii bazei de date poate fi făcută doar de o alta firma calificata, lucrând 48 de ore pentru reconstrucţie (în timpul programului). Valoarea tarifului firmei este de 100 Eur/oră. Repunerea datelor si refacerea sistemului, va putea fi făcută în afara orelor de program de aceeaşi firma iar această operaţie durează 32 de ore şi este tarifata cu 200 Eur/oră (lucrul în afara orelor de program).

Pierderea secretului, neştiind natura dezastrului, creează pierderi estimate la 30.000 Eur, aceasta fiind zona cu impactul cel mai mare în privinţa costurilor de refacere.

Disponibilitate: 48 ore x 100 (EU/oră) = 4.800 Eur.


Estimarea valorii impactului - exemplu

În acest caz, Valoarea b = 30.000 + 0 + 4.800 = 34.800 Eur


Zona impact

Valoare impact (Eur)

Secret

30.000

Integritate

-

Disponibilitate

4.800

Calculul valorii totale pentru fiecare bun Calculăm valoarea totală pentru un impact folosind formula:

unde Valoare b = valoarea impactului pentru bunul b; Impact i = valoarea impactului în zona respectivă pentru bunul b. Avem trei (i = 3) zone de impact (Secret, Integritate şi Disponibilitate).

The image cannot be displayed. Your computer may not have enough memory to open the image, or the image may have been corrupted. Restart your computer, and then open the file again. If the red x still appears, you may have to delete the image and then insert it again.

Determinarea vulnerabilitatilor


Naturale

Cutremure de pământ

Acte intenţionate

Dezvăluiri

Inundaţii

Sabotaj al angajaţilor

Uragane

Fraudări

Alunecări de teren

Furturi

Furtuni de zăpadă

Loviri

Furtuni de nisip

Utilizări neautorizate

Tornade

Vandalism

Tsunami

Intruziuni

Descărcări electrice

Atacuri cu bombe

Erupţii vulcanice

Revolte/răscoale

Accidente

Dezvăluiri

Perturbări electrice

Întreruperi electrice

Incendii

Scurgeri de lichide

Erori de transmisii-telecomunicaţii

Erori ale operatorilor/utilizatorilor

Erori de cadru organizatoric

Erori hardware

Erori software

Estimarea probabilitatii de producere

Se stabileşte probabilitatea de producere a unui incident într-un interval de timp. Frecventa de producere a incidentelor...


Frecvenţa

Valoarea

Niciodată

0,0

O dată la 300 ani

1/300

0,00333

O dată la 200 ani

1/200

0,005

O dată la 100 ani

1/100

0,01

O dată la 50 ani

1/50

0,02

O dată la 25 ani

1/25

0,04

O dată la 5 ani

1/5

0,2

O dată la 2 ani

1/ 2

0,5

O dată pe an

1/1

1,0

De două ori pe an

2/1

2,0

O dată pe lună

12/1

12,0

O dată pe săptămână

52/1

52

O dată pe zi

365/1

365

Amenintari:


AMENINTARI NATURALE RATA DE PRODUCERE Cutremure de pamant 0,005 – 0,2 Inundatii 0.01 – 0,5 Uragane 0,05 – 0,5 Alunecari de teren 0 – 0,1 Furtuni de zapada 0,07 - 50 Furtuni de nisip 0,01 – 0,5 Tornado 0 - 10 Tsunami 0,0001 - 2 Descarcari electrice 0 – 0,125 Eruptii vulcanive 0 – 0,01

Amenintari:


ACCIDENTE RATA DE PRODUCERE Dezvaluiri 0,2 - 5 Perturbari electrice 0,1 - 30 Intreruperi electrice 0,1 - 10 Incendii 0,1 - 10 Scurgeri de lichide 0,02 - 3 Erori de transmisii/telecomunicatii 0,5 - 100 Erori ale operatorilor/utilizatorilor 10 - 200 Erori hardware 10 - 200 Erori software 1 - 200

Amenintari:


ACTE INTENTIONATE RATA DE PRODUCERE Dezvaluiri 0,2 - 5 Sabotaj al angajatilor 0,1 - 5 Fraudari 0,09 – 0,5 Furturi 0,015 - 1 Loviri 0,1 - 5 Utilizari neautorizate 0,009 - 5 Vandalism 0,008 - 1 Intruziuni - ? Atacuri cu bombe 0,01 - 100 Revolte/rascoale 0 – 0,29

Calcularea pierderilor anuale estimate

316

Calcularea pierderilor anuale estimate pe fiecare ameninţare. unde PAE a = Pierderi Anuale Estimate pentru ameninţarea a, Vb = Valoarea bunului b (0 la n bunuri), Ea = Estimarea numărului de incidente ale ameninţării a (0 la m ameninţări).

Bun = Calculator (local) Bun = Imprimantă Bun = Centru servere

Amenin ţare = Şocuri de tensiune

Ameninţare = Şocuri de tensiune Ameninţare = Şocuri de tensiune

Cost incident = 500 Cost incident = 500 Cost incident = 10.000

Frecvenţa de producere este de cinci (5) ori pe an.



PAE1, 1 = 500x5 = 2.500

PAE2, 1 = 500x5 = 2.500

PAE3, 1 = 10.000x5 = 50.000

PAE = PAE1, 1 + PAE2, 1 + PAE3, 1 PAE = 2.500 + 2.500 + 50.000 = 55.000 Eur

Calcularea pierderilor anuale estimate

317

Calcularea pierderilor anuale estimate pe fiecare bun

unde PAE b = Pierderi Anuale Estimate pentru bunul b, V b = Valoarea bunului b (0 la n bunuri), Ea = Estimarea numărului de incidente ale ameninţării a (0 la m ameninţări).

Bun = Centru servere Bun = Centru servere Bun = Centru servere

Ameninţare = Şocuri de tensiune

Amenin ţare = Cutremur de pământ

Ameninţare = Inundaţie

Cost incident = 30.000 Cost incident = 50.000 Cost incident = 10.000


Frecvenţa de producere este o dată la 50 de ani.

Frecvenţa de producere este de o dată la 25 de ani.

PAE1, 1 = 30.000x5 = 150.000

PAE1, 2 = 50.000x0,02 = 10.000

PAE1, 3 = 10.000x0,04 = 4.000

PAE = PAE1, 1 + PAE2, 1 + PAE3, 1 PAE = 150.500 + 10.000 + 4.000 = 164.000 Eur

Analiza masurilor de control

Se va identifica ameninţarea care produce cele mai mari valori ale pierderilor anuale estimate corespunzător acesteia (PAE a). Se vor identifica măsurile care pot duce la reducerea vulnerabilităţii.


AMENINTARI NATURALE METODE DE CONTROL Cutremure de pamant Senzori, amplasament

Inundatii Senzori, amplasament

Uragane Amplasament

Alunecari de teren Amplasament

Furtuni de zapada Amplasament

Furtuni de nisip Amplasament

Tornado Amplasament

Tsunami Amplasament

Descarcari electrice Eclatoare, amplasament

Eruptii vulcanive Amplasament



ACCIDENTE METODE DE CONTROL Dezvaluiri Protectie date Perturbari electrice Stabilizatoare tensiune Intreruperi electrice Surse neintreruptibile Incendii Sisteme avertizare/stingere Scurgeri de lichide Senzori, carcase protectie Erori de transmisii/telecomunicatii Linii dedicate de transmisie Erori ale operatorilor/utilizatorilor Instruire personal Erori hardware Testare echipament/service Erori software Testare/service



ACTE INTENTIONATE METODE DE CONTROL Dezvaluiri Protectie date Sabotaj al angajatilor Protectie date Fraudari Jurnale de acces Furturi Jurnale de acces Loviri Limitare acces fizic Utilizari neautorizate Parole, criptare date Vandalism Limitare acces fizic

Intruziuni Limitare acces fizic

Atacuri cu bombe Limitare acces fizic

Revolte/rascoale Control acces/admitere acces

Calcularea rentabilitatii investitiei (RI)

Pentru fiecare măsură de control aplicată se identifica: l Vulnerabilităţile care pot fi reduse prin aplicarea acelor măsuri de control. l Atribuirea unei rate/valori optime pentru fiecare pereche eveniment/mod de control. l Estimarea costurilor anuale pentru implementarea măsurii de control respectiv. l Calcularea Rentabilităţii Investiţiei (RI).


Unde: Cc = Costul anual pentru aplicarea controlului c, rc = indicele de eficacitate pentru controlul c, PAEa = Pierderile Anuale Estimate pentru ameninţarea a.

La selectarea măsurilor suplimentare de control trebuie să se ţină cont de realizarea următoarelor obiective:

� valoare a Rentabilităţii Investiţiei cât mai mare; � minimizare a PAE (Pierderi Anuale Estimate).

Valoarea lui RI cât mai mare se va putea obţine acţionând asupra indicelui de eficacitate rc prin creşterea acestuia până la valoarea maximă (1), sau asupra costului anual pentru aplicarea controlului Cc prin micşorarea costurilor de implementare a controlului.

Calcularea rentabilitatii investitiei – exemplu:


PAE = PAE1, 1 + PAE2, 1 + PAE3, 1 PAE = 2.500 + 2.500 + 150.000 = 155.000 USD Ameninţare = Şocuri de tensiune Control = Stabilizator de tensiune (100 Eur/buc.) Cc = 22 x 100 = 2.200 (22 buc.) rc = 0, 7 (se acoperă doar 70% din pierderi)

/131,492.200108.500

(2.200)00)(0,7x155.0RI ===

Analiza riscului de securitate

Metoda cantitativă de calcul al riscului de securitate este folosită cu precădere la firmele de mărime medie şi/sau mare. Metoda cantitativă expusă are însă anumite neajunsuri: u  Dificultatea de a găsi un număr care să cuantifice cât mai exact frecvenţa de

producere a unui eveniment. u  Dificultatea de a cuantifica anumite valori. De exemplu, sunt foarte greu de definit

disponibilitatea unei informaţii şi calculul pierderilor când această caracteristică lipseşte.

u  Metoda nu face distincţie între ameninţările rare, dar care produc dezastre mari ca valoare (incendiu, cutremure, tornade etc.), şi ameninţările dese care produc dezastre mici ca valoare (erori de operare), în ambele cazuri efectele financiare fiind asemănătoare.

u  Alegerea numerelor folosite poate fi considerată subiectivă, muncă laborioasă care necesită timp şi consum de resurse.


Metoda calitativa Vs Metoda cantitativa (Beneficii/avantaje)


Metoda calitativa Metoda cantitativa

Permite o mai bună şi mai clară ierarhizare a valorii riscului.

Riscurile sunt prioritizate datorită impactului financiar; bunurile sunt prioritizate datorită valorii financiare a acestora.

Permite, datorită valorilor folosite, ajungerea mai rapidă la un consens.

Rezultatele ajută la managementul riscului prin investiţiile în securitate.

Nu este necesară cuantificarea frecvenţei ameninţărilor.

Valorile rezultatelor capătă valori “tangibile” (valori financiare, procente etc).

Nu este necesară determinarea valorii financiare a bunurilor.

Acurateţea tinde să crească in timp datorită faptului ca firma îşi crează o bază de date cu istoricul evenimentelor, in acelaşi timp firma câştigând experienţă.


Metoda calitativa Vs Metoda cantitativa (Dezavantaje)

Metoda calitativa Metoda cantitativa

Nu face o diferenţiere suficientă între riscuri importante.

Valoarea impactului pe fiecare risc este bazată pe părerile subiective ale celor care fac analiza.

Procesele prin care se ajunge la rezultate credibile sunt mari consumatoare de timp.

Rezultatele sunt subiective. Acestea sunt dependente de calitatea şi componenţa echipei de analiză a riscului.

Calculele sunt foarte complexe şi necesită timp îndelungat.

Rezultatele au valoare monetară şi sunt greu de interpretat de către personalul non-tehnic.

Este dificil de justificat o investiţie în măsuri/controale de securitate atunci când nu se bazează pe o analiză cost-beneficii.

Procesele necesită personal cu experienţă care nu poate fi pregatit uşor.

Ciclul procesului decizional:


Evaluarea riscurilor

Coordonarea procesului decizional

Implementare controale

Măsurarea eficacităţii programului

2

3 4

1

Coordonarea procesului decizional:


1.  Definirea cerintelor operationale. 2.  Identificarea solutiilor de control. 3.  Revizuirea solutiilor de control propuse conform cerintelor

functionale. 4.  Estimarea gradului de reducere a riscurilor. 5.  Estimarea costului pentru fiecare solutie. 6.  Selectarea strategiei de prevenire si/sau atenuare a riscurilor.

Coordonarea procesului decizional (informatii necesare)


Informaţia ce trebuie culeasă Descriere

Decizia asupra modului de rezolvare a fiecărui risc.

La ce nivel să se facă controlul pentru fiecare risc major. Trebuie aceptate toate riscurile majore. Se pot evita anumite riscuri majore.

Cerinţe funcţionale Declaraţii în care să fie descrise elementele necesare atenuării riscului.

Soluţii potenţiale de control Liste cu elementele de control posibile, identificate de echipa de management a securităţii riscului, care pot fi eficiente în atenuarea fiecărui risc.

Gradul de reducere a riscului pentru fiecare soluţie de control

Evaluarea fiecărei soluţii de control propuse pentru a determina cât de mult reduce nivelul de risc pentru bunuri.

Costul estimal pentru fiecare soluţie de control

Totalitatea costurilor asociate cu achiziţionarea, implementarea, susţinerea şi măsurarea eficacităţii pentru fiecare control propus.

Lista soluţiilor de control ce urmează a fi implementate

Alegerea se face pe baza unei analize cost-beneficii.

Definirea cerintelor functionale

l  Definirea unor cerinţe funcţionale necesare asigurării securităţii reprezintă de fapt declaraţii/expuneri privind descrierea controalelor necesare pentru atenuarea riscului.

l  Cerinţele funcţionale trebuiesc definite pentru fiecare din riscuri .

l  Cerinţele funcţionale definesc CE presupunem că trebuie făcut

pentru identificarea şi reducerea riscului dar nu specifică şi CUM riscul poate fi atenuat sau să indice controalele specifice.

l  CUM poate fi atenuat riscul prin identificarea soluţiilor de control revine ca sarcina Grupui de control/atenuare a riscului.


Identificarea solutiilor de control

l  Identificarea măsurilor de control presupune ca echipa care are aceasta sarcină să aibă experienţă în domeniu.

l  Dacă personalul propriu nu este specializat în acest scop atunci se poate apela la specialişti sau consultanţi din afara firmei (externalizare servicii – outsourcing). Aceştia pot să preia toate sarcinile sau să asigure asistenţă în domeniu.

( A se vedea importanta “consultantului de securitate” )


Clasificare si organizare controale:

Metoda clasifică - posibilele controale în trei categorii: organizaţional, operaţional şi tehnologic Fiecare categorie este împărţită în trei subcategorii cu următoarele roluri: prevenire, detecţie şi răspuns (management).

331

Tip control Descriere Subcategorii

Organizaţional

Proceduri şi procese care stabilesc modul de acţiune al personalului în cazul unor evenimente.

Prevenire

Detecţie

Răspuns (management)

Operaţional (Procese)

Definesc modurile de manevrare a datelor, a componentelor software şi hardware de către personal. Se includ şi elementele de protecţie generale si specifice.

Prevenire

Detecţie

Tehnologic

Se includ elemente de infrastructură, arhitectură, inginerie, hardware, software şi firmware. Include toate componentele tehnologice folosite pentru construirea unui sistem de securitate al firmei

Prevenire

Detecţie

Răspuns (management)

Control organizational - prevenire


Roluri şi responsabilităţi clare. Definirea şi documentarea clară a acestora vor face ca managerii şi angajaţii să înţeleagă responsabilităţile pe fiecare post în parte. Separarea datoriilor şi mai puţine privilegii. Aceasta va asigura faptul că fiecărui post de lucru îi sunt permise doar operaţiile care sa-i asigure desfaşurarea doar a sarcinilor de serviciu. Planuri şi proceduri de securitate bine documentate. Acestea sunt dezvoltate pentru a explica cum au fost implementate sustemele de control şi cum trebuie acestea menţinute. Instruire şi campanii de informare. Instruirea este necesară pentru ca personalul sa fie la zi cu tehnologia iar campaniile de informare sunt necesare pentru avizarea personalului asupa schimbarilor care au fost făcute. Sisteme şi procese de activare/dezactivare utilizatori. Acestea sunt necesare ca atunci când un nou personal este angajat acesta să devină cât mai repede productiv, iar cel care nu mai lucrează în firmă să-şi piardă imediat drepturile. Aceleaşi principii trebuiesc stipulate şi la transferurile de personal între diferite compartimente. Trebuie luată în considerare şi schimbarea clasificării pentru un post sau departament. Stabilirea proceselor pentru acordarea accsului partenerilor de afaceri. Se includ aici toţi partenerii de afaceri: furnizorii, clienţii, distribuitorii, subcontractanţii etc. Principiile sunt similare cu cele enumerate anterior.

l  Programe continue de control a riscului, pentru evaluarea şi controlul riscului în compartimentele cheie ale firmei.

l  Recenzii recurente ale sistemelor de control pentru a verifica eficienţa lor.

l  Auditul periodic al sistemelor pentru a ne asigura că sistemele de control nu au fost compromise sau prost configurate.

l  Referinţe şi investigarea trecutului candidaţilor la angajare pe posturi care necesita acces la nivele ridicate de securitate.

l  Stabilirea unui sistem de “rotaţie” a muncii. Aceasta va permite descoperirea unor activităţi necinstite în rândul echipelor de securitate si/sau în rândul angajaţilor care au acces la date de securitate.


Control organizational - detectie

Planuri de răspuns la incidente. Aceste planuri vor include măsuri rapide de reacţie pentru recuperare în caz de violare a securităţii şi minimizarea impactului pentru prevenirea răspândirii la alte sisteme. Planurile de răspuns la incidente mai trebuie să permită şi culegerea de dovezi care să permită ulterior aducerea în justiţie a vinovatului. Plan de continuare a afacerii. Cuprinde planuri menite să menţină firma în funcţiune, totală sau parţială, în cazul unor evenimente catastrofice care afectează marea parte a infrastructurii de securitate.


Control organizational – raspuns management

Control operational - prevenire

l  Protecţia obiectivului prin mijloace fizice/electronice. Se includ aici sisteme de alarma, TVCI, perimetre de protecţie, încăperi separatoare, încuietori şi lacăte electronice, control si admitere acces, etc.

l  Asigurarea energiei electrice în caz de nevoie. Acestea vor asigura energia electrică necesară funcţionării sistemelor/subsistemelor atunci când sursa primară de energie este indisponibilă. De asemene, vor asigura că aplicaţiile şi sistemele de operare care rulează pe sisteme vor fi inchise în condiţii normale evitând în acest fel pierderea de date.

l  Sisteme anti-incendiu. Cuprind sistemele de avertizare automată a incendiilor, a stingerii acestor, etc.


u  Securitate fizică. Sisteme care vor proteja firma de persoane care vor să pătrundă în incinta acesteia. Se includ aici senzori, alarme, camere de supraveghere, senzori de perimetru şi de mişcare etc.

u  Securitatea faţă de mediu. Sisteme care vor proteja firma de ameninţările care vin din partea mediului ambiant. Se includ aici detectoare de fum şi de foc, detectoare de inundaţii, detectoare de suprasarcini atmosferice, paratrasnete, eclatoare etc.


Control operational - detectie

l  Autentificare/Identificare. Procesul de validare a elementelor de identificare ale unei persoane, computer, proces sau dispozitiv. Autentificarea presupune ca unul din elementele care a solicitat autentificarea să fie cel care pretinde că este. Formele de autentificare sunt: combinaţiile username şi parolă, Kerberos, token-uri, biometrică, certificate.

l  Autorizare. Procesul de acordare a accesului la anumite informaţii, servicii sau funcţii a unei persoane, computer sau dispozitiv. După obţinerea autentificării se obţine autorizarea.

l  Admitere (Control access). Procesul de limitare a accesului la anumite locatii/informaţii, proces bazat pe identitatea utilizatorului şi pe apartenenţa la anumite grupuri.

l  Protejarea comunicaţiilor. Pentru protejarea comunicaţiilor la nivel de reţele se foloseşte criptarea pentru a se asigura integritatea şi confidenţialitatea datelor transmise.


Control tehnologic - preventie

u  Sisteme de audit. Aceste sisteme fac posibilă monitorizarea şi urmărirea evoluţiei unui sistem pentru a se vedea dacă funcţionează în parametri configuraţi. Sistemele de audit reprezintă un instrument de de bază pentru detectarea, înţelegerea şi recuperarea în caz de evenimente.

u  Sisteme de alarmare efractie/detectie incendiu. Sistemele sunt construite să detecteze şi să alarmeze la orice tentativa de patrundere in obiectiv. Răspunsul constă în alarmarea echipelor de interventie si/sau blocarea cailor de acces, actionarea instalatiilor de stingere, precum şi informarea utilizatorului despre zonele direct afectate..

u  Instrumente de menţinere a integrităţii sistemului de securitate. Aceste instrumente fac ca personalul responsabil cu securitatea să determine unde s-a făcut o modificare neautorizată în sistem.


Control tehnologic - detectie

u  Unelete de administrare a securităţii. Aceste instrumente sunt incluse în sistemele de securitate, programe şi dispozitive menite să asigure securitatea pe un anume segment.

u  Identificarea. Permite facilitatea de a identifica in mod unic o anumita entitate. Cu ajutorul acestei facilităţi se pot crea altele suplimentare cum ar fi: contabilizarea, discretionary access control, role-based access control etc.

u  Protecţii inerente în sistem. Acestea sunt facilităţi implementate în sistemele de securitate şi care asigură protecţia acestora si a informaţiei supuse procesării sau care este stocată în acel sistem.


Control tehnologic – raspuns management

Revizuirea soluţiilor propuse în conformitate cu cerinţele Echipa de Management al riscului de securitate trebuie să aprobe soluţiile de control propuse ţinând cont de definirea cerinţelor funcţionale . Estimarea gradului de reducere a riscului u  Controlul propus previne un atac specific sau previne o categorie specifcă

de atacuri? u  Controlul propus reduce şi/sau minimizează riscul pentru o clasă de

atacuri? u  Controlul propus este capabil să recunoască un atac atunci când acesta

este în curs de desfăşurare? u  Daca controlul propus recunoaşte un atac în curs de desfăşurare, este el

capabil să reziste şi să urmărească atacul ? u  Controlul propus poate ajuta la recuperarea bunurilor (datelor) după

încetarea unui atac ? u  Controlul propus mai oferă şi alte beneficii? u  Care este valoarea controlului propus relativ la valoarea bunului?


Masurarea eficacitatii programului

1.  Dezvoltarea diagramei de evoluţie a riscului de securitate.

2.  Măsurarea eficacităţii controalelor.

3.  Evaluarea continuă) a măsurilor de control, a schimbărilor survenite asupra bunurilor şi asupra riscurilor.


Modalitatea de raspuns la incidente

342

Protejarea vietilor Aceasta trebuie să reprezinte prima prioritate. Sistemele de csecuritatel, au un rol important în protejarea vieţii oamenilor. Funcţionarea lor defectuoasa, sau nefuncţionarea, pot să ducă la pierderi de vieţi omeneşti.

Limitarea pagubelor Presupune luarea de măsuri în vederea limitării urmărilor unui atac sau eveniment. În cazul unui atac trebuie monitorizate acţiunile atacatorului şi limitarea daunelor provocate de acesta. Pastrarea evidenţelor în vederea unei acţiuni ulterioare de tragere la raspundere a vinovatului. Limitarea daunelor provocate de evenimente fizice.

Evaluarea pagubelor După ce limitarea daunelor a fost realizată se impune o evaluare a pagubelor. Evaluarea pagubelor va oferi o măsură a succesului atacului, precum şi a virulenţei acestuia. În cazul dezastrelor naturale se va oferi o măsură a intensităţii acestora prin prisma valorii pagubelor create.

Determinarea cauzelor Determinarea cauzelor vizează cu precădere stabilirea sursei dezastrelor. Un dezastru poate fi provocat de un accident sau poate fi un act voit. Tratarea se face diferit. Dezastrele provocate de fenomene naturale sau accidente sunt uşor de determinat. Dificultăţi apar la determinarea cauzelor atunci când acestea sunt provocate de un atac al unei persoane răuvoitoare. Revizuirea tuturor configuraţiilor este absolut necesară.

Repararea stricaciunilor Este imperios necesar ca repararea stricăciunilor să fie făcută cât mai rapid pentru ca firma să-şi reia activitatea şi să fie prezentă pe piaţă. Planurile şi procedurile la nivel de firmă trebuie să cuprindă şi strategii de restaurare.

Verificare/revizuire contramăsuri,

revizuire politici şi actualizare

Se stabileşte ce etape şi acţiuni au avut succes şi care nu au avut succes din etapele anterioare. Se stabilesc greselile de abordare şi de acţiune. Se vor modifica procesele, acolo unde este cazul, pentru ca pe viitor acestea sa confere o eficienţă sporită. Se fac imbunătăţiri şi aduceri la zi (actualizări).

Cat investim in securitate?

343

10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

10 20

30 40 50 60 70 80 90

100

Costuri (%)

În majoritatea cazurilor 20% din costuri se reflectă în 80% beneficii în ceea ce priveşte

minimizarea riscurilor şi asigurarea securităţii.

O securitate maximă poate fi asigurată cu costuri foarte mari.

Beneficii (atenuarea riscului) %

Reducerea riscurilor

Pentru a putea să reducem sau să eliminam riscurile trebuie ca firma să fie capabilă de următoarele operaţii: l  Prevenirea - selectarea corectă a sistemelor/subsistemelor de

securitate, actualizarea componentelor acestora şi adaptarea acestora la schimbările care se impun.

l  Detecţia - filtrarea şi analiza informaţiei, analizarea alertelor, corelarea cu nevoile firmei.

l  Răspunsul - luarea măsurilor care se impun, comunicarea, pregătirea constantă.


Strategii pentru reducerea riscurilor

1.  Prevenirea - Prevenirea unor evenimente care pot afecta securitatea firmei.

2.  Reducerea - Reducerea probabilităţii de producere şi a impactului. 3.  Evitarea - Evitarea unui risc printr-o planificare eficientă. 4.  Transferul - “Eliminarea” riscului prin crearea unei asigurări pe acel

risc. 5.  Planificarea alternativă - În cazul unor riscuri care nu pot fi

prevăzute este nevoie de realizarea unor planuri alternative pentru reducerea impactului.


Metode utilizate in analiza riscurilor de securitate


Literatura de specialitate mentioneaza câteva metode consacrate dar specialistii sunt liberi s-‐o aleaga pe cea care corespunde cel mai bine situatiei pe care o are de evaluat.

l  Metoda interdependenteelor functionale; l  Metoda matricilor de risc l  Metoda arborilor de defectari. l  Metoda OCTAVE (Operationally Critical Threat, Asset and Vulnerability EvaluationSM ) l  Metoda MEHARI

Metoda matricilor de risc


Metoda contine patru componente de bază : 1.  componenta fizică; 2.  componenta funcţională (procesuală); 3.  componenta informaţională; 4.  componenta de personal. Plecand de la modelul relaţionalităţii dintre ameninţări şi vulnerabilităţi, se face evaluarea riscului global prin aplicarea relaţiilor de calcul specifice, la determinarea riscurilor pentru fiecare componentă şi însumarea ponderată a rezultatelor parţiale.

METODA “MEHARI”


Metoda utilizata pe plan european este elaborată de o echipă de specialişti francezi, care abordează atât analiza, cât şi managementul riscului, evaluând, cantitativ şi calitativ, factorii de risc. Metoda utilizeaza o serie de instrumente specifice existand, in cadrul sau, o bază de cunoştinţe referitoare la situaţiile de risc, susţinută de o aplicaţie software, ce permite calcule, simulări şi optimizări.

Club de la Sécurité de l'Information Français (CLUSIF) Materialul prezentat in aceasta expunere se bazeaza pe materialele publice aflate pe site-ul CLUSIF si respecta intocmai punctul de vedere asupra metodologiei Mehari.

MEHARI Actiuni manageriale


l  M e t o d a o f e r a u n s e t d e u n e l t e s p e c i f i c e managementului securitatii cu un set de actiuni manageriale, fiecare cu un scop specific:

Exemple: l  Dezvoltarea planurilor de securitate. l  Implementarea politicilor de securitate. l  Efectuarea evaluarilor starii securitatii. l  Evaluarea si managementul riscului. l  Includerea securitatii in procesul de management al proiectelor. l  Constientizarea importantei securitatii. l  Managementul operational al securitatii si controlul si monitorizarea

actiunilor programate.

Utilizari ale MEHARI


l  MEHARI este, in primul rand, o metoda pentru analiza riscului si pentru managementul riscului ceea ce inseamna ca, in practica, metoda si bazele sale de cunostiinte asociate, au fost menite pentru analiza exacta a riscului, atunci cand este necesar.

l  ATENTIE! la primii pasi in securitate este de recomandat sa evaluati starea masurilor si politicilor de securitate existente ale organizatiei si sa le comparati cu cele mai bune practici pentru a putea clarifica golul care trebuie umplut.

l  Dupa aceasta evaluare se vor decide actiunile concrete, grupate, de regula in planuri, reguli ale organizatiei, politici si/sau un cadru de referinta al securitatii.

l  Aceasta abordare se poate baza pe analiza riscului, sau poate include conceptul de risc.

MEHARI Argumente pentru necesitatea unei metodologii


“Este acest lucru cu adevarat necesar?”

l  Aceasta intrebare o va pune, INTOTDEAUNA, persoana careia ii apartine decizia finala pentru alocarea bugetului corespunzator.

l  Datorita lipsei unei evaluari preliminare si a unui consimtamant general asupra mizelor implicate, multe proeicte de securitate sunt amanate sau chiar abandonate.

l  Deseori, mai tarziu, sau chiar de la inceputul unei abordari de securitate, riscul real pe care organizatia si-l asuma este pus sub semnul indoielii “Au fost identificate, chiar, toate riscurile la care organizatia ar putea fi expusa? Sunt nivelurile acestora acceptabile?”

l  ACESTEA sunt argumente pentru necesitatea unei metodologii care include analiza riscului.

MEHARI Evaluari de securitate


In setul Mehari exista doua module de evaluare: 1.  Un modul de evaluare rapida. 2.  Un modul de evaluare mai detaliata. l  In ambele cazuri, scopul este evaluarea riscului securitatii. In

practica, evaluarea analizeaza serviciile de securitate si in mod cert, rezultatele vor depinde de profunzimea evaluarii, fiind evident ca o analiza rapida este mai putin precisa.

l  Modul rapid se utilizeaza pentru o asa numita “recenzie a vulnerabilitatilor” un element al analizei riscului.

l  Modul detaliat, cauta, in detaliu, posibilele slabiciuni ale fiecarui serviciu de securitate constituind o baza de expertiza, utilizabila pentru analiza riscului.

MEHARI Planuri de securitate


l  Este ceva obisnuit sa se construiasca planuri de actiune directa ca rezultat al evaluarii starii serviciilor de securitate.

l  Procesul de management al securitatii care utilizeaza aceasta abordare este foarte simplu: efectueaza o evaluare si decide sa imbunatateasca toate acele servicii care nu au un nivel al calitatii suficient de bun.

A se vedea: “Ghidul de evaluare pentru serviciile de securitate”

MEHARI Bazele de cunostinte


l  Modul de evaluare detaliata utilizeaza baza de cunostinte a serviciilor de securitate (documentata in MEHARI – “Manualul de referinte pentru servicii de securitate”) aceasta descriind, pentru fiecare serviciu, la ce foloseste, impotriva a ce este folosit, mecanismele si solutiile care spijina serviciul si elementele care ar trebui luate in considerare atunci cand se evalueaza calitatea serviciului.

l  Aceasta baza de cunostinte unica, va putea fi utilizata direct pentru a crea un cadru de referinta pentru securitate (politi de securitate) care va contine si va descrie, setul de reguli si instructiuni de securitate pe care le va urma organizatia.

l  Manualul de referinte pentru servicii de securitate dar si chestionarele de evaluare ofera o bun baza de lucru pentru consultantii si managerii de securitate pentru a decide ce anume ar trebui aplicat

MEHARI Concluzii la modulele de evaluare


l  Modulele de evaluare ofera o privire larga si consecventa asupra securitatii.

l  Aceasta poate fi utilizata in toate stadiile de maturitate ale constientizarii securitatii organizatiei.

MEHARI Analiza mizelor de securitate


l  Indiferent care ar fi orientarile politicii de securitate, exista un principiu asupra caruia toti managerii sunt de acord: “trebuie sa existe un echilibru just intre investitiile in securitate si importanta mizelor de securitate”.

l  Intelegerea corespunzatoare a mizelor de securitate este fundamentala iar analiza acestora merita un nivel ridicat al prioritatii si o metoda de evaluare stricta si structurata.

l  Scopul acestei analize este de a raspunde la dubla intrebare: “Ce s-ar putea intampla, si daca s-ar intampla, ar fi grav?”

l  Acest lucru ne arata ca, in domeniul securitatii, mizele sunt considerate ca fiind consecintele evenimentelor care deranjeaza operatiunile planificate ale unei organizatii.

Modul de analiza Mehari: “Analiza mizelor si clasificare”.

MEHARI Analizarea mizelor de securitate


l  Baza pentru o analiza a riscului. (Daca nu exista un acord asupra potentialului riscurilor, este posibil sa nu fie alocat un buget ).

l  Baza pentru orice planificare de actiune strategica. (Bunurile si fondurile alocate pentru securitate, ca si politele de asigurare sunt in proportie directa cu riscul).

l  Baza planificarii securitatii. (Uneori, planurile de actiune pot fi create direct folosind o abordare directa bazata pe combinarea a doua seturi de expertiza: profesia insesi, oferita de managementul operational si solutiile de securitate oferite de consultantii de securitate).

l  Clasificarea: un element esential pentru politica de securitate. (in practica, o companie care administreaza securitatea printr-o politica si un set de reguli specifice, va diferentia bunurile, valorile si informatiile care trebuiesc protejate).

MEHARI Analiza riscului


q  In toate publicatiile care privesc securitatea, analiza riscului, este considerat motorul propulsor in securitate desi, majoritatea acestora, nu prezinta si metodele care trebuiesc folosite..

q  MEHARI ofera o abordare structurata pentru evaluarea riscului, pe baza catorva principii destul de simple tinand cont ca o situatie de risc poate fi caracterizata de mai multi factori:

q  Factori structurali (organizationali) care nu depind de masuri de securitate, ci de activitatea de baza a organizatiei, de mediul sau si de contextul acesteia.

q  Factori de reducere a riscului care sunt o functie directa a masurilor de securitate implementate.

q  MHARI permite evaluarea calitativa si cantitativa a acestor factori si ajuta la evaluarea nivelurilor de risc ca rezultat.

q  De fapt, analiza mizelor de securitate este utilizata pentru a determina un nivel de gravitate maxim al consecintelor unei situatii de risc.

MEHARI Analiza riscului: un ajutor in planificarea strategica


q  Identificarea factorilor de reducere a riscului (functie a masurilor de securitate) ofera o baza metodologica pentru construirea unui plan de securitate sau a unui plan strategic general. Pentru acest lucru MEHARI ofera o abordare structurata si organizata pentru planificarea securitatii.

q  Aceasta abordare este bazata pe o baza de cunostiinte a situatiilor de risc si proceduri automate pentru evaluarea factorilor de reducere a riscului.

q  In sprijinul acesteia exista “RISICARE” un software produs de compania franceza BUC SA si distribuit in Romania de catre Paideia Consulting SRL (http://www.paideiaconsulting.ro).

MEHARI Analize de risc


l  Analiza sistematica a situatiilor de risc – se identifica toate, potentialele, situatii de risc, se analizeaza cele mai critice dintre acestea si se identifica actiuni pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil. Aceasta utilizare a MEHARI se concentreaza pe a se asigura ca fiecare situatie critica de risc a fost identificata si este acoperita de un plan de actiune.

l  Analiza spontana a situatiilor de risc – acelasi set de unelte poate fi utilizat si in alte abordari de management al securitatii. In cazurile unde securitatea este administrata prin politici si proceduri specifice vor exista, intotdeauna, situatii cand unele reguli nu pot fi aplicate. Analiza spontana a riscului este utilizata pentru a decide cum este mai bine sa se mearga mai departe.

l  Analiza riscului in proiecte noi – modelul si mecanismele de analiza a riscului pot fi utilizate, cu succes, in managementul proiectelor pentru a planifica masurile impotriva riscurilor si a decide ce masuri trebuie folosite ca rezultat.

MEHARI Ghid de analiza a riscului


Dezbatere


VIII. PROCESUL DE ELABORARE A PROIECTARII SISTEMELOR DE SECURITATE

Securitatea electronica


un sub-set de contramasuri ce trebuiesc puse in practica de orice organizatie

Securitatea electronica

Aceasta ar fi ….. ultima contramasura de pus in practica. Ierarhic ar trebui sa se inceapa cu:

Politici si proceduri de securitate

Securitatea fizica

Securitatea informatica si a retelelor

Constientizarea si formarea personalului

Programe de securitate operationale

Securitatea electronica 364 PROIECTANT SISTEME DE SECURITATE - curs specializare

Principiu de baza:

CONSILIATI CLIENTUL PENTRU A DEFINII CELE TREI TIPURI DE CONTRAMASURI:

1.  High-tech – sisteme electronice de securitate, tehnologii de

securitate a informatiilor etc. 2.  Low-tech - incuietori, bariere, garduri, lumini de siguranta, etc. 3.  Masuri ne-tehnice – politici si proceduri, programe de securitate,

programe de training, planuri de paza, protectie si transport valori etc.


Contramasuri de securitate

l  Fiecare contramăsură de securitate ar trebui să ajute la îndeplinirea unei politici specifice de securitate.

l  Daca scopul unei contraacţiuni nu poate fi găsit în politica de securitate stabilita, asta ar putea insemna ori ca aceasta contramasura nu a fost bine gandita, ori politica de securitate este eronata.

l  Ambelor situatii va trebui sa le dam o atentie suplimentara.


Stabilirea bugetului

Bugetul de securitate are trei dimensiuni: 1.  Stabilirea contramasurilor; 2.  Prioritizarea; 3.  Eliminarea progresivă.


Stabilirea contramasurilor

ETAPE:

1.  Definiţi activele care urmează să fie protejate

l  Analizati mediul de amplasare al acestora (fizic, de securitate, operational etc.)

l  Analizati si determinati critic consecintele distrugerii si/sau pierderii activelor

( ATENTIE! acestea pot fi masurate in pierderi de vieti omenesti, vatamari

corporale, pierderi valorice, daune aduse mediului precum si pierderea intregii afaceri sau imposibilitatea ca aceasta sa continue intr-un timp

acceptabil).



2.  Efectuati analiza de risc.

l  Defini atât potenţialele riscuri si ameninţări generate de structura de ansamblu a activelor cat si amenintarile generate de posibilitatea unor furturi din interior si/sau exterior, atacuri armate, distrugeri intentionate, acte teroriste etc. provocate de factorul uman.

l  Analizati si tineti cont, daca exista, de istoricul unor asemenea evenimente, iar daca nu exista un asemenea istoric (activul este nou) utilizati informatiile de la active similare.

l  Creati un sistem propriu de ierarhizare a tipurilor de evenimente si introduceti-le intr-o scala gradata de la risc minim la risc maxim.



3.  Revizuiti vulnerabilităţile de bază ale tuturor activelor protejate la tipurile de atacuri comune analizate la punctul 2.

4.  Evaluati contramăsurile existente, care sunt deja în vigoare sau se afla in proiectul obiectivului aflat in constructie si/sau renovare etc.

5.  Determinati probabilitatea unui atac asupra activelor.


Calculatia riscurilor


!!"#$%&% #'('$)*!'*%$+,)!*-*#.!"(+!%

"#$%&"'$(&!

)*#+,+'-'(,('!

$'.&-/-!0&!,1&$'$(,*&!

.,-#,*&,!,"('.&-#*!(&$(,$(&!

./-$&*,+'-'(,('!

"#$(*,1,%/*'!&2'%(&$(&!$,(/*,-!

./-$&*,+'-'(,('!'$(*'$%&"'!

Prioritizarea

PRIMA PRIORITATE: PROTEJAREA VIETII PERSOANELOR

A DOUA PRIORITATE:

PROTEJAREA BUNURILOR A TREIA PRIORITATE:

PROTEJAREA STABILITATII FINANCIARE

Folosind această metodă, vom avea o imagine clară ce poate fi prezentata clientului asupra masurilor ce trebuiesc luate, în ce ordine, cu ce costuri si

cu ce randament al investiţiei.


Clasificarea contramasurilor

l  Proiectantul poate evidentia fiecare contramasura, in primul rand, prin capacitatea sa de a proteja si salva vieti omenesti si in al doilea rand, de a proteja bunurile prin reducerea consecintelor urmarilor previzionate la analiza de risc efectuata anterior.

l  În cele din urmă, măsurile de contracarare pot fi clasificate fie ca preventative fie ca executive (de atenuare) in situatii specifice (incendiu, furturi, atacuri teroriste etc.).

l  Contramăsurile de prevenire, fie au un efect de descurajare fie pot împiedica initierea unui atac asupra obiectivului.

l  Măsurile executive au rolul de a limita limita daunele care rezultă sau consecinţele unui atac care se produce.

l  În cele din urmă, costul fiecărui contramasuri poate fi calculat. Primeaza balanta: contramăsură - eficacitate.


Eliminarea progresiva

l  Multe proiecte de securitate ajung sa fie eliminate inainte de punerea lor in aplicare.

SA NU UITAM: vorbim despre elaborarea bugetului l  Folosind metoda de prioritizare anterioara putem prezenta clientului

“optiunea optima”. l  Aceasta nu se refera, cum gresit o face legea, la “minimul necesar

acceptat tehnic” ci la minimul necesar acceptat luand in calcul analizele anterioare.

l  In managementul financiar vorbim de “pragul minim de rentabilitate” sub care orice afacere devine nerentabila si ar trebui inchisa.

SA NU UITAM: noi proiectam un sistem integrat de securitate l  Imediat ce bugetul devine disponibil, proiectul initial va putea fi completat

si “optiunea optima” va deveni ceea ce ar fi trebui sa fie de la inceput: “sistemul complet de securitate”.


Fazele de proiectare şi executie a proiectului

l  Etapele următoare se aplică indiferent dacă proiectul este conceput, inca din faza de oferta, de către un proiectant de securitate autorizat sau de către un consultant de securitate angajat de către beneficiar pentru realizarea caietului de sarcini.

l  Indiferent de situatie, paşii va fi aceiasi, poate un pic mai puţin formali, dacă nu există nici un consultant extern implicat.


Faza: predesign

l  Aceasta faza include o evaluare a riscurilor şi o coordonare cu arhitectul pentru a obţine elementele de securitate fizică incluse în program de arhitectura.

l  Acest lucru necesită o strânsă coordonare între

departamentul de securitate, managerul de proiect şi arhitect.


Faza: schematica

l  Aceasta faza, este acea parte a proiectului, în care proiectantul scrie pe hârtie, scopul proiectului şi mijloacele prin care el va împlini acest scop.

l  Aceasta reprezinta o bază pentru documentul de proiectare care descrie in termeni clari, ce măsuri ar trebui luate pentru a satisface nevoile a proiectului şi costurile acestuia, in stare bruta.

l  Faza schematica poate include, de asemenea, unul sau mai multe desene simple, care ilustrează conceptele de proiectare.


Faza: dezvoltarea proiectului

l  După aprobare a conceptelor şi a bugetului exprimate în faza schematica, proiectantul va putea dezvolta proiectarea până la un punct în care clientul poate vizualiza amplasamentul dispozitivelor fizice si electronice de securitate.

l  Această vizualizare, de multe ori, duce la unele ajustari, înainte de finalizarea proiectului.

l  Ar putea fi necesare unele completari de echipamente (adaugari de senzori, de camere, etc.) sau chiar schimbarea locatiei centrului de monitorizare.


Faza: proiectul final

l  Odată ce a fost vizualizat documentul de dezvoltare a proiectului şi acceptata solutia de proiectare, proiectantul va trece la completarea acesteia.

l  Acest lucru va implica alegerea echipamentului care se potriveşte cel mai bine nevoilor fiecarei locatii.

l  Proiectul rezultat va fi destul de complet pentru a pregăti un caiet de sarcini si a cere oferte firmelor instalatoare.

l  Proiectul final va contine toate desenele si specificatiile necesare tinand cont si de prevederile legii in acest sens.

(Vezi prevederile HG. 1010/2004)


Faza: oferta/negocierea

l  In cazul în care proiectantul de securitate este si consultant de securitate, acesta poate fi invitat să participe la evaluarea de oferte

l  El va primi, probabil, cereri de clarificări sau informaţii si va revizui ofertele primite fiind invitat să furnizeze clientului, o recomandare.

Aceasta este o etapă foarte importantă.

l  De alegerea celui mai bun proiect depinde reputatia dumneavoastra ca specialisti in securitate.


Minighid in alegerea unui contractor

l  Ofertantul este licenţiat/autorizat pentru efectuarea activitatilor de securitate? l  Ofertantul este capabil, din punct de vedere financiar, sa finalizeze proiectul? l  Ofertantul are suficiente mijloace materiale si umane sa finalizeze proiectul in

termen? l  Ofertantul se afla in litigii cu alti beneficiari? Si daca da, in ce stadiu se afla

acestea? l  Ofertantul este in masura sa livreze echipamentele necesare la timp? Cum este

creditat aceste de catre furnizori? Primeste echipamentele pe credit sau doar dupa plata unui avans?

l  Care este reputatia ofertantului pentru calitatea lucrarilor executate si poate prezenta acesta o lista de referinte?

l  Care este reputaţia ofertantului pentru managementul de proiect? Poate prezenta referinte?

l  Ofertantul are in echipa si ingineri sau numai tehnicieni? l  Ofertantul ofera un pret “corect” pentru realizarea proiectului?


IX. PASII ELABORARII PROIECTARII SISTEMELOR DE SECURITATE

l  Fazele preliminare ale realizarii proiectului contin, in general, documente cu schite simple realizate tinand cont de obiectivele, metodele si bugetul alocat sistemului de securitate.

l  De obicei, aceste faze includ documente care fieaza obiectivele proiectului de securitate si modul de interactiune al fortelor de securitate.

l  Sistemul ar trebui să fie descris ca un sistem intreg (integrat) şi, separat, fiecare dintre subsistemele sale.

l  În cele din urmă, bugetul pentru intregul sistem va fi atasat, astfel încât sa poata fi separate costurile operationale de cele ale echipamentelor electronice.

l  382 PROIECTANT SISTEME DE SECURITATE - curs specializare

Cercetarea

l  ATENTIE! Acest proces de cercetare nu inseamna doar examinarea caietului de sarcini ci colectarea de informatii despre cerintele ce trebuiesc indeplinite putand include o varietate de domenii ca de exemplu:

1.  Ce tehnologie de control/admitere a acesului se cere a se utiliza si ce anume se preteaza sa se realizeze la conditiile reale in care se gaseste obiectivul?

2.  Ce tehnologie video se cere si ce se poate realiza concret? 3.  Ce sisteme existente trebuie să fie integrate (interfoane, sisteme

de control acces, sisteme video, ascensoare, sisteme de parcare, alarme, alte locatii de monitorizare)?


Cercetarea

l  Există multe posibilităţi nelimitate pentru cercetare.

l  Este important să faceţi o listă de întrebări la care sa cautati raspunsul.

l  Acest lucru va implica adesea interviuri cu principalele părţi interesate din cadrul organizatiei clientului.

Dezbatere asupra activitatii de cercetare:………20 min.


Interviuri/anchete

l  Odată ce obiectivele au fost definite si s-a convenit asupra acestora, de comun acord, cu clientul, va fi necesar si util realizarea unui sondaj utilizand interviuri si anchete pentru a determina nu numai cum sunt privite dispozitivele ce se vor instala dar si pentru a avea o imagine corecta asupra coordonarii acestora prin interfetele existente (amplasarea echipamentelor, a cladirilor, mediul ambiant, alte sisteme existente si utilizatori).


Amplasarea camerelor video

l  Stabiliti obictivele pe care trebuie sa le indeplineasca l  Politicile de securitate şi baza pentru proiectare vor defini

obiectivele pentru sistemul video. l  Este foarte posibil ca locul de amplasare al camerelor sa difere,

in urma studiului si a analizei de risc, de cerintele clientului. l  Explicati de ce.

Ce mai poate fi diferit de cerintele clientului?!


Controlul si admiterea accesului

l  În mod similar, locaţiile propuse ca puncte de control si/sau admitere acces ar trebui să fie determinate pe baza respectării politicilor de securitate şi a în conformitatea cu baza de proiectare.

l  Va trebui sa luati in calcul dispozitiile interne privind accesul (atat pentru angajati cat si pentru vizitatori) dar si pentru situatiile speciale privind accesul persoanelor cu handicap.

l  Nu uitati sa luati in calcul orarul de parcare, daca controlati accesul autovehiculelor.

l  ATENTIE! Amplasarea turnichetilor constituie una din cele mai importante operatiuni de configurare a sistemului de C/A acces. Una din regui este accea de a amplasa in asa fel turnichetii incat acestia sa permita un acces imediat doar la lift fara a-I da posibilitatea vizitatorului sa utilizeze scarile.

l 


Cititoare de carduri si tastaturi

l  Cititoarele de carduri ar trebui sa fie amplasate intr-un mod care faciliteaza intrarile/iesirile, in cazul usilor acestea fiind recomandata a se amplasa cat mai aproape de manerul usii.

l  Daca acestea sunt operate de catre alte persoane (portari, dispeceri etc.) acestea trebuiesc amplasate la indemana acestora.

l  Butoanele de deschidere se amplaseaza in locatii cat mai intuitive pentru utilizatori.

l  Tastaturile ar trebui să fie plasate similar cu cititoarele de carduri şi într-un mod care, dacă este posibil, ascunzând vederii codul ce se introduce.

l  Dispozitivele de citire a datelor biometrice ar trebui să fie plasate similar cu cititoarele de carduri şi într-un mod adecvat pentru mediul lor. De exemplu, sistemele de recunoaştere vocală nu sunt adecvate pentru mediile de înaltă zgomot, sistemele de recunoaştere facială necesită iluminare a anumitor condiţiile în scopul de a funcţiona în mod fiabil iar sistemele de amprentă digitală şi geometria mâinii pot lucra defectuos în praf şi murdarie.


Iesirile de urgenta

l  INTOTDEAUNA respectati cerintele pentru iesirile de siguranta la foc. l  Toate uşile iesire de incendiu trebuie să fie configurate mecanic pentru

ieşirea liberă iar unele dintre aceste usi sunt asigurate cu masuri de control acces.

l  Exemplu: 1.  Controlul accesului pe casa scarilor este necesar pentru a preveni intrarea de la un etaj la

altul.

2.  Limitarea accesului pe casa scarilor este tabu, cu unele excepţii. l  În primul caz, este comună amplasarea unui cititor de control al

accesului în casa scării, folosind un sistem de blocare Hitower pe uşa scărilor, cu legatura directa la sistemul de detectie/stingere incendiu.

l  În al doilea caz, este necesara o abordare mai variata. Cum politicile de securitate si proiectarea arhitecturala merg “mana in mana”, fiecare dintre acestea o poate afecta pe celalata. Uneori este necesara reconfigurarea unui spatiu arhitectural pentru a satisface ceintele de securitate in privinta iesirilor de siguranta.


Mediul ambiant

l  Factorii de mediu de securitate ar trebui să fi fost deja analizati in cadrul analizei de risc.

l  În cazul în care clientul nu doreşte efectuarea unei analize a riscului pentru proiectul ce urmeaza a fi realizat este important sa avem o intelegere clara asupra activelor ce trebuiesc protejate.

l  Ce amenintari exista asupra acestora si ce istoric al

evenimentelor de securitate exista.

l  Este indicata o statistica a criminalitatii din zona de amplasare a activelor de protejat.


Structura dispozitivelor electronice

l  STRUCTURA DISPOZITIVELOR ca răspuns al electronicii de securitate la OBIECTIVE ŞI BUGET.

l  După cum sa afirmat anterior, fiecare echipament electronic de

securitate ar trebui să fie proiectat, in sistem, ca urmare a unei politici de securitate a clientului.

l  Recomandăm ca foaia de calcul cu amplasarea locatiei fiecarui dispozitiv, pe langa caracteristicile acestuia, sa aiba si o coloana cu referire la politica de securitate si cerintele specifice acesteia.

l  În cazul în care se impun reduceri bugetare, va fi mai usor sa decidem (impreuna cu clientul) ce echipamente sunt prioritare pe baza politicii care o deserveste.


Relatii cu diversi furnizori si subcontractori:

l  Arhitectul si proiectantul cladirii. l  Furnizorul de usi. l  “Electricianul”. l  Firma de automatizari. l  “Peisagistul”. l  “Liftierul” si furnizorul de scari rulante. l  Specialistii in IT si in telecomunicatii.

Dezbatere….1 ora


X. TENDINTE ACTUALE IN PROIECTAREA SISTEMELOR DE SECURITATE

l  Lumea este in permanenta schimbare, uneori intr-un mod neasteptat, dramatic si cu consecinte personale.

l  O astfel de schimbare profesionala a aparut odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana cand a trebuit sa adoptam toate normele europene referitoare la industria de securitate.

l  Schimbari remarcabile s-au produs si in tehnologia sistemelor de securitate.

l  Toate acestea nu puteau sa nu influenteze procesul de elaborare a proiectelor de securitate.

l  O practica comuna, acceptata de toti practicienii a fost aceea de a utiliza istoricul nevoilor si experientelor clientilor utilizand, de cele mai multe ori simulari informatice pentru a avea o viziune de ansamblu a noilor cerinte ale beneficiarului.


Responsabilitati profesionale

l  S-au extins responsabilitatile profesionale individuale si au crescut oportunitatile provocatoare pentru toti cei care lucreaza in industria de securitate privata.

l  Au aparut programe de formare profesionale specifice industriei si chiar primul master de securitate privata organizat de catre Universitatea de Vest din Timisoara la initiativa ARSS.

l  Se pune un accent clar pe profesionalizarea persoanelor din industria de securitate iar programul de proiectant sisteme de securitate este cel mai complex dintre toate aceste programe.

l  Cerinta de baza, acum, este…integrarea. Progresele tehnologice permit acest lucru cu minimum de effort indiferent de complexitatea subsistemelor utilizate.

l  Operatorii care utilizeaza produsul final fiind mai usor de instruit si mai eficienti in utilizarea echipamentelor sporind eficacitatea interactiunii om-masina.


Despre tehnicile de proiectare

l  Cererea pentru niveluri mai ridicate de securitate a condus la crearea unor tehnici de proiectare obiectiv analitice pentru a identifica pericolele ascunse şi potenţiale probleme, determinand contramăsuri de proiectare şi căi de atac, şi creand metodologii de evaluare şi clasificare a riscului rezidual.

l  Tehnicile specifice variază, dar includ si scheme de analiza a defectelor a modrilor de defectare, efecte, analize critice si evaluare a riscurilor.

l  Toate acestea sunt încorporate în standardele naţionale şi internaţionale, standardele comerciale pentru diverse industrii, cerinţele contractuale şi specificaţii tehnice, precum şi cerinţele obligatorii ale autoritatilor de reglementare.

l  Acestea oferă o gestionare mai eficienta a securitatii unui obiectiv si asigura clientul ca a existat o perspectivă critică de care s-a tinut cont in proiectul prezentat acestuia spre aprobare.


Reanalizarea factorilor de risc

l  Relativ recent, o serie de concepte utilizate in alte industrii au devenit familiare si in activitatea de proiectare a unui sistem de securitate.

l  Sa luam ca exemplu concedierea unui numar important de persoane de catre beneficiarul care a asolicitat un sistem de securitate. Aparent acest lucru are doar caracter social dar la proiectarea sistemului de securitate va trebui sa se tina cont de mult mai multe aspecte care tin atat de gradul de specializare a celor concediati cat si de mentalitatile acestora fata de actul de concediere.

l  Este foarte posibil ca o buna parte din personalul concediat sa cunoasca punctele slabe ale obiectivului si sa-si vanda informatiile unor infractori.

l  Fata de toata aceasta situatie va trebui sa reanalizam factorii de risc.


Rolul proiectantului

l  Rolul proiectantului de sisteme de securitate s-a largit considerabil.

l  Acesta include acum obligativitatea de a avea cunostinte de tehnici de proiectare moderne care utilizeaza software performant, comunicare multi-lingvistica, cunoasterea standardelor nationale si europene, cunoasterea legislatiei nationale si europene, controlul consecintelor asupra erorilor umane si asupra mediului precum si o buna cunoastere a tehnologiei propuse in proiecte.


XII. PREZENTARE I18/2-02

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR ŞI A SISTEMELOR DE ALARMARE CONTRA EFRACŢIEI

DIN CLĂDIRI

Elaborat de: INSTITUTUL DE PROIECTARE, CERCETARE ŞI TEHNICĂ DE CALCUL îN CONSTRUCŢII

IPCT-SA Aprobat de:

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTUR.IT.OR ŞI LOCUINŢEI Cu ordinul nr: 2014/18.12.2002


OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

1.1. Prezentul normativ cuprinde prevederi obligatorii la proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei din construcţii, în scopul satisfacerii exigenţelor de siguranţă a utilizatorilor.

1.2. Normativul este destinat proiectanţilor, executanţilor, verificatorilor de pro-iecte, experţilor tehnici şi responsabililor tehnici cu execuţia, proprietarilor sub orice titlu şi utilizatorilor construcţiilor care se echipează cu astfel de instalaţii.

1.3. Prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea, executarea şi ex-ploatarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotri-va efracţiei din construcţiile civile, de producţie şi depozitare. Sistemele şi instalaţiile la care se referă normativul sunt:

- instalaţii de semnalizare a incendiilor; - sisteme de alarmă împotriva efracţiei; - instalaţii de televiziune cu circuit închis; - sisteme de control acces (cu yale electromagnetice, cu cartele de identificare, cu

barieră inductivă etc.). 1.4. Prevederile normativului se aplică la instalaţiile precizate la art.1.3. din construcţiile noi,

modernizările, schimbările de destinaţie a construcţiilor existente precum şi la refacerea instalaţiilor existente din clădiri.


OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

1.5. Nu fac obiectul prezentului normativ instalaţiile de semnalizare a incendiilor şi sistemele de alarmă împotriva efracţiei pentru: l  metrou, porturi şi aeroporturi; l  exploatări miniere în subteran; l  obiective din reţelele MApN, MI, SRI nominalizate prin ordine ale conducătorilor

structurilor respective; l  obiectivele exploatate de SNCFR; l  instalaţii de detectare şi alarmă din sistemele de ventilare-climatizare, de transport

pneumatic etc.

La aceste sisteme şi instalaţii se aplică prevederile corespunzătoare, elaborate de structurile respective, aprobate potrivit legii.


Terminologie specifica

l  alarmă - semnal acustic şi/sau optic iniţiat de om sau de un dispozitiv de iniţiere (detector, declanşator manual de alarmă etc.) prin care persoanele din incintă sunt anunţate despre existenţa unui eveniment (incendiu, efracţie);

l  alarmă falsă - alarmă produsă în condiţiile în care pericolul nu este real; anularea semnalizării acustice - operaţie manuală de oprire a semnalului acustic; c.a. - curent alternativ;

l  c. c. - curent continuu; l  cale de transmisie - conexiune fizică, externă echipamentului de control şi sem-nalizare

(centrala de semnalizare), necesară pentru transmisia de informaţii şi/sau tensiunii de alimentare: l  între echipamentul de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) şi celelalte

componente ale unei instalaţii de semnalizare a incendiului şi/sau; l  între părţi ale unui echipament de control şi semnalizare (centrala de sem-nalizare)

dispuse în carcase diferite. l  circuit de detectare - cale de transmisie care leagă punctele de detectare şi/sau semnalizare

la echipamentul de control şi semnalizare (centrala de semnalizare); l  comanda automată a dispozitivelor de intervenţie în caz de incendiu - dispozitiv automat

folosit pentru acţionarea automată a unor echipamente de protecţie împotriva incendiului, după recepţia unui semnal de la echipamentul de control şi semnalizare (centrala de semnalizare);



l  date de funcţionare - condiţii care se pot modifica temporar în timpul exploatării, fie automat, fie prin comenzi manuale;

l  date specifice constructiei - condiţii modificabile cerute de exploatarea unui echipament de control şi semnalizare pentru o configuraţie determinată a instalaţi ei;

l  declanşator manual de alarmă (buton de semnalizare) - componentă a unei insta-laţii de semnalizare a incendiilor care este utilizată pentru semnalizarea manuală a unui incendiu;

l  defect de izolaţie faţă de pământ - conexiune accidentală între pământ şi un ele-ment oarecare al unui echipament de control şi semnalizare, a căilor de transmisie spre un echipament de control şi semnalizare sau a căilor de transmisie dintre elementele sistemului;

l  defect de cablu - defect al unui circuit de transmisie spre echipamentul de con-trol şi semnalizare sau al unui circuit de transmisie dintre elementele sistemului, de tip scurtcircuit sau întrerupere sau de orice alt tip şi care afectează modul de funcţionare a circuitului de transmisie respectiv;

l  detector de incendiu - componentă a sistemului de detectare a incendiului care conţine cel puţin un senzor care, constant sau la intervale regulate, monitorizează cel puţin un parametru fizic şi/sau chimic asociat cu incendiul şi care furnizează un semnal corespunzător la echipamentul de control şi semnalizare (centrala de sem-nalizare); în cazul detectoarelor convenţionale, acestea sesizează doar depăşirea unor valori limită, monitoarele analogice transmiţând centralei de semnalizare informaţia furnizată de parametrul fizic şi/sau chimic supravegheat sau un echivalent al acestuia;



l  dispozitiv de alarmă la incendiu - componentă acustică şi/sau optică a sistemu-lui de alarmă la incendiu, neinclusă în echipamentul de control şi semnalizare, care este utilizată pentru avertizare în caz de incendiu de exemplu o sirenă sau un sem-nalizator optic;

l  dispozitiv de transmisie alarmă incendiu - echipament intermediar care trans-mite un semnal de alarmă de la un echipament de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) la un dispozitiv de recepţie a alarmei;

l  dispozitiv de transmisie semnal de defect - echipament intermediar care transmite un semnal de defect de la echipamentul de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) la un dispozitiv de recepţie a semnalului de defect;

l  distanţa de căutare - distanţa maximă ce trebuie parcursă în cadrul unei zone pentru identificarea detectorului neadresabil care a iniţiat un semnal de alarmă;

l  echipament de alimentare cu energie electrică - componentă a instalaţiei de sem-nalizare a incendiului care asigură alimentarea cu energie electrică a echipamentu-lui de control şi semnalizare (echipamentul de alimentare cu energie electrică include surse de alimentare principală şi de rezervă);

l  echipament de protecţie impotriva incendiului - echipament automat de con-trol şi de intervenţie împotriva incendiului, de exemplu, o instalaţie de stingere;

l  elemente pentru conectare - toate acele elemente care formează legăturile între diferitele componente ale unui sistem de detecţie şi de alarmă la incendiu;



l  echipament de control şi semnalizare (centrală de semnalizare) - componentă a unei instalaţii de semnalizare a incendiului sau a unui sistem de alarmă împotriva efracţiei, echipament multifuncţional care, în principal, asigură recepţionarea, prelucrarea, centralizarea şi transmiterea semnalelor de la şi către elementele periferice interconec-tate în sistem;

l  instalaţii de control acces - asigură controlul diferenţiat al persoanelor în anumite zone de interese specifice ale unei incinte;

l  instalaţie de legare la pământ - un ansamblu de conductoare de legare la pământ (de ramificaţie, principale, de legătură) şi electrozi îngropaţi în pământ prin care se stabileşte, în mod voit, legătura cu pământul a unor părţi dintr-o instalaţie de semnalizare la incendiu sau dintr-un sistem de alarmă împotriva efracţiei;

l  instalatie de semnalizare a incendiului - ansamblu complex, compus din de-clanşatoare manuale de alarmă (butoane de semnalizare) şi detectoare automate, conectate la un echipament de control şi semnalizare (centrală de semnalizare) care permite monitorizarea dispozitivelor de semnalizare şi care poate acţiona automat, înaintea instalaţiei de stingere, pornirea pompelor de incendiu, oprirea instalaţiei de ventilare, pornirea instalaţiei de evacuare mecanică a fumului, trecerea prin dispo-zitivul de anclanşare automată de pe sursa de alimentare electrică de rezervă, ac-ţionarea uşilor antifoc, alertarea pompierilor şi salvării etc;

l  instalaţii de televiziune cu circuit inchis (TVCI) - instalaţii prin care se suprave-ghează, în pennanenţă interiorul şi/sau exteriorul anumitor obiective sau spaţii din cadrul acestora cu ajutorul camerelor de luat vederi, a echipamentelor de prelucrare, semna-lizare, monitorizare, înregistrare etc. şi al cablurilor specifice, asigurând înregistrarea imaginilor preluate;


Terminologie specifica l  panou sinoptic (repetor) - panou pe care se totalizează indicaţiile vizuale prin intermediul

cărora se poate constata, rapid şi în ansamblu, starea unei instalaţii de semnalizare a incendiului;

l  resetare - operaţie capabilă de a încheia o stare de alarmă la incendiu şi/sau o stare de defect;

l  semnalizare - informaţia furnizată de un indicator; l  sistem de alarmă împotriva efracţiei - o instalaţie complexă compusă dintr-o serie de

dispozitive de comandă, declanşatoare manuale şi detectoare automate conectate la un echipament de control şi semnalizare;

l  sursă de alimentare electrică de rezervă - alimentarea cu energie electrică a instalaţiei de semnalizare a incendiului sau sistemului de alarmă la efracţie în cazul indisponibilităţii sursei de bază;

l  stare funcţională - stare caracterizată prin prezenţa tensiunii electrice şi a semnalizărilor la echipamentul de control şi semnalizare;

l  staţie de receptie alarmă incendiu - centru de la care pot fi iniţiate, în orice moment, măsuri necesare de protecţie şi de intervenţie la incendiu;

l  staţie de receptie semnal de defect - centru de la care pot fi iniţiate măsurile corective necesare;

l  sursă de alimentare electrică de bază - alimentarea cu energie electrică a insta-laţiei de semnalizare a incendiului sau sistemului de alarmă la efracţie în condiţii normale de funcţionare;

l  zonă - subdiviziune a spaţiilor protejate în care sunt instalate unul sau mai muIe puncte şi pentru care este furnizată o semnalizare zonală comună.


Prevederi generale…

3. PREVEDERI GENERALE PRIVIND PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIlLOR DE SEMNALIZARE A INCENDIlLOR ŞI A SISTEMELOR DE ALARMĂ îMPOTRIVA EFRACŢIEI

3.1. Instalaţiile de semnalizare a incendiilor şi sistemele de alarmă împotriva efracţiei se proiectează şi se execută în conformitate cu prevederile prezentului normativ, regle-mentărilor tehnice specifice, funcţiunilor unde se utilizează şi prevederilor cuprinse în standardele, normele şi reglementările din anexele nr.l, 2, 4 şi 5.

32. Documentaţia tehnico-economică se elaborează pe baza conceptului de pro-tecţie la risc (la incendiu şi/sau efracţie) bazat pe identificarea riscului şi, după caz, analiza de risc, stabilindu-se măsurile, tehnicile, procedeele şi organizarea insta-laţiilor de semnalizare a incendiilor sau sistemelor de alarmă împotriva efracţiei.

3.3. În urma analizei de risc la incendiu se defineşte nivelul relativ de stare de pericol de incendiu sau de explozie urmată de incendiu.

3.4. Dimensionarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotriva efracţiei şi amenajarea spaţiilor necesare instalării echipamentelor aferente se stabileşte de proiectant pe baza destinaţiei construcţiei, caracte-risticilor specifice ale produselor utilizate şi în funcţie de pericolul prognozat.



3.5. Folosirea de echipamente, aparate, dispozitive noi etc. se face numai în baza certificatului de conformitate emis de un organism acreditat sau, după caz, a agrementului tehnic, precum şi a avizelor eliberate de organismele abilitate conform prevederilor legale.

3.6. Instalaţiile de semnalizare a incendiilor aferente construcţiilor se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu, tipul de clădire, destinaţie, categoria de importanţă a construcţiilor şi parametrii ce trebuie supravegheaţi (temperatura din încăpere, fumul, emanaţia de gaze periculoase sau explozive, flacăra etc.)

3.7. Sistemele de alarmă împotriva efracţiei aferente construcţiilor se stabilesc în funcţie de categoria de importanţă a construcţiilor, de mărimea şi importanţa valo-rilor materiale, spirituale, naţionale sau personale cuprinse în construcţii, ţinând sea-ma şi de reglementările Inspectoratului General al Poliţiei. Acestea trebuie să confe-re, atât bunurilor, cât şi persoanelor expuse la risc, un nivel compatibil cu importanţa riscului şi consecinţelor care ar putea rezulta, astfel încât să se asigure nivelul de securitate cerut.

3.8. Producătorul sau fumizorul de elemente componente ale instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotriva efracţiei are obligaţia să livreze odată cu echipamentele şi instrucţiunile de funcţionare, montaj, exploatare şi verificare ale acestora. Instucţiunile şi inscripţionările elementelor de comandă şi semnalizare ale echipamentului de control şi semnalizare trebuie să fie în lim-ba română.



3.9. Constructorul are obligaţia să efectueze lucrările în conformitate cu prevederile documentaţiilor tehnico-economice şi reglementările tehnice specifice.

3.10. Investitorul are obligaţia de a aviza documentaţia tehnico-economică, de a recepţiona lucrarea, de a exploata şi întreţine în condiţii de siguranţă instalaţiile de semnalizare a incendiilor şi sistemele de alarmă împotriva efracţiei.

3.11. Tipul instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotri-va efracţiei, care se adoptă, modul de dispunere, dimensionare şi activare a acestora trebu-ie să corespundă caracteristicilor clădirii şi manifestărilor specifice ale evenimentelor, pri-vind ierarhizarea riscurilor, stabilindu-se stările prioritare, în conformitate cu cerinţele producătorului.

3.12. Proiectarea, executarea, pnnerea în funcţiune, asigurarea service-ului şi a mentenanţei instalaţii lor şi echipamentelor aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotriva efracţiei se realizează de către socie-tăţi comerciale care au competenţă profesională atestată, în condiţiile legii, din partea organelor abilitate.


Echiparea cladirilor…

4. ECHIPAREA CLĂDIRILOR CU INSTALAŢll DE SEMNALIZARE A INCENDllLOR ŞI CU SISTEME DE ALARMĂ IMPOTRIVA EFRACTIEI

4.1. Instalaţiile de semnalizare a incendiilor 4.1.1. Echiparea clădirilor cu instalaţii de semnalizare a incendiilor se realizează în vederea

asigurării exigenţelor de siguranţă la foc a utilizatorilor construcţiei, pen-tru prevenirea incendiilor şi intervenţia în timp util, în caz de apariţie a acestora, în funcţie de categoria de importanţă a construcţiei, tipul construcţiei, nivelul riscului de incendiu (categoria de pericol de incendiu), destinaţia clădirii, potrivit prevederilor prezentului normativ. Beneficiarul poate stabili şi în alte cazuri echiparea cu astfel de instalaţii a construcţiilor pe care le utilizează.

4.1.2. Instalaţiile de semnalizare a incendiilor trebuie să asigure: l  detectarea incendiilor, atât pe căile de circulaţie pentru funcţionarea normală a construcţiilor,

cât, mai ales, în spaţiile şi încăperile auxiliare, precum şi în acele încăperi în care incendiul ar putea evolua nestânjenit, rară a fi observat în timp util;

l  anunţarea incendiului la punctul de supraveghere permanentă, automat şi/sau prin declanşatoare manuale de alarmă (butoane de semnalizare) şi telefoane de interior, precum şi după caz, la unitatea de pompieri (serviciul de pompieri); - alarmarea operativă a personalului de serviciu, care trebuie să organizeze şi să asigure prima intervenţie şi evacuarea utilizatorilor în conformitate cu pla-nurile de acţiune stabilite;

l  avertizarea ocupanţilor (utilizatorilor) din clădire asupra pericolului de incendiu şi transmiterea de instrucţiuni (mesaje) pentru evitarea panicii.


Echiparea cladirilor…

4.1.3. Echipamentul de control şi semnalizare (centrala de semnalizare - fig.l) este o componentă a unei instalaţii de semnalizare a mcendiului care poate fi utilizată, după caz, pentru:

l  a recepţiona semnale de la detectoarele conectate; l  a determina dacă aceste semnale corespund unei condiţii de alarmă; l  a indica acustic şi optic o condiţie de alarmă; l  a indica locul izbucnirii incendiului; l  a înregistra dacă este posibil oricare din aceste informaţii; l  a monitoriza funcţionarea corectă a sistemului şi a da avertizări acustice şi optice pentru orice

defect (scurtcircuit, rupere linie sau defect în alimenta-rea cu energie etc.); l  a transmite semnalul de alarmă incendiu, la dispozitive de alarmă incendiu sonore sau optice,

spre echipamentul de transmisie a alarmei de incendiu la serviciul de pompieri, spre echipamentul de comandă automată a unui sis-tem (dispozitiv) sau instalaţie de limitare şi stingere a incendiului.


Schema instalatiei de semnalizare a incendiilor

Legendă: l  A – detector ( oare) de incendiu; l  B - echipamentul de control şi semnalizare

(centrala de semnalizare); l  C - dispozitiv( e) de alarmă incendiu; l  D - declanşator( oare) manual( e) de alarmă

(buton de semnalizare); l  E - dispozitiv de transmisie alarmă incendiu; l  F - staţie de recepţie alarmă incendiu; l  G - comanda sistemelor automate de

protecţie împotriva incendiului; l  H - echipament de protecţie împotriva

incendi-ului sau instalaţie de stingere; l  J - dispozitiv de transmisie semnal de

defect; l  K - staţie de recepţie semnal de defect; l  L - echipament de alimentare cu energie.


Centrala de semnalizare

4.1.4. Echipamentul de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) trebuie să semnalizeze fară ambiguitate, următoarele stări de funcţionare ale instalaţiei de semnalizare a incendiilor:

l  starea de veghe, când echipamentul de control şi semnalizare este alimentat de o sursă de alimentare electrică şi în absenţa semnalizării oricărei alte stări ;

l  starea de alarmă la incendiu, când este semnalizată alarma la incendiu; l  starea de defect, când este semnalizat un defect; l  starea de dezactivare, când este semnalizată o dezactivare; l  starea de testare, când este semnalizată o testare a funcţionării. 4.1.5. Instalaţile de semnalizare a incendiilor trebuie să asigure alarmarea pentru

evacuarea persoanelor, să asigure sau să faciliteze intervenţia pompierilor şi să pună în funcţiune sistemele de limitare a propagării focului în clădire.

După caz, instalaţia este destinată să concentreze informaţiile şi comenzile legate de siguranţa la incendiu (să le prelucreze şi să se asigure toate funcţiile sistemelor de detecţie, desfumare, comunicare, stingere incendiu, oprire a anumitor instalaţii tehnologice etc).


Instalatia de semnalizare incendiu

4.1.6. Instalaţia de semnalizare a incendiului este, obligatoriu, compusă din două părţi principale:

1.  sistemul de detectare la incendiu; 2.  sistemul de alarmă la incendiu şi, după caz, alertare. Sistemul de detectare la incendiu are ca elemente: l  detectoare automate; l  declanşatoare manuale (butoane de semnalizare); l  echipament de control şi semnalizare (centrală de semnalizare); l  sistem de alimentare. Sistemul de alarmă la incendiu are ca elemente: l  echipament de control şi semnalizare (centrală de semnalizare); l  echipament de alimentare cu energie electrică; l  echipamente de alarmare; l  echipament de transmisie la distanţă a semnalelor de incendiu - opţional; l  echipament de transmisie la distanţă a semnalelor de defect - opţional; l  echipament de comandă a protecţiei automate la un echipament automat de stingere a

incendiului atunci când există instalaţie automată de stingere a incendiului.


Dispozitive conectate la sistem

4.1.7. Toate dispozitivele conectate la sistem trebuie să fie evaluate şi testate pentru compatibilitatea utilizării în instalaţii.

La proiectarea instalaţiei şi stabilirea parametrilor de intrare/ieşire trebuie respectate cerinţele specificate din documentaţia producătorului furnizată împreună cu echipamentele. 4.1.8. Proiectarea instalaţiei trebuie astfel efectuată încât efectele unui defect de cablu sau

de conectare să fie izolate şi să nu împiedice: a)  iniţierea unui semnal de incendiu dintr-un spaţiu mai mare decât cel corespunzător unei

singure zone de detectare; b)  semnalizarea sonoră a unei alarme de incendiu într-un spaţiu mai mare decât cel

corespunzător unei singure zone de alarmare; c)  detectarea simultană a unui incendiu şi semnalizarea unei alarme de incendiu; d)  acţionarea simultană a semnalelor de incendiu prin ambele metode de iniţiere, automată şi

manuală; e)  acţionarea tuturor dispozitivelor de alarmă sonoră din clădire (cel puţin un dispozitiv trebuie să

rămână funcţional), dacă instalaţia este folosită pentru a emite semnalizarea sonoră de incendiu în clădire.

Proiectarea instalaţiei trebuie astfel efectuată încât efectele a două defecte de cablu sau de conectare pe un singur circuit să fie izolate şi să nu împiedice protejarea unei arii desIaşurate mai mari de 10000 mZ•


Dispozitive conectate la sistem

4.1.9. Instalaţia trebuie realizată astfel încât o indicaţie de defect să fie dată, În caz de circuit întrerupt sau scurtcircuit pe orice circuit de alimentare pentru detec-toare sau declanşatoare manuale de avertizare, (butoane de semnalizare), dispo-zitive de alarmă, oricărui echipament auxiliar căruia trebuie să-i fie indicată starea de defect.

4.1.10. Sistemele şi instalaţiile de semnalizare a incendiilor în zone cu pericol de explozie, gaze inflamabile, vapori combustibili şi praf trebuie realizate cu echipamente corespunzătoare mediului respectiv asigurându-se aparate cel puţin cu siguranţă intrin-secă. In zonele cu pericol de explozie se aplică reguli speciale de cablare, potrivit regle-mentărilor specifice.


Zonarea cladirii

4.1.11. Clădirea trebuie împărţită în zone de detectare astfel încât locul de origine a alarmei să poată fi determinat rapid din indicaţiile date de echipamentul de control şi semnalizare la incendiu (centrala de semnalizare). Trebuie asigurate circuite de rezervă pentru identificarea semnalelor de la declanşatoarele manuale de alarmă (butoane de semnalizare) astfel încât să fie prevenite semnalele eronate (false).

4.1.12. împărţirea clădirii pe zone de detectare trebuie să ţină seama şi de următoarele reguli: - aria desfăşurată a unei singure zone trebuie să fie mai mică sau egală cu 1600 m2; - distanţa de căutare (în interiorul unei zone), pentru a avea confirmarea vizuală a incendiului,

trebuie să fie mai mică sau egală cu 30 m; - într-o zonă de detectare se pot include mai multe încăperi, dacă: l  încăperile sunt învecinate, numărul lor nu este mai mare de cinci şi în-treaga suprafaţă a

încăperilor nu depăşeşte 400 m2; l  încăperile sunt învecinate, cu posibilitate de acces uşor la acestea, suprafaţa totală a

încăperilor nu depăşeşte 1000 m2 şi dacă în centrala de semnalizare a incendiilor sau la aceste încăperi s-au prevăzut avertizori de alarmă pen-tru spaţiul afectat de incendiu;

- fiecare zonă trebuie limitată la un singur nivel (etaj) al clădirii cu excepţiile următoare: l  zona este casa scării, puţul liftului sau o structură similară care se întinde pe mai mult de un

nivel l  suprafaţa totală a clădirii este mai mică de 300 m2•


Zonarea cladirii

4.1.13.

Impărţirea clădirii în zone de alarmă depinde de nevoile de diferenţiere a tipului de alarmă.

Dacă un semnal de alarmă se generează întotdeauna pentru întreaga clădire, atunci nu este necesară divizarea clădirii în zone de alarmă.


Alegerea detectoarelor şi declanşatoarelor manuale

4.1.14. Detectoare Tipul de detector se alege în funcţie de: l  materialele din spaţiul protejat şi clasa de reacţie la foc a acestora; l  configuraţia spaţiului - în particular, înălţimea; l  efectele sistemelor şi instalaţiilor de ventilare şi încălzire; l  condiţiile ambiante în încăperile supravegheate; l  posibilităţile declanşării alarmelor false. Detectoarele trebuie să reacţioneze rapid şi sigur în condiţiile ambiante exis-tente din spaţiile unde

sunt amplasate. Diferitele tipuri de detectoare sunt prezen-tate în Anexa 3. 4.1.15. Tipul cel mai indicat de detector utilizat pentru asigurarea protecţiei persoanelor din clădirile civile (publice) este detectorul de fum. Celelalte tipuri de detectoare, de căldură şi de flacără, se utilizează suplimentar faţă de detectoarele de fum sau numai în acele spaţii în care incendiul în faza mcipientă se manifestă prin creşteri de temperatură sau flăcări sau are o evoluţie rapidă. Căile de evacuare şi traseele de circulaţie comune, în caz de incendiu, se protejează cu detectoare de fum.


Alegerea detectoarelor şi declanşatoarelor manuale

4.1.16. Pentru a asigura securitatea persoanelor se recomandă ca detectoarele să reacţioneze înainte ca atenuarea produsă de fum pe căile de evacuare să atingă 0,5 dE/m, ceea ce corespunde la o vizibilitate de circa 15 m. 4.1.17. Clădirile de locuit particulare se recomandă să se doteze cu detectoare de fum de tip autonom (dispozitiv autonom de alarmare la fum). Acestea pot funcţiona o durată mare de timp, peste 1 an, alimentate la baterii de 9 V.c.c.


Amplasarea detectoarelor

4.1.18. Detectoarele trebuie amplasate astfel încât produsele degajate de incendiul din suprafaţa suprave-gheată să ajungă la detectoare Iară diluţie, aten-uare sau cu întârziere. Fiecare încăpere trebuie să fie echipată cu cel puţin un detector. Trebuie montate detectoare şi în spaţiile ascunse, unde incendiul se poate iniţia sau de unde se poate răspândi. Aceste spaţii pot include locuri sub pardoseli false sau deasupra tavanelor false.


Distanţe şi limite de amplasare dintre detectoare…

Distanţe şi limite de amplasare dintre detectoare şi dintre declaşatoarele manuale de alarmă (butoane de semnalizare) Detectoare de căldură, de fum şi de flacără 4.1.19. Zona de supraveghere a fiecărui detector este limitată de o serie de factori: - suprafaţa protejată (performanţa detectorului); l  distanţa orizontală dintre orice punct din spaţiul supravegheat şi cel mai apropiat detector; l  distanţa faţă de pereţi; l  înălţimea şi configuraţia tavanului; l  ventilarea şi mişcarea aerului în spaţiul respectiv; l  obturaţiile mişcării de convecţie a produselor de ardere. 4.1.20. Detectoarele de fum şi de căldură punctuale se montează pe tavan, alte tipuri, după caz, putându-se monta şi pe pereţi. Performanţele detectoarelor punctuale depind de înălţimea încăperii, conform tabelului 1. Detectoarele trebuie amplasate în aşa fel încât elementele lor sensibile să fie în apropierea plafonului la o distanţă maximă de 5% din înălţimea încăperii. Dacă există gradienţi de temperatură în spaţiul protejat şi înălţimea de stratificare se poate determina, se instalează suplimentar detectoare şi la această înălţime.

l  421 PROIECTANT SISTEME DE SECURITATE - curs specializare


4.1.21. Detectoarele optice cu fascicul se instalează conform instrucţiunilor producătorului. Orice parte a fascicolului apropiată la mai puţin de 500 mm de pereţi este considerată insensibilă la incendiu. Lungimea spaţiului protejat de fiecare detec-tor optic cu fascicul trebuie considerată de maximum 100 m. Fasciculele detectoarelor optice nu trebuie să fie întrerupte. 4.122. Acoperirea zonei de supraveghere a fiecărui detector de flacără este limi-tată de următorii factori: l  distanţa de vizibilitate; l  distanţa faţă de orice punct din spaţiul de supraveghere şi cel mai apropiat detector; l  prezenţa barierelor de radiaţie; l  prezenţa surselor de radiaţie de interferenţă. Detectoarele de flacără se montează până la înălţimea de 20 m. 4.1.23. Pentru detectoarele de fum şi de căldură montate sub acoperişurile în pantă, spre coamă, pentru o înclinaţie de 1° a pantei, se măresc distanţele din tabelul 1 cu 1 %. Dacă acoperişul este în pantă sau cu luminatoare, se montează detectoare în fiecare vârf de coamă. Atunci când denivelările tavanului (grinzi, nervuri) sunt mai mici de 5% din înălţimea încăperii se consideră tavan plan.



4.1.24. Dacă prin ventilare se produc mai mult de 4 schimburi de aer pe oră se utilizează detectoare în plus faţă de cele necesare fară a lua în calcul ventilarea încăperii. Determinarea numărului şi a amplasării detectoarelor se face prin teste de propagare a fumului. Nu se montează detectoare în apropierea gurilor de introducere a aerului. Dacă introducerea aerului se face printr-un tavan perforat atunci detectoarele trebuie să aibă în jurul lor o zonă de tavan neperforată cu raza de cel puţin 600 mm.

4.1.25. Nu se recomandă montarea detectoarelor de fum sau căldură în apropierea pereţilor, la mai puţin de 500 mm, pe aceeaşi distanţă de 500 mm păstrân-du-se spaţiul liber în jurul oricărui detector.

4.1.26. Pentru tavane cu denivelării (grinzi sau planşee casetate) se aplică următoarele: l  grinzile cu înălţimi mai mari de 5% din înălţimea încăperii vor fi tratate ca pereţi despărţitori,

cu excepţia cazurilor când se poate arăta că acestea nu întârzie, apreciabil, declanşarea detectoarelor;

l  în cazul planşeelor casetate, o anumită zonă dintre casete poate fi supraveg-heată de un singur detector. Volumul intern al casetelor acoperite de un detec-tor nu trebuie să depăşească produsul a 6 m2 cu înălţimea grinzii, pentru detec-toarele de căldură, şi 12 m2 cu înălţimea grinzii, pentru detectoare1e de fum.


Tavanele false

4.1.27. Tavanele false impun două cerinţe: l  protecţia împotriva incendiilor iniţiate sub tavanele false; l  protecţia împotriva incendiilor iniţiate deasupra tavanelor false. Dacă în tavanul fals există perforaţii mici şi nu există posibilităţi de ventilare care să transporte fumul deasupra tavanului fals, atunci trebuie montate detectoare sub tavanul fals. Dacă există riscuri de iniţiere a unui incendiu deasupra tavanului fals trebuie montate detectoare şi deasupra tavanului fals. Dacă perforaţiile din tavanele false sunt suficient de mari, se pot utiliza detectoarele de deasupra tavanelor false pentru detectarea incendiilor iniţiate sub aceste tavane. In acest caz este posibil ca detectoarele de sub tavanele false să fie omise. Asemenea cazuri necesită o tratare individuală bazată pe tipul, numărul şi aria per-foraţiilor, tipul şi cantitatea de combustibil şi ventilaţia care să transporte fumul deasupra tavanului fals.


Butoanele de semnalizare

4.1.28. Declanşatoarele manuale (butoanele de semnalizare) din spaţiul protejat trebuie, în mod normal, să aibă aceeaşi metodă de funcţionare şi, preferabil, să fie de acelaşi tip. Declanşatoarele manuale de la care se pot iniţia semnale de incendiu se marchează clar, vizibil, pentru a putea fi diferenţiate de dispozitive prevăzute în alte scopuri, astfel încât să fie identificate uşor şi trebuie să fie accesibile. 4.1.29. Distanţa maximă de parcurs din orice punct al clădirii la cel mai apropiat declanşator manual nu va depăşi 30 m. în cazul clădirilor înalte, foarte înalte şi cu aglomerări de persoane şi la clădirile cu persoane cu handicap loco-motor distanţa nu va depăşi 20 m. înălţimea de montare pentru butoane trebuie să fie de la 1,2 la 1,5 m de pardoseală. 4.1.30. Declanşatoarele manuale se amplasează pe căile de evacuare la inte-riorul sau la exteriorul fiecărei uşi, pe scara de evacuare, (palierele de acces sau podestele scărilor de evacuare) şi la fiecare ieşire spre exterior. Ele pot fi amplasate lângă spaţiile care prezintă riscuri mari de incendiu. Declanşatoarele se amplasează în locuri uşor accesibile.


Dispozitivele de alarmare

4.1.31. Tipul, numărul şi amplasarea dispozitivelor acustice de alarmare se realizează astfel încât semnalizarea produsă de acestea să fie audibilă în spaţiile în care sunt instalate, chiar în prezenţa altor senmalizări sau zgomote de fond existente în aceste locuri. Sunetul emis de dispozitivele acustice de alarmare în caz de incendiu trebuie să fie distinct şi uşor de identificat faţă de celelalte sunete emise de dispozitivele acustice utilizate în alte scopuri. 4.1.32. Pentru a se preîntâmpina panica şi în scopul unei evacuări eficiente a ocupanţilor clădirii, se recomandă ca senmalele destinate personalului de serviciu să fie diferite faţă de cele destinate celorlalţi ocupanţi ai clădirii. Detectoarele autonome sunt aparate prevăzute şi cu senmalizări acustice şi/sau optice, cu alimentare autonomă prin care se atenţionează utilizatorii asupra necesităţii înlocuirii, în termen de 10 la 30 de zile, a bateriilor slăbite. 4.1.33. Toate dispozitivele acustice de alarmare instalate într-o clădire trebuie să producă sunete de acelaşi fel. Fac excepţie spaţiile cu un nivel ridicat de zgomot faţă de cel de fond în care se pot utiliza alte tipuri de dispozitive acustice care să corespundă scopului propus. In spaţiile cu condiţii normale de zgomot, dispozitivele acustice de alarmare trebuie să producă semnale sonore cu intensitatea de minimum 65 dB. în condiţiile în care, în aceste spaţii, pot apare zgomote de fond cu durata mai mare de 30 secunde şi intensitatea egală sau mai mare de 65 dB, este necesar ca dispozitivele acustice de alarmare să producă semnale sonore cu cel puţin 5 dB peste nivelul acestora. în spaţiile cu nivel ridicat de zgomot, dispozitivele de semnalizare acustică asigură semnale sonore care să aibă cel puţin 10 dB peste nivelul zgomotului de fond şi, în funcţie de necesităţi, se asigură suplimentar senmalizare optică.



4.1.34. în spaţiile destinate cazării persoanelor se recomandă ca intensitatea sonoră a dispozitivelor acustice de alarmare să fie de minim 75 dB. La proiectarea şi realizarea sistemelor de alarmare în special pentru clădirile cu săli aglomerate trebuie avută în vedere şi atenuarea sunetelor produse de elementele fonoabsorbante (mochete, uşi etc.). 4.1.35. Pentru spaţiile mari, se recomandă utilizarea mai multor dispozitive acustice de semnalizare cu o intensitate mai redusă, dar care asigură nivelul de audibilitate necesar, decât unul singur cu o intensitate sonoră foarte mare. Din considerente de siguranţă, la clădirile cu săli aglomerate se instalează cel puţin două dispozitive acustice de alarmare, în fiecare compartiment sau zonă de incendiu. Dispozitivele optice de alarmare se utilizează suplimentar faţă de cele acustice. 4.1.36. în situaţiile în care alarma de incendiu este transmisă prin echipamente de informare a publicului (de exemplu: staţii de amplificare), în locul unei instalaţii speciale de alarmă, acestea trebuie: l  să transmită PRIORITAR alarma de incendiu, faţă de oricare altă semnalizare care se

realizează prin acestea şi în toate spaţiile în care acest lucru este necesar; l  să fie prevăzute cu alimentare electrică de rezervă; l  să fie prevăzute cu amplificator de rezervă.



4.1.37. Dispozitivele de alarmare, montate în medii cu risc mare de incendiu, în medii speciale (explozive, corosive, cu umiditate ridicată etc.) sau în exteriorul clădirilor, trebuie să aibă un grad de protecţie corespunzător. 4.1.38. Sistemul de alarmare în cadrul unui obiectiv trebuie realizat astfel încât defecţiunile intervenite la un circuit de semnalizare acustică să nu conducă la scoaterea din funcţiune a celorlalte circuite. Deconectarea de către personalul autorizat sau defecţiunile ( scurtcircuit, rupere) circuitelor la care se conectează dispozitivele acustice de alarmare din obiectiv, şi, în special, la cele cu săli aglomerate trebuie să fie semnalizate optic şi/sau acus-tic, automat la operatorul care supraveghează echipamentul de control şi semnalizare la incendiu. 4.1.39. Sistemul de alarmare din cadrul unui obiectiv trebuie astfel realizat încât să poată fi transmisă alarma, în funcţie de necesităţi, pe rând sau simultan, în toate spaţiile în care sunt montate dispozitivele de alarmare în caz de incendiu. 4.1.40. Sunetul emis de dispozitivele de alarmă trebuie să fie continuu, chiar dacă are amplitudinea şi frecvenţa variabilă. 4.1.41. Semnalul de alarmă vocală trebuie să fie corespunzător, mesajele preînregistrate sau sintetizate trebuie să fie transmise automat ca răspuns Ia un sem-nal de incendiu, fie imediat, fie după o temporizare stabilită şi nu trebuie să depindă de prezenţa unui operator. Toate mesajele trebuie să fie dare, scurte, lipsite de ambiguitate şi preprogramate. Nivelul sonor trebuie să corespundă celorlalte dispozitive de alarmă sonoră.

Sunetul recepţionat trebuie să fie inteligibil.



4.1.42. Nu se difuzează, în acelaşi timp cu alarma de incendiu, alte semnale sonore vocale în spaţiul de protejat, iar cele difuzate în alte cazuri nu trebuie să se confunde cu semnalele de alarmă. Dacă timpul dintre mesajele succesive este mai mare de 10s până la 30s, între mesaje, trebuie să fie difuzate suplimentar semnale asemănătoare cu sunetele sirenelor. 4.1.43. Toate celelalte surse audio trebuie deconectate automat cu excepţia microfonului de incendiu şi modulelor de alarmă vocală. Dacă se dau mesaje de incendiu în direct trebuie definite microfonul sau mi-crofoanele de incendiu pentru a avea prioritate aceste anunţuri. Cel puţin un mi-crofon trebuie amplasat la echipamentul de control şi semnalizare (centrala de sem-nalizare) şi altul într-un spaţiu separat. Funcţionarea microfoanelor de incendiu trebuie să nu fie simultană. 4.1.44. Dispozitivele optice de alarmă la incendiu trebuie utilizate numai în complectarea celor sonore. Indiferent de aplicaţie nu se utilizează numai dispozitive de alarmă incendiu optică. Alarma optică trebuie să dea semnale vizibile şi distincte faţă de orice alte semnale optice din spaţiul de protejat.


Echiparea constructiilor cu instalatii de semnalizare a incendiilor

42. Criterii de echipare a construcţiilor cu instalaţii de semnalizare a incendiilor. Principalele criterii de alegere a instalaţiilor de semnalizare a incendiilor sunt: l  categoriile de importanţă ale construcţiilor (conform HG 766 / 97); l  tipurile de clădiri şi construcţii (conform normativului P I18); l  riscul de incendiu conform normativului P l18, iar numărul ocupanţilor

conform normativului I 7; l  destinaţia clădirilor şi construcţiilor (conform normativului P I18 şi HG

525/96); l  tipurile şi parametrii de funcţionare specifici ai echipamentelor, timpii de

alarmare-alertare şi zonele protejate (conform OMI 84 /2001).



4.2.1. Echiparea cu instalaţii de semnalizare a incendiilor, potrivit scenariilor de siguranţă la foc elaborate, sau după caz la evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor, se asigură la următoarele compartimente de incendiu, construcţii şi încăperi: l  toate categoriile de construcţii (compartimente de incendiu, încăperi) prevăzute, conform

reglementărilor specifice cu instalaţii automate de stingere cu apă, tip drencer sau pulverizatoare, cu ceaţă de apă şi substanţe speciale, în condiţiile în care acţionarea acestora se face prin astfel de instalaţii;

l  construcţiile închise, de importanţă excepţională şi deosebită (A, B), încadrate conform legislaţiei specifice, neechipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor, precum şi cele echipate la care este necesară asigurarea semnalizării incendiilor înainte de intrarea în funcţiune a instalaţiilor automate de stingere;

l  construcţiile civile (publice) având destinaţia: •  construcţii administrative şi financiar bancare cu peste 600 de persoane; •  construcţii de turism cu mai mult de 3 niveluri sau care adăpostesc peste 150 persoane; •  construcţii de cultură şi învăţământ, cu mai mult de 4 niveluri sau care adăpostesc peste 600 persoane; •  construcţii de sănătate care adăpostesc peste 100 persoane (având paturi de spitalizare staţionare); •  construcţii comerciale şi de sport, cu peste 1500 de persoane; •  construcţii de cult cu peste 600 de persoane; •  clădiri înalte şi foarte înalte, cu excepţia locuinţelor; •  clădiri cu săli aglomerate; •  construcţii de producţie şi depozitare (inclusiv încăperi ori spaţii de producţie şi depozitare amplasate în alte

clădiri) din categoriile A, B sau C pericol de incendiu, eu aria desfăşurată mai mare de 600 m2, precum şi depozite eu stive înalte (peste 4 m înălţime).



4.2.2. Tipurile echipamentelor utilizate şi a instalaţiilor de semnalizare a incendiilor sunt:

Tip 1. instalaţii de semnalizare a incendiilor pentru uz general: în clădiri trebuie să fie prevăzute cu elemente standard SR EN 54 sau compatibile EN 54:

l  echipament de control şi semnalizare (centrală de semnalizare); l  echipamente de alimentare cu energie electrică; l  detectoare; l  declanşatoare manuale (butoane de semnalizare); l  dispozitive de alarmă; l  elemente anexe (izolatoare, module de intrare - ieşire etc.). Tip 2. instalaţii de semnalizare a incendiilor pentru aplicaţii specifice: instalaţii pentru care nu

există standarde europene sau agremente tehnice europene. Ele nu sunt prevăzute pentru protejarea întregii clădiri, ci pentru situaţii punctuale cum ar fi:

l  zone de prelucrare electronică a datelor, echipamente şi alte riscuri electrice; l  depozite cu stive înalte; l  zone cu pericol (chimic, biologic, nuclear, de exemplu); l  riscuri provenite din interiorul sau exteriorul clădirii.



4.2.3. Timpii de alarmare/alertare asiguraţi de tipul 1 trebuie să fie de 10 secun-de pentru alarmare şi de la 10 secunde până la maxim 10 minute pentru alertare, din momentul intrării în alarmă a unui detector sau acţionării unui declanşator manual.

4.2.4. Tipurile de acoperire a zonelor de detectare la incendiu sunt: l  totală prin detectoare de incendiu şi declanşatoare manuale; l  parţială prin detectoare de incendiu şi dec1anşatoare manuale; l  căi comune de evacuare prin detectoare de incendiu şi declanşatoare

manuale; l  locală prin detectoare de incendiu şi declanşatoare manuale; l  pentru un echipament prin detectoare de incendiu; l  prin declanşatoare manuale. 4.2.5. Cu instalaţii de semnalizare a incendiilor de Tipul 1 se pot realiza

tipurile 1,2,3 şi 6 de acoperire, iar cu instalaţii de semnalizare a incendiilor de Tip-ul II se pot realiza tipurile 4 şi 5 de acoperire.



4.2.6. Tipul II de instalaţii de semnalizare a incendiilor se poate utiliza în combinaţie cu tipul 1 şi cu toate tipurile de acoperire din tabelul 2. Acoperirea realizată astfel este de tip local sau pe echipament.

4.2.7. în toate construcţiile unde există pericol de scăpări şi acumulări de gaz sau vapori inflamabili, se vor monta şi/sau detectoare de concentraţie pentru gaze sau vapori care, în anumite concentraţii, pot deveni periculoase (explozive sau toxice). Aceste detectoare trebuie să avertizeze optic şi acustic atingerea pragului de 20% din limita inferioară de explozie (LIE).

4.2.8. Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se prevăd doar cu dec1anşatoare manuale de alarmare (butoane de semnalizare), numai acolo unde observarea iniţierii incendiilor se asigură în timp util. Instalaţiile de semnalizare a incendiilor prevăzute cu detectoare automate se dotează, obligatoriu, şi cu declanşatoare man-uale de alarmare.

De vazut tabelele de la pag. 20,21,22 din normativ


4.3. Sistemele de alarma impotriva efractiei

4.3.1. Sistemele de alarma impotriva efractiei se prevad in cladiri si spatii deschise sau compartimente din cladiri, civile sau industriale, care adapostesc valori importante materiale sau spirituale, pentru prevenirea efractiei si protectia vietii. Sistemele de alarma impotriva efractiei alese trebuie sa asigure valorile si persoanelel expuse la risc, la un nivel de protectie (nivel de securitate) compatibil cu importanta si consecintele riscului susceptibil de a se produce. 4.3.2. Sistemele de alarma impotriva efractiei au in componenta: echipament de control si semnalizare (centrala de semnalizare), dispozitivele de detectie automata sau manuala, dispozitive de semnalizare optica si sonora si optional, sisteme de transmisie spre un centru de supraveghere la distanta (monitorizare etc.) in functie de importanta obiectivului supravegheat. 4.3.3. Sistemul de alarmă împotriva efracţiei se proiectează pentru obţinerea unor indicaţii clare, neambigue despre originea alarmei, împărţit pe zone sau circuite. Echipamentul utilizat trebuie să aibă performanţele specificate pentru condiţiile de mediu în care acesta urmează să fie instalat.


Sistemele de alarma impotriva efractiei

4.3.4. în proiectarea sistemelor de alarmă împotriva efracţiei, ponderea organelor de comandă manuale asupra funcţionării sistemului se ia în consider-are după o evaluare a riscurilor manevrelor greşite şi a consecinţelor ce pot rezul-ta din aceste manevre asupra sistemului. 4.3.5. Instalarea detectoarelor de alarmă se face pe structuri fixe, lipsite de şocuri sau vibraţii, în locuri inaccesibile personalului neautorizat, unde să nu poată fi uşor obstrucţionate. Pentru asigurarea unei cât mai bune protecţii a unei zone particu-lare se combină diferitele tipuri de detectoare. 4.3.6. Echipamentul de control şi semnalizare al sistemelor de alarmă împotriva efracţiei poate alimenta, în anumite cazuri, detectoare şi declanşatoare manuale de incendiu, (supravegherea spaţiilor însumează în total mai puţin de 300 m2), protecţia asigurată este, de regulă, de tip local şi nu se substituie protecţiei prin instalaţia de semnalizare a incendiilor pentru întreaga clădire.


4.4. Instalaţii de televiziune cu circuit închis

4.4.1. Instalaţii TVCI se prevăd pentru unităţile care impun o supraveghere video (porţi de acces, secţii de producţie, unităţi bancare, supermagazine, centre de afa-ceri, baraje, locuri de parcare, supraveghere trafic auto etc.). 4.4.2. Amplasarea camerelor de luat vederi trebuie să asigure atât eficienţa, cât şi siguranţa în funcţionare. 4.4.3. Instalaţia cuprinde echipamentele pentru prelucrarea şi compactarea imaginilor precum şi înregistrarea simultană a acestora, asigurându-se identificarea persoanelor participante şi a bunurilor supravegheate. 4.4.4. Instalaţiile TVCI trebuie să asigure arhivarea imaginilor pe o perioadă de 30 de zile.


4.5. Sisteme de control acces

4.5.1. Sistemele de control acces se pot prevedea la uşile principale ale clădirilor, ca posibile deschizători electronice pentru uşi, porţi, precum şi deschiderea barierelor pentru accesul în parcaje, garaje etc. 4.52. Amplasarea centralelor de control acces poate fi centralizată, în camera de comenzi a dispozitivelor de siguranţă ale clădirii sau amplasate local, în dreptul uşilor principale de acces în clădire. 4.5.3. Instalaţia cuprinde echipamentele pentru preluarea parolelor de acces (carduri cu perforaţii, cu cod de bare, cu cod magnetic, de proximitate etc.), recunoaşterea acestora şi permiterea accesului prin poarta respectivă.


SPATII DESTINATE ECHIPAMENTELOR DE SECURITATE

5. SPAŢII DESTINATE ECHIPAMENTELOR DE CONTROL ŞI SEMNALIZARE AFERENTE INSTALAŢIILOR DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR ŞI A SISTEMELOR DE ALARMĂ IMPOTRN A EFRACŢIEI

5.1. Incăperile destinate echipamentelor de control şi semnalizare (centrală de semnalizare) aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotriva efracţiei trebuie să corespundă următoarelor condiţii: l  să fie amplasate cât mai aproape de centrul de greutate (centrul cel mai

apropiat ca amplasament de majoritatea echipamentelor deservite) al reţelei respective, asigurând un grad de securitate corespunzător;

l  să fie situate, de regulă, la parter, în spaţii uşor accesibile din exterior, în vecinătatea acceselor de intervenţie ale pompieilor; când specificul clădirii impune, se admite amplasarea echipamentelor de control şi semnalizare afe-rente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotriva efracţiei la alte niveluri ale clădirii.


Conditii indeplinite de incaperile destinate echipamentelor de securitate…continuare

l  să asigure posibilitatea de transport pe căile de acces a echipamentelor (coridoare, uşi) corespunzător gabaritului şi greutăţii acestora;

l  să aibă iluminat natural şi posibilităţi de aerisire, condiţii normale de tem-peratură şi umiditate admise'pentru clădiri administrative, să fie ferite de praf şi agenţi corosivi, riscul de avariere mecanică a echipamentelor să fie scăzut;

l  să fie astfel realizate încât să împiedice propagarea din exterior a incendiilor, exploziilor, trepidaţiilor şi zgomotelor;

l  să nu fie traversate de conductele principale ale instalaţiilor utilitare (apă, canalizare, gaze, încălzire etc.). Sunt admise numai racorduri pentru radia-toarele din încăperile respective;

l  să nu fie amplasate sub încăperi încadrate în clasa U3 (AD4 ) conform normativului I7;

l  spaţiile pentru echipamentele de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei să fie prevăzute cu instalaţii de iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului. în aceste încăperi au acces doar persoane autorizate.

l  încăperile trebuie să fie prevăzute cu tablou electric separat, alimentat înaintea întreruptorului general - la o singură cale de alimentare - sau de pe bara cu ten-siune permanentă - la dublă alimentare.



52. Echipamentele de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor se instalează de regulă, în clădirea serviciului de pompieri, în spaţii uşor accesibile, sau când nu există serviciu de pompieri, într-o incintă supravegheată permanent. 5.3. Centrala sau panoul repetar trebuie să asigure retranslaţia indicaţiilor în clădirile cu mai multe intrări pentru pompieri prin panouri suplimentare de avertizare. Indicaţiile vizuale sub forma Iămpilor de avertizare, ale iluminatului pentru continuarea lucrului tre-buie să fie montate la intrările prevăzute pentru accesul pompierilor în clădire. Acolo unde se montează mai multe panouri de control care pennit preluarea controlului de la mai multe locaţii, trebuie luate măsuri pentru a se preveni operarea contradictorie a comenzilor din poziţii diferite prin retranslaţia comenzilor.



5.4. Amplasarea echipamentului de control şi semnalizare (centrala de semnalizare) la incendiu impune, în plus faţă de cele prevăzute la pct. 5.1, următoarele: l  indicaţiile şi controalele să fie uşor accesibile pompierilor şi personalului

res-ponsabil din clădire; l  iluminatul să permită citirea cu uşurinţă a etichetelor şi indicaţiilor

vizuale; l  riscul de incendiu să fie scăzut şi spaţiul să fie acoperit de instalaţiile de

semna-lizare a incendiilor. Dacă echipamentul de control şi semnalizare este distribuit în mai multe carcase este necesar ca: l  spaţiul de amplasare a fiecărei carcase să satisfacă cerinţele de mai sus; l  conexiunile dintre carcase să fie protejate corespunzător împotriva

avarierii prin incendiu sau avarierii mecanice; l  facilităţile de monitorizare a defectelor să acopere interconectările dintre

diferite carcase ale centralei.



5.5. Incăperile destinate echipamentelor de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotriva efracţiei se încadrează din punct de vedere al pericolului de electrocutare, ca locuri de muncă periculoase definite prin STAS 8275. Din punct de vedere al mediului ele se în-cadrează în categoria EE (BAS) definită conform normativului I7. Dacă se montează echipamentele de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotriva efracţiei în medii care nu satisfac condiţiile de mediu curat şi uscat, risc de avariere mecanică şi de incendiu, atunci trebuie luate măsuri suplimentare de protecţie a echipamentului. In aceste încăperi se prevăd, prin documentaţia tehnico-economică, cu minimum 1-2 prize de 16 A /220 V pentru lămpi portabile şi unelte (scule, accesorii) portabile în condiţiile prevăzute de normativul I7. 5.6. Incăperile destinate echipamentelor de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor amplasate în construcţii din categoria C, D, E trebuie amplasate în spaţii ferite de incendiu sau în încăperi separate prin elemente incombustibile ( Ca ) rezistente la foc, minim 60 miu, având golurile de acces pro-tejate cu uşi rezistente la foc 30 miu. şi prevăzute cu dispozitive de autoînchidere.



5.7. Iluminatul încăperilor destinate echipamentelor de control şi semnalizare aferente instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotri-va efracţiei se execută cu lămpi fluorescente sau incandescente în conformitate cu STAS 6646/1. 5.8. In încăperea centralelor de semnalizare a incendiilor se instalează un post telefonic, conectat la sistemul de telefonie interioară a obiectivului şi un post direct la serviciul public de pompieri de sector sau localitate. 5.9. Pentru localizarea rapidă, uşoară şi fără ambiguitate a alarmei şi pentru a lega indicaţia centralei de locaţia oricărui detector sau declanşator manual trebuie fumizate cel puţin: cardul de zonă, harta zonei, diagrama de conectare, lămpi pentru indicare la distanţă. 5.10. In cazul centrelor de supraveghere la distanţă se asigură o semnalizare de alarmă la incendiu printr-o legătură automată cu pompierii într-un minim de timp de semnalizare. Alarmarea automată, în cazul existenţei pazei în momentul declanşării alarmei de incendiu, trebuie confirmată şi manual, telefonic.



5.11. Legăturile automate trebuie monitorizate astfel incât orice defect să fie indicat la distanţă sau la centrală. Acolo unde există centre de supraveghere la distanţă trebuie transmise cel puţin semnalele generale de incendiu sau de defect. Dacă spaţiul este permanent supravegheat atunci se poate utiliza telefonul pentru anunţarea pompierilor. 5.12. Amplasarea corpurilor de iluminat din dispeceratele cu monitoare TV se face astfel Încât să nu existe lumină directă atât naturală, cât şi artificială pe ecranele acestora. Echipamentele şi aparatura de comandă se instalează pe pereţi 'la nivelul privirii operatorului, la minim 0,8 m de la pardoseală. 5.13. Monitoarele se amplasează la o distanţă de 6 ... 10 ori diagonala ecranului faţă de locul de supraveghere al operatorului. Dacă numărul monitoarelor este mai mare de patru acestea se instalează in rackuri astfel incât operatorul să le poată urmări fără mişcarea capului. 5.14. Cablurile coaxiale care asigură legătura Între diferitele echipamente (mul-tiplexor, monitoare, camere video, videorecordere etc.) se amplasează la o distanţă mai mare de 0,5 m faţă de cablurile de forţă şi se evită trasee paralele ale acestora pe distanţe mai mari de 1 m. În cazurile În care paralelismul nu se poate evita, cablurile coaxiale se protejează in tuburi metalice, legate la pământ la ambele capete, situaţie in care nu se normează distanţa dintre ele.


REALIZAREA INSTALATIILOR…

6. REALIZAREA INSTALAŢIILOR DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR ŞI SISTEMELOR DE ALARMĂ IMPOTRIVA EFRACŢIEI 6.1. Tipuri de cablu 6.1.1. Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se realizează în execuţie îngropată sau aparentă, cablurile utilizate fiind conforme cu cerinţele specificate de producătorul echipamentelor, luându-se în calcul intensitatea curentului admisibil şi atenuarea sem-nalelor date. 6.12. Circuitele instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotriva efracţiei se execută cu cabluri cu conductoare de cupru cu excepţia cazurilor când sistemul este proiectat să lucreze în alte tehnologii (de exemplu, cabluri optice). 6.1.3. Secţiunea conductorului de cupru utilizat pentru instalaţiile de semnalizare a incendiilor şi a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei este cea rezultată din cal-cul în funcţie de încărcare (curentul consumat în cazul cel mai defavorabil) şi consumul estimat pe circuitul respectiv, configuraţia şi lungimea traseelor, astfel încât la cel mai îndepărtat element conectat să se asigure tensiunea minimă de funcţionare, în conformitate cu indicaţiile producătoru1ui de echipament. 6.1.4. Tensiunile nominale de alimentare ale circuitelor instalaţiilor de sem-nalizare a incendiilor şi ale sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sunt, de regulă, în gama 12-24 V C.c. 6.1.5. în spaţiile de producţie şi depozitare din categoria A şi B (EE 3) de peri-col de incendiu, conductoarele de semnalizare sunt cu întârziere mărită la propagarea flăcărilor.


6.2. Protecţia împotriva incendiului

6.2.1. De regulă, cablurile se instalează în zone cu risc mic de incendiu (cu excepţia celor din incinte protejate). Dacă este necesară prevederea traseelor de cabluri în alte zone, trebuie utilizate cabluri rezistente la foc sau se asigură supravegherea canalizaţiilor de cabluri prin detectoare împotriva incendiului, astfel încât un defect al acestora să nu împiedice: l  recepţia unui semnal de detectare la echipamentul de control şi semnalizare; l  funcţionarea dispozitivelor de alarmă; l  recepţia semnalelor iniţiate de sistemul de detecţie prin echipamentul de transmisie al alarmei

de incendiu. 6.2.2. Cablurile care trebuie să rămână în funcţiune mai mult de 1 minut după detectarea incendiului trebuie să reziste la efectele focului un timp de 30 de minute sau să fie protejate pentru această perioadă. Aceste cabluri sunt cele care asigură: l  conectarea dintre echipamentul de control şi semnalizare şi echipamenul de alimentare cu

energie electrică dacă se găsesc în carcase diferite; l  conectarea dintre părţi ale echipamentului de control şi semnalizare dacă se găsesc în

carcase diferite; l  conectarea dintre echipamentul de control şi semnalizare şi panourile repetoare de

semnalizare şi/sau de comandă; l  funcţionarea într-o zonă cu risc mare de incendiu.


Retelele de cabluri

62.3. Reţelele de cabluri care conectează echipamentul de control şi semnalizare cu detectoare, declanşatoare manuale, dispozitive de alarmare etc. pot fi în sistem: l  linii radiale; l  bucle. 6.2.4. În cazul utilizării liniilor radiale se asigură: l  amplasarea în zona supravegheată prin detectoare, astfel ca la apariţia

unui incendiu să se iniţieze o alarmă; l  rezistenţa corespunzătoare la efectele focului şi intervenţiei împotriva

incendi-ului cel puţin 30 de minute. 62.5. În cazul utilizării buclelor acestea trebuie să reziste acţiunii focului şi intervenţiei împotriva incendiului cel puţin 30 de minute sau să aibă o protecţie corespunzătoare pentru această perioadă, dacă funcţiunile, altele decât cea de detectare, de la mai mult de o zonă, nu pot fi îndeplinite.


6.3. Protecţia împotriva defectelor mecanice

6.3.1. Cablurile trebuie protejate corespunzător mediului şi locului de amplasare. Cablurile se instalează în spaţii protejate de tip: tunele de cabluri, ghene, tuburi etc. Cablul trebuie să aibă o rezistenţă mecanică suficientă pentru modul de pozare ales. Dacă cablul nu oferă această rezistenţă, se protejează mecanic, suplimentar. 6.3.2. La utilizarea circuitelor în buclă trebuie luată în calcul evitarea deteriorării simultane a celor două capete ale buclei (ruperea cablului sau scurtcircuit). La amplasarea ambelor capete ale buclei în acelaşi spaţiu, se iau măsuri suplimentare de protecţie mecanică sau se distanţează suficient cele două capete ale buclei, pentru evitarea unui defect simultan.


6.4. Protecţia împotriva efectelor electromagnetice

6.4.1. Pentru evitarea defectelor şi alarmelor false, cablurile şi echipamentele nu se instalează în spaţii care prezintă niveluri ridicate ale câmpului electromagnetic. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie prevăzută o protecţie electromagnetică adecvată prin ecranare şi legare la pământ conform PE 107.


6.5. Instalarea cablurilor

6.5.1. Traseele de cablu de tip conducte, canale etc. trebuie să permită intro-ducerea şi scoaterea cu uşurinţă a cablurilor. Accesul trebuie permis prin înlăturarea sau deschiderea unor capace de protecţie. 6.5.2. Acolo unde cablurile traversează (penetrează) pereţi şi planşee cu rol de rezistenţă la foc (antifoc), golurile trebuie asigurate împotriva incendiului astfel încât rezistenţa la foc a elementului de compartimentare traversat să nu se reducă. 6.5.3. Conexiunile de cabluri, altele decât cele din carcasele echipamentelor, se evită. În cazul în care acest lucru nu este posibil, conexiunea trebuie carcasată într-o cutie de conexiune, accesibilă şi identificabilă. Metoda de conexiune nu tre-buie să reducă fiabilitatea şi rezistenţa la foc a cablului fără conexiune. 6.5.4. Pentru reducerea interferenţelor electrice din cauza apropierii de instalaţiile de date şi cele electrice de joasă tensiune, cablurile instalaţiilor de semnalizare a incendiilor se separă de cablurile altor sisteme prin: l  instalarea în conducte, ghene etc. separate; l  intermediul unor elemente despărţitoare mecanice continue şi rigide din materiale

rezistente la foc; l  instalarea la o distanţă de minim 0,3 m de cablurile altor sisteme .


Instalarea cablurilor in tuneluri si conducte…

6.5.5. Se evită instalarea cablurilor instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotriva efracţiei în lungul conductelor calde, interzicân-du-se instalarea pe suprafeţe calde. De asemenea, se evită traseele expuse la umezeală. Pe porţiuni reduse ale traseelor apropiate de suprafeţe calde (minim 40 °c) sau la încrucişări cu acestea, distanţa între circuitele instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotriva efracţiei trebuie să fie de minim 12 cm sau se iau măsuri de izolare termică. 6.5.6. Se evită instalarea cablurilor instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotriva efracţiei în tuneluri sau canale tehnice în care se găsesc cabluri electrice cu tensiuni mai mari de 1000 V. In cazurile în care nu este posibilă o altă soluţie, cablurile se instalează în tuneluri sau canale tehnice pe pereţii opuşi sau pe aceeaşi parte cu cablurile electrice la o distanţă de cca 40 cm, sub cele electrice. Când lungimile de paralelism depăşesc 150 m, iar tensiunile sunt mai mari de 1000 V, se face, de la caz la caz, calculul de protecţie, luându-se măsuri corespunzătoare conform normativelor şi standardelor în vigoare.


Cablul de alimentare…

6.5.7. La stabilirea traseelor se evită trecerile prin spaţii cu pericol de explozie, medii corosive sau zone în care există pericol de scurgere a unor lichide ce ar putea deteriora învelişul cablurilor sau ar prezenta pericol de incendiu, alegându-se soluţii de montaj pe pereţii exteriori acestor spaţii (cu condiţia protejării împotriva efectelor de radiaţii termice în caz de incendiu şi deteriorărilor mecanice), şi anume, în spaţiile de circulaţie, anexe tehnice sau alte spaţii Iară pericol. 6.5.8. Pentru realizarea circuitelor de alarmă la incendiu pentru conectarea dispo-zitivelor de alarmă se utilizează acelaşi tip de cablu. 6.5.9. Cablul de joasă tensiune pentru alimentarea echipamentului de control şi semnalizare la incendiu se montează pe o intrare separată în carcasa echipamentului, faţă de toate celelalte cabluri ale sistemului de detectare şi de alarmă la incendiu. 6.5.10. Pentru sistemele de detectare şi de alarmă la incendiu şi sistemele de alarmă împotriva efracţiei se prevăd puncte de concentrare separate, marcate corespunzător. 6.5.11. Cutiile de conexiuni se instalează numai în locuri uscate, asigurate împotriva accesului persoanelor neautorizate, uşor accesibile personalului de întreţinere.


Marcarea cablurilor

6.5.12. Cablurile, conectoarele, bomele etc. trebuie să fie marcate pentru a putea fi uşor identificate. 6.5.13. Rezistenţa de izolaţie faţă de pământ a circuitelor de semnalizare trebuie să fie de minim 10 Mohm cu decuplarea bomei de împământare. 6.5.14. In clădirile înalte şi foarte înalte coloanele dispuse pe verticală, pentru cir-cuitele destinate instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotriva efracţiei, trebuie să fie separate de celelalte categorii de instalaţii electrice sau de telecomunicaţii. 6.5.15. Organizarea echipamentului aferent instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi sistemelor de alarmă împotriva efracţiei se face pe niveluri de acces a echipamentului cu sistem de parolare. 6.5.16. Circuitele pentru instalaţiile de semnalizare a incendilior şi sistemele de alarmă împotriva efracţiei se instalează în tuburi separate. 6.5.17. Circuitele pentru televiziune cu circuit închis se realizează în tuburi sau cu cabluri separate. In cazul când instalaţiile dispecer sau interfon au funcţiuni de alarmă la incendiu circuitele se instalează în acelaşi mod.


SURSE DE ALIMENTARE

7. SURSE DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICĂ A INSTALAŢllLOR DE SEMNALIZARE A INCENDllLOR ŞI A SISTEMELOR DE ALARMĂ îMPOTRIVA EFRACŢIEI 7.1. Alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei se realizează de la două surse independente (bază şi rezervă). Energia electrică furnizată de echipamentul de alimentare tre-buie să fie suficientă pentru satisfacerea cerinţelor de alimentare ale sistemului. Alimentarea de rezervă se realizează, de regulă, la 24 V c.c. şi 12 V c.c, de la baterii de acumulatoare sau de la grup electrogen. 7.2. Surse de alimentare. 7.2.1. Sursa principală de energie pentru sistem trebuie să fie reţeaua publică de alimentare. In caz contrar se poate folosi un sistem de alimentare privat. Sursa principală trebuie să fie conectată cu sistemul printr-un cablu dedicat şi protejat, să aibă dispozitive de protecţie dedicate care trebuie să fie etichetate şi accesibile numai de către personal autorizat, să fie independentă de orice dispozitiv general de separare a clădirii. La utilizarea mai multor echipamente de alimentare condiţiile se aplică pen-tru fiecare în parte.


Sursa de rezerva…

7.2.2. In caz de cădere a sursei principale, sursa de rezervă trebuie să fie disponibilă sub forma unei baterii. Capacitatea acestei baterii trebuie să fie suficientă pentru ca sistemul să funcţioneze normal pe timpul întreruperii sursei principale şi să permită luarea măsurilor de restabilire a sursei principale. In aceste cazuri alimentarea poate fi, de asemenea, facută dintr-un generator de intervenţie sau cu surse neîntreruptibile. Când se utilizează aceste surse capacitatea bateriei de rezervă poate fi redusă, dar aceasta trebuie să fie prevăzută întotdeauna. Unde se utilizează generatoare de urgenţă trebuie ca bateria să se reîncarce în 24 ore de la restabilirea sursei principale. Pentru instalaţiile de semnalizare a incendiilor limitele pentru durata de funcţionare pe sursa de rezervă asigurate de capacitatea bateriei trebuie să fie de 48 ore, după care trebuie să funcţioneze la încărcarea de alarmă cel puţin 30 minute. (Durata de funcţionare pe baterie poate fi redusă la 30 ore pentru locurile unde există personal permanent de supraveghere dacă este indicată imediat căderea sursei principale şi dacă durata reparaţiei este reglementată prin contract la mai puţin de 24 ore.) In cazul clădirilor neocupate pentru o perioadă semnificativă, durata de funcţionare pe sursa de rezervă se măreşte cu 24 de ore faţă de durata de 48 ore.


Sursa de rezerva

7.3. Sursa de rezervă trebuie să preia în mod automat alimentarea instalaţiei de semnalizare, atunci când sursa de bază cade sau nu mai asigură tensiunea no-minală de funcţionare. 7.4. Comutarea de pe o sursă pe alta nu trebuie să conducă la modificări în starea instalaţiilor (alarme false, pierderi de informaţii, iniţierea comenzii de acţionare a dispozitivelor de protecţie etc.). 7.5. Sursa de rezervă trebuie să asigure autonomia în funcţionare a instalaţiei de sem-nalizare a incendiului şi a sistemului de alarmă împotriva efrac#ei pe o durată de 24 ore în condiţii normale (stare de veghe) după care încă 30 minute în stare de alarmă. 7.6. Schema electrica a instalatiei de semnalizare a incendiului şi a sistemului de alarimă împotriva efracţiei cu echipamentele cuprinse în sistem se realizează astfel încât să asigure menţInerea bateriilor la capacitatea nominală de funcţionare.


Protejarea sursei de rezerva

7.7. Pentru o singură cale de alimentare, circuitul de alimentare de la sursa de bază este realizat sub forma unei coloane proprii racordată direct la tabloul gene-ral de distribuţie dacă soluţia prezintă siguranţă în funcţionare. Circuitul de alimentare este marcat şi nu poate fi deconectat decât de persoane autorizate. Acest circuit este alimentat înainte de întreruptorul general. 7.8. Pentru utilizarea a două căi distincte de alimentare cu energie electrică, la circuitele de alimentare de la sursa de bază şi de rezervă, nu se admite conectarea altor consumatori care nu au legătură cu instalaţia de semnalizare a incendiului 7.9. Se exceptează de la prevederile art. 7.7 şi 7.8 instalaţiile de semnalizare a incendiilor de apartament. 7.10. Se asigură dispozitivele de protecţie antiseismice corespunzătoare tipu-lui de sursă, locului de amplasare şi condiţiilor specifice. 7.11. Se iau măsuri pentru protejarea la sabotaj a sursei de rezervă.


Prize de pamant

8. PRIZE DE PĂMÂNT PENTRU INSTALAŢIILE DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR ŞI SISTEMELE DE ALARMĂ IMPOTRIVA EFRACŢIEI. 8.1. Numărul şi caracteristicile prizelor de pământ necesare în instalaţiile de semnalizare a incendiului şi în sistemul de alarmă împotriva efracţiei se stabilesc conform prevederilor STAS 6271. 8.2. Pentru conectarea instalaţiei de semnalizare a incendiului şi a sistemului de alarmă împotriva efracţiei se prevăd prize de pământ în valoare de 4 ohmi, realizate fie separat pentru fiecare instalaţie, fie prin conectarea la o priză comună cu alte echipamente sau prize ale clădirii. Utilizarea în comun a prizelor de pământ pentru instalaţiile de semnalizare a incendiului şi sistemul de alarmă împotriva efracţiei cu cele ale instalaţiei de energie electrică se admite numai în condiţiile prevăzute de STAS 6271. 8.3. Prizele de pământ se conectează la tabloul special pentru prize, care se amplasează, de preferinţă, în încăperile echipamentelor aferente. Alegerea conductoarelor pentru legarea la pământ şi dimensionarea acestora se face în confonnitate cu prevederile STAS 12604/5 pentru instalaţia de legare la conductorul de protecţie. 8.4. Pentru trecerea prin fundaţie a conductoarelor de legare la pământ se prevede câte un tub PVC 39 rom, curbat într-un singur plan cu o rază de cel puţin 1 m, care străbate pardoseala pe verticală şi fundaţia exterioară pe orizontală, ajungându-se la exterior la 0,8 m sub nivelul solului şi prelungindu-se cu cel puţin 1 m de la fundaţia clădirii.


MANAGEMENTUL SECURITATII CLADIRILOR

9. SISTEME DE MANAGEMENT A SECURITĂŢll CLĂDIRll 9.1. Sistemul de management al securităţii clădirii - prin DISPECERATUL DE SECURITATE, amplasat, de regulă, la parterul clădirii într-un spaţiu special amenajat - gestionează funcţiile privind siguranţa persoanelor, a bunurilor materiale, precum şi a spaţiului care le adăposteşte. 9.2. Sistemul de management al securităţii clădirii are rolul de a prelua şi prelucra avarii şi comenzi de la insţalaţiile ce asigură securitatea clădirii. Echipamentele de securitate ale clădirii care se monitoriza sunt: l  instalaţie de semnalizare şi stingere a incendiilor; l  sistem de pază împotriva efracţiei; l  sistem televiziune cu circuit închis (TVCI); l  sistem control acces pe bază de cartele de identificare şi prin închiderea zonelor

cu acces controlat;


Legaturi cu dispeceratul de securitate

9.3. Instalaţia de semnalizare a incendiului este, după caz, în permanentă legătură, prin intermediul echipamentului de control şi semnalizare la incendiu cu sistemele de stingere, fiind integrată în reţeaua de comunicaţie a dispeceratului de securitate prin interfeţe de comunicaţie, făcând astfel posibilă intervenţia de stingere. 9.4. Sistemul de alarmă împotriva efracţiei este în permanentă legătură, prin intermediul echipamentului de control şi semnalizare împotriva efracţiei, cu dispeceratul de securitate prin interfeţe de comunicaţie, fiind integrate în reţeaua de comunicaţie a clădirii. Conform scenariului de siguranţă la foc elaborat se stabileşte prioritatea alarmelor la incendiu şi efracţie. 9.5. Sistemul de televiziune cu circuit inchis (TVCI) are în componenţă camere video pentru supravegherea exterioară şi interioară a clădirii. Echipamentul de supraveghere video se leagă la dispeceratul de securitate al clădirii pe reţeaua de comunicaţie, asigurând accesul la imagini, în diferitele puncte considerate importante ale clădirii.


Dispeceratul de securitate

9.6. Sistemul de control acces comunică cu dispeceratul de securitate prin intermediul centralelor mici de control acces, care sunt legate la calculatorul central dar pot gestiona accesul independent (fiind prevăzute cu baterii), care se face la intervale prestabilite de timp sau prin intermediul unei centrale unice, legată la reţeaua de comunicaţie a clădirii prin intermediul interfeţelor de comunicaţie. 9.7. Dispeceratul de securitate monitorizează şi sistemul de desfumare al clădirii, organele de acţionare pentru închiderea accesului în anumite zone, menţinerea în funcţiune a ascensoarelor de siguranţă în caz de incendiu, monitorizarea dulapurilor electrice de siguranţă şi a surselor de alimentare de siguranţă, iluminatul de siguranţă de evacuare al clădirii, de continuare a lucrului sau pentru intervenţii, sau a utilajelor care contribuie la menţinerea în funcţiune a instalaţiilor de stingere şi avertizare incendiu, pază împotriva efracţiei etc.


Exploatarea instalatiilor…

10. EXPLOATAREA INSTALAŢ l lLOR DE SEMNALIZARE A INCENDllLOR ŞI A SISTEMELOR DE ALARMĂ IMPOTRIVA EFRACŢIEI. 10.1. Proprietarul sau o altă persoană având control în acea parte a clădirii, care conţine instalaţia de semnalizare a incendiului sau sistemul de alarmă împotriva efracţiei instalat, este responsabil pentru: l  asigurarea conformităţii iniţiale şi continue a instalaţiei sau sistemului cu cerinţele

în vigoare; l  scrierea procedurii pentru abordarea diferitelor alarme, avertizări şi a altor

evenimente apărute în instalaţie sau sistem; l  antrenarea ocupanţilor pentru recunoaşterea diferitelor situaţii, alarme şi pentru

evacuare; l  păstrarea instalaţiei sau sistemului în cele mai bune condiţii de funcţionare. l  prevenirea alarmelor false, prin luarea de măsuri adecvate pentru împiedica-rea

activării detectoarelor prin operaţii de sudare, tăiere metale, fumat, încălzit, gătit, evacuare gaze etc.;


Exploatarea instalatiilor…

l  asigurarea că instalaţia sau sistemul este modificat corespunzător dacă apar orice schimbări semnificative de utilizare sau configurare a clădirii; ţinerea unui registru de evidenţă a intervenţiilor la sistem şi înregistrarea tuturor evenimentelor care afectează sau au ca sursă instalaţia sau sistemul;

l  asigurarea că instalaţia sau sistemul este întreţinut la intervale corespunzătoare după apariţia unui defect, incendiu sau alt eveniment care poate afecta sistemul;

l  numirea uneia sau mai multor persoane pentru îndeplinirea acestor funcţii; numele lor trebuie scrise în registul de evidenţă a intervenţiilor la sistem;

l  schimbarea periodică a codurilor de acces ale utilizatorilor şi personalizarea acestora.

10.2. Proprietarul poate delega aceste funcţii prin contract unei organizaţii (organizaţia care a instalat sistemul sau care asigură service). Jurnalul (registrul) instalaţiei sau sistemului trebuie ţinut într-un loc accesibil persoanelor autorizate, de regulă, lângă centrală şi trebuie efectuate înregistrări privind toate evenimentele sistemului.


XIII. PREZENTARE NP 086–05

ORDIN

Pentru aprobarea Reglmentarii tehnice “Normativ pentru proiectarea, executarea si

exploatarea instalatiilor de stingere a incendiilor”, indicativ NP 086-5

Ordin emis de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului

Ordinul nr. 217/2005 a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 7 iunie 2005


XIV. STANDARDE EUROPENE

l Standardele române care transpun standarde europene armonizate si a specificatiilor tehnice recunoscute în domeniul sistemelor de alarma si al produselor pentru constructii.


ASRO Asociatia de Standardizare din Romania

l  Odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, ca stat membru, Romania a devenit si membru cu drepturi depline al CEN (Comitetul European de Standardizare) si al CENELEC (Comitetul European de Standardizare pentru Electronica).

l  Romania, ca stat membru al UE, are obligatia de a adopta toate standardele europene. Standardele europene sunt publicate numai ca standarde nationale identice cu standardele europene (continut tehnic si prezentare).

l  Standardele europene sunt puse in aplicare numai prin adoptarea lor ca standarde romane.


Standarde

ORDIN nr. 729 din 5 mai 2006 pentru aprobarea Listei standardelor romane care transpun standarde

europene armonizate si a specificatiilor tehnice recunoscute in domeniul produselor pentru constructii

In temeiul art. 13 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piata a produselor pentru constructii, cu modificarile si completarile ulterioare, al art. 2 pct. 45 si al art. 5 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificarile si completarile ulterioare, ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite urmatorul ordin: Art. 1 l  Se aproba Lista standardelor romane care transpun standarde europene armonizate si a specificatiilor tehnice recunoscute in domeniul produselor pentru constructii, prevazuta in anexa care face parte integranta din prezentul ordin. Art. 2 - Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Art. 3 l  La data publicarii prezentului ordin, Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 968/2005 pentru aprobarea Listei standardelor romane care transpun standarde europene armonizate si a specificatiilor tehnice recunoscute in domeniul produselor pentru constructii, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 560 din 30 iunie 2005, se abroga.


Standarde

l  SR EN 54-3:2002 ver.eng. - Sisteme de detectare şi de alamă la incendiu. Partea 3: Dispozitive de alarmare la incendiu. Sonerii

Standardul trateaza încercarile soneriilor din componenta sistemelor de detectie si alarmare în caz de incendiu.

l  R EN 54-3:2002/A1:2003 ver.eng. - Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 3: Dispozitive sonore de alarmă la incendiu. Sonerii

Amendamentul aduce unele modificari la standardul european en 54-3:2001. l  SR EN 54-3:2002/A1:2003 - Sisteme de detectare şi de alarmă la

incendiu. Partea 3: Dispozitive sonore de alarmă la incendiu. Sonerii Amendamentul aduce unele modificari la standardul european en 54-3:2001. l  SR EN 54-3:2002/A2:2006 ver.eng. - Sisteme de detectare şi alarmare la

incendiu. Partea 3: Dispozitive sonore de alarmare la incendiu. Sonerii Acest standard se referă la soneriile vocale prin aplicarea cerinţelor

suplimentare, metodelor de încercare şi criteriului de performanţă detaliat în anexa C.


Standarde

l  SR EN 54-3:2002 - Sisteme de detectare şi de alamă la incendiu. Partea 3: Dispozitive de alarmare la incendiu. Sonerii

Standardul trateaza încercarile soneriilor din componenta sistemelor de detectie si alarmare în caz de incendiu.

l  SR EN 54-3:2002/A2:2006 - Sisteme de detectare şi alarmare la incendiu. Partea 3: Dispozitive sonore de alarmare la incendiu. Sonerii

Acest standard se referă la soneriile vocale prin aplicarea cerinţelor suplimentare, metodelor de încercare şi criteriului de performanţă detaliat în anexa C.

l  SR EN 54-12:2003 - Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 12: Detectoare de fum. Detectoare liniare care utilizează principiul transmisiei unui fascicul de unde optice.

Acest standard cuprinde sapte anexe (normative): A, B, C, D, E, F, G si una informativa ZA care contin explicatii privind: standul pentru masurari valoare prag de raspuns, camera de încercari incendiu, focarul mocnit de lemn (piroliza) (TF2), focarul mocnit luminos de bumbac (TF3), focarul de materiale plastice arzând (poliuretan) (TF4), focarul de lichide (n-heptan) (TF5), aparatul pentru încercarea influenta lumina ambianta si legatura cu directivele europene.

l  SR EN 54-4+AC:2000/A1:2003 - Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 4: Echipament de alimentare electrică. Acest amendament reprezinta versiunea româna a textului în limba engleza a amendamentului la standardul european EN 54-4:1997/A1:2002.


Standarde

l  SR EN 54-10:2002 - Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 10: Detectoare de flacară. Detectoare punctuale. Acest standard face parte din seria de standarde EN 54 si stabileste cerintele, metodele de încercare si criteriile de performanta pentru detectoarele de flacara destinate utilizarii în sistemele de detectare si de alarmare incendiu din cladiri.

l  SR EN 54-11:2002 - Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 11: Butoane de semnalizare manuală. Acest standard face parte din seria de standarde EN 54 si stabileste cerintele, metodele de încercare si criteriile de performanta pentru detectoarele de flacara destinate utilizarii în sistemele de detectare si de alarmare incendiu din cladiri.

l  SR EN 54-7:2002 - Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 7: Detectoare de fum. Detectoare punctuale care utilizează dispersia luminii, transmisia luminii sau ionizarea. Standardul specifica conditiile, metodele de încercare si criteriile de performanta pentru detectoare punctuale de fum care functioneaza utilizând difuzia luminii, transmisia luminii sau ionizarea, destinate utilizarii în sistemele de detectare si de alarma la incendiu ale cladirilor.

l  SR EN 54-2+AC:2000 - Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 2: Echipament de control şi semnalizare. Standardul specifica conditiile, metodele de încercare si criteriile de performanta pentru echipamentele de control si semnalizare, destinate a fi utilizate în sistemele de detectare si de alarma la incendiu instalate în cladiri.


Standarde

l  SR EN 54-5:2002/A1:2003 - Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 5: Detectori de căldură. Detectori punctuali. Amendamentul modifica: La sfârsitul cuprinsului se insereaza Anexa YA (informativa); Dupa anexa D se introduce anexa YA cu urmatorul titlu: Capitole ale acestui standard european care se refera la cerintele esentiale sau alte dispozitii ale Directivelor UE.

l  SR EN 54-1:1998 - Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 1: Introducere. Standardul prezintă sistemele de detectare şi de alarmă la incendiu pentru clădiri. Aceste standarde, dacă acest lucru este convenit, ar putea să fie aplicat la partea de detectare a sistemelor de stingere (cu axcepţia capetelor sprinkler), cu toate că condiţiile de sensibilitate pot să nu fie aplicabile în toate cazurile.

l  SR EN 54-17:2006 ver.eng. - Sisteme de detectare şi de alarmare la incendiu. Partea 17: Izolatori de scurtcircuit. Standardul stabileşte condiţiile, metodele de încercare şi criteriile de performanţă referitoare la izolatoarele de scurtcircuit utilizate în sistemele de detecţie şi de alarmare la incendiu în clădiri.


Standarde

l  SR EN 54-13:2005 - Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 13: Evaluarea compatibilităţii componentelor sistemului. Acest standard stabileste cerintele pentru evaluarea compatibilitatii si conectabilitatii componentelor sistemului care fie sunt conforme cu cerintele din EN 54 fie cu o specificatie a producatorului unde nu exista standard EN 54. Acest standard include numai cerintele de sistem când acestea sunt suficiente pentru evaluarea compatibilitatii.

l  SR EN 54-18:2006 ver.eng. - Sisteme de detectare şi de alarmare la incendiu. Partea 18: Dispozitive de intrare/ieşire. Acest standard stabileşte cerinţele, metodele de încercare şi criteriile de performanţă pentru dispozitivele de intrare/ieşire conectate la o cale de transmisie a sistemelor de detectare şi de alarmare la incendiu, utilizate pentru recepţia şi/sau transmiterea semnalelor electrice la şi de la calea de transmisie, necesare pentru funcţionarea sistemelor de detectare şi de alarmare la incendiu şi/sau sistemelor de protecţie la incendiu.


Standarde

l  SR EN 54-21:2006 ver.eng. - Sisteme de detectare şi alarmare la incendiu. Partea 21: Echipament de transmitere a alarmei şi a semnalului de defect. Acest standard stabileşte cerinţele, metodele de încercare şi criteriile de performanţă prin care poate fi evaluată eficacitatea şi fiabilitatea echipamentelor de transmitere capabile de transmiterea alarmei de incendiu şi/sau semnalelor de defect pentru utilizare cu sisteme de detectare şi alarmare la incendiu instalate în clădiri. Echipamentul de transmitere este proiectat să-i permită sistemului să funcţioneze în concordanţă cu cerinţele acestui standard european. De asemenea el prevede evaluarea conformităţii echipamentului cu cerinţele acestui standard.

l  SR EN 54-4+AC:2000/A2:2007 ver.eng. - Sisteme de detectare şi de alarmare la

incendiu. Partea 4: Echipament de alimentare electrică. Acest standard stabileşte cerinţele, metodele de încercare şi criteriile de performanţă pentru echipamentele de alimentare electrică ale sistemelor de detectare şi de alarmare la incendiu instalate în clădiri. Acesta include componenta L din figura 1 din standardul EN 54-1:1996 şi echipamentul de alimentare electrică care alimentează direct celelalte componente, altele decât echipamentul de control şi semnalizare, dacă nu se specifică altfel în alte părţi ale EN 54.


Standarde

l  SR EN 54-2+AC:2000/A1:2007 ver.eng. - Sisteme de detectare şi de alarmare la incendiu. Partea 2: Echipament de control şi semnalizare. Amendamentul cuprinde modificări la standardul european EN 54-2:1997.

l  SR EN 54-7:2002/A2:2007 ver.eng. - Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 7: Detectoare de fum. Detectoare punctuale care utilizează dispersia luminii, transmisia luminii sau ionizarea. Acest amendament introduce cerinte suplimentare pentru detectoarele de fum echipate cu mai multi senzori de fum.

l  SR EN 54-20:2006 ver.eng. - Sisteme de detectare şi de alarmare la incendiu. Partea 20: Detectoare de fum prin aspiraţie. Acest standard stabileşte cerinţele, procedurile de încercare şi criteriile de performanţă pentru detectoarele de fum prin aspiraţie pentru utilizare în sistemele de detectare şi alarmare la incendiu instalate în clădiri. Detectoarele de fum prin aspiraţie proiectate pentru protecţie împotriva riscurilor specifice incluzând caracteristici particulare (inclusiv proprietăţi suplimentare sau o funcţionalitate ameliorată pentru care acest standard nu defineşte o încercare sau o metodă de evaluare) nu sunt acoperite de acest standard. Cerinţele de performanţă pentru orice caracteristici specifice nu intră în domeniul de aplicare al acestui standard.


Standarde

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA

www.asro.ro


Bibliografie


l  Thomas Norman, Integrated Security Systems Design. l  Andere de Peretti, Tehnici de comunicare. l  Conf. univ. dr. ing. Vladimir Melnic, Sisteme electronice de supraveghere si control. l  Conf. univ. dr. ing. Vladimir Melnic, Sisteme electronice de supraveghere. l  Col.ing. S.Calota s.a., Protectia împotriva incendiului. l  CCTV Surveillance - Analog and Digital Video Practices and Technology - Second Edition by

Herman Kruegle, l  Intrusion Detection and Prevention Systems by Alberto Grand. l  The Complete Book of Electronic Security by Bill Phillips. l  Digital CCTV: A Security Professional's Guide by Emily M. Harwood. l  Vulnerability Assessment of Physical Protection Systems (Paperback) by Mary Lynn Garcia. l  Security Consulting, Third Edition by Charles A. Sennewald. l  Techniques of Burglar Alarm Bypassing by Wayne B. Yager. l  Security/Fire Alarm Systems: Design, Installation, and Maintenance by John E. Traister.

suport de curs proiectant

Documents