suport curs psi.pdf

7/23/2019 SUPORT CURS PSI.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-psipdf 1/473



TERMENI SI EXPRESII SPECIFICE APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

INCENDIU - ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şispaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi carenecesită o intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere;

ARDEREA - în condiţii obişnuite, arderea reprezintă un proces de oxidare saude asociere a substanţelor combustibile cu oxigenul din aer însoţit de căldurăşi lumină.

Arderea este o reacţie de oxidare rapidă a unei substanţe în prezenţaoxigenului din atmosferă cu dezvoltare de căldură şi, în general, însoţită delumină. Se cunosc şi substanţe care ard fără prezenţa oxigenului din aer (acetilena comprimată, clorura de azot, alte substanţe compuse ), în anumitecondiţii acestea putând exploda cu degajare de căldură şi apariţie de flăcări.

Procesul de ardere este posibil numai dacă sunt întrunite următoarelecondiţii : existenţa substanţelor şi materialelor combustibile, realizarea temperaturii de aprindere.

Lichidele nu ard ci numai vaporii acestora, care se formează după ce sedepăşeşte temperatura de inflamabilitate.

Materialele combustibile solide se aprind şi ard, în general, mult maigreu decât lichidele şi gazele combustibile, deoarece pentru aprinderea loreste nevoie de un aport mare de căldură din exterior, degajarea substanţelorcombustibile volatile prin distilare făcându-se mai încet.

Cel mai important efect fizic produs în urma arderii este temperaturacare creşte pe măsură ce arderea se intensifică. Deseori, creştereatemperaturii substanţelor combustibile determină schimbarea stării deagregare a acestora. Fără aceste schimbări nu este posibilă arderea. De aceea,

înainte de ardere, corpurile solide se transformă în stare lichidă şi gazoasă saunumai gazoasă.

Procesul de ardere pentru materialele şi substanţele combustibile,solide, lichide şi gazoase se desfăşoară la fel şi se produce în trei etape bine

definite : oxidarea, aprinderea şi arderea propriu zisă.

COMPARTIMENT DE INCENDIU - constructie independenta (instalatie),precum si constructii comasate sau grupate, amplasate la distantele normatefata de vecinatati, sau volum construit compartimentat prin pereti antifoc fatade constructiile (instalatiile) adiacente.

In cladirile inalte si foarte inalte compartimentul de incendiu poate fi un voluminchis, constituit din unul pana la trei niveluri succesive, delimitate deelemente rezistente la foc conform normativului si cu aria desfasurata totala

conform compartimentului de incendiu admis pentru construcţiile civile(publice) de gradul I de rezistenta la foc.



REACŢIA LA FOC - comportarea unui material care, prin propria sadescompunere, alimentează un foc la care este expus, în condiţii specificate.

COMPORTARE LA FOC - totalitatea schimbarilor fizice si chimice interveniteatunci cand un material, produs sau ansamblu, este supus actiunilor unuiincendiu standard.

INCAPERI CU AGLOMERARI DE PERSOANE - incaperi in care se pot afla

simultan cel putin 50 de persoane, fiecareia din acestea revenindu-i o arie depardoseala mai mica de 4 m .

SALA AGLOMERATA -categorie distincta a incaperilor cu aglomerari depersoane) - incapere sau grup de incaperi care comunica direct intre ele pringoluri (protejate sau neprotejate), in care suprafata ce-i revine unei persoaneeste mai mica de 4m2 si in care se pot intruni simultan cel putin 150 depersoane (sali de spectacole, sali de intruniri, incaperi pentru expozitii, muzee,cluburi, cinematografe, comert, cazinouri, discoteci, etc.). Cand sunt situate la

parter, se considera sali aglomerate cele cu mai mult de 200 persoane.

SARCINA TERMICA - suma energiilor calorice degajate prin combustiacompleta a tuturor materialelor din spatiul considerat.

DENSITATE DE SARCINA TERMICA - raportul dintre sarcina termica si suprafatapardoselii spatiului afectat de incendiu.

CLADIRE INALTA - constructie civila (publica) supraterana, la care pardosealaultimului nivel folosibil este situata la peste 28 m fata de terenul (carosabiluladiacent) accesibil autovehiculelor de interventie ale pompierilor pe cel putindoua laturi ale cladirii.

Atunci cand ultimele niveluri sunt locuinte de tip duplex sau triplex se ia inconsiderare numai nivelul de acces din circulatiile comune orizontale alecladirii.

Nu sunt considerate cladiri inalte :

- construcţiile care nu sunt destinate sa adaposteasca oameni;

-

cladirile civile (publice) la care deasupra nivelului limita se afla un singur nivel ceocupa maximum 50I din aria construita a cladirii si cuprinde numai incaperi pentrumasini ale ascensoarelor, spatii tehnice aferente constructiei, circulatii functionale;

- cladirile civile (publice) nominalizate in normativ.

CLĂDIRE FOARTE INALTA - construcţie civila (publica) la care pardoseala

ultimului nivel folosibil este situata la inaltimea de 45 m, sau mai mult.

RISC DE INCENDIU - probabilitatea izbucnirii incendiilor in spatii, incaperi,constructii sau compartimente de incendiu ori instalatii; in cele cu functiunicivile (publice) se exprima prin "riscuri de incendiu" iar in cele destinate



ELEMENTE DE TEORIE A ARDERII

ARDEREA - PROCESE FIZICO-CHIMICE. TEMPERATURA DE INFLAMABILITATE

1. Oxidarea

Oxidarea este un fenomen chimic şi constituie o reacţie în care osubstanţă se combină cu oxigenul sau cedează hidrogen. Spre exemplificare,prezentăm oxidarea carbonului, devenind dioxid de carbon :

C + O2 = CO2 Reacţiile de oxidare + reducere se mai numesc şi reacţii oxidante.

Substanţa în a cărei compoziţie intră un element care alipeşte electroni senumeşte oxidant, iar substanţa ce cuprinde un element care cedează electronise numeşte reductor. Toate moleculele substanţelor care intră în reacţie şi celerezultate sunt însă neutre din punct de vedere electric. Având în vedere cele

precizate mai sus, se consideră oxidare şi reacţiile chimice în care elementulnu se combină cu oxigenul, dar care totuşi a pierdut unul sau mai mulţielectroni.

2 CuCl + Cl 2 = 2 CuCl2 Practic, sunt cunoscute mai multe tipuri de oxidări : oxidări lente,

oxidări biochimice, oxidări chimice şi oxidări electrolitice. Oxidarea lentă este o combinaţie a unei substanţe cu oxigenul care se

produce la temperatura ambiantă sau mai joasă, fără dezvoltare de lumină şiaparent fără dezvoltare de căldură, aceasta din urmă fiind cedată treptat

mediului exterior, temperatura menţinându-se practic constantă ( de exempluruginirea fierului sau oxidarea altor materiale, putrezirea lemnului, respiraţiafiinţelor etc ).

Oxidarea biochimică cuprinde oxidarea grăsimilor, proteinelor şi ahidraţilor de carbon proveniţi din alimente. Oxidarea biochimică se foloseşte şila scară industrială.

Oxidarea chimică are domeniul de aplicare la protecţia fierului, amagneziului, a cuprului şi aliajelor sale. Oxidarea chimică reprezintă o oxidare

de protecţie la metale feroase şi la cupru, de cele mai multe ori fiind obrunare.Oxidarea electrolitică se aplică, de obicei, la protecţia aluminiului şi a

aliajelor sale.

2. Arderea În condiţii obişnuite, arderea reprezintă un proces de oxidare sau de

asociere a substanţelor combustibile cu oxigenul din aer însoţit de căldură şilumină.

Arderea este o reacţie de oxidare rapidă a unei substanţe în prezenţaoxigenului din atmosferă cu dezvoltare de căldură şi, în general, însoţită delumină Se cunosc şi substanţe care ard fără prezenţa oxigenului din aer (



acestea putând exploda cu degajare de căldură şi apariţie de flăcări. Procesul de ardere este posibil numai dacă sunt întrunite următoarele

condiţii : existenţa substanţelor şi materialelor combustibile, realizarea temperaturii de aprindere.

Lichidele nu ard ci numai vaporii acestora, care se formează după ce sedepăşeşte temperatura de inflamabilitate.

Materialele combustibile solide se aprind şi ard, în general, mult maigreu decât lichidele şi gazele combustibile, deoarece pentru aprinderea loreste nevoie de un aport mare de căldură din exterior, degajarea substanţelorcombustibile volatile prin distilare făcându-se mai încet.

Cel mai important efect fizic produs în urma arderii este temperaturacare creşte pe măsură ce arderea se intensifică. Deseori, creştereatemperaturii substanţelor combustibile determină schimbarea stării deagregare a acestora. Fără aceste schimbări nu este posibilă arderea. De aceea,

înainte de ardere, corpurile solide se transformă în stare lichidă şi gazoasă sau

numai gazoasă. Procesul de ardere pentru materialele şi substanţele combustibile,

solide, lichide şi gazoase se desfăşoară la fel şi se produce în trei etape binedefinite : oxidarea, aprinderea şi arderea propriu zisa.

Datorită oxidării gazelor şi vaporilor, căldura se acumulează în modcontinuu, fapt ce contribuie la mărirea vitezei reacţiilor, la aprindereamaterialelor şi la apariţia flăcărilor.

La baza concepţiei despre mecanismul reacţiilor de ardere se aflăteoria reacţiilor în lanţ.

Această teorie presupune formarea, în timpul reacţiei de oxidare, aradicalilor liberi care, în urma reacţiei cu alte molecule, formează radicali noi,ce reacţionează la rândul lor cu alte molecule neutre.

Temperatura de ardere se poate defini prin temperatura minimă lacare un combustibil solid sau lichid arde până la epuizare.

Temperatura teoretică de ardere corespunde unei arderi fără pierderide căldură în exterior şi este diferită de temperatura reală de ardere (este mairidicată).

Temperaturile de ardere din timpul incendiilor sunt direct influenţatede puterea calorică a materialului combustibil care arde, de cantitatea decăldură rămasă în spaţiul incendiat, precum şi de modul cum se producearderea.

Viteza de ardere reprezintă cantitatea de combustibil care se consumăprin arderea, în unitatea de timp şi suprafaţă.

Din punct de vedere al tipului de reacţie, se deosebesc ardericomplete şi arderi incomplete.

- arderea completă se produce atunci când substanţa combustibilă arde

complet, existând o cantitate suficientă de oxigen pentru procesul deardere ( produşii de ardere rezultaţi sunt dioxidul de carbon, vaporii deă i bi id l d b )



necesară ( produşii de ardere rezultaţi sunt oxidul de carbon, alcool,vapori de apă şi compuşi organici complecşi). Din punct de vedere al posibilităţii de percepere, arderile se clasifică în :

- ardere cu flacără, care este o combustie în faza gazoasă cu emisie delumină ( este cea mai des întâlnită );

- arderea cu incandescenţă, care este o combustie fără flacără a unui

material combustibil, cu emisie de lumină vizibilă la suprafaţa acestuia; - ardere mocnită, care este combustia unui material fără emisie de

lumină vizibilă, adesea pusă în evidenţă de fum şi creştereatemperaturii.Din punct de vedere al propagării flăcării, arderea poate fi :

- ardere uniformă ( deflagraţie ), care se propagă cu viteză relativ redusă( de la câţiva centimetri/sec până la 1 m/sec ) şi care se caracterizeazăprintr-o transmitere de căldură în mod uniform de la stratul care ardela stratul vecin ( au loc, în general, în spaţii deschise, unde accesul

oxigenului spre zona de ardere se face în mod constant );- ardere rapidă ( detonaţie ), care are loc, în general, în spaţii închise,

unde se dezvoltă cu viteze supersonice ( 1 - 4 km/sec ), propagareaflăcărilor fiind însoţită de o undă de compresiune care înaintează înfuncţie de substanţa care arde, cu aceeaşi viteză pe o distanţă până laun metru, ca apoi, datorită arderii şi dilatării produselor de ardere,propagarea să se accelereze.

3. Aprinderea

Aprinderea sau iniţierea arderii se produce fie când substanţa saumaterialul combustibil vine în contact cu o sursă externă de aprindere înprezenţa oxigenului din aer, fie datorită unei surse de căldură internă.

Ca sursă externă de aprindere se pot aminti : focul deschis, radiaţiatermică, scânteile mecanice şi/sau electrice, scurtcircuitele etc ).

Aprinderea unei substanţe combustibile se produce numai în fazagazoasă şi, cu atât mai uşor, cu cât emanarea de vapori şi gaze începe la otemperatură mai joasă.

Temperatura de aprindere este cea mai scăzută temperatură la care osubstanţă combustibilă aflată în prezenţa aerului trebuie încălzită pentru caarderea să se continue de la sine, fără încălzire ulterioară.

Aprinderea materialelor solide este în funcţie de : sursa de aprindere,compoziţia chimică a materialelor, greutatea specifică a materialelor, gradulde impurificare etc .

4. AutoaprindereaSubstanţele care au tendinţa spre autoaprindere trec mai întâi prin

procesul de autoîncălzire care se produce datorită unor procese chimice saubiologice care au loc în însăşi masa substanţelor respective. Căldura necesarăautoîncălzirii şi autoaprinderii rezultă din reacţiile chimice şi biologice produse



combustibile datorită autoîncălzirii, deci fără intervenţia unei surse exterioarede aprindere, căldura care rezultă datorându-se reacţiei chimice sau biologicecare are loc în masa substanţei respective.

Autoaprinderea de natură chimică se poate produce în substanţelecare au capacitatea de combinare cu oxigenul din aer, cu umiditatea dinatmosferă sau cu alte substanţe.

Autoaprinderea de natură fizico-chimică este specifică substanţelorcombustibile care, în afara procesului chimic, sunt supuse şi influenţelor unorfactori de natură fizică, cum ar fi : suprafaţa specifică, evacuarea insuficientă acăldurii din interior, existenţa unor impurităţi etc.

Autoaprinderea de natură biologică se produce la acele corpuricombustibile predispuse activităţii vitale a microorganismelor. Căldura care sedezvoltă se datoreşte transformărilor de materie, acţiunii microorganismelor,transformărilor chimice prin intermediul enzimelor ( fermenţi ).

În prima fază se produce, sub acţiunea microorganismelor, o degajare

de dioxid de carbon şi hidrogen, concomitent cu ridicarea temperaturii până la50 - 550 C, peste această temperatură procesul biologic trebuind supravegheatdeoarece există posibilitatea producerii autoaprinderii.

5. InflamareaInflamarea este arderea rapidă a unui amestec de vapori proveniţi

dintr-un lichid combustibil. Pentru a se putea produce inflamarea este necesarsă se formeze la suprafaţa lichidului un amestec combustibil de vapori şi aer şisă existe o sursă de aprindere.

Temperatura de inflamabilitate reprezintă temperatura minimă lacare vaporii unui lichid combustibil formează cu aerul, deasupra acestui lichid,un amestec de o anumită concentraţie, care se aprinde în contact cu o sursăde aprindere ( flacără, corp incandescent, scântei electrice şi/sau mecanice etc).

Temperatura de inflamabilitate constituie un parametru de bază carepoate fi folosit cu operativitate pentru indicarea, cu aproximaţie, a condiţiilorde temperatură în care substanţa combustibilă prezintă pericol de incendiu.Această temperatură este considerată element de bază în clasificareaproceselor tehnologice, a construcţiilor şi instalaţiilor după gradul de pericolde incendiu.

6. AutoinflamareaPrin autoinflamare se înţelege aprinderea vaporilor unui lichid

combustibil, fără ca aceştia să vină în contact cu o sursă de aprindere ( focdeschis, scântei, corp incandescent etc ), fiind suficientă numai prezenţaaerului.

Autoinf lamarea se produce în condiţiile existenţei unei anumitecantităţi de vapori şi a realizării temperaturii de inflamare.

Temperatura de autoinflamare este temperatura minimă până la care



sursă de aprindere. 7. Explozia

Explozia este un proces de ardere foarte rapidă şi violentă aamestecurilor explozive, care se produce în fracţiuni de secundă, cu degajarede căldură şi lumină şi care generează presiuni mari.

Se pot declanşa :

-

explozii produse de energia eliberată în urma unei oxidări rapide (arderea unui amestec de vapori de substanţe combustibile cu aer );

- explozii produse datorită descompunerii rapide a unor compuşi chimici( descompunerea azotatului de amoniu );

- explozii rezultate din eliberarea bruscă a energiei degajate prin fuziunesau fisiune nucleară;

- explozii produse datorită polimerizării necontrolate cu eliberarearapidă de energie.

În raport de vitezele de ardere ( reacţie ) şi de descompunere a

amestecurilor explozive, se deosebesc :- deflagraţia - reacţie chimică pe timpul căreia viteza de ardere este de

câţiva cm/s, arderea producându-se din aproape în aproape;- explozia propriu-zisă - se produce atunci când amestecul format din

substanţa combustibilă şi aer, existent într-un spaţiu închis ( încăpere,recipient etc ) are o anumită concentraţie şi vine în contact cu o sursăde aprindere, viteza de ardere fiind de 10 - 100 m/s;

- detonaţia - explozie produsă, în general, în ţevi cu diametre şi lungimisuficient de mari, la care viteza de propagare a flăcării este cuprinsă

între 1000 - 4000 m/s, caracterizată şi prin apariţia undei de şoc. Limita inferioară de explozie ( aprindere ) este concentraţia maximă a

vaporilor, gazelor şi prafurilor combustibile cu aerul, la care se produceexplozia.

Limita superioară de explozie ( aprindere ) este concentraţia minimă avaporilor, gazelor şi prafurilor combustibile cu aerul, la care se produceexplozia.

Intervalul de explozie este zona dintre limita inferioară şi limitasuperioară de explozie. El are un rol determinant în stabilirea pericolului deincendiu şi de explozie ale lichidelor, gazelor şi prafurilor combustibile. Sublimita inferioară, explozia nu poate avea loc din cauza excesului de aer, iarpeste limita superioară din lipsa aerului, amestecul fiind prea bogat însubstanţă combustibilă.

8. Răbufnirea Răbufnirea poate fi considerată ca un efect limitat exploziv, ea

constituind o ardere cu viteza de cel puţin câţiva m/s. Presiunea care se

formează la răbufnire nu este prea mare. Ea durează, în schimb, destul demult, dând posibilitatea reconstituirii locului exact al iniţierii aprinderii. Răbufniri se pot produce şi în focarele cazanelor şi chiar în unele spaţii



INCENDIUL SI EVOLUŢIA SA

Pentru definirea noţiunii de incendiu este necesar să fie întrunite 4 elemente : - existenţa combustibilului şi acţiunea unei surse de aprindere; - iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a unei aprinderi şi scăparea ei de sub

control;- producerea de pierderi materiale şi/sau umane în urma arderii; - necesitatea intervenţiei printr -o acţiune de stingere cu scopul întreruperii şi

lichidării procesului arderii. În situaţia absenţei unuia dintre elementele enumerate mai sus, arderea

respectivă nu poate fi considerată incendiu. Incendiul este un proces fizico - chimic complex, cu evoluţie nedeterminată,

incluzând fenomene cum ar fi : reacţiile fizico - chimice pe timpul arderii,formarea flăcărilor, degajarea şi transferul de căldură, degajarea şi răspândireaproduselor arderii, schimbul de gaze cu incintele alăturate sau mediul,

transformările structurale produse în materiale de construcţie şi elemente derezistenţă etc. În dezvoltarea unui incendiu intervin numeroşi factori : forma şi

dimensiunile încăperii, sarcina termică existentă, deschiderile spre exterior,natura materialelor combustibile, locul şi modul de iniţiere a incendiilor,dispunerea încăperilor în construcţie etc.

Dezvoltarea unui incendiu este un fenomen aleatoriu şi nu poate fi descrisprintr-o schemă simplă sau unică. Se poate considera că, în evoluţia unuiincendiu în interiorul unei încăperi, intervin 5 etape distincte :

-

apariţia focarului iniţial; - faza de ardere lentă; - faza de ardere activă; - faza de ardere generalizată; - faza de regresie.

Apariţia focarului iniţial Acest fenomen este larg tratat în studiile referitoare la cauzele tehnice

ale incendiilor, unde se menţionează că energia susceptibilă de a declanşa un

incendiu este adesea doar de ordinul sutelor de jouli, mult mai mică de câtenergia degajată ulterior.

Aceasta înseamnă energia degajată de un simplu băţ de chibrit, ţigară,un mic arc electric etc. Energia de aprindere poate fi şi mai mică, chiar deordinul milijoulilor, pentru inflamarea suspensiilor de produse pulverulente înaer, ori chiar sub un microjoule pentru a amorsa anumite explozii deamestecuri gazoase.Se pot deosebi următoarele categorii de surse de aprindere : arcuri electrice,scurtcircuit electric, scântei electrice, efectul termic al curentului electric,

electricitate statică, flacără deschisă, flacără închisă, efect termic, scântei de naturămecanică, autoaprindere, reacţii chimice, explozii, trăsnet.



cazuri, ea poate dura câteva minute, câteva ore şi, în unele situaţii, chiar zilesau săptămâni. Temperatura creşte relativ lent, fără a atinge valori importante.Din descompunerea materialelor se degajă gaze care se acumulează înatmosfera ambiantă şi formează cu aerul un amestec combustibil, ce poate fiaprins de flăcări. În funcţie de degajările de gaze, în timpul incendiului suntposibile 2 situaţii :

•

mediu gazos optic transparent - când influenţa mediului gazos asuprapropagării fluxului termic de radiaţie este neînsemnată;

• mediu gazos optic dens - când se ţine cont de componenta radiantă afluxului termic.Durata acestei faze depinde, în primul rând, de natura, cantitatea şi modul

de distribuţie a materialelor combustibile în încăpere. Efectele asupra vieţiipersoanele sunt importante ( asfixiere prin fum ). Cu cât materialul combustibilse aprinde mai uşor, cu atât căldura degajată este mai mare şi propagarea areloc mai rapid.

Faza de ardere activă Este o fază de importanţă deosebită, când se decide în mare măsură

care va fi dezvoltarea ulterioară a incendiului. Arderea se dezvoltă după legibine stabilite, având aerul necesar în cantităţi suficiente şi se transmite tuturorobiectelor învecinate cu focarul.

Atunci când incendiul s-a dezvoltat suficient, intervine radiaţia caprincipal factor al transferului termic.

În faza arderii active, incendiul este însoţit de o multitudine de procese

fizice complicate a căror evidenţă complexă este deocamdată imposibilă. Dinaceastă cauză, cea mai răspândită abordare a analizei dezvoltării incendiuluiconstă în determinarea factorilor principali care influenţează mecanismul depropagare a incendiilor, precum şi în descrierea dezvoltării sale cu ajutorulparametrilor termodinamici mediaţi după volumul încăperii. Această abordareprezintă un interes maxim din punct de vedere al asigurării rezistenţei la foc aelementelor de construcţie şi porneşte de la faptul că parametrii locali, cecaracterizează condiţiile din încăpere, sunt comensurabili cu valorile lormediate după volum.

Faza de ardere generalizată Este faza în care ard toate elementele combustibile ale încăperii,

incendiul atingând în acest moment dezvoltarea sa maximă. În perioadaimediat precedentă, la suprafaţa obiectelor încă neinflamate,mici flăcări carerezultă din arderea gazelor de distilare apoi, brusc, acestea se integrează unei flăcări generalizate,fenomen cunoscut prin termenul „ flash - over ", convenţional acceptat pe planinternaţional.

Ulterior fenomenului de „ flash - over ", când arderea devinegeneralizată temperaturile extrem de variabile de la un timp la altul pe



aproximată, fără erori substanţiale, cu radiaţia corpului negru la temperaturamedie indicată de aparatele de măsură.

În încăperi mai mari, fenomenul de „ flash - over " apare când flacăraatinge tavanul şi se rabate, intensificând radiaţia. De aici, influenţa majoră atavanului combustibil în evoluţia incendiului.

În cursul acestei faze, structurile de rezistenţă sunt cele mai afectate de

incendiu prin fisurarea şi dislocarea pereţilor, lărgirea deschiderilor etc, avândca urmare o dezvoltare mult mai rapidă a arderii.

Fenomenul de „ flash - over " este caracterizat nu numai prin creşterearapidă ( exponenţială ) a temperaturii, dar şi printr-o masivă şi rapidă generarede fum, mai ales când materialele de finisare a pereţilor sunt combustibile. Timpul pentru atingerea acestui fenomen variază proporţional cu cantitatea decăldură primită de materiale, cu masa materialelor şi proprietăţile termice aleacestora, cu geometria încăperii şui ventilaţia. Repartizarea în încăpere amaterialelor joacă un rol secundar în dezvoltarea acestei faze.

După producerea fenomenului „ flash - over " urmează o arderestabilizată, când regimul de ardere este condiţionat fie de suprafaţamaterialelor combustibile, fie de dimensiunile deschiderilor, deci de regimuladmisiei aerului.Viteza de ardere este limitată de mărimea suprafeţei combustibilului, cândaerul circulă în exces, în raport cu suprafaţa de contact dintre combustibil şiaer.

Faza de regresie

În cursul acestei faze, temperatura încetează să mai crească, apoi începesă scadă, datorită epuizării combustibilului. Flăcările se atenuează mult, dupăcare dispar, fiind înlocuite treptat de jar şi cenuşă. Odată cu micşorareadimensiunilor flăcării, reapare mediul gazos între flacără şi elementele deconstrucţie.

Importanţa acestei faze a fost uneori subestimată. Temperatura scade,dar nu brusc, rămânând foarte mult timp ridicată şi acţiunea ei distructivăasupra structurilor nu poate fi neglijată.

Uneori, în această perioadă, incendiul se transmite clădirilor sau încăperilor vecine, obstacolul reprezentat de elementele de compartimentarenemairezistând în timp.

AMPLASAREA SI CONFORMAREA LA FOC A CONSTRUCŢIILOR

Extras din Normativul de siguranţă la foc a construcţiilor -P118/1999.

AMPLASARE2.2.1. Construcţiile supraterane civile (publice), de producţie si/sau



dezavantajos, riscul de incendiu si numarul de niveluri cel mai mare (luand incalcul suma ariilor construite efective).

2.2.2. Constructiile independente si gruparile sau comasarile deconstructii constituite conform art. 2.2.1., se amplaseaza astfel incat sa nupermita propagarea incendiilor o perioada de timp normata sau, in cazulprabusirii, sa nu afecteze obiectele invecinate, respectandu-se distanteleminime de siguranta din tabelul2.2.2. ori compartimentandu-se prin pereti rezistenti la foc alcatuiti corespunzatordensitatii sarcinii termice celei mai mari, potrivit normativului.

Tabel 2.2.2.Distante de siguranta

NOTA: 1. Pentru constructiile de productie sau depozitare din categoria A sau B(BE3a,b) de pericol de incendiu, distantele de siguranta fata de cladiri cu alteriscuri sau categorii de pericol de incendiu, se majoreaza cu 50I, fara a fi mai micide 15,00 m.

2. In cazuri justificate tehnic, in cadrul limitei de proprietate, investitorii potstabili distante mai mici pe proprie raspundere, prin hotariri scrise ale consiliilorde conducere respective, daca adopta masuri de protectie compensatorii,stabilite prin proiect si scenarii de siguranta la foc.

2.2.3. Constructiile cu destinatii sau functiuni diferite, grupate saucomasate in cadrul unui compartiment de incendiu, se separa intre ele cupereti si plansee corespunzatoare destinatiilor, riscurilor si categoriilor deincendiu, precum si densitatii sarcinii termice, conform prevederilornormativului, iar intre compartimentele de incendiu, daca nu sunt asiguratedistantele de siguranta, se prevad elemente despartitoare verticale antifoc saurezistente la foc (pereti) din materiale C0 (CA1), rezistente la foc corespunzator

densitatii sarcinii termice, dar minimum 3 ore si dupa caz, rezistente laexplozie.

Grad de rezistenta lafoc

Distante minime de siguranta (m) fata de construcţii avandgradul de rezistenta la foc

I - II III IV - V

I - II 6 8 10

III 8 10 12

IV - V 10 12 15



CONFORMARE LA FOC

2.2.4. Constructiile in ansamblu si elementele de constructii aleacestora vor fi astfel alcatuite si conformate incat sa nu favorizeze propagareafocului si a fumului.

2.2.5.

Pe cat posibil, activitatile cu riscuri mari de incendiu se dispun inzone distincte ale constructiei, iar cele cu pericol de explozie la ultimul nivel.Atunci cand aceasta dispunere nu este posibila tehnic sau functional se iaumasurile de protectie si compartimentare necesare, conform prevederilornormativului.

2.2.6. Prin dispunerea functiunilor in constructie si asigurarea masurilorde protectie corespunzatoare, se va urmari eliminarea posibilitatilor de

propagare usoara a fumului si a focului in afara compartimentelor in care s-aprodus incendiul, precum si protejarea acestora fata de actiunea unui incendiudin vecinatatea lor.

2.2.7. Functiunile diferite dintr-o constructie, de regula, se separa cuelemente de constructii verticale si orizontale rezistente la foc, astfel alcatuitesi dimensionate incat sa nu puna in pericol viata utilizatorilor un timpdeterminat.

2.2.8.

Constructiile cu functiuni mixte (civile, de productie si/saudepozitare), vor avea dispuse functiunile periculoase, in zone distincte siprevazute elemente de separare corespunzatoare riscurilor si categoriilor deincendiu, precum si densitatii sarcinii termice a acestora, prin pereti si planseerezistente la foc, ale caror goluri functional necesare vor fi protejatecorespunzator prevederilor normativului.

2.2.9. Pentru limitarea propagarii fumului si focului in constructii, se

realizeaza compartimente de incendiu, iar in interiorul acestor compartimentese recomanda prevederea elementelor de separare rezistente la foc.

2.2.10. Ariile construite admise pentru compartimente de incendiu aleconstructiilor civile (publice), de productie si/sau depozitare sunt precizatediferentiat in normativ, corespunzator gradului de rezistenta la foc sidestinaţiei constructiei respective.



LIMITAREA PROPAGĂRII FOCULUI ŞI A FUMULUI


DISPOZIŢII GENERALE 2.4.1. Elementele de construcţii, pereţi şi planşee utilizate pentru limitarea

propagării incendiilor şi a efectelor acestora, precum şi a exploziilor, sunt de tipul: • antifoc(AF);• rezistente la foc (RF);• rezistente la explozie (RE);• etanşelafoc(EF) Protecţia golurilor funcţionale din aceste elemente de construcţii, serealizează, după caz, cu uşi, obloane, cortine, încăperi tampon sau tamburideschişi, alcătuite şi dimensionate conform normativului.

2.4.2.

În funcţie de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din spaţiile pecare le desparte, de regulă, pereţii trebuie să reziste la foc conform tabel2.4.2., dacă prevederile normativului nu stabilesc alte condiŢii. Tabel 2.4.2.

ELEMENTE ANTIFOC ŞI PROTECŢIA GOLURILOR DIN ACESTEA (AF) PEREŢI ANTIFOC 2.4.3. Pereţii antifoc se execută din materiale CO (CA1), astfel amplasaţi,alcătuiţi şi dimensionaţi încât să reziste la efectele incendiilor dincompartimentele de incendiu pe care le separă. 2.4.4. Pereţii antifoc trebuie sa îndeplinească în caz de incendiu funcţiade compartimentare, păstrându-şi stabilitatea, rezistenţele mecanice şicapacitatea de izolare termică pe timpul normat, în funcţie de densitatea

sarcinii termice conform tabelului 2.4.2. dar cel puţin 3 ore. 2.4.5. In clădirile parter şi în cazurile precizate în normativ, compartimentarea

Densitatea sarcinii termice (q) (MJ/m 2 )Rezistenţa la foc minimă admisă (ore,

minute)<210 30 minute

210 - 420 1 oră

421 - 630 2 ore631 - 840 3 ore

841 - 1260 4 ore (3)*1261 - 1680 5 ore (3)*

1681 - 2940 6 ore (3)*

>2940 7 ore (3)*NOTĂ: *) Valoarea de 3 ore (paranteze) se aplică în toate cazurile în care se prevădinstalaţii automate de stingere a incendiilor.



pot fi înglobaţi direct în aceste structuri, care vor fi astfel executate sauprotejate încât sa aibă rezistenţa la foc cel puţin egală cu cu cea necesarăpentru pereţii antifoc respectivi. 2.4.7. Pereţii antifoc care separă, pe anumite porţiuni ale lor, spaŢii cupericol de explozie,trebuie să îndeplinească pe aceste porţiuni şi condiţiile prevăzute pentru

pereŢii rezistenţi la explozie. 2.4.8. Nu se admite încastrarea î n pereţii antifoc a planşeelor sau aelementelor constructive care au rezistenţă la foc mai mică de 2 ore,permiţându-senumai rezervarea acestora (liberă sau articulată). Rezemarea grinzilor metalicepe pereţi antifoc se realizează astfel încât grinda dilatată să nu dea împingerilaterale în peretele antifoc.2.4.12. Pereţii rezistenţi la foc cu rol de pereţi antifoc prevăzuţi laart.2.4.5., trebuie sa depaşească planul exterior ai acoperişurilor,

luminatoarelor pereţilor etc. combustibili pe care îi intersectează, conformprevederilorstabilite pentru pereţii antifoc. 2.4.13. Pe acoperişuri, pe o distanţă de cel puţin 4,00 m în ambele părţiale peretelui, antifoc sau rezistent la foc, luminatoarele trebuie să fie dinmateriale C0 (CA1), fixe şi cu geam armat (fără ochiuri mobile).2.4.18. Străpungerea pereţilor antifoc cu elemente metalice este admisă, dacăse iau măsuri împotriva transmiterii căldurii prin conductibilitate (alegereaunor trasee judicioase, îndepărtarea materialelor combustibile, protejarealocală a elementelor metalice, etc). Golurile din jurul elementelor metalice se

vor realiza astfel încât să permită dilatarea liberă a acestora şi se etanşează cumateriale CO (CA1) la C2 (CA2b), care să asigure o rezistenŢă la focdeminimum 1 oră şi 30 de minute. 2.4.19. Traversarea pereţilor antifoc de către conducte, canale de ventilare,conductoare şi cabluri electrice, este admisă numai dacă sunt îndepliniteurmătoarele condiţii: • spaţiile libere în jurul conductelor, cablurilor şi conductoarelor electrice, etc,(inclusiv cele pozate în canale), se închid cu materiale CO (CA1), asigurându-serezistenţa la foc egală cu cea a peretelui; • canalele de ventilare ce trec prin perete vor fi incombustibile, iar golul dintreperete şi acestea se etanşează cu materiale CO (CA1), rezistente la foc celpuţin 1 ora şi 30 de minute; • trecerea conductelor şi a canalelor de ventilare se realizează astfel încât sanu producă dislocări ale unor porţiuni de perete datorită dilatării lor subefectul creşterilor de temperatură; • canalele de ventilare se prevăd cu sisteme de obturare, cu închidereautomată în caz de incendiu (clapete antifoc cu rezistenţa lafoc min.1 1 /2

ore);• se asigură evitarea aprinderii materialelor combustibile din vecinătateal l d til i d t l t li d t ită ăld ii t i



PROTECŢIA GOLURILOR DIN PEREŢII ANTIFOC 2.4.20. Pereţii antifoc, de regulă, se realizează fără goluri. Practicarea unorgoluri în aceşti pereţi se admite numai atunci când activitatea saufuncţionalitatea impun prevederea lor (pentru circulaţie, transport,supraveghere, etc.) şi sunt protejate corespunzător prevederilor normativului.Suprafaţa totala admisa de goluri nu trebuie să fie mai mare de 25% din cea a

peretelui antifoc în care sunt practicate.2.4.21. Golurile de circulaţie, transport, supraveghere, etc. Din pereţii antifocşi, după caz, planşee antifoc, se protejează obligatoriu cu elementecorespunzătoare, care pot fi: uşi, obloane, cortine, încăperi tampon sautamburi deschişi antifoc, realizate conform normativului (la planşee seutilizează numai obloane sau chepenguri).

UŞI, OBLOANE, CORTINE ANTIFOC 2.4.22. Golurile funcţionale din pereţii antifoc, având rezistenţa la foc 1

oră şi 30 minute şi echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidereautomată în caz de incendiu, în funcţie de cerinţele funcţionale. 2.4.23. Uşile antifoc şi sistemele lor de închidere, trebuie să îndeplineascăcondiŢiile din reglemetările tehnice specifice. 2.4.24. Obloanele antifoc şi cortinele de siguranţă antifoc, se alcătuiesc şirealizează, în general, similar cu uşile antifoc.

ÎNCĂPERI TAMPON ANTIFOC 2.4.25. În cazul când datorită unor condiţii funcţionale, protecţia golurilor

din pereţii antifoc nu se poate realiza prin uşi, obloane sau cortine antifoc,golurile se pot proteja prin încăperi tampon antifoc. 2.4.26. Pereţii şi planşeele încăperilor tampon antifoc trebuie să fie CO(CA1) şi rezistenţi la foc cel puţin 1 oră. Se recomandă ca amplasarea

încăperilor tampon să se facă alip it peretelui antifoc şi să fie dispuse spre spaŢiile cu densitatea sarcinii termice mai mica.2.4.27. În pereţii încăperilor tampon se admite practicarea numai a golurilor strictnecesare pentru circulaţie. Pentru realizarea ventilării sau evacuării fumului din

încăperile tampon se pot realiza goluri în pereţi sau planşee.

2.4.28.

Golurile pentru circulaţie practicate în pereţii încăperilor tampon antifoc, seprotejează cu uşi rezistente ia foc cel puţin 45 minute, prevăzute după caz, cudispozitive de autoînchidere sau cu închidere automată în caz de incendiu.

PLANŞEE ANTIFOC2.4.32. Planşeele antifoc sunt elemente de construcţie orizontale sau înclinate caredelimitează volume închise din construcţii înalte şi foarte înalte (compartimente deincendiu constituite din unul până la trei niveluri succesive cu aria desfăşuratăprevăzută în normativ) , sau separă funcţiuni cu riscuri mari de incendiu. 2.4.33.

Planşeele antifoc se realizează din materiale CO (CA1), cu rezistenŢa la focminimum 2 ore şi fără goluri sau cu goluri strict funcţionale, protejate conform



ELEMENTE REZISTENTE LA FOC ŞI PROTECŢIA GOLURILOR (RF) PEREŢI ŞI PROTECŢIA GOLURILOR 2.4.34. CondiŢiile minime şi de rezistenţă la foc pentru pereţii rezistenţi lafoc, sunt stabilite în prezentul normativ, precum şi în reglementările tehnicede specialitate. Pentru cazurile î n care reglementările nu prevăd condiţiispeciale, combustibilitatea şi

rezistenţa la foc a acestor pereţi se stabileşte prin documentaţia tehnico-economică

în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al construcţiei, densitatea sarciniitermice a încăperilor şi rolul de separare al pereţilor. 2.4.35. Golurile de circulaţie funcţională practicate în pereţii rezistenţi la foc seprotejează corespunzător condiţiilor precizate în normativ şi în reglementăriletehnice de specialitate.

PLANŞEE ŞI PROTECŢIA GOLURILOR

2.4.36.

Planşeele pot constitui elemente de întârziere a propagăriiincendiilorîn interiorul unui compartiment de incendiu, numai atunci când suntrezistente la foc conform prevederilor normativului şi nu au goluri, sau dacăgolurile practicate în ele sunt protejate cu elemente de închiderecorespunzătoare. 2.4.37. Condiţiile privind combustibilitatea şi rezistenţa la foc a planşeelorfolosite pentru a separa între ele spaţii cu funcţiuni importante şi încăperi curisc mare de incendiu, precum şi ale planşeelor care delimitează căi deevacuare, sunt cele prevăzute în normativ şi în reglementări de specialitate.

2.4.38.

Golurile funcţionale d in planşeele intermediare rezistente la foc, careconstituie elemente de întârziere a propagării focului, se protejează prinelemente rezistente la foc, prevăzute după caz, cu dispozitive de autoînchideresau închidere automată în caz de incendiu.

În cazuri justificate când nu se pot realiza elemente rezistente la foc, protecŢiagolurilor poate fi asigurată numai prin prevederea pe conturul golului (subplanşeu), a unor ecrane CO (CA1) şi perdele de apă cu intrare în funcţiuneautomată în caz de incendiu, sau alte sisteme de protecţie agrementatetehnic.2.4.39.

În clădirile cu pod, de gradul L.III de rezistenŢă la foc golurile prevăzute în planşeele spre pod se protejează cu elemente de închidere rezistente la focminimum 30 minute.Separarea porţiunilor mansardate ale construcŢiei, faţă de poduri ale acesteiase realizează cu pereţi CO (CA1) rezistenţi la foc minimum 2 ore, iar golurile decomunicare funcţională din aceştia se protejează cu uşi rezistente la focminimum 45 de minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidereautomată în caz de incendiu.

ELEMENTE REZISTENTE LA EXPLOZIE ŞL PROTECŢIA GOLURILOR (RE) 2 4 40 Elementele de separare faţă de restul construcţiei a încăperilor cu



2.4.41. Separarea încăperilor sau spaţiilor cu pericol de explozie faţă dealte încăperi cu riscuri, categoriile de pericol sau destinaţii din clădire, inclusivfaţă de încăperile tampon, trebuie să se facă prin pereţi şi planşee rezistente laexplozie, alcătuite şi realizate conform normativului. 2.4.42. Alcătuirea şi dimensionarea pereţilor rezistenţi la explozie sedetermină prin calcul astfel încât aceştia să nu se prăbuşească sub efectul

suprapresiunii care se produce în încăperile respective, funcţie de suprafeţelede decomprimare asigurate (ferestre, panouri, luminatoare, acoperişurizburătoare, trape, etc). 2.4.43. Pereţii rezistenţi la explozie trebuie să împiedice şi propagareaincendiului din spaţiile învecinate spre încăperile cu pericol de explozie,rezistenţa lor la foc fiind stabilită în funcţie de densitatea sarcinii termice a

încăperilor respective. 2.4.44. Practicarea unor goluri în pereţii rezistenţi la explozie nu este admisădecât în cazuri excepţionale, impuse de necesităţi funcţionale şi numai dacă

sunt protejate corespunzător prevederilor din prezentul normativ. 2.4.45. Străpungerea pereţilor rezistenţi la explozie de către conducte,conductori sau cabluri electrice, se admite numai în cazuri de strictă necesitatefuncţională, cu condiŢia respectării prevederilor normativului. ELEMENTE ETANSE LA FOC (EF)2.4.51. Elementele etanşe la foc (EF) se prevăd în cazurile, condiţiile şi înconformitate cu normativul şi reglementările de specialitate. 2.4.52. Pentru ca un element să fie considerat etanş, trebuie să îndeplineascăcondiŢiile normate de etanşeitate stabilite în reglementările tehnice.



IGNIFUGAREA SI TERMOPROTECŢIA MATERIALELOR

Conf orm Normativului de siguranţa la foc P118/1999, fiecare construcţieare un grad de rezistenta la foc stabilit prin proiectare, in funcţie de riscul deincendiu sau categoria de pericol, de destinatie, de categoria de importanta aconstructiei. Acest grad de rezistenta la foc este caracterizat de elementul celmai dezavantajos privind comportarea lui la foc.Fiecarui element de constructie i se stabileste prin incercari o limita derezistenta la foc si o clasa de combustibilitate.

Materialele de constructii se clasifica din punct de vedere al comportariila foc si al aportului pe care il au la initierea si dezvoltarea incendiului, in douagrupe:

• materiale incombustibile - cele care nu ard, nu se aprind, nu setermodegradeaza sub influenta temperaturilor inalte notate cu CO;

•

materiale combustibile - cele care se aprind, ard sau se degradeaza subinfluenta temperaturii inalte.

Materialele combustibile se impart dupa modul cum se inflameaza, in patruclase de combustibilitate:

- C 1 - practic neinflamabile;- C 2 - dificil inflamabile;- C 3 - mediu inflamabile;- C 4 - usor inflamabile.

Una din conditiile esentiale de protectie la foc, este limitarea utilizariimaterialelor combustibile care se aprind usor, propaga focul si aduc un aportmare la dezvoltarea incendiilor. Prin normele specifice fiecarei activitati seimpune utilizarea materialelor combustibile numai din clasa C 1 si C 2 decombustibilitate. Deoarece materialele de constructii din lemn, plastice sitextile fac parte din clasa C 4 de combustibilitate, este necesar a li seimbunatati comportarea la foc. Acest lucru se obtine prin tratarea la suprafatasau in masa materialelor, cu substanta inhibitoare de flacara care pot intarzia

aprinderea materialului si pot reduce viteza de propagare a incendiului.Limita de rezistenta la foc este durata de timp pana la care elementul isi

pierde capacitatea de rezistenta la foc intr-un incendiu standard.Una din conditiile esentiale de protectie la foc, este limitarea utilizarii

materialelor combustibile care se aprind usor, propaga focul si aduc un aportmare la dezvoltarea incendiilor. Prin normele specifice fiecarei activitati seimpune utilizarea materialelor combustibile numai din clasa C 1 si C 2 decombustibilitate.

Deoarece materialele de constructii din lemn, plastice si textile fac parte

din clasa C 4 de combustibilitate, este necesar a li se imbunatati comportareala foc. Acest lucru se obtine prin tratarea la suprafata sau in masa materialelor,



- formarea unui strat absorbant al gazelor inflamabile din descompunereamaterialelor combustibile;

- formarea unei bariere pentru flacari;- descompunerea in gaze inerte care dilueaza amestecul combustibil;- reducerea cantitatilor de distilate gudronoase si favorizarea producerii

unui strat de reziduu carbunos cu mare stabilitate la actiunea flacarii.

Procedeul de imbunatatire a comportarii la foc a materialelor combustibile senumeste IGNIFUGARE .

Ignifugarea nu exclude aprinderea si arderea materialului, ci ii conferaacestuia o comportare la foc imbunatatita pe o anumita perioada de timp sauposibilitatea de a nu arde atunci cand se indeparteaza sursa de caldura.Ignifugarea nu exclude si alte masuri de protectie la foc, cum ar fi: instalatii desemnalizare, instalatii de stins incendii, mijloace de prima interventie.

Ignifugarea este una din cerintele privind siguranta la foc pentruimbunatatirea gradului de rezistenta la foc a cladirii.

O ignifugare corecta executata poate localiza un incendiu, in focarulinitial, prin limitarea aprinderii si arderii in continuare a materialelor deconstructii, jucand rolul de bariera, sau poate prelungi faza de ardere lenta,ceea ce duce la neafectarea rapida a structurii de rezistenta si totodata,posibilitatea unei interventii din interior, fara a se ajunge la faza de arderegeneralizata.

Ignifugarea se trece din faza de proiectare, proiectantul fiind singurul cuatributii si drepturi de a alege substanta.

Ignifugarea materialelor si produselor combustibile ESTE RECOMANDATA la:

-

constructiile noi, la modificarea sau schimbarea destinatiei sau aconditiilor de utilizare a celor existente, precum si periodic la expirareaperioadei de mentinere a calitatii lucrarii de ignifugare specificata deproducator;

- realizarea unor elemente de constructie, cum sunt tavane, inchideri saumascari finisaje s.a.;

- tratamente termice si acustice interioare;- constructiile provizorii combustibile pentru ateliere, remize, depozite, magazii

etc. in care se lucreaza cu substante combustibile sau cu foc deschis;investitorii sau proprietarii pot solicita ignifugarea si in alte situatii.IGNIFUGAREA NU SE RECOMANDA LA:

- materiale combustibile care sunt in contact permanent cu atmosferaumeda (peste 70% umiditate);

- suprafete aparente ale materialelor si produselor din lemn, finisate;- tamplaria interioara si exterioara, pardoselile, mobilierul, imprejurimile.

NU SE IGNIFUGHEAZA:

-

constructiile cu destinatie incompatibila cu substantele ignifuge(depozite cereale, produse alimentare in vrac s.a.);partile neaparente ale finisajului interior sau ale altor elemente de



Ignifugarea materialelor combustibile ale monumentelor istorice sau dearhitectura se stabileste, de la caz la caz, de proiectant si de comisiamonumentelor istorice. Ignifugarea materialelor combustibile

TERMOPROTECŢIA STRUCTURILOR METALICE

Un sistem de protecţie la foc a unui element de construcţie acţionează, în principal, în sensul întârzierii transferului termic, având ca rezultat creşterealimitei de rezistenţă la foc a acestuia. Domeniul structurilor metalice pune oserie de probleme specifice. Astf el, indiferent de tipul de protecţie, acestatrebuie să protejeze elementul în totalitate, fiind ştiut că cedarea unui elementmetalic sub sarcină în condiţiile incendiului se produce ca urmare a atingeriitemperaturii critice, fie şi numai local în secţiunea acestuia. Protecţiile aplicatestructurilor metalice complicate trebuie să aibă o concepţie şi o urmărire aexecuţiei care să rezolve protejarea îmbinărilor.

Prin definiţie, rezistenţa la foc reprezintă proprietatea unui element deconstrucţie de a-şi păstra, pe o durată determinată, stabilitatea, etanşeitateaşi/sau izolarea termică cerute.

Rezistenţa la foc a elementelor şi materialelor de construcţie, deci şi astructurilor metalice a unei construcţii (bare, grinzi, coloane) se urmăreşte a firealizată pe două căi:

- prin protecţie pasivă (ex: alegerea elementelor şi variantelor deconstrucţie optime urmărind maximum de rezistenţă la foc a acestoraşi a structurii construcţiei în ansamblu, etc.);

-

prin protecţie activă (ex: tipurile sistemelor de alarmar e a pompierilor, sisteme de alarmare a incendiilor, amenajări ce folosescla stingerea incendiului, etc.).

Protecţia la foc a structurilor metalice se realizează, în general, prin încastrarea acestora în materiale cu o inerţie termică suficientă pentru apreveni penetraţia termică excesivă, sau prin furnizarea unei membrane deprotecţie care întârzie penetrarea termică către elementul metalic respectiv.

Un prim pas în evoluţia protejării la foc a structurilor metalice l-auconstituit elementele structurale metalice îmbrăcate în carcase de protecţie

termoizolante realizate în decursul timpului, pe măsura apariţiei a noimateriale de construcţii, din diferite sisteme:

• zidărie de cărămidă; • mortar sau amestecuri pe bază de ciment; • salele de vat minerală fixate cu plase de rabiţ; • fibre prin spray-ere;• placarea cu diferite materiale (ipsos) prinse în şuruburi pe un

schelet metalic ancorat de structura de rezistenţă.

Principalele dezavantaje ale acestor tipuri de protecţie la foc sunt: • supradimensionarea structurii şi costuri suplimentare; • dificultăţi de execuţie în urmărirea geometriei elementelor de



• pierderi de spaţiu util al clădirilor; • necesitatea refacerii periodice a protecţiei; • comportarea defectuoasă a materialelor oxidice , etc.

Un al doilea pas, l-a constituit metoda confecţionării unei bariererealizată dintr-o membrană pentru a întârzia sau preveni creştereatemperaturii oţelului la temperatura critică (în general, de 5380C - oţelul îşi va

pierde suficient de mult rezistenţa şi în consecinţă, nivelul capacităţii portanteeste redus sub capacitatea proiectată).

Toate materialele utilizate în construcţii sunt negativ afectate detemperaturile înalte care se dezvoltă în incendii. Gradul şi importanţa acesteicomportări negative depinde de funcţia pe care o au elementele în construcţieşi de gradul lor de protecţie. Proprietăţile lor mecanice (rezistenţă şi rigiditate)descresc la creşterea temperaturii. Alte comportări negative, cum ar fidilatarea termică excesivă şi deformarea sunt de asemenea dezvoltate lacreşterea temperaturii. În general, parametrii proiectării luaţi în calcul la

temperaturi normale sunt aceeaşi parametrii urmăriţi în cazul temperaturilor înalte.

Domeniul de utilizare raţională a oţelului în construcţii este acela în carese urmăreşte preluarea unor solicitări mari prin intermediul unor structuri derezistenţă cu greutate cât mai redusă:

- clădiri industriale; - clădiri înalte; - construcţii inginereşti înalte; - structuri metalice pentru acoperişuri de mare deschidere;

-

structuri metalice pentru unele utilaje fixe sau mobile. În aceste situaţii, realizarea din metal a structurii obiectivelor se face

obligatoriu cu asigurarea unei rezistenţe la foc în conformitate cu NormativulP118-99, respectiv:

- o durată de 120 de minute pentru stâlpi;- o durată de 60 de minute pentru grinzile planşeelor; - o durată de 60 de minute pentru contravânturile în plan vertical

(portale);- o durată de 30 de minute pentru şarpanta acoperişului (plane sau alte

elemente).Termoprotecţia structurilor metalice cu vopsea termospumantă

Sistemul a fost realizat şi lansat pe piaţă de firma HERBEST la începutulanilor 1960. principiul era relativ simplu: în contact cu căldura şi flăcăriledezvoltate de un incendiu, un amestec special de componenţi aplicat pesuprafaţa protejată reacţiona chimic şi forma o spumă carbonică stabilă, cugrosimea de 50 - 100 de ori mai mare decât grosimea iniţială. Această spumăavea caracteristici termoizolante şi întârzia creşterea temperaturilor în

elementul protejat, rezultând o protecţie a acestuia împotriva unui colapsprematur datorat temperaturii.A t d lâ ă t t i i i l i d i d i t dă d



Ulterior specialiştii firmei au dezvolta acest principiu în cadrul unei gamecomplete de produse destinate protecţiei la foc în construcţii, gamă care aveasă fie denumită UNITHERM şi care în prezent cuprinde:

• sisteme de vopsele şi lacuri ignifuge şi intumescente pentru protecţia la foc a structurilor de oţel;

• vopsele şi lacuri transparente pentru protecţia la foc a elementelor

de lemn;• vopsele şi ţesături suple speciale impregnate pentru protecţia a foc

a traseelor de cabluri electrice;• materiale de etanşare a penetraţiilor în elementele rezistente la

acţiunea focului în diferite variante în funcţie de tipul de elementconstructiv, destinaţie, etc.

Astfel, sistemul de vopsele şi de lacuri termospumante este cel mai nouşi mai revoluţionar sistem de protecţie la foc a structurilor metalice, care pelângă eliminarea tuturor dezavantajelor metodelor tradiţionale pasive, oferă o

serie de avantaje de neînlocuit:- performanţe ridicate care acoperă toată gama de durate de

rezistenţă la foc impuse de normativele româneşt i;- durată de viaţă egală cu cea a construcţiei în care sunt utilizate, ceea

ce exclude necesitatea refacerii acestora pe toată durata de existenţăa clădirii;

- controlul uzinat al produselor, în regim de asigurare a calităţii înconformitate cu standardele europene;

- aplicare rapidă, cu metode de mare randament şi calitate şi la costuricomparabile în raport cu cel al finisajului clasic anticoroziv alstructurii;

- uşurarea structurii de o sarcină suplimentară - moartă - care ar proveni din greutatea proprie mare a soluţiilor clasice;

- posibilitatea reducerii secţiunilor de rezistenţă; - controlul procesului de coroziune sau al oricăror alte deformări ale

structurii;- risc neglijabil de colaps în cazul deteriorării sau imperfecţiunilor locale

ale acoperirii;- protecţie anticorozivă superioară datorată atât calităţii superioareale vopselei cât şi absenţei interspaţiilor necontrolate şi neaerisite;

- eficienţă pe toată durata incendiului, întrucât protecţia nu crapă caefect al dilatării termice;

- scurtarea spectaculoasă a termenelor de punere în funcţiune a investiţiei. Sistemul penru protecţia la foc a structurilor metalice este compus, de fapt,

din trei straturi distincte:- un strat de grund termoaderent (garantat 30 de ani) care se aplică pe o

suprafaţă metalică sablată - pentru protecţia anticorozivă; - unul sau mai multe straturi de vopsea termospumantă - pentru întârzierea

î ăl i ii ii li i ă i bili ă ii l f ii



(umiditate, coroziune). Termoprotecţia structurilor metalice cu produse detorcretare

Mortarul uşor rezistent la foc (produs de torcretare) este un produs tiplână minerală cu textură omogenă, ciment, bentonită şi alţi aditivi, anorganic,furnizat sub formă de pulbere, format dintr-un singur component care seamestecă cu apă la aplicare.

Produsele de torcretare sunt pulberi, de culoare diferite în granulaţievariabilă, ambalată în saci. Se amestecă cu apă, la aplicare, şi are următoareleproprietăţi:

- componentul de bază de lână minerală naturală vulcanică - asigurădurabilitatea şi aderenţa la structurile metalice;

- formează straturi care aderă la suprafaţa protejată: coloane, grinzi şi planşee;

- aderă uşor la suprafeţele metalice; - nu conţine azbest;

-

nu conţine alaun şi cloruri - nu este necesară nici o grunduire specială; - nu conţine materiale pe bază de polistiren sau alţi stireni - nu degajă

gaze de descompunere toxice;- domeniu larg de aplicabilitate: asigură protecţia suprafeţelor cu

factor de masivitate cuprins între 80 - 500 m-1 până la 240 de minute, în raport cu grosimea de strat aplicată.



EVACUAREA FUMULUI (DESFUMARE) SI A GAZELOR FIERBINŢI


2.5.

EVACUARE FUM (DESFUMARE) SI GAZE

FIERBINŢI Dispoziţii generale

2.5.1. Prin desfumare se urmareste extragerea din spatiile incendiate a uneiparti din fumul si gazele de ardere în scopul asigurarii conditiilor de evacuare autilizatorilor si a folosirii mijloacelor de interventie la stingere, precum si delimitare a propagarii incendiilor.

In spatiile construite si necompartimentate, cu aria libera peste 10.400 m , seasigura evacuarea fumului si a gazelor fierbinti în exterior, conformnormativului.

2.5.2. În principiu, desfumarea se asigura prin tiraj natural, organizat saumecanic, realizând circulatia aerului în spatiul considerat si evacuarea fumului

în raport cu aerul introdus, sau prin diferente de presiune între spatiul protejatsi cel incendiat pus în depresiune, ori printr-o combinatie a celor doua metode.

2.5.3.

Canalele (ghenele) pentru evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumare),trebuie sa îndeplineasca urmatoarele condiţii tehnice generale:

- secţiunea sa fie cel putin egala cu suprafaţ a libera a gurilor de evacuare aleunui nivel al construcţiei, la care sunt racordate;

- raportul dintre laturile sectiunii canalelor (ghenelor) sa nu fie mai mare de 2;- canalele (ghenele) sa fie realizate din materiale C0 (CA1), etanse la foc

minimum 15 minute, daca prevederile normativului nu stabilesc rezistentemai mari; atunci când canalele (ghenele) pentru evacuarea fumuluitraverseaza încaperi cu alte destinatii decât cele pentru care sunt prevazute,

vor avea aceeasi rezistenta la foc cu a peretilor sau planseelor caredelimiteaza destinatia respectiva;

- canalele (ghenele) principale colectoare vor fi verticale, fiind admise deviatiide maximum 2I;

- lungimile racordurilor orizontale ale canalelor de evacuare a fumului, întreguri si ghenele verticale, vor fi cât mai scurte posibil.

2.5.4. Golurile (gurile) de introducere (admisie) a aerului si cele de evacuare afumului se repartizeaza alternat, distribuindu-se cât mai uniform în spaţiulprotejat, astfel încât sa asigure circulatia aerului si evacuarea fumului,

îndeplinind conditiile specifice prevazute de normativ.2.5.5. Introducerile de aer se pot asigura prin:



- încaperi sau coridoare în suprapresiune, ori care sunt bine aerisite;- scari neînchise în case de scari;- goluri (guri) de introducere, racordate sau nu la canale si ghene.

Evacuarea fumului se asigura prin goluri in acoperis sau pereti, conformnormativului.

2.5.6. Dispozitivele de protecţie (obturare) a golurilor de introducere sauevacuare, trebuie realizate cu actionare automata sau manuala, conformprevederilor normativului. Actionarea automata a dispozitivelor de protectieva fi întotdeauna dublata de comanda manuala.

In plus, la constructiile echipate cu instalatii automate de stingere, se asiguraposibilitati de actionare pentru personalul existent în spatiul protejat si care sapoata comanda local desfumarea, înainte de pornirea instalatiei de stingere.

2.5.7. Dispozitivele de actionare a elementelor de protectie (obturare) agolurilor trebuie sa asigure:

- deschiderea golurilor (gurilor) si canalelor din volumul considerat;- oprirea ventilatoarelor care nu sunt prevazute pentru evacuarea fumului

în caz de incendiu (desfumare).

2.5.8. Comanda manuala centralizata sau locala a dispozitivelor de

deschidere, poate fi realizata prin sistem mecanic, electric, pneumatic sauhidraulic.

În functie de tipul constructiei si prevederile specifice, comanda manualacentralizata trebuie amplasata la serviciul de pompieri sau la un acces principalal constructiei.2.5.9. Comanda automata a dispozitivelor de protectie a golurilor (gurilor)trebuie asigurata de instalatia de semnalizare a incendiilor din încaperea sauspatiul respectiv sau de dispozitive locale (fuzibil), atunci cand nu se prevad

instalatii de semnalizare.

2.5.10. Prevederea dispozitivelor de desfumare, precum si a sistemelor deevacuare a fumului si a gazelor fierbinti produse în caz de incendiu, esteobligatorie în situatiile si conditiile stabilite de prezentul normativ.

EVACUAREA FUMULUI (DESFUMARE)

Desfumare prin tiraj natural - organizat

2.5.11.

Desfumarea prin tiraj natural-organizat se realizeaza prin introduceride aer si evacuari de fum care comunica cu exteriorul direct sau prin canale



2.5.12. Introducerea aerului se realizeaza conform prevederilor art. 2.5.5., iarevacuarea fumului prin goluri în fatade (libere sau închise cu dispozitive carese deschid automat în caz de incendiu), prin canale si ghene, ori prindispozitive (trape) cu deschidere automata dispuse în acoperis sau în treimeasuperioara a peretilor exteriori ai încaperii. Dispozitivele de evacuare a fumuluidispuse în peretii exteriori, asigura desfumarea pe maximum 30,00 m

adâncime a încaperii.

2.5.13. Dispozitivele pentru evacuarea fumului în caz de incendiu, vor avea osuprafata libera normata, raportata la aria încaperii pe care o protejeaza,conform prevederilor normativului.

2.5.14. Golurile de ventilare naturala permanent deschise, practicate înacoperis sau în treimea superioara a peretilor exteriori, se însumeaza la

suprafata libera necesara desfumarii.

2.5.15. Dispozitivele de protectie a golurilor (gurilor) pentru desfumare (voleti,panouri, trape, etc.) trebuie sa fie (în pozitie de asteptare) realizate dinmateriale C0 (CA1) etanse la foc pentru cele de introducere a aerului sirezistente la foc pentru cele de evacuare, cu rezistenta la foc egala cu acanalului pe care sunt montate. Pentru golurile prevăzute în acoperiş sau inpereţii exteriori, aceste condiţii nu sunt obligatorii.

Desfumarea mecanica

2.5.16. Desfumarea prin tiraj mecanic se asigura prin evacuarea mecanica afumului si introducerea naturala sau mecanica a aerului, astfel încât sa asigurecirculatia aerului în spatiul protejat si evacuarea fumului.

Desfumarea mecanica poate fi asigurata si prin realizarea suprapresiunii înspatiul protejat de fum (încaperi tampon, degajamente protejate, case descari, etc.).

2.5.17. Introducerea naturala a aerului se realizeaza conform prevederilorart.2.5.5., iar cea mecanica prin guri de introducere racordate prin canale(ghene) la un ventilator de introducere.

2.5.18. Evacuarea fumului se asigura prin guri racordate prin canale (ghene),la ventilatorul de evacuare (extragere).

2.5.19.

Canalele (ghenele) trebuie sa îndeplineasca, de regula, conditiileprevazute la art 2 5 3 si în plus sa fie etanse la aer



introducere mecanica a aerului trebuie sa asigure minimum 60I din debitulevacuat.

2.5.21. Gurile de desfumare trebuie sa fie protejate cu voleti din materiale C0(CA1), etansi la foc la introduceri si rezistenti la foc la evacuari în pozitie deaşteptare, cu rezistenta egala cu cea a canalului (ghenei).

Nu este obligatorie prevederea voletilor atunci când canalele (ghenele) suntaferente unui singur nivel construit.

2.5.22. Raportul dintre latura mare si cea mica a unei guri (deschideri) deintroducere sau evacuare va fi de cel mult 2.2.5.23. Dispozitivele de actionare a voletilor de protectie se realizeazaconform prevederilor art. 2.5.6. la 2.5.9. si trebuie sa asigure punereaautomata în functiune a ventilatoarelor de desfumare.

2.5.24. Ventilatoarele de evacuare a fumului trebuie astfel realizate încât sapoata functiona la temperatura de 4000C a fumului, cel putin o ora. Legaturadintre ventilator si coloana (ghena), se realizeaza din materiale C0 (CA1).

2.5.25. Starea de functionare sau nefunctionare a ventilatoarelor aferentedesfumarii va fi semnalizata la serviciul de pompieri sau in alte locuri unde

permanenta este asigurata.

2.5.26. Instalatiile, inclusiv ventilatoarele de desfumare, trebuie sa fiealimentate electric dintr-o sursa normala si o sursa electrica de rezerva.

2.5.27. Sistemul de ventilare normala sau de conditionare a unei constructii,poate fi utilizat si pentru evacuarea fumului produs în caz de incendiu(desfumare), daca îndeplineste toate conditiile specifice desfumarii.



CĂI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIU


2.6.

CAI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIUDispoziţii generale

2.6.1. În construcţii, compartimente de incendiu, încăperi si alte spatiiconstruite vor fi asigurate cai de evacuare prin care, în caz de incendiu,persoanele sa poată ajunge în exterior la nivelul terenului sau al unorsuprafete carosabile, în timpul cel mai scurt si în conditii de deplina siguranta.Pentru circulatiile functionale aferente locurilor în care prezenta oamenilorapare întâmplator - sunt vizitate de cel mult 8 ori pe schimb pentru verificari,precum si al încaperilor pentru fumat sau ale grupurilor sanitare, conditiile

prevazute pentru caile de evacuare nu sunt obligatorii.

2.6.2. Caile de circulatie prevazute pentru functionarea normala aconstructiilor trebuie sa asigure si evacuarea persoanelor în caz de incendiu.Cai special destinate evacuarii se prevad numai atunci când cele functionalesunt insuficiente sau nu pot satisface conditiile de siguranta la foc.

2.6.3. Prevederile din norma constituie conditii obligatorii la proiectarea si

realizarea cailor de evacuare a persoanelor din constructiile al caror finisajinterior este executat din materiale traditionale: piatra, ceramica, sticla, lemn,metal.

În cazul materialelor de finisaj care în comparatie cu lemnul se aprind maiusor, propaga flacara la suprafata mai rapid sau emana mai mult fum ori gaze,prin proiect se vor lua masuri suplimentare de protectie, în conformitate cuspecificatiile tehnice ale produselor respective.

2.6.4.

Cai de evacuare în caz de incendiu sunt considerate circulatiile liberecare, îndeplinind conditiile stabilite prin prezentul normativ, asigura evacuareaprin usi, coridoare, degajamente, holuri sau vestibuluri la nivelul terenului saual unor suprafete carosabile astfel: direct; prin case de scari de evacuare; printerase; balcoane;logii; pasaje de evacuare.2.6.5. Cai de evacuare pot fi considerate si cele care trec prin încaperi sauspatii din cladiri civile (publice) sau de productie, în conformitate si curespectarea conditiilor din normativ.

2.6.6. Nu constituie cai de evacuare în caz de incendiu, în general:



etc. prin care se transporta sau vehiculeaza substante cu pericol de incendiu,explozie, intoxicare, afixiere sau abur cu presiune mai mare de 1 atm.

2.6.7. Usile încuiate în timpul functionarii normale, pot constitui a doua calede evacuare a unei portiuni din constructie sau a întregii constructii, cuexceptia salilor aglomerate, daca:

- alcatuirea si dimensionarea lor corespund prevederilor din prezentulnormativ;- sunt dotate cu sisteme de închidere-deschidere usor manevrabile faracheie, ce pot fi actionate din zona ce se evacueaza sau sunt prevazute cu

panouri din sticla securizata cu dimensiuni care sa permita trecerea fluxurilor de evacuare si cu parapete de maximum 0,40 m. In cazul panourilor din sticla, se vor prevedea mijloace de spargere si indicatoarecorespunzatoare. Panourile din sticla securizata astfel realizate pot fi

amplasate si independent, lânga usi, marcate corespunzator si astfeldispuse încât sa fie usor de recunoscut.

2.6.8. Cea de a doua cale de evacuare poate fi constituita si din una sau maimulte ferestre (cu ochiuri mobile de min. 0,75 m latime si 1,00 m înaltimelibera), având parapetul la cel mult 1,50 m deasupra nivelului terenului sau alunei terase prin care se poate face evacuarea la nivelul terenului, pentru:

a)

încaperile supraterane cu cel mult 50 de persoane;b) încaperile situate la subsol sau demisol, daca pe întreg nivelul exista

cel mult 30 de persoane si se asigura în interior scari fixe de acces laparapetele mai înalte de 1,20 m. La aceste încaperi se admit si trapede min. 0,80 x 0,80 m prevazute în interior cu scari fixe de accescare asigura evacuarea direct din exterior.

La cladiri înalte, foarte înalte si la sali aglomerate nu este admisaasigurarea prin ferestre a celei de a doua cai de evacuare.

2.6.9. Alcatuirea elementelor de constructie si a finisajelor utilizate pe cailede evacuare, se vor stabili în conformitate cu prevederile prezentuluinormativ.

2.6.10. Traseele cailor de evacuare trebuie sa fie distincte si independente,astfel stabilite încât sa asigure distributia lor judicioasa, posibilitatea capersoanele sa recunoasca cu usurinta traseul spre exterior, precum sicirculatia lesnicioasa.

Caile de evacuare, nu trebuie sa conduca spre exterior prin locuri în carecirculatia poate fi blocata în caz de incendiu datorita flacarilor fumului



Extras din Normele Generale de apărare împotriva incendiilor

ART. 71(1) Pentru evacuarea în condiţii de siguranţă a utilizatorilor în caz de

incendiu, căile de evacuare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a)

conformare la foc şi amplasare corespunzătoare; b) separare de alte funcţiuni prin elemente de separare la foc şi fum; c) asigurarea controlului fumului;d) limitarea producerii incendiului şi fumului. (2) În funcţie de categoria construcţiei, instalaţiei sau a amenajării şi de

destinaţia acesteia, se au în vedere şi alte măsuri specifice, cum sunt: a) dimensionarea, realizarea, dispunerea şi marcarea căilor de evacuare şi a

ieşirilor de evacuare corespunzător numărului de utilizatori şi stării sănătăţiiacestora, conform prevederilor reglementărilor tehnice;

b)

prevederea instalaţiilor de detectare şi semnalizare a incendiului,precum şi de comunicare-avertizare;

c) prevederea instalaţiilor de iluminat de siguranţă, alimentate din sursecorespunzătoare; prevederea instalaţiilor de semnalizare a ieşirilor de urgenţă;

d) prevederea de dispozitive de siguranţă la uşi, cum sunt blocări în poziţiedeschisă, dispozitive antipanică şi altele asemenea;

e) prevederea de sisteme de orientare în caz de incendiu, cum suntindicatoare de securitate, marcaje fotoluminiscente şi altele asemenea;

f) prevederea de instalaţii de presurizare şi alte sisteme de control al fumului; g)

prevederea de locuri sigure de salvare în interiorul şi/sau în afara construcţiei; h) prevederea unor mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor

pentru a fi folosite de utilizatori sau de pompieri, cum sunt instalaţiile dehidranţi, coloanele uscate şi altele asemenea.

ART. 72Instalaţiile de semnalizare a ieşirilor de urgenţă trebuie să indice

utilizatorilor traseul de evacuare, uşile de evacuare, marcarea scărilor deevacuare din clădire şi marcarea uşilor şi traseelor care nu servesc la evacuare.

ART. 73Construcţiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenelesportive ori incintele amenajate trebuie prevăzute cu căi de evacuare apersoanelor, în număr suficient, corespunzător dimensionate şi realizate, astfel

încât persoanele să ajungă în timpul cel mai scurt şi în deplină siguranţă înexterior, la nivelul terenului ori al căilor de acces carosabile, în refugii sau înalte locuri special amenajate.

ART. 74Pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu dizabilităţi, bolnavilor şi

ale altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz deincendiu, se adoptă soluţii şi măsuri adecvate, cu respectarea reglementărilor



uşilor care se pot bloca în poziţie închisă, reducerea gabaritelor stabilite prinreglementări tehnice, prevederea de finisaje combustibile, cu excepţia celoradmise prin norme, de oglinzi, praguri sau de alte elemente care pot crea petimpul incendiilor dificultăţi la evacuare, cum sunt împiedicarea, alunecarea,contactul sau coliziunea cu diverse obiecte, busculada, panica şi alteleasemenea.

ART. 76Pentru securitatea echipelor de salvare/forţelor de intervenţie sunt necesare: a) măsuri pentru ca echipele de intervenţie şi salvare să-şi desfăşoare

activitatea la un nivel adecvat de securitate şi să părăsească clădirea fărăriscuri de accidente;

b) amenajări pentru accesul forţelor de intervenţie în clădire şi incintă,pentru autospeciale şi pentru ascensoarele de pompieri;

c) măsuri care să permită ca stingerea să fie realizată eficient în interiorul şi în jurul construcţiei.

ART. 77Ascensoarele de pompieri se prevăd şi se realizează potrivit reglementărilor

tehnice specifice, asigurând accesul forţelor de intervenţie pe durata stabilită în planurile specifice.ART. 78

(1) Asigurarea accesului şi a circulaţiei autospecialelor de intervenţie înincintele operatorilor economici şi ale instituţiilor, în zonele locuite, precum şi

între localităţi este obligatorie, conform reglementărilor tehnice specifice. (2) În locurile prevăzute la alin. (1) trebuie să se asigure cel puţin un acces

carosabil dinspre drumurile publice şi dinspre drumurile de circulaţieinterioare, amenajat, marcat, întreţinut şi utilizabil în orice anotimp.

(3) Căile de acces şi de circulaţie se dimensionează potrivit reglementărilortehnice pentru autovehicule de tip greu, asigurând accesul autospecialelor deintervenţie.

ART. 79Măsurile, condiţiile tehnice, performanţele şi nivelurile de performanţă

privind proiectarea căilor de evacuare şi acces aferente construcţiilor,instalaţiilor şi amenajărilor se realizează conform prevederilor reglementărilortehnice specifice.

SECŢIUNEA a 3-aMăsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea căilor de evacuare

ART. 107Pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în

siguranţă în caz de incendiu se adoptă următoarele măsuri:

a)

întreţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimaresau de etanşare la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare apropagării focului ori de izolare termică din compunerea construcţiilor şi



care au fost proiectate şi realizate; c) funcţionarea iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de

energie electrică, conform reglementărilor tehnice; d) funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la

parametrii de performanţă pentru care au fost proiectate; e) organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii,

în condiţiile legii. ART. 108(1) Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte

locuri special amenajate pentru evacuare, se marchează cu indicatoarestandardizate, conform reglementărilor tehnice specifice, astfel încât traseeleacestora să fie recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanelecare le utilizează în caz de incendiu.

(2) Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc lademisol sau subsol ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care

evacuarea nu poate fi continuată. ART. 109(1) Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a

elementelor de protecţie a golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor,precum şi cele care menţin în poziţie închisă uşile încăperilor tampon semenţin în permanenţă în stare de funcţionare.

(2) Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor scărilor, a celorde pe coridoare, a celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uşicare, î n caz de incendiu, au rolul de a opri pătrunderea fumului, gazelor

fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau orizontală. (3) Dispozitivele de la alin. (2), care asigură închiderea automată a uşilor, se

verifică periodic şi se menţin în stare de funcţionare. (4) Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să

permită deschiderea uşoară a acestora în caz de incendiu. ART. 110(1) Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu

materiale care reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori careprezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificărila acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială.

(2) În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilorse interzic amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale,mobilier sau obiecte, amplasarea de maşini de fotocopiat, dozatoare pentrusucuri/cafea etc., care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor,precum şi accesul personalului de intervenţie.

ART. 111(1) Accesul mijloacelor şi personalului pentru intervenţiile operative în caz

de incendiu, în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate înpericol, stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora, trebuie să fie asiguratî ţă l t t



c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produsefinite şi auxiliare;

d) mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctelede comandă ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare aincendiilor, staţii de pompare a apei, hidranţi de incendiu, stingătoare, panouride incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor de apă

naturale;e) dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de

incendiu: cortine de siguranţă, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelorfierbinţi, clapete de pe tubulatura de ventilare şi altele asemenea;

f) tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele generale ale instalaţiilorelectrice de iluminat, de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele dealimentare de rezervă care sunt destinate alimentării receptoarelor electricecu rol în caz de incendiu;

g) vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în

caz de incendiu şi punctele de comandă ale acestora: gaze şi lichidecombustibile, benzi transportoare şi altele asemenea;

h) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehiculepentru tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă şi alteleasemenea.

(2) Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administrează construcţiile,instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate sămarcheze prin indicatoare, potrivit reglementărilor tehnice specifice, prezenţamijloacelor de la alin. (1) şi să afişeze regulile specifice care trebuie respectate.

ART. 112(1) Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul

acestora, prin care se asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile dealimentare cu apă, cum sunt reţele, bazine, râuri, lacuri, traversările de caleferată şi altele asemenea, se menţin, indiferent de sezon, practicabile, curate şilibere de orice obstacole, cum ar fi: materiale, utilaje, ambalaje, zăpadă şialtele asemenea, care ar putea împiedica intervenţia operativă pentrustingerea incendiilor.

(2) În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigură şi se marchează,potrivit reglementărilor tehnice specifice, căi de acces şi circulaţii ocolitoare.

ART. 113Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase de

incendiu, explozie, electrocutare, radiaţii, locurile în care sunt amplasateutilajele şi instalaţiile pentru stingerea incendiilor şi orice alte instalaţii care, încaz de incendiu, presupun manevre obligatorii se marchează vizibil, potrivit reglementărilor tehnice specifice.

ART. 114

Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şisalvare de la înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, seh ă ăt i ţi lib



funcţionare, pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate, şi semarchează corespunzător.



tel: 0788 258 760, 0723 . e-mail:hseq_cons@yahoo. com

HS Safety Environmental Qualit

Consulting Ploieşti, str. Nicolae lorga, nr.5, tel: 0788 258 760, 0723 326 086, tel/fax: 0244.576.619

tel/fax:

RISCUL DE INCENDIURISC DE INCENDIU - produsul dintre probabilitatea de iniţiere a unui

incendiu într-un proces tehnologic sau într-o situaţie tehnică dată şiimportanţa estimată a pagubelor sau a consecinţelor lor la apariţiaincendiului;Riscul de incendiu se exprimă generic printr-o relaţie de forma:

RJncendiu = f (P, G). Reprezentarea grafică a relaţiei riscului la incendiu : Identificarea riscurilor de incendiu reprezintă procesul de estimare şicuantificare a riscului asociat unui sistem/proces, determinat pe bazaprobabilităţii de producere a incendiului şi a consecinţelor evenimentuluirespectiv.

Probabilitatea de producere a incendiului se bazează pe date statisticeprivind incendiile sau pe modele matematice, în cazurile în care statistica nudispune de date suficiente.

Probabilitatea de producere a consecinţelor este bazată pe analizaprobabilistică şi pe modele deterministe privind dezvoltarea incendiului,propagarea efluenţilor incendiului, evaluarea evacuării utilizatorilor şi alteleasemenea.

La estimarea riscului de incendiu, respectiv a probabilităţii de iniţiere aunui incendiu şi de producere a consecinţelor acestuia, se au în vedere, de

regulă, următoarele elemente: a) pericolele de incendiu identificate;b) nivelurile criteriilor de performanţă ale construcţiilor privind cerinţa

esenţială "securitate la incendiu”;



c) nivelul de echipare şi dotare cu sisteme, instalaţii, echipamente şiaparatură de alimentare cu apă, gaze combustibile, energie electrică şitermică, de ventilaţie şi climatizare, starea de funcţionare şi performanţeleacestora;

d) factorul uman, determinat de numărul de persoane, vârsta şi starea

fizică ale acestora, nivelul de instruire; e) alte elemente care pot influenţa producerea, dezvoltarea şi/sau

propagarea unui incendiu.Măsurile de apărare împotriva incendiilor, avute în vedere la

determinarea riscului de incendiu, sunt cele destinate reducerii, neutralizăriişi/sau eliminării pericolelor de incendiu, respectiv pentru limitarea,localizarea şi/sau lichidarea unui incendiu, în cazul în care acesta s-a produs.

Măsurile de apărare împotriva incendiilor se analizează şi se stabilesc,după caz, pe baza prevederilor reglementărilor tehnice, a normelor şi

dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor şi a celor specifice fiecărui domeniu de activitate, în corelare cu natura şi cu nivelul riscuriloridentificate.

Cuantificarea probabilităţii de iniţiere a incendiilor se face prinvalorificarea, cu metode de evaluare specifice principalelor domenii deactivitate, a băncilor de date privind incendiile, probabilitateaexprimându-se prin numărul de evenimente produse într-un anumit intervalde timp, considerat reprezentativ.

În absenţa unor bănci de date privind incendiile, probabilitatea de

producere a incendiilor se poate exprima printr-o estimare calitativă,potrivit următoarelor calificative asociate evenimentelor respective:

a) extrem de rare - probabilitatea de producere nu se distinge de zero: Paproximativ 0;

b) rare - improbabil de a se produce: P < 10 A-6;c) improbabile - improbabil de a se produce în funcţionarea unui sistem

dat, dar nu există certitudini pe baze experimentale: P > 10 A-6;d) probabile - se produc de câteva ori pe durata de viaţă a sistemului: P >

0,0001;e) posibile - se pot produce pe durata de viaţă a sistemului: P > 0,01;

f) frecvente - probabilitatea de producere este frecventă, pe bazeexperimentale: P < 1.

Evaluarea estimativă cumulată a efectelor agenţilor care pot interveni încaz de incendiu asupra construcţiilor, instalaţiilor şi a utilizatorilor, precum şiasupra factorilor de mediu se exprimă prin niveluri de gravitate.

La aprecierea nivelurilor de gravitate se vor avea în vedere, în principal,următorii parametri:

1.

Impactul direct al incendiilor, prin următoarele consecinţe: a) numărul persoanelor: victime, periclitate, evacuate sau salvate;b) l i d il t i l



culturi, apă sau aer. 2. Capacitatea operaţională a forţelor şi mijloacelor specializate de

răspuns, prestabilite sau concentrate efectiv, pentru: a) evacuare, salvare şi protecţie; b) limitarea şi stingerea incendiilor; c) înlăturarea operativă a unor urmări ale incendiilor.

3.

Costurile recuperării şi reabilitării. 4. Importanţa economică şi socială a construcţiei şi/sau instalaţiei.

În funcţie de probabilităţile de iniţiere şi de nivelurile de gravitateestimate ale incendiilor se stabilesc niveluri de risc de incendiu pe zone,spaţii, încăperi, compartimente de incendiu şi construcţii/instalaţiitehnologice, care se precizează în mod obligatoriu în documentaţiile tehniceşi în planurile de intervenţie la incendiu, potrivit reglementărilor tehnice.

Evaluarea riscului de incendiu reprezintă procesul de comparare a

riscului de incendiu identificat cu un nivel limită prestabilit, denumit încontinuare risc de incendiu acceptat.

La evaluarea riscului de incendiu se iau în considerare factori ca:a) sursele de aprindere, precum şi măsurile prevăzute pentru diminuarea

pericolului de incendiu;b) iniţierea şi dezvoltarea incendiilor; c) influenţa sistemelor de securitate la incendiu, eficacitatea şi

fiabilitatea acestora în reducerea consecinţelor; d) limitarea propagării fumului - sisteme evacuare a fumului şi de

presurizare pe căile de evacuare; e) sisteme de alarmare-alertare în caz de incendiu;

f) asigurarea intervenţiei serviciilor de pompieri. Pe baza unor criterii de evaluare a gravităţii consecinţelor incendiului şi

prin impunerea unor limite de acceptabilitate a acestora, se pot stabili 3domenii caracteristice ale riscului de incendiu:

a) domeniul riscului neglijabil, asociat, de regulă, începuturilor deincendiu/cu consecinţe de gravitate neglijabilă, rare şi foarte rare/cuprobabilitate redusă, respectiv foarte redusă de producere;

b)

domeniul riscului acceptabil, aferent incendiilor minore frecvente/cuprobabilitate ridicată de producere sau incendiilor majore/cu consecinţe degravitate ridicată rare şi foarte rare;

c) domeniul riscului inacceptabil, aferent incendiilor majore posibile saufrecvente/cu probabilitate de producere care nu poate fi neglijată.

În situaţiile în care riscul de incendiu existent depăşeşte limitele deacceptabilitate stabilite, este obligatorie reducerea acestuia prin diminuareaprobabilităţii de iniţiere a incendiului şi/sau a nivelului de gravitate a

consecinţelor, prin măsuri de prevenire, respectiv prin măsuri de protecţie,care au ca scop limitarea, localizarea şi lichidarea incendiului, precum şilimitarea şi/sau înlăturarea consecinţelor acestuia



SPAŢII CU PERICOL DE EXPLOZIEExtras din Normativul de siguranţă la foc a construcţiilor - P118/1999.

2.3.50. Construcţiile care adăpostesc funcţiuni cu pericol de explozie se

realizează din materiale şi elemente de construcţie C0 (CA1). La construcţiileindependente cu pericol de explozie se recomandă utilizarea elementelor deconstrucţie uşoare, C0 (CA1), iar acoperişul acestor construcţii trebuie să fiefără pod.

2.3.51. Încăperile şi spaţiile cu pericol de explozie categoria A (BE3a)sauB(BE3b) de pericol de incendiu, dacă nu pot fi dispuse în afara construcţiilor cualte destinaţii, se separă de restul construcţiei prin elemente C0 (CA1),rezistente la explozie şi, după caz, la foc, corespunzător alcătuite şi

dimensionate în conformitate cu prevederile reglementărilortehnice despecialitate. Planşeele şi elementele lor de susţinere vor fi astfel executate

încât să nu fie deplasate de suflul exploziei.

2.3.52. Practicarea unor goluri în pereţii rezistenţi la explozie nu este admisădecât în cazuri excepţionale, impuse de necesităţi tehnologice sau funcţionaleşi numai dacă sunt protejate corespunzătorprevederilordin prezentulnormativ.

2.3.53.

Străpungerea pereţilor rezistenţi la explozie de către conducte,conductoare sau cabluri electrice, este admisă numai în cazuri de strictănecesitate şi în condiţiile luării măsurilor de protecţie care să asigure

împiedicarea trecerii vaporilor, gazelor şi prafului combustibil.

2.3.54. Planşeele rezistente la explozie, trebuie să îndeplinească condiţiileasigurate de către pereţii rezistenţi la explozie ai spaţiului respectiv.

2.3.55. Încăperile şi spaţiile cu pericol de explozie nu vor avea tavane false şi

zone neventilate care să faciliteze producerea concentraţiilor periculoase deaer cu gaze, vapori sau praf combustibil. În încăperile cu degajări de prafcombustibil, finisajul va permite curăţirea uşoară a suprafeţelor.

2.3.56. Încăperile şi spaţiile închise cu pericol de explozie trebuie să aibeasigurate în pereţii exteriori sau în acoperiş, goluri pentru decomprimare în cazde explozie, cu aria totală de minimum 0,05 m 2 la 1 m 3 din volumul încăperiirespective. Adoptarea unui procent mai mic este admisă pe baza unui calcul

justificativ, din care să rezulte că prin aceasta stabilitatea clădirii nu este

afectată. Golurile pentru decomprimare se amplasează în vecinătatea surselorde explozie, avându-se în vedere ca efectul suflului exploziei în exteriorul



neînchise sau închise. Elementele de închidere, proiectate şi realizate astfel încât sa cedeze la presiunea datorata exploziei, pot fi constituite din: panourisau porţiuni de perete sau acoperiş de tip uşor (dislocabile sau rabatabile),ferestre şi/sau luminatoare cu geam simplu nearmat care sa cedeze lapresiunea de cel mult 118daN/mp .

2.3.58.

În spaţiile în care se pot produce amestecuri explozive de aer cu gaze,vapori sau praf, stratul de uzura al pardoselilor trebuie sa fie executat dinmateriale care la lovire sa nu producă scântei capabile sa iniţieze aprinderearespectivelor amestecuri explozive.

2.3.59. În încaperi şi sp cu pericol de explozie, tâmplaria şi sistemele deacţionare a acesteia se vor realiza sau proteja astfel încât, prin manevrare, sanu produca scântei capabile sa iniţieze aprinderea amestecurilor explozive.

2.3.60.

Delimitarea zonelor din construcţii pâna la care se extind masurile deprotecţie impuse de spaţiile încadrate în categoriile A (BE3a) şi B(BE3b) depericol de incendiu se face având în vedere posibilitatea prezenţeiamestecurilorde aer cu gaze, vapori sau praf, în concentraţii care sa prezintepericol de explozie, în timpul funcţionarii normale şi în caz de avarie ainstalaţiilor utilitare aferente.



4

CLASIFICAREA ŞI ÎNCADRAREA PRODUSELOR PENTRU CONSTRUCŢII PE BAZA

PERFORMANŢELOR DE COMPORTARE LA FOC

Ordinul nr. 1822/394 din 7 octombrie 2004 pentru aprobarea

Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentruconstrucţii pe baza performanţelor de comportare la foc

Act de bază

Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al

ministrului

administraţiei şi internelor nr. 1822/394/2004

Acte modif icatoare

Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului

administraţiei şi internelor nr. 133/1234/2006

Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice si locuinţelor şi al ministrului

internelor şi reformei administrative nr. 269/431/2008

Regulament

privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza

performanţelor de comportare la foc (extras)

CAPITOLUL 1Dispoziţii generale

ART. 1

(1) Prezentul regulament stabileşte, potrivit prevederilor art. 6 alin. (2) şiale art. 13 alin. (2) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 622/2004 privindstabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii,sistemele de clasificare a produselor pentru construcţii pe bazaperformanţelor de comportare la foc a acestora.

(2) Performanţele de comportare la foc a produselor pentru construcţii,

definite conform art. 2 alin. (1) lit. j) din Hotărârea Guvernului nr. 622/2004, includ:

a) performanţa de reacţie la foc a produselor, în general;

b) performanţa de rezistenţă la foc a unor produse şi a unorsubansambluri de construcţii;

c) performanţa la foc exterior a acoperişurilor/învelitorilor de acoperiş.

ART. 2



4

(1) Sistemele de clasificare prevăzute în prezentul regulament, inclusivsimbolurile de codificare a claselor, criteriile de performanţă aferenteclaselor, valorile criteriilor

corespunzătoare fiecărei clase, precum şi metodele de determinare a acestora,sunt identice cu sistemele adoptate în acest scop la nivel european.

(2) Clasificările prevăzute constituie cerinţe obligatorii pentru: a) clasificarea produselor identificate, definite conform art. 3 lit. k),

respectiv încadrarea lor în clase de reacţie la foc, de rezistenţă la foc şi/saude performanţă la foc exterior, în vederea introducerii lor pe piaţă cumarcajul de conformitate CE aplicat;

b) stabilirea în reglementările tehnice privind proiectarea şi execuţiaconstrucţiilor a nivelurilor de performanţă pentru satisfacerea cerinţeiesenţiale "Securitate la incendiu" care pot fi impuse pentru diferite tipuri şi

categorii de construcţii de pe teritoriul României.

CAPITOLUL 2

Termeni şi definiţii

ART. 3

În sensul prezentului regulament, următorii termeni de specialitate sedefinesc astfel:

a) Clase de performanţă la foc a produselor - Expresii cantitative

formulate în termeni de performanţă pentru modul de comportare a

produselor la acţiunea focului, în condiţii de utilizare finală, structurate într-o

serie de niveluri de performanţă ale produselor. Prin clase de performanţă lafoc ale produselor se înţeleg clase de reacţie la foc, de rezistenţă la foc şi deperformanţă la foc exterior.

b) Component nesubstanţial - Material care nu constituie o parte

semnificativă dintr-un produs neomogen. Este considerat component

nesubstanţial, un strat cu masa pe unitatea de suprafaţă < 1,0 kg/mp sau cugrosimea < 1,0 mm.

c) Component nesubstanţial exterior - Component nesubstanţial care pe

una din feţe nu este acoperit cu un component substanţial. d) Component nesubstanţial interior - Component nesubstanţial care esteacoperit pe ambele feţe cu cel puţin un component substanţial.

e) Component substanţial - Material care constituie o parte semnificativădintr-un produs neomogen. Este considerat component substanţial, un strat

cu masa pe unitatea de suprafaţă >/= 1,0 kg/mp sau cu grosimea > 1,0 mm.

f) Condiţii de utilizare finală - Exprimare convenţională pentru ansamblul



43

condiţiilor specifice în care un produs urmează a fi încorporat într-o

construcţie. Astfel, termenul se referă la o utilizare concretă a unui produs, în legătură cu toate aspectele care influenţează comportarea acelui produs în diferite situaţii de incendiu. Aspectele luate în consideraţie sunt cantitateade produs, orientarea produsului, poziţia acestuia în raport cu alte produse

adiacente şi metoda de punere în operă a produsului. g) Domeniu de aplicare a unei clasificări - Serie de condiţii de utilizare

finală pentru care clasificarea dată este considerată valabilă. h) Material - Substanţă unică de bază sau amestec uniform distribuit de

substanţe, de ex metal, piatră, lemn, beton, vată minerală cu liant uniformdispersat, polimeri etc., din care este constituit un produs.

i) Niveluri de performanţă la foc a produselor - Expresii cantitative ale

modului de comportare a produselor la acţiunea focului, în condiţiile de

utilizare finală, care se pot referi la produs în întregul său sau la caracteristiciindividuale sau combinaţii de caracteristici ale acestuia.

j) Performanţă la foc exterior - Expresie convenţională a modului de

comportare a unui acoperiş sau a unei învelitori de acoperiş pentru situaţia în care, în condiţii de utilizare finală, este expus(ă) la un incendiu din afaraconstrucţiei.

k) Produs identificat - Produs pentru construcţii, în sensul definiţieiprevăzute la art. 2 alin. (1) lit. j) din Hotărârea Guvernului nr. 622/2004, careprovine de la un producător individualizat, respectiv produsul pe care seaplică efectiv marcajul CE.

l)

Produs neomogen - Produs care nu satisface cerinţele pentru produsulomogen. Este un produs realizat din unul sau mai multe componente

substanţiale şi/sau nesubstanţiale. m) Produs omogen - Produs constând dintr-un singur material, având

densitatea şi compoziţia uniforme în întregul său. n) Reacţie la foc - Comportare a unui material care, prin propria sa

descompunere, alimentează un foc la care este expus, în condiţii specificate.

o) Rezistenţă la foc - Aptitudine a unui produs de a păstra, pe o durată detimp determinată, stabilitatea la foc, etanşeitatea la foc, izolarea termică

impuse şi/sau orice altă funcţie impusă, specificate într-o încercarestandardizată de rezistenţă la foc.

p) Serie de produse - Grupă de produse similare pusă pe piaţă de unproducător, constând din unul sau mai multe tipuri de produse cuperformanţe diferite (de exemplu, o serie de produse cu grosime şi/saudensitate diferită).

q) Subfamilie de produse - Subgrup al unei familii de produse, care



4

însumează produse de aceeaşi natură (de exemplu panouri pentru pereţi,sau plăci plane şi profilate pentru acoperişuri) sau având o compo rtare

similară (de exemplu produse care se topesc sau se contractă la ataculflăcării).

r)

Tip de produs - Produs căruia îi corespunde un anumit nivel deperformanţă. Un "tip" poate acoperi mai multe versiuni ale produsului, cucondiţia ca diferenţele dintre versiuni să nu afecteze nivelul de securitatecorespunzător performanţelor. De exemplu, produsele de culori diferite vorfi, în mod normal, de acelaşi tip.

CAPITOLUL 3

Clase de performanţă pentru comportarea la foc

ART. 5

Conform prevederilor pct. 2 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr.622/2004, pentru a satisface cerinţa esenţială "Securitate la incendiu",construcţiile trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât, în cazulizbucnirii unui incendiu:

a) stabilitatea elementelor portante ale construcţiei să poată fi estimatăpentru o perioadă determinată de timp;

b) apariţia şi propagarea focului şi fumului în interiorul construcţiei să fielimitate;

c) propagarea incendiului la construcţiile învecinate să fie limitată; d) utilizatorii să poată părăsi construcţia sau să poată fi salvaţi prin alte

mijloace;e) să fie luată în consideraţie securitatea echipelor de intervenţie.

ART. 6

(1) Pentru satisfacerea obiectivelor de la art. 5 se stabilesc cerinţeconcrete pentru securitatea la incendiu şi niveluri de performanţă aleacestora, diferenţiate în funcţie de tipul, conformarea, destinaţia şiamplasarea construcţiilor, precum şi de disponibilitatea mijloacelor şiforţelor de intervenţie la incendiu.

(2) Cerinţele şi nivelurile admise pentru securitatea la incendiu a

diferitelor categorii de construcţii se definesc prin "Normativul de securitatela incendiu a construcţiilor", iar măsurile prin care se asigură realizareaacestora se detaliază în reglementările tehnice specifice referitoare laamplasarea, proiectarea, execuţia şi întreţinerea construcţiilor, adoptate deMinisterul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, şi a celor referitoarela exploatarea construcţiilor, adoptate de autorităţile competente îndomeniile respective, după caz.

ART. 7



4

(1) Unul din principalele mijloace de limitare a iniţierii incendiului şipropagării focului şi fumului într-o incintă iniţială (sau într-o zonă precizată)constă în reducerea contribuţiei produselor pentru construcţii la dezvoltareaunui incendiu, contribuţia la foc a produselor fiind exprimată prin reacţia lafoc.

(2) Praguri diferite ale acestei limitări pot fi exprimate prin niveluri diferiteale performanţei de reacţie la foc a produselor, care corespund claselor deperformanţă pentru reacţia la foc a produselor pentru construcţii precizate în

capitolul IV.

(3) Clasele bazate pe performanţa de reacţie la foc a produselor sestabilesc drept clase pentru cerinţa esenţială "Securitatea la incendiu", prinintermediul lor fiind exprimate nivelurile la care se pot situa cerinţele deperformanţă pentru produsele încorporate în construcţii, din punct de

vedere al securităţii la incendiu a construcţiei. ART. 8

(1) Menţinerea, în condiţii de incendiu, a stabilităţii elementelor portanteale construcţiei pe o durată determinată este unul din obiectivele cerinţeiesenţiale, iar praguri diferite ale acestei durate, corespondente unor cerinţediferite pentru securitatea la incendiu, pot fi exprimate prin niveluri diferite

ale performanţei de rezistenţă la foc a produselor pentru construcţii şi/sau aunor subansambluri ale construcţiei.

(2) Definirea nivelurilor de satisfacere a acestui obiectiv de securitate la

incendiu a construcţiilor se face pe baza sistemului de clasificare pentruperformanţa de rezistenţă la foc prevăzut în capitolul V.

ART. 9

(1) În legătură cu produsele folosite la acoperişuri şi învelitori de acoperiş,satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu include şi cerinţe privindcomportarea acestor produse atunci când sunt expuse la un incendiu din

exteriorul construcţiei, exprimate prin niveluri diferite ale performanţei lafoc exterior.

(2) Sistemul de clasificare a produselor folosite la acoperişuri/învelitori deacoperiş pe baza performanţei la foc exterior este prevăzut în capitolul VI şi

în tabelul 7.ART. 10

(1) În vederea aplicării marcajului de conformitate CE, prin Regulamentul

privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii, prevăzut la art.

21 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 622/2004, sunt stabilite sistemelede atestare a conformităţii aplicabile unui anumit produs sau unei familii de

produse determinate în funcţie de utilizările preconizate şi, acolo unde



4

prezintă relevanţă, de nivelurile/clasele de performanţă la foc, în acest scopreferirile făcându-se, după caz, la performanţa de reacţie la foc, laperformanţa de rezistenţă la foc sau la performanţa la foc exterior.

(2) Pentru aplicarea marcajului CE pe un produs identificat trebuie

respectat sistemul prevăzut pentru nivelul/clasa de performanţă în care se încadrează produsul respectiv.

(3) În reglementările tehnice menţionate la art. 6 alin. (2), pentru a

exprima cerinţele referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor şi/saunivelurile de performanţă la foc impuse produselor pentru a fi utilizate, sevor folosi numai sistemele de clasificare prevăzute în prezentul regulament,

putându-se folosi, după caz, numai una, mai multe sau toate clasele şinivelurile prevăzute de fiecare sistem.

ART. 11

Produsele identificate vor fi clasificate pe baza rezultatelor la încercărilerelevante, conform următoarelor principii:

a) produsul va fi încercat într-o configuraţie reprezentativă, în cât maimare măsură, pentru condiţiile de utilizare finală, respectându-se condiţiilede încercare indicate în

standardul naţional care adoptă standardul european de referinţă pentru încercare, care este prevăzut în tabel, şi corespunzător procedurii de clasificarestandardizată;

b) la efectuarea încercării vor fi respectate instrucţiunile stabilite deproducător pentru fixarea sau instalarea produsului; dacă astfel deinstrucţiuni nu există, produsul va fi încercat în condiţiile standardizateprivind suportul şi modul de montaj;

c) un produs cu mai multe condiţii de utilizare finală va putea fi încadrat în clase diferite, corespunzător configuraţiilor de încercare adoptate (deexemplu, produs montat pe suport combustibil sau, respectiv,

incombustibil).

ART. 12

Datele de fundamentare şi domeniul de aplicare ale unei clasificări

acordate trebuie să fie înscrise, într-o formulare succintă, în informaţiileasociate marcajului de conformitate CE, prevăzute la pct. 4.1 din anexa nr. 3

la Hotărârea Guvernului nr. 622/2004, şi, într-o formulare completă, înraportul de clasificare.

ART. 13

(1) Raportul de clasificare trebuie să detalieze fundamentarea şirezultatele procedurii de clasificare şi să aibă conţinutul şi formatul din



4

standardele specifice.

(2) Raportul de clasificare este întocmit de un organism

recunoscut/desemnat/notificat sau, după caz, de producător, responsabilpentru efectuarea încercărilor iniţiale de tip potrivit sistemului de atestare aconformităţii aplicabil produsului respectiv, indicat în Regulamentul privind

atestarea conformităţii produselor pentru construcţii.

CAPITOLUL 4

Clasificarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de reacţiela foc

ART. 14

(1) Atunci când condiţiile de utilizare finală a unui produs pentruconstrucţii sunt astfel încât produsul contribuie la iniţierea incendiului şi lapropagarea focului şi fumului în incinta iniţială sau în zona înconjurătoare,produsul trebuie clasificat pe baza performanţelor sale de reacţie la foc,

potrivit sistemului de clasificare prezentat în Tabelele 2, 3 şi 4.

(2) Clasificarea se acordă unui produs identificat în relaţie cu condiţiilede utilizare finală.

ART. 15

(1) Criteriile de performanţă pentru reacţia la foc, respectiv parametrii care

descriu reacţia la foc a produselor, şi simbolizarea lor sunt indicate în Tabelul 1. (2) În Tabelul 2 este prezentat sistemul de clasificare, pe baza performanţelor

lor de reacţie la foc, a produselor pentru construcţii, cu excepţia pardoselilor şi aproduselor termoizolante pentru tubulatură liniară.

(3) În Tabelul 3 este prezentat sistemul de clasificare, pe baza performanţelorlor de reacţie la foc, a produselor pentru pardoseli.

(4) În Tabelul 4 este prezentat sistemul de clasificare, pe baza performanţelorlor de reacţie la foc, a produselor termoizolante pentru tubulatură liniară.

ART. 16

Sistemul de clasificare în clase de reacţie la foc a produselor pentru construcţiia fost stabilit pe bază de încercări la scară redusă, corespunzând unui scenariuunic de referinţă pentru incendiu (incendiu într-o încăpere).

ART. 17

În cazul în care încadrările bazate pe încercările şi criteriile standardizateindicate în Tabelele 2 şi 3 nu sunt adecvate, se poate recurge la alte scenarii dereferinţă (încercări reprezentative ce caracterizează scenarii prestabilite), încadrul unor proceduri ce prevăd încercări alternative.

ART. 18

(1) Materialele şi produsele fabricate din aceste materiale prevăzute în anexa



4

1 la prezentul regulament, ţinând seama de nivelul lor scăzut de combustibilitate

şi sub rezerva condiţiilor precizate în anexa 1, sunt clasificate fără încercăripreliminare în clasele A1 şi A1_FL, în sensul prevederilor din Tabelele 2 şi 3 dinprezentul regulament.

(2)

Ţinând seama de faptul că, pe baza experienţei acumulate în prezent la

nivel european, performanţa de reacţie la foc a unor produse pentru construcţiieste suficient de bine cunoscută, produsele şi/sau materialele indicate în anexa

2 la prezentul regulament vor fi clasificate fără încercări preliminare, fiind încadrate în clasele prevăzute în anexa 2, în sensul prevederilor din Tabelele 2 şi3 din prezentul regulament.

CAPITOLUL 5

Clasificarea performanţelor de rezistenţă la foc a produselor pentru

construcţii şi a unor subansambluri de construcţii

ART. 19

Criteriile de performanţă relevante pentru rezistenţa la foc sunt indicate înTabelul

5.

ART. 20

(1) Sistemul de clasificare pentru performanţele de rezistenţă la foc aferenteproduselor pentru construcţii şi unor subansambluri de construcţii este

prezentat în seria de tabele însumate în Tabelul 6, după cum urmează:

- Tabel 6.1.1: Elemente portante fără rol de compartimentare la foc;

- Tabele 6.2.1 - 6.2.2: Elemente portante cu rol de compartimentare la foc;

- Tabele 6.3.1 - 6.3.2: Produse şi sisteme pentru protejarea elementelor

portante sau a unor părţi ale construcţiei; - Tabele 6.4.1 - 6.4.11: Elemente neportante sau părţi de construcţii şi

produse pentru acestea;

- Tabele 6.5.1 - 6.5.2: Produse destinate utilizării în sisteme de ventilaţie(cu excepţia sistemelor de evacuare a gazelor fierbinţi şi a fumului);

-

Tabele 6.6.1 - 6.6.2: Produse destinate utilizării în instalaţii tehnice; - Tabele 6.7.1 - 6.7.5: Produse destinate utilizării în sisteme de desfumare

şi evacuare a gazelor fierbinţi. (2) Clasificarea indicată în tabelele 6.1.1 - 6.7.5 este exprimată în minute.

CAPITOLUL 6

Clasificarea performanţei la foc exterior a acoperişurilor



4

şi învelitorilor de acoperiş

ART. 21

(1) Deoarece nu există încă o metodă de încercare unică, completarmonizată, la nivel european s-a convenit ca o soluţie intermediară până laadoptarea unei asemenea metode ca pentru clasificarea performanţei la focexterior să se aplice standardul ENV 1187:2002 şi toate versiunile ulterioareactualizate ale acestuia. Prin versiuni actualizate se înţelege noi revizii şi/saumodificări ale versiunilor ENV sau EN ale acestui standard.

(2) ENV 1187:2002 încorporează 4 metode distincte de încercare, carecorespund la scenarii diferite de referinţă. Nu există o corelare întremetodele de încercare şi de aceea nu există o ierarhie general acceptabilă lanivel european între clasificările aferente, fiecare stat având dreptul de a-şi

alege combinaţia/combinaţiile încercare/clasă corespunzătoareriscului/riscurilor de incendiu de pe teritoriul lor şi de a-şi stabili o ierarhienaţională de clasificare între diferitele combinaţii încercare/clasă.

(3) În sensul prevederilor alin. (2) şi în aplicarea prevederilor art. 10 alin.

(3), în reglementările tehnice naţionale specifice privind performanţa la focexterior a acoperişurilor/învelitorilor de acoperiş vor putea fi selectate unasau mai multe combinaţii încercare/clasă, în funcţie de riscu(l)rile la incendiuposibil de luat în consideraţie pe teritoriul României. În cazul în care vor fiselectate mai multe combinaţii încercare/clasă, se va stabili o ierarhie

naţională a clasificărilor aferente. ART. 22

(1) Clasificările corespunzătoare celor patru metode de încercare suntidentificate astfel:

- ENV 1187:2002 încercarea 1:X_ROOF(t1), unde ti = Numai corpuri arzânde;

- ENV 1187:2002 încercarea 2:X_ROOF(t2), unde t2 = Corpuri arzânde + vânt;

- ENV 1187:2002 încercarea 3:X_ROOF(t3), unde t3 = Corpuri arzânde +

vânt + radiaţie; - ENV 1187:2002 încercarea 4:X_ROOF(t4), unde t4 = Corpuri arzânde +

vânt + radiaţie suplimentară.

(2)

Sistemul de clasificare pentru performanţa la foc exterior aacoperişurilor şi învelitorilor de acoperiş este prezentat în Tabelul 7.Simbolurile utilizate în tabel au următoarea semnificaţie:

T_E: durata critică de propagare a focului din exterior, T_P: durata critică de penetrare a focului.

(3) Produsele şi/sau materialele din anexa 3, dacă sunt folosite ca învelitori pentru acoperiş, se consideră că îndeplinesc toate criteriile pentru



5

"performanţa la foc exterior" fără a fi necesare încercări, cu condiţia să fie îndeplinite toate prevederile naţionale privind proiectarea şi execuţiaconstrucţiilor. Potrivit tabelului 7, astfel de produse/materiale suntconsiderate a fi clase B_ROOF(t1), B_ROOF(t2), B_ROOF(t3), fără a finecesare încercări.

CAPITOLUL 7

Dispoziţii finale şi tranzitorii

ART. 23

(1) Pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, standardele

prevăzute în cuprinsul său cu indicativele de referinţă europene trebuie înţelese ca fiind standardele naţionale identice cu acestea.

(2)

Aceste standarde fac parte din categoria standardelor naţionaleprevăzute la art. 13 alin. (2) lit. a) şi b) din Hotărârea Guvernului nr.622/2004, fiind supuse măsurilor prevăzute la art. 15 alin. (1) din HotărâreaGuvernului nr. 622/2004.

ART. 23A1

(1) La elaborarea documentaţiilor tehnice de proiectare, proiectanţii sunt

obligaţi să înscrie în proiectul tehnic clasa de reacţie la foc a produselor, în

conformitate cu prevederile prezentului regulament, şi, informativ, clasa de

combustibilitate, în funcţie de utilizarea finală preconizată.

(2) Clasele de combustibilitate definite în "Normativul de siguranţă la foc

a construcţiilor”, indicativ P118-1999, publicat în Buletinul Construcţiilor nr.7/1999, editat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi

Economia

Construcţiilor Bucureşti din coordonarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor

Publice şi Locuinţelor, se înlocuiesc cu clasele de reacţie la foc, în funcţie de

utilizarea finală preconizată a materialului sau a elementului de construcţie.

(3) Clasele de combustibilitate prevăzute în alte reglementări specifice au

caracter informativ şi se înlocuiesc, în mod obligatoriu, cu clasele de reacţie

la foc.

ART. 24

Prevederile prezentului regulament referitoare la marcajul CE se aplică şipentru marcajul CS, în condiţiile stabilite în capitolul IX din HotărâreaGuvernului nr. 622/2004.

ART. 25

Tabelele nr. 1 - 8 şi anexele nr. 1 - 3 fac parte integrantă din prezentul

regulament.

*) Prezentul regulament transpune următoarele decizii ale Comisiei



5

Europene referitoare la clasificarea şi încadrarea produsel or pentru

construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc: 2000/147/EC,

amendată conform 2003/632/EC, 96/603/EC, amendată conform

2000/605/EC şi 2003/424/EC,

9

8/457/EC,

2000/367/EC, amendată conform 2003/629/EC, 2000/553/EC,

2001/671/EC,

amendată conform 2005/823/EC, 2003/43/EC, amendată conform

2003/593/EC, 2005/403/EC şi 2005/610/EC.

Tabel 1

CRITERII DE PERFORMANŢĂ PENTRU REACŢIA LA FOC _____________________________________________| Simbol | Denumire ||__________|__________________________________|| Delta T | Creşterea de temperatură ||__________|__________________________________|| Delta m | Pierderea de masă ||__________|__________________________________|| t_f | Durata de persistenţă a flăcării ||__________|__________________________________|| PCS | Putere calorifică superioară ||__________|__________________________________|

| FIGRA | Viteza de dezvoltare a focului ||__________|__________________________________|| THR_600 s | Căldura totală degajată ||__________|__________________________________|| LFS | Propagarea laterală a flăcărilor ||__________|__________________________________|| SMOGRA | Viteza de emisie a fumului ||__________|__________________________________|| TSP_600 s | Emisia totală de fum ||__________|__________________________________|| Fs | Propagarea flăcării ||__________|__________________________________|



5

Tabel 5

CRITERII DE PERFORMANŢĂ PENTRU REZISTENŢA LA FOC

S m o r ter e aprec ere a per ormanţe R Capacitate portantă

E Etanşeitate la foc

I Izolare termică la foc

W Radiaţie termică

M Acţiune mecanică

C nchidere automată

S tanşe tate a um P sau PH Continuitate în alimentarea cu curent electric şi/sau transmisie de semnal pe durata incendiului

G Rezistenţa la combustie a funinginei

K Capacitatea de protecţie la foc a acoperirilor

D Durata de stabilitate la temperatură constantă

DH Durata de stabilitate la curba standard temperatură-timp

F Funcţionalitatea ventilatoarelor electrice de fum şi gaze fierbinţi

B Funcţionalitatea mijloacelor de evacuare naturală a fumului şi gazelor fierbinţi



53

Tabel 8

ÎNLOCUIREA CLASELOR DE COMBUSTIBILITATE CU CLASE DEREACŢIE LA FOC



Notă: 1. Clasa de combustibilitate a produsului se înlocuieşte în funcţie de

utilizarea finală preconizată cu una dintre clasele de reacţie la foc din tabel. 2. La înlocuirea claselor de combustibilitate cu clasele de reacţie la foc se

va avea în vedere adoptarea nivelurilor de performanţă pentru emisia de fum şi picături/particule arzânde corespunzător utilizării preconizate/finale a produsului, conform precizărilor din tabelul nr. 2 din pr ezentul regulament.



ANEXA 1la regulament

Produse pentru construcţii încadrate în clasele de reacţie la foc A1 şi A1_FL, prevăzute înTabelele 2 şi 3 din regulament, fără să fie necesară încercarea lor

Condiţii generale 1.

Pentru a fi considerate în clasele A1 şi A1_FL fără a fi încercate, produsele trebuie să fierealizate numai din unul sau mai multe dintre materialele precizate în tabelul de mai jos.Produsele realizate prin lipirea unuia sau a mai multora din materialele precizate împreună,vor fi considerate în clasele A1 şi A1_FL fără a fi încercate, cu condiţia ca materialul de lipiresă nu depăşească 0,1% în greutate sau volum (se ia în considerare valoarea care este maistrictă).

2. Produsele sub formă de panouri (de exemplu materiale izolante) cu unul sau mai multestraturi organice, sau produse care conţin materiale organice care nu sunt distribuite

omogen (cu excepţia materialului de lipire), sunt excluse din listă. 3. Produsele realizate prin acoperirea unuia din materialele precizate cu un stratanorganic (de exemplu produse acoperite cu metal) pot fi, de asemenea, considerate înclasele A1 şi A1_FL fără a fi încercate.

4. Nici unul dintre materialele prezentate în tabel nu se admite să conţină mai mult de1,0% în greutate sau volum (se ia în considerare valoarea care este mai strictă) de materialorganic uniform distribuit.

INSTALAŢII DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor fac parte din măsurile de protecţieactivă la foc cu rol important în asigurarea cerinţei esenţiale "securitatea la incendiu" aconstrucţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a amenajărilor, precum şi pentru securitateautilizatorilor.

Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor pot fi: a) instalaţii de detectare a gazelor inflamabile; b) instalaţii de inhibare a exploziei;c) instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu; d) instalaţii de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi;

e)

instalaţii de hidranţi interiori, coloane uscate, hidranţi exteriori; f) instalaţii speciale de stingere cu apă; g) instalaţii de stingere a incendiilor cu gaze; h) instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă; i) instalaţii de stingere a incendiilor cu pulberi;

j) instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli.

Instalaţiile de detectare a gazelor inflamabile trebuie să asigure îndeplinireaurmătoarelor criterii:

a)

să dispună, în întreaga zonă protejată, de detectoare adecvate, pentru a permite ca prezenţa gazului inflamabil să fie detectată într -o fază incipientă;



poată îndeplini funcţiile pe parcursul duratei de viaţă normate.

Instalaţiile de inhi bare a exploziei trebuie proiectate astfel încât să reziste lapresiunea maximă de explozie, să asigure detectarea imediată a creşterii presiunii, precumşi eliberarea în cel mai scurt timp posibil a unui mediu de stingere uniform dispersat şimenţinerea produsului de stingere la o concentraţie de calcul într-un timp specificat în

incinta protejată.

Instalaţiile de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu trebuie să detectezeincendiul la momentul iniţierii, prin detectarea parametrilor fizici şi/sau chimici asociaţiincendiului - fum, flăcări şi/sau căldură -, şi să transfere un semnal sonor şi/sau vizual laun/o echipament de control şi semnalizare/centrală de detectare-semnalizare, astfel încâtsă dea un semnal de alarmă şi, după caz, să acţioneze dispozitivele pentru evacuarea persoanelor, alertarea forţelor de intervenţie,deversarea automată a substanţei de stingere etc.

Echipamentul de control şi semnalizare trebuie să asigure interpretarea semnalelorprimite de la detectoare, pentru identificarea zonei de unde s-a transmis orice fel de semnalsau a avertizărilor greşite şi pentru iniţierea acţiunilor necesare;

Instalaţiile cu acţionare manuală de alarmare la incendiu trebuie să dea posibilitateaca un utilizator să iniţieze şi să transfere un semnal de alarmă la incendiu la un echipamentde control şi semnalizare, astfel încât să fie posibilă iniţierea diferitelor acţiuni planificate.

Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi instalaţiile de presurizarepentru controlul fumului trebuie să asigure în caz de incendiu:

a)

menţinerea căilor de evacuare şi de acces libere de fum pe înălţimea de circulaţie; b) facilitarea operaţiilor forţelor de intervenţie, prin crearea unor zone fără fum; c) întârzierea sau împiedicarea generalizării incendiului prin apariţia fenomenului de

flash-over, prevenind astfel dezvoltarea rapidă a incendiului; d) reducerea consecinţelor şi avariilor provocate de fum şi gaze fierbinţi; e) reducerea eforturilor care apar în elementele structurale ale construcţiilor şi

instalaţiilor în caz de incendiu. Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie să îndeplinească

criteriile referitoare la capacitatea de a activa şi de a stabili presiunea proiectată într-o

incintă specificată sau o viteză convenabilă a debitului de aer prin deschideri în pereţiiincintei specificate, asigurându-se alimentarea electrică din două surse, principală şi derezervă.

Pe timpul intervenţiilor, dacă situaţia impune evacuarea cantităţilor de fumacumulate, se pot practica deschideri în unele elemente de construcţie care delimiteazăspaţiile respective şi care nu au rol de rezistenţă.

Instalaţiile de hidranţi interiori trebuie să asigure posibilitatea utilizatorilor de arealiza intervenţia, în faza iniţială a incendiului, cu debitele, presiunile, durata teoretică de

funcţionare, lungimea jetului şi a furtunului normate potrivit prevederilor reglementărilortehnice specifice.



standardelor naţionale referitoare la cerinţele de racordare şi adâncimea de îngropare. Instalaţiile speciale de stingere cu apă, cum sunt cele de sprinklere, instalaţii cu

ceaţă de apă şi altele asemenea, trebuie astfel proiectate încât: a) să asigure un răspuns imediat în caz de incendiu, prin deversarea apei, într -o schemă şi

o cantitate prestabilită, cu debitele, intensităţile de stropire şi stingere normate, pe durata proiectată de funcţionare, peste o suprafaţă dată, în scopul controlului sau stingerii

incendiului, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice; b) să asigure, după caz, răcirea elementelor de construcţii şi instalaţii; c) să creeze o barieră care împiedică propagarea incendiului.

Instalaţiile de stingere cu gaze: dioxid de carbon, argon, azot, înlocuitori de haloni şialtele asemenea, precum şi instalaţiile de stingere cu aerosoli pot fi cu inundare totală saulocală.

Instalaţiile de stingere cu gaze trebuie să îndeplinească criteriile de performanţăprivind capacitatea de a fi activate manual sau automat, deversarea uniformă aprodusului de stingere în incintă sau peste suprafaţa specificată, într-o cantitate

determinată, pentru a stabili şi menţine concentraţia proiectată pe durata de timpnormată, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Pentru instalaţiile de stingere cu gaze cu inundare totală este necesar să se asigureevacuarea tuturor persoanelor din compartimentul în care va fi utilizat gazul, înainte caaceastă acţiune să înceapă.

Instalaţiile automate pentru stingerea incendiilor cu gaze trebuie prevăzute cudispozitive de avertizare a utilizatorilor din spaţiul protejat, optice şi acustice, pentrusemnalizarea intrării acestora în funcţiune.

În cazul în care gazul deversat automat în caz de incendiu poate pune în pericol

viaţa utilizatorilor din zonele protejate, instalaţiile de stingere se prevăd cu dispozitive detemporizare care să întârzie intrarea acestora în funcţiune cu o perioadă prestabilită.

Perioada dintre declanşarea semnalului de avertizare şi intrarea în funcţiune ainstalaţiei de stingere se calculează astfel încât să se asigure evacuarea utilizatorilor dinorice punct al zonei protejate.

Uşile de acces în zone, spaţii sau încăperi în care sunt posibile deversări de gaze cepot pune în pericol viaţa utilizatorilor, precum şi căile de evacuare din aceste locuri semarchează cu inscripţii de avertizare asupra pericolului, amplasate în locuri vizibile pentrupersonalul de la locurile de muncă şi forţele de intervenţie.

Semnalele optice şi acustice produse de dispozitivele de avertizare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie inactive în starea de aşteptare;b) să indice toate căile de evacuare din zonele de stingere; c) să poată fi clar identificate şi percepute cu tonalităţi diferite, la începutul şi la sfârşitul

perioadei de temporizare;d) să nu poată fi oprite înainte de expirarea timpului de funcţionare a instalaţiei de

stingere;

e)

să fie în concordanţă cu capacităţile psihomotorii şi senzoriale ale utilizatorilor. Pentru sistemele cu stingere locală nu este necesară evacuarea tuturor persoanelordi ti t d t bli t ii ă i i l i i d i t i l l i



performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a genera şidispersa o cantitate calculată de spumă, cu coeficientul de înfoiere stabilit, peste o suprafaţădată, cu debitele de stingere necesare, într-un timp specificat, potrivit prevederilorreglementărilor tehnice specifice.

Instalaţiile de stingere a incendiilor cu pulberi trebuie să îndeplinească criteriile de

performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a refula ocantitate calculată de pulbere peste o suprafaţă dată sau un obiect specificat, cuintensităţile şi debitele de stingere necesare, într-un timp normat şi în reprizele normate,potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Proiectarea, montarea, exploatarea, verificarea şi mentenanţa instalaţiilor deprotecţie împotriva incendiilor se efectuează conform standardelor europene de referinţăşi reglementărilor tehnice specifice.



PROCEDEE ŞI SUBSTANŢE

DE STINGERE A INCENDIILOR

PROCEDEE DE STINGERE A INCENDIILOR

FOCUL

este fenomenul care apare atunci cind, in acelasi timp si spatiu, seafla simultan o cantitate suficienta de material combustibil, oxigen (aer) si o sursade aprindere. In practica, se spune ca se produce foc atunci cind se formeaza asanumitul TRIUNGHI AL FOCULUI, ale carui laturi egale sunt denumite: materialcombustibil, aer si sursa de aprindere.

Daca una din laturile triunghiului focului nu exista, nu apare focul.



Cand focul nu mai poate fi controlat, putem vorbi despre un INCENDIU.Atunci este necesara intervenţia forţelor si mijloacelor de stingere pentru

lichidarea acesuia.Procedeele utilizate de pompieri pentru stingerea incendiilor se bazează pe

teoria triunghiului focului.

Cele mai des întâlnite procedee de stingere a incendiilor sunt:1. Răcir ea zonei de ardere

Metoda se bazează pe folosirea unei substanţe cu temperatură mai joasă şi cucăldură specifică mai mare pentru a prelua căldura necesară continuării procesuluide ardere şi pe realizarea contactului direct al agentului de răcire cu stratul de lasuprafaţă al materialului sau substanţei combustibile.



2. Izolarea materialelor şi substanţelor combustibile faţă de aerul atmosfericMetoda se bazează pe izolarea materialului care arde de aerul atmosferic sau

crearea unui strat izolant pe suprafaţa materialului combustibil.

Se acţionează

asupra lichidelor combustibile şi a unor materiale solide.

SUBSTANŢE DE STINGERE UTILIZATE: SPUMOGEN, PULBERI.

3. Reducerea conţinutului minim de oxigen Metoda se bazează pe introducerea de substanţe care nu întreţin arderea. La

realizarea unui conţinut de 15% O2 în aer, arderea încetează.



4. Indepărtarea substanţelor combustibile din zona de ardere Metoda se bazează pe îndepărtarea substanţelor combustibile care vin în

contact cu zona de ardere, putându-se opri astfel propagarea incendiului.

CLASE DE INCENDIU:În funcţie de natura materialului sau substanţelor combustibile prezente în

spatiile afectate de incendii, care pot fi implicate în procesul de ardere, incendiilese clasifică astfel : -

CLASA A - incendii de materiale solide a căror ardere are loc cu formare de jar;- CLASA B - incendii de lichide combustibile sau materialele care ard înstare topita;- CLASA C - incendii de gaze;- CLASA D - incendii de metal.

Normele americane agreează clasificarea în numai 3 clase corespunzătoareclaselor A, B, D, apreciindu-se ca nu pot exista „incendii de gaze" motivând ca

stingerea gazelor sub presiune creează pericol mai mare decât arderea lor şi caurmare, închiderea sursei este procedeul cel mai potrivit pentru lichidareaflăcărilor. În locul clasei referitoare la incendiile de gaze normele americane prevăd o categorie a parte de incendii: a echipamentelor electronice sub tensiune. PROCEDEE DE ÎNTRERUPERE A ARDERII:a. răcirea zonei de ardere;b. izolarea materialelor, substanţelor combustibile de aerul atmosferic; c. reducerea conţinutului de oxigen;



d. introducerea de inhibitori în spatiile în care are loc arderea.

PRODUSE DE STINGEREProdusele de stingere sunt substanţe naturale sau de sinteza şi care, introduse

în zona de ardere, creează condiţiile necesare pentru încetarea procesului de ardere.

Acestea sunt:APA - se utilizează pentru stingerea incendiilor din clasa A, a cărei căldură latentăde vaporizare este foarte mare; calităţile de stingere ale apei pot fi îmbunătăţite prinreducerea tensiuni superficiale a acesteia prin amestecare cu agenţi tensioactivi. Apa îmbunătăţită chimic măreşte eficacitatea de stingere a apei până la 40%.

pa îmbunătăţită chimic măreşte eficacitatea de stingere a apei până la 40%.Proprietăţi care limitează domeniul de utilizare a apei: - densitate relativ mare care o face improprie stingerii lichidelorcombustibile care "plutesc" pe suprafaţa apei;

roprietăţi care limitează domeniul de utilizare a apei: - densitate relativ mare care o face improprie stingerii lichidelorcombustibile care "plutesc" pe suprafaţa apei; - este buna conductoare de electricitate, deci nu se recomanda lastingerea incendiilor în instalaţiile electrice aflate sub tensiune; - în contact cu unele substanţe sau produse chimice (carbidul, metaleca sodiu şi potasiu) poate genera explozii sau degaja gaze combustibile care

intensifica arderea.SPUMELE - se utilizează pentru stingerea incendiilor din clasa B şi se clasifică în:- spumanţi de natura proteinica

- spumanţi de natura sintetica Spumanţii proteinici - notaţie internaţională P

Spumanţii fluoroproteinici - notaţie internaţională F P - eficienţă mai maredecât spumanţii P;

Spumanţii fluoroproteinici cu formare de film apos - notaţie internaţionalăFFFP;

Spumanţii sintetici - notaţie internaţională S; sunt produse spumante pe bazade agenţi tensio - activi; au miros plăcut; - spumanţi fluorosintetici cu formare de film apos - notaţieinternaţionala AFFF - sunt cunoscuţi şi sub numele generic de „light - water".- Spumanţi antialcool - notaţie internaţionala AR. PULBERILE - după destinaţie pulberile stingătoare sunt de 2 tipuri : de uz general- cele folosite pentru incendii din clasele A, B, C şi echipamente electrice sub

tensiune; şi de uz special - cele pentru incendii din clasa D .Producătorii indica în denumirea pulberii şi clasa de incendiu pentru care se



Dintre avantajele pulberilor ca agenţi de stingere se poate menţionacapacitatea mare de stingere, folosirea la stingerea, practic a tuturor materialelorcombustibile.ABURUL - efectul de stingere se bazează pe reducerea conţinutului procentual deoxigen dintr-o incinta (la o concentraţie de 35% a aburului dintr -o incinta, ardereaîncetează).

Se foloseşte la instalaţii fixe şi semifixe, în special acolo unde exista permanent o instalaţie tehnologica de abur. HALONII - sunt hidrocarburi halogenate care reacţionează cu produsele de ardereintermediare şi printr -o reacţie în lanţ produc efectul de inhibiţie şi sting incendiul.Ei sunt alcătuiţi din carbon, fluor, clor, brom. Un cod numeric expliciteazăstructura chimică, fiecare halon primind un număr în care se regăsesc în ordineatomii de carbon, fluor, clor şi brom. De exemplu: - halon 1211, - halon 1301, - halon 2402

Având conductibilitate electrică mică se recomanda utilizarea lor la stingereaincendiilor de echipamente electrice sub tensiune; nu lasă urme după utilizare, fiindrecomandaţi la instalaţiile de stingere din incintele cu echipamente „sensibile" saude valoare (calculatoare, arhive, opere de arta). Au o eficienta ridicata de stingere laincendiile din clasele A, C.

Ca dezavantaje se pot enumera:- efecte fiziologice asupra oamenilor:- cost ridicat de producţie şi exploatare:

- efectul negativ asupra stratului de ozon, intens mediatizat un ultimiiani. Ca o urmare, în prezent sunt oferiţi spre comercializare înlocuitori de haloni cu

o influenţă nulă asupra stratului de ozon dar care au o eficienta de stingere maiscăzută. DIOXIDUL DE CARBON - este utilizat pentru stingerea incendiilor din clasaechipamentelor electrice sub tensiune. Face parte din categoria gazelor inerte şieste o substanţă de stingere „curată", după stingere fiind necesară doar aerisireaspaţiului şi înlăturarea deşeurilor arse.

Se utilizează la stingerea incendiilor dinclasa A, B şi C.

Acţionează prin 2 mecanisme de stingere : - înlocuirea oxigenului;- răcirea mediului;

Este un agent de stingere avantajos :- nu reacţionează ca majoritatea substanţelor; - este eliberat din rezervoare de propria să presiune; fiind un gaz, se poate împrăştia şi penetra în toate colturile zonei incendiate.



STINGEREA UNOR TIPURI DE INCENDII

STINGEREA INCENDIILOR LA CLĂDIRILE INALTE Incendiile izbucnite in cladirile inalte se caracterizeaza prin:

- creşterea panicii in randul persoanelor aflate in clădire , care-si pierd controlul sisunt greu de dirijat in vederea executarii şalvarilor.

- Blocarea ascensoarelor de interventie cu comanda prioritara si a celor obisnuite,din care cauza transportul pompierilor si al accesoriilor de interventie in zonaele deincendiu , precum si actiunea de salvare a persoanelor ramase la caturilesuperioare , vor fi realizate cu mare greutate.

- Temperatura gazelor , care patrund pe caile de evacuare depaseste valoareasuportabila de organismul omenesc , s-a constatat ca la un incendiu izbucnit la ocamera de 15-20 mp , la etajul III, dupa 5 min, temperatura pe hol a crescut la280-300 0C, iar in casa scarii la 120-140 0C.

- In spatiul a 2-3 nivele de deasupra incaperii incendiate, se creeaza o asa numita „

perna termica" , cu temperatura de 100-150

0

C, unde nu se poate trece faramijloace de protectie si deci, persoanele nu se pot eacua catre partea superioara acladirii.

Stingerea incendiilorRecunoaşterea se organizează şi se execută în mai multe echipe şi pe mai multe direcţii. Folosindu-se ascensoarele cu comandă prioritară, casele scărilor autoscărilor din dotare, echipele de recunoaştere trebuie să ajungă cât mai repede în

zona incendiată şi să se stabilească: - numărul persoanelor aflate în primejdie, poziţia şi starea acestora; - posibilitatea de folosire pentru salvare a coridoarelor, scărilor, şi celorlalte

mijloace din dotarea clădirii - existenţă şi funcţionarea ascensoarelor destinate acţiunilor de salvare; - modul şi posibilitatea de folosire a mijloacelor de salvare, tuburi extensibile, perne

pneumatice, corzi, cordiţe şi alte mijloace;- dacă a apărut panica, în ce grad şi modalităţile de reducere a acesteia; - locul, proporţiile şi căile de propagare a incendiilor;

-

gradul de inundare cu fum şi produse al a arderii supraîncălzite, posibilitatea de împiedicare a propagării acestora prin acţionarea sistemelor de ventilaţie sau prin întrebuinţarea accesoriilor din dotarea ASp. FGI;

- existenţa instalaţiilor speciale de stins incendii, dacă au fost puse în funcţiune şieficienţa acestora;

- existenţa conductelor uscate de apă şi posibilitatea de a folosi acestea pentrurealizarea dispozitivului de intervenţie.

Şi în aceste obiective prima intervenţie în caz de incendiu a personalului prezent şiorganizat trebuie să se desfăşoare în maximum de operativitate şi eficienţă. Înacest scop personalul de pe locul de muncă trebuie să ia următoarele măsuri: - alarmarea persoanelor ocazionale din clădire precum şi a personalului permanent



- verificarea funcţionării iluminatului de siguranţă şi oprirea anumitor instalaţii(ventilaţie, gaze, încălzire etc);

- să conducă operaţiunea de evacuare a persoanelor (adunarea şi îndrumarea persoanelor de-a lungul traseului de evacuare spre exterior sau a zonelor desiguranţă, împiedicarea acestora sa se întoarcă în camere pentru a lua obiecteleuitate) ;

-

liniştirea persoanelor şi asigurarea disciplinei şi calmului; - efectuarea unor verificări amănunţite în toate locur ile unde ar putea exista

persoane blocate sau care nu au luat la cunoştinţă despre incendiu; - să acţioneze la stingerea incendiului folosind stingătoare şi ţevi cu apă de la

hidranţii interiori şi exteriori. Dacă incendiul nu e lichidat în prima faza de către personalul de pe locul de muncă,intervenţia pentru stingere de către pompieri devine foarte dificilă necesitând unmare număr de forţe şi mijloace.

Pentru realizarea dispozitivului liniile de furtun se întind prin exterior şi prin

interior. Pentru întindere se pot folosi două metode: „ de sus în jos" si de „jos in sus" .Prima metoda presupune ca rolele sunt urcate sus cu ascensoare sau pe autoscarădupă care se coboară racordate iar la cea de a doua, rolele sunt urcate cu ajutorulcorzilor sau cordiţelor pe măsură ce se racordează. Practica şi experienţa au dovedit că pentru întinderea unei linii până la înălţimeacorespunzătoare a 15 niveluri ale unei clădiri înalte e nevoie de 810 min, iar pentrufiecare 5 niveluri următoare mai sunt necesare 7-8 min în plus. În cazul în care estenevoie de folosirea unor linii de furtun mai sus de 15 niveluri se recomandă folosireaexclusiv a ţevilor de tip C sau a conductelor uscate prevăzute.

Atacul incendiului trebuie desfăşurat pe toate căile disponibile, fără a sestânjeni însă cele de evacuare. Ţevile vor fi repartizate eşalonat atât la caturileinferioare cât şi la cele superioare celui incendiat, cât şi asupra focarelor din etajulunde a izbucnit incendiul. Pentru oprire dezvoltării incendiului pe căi ascunse (canalede ventilaţie, ghene tehnice, pereţi despărţitori) trebuie executate deschideri înacestea şi stropirea lor cu apă.

Sectoarele de luptă se organizează pe etaje şi casele scărilor numărul lor fiinddeterminat de proporţiile şi particularităţile constructive ale imobilului şi de forţele şimijloacele concentrate la faţa locului. O atenţie deosebită trebuie acordată evacuăriifumului , cu prioritate de pe căile de evacuare şi din încăperile (balcoanele, refugiile)unde se concentrează persoanele aflate în pericol. Transportul mijloacelor destingere la nivelurile superioare se realizează, de regulă cu ascensoarele deintervenţie cu comandă prioritară (dacă există). Când acestea lipsesc se folosesccelelalte mijloace şi procedee cunoscute. Pentru lichidarea flăcărilor ce se extind prinferestrele incendiate , spre caturile superioare , datorită tirajului şi vântului, serecomandă folosirea ţevilor autovehiculului care au posibilitatea să refuleze apă lacote mai înalte ale clădirilor prin introducerea apei în încăperile incendiate prin

ferestre, facilitând astfel intervenţia. În acest scop se vor folosi şi ţevile din vârfulautoscărilor care se pot manevra cu uşurinţă.



STINGEREA INCENDIILOR LA SĂLILE DE SPECTACOLE În sălile de spectacole (cu aglomerări de persoane),incendiile izbucnesc cel mai frecvent înurmătoarele locuri:

- casa scenei(pe scenă,în buzunarele acesteia şi sub scenă) - sala de spectacole;- podul şi acoperişul sălii de spectacole;

-

cabinele de proiecţie ale cinematografelor. În casa scenei incendiile pot izbucni şi propaga cu uşurinţă,atât pe orizontală cât şi peverticală,datorită următorilor factori:

- prezenţa unei mari cantităţi de materiale combustibile folosite în construcţia scenei,abuzunarelor acesteia şi sub scenă;

-existenţa unui mare volum de aer în casa scenei,precum şi a numeroaselor deschideri între scenă şi încăperile din jurul acesteia(buzunare,cabine pentru actori,birouri,magazii demateriale şi recuzită,etc.);

- folosirea pe timpul repetiţiei şi spectacolelor a diferite materiale combustibile şi a

unor surse de foc deschis;- prezenţa decorurilor suspendate (de regulă combustibile) contribuie substanţial la

propagarea incendiului pe verticală şi la aprinderea întregii case a scenei; La incendiile din casa scenei se înregistrează temperaturi cuprinse între 1000 şi 12000

C,care duc la deformarea elementelor de construcţie metalice(grătare,pasarele),ladistrugerea rapidă a decorurilor suspendate şi a sistemului de suspendare şi manevrare aacestora şi prăbuşirea lor pe scena propriu-zisă,fapt ce determină creşterea intensităţiiarderii şi îngreunarea acţiunii de intervenţie.

O caracteristică importantă o constituie faptul că în acoperişul casei scenei se găsesc

trapele de evacuare a fumului,care,prin deschidere,pot crea un tiraj puternic,ce duce lapropagarea cu uşurinţa a incendiului pe verticală pe toată înălţimea acesteia. Sala de spectacole ocupă locul al doilea în ceea ce priveşte izbucnirea şi dezvoltareaincendiilor.

Factorii care contribuie la dezvoltarea incendiilor sunt:-prezenţa,ca şi în cazul casei scenei,a unei mari cantităţi de materiale

combustibile(mobilier,capitonaje din lemn,textile,mas plastice,etc.);-existenţa lojilor şi balcoanelor executate în marea lor majoritate din materiale

combustibile.Caracteristicile unor astfel de incendii o constituie faptul că pe timpul reprezentaţiilor

în sălile de spectacole se găseşte un număr mare sau chiar foarte mare de persoane,care încaz de incendiu pot intra în panică,astfel încât incendiul capătă accente dramatice-întrucâtspectatorii blochează ieşirile,împiedică intervenţia pompierilor şi îngreuneayă evacuarea şisalvarea Stingerea incendiului Problema centrală care se impune a fi rezolvată cu precădere

în cele mai bune condiţii,în caz de incendiu,este evacuarea spectatorilor şi a celorlaltepersoane existente în clădire.

Aceasă operaţiune se face cu ajutorul unui personal special instruit şi se execută

având în vedere faptul că în primul rând se vor evacua persoanele accidentate şi apoi a celorde la balcoane şi loji. O ţi d l t b i d ă t ţi lt i it d



concomitent cu operaţiunile de evacuare şi salvare a spectatorilor, actorilor şi a pesonaluluide deservire,se impune necesitatea ca,iniţial,acestea să fie realizate spre şi prin intrărilesecundare,scările de seviciu şi de incendiu.Căile principale de acces vor fi folosite numaipentru salvări de oameni şi salvări de bunuri materiale.

Direcţiile principale de atac se aleg în raport cu locul de izbucnire a incendiului şi dedirecţiile de propagare a acestuia,astfel:

- în situaţia unui incendiu izbucnit pe scenă,unde nu există cortină metalică sauaceast a nu a fost coborâtă,direcţia principală de atac se alege dinspre sală sprescenă,asigurându-se,astfel,protecţia sălii.După ce cortina metalică a fost coborâtâ,se destinăţevi pentru răcirea ei în permanenţă,iar cu majoritatea forţelor se atacăincendiul,circular,prin deschiderile existente,limitându-se propagarea acestuia la sală,subscnă,la buzunare,pasarele şi grătare;

- dacă incendiul a izbucnit în sală,direcţia principală de atac se alege dinspre scenăspre sală,asigurându-se,astfel,protecţia scenei;

- când incendiul a izbucnit la acoperiş,direcţia hotărâtoare de acţiune se alege dinspre

sală spre acoperiş,urmărindu-se în mod deosebit,protejarea elementelor de susţinere aleacoperişului şi candelabrelor.

În toate situaţiile,în raport de sursele de apa exterioare şi de forţele şi mijloacele decare dispune,comandantul intervenţiei trebuie să realizeze atacul circular alicendiului,organizând acţiunea de stingere pe sectoare de intervenţie,după cum urmează:

În cazul incendiilor izbucnite pe scenă:-un sector d e intervenţie pe scenă,folosindu-se intrările din buzunare şi anexe,cu

dispozitive eşalonate la toate nivelele scenei,având misiunea de a proteja şi cortina metalicădinspre scenă;

-un sector de intervenţie în sala de spectacole,cu eşalonarea dispozitivului la parter,lojă şi balcoane,având misiunea de protejare a cortinei metalice dinspre sală sau protecţia portalului scenei,în lipsa cortinei metalice;

-un sector de intervenţie la nivelul pasarelelor şi acoperişului casei scenei,avândmisiunea de a acţiona asupra incendiului propagat la decorurile suspendate(dacă nu au fostcoborâte) şi de a asigura protecţia grătarelor şi dispozitivelor de suspendare a decorurilor;

În toate sectoarele de intervenţie se va acorda o grijă deosebită iluminatului locurilorde lucru, precum şi evacuării fumului,folsindu-se agregatele din dotarea autospecialelorpentru evacuarea fumului,gazelor şi pentru iluminat sau ,în lipsa acesteia ,proiectoarele depe maşini şi farurile acestora.Se mai poate dirija un număr minim de proiectoare pedirecţiile hotărâtoare de acţiune,concentrându-se cablurile de proiector de pe toatemaşinile de luptă.

În cazul incendiilor izbucnite în sală, se vor organiza următoarele sectoare deintervenţie:

-un sector de intervenţie în sală,cu dispozitiv eşalonat la parterul sălii,loje şibalcoane,cu misiunea de localizare şi lichidare a incendiului,de protecţie a cortinei metalicecoborâte (sau a portalului scenei,când lipseşte cortina metalică) şi de limitare a propagării

incendiului spre scenă; -un sector de intervenţie la scenă,cu misiunea de protejare a cortinei metalice dint di ă( t l l i i î l li i ti i t li )



combustibil. În cazul incendiilor în podurile şi la acoperişurile sălilor de spectacole.se va organiza:

-un sector de intervenţie cu misiunea de localizare şi lichidare a incendiului la acoperişşi pod;

-un sector de intervenţie cu misiunea de supraveghere,localizare şi lichidare aincendiului în sală,cu dispozitiv eşalonat pe verticală,în primul rând la balcon şi parter şi apoi

la lojă; -un sector de intervenţie la acoperişul şi casa scenei, în situaţia când atât sala cât şi

scena au acelaşi acoperiş.Direcţia hotărâtoare de acţiune trebuie aleasă în parteaacoperişului dinspre scenă,cu misiunea de a limita propagarea incendiului spre acsa scenei.

Incendiile izybucnite în clădiri cu săli aglomerate, în unele situaţii.devin catastrofale.Dacă aceasta nu s-a produs la majoriatea incendiilor.faptul se datorează măsurilor deprevenire şi stingere întreprinse şi uneori.în mai mincă măsură.şi unor întâmplări fericite.

O problemă extrem de importantă şi mereu discutată de care depinde pericolul şipropagarea incendiului pe o scenă o constituie cantitatea şi natura decorurilor.Acestea

trebuie aşezate şi manipulate corect pentru a nu bloca hidranţii.a nu lovi şi bloca capetelede sprinklere şi drecere.deoarece se pot produce deteriorări şi scăderi ale eficienţei lor încaz de incendiu.STINGEREA INCENDIILOR LA COMPLEXE COMERCIALE În magazinele şi marile complexecomerciale, incendii pot izbucni în :

- raioanele de prezentare şi vânzare a mărfuril or;- magazii şi camere de primire-expediţie a mărfurilor; - birouri;- încăperi tehnice şi instalaţii ;

-

depozite tehnice şi instalaţii ; - depozite de mărfuri anexă ale magazinului.

Propagarea incendiilor în magazinele comerciale este favorizată de : - concentrarea în spaţii relativ mici a unor imense valori materiale cele mai multe fiind

materiale combustibile;- depozitarea în aceleaşi spaţii a unei varietăţi de sortimente de mărfuri cu

caracteristicile de ardere şi comportare la foc diferite (articole de celuloid si cauciuc, alăturide parfumuri, mobile şi bijuterii, textile, obiecte din mase plastice, vopsele, ambalaje, etc.);

- existenţa unei mari cantităţi de ambalaje de diferite categorii si a volumelor mari ai încăperilor care contribuie la creşterea intensităţii arderii şi propagarea incendiului curepeziciune (complexul comercial 'FABER BANK' din Germania a fost cuprins de flăcări in10-15' pe o arie de 3000 mp, incendiul manifestîndu-se pe toată lungimea aprinzându-se şi o

parte din clădirea cu birouri alăturată); - un numar mare de cumpăratori aflaţi în magazine în momentul izbucnirii incendiului,

panica acestora care se îmbulzesc spre cele mai apropiate ieşiri face ca să nu se poata luacele mai operative măsuri de localizare a incendiului şi de evacuare a oamenilor şi abunurilor materiale.

-

degajarea fumului în cantităţi mari, care inundă întregul magazin, (în 10-15'), îngreunează evacuarea, măreşte panica, dă naştere la asfixieri şi noi accidente, îngreuneazăti it t hi l d l i ţi d ti



lipsită de cele mai elementare indicaţii asupra poziţiei căilor de evacuare şi a modului în caresă se salveze, mulţimea se îmbulzeşte spre cele mai apropiate ieşiri, iar scoaterea de subtensiune a instalaţiilor blochează ascensoarele între etaje, mărind numarul eventualelorvictime.

Din cauza concentrării în spaţii închise a unor cantităţi însemnate de materiale saumărfuri care au proprieţati diferite in caz de incendiu pot avea loc unele fenomene

caracteristice cum sunt :- aprinderea întregii suprafeţe a încăperii şi a suprafeţelor libere a materialelor

combustibile, lucru favorizat şi de intervalele mici dintre mărfuri ; - propagarea rapidă a incendiului şi prin intremediul materialelor combustibile expuse, a

tejghelelor şi rafturilor combustibile, precum şi datorită tirajului ce se formează ; - cresterea rapidă a temperaturii până la 1000 grade C si presiunii gazelor ca rezultat a

afluxului de aer sau descompunerea oxidanţilor favorizează formarea flăcărilor înalte care pot ajunge până la planşeu, fapt ce creează condiţii de propagare la elemetele de construcţieale magazinului şi la caturile superioare;

-

apariţia pericolului de explozie ca rezultat al reacţiei dintre apă si diferite substanţechimice sau prin combinarea acestora, explozii însoţite de degajări de oxid de carbon saualte gaze toxice;

- prăbuşirea stivelor de materiale, sau rafturilor care contribuie la creşterea intensiţătiiarderii, împiedică evacuarea bunurilor materiale, îngreunează acţiunea de stingere ducândla accidentarea servanţilor amplasaţi în intervalele dintre acestea ;

- o parte din mărfuri se gasesc expuse pe tejghele, rafturi, suporturi etc., ceea ce face casuprafaţa de contact cu aerul sa fie mai mare deci şi propagarea incendiului să se faca mairepede ;

-

prăbuşirea planşeelor combustibile datorită pierderii capacitaţii lor portante, precum şia element elor acoperişurilor în situaţia când incendiul s-a propagat la ele;

- propagarea incendiului prin casa scării, casa liftului, scările rulante se face destul derepede ca urmare a tirajului;

Toate acestea creează mari dificultăţi la realizarea dispozitivului şi la evacuareaoamenilor şi bunurilor materiale.

Când incendiul a izbucnit pe timp de zi şi în magazin se găsesc cumpărători şi personalulde deservire, sarcina cea mai importantă şi plină de răspundere a comandantuluiintervenţiei este să organizeze şi să conducă personal acţiunea de salvare şi evacuare apersoanelor ramase blocate şi neevacuate, concomitent cu realizarea dispozitivelorpremergătoare de luptă.

Stabilind înca de pe timpul recunoaşterii numărului oamenilor rămaşi în încaperilemagazinului, starea acestora, gradul de pericol ce-l prezintă fumul şi flăcările pentru ei,precum şi starea lor morală, comandantul intervenţiei este obligat :

- să instaleze lămpi cu acumulator sau proiectoare, la ieşirile din casele scărilor sau alealtor spaţii destinate evacuării, la nivelul fiecarui etaj;

- să numească, special, la fiecare nivel, servanţi, care să adune şi să îndrume

cumpărătorii şi personalul spre ieşiri, să tempereze spiritele, chemând la ordine pe ceicuprinşi de panică ; ă i hi d 3 4 i di b it t i li tă d l t i t



specializat, chemat încă de la plecarea subunitaţilor la incendiu ; - în cazul când numărul victimelor este mai mare se cere sprijin, înca de pe timpul

executarii recunoaşterii, grupele sanitare ale forţelor de aparare civilă din obiectiveleapropiate magazinului incendiat, pe care să le folosească în acţiunile de salvare şi deacordare a primului ajutor medical ;

- să instaleze şi să folosească mijloacele din dotare pentru evacuarea fumului şi a gazelor

toxice fierbinţi, în primul rând din casele scărilor folosite pentru evacuare , începand cucaturile superioare, unde sunt concentrate cele mai mari cantiţăti din aceste substanţe ;

- tot pentru evacuarea fumului, folosindu-se utilajele specializate pentru demolari, dindotarea autospecialei pentru evacuarea fumului, gazelor şi pentru iluminat, să ordoneexecutarea unor deschideri care vor grăbi efectuarea schimbului de gaze în spaţiile deevacuare ;

- să destine, dacă incendiul amenintă căile de evacuare, ţevi de tip C', cu ajutaje pulverizatoare, cu misiunea de a dispersa fumul, de a micşora temperatura ridicată amediului ambiant şi a împiedica cu orice preţ incendierea acestor căi.

Concomitent cu executarea acţiunii de salvare a oamenilor, pe baza datelor obţinute prinrecunoaştere, se realizează dispozitive de luptă, în primul rând pe direcţia hotărâtoare deacţiune, pentru asigurarea salvării şi evacuării oamenilor şi limitarea incendiului în zonacăilor de salvare şi a încăperilor cu mari valori.

O sarcină deosebită din acest punct de vedere, este ca dispozitivele de luptă să nu încetinească sau să împiedice ritmul operaţiunilor de evacuare, lucru ce se poate realiza prin:

- realizarea dispozitivelor de luptă pe căile de acces secundare ; - folosirea scărilor din dotare şi a ferestrelor pentru introducerea dispozitivelor pe

verticală, de-a lungul pereţilor, cu luarea unor măsuri severe de asigurare a acestora împotriva producerii de accidente.

Stingerea se organizează pe sectoare de intervenţie, de regulă, pe orizontală şi pe nivele.La cladirile înalte, aceste sectoare se pot organiza şi pe verticală, în cazul când se dispune demijloace de acces prin exterior (scări de toate tipurile), la fiecare faţadă a construcţiei.

Sectoarele de interventie trebuie organizate astfel :- un sector de intervenţie cu misiunea de localizare şi lichidarea incendiului în

încăperile incendiate, evacuarea fumului şi a valorilor materiale de preţ ameninţate directde incendiu sau de efectele fumului şi apei;

- un sector de intervenţie cu misiunea de supraveghere şi limitare a propagăriiincendiului la caturile su perioare, cu dispozitiv etajat, inclusiv la acoperiş ;

- un sector de intervenţie cu misiunea de supraveghere şi limitare a propagăriiincendiului la etajele inferioare, prin intermediul golurilor scărilor rulante sau al altorinstalaţii de legătură intre etaje, cum sunt: casele lifturilor de transport, de mărfuri s.a..

Acestui sector i se va încredinţa şi misiunea de evacuare a apei ce se acumulează petimpul ducerii acţiunilor de stingere în scopul protejării cabinelor instalaţiilor electrice deiluminat, f orţă, ventilaţie, cât şi a mărfurilor depozitate în aceste subsoluri ;

-

un sector de intervenţie pentru protecţia clădirilor vecine alipite magazinuluiincendiat sau situate în apropierea acestuia.I t l i i l d li hid f l i d t l i t ţi i t b i ă d



acestora.Pentru limitarea propagării incendiului prin golurile scărilor rulante sau ale altor instalaţii,

spre cătunurile superioare, se vor destina ţevi cu misiunea de răcire a uşilor sau trapeloracestor deschideri sau de protejare a golurilor, folosindu-se acţiunea jeturilor pulverizante.

În cazul golurilor neprotejate, în limita posibilitaţilor, se vor confecţiona panouri de închidere, care vor fi umectate permanent. Pentru prevenirea accidentelor, golurile

respective vor fi marcate , vizibil, cu steguleţe, proiectoare sau lămpi cu acumulatori,numindu-se câte un servant cu misiunea de pază a acestora.

În încaperile incendiate, servanţii vor acţiona cu ţevi tip 'C' cu ajutaje pulverizatoare,amplasandu-se la capătul rafturilor şi nu în intervalul dintre ele, în scopul evitariiaccidentelor rezultate prin prăbuşirea acestora, în cazul pierderii capacitaţii lor portante.

STINGEREA INCENDIILOR ÎN INDUSTRIA PRELUCRĂRII LEMNULUI 1. STINGEREA INCENDIILOR ÎN DEPOZITELE DE BUŞTENI 2. STINGEREA INCENDIILOR ÎN HALELE DE GATERE ALE FABRICILOR DE CHERESTEA

3.

STINGEREA INCENDIILOR ÎN DEPOZITELE DE CHERESTEA4. STINGEREA INCENDIILOR LA FABRICILE DE MOBILĂ

1. STINGEREA INCENDIILOR ÎN DEPOZITELE DE BUŞTENI Incendiile izbucnite la depozitele de buşteni se dezvoltă lent. Din cauza cantităţii

mari de apă pe care o conţin, a grosimii şi a dimensiunilor mari, buştenii ard în general cuviteză redusă. Dacă buştenii sunt uscaţi, viteza de ardere este mai mare.

La depozitele de lemn rotund viteza liniară de propagare a incendiului ajunge înmedie la valori de 0,33 - 0,70 m/min.; la lemnul pentru celuloză viteza de propagare a

incendiului este de 0,10 - 0,15 m/min. la o umiditate de 40-50% şi de 0,70 m/min. la oumiditate mai redusă.

Pe timpul incendiilor se dezvoltă o mare cantitate de căldură precum şi temperaturiridicate acestea variind în mare măsură funcţie de esenţa de material lemnos.

Spre exemplificare, temperaturile reale de ardere şi puterea calorifică a câtorvaspecii de arbori sunt următoarele:

- arinul : 1,177°C; 3,244 kcal/kg;- mesteacănul : 1,069°C; 3,165 kcal/kg; - molidul : 1,080°C; 3,212 kcal/kg;

-

pinul : 1,090; 3,306 kcal/kg;Propagarea arderii are loc în special la suprafaţa buştenilor unde arde coaja

acestora. Pătrunderea arderii în masa lemnoasă este superficială aceasta depinzând degradul de umiditate precum şi de esenţa lemnului. La lemnul de esenţă moale, pin, brad,molid, anin, plop, etc., focul pătrunde mai uşor pe când la cel de esenţă tare pătrunde multmai greu (stejar, fag, carpen, etc.). La răşinoase propagarea arderii este mai rapidă şidatorită răşinii conţinute de acestea în masa de material lemnos.

Propagarea arderii se face de-a lungul buşteanului, iar arderea se manifestă cuflacără la suprafaţa acestuia degajându-se fum şi produşi ai arderii incomplete în cantităţimari.

Incendiul se poate propaga de la o stivă de buşteni la alta prin intermediul



transport a materialului lemnos către acestea. În cazul arderilor îndelungate, datorită pierderii capacităţii portante a elementelor

de susţinere a buştenilor apare pericolul rostogolirii acestora din stivă, având drept urmareblocarea căilor de acces, accidentarea servanţilor aflaţi în zonă, precum şi propagareaincendiului de la o stivă la alta.

O deosebită influenţă la propagarea incendiului o au şi curenţii de aer care pot

transporta bucăţi de material lemnos în stare arzândă la anumite distanţe creând noi focarede incendiu.

Pentru stingerea incendiilor din depozitele de buşteni se foloseşte apă în cantităţimari refulată cu ajutorul tunurilor fixe de apă, autotunurilor din dotarea subunităţilor şi ţevide refulare cu diametre şi presiuni mari.

De asemenea se pot folosi şi masele pulverulente atunci când se dispune depersonalul necesar şi mijloacele adecvate.

Stingerea se organizează pe sectoare de intervenţie. Sectoarele se organizează pestive sau grupe de stive.

Pentru stingerea acestor incendii sunt necesare cantităţi mari de apă obţinute cuajutorul tunurilor de apă sau ţevi tip B cu ajutaje şi presiuni mari, deci jeturi compacte.Ţevile se amplasează frontal, jeturile de apă dirijându-se la început de jos în sus ,apoideplasează de-a lungul stivei, această operaţie repetându-se de mai multe ori până lalichidarea arderii.

În cazul când au fost cuprinse de incendiu două sau mai multe stive, se vor folosi la început jeturile tunurilor de apă îndreptate spre intervalul dintre stive pentru limitareapropagării acestuia.

Când vântul este puternic se va adopta un dispozitiv pe aliniamente succesive

eşalonate în adâncime pe direcţia în care bate vântul, punându-se accent pe protecţiaconstrucţiilor aflate pe această direcţie.

De asemenea dacă acoperişul halei de gatere este combustibil se vor amplasa peacesta vânători de scântei. Amplasarea acestora se va face şi în depozitul de cherestea, dacăsituaţia impune.

Întrucât sunt necesare cantităţi mari de apă se are în vedere şi folosirea cisternelorde cale ferată care să alimenteze cu apă tehnica de lucru dacă în apropiere există linii decale ferată precum şi trenul p.s.i..

O măsură de limitare a propagării incendiului o constituie şi organizarea pe echipajede patrulare care să descopere şi să lichideze focarele de incendiu nou apărute ca urmare atransportării de către vânt a scânteilor şi jeratecului pe întreg teritoriu al depozitului sauchiar al întreprinderii de cherestea.

Concomitent cu acţiunea de stingere, se va executa desfacerea stivelor de buşteni şievacuarea acestora în afara zonei de ardere, în locuri ferite de pericol. Această acţiunepresupune o temeinică organizare precum şi forţă de muncă numeroasă şi mijloacemecanizate adecvate.

În concluzie, problema principală care se cere a fi rezolvată este cea a asigurării

volumului de apă necesar pentru stingere precum şi a mijloacelor mecanice necesareevacuării buştenilor.



viteza de propagarea depinzând de natura materialelor lemnoase, volumul, umiditateaacestora, curenţii de aer, raportul dintre suprafaţă şi volum, etc.. Viteza liniară de ardere,pentru lemnul de esenţă moale este de 2,3 m/min, iar pentru lemnul de esenţă tare de 1m/min.

Pentru iniţierea şi dezvoltarea arderii, este necesară o temperatură relativ mică şianume de 270-300°C, temperatură la care se produce arderea cu flacără.

Pentru depăşirea temperaturii de 270 absorţia de oxigen a stratului de cărbuneformat la suprafaţa sa este tot mai mare, astfel încât la 290-300°C se produce arderea cuflacără.

În urma arderii are loc descompunerea lemnului degajându-se puternic vapori degaze combustibile, fum şi uneori substanţe toxice.

Acestea duc la formarea mediului favorabil pentru o ardere continuă cu ointensitate crescândă, creându-se astfel condiţii pentru propagarea cu uşurinţă aincendiului.

Factorii care contribuie la propagarea incendiilor într-o hală de gatere sunt

următorii: - cantitatea mare de material lemnos aflată la un moment dat în hală; - natura construcţiilor(volumul şi cantitatea mare de material lemnos şi a altor

materiale combustibile din compunerea acestora);- prezenţa rumeguşului, talaşului şi a altor deşeuri de lemn în hală, în subsolul

acesteia cât şi în buncărele şi cicloanele de depozitare; - formarea curenţilor de aer, a unor puternice tiraje care au ca efect intensificarea

schimbului d gaze şi propagarea incendiului pe verticală; - existenţa pericolului prăbuşirii acoperişului şi a structurii de rezistenţă a halei;

-

existenţa pericolului de explozie a amestecului exploziv format din praful de lemnaflat în suspensie în aer în concentraţii de 16-65 g/m.c.

Ca urmare a acţiunii acestor factori arderile se manifestă violent, temperaturaajungând până la 800-1000°C degajându-se cantităţi mari de fum şi gaze toxice.

Incendiile izbucnite în hala de gatere se pot transmite la subsolul acesteia prinintermediul sistemelor de transport a deşeurilor lemnoase cât şi prin intermediul planşeelorcare în multe situaţii sunt din lemn, iar de aici mai departe la locurile de depozitare adeşeurilor.

De asemenea, incendiile din hală se pot transmite şi la acoperiş ducând , în multesituaţii, la prăbuşirea acestuia în hală ceea ce are drept consecinţă manifestarea incendiului

în exterior existând astfel posibilitatea propagării acestuia prin intermediul scânteilor şibucăţilor de material lemnos arzând la depozitul de buşteni şi cherestea precum şi laconstrucţiile învecinate. Incendiile izbucnite în subsol se propagă prin intermediul canalelorde transport a deşeurilor de lemn, a golurilor practicate în planşeu şi prin alte deschideri lahala de gatere sau în exteriorul acesteia.

În cazul incendiilor ce se manifestă şi la exterior pericolul propagării incendiului laconstrucţiile vecine creşte îndeosebi datorită curenţilor de aer ascensionali care se formează

precum şi în condiţiile unui vânt puternic când scânteile şi bucăţi de material lemnos aprinssunt transportate uneori la mari distanţe. S b t ţ ti ăt l i d f l ită i fi t f l tă t i d ă



Pentru incendii de mici proporţii sau începuturi de incendiu se folosesc cu bunerezultate pulberile stingătoare şi apa pulverizată.

Intervenţia se organizează pe sectoare. În principiu, sectoarele se organizează astfel: a) când acoperişul halei îşi menţine rezistenţa portantă sectoarele se organizează de

regulă în interiorul halei, la subsol şi la acoperiş. Misiunea sectoarelor este de alocaliza şi lichida incendiul în interiorul halei şi de protecţie la acoperiş;

b)

în cazul prăbuşirii parţiale a acoperişului sectoarele de stingere se organizeazăastfel:

- la acoperiş( sau pe acoperiş - dacă învelitoarea este combustibilă) - pentru a împiedica propagarea incendiului la porţiunile vecine rămase intacte;

- în hală , pentru a se împiedica propagarea incendiului la restul halei, pentru alichida arderea la elementele prăbuşite şi pentru a proteja pe cele de susţinere;

- în subsolul halei (dacă există) pentru a împiedica propagarea incendiului laacestea;

c) dacă acoperişul halei s-a prăbuşit complet, sectoarele de stingere se vor organiza

pentru lichidarea arderii materialelor prăbuşite şi pentru supraveghereaconstrucţiilor vecine, depozitul de buşteni, de cherestea, etc..

Pentru stingere se vor folosi ţevi suficiente acoperindu-se întreaga suprafaţăincendiată şi cea ameninţată. De regulă, în interior se folosesc ţevile tip B, iar la acoperişţevile tip B sau C. Este necesar ca la asemenea incendii să se acţioneze cu A.P.C. de marecapacitate, ATI, ACI cu MP şi APCA.

Maşinile se vor amplasa la surse de apă care să asigure echiparea unui număr cât maimare de ţevi tip B.

Lungimea jeturilor de apă (atunci când se lucrează de jos) trebuie să fie suficientă

pentru a putea ajunge la cel mai înalt punct al suprafeţei acoperişului care arde, folosindu -se în acest scop presiuni mari. Se poate folosi însă şi alternativa amplasării şefilor de ţeavă la înălţimi pe scările culisabile direct în hală luându-se toate măsurile de protecţie a acestora împotriva accidentelor.

Acţiunea de stingere se va executa în principiu din interior şi numai dacă incendiul semanifestă în exterior se va lucra şi din afară (în situaţia când pereţii şi acoperişul s -auprăbuşit).

La acoperiş se vor stinge mai întâi fermele incendiate şi apoi astereala, sau se vor răci,dacă sunt metalice folosindu-se autotunurile de incendiu direct în hală şi servanţii amplasaţipe scări culisabile. Dacă acoperişul este combustibil se va acţiona şi din exterior.

Pe timpul acţiunii de stingere se va supraveghea rezistenţa materialelor deconstrucţie ale acoperişului şi în permanenţă se va acţiona pentru protecţia lor împotrivafocului. În cazul când există pericolul de prăbuşire, comandantul intervenţiei va trebui să iamăsuri de evacuare a personalului şi protecţia utilajului din hală, schimbând poziţiile delucru ale servanţilor şi traseul dispozitivelor.

Dacă suprafaţa incendiată este mare în raport cu forţele care s-au deplasat laincendiu, acţiunea se poate axa iniţial pe localizare, trecându-se la lichidare numai după ce

au sosit forţele chemate în sprijin. În cazul când sursele de apă nu asigură amplasarea tuturor maşinilor sau debitulf l i lt ibilităţi d li t i t i t i t d l bi ti



pentru transportul diferitelor lichide.O sarcină deosebită a comandantului intervenţiei, mai ales pe timp de vânt puternic,

este de a asigura limitarea propagării incendiului la construcţiile vecine precum şi ladepozitele de buşteni şi cherestea. Pentru aceasta el trebuie să:

- realizeze ziduri sau perdele de apă în intervalele dintre clădiri sau dintre hala degatere şi depozitele de buşteni şi cherestea, folosind tunuri de apă, autotunuri de intervenţie

sau cel puţin două jeturi realizate cu ţevi cu diametre şi presiuni mari; - refuleze apă pe suprafeţele verticale şi orizontale ale stivelor de cherestea sau

buşteni pe partea expusă radiaţiei sau pe direcţia vântului; - realizeze un dispozitiv de intervenţie eşalonat în adâncime cu ţevi B sau C în

intervalele dintre stivele cherestea sau buşteni; - organizeze patrularea cu una sau două maşini de luptă în interiorul depozitului de

buşteni sau cherestea.

3.STINGEREA INCENDIILOR ÎN DEPOZITELE DE CHERESTEA

Incendiile izbucnite în depozitele de cherestea se caracterizează prin aceea că in timprelativ se aprind suprafeţe mari în raport de esenţă , formă, umiditateamaterialelor,condiţiilor meteorologice, etc..

Incendiile izbucnite la depozitele de cherestea în aer liber , iau proporţii mari şi au oviteză mare de propagare , care este determinată de existenţa unor însemnate cantităţi decherestea depozitate si de prezenţa deşeurilor rezultate din tehnologie(talaş, rumeguş,coajă, etc.) depozitate pe spaţiile libere din depozit.

Într-o stivă de cherestea , incendiul se propagă cu repeziciune datorită intervalelordintre scânduri prin care circulă aerul aceasta putând fi cuprinsă în întregime de flăcări în

mai puţin de 5.7m. . După 10m. de la izbucnirea incendiului, acestea poate să cuprindă 3-5stive , iar uneori şi mai mult. Propagarea incendiului are loc pe suprafeţele stivelor în specialpe verticală de jos în sus şi se manifestă diferit funcţie de esenţa materialului lemnos şi desensul de mişcare al curenţilor de aer.

Pe timpul arderi datorită consumului mare de oxigen în zona incendiată , are locfenomenul de absorbţie al aerului din zonele învecinate , fenomen uşor observabil prinaceea că spre incendiu sunt transportate materiale combustibile uşoare, talaş, deşeurilemnoase de mici dimensiuni etc.. Datorită vârtejului şi curenţilor turbionari ce se formează ,acestea sunt ridicate in aer odată cu scânteile şi jăraticul aprins şi sunt transportate ladistanţe mari generând noi focare în locurile unde cad , dacă în această zonă existămateriale combustibile.

Pe măsura pătrunderii focului în masa lemnoasă şi în interiorul stivelor, aparepericolul prăbuşirii stivelor incendiate , blocarea cailor de acces , accidentarea servanţiloraflaţi în apropiere şi deteriorarea dispozitivelor de luptă, fapt ce îngreunează atât acţiunilede stingere cât şi operaţiunile de evacuare.

Datorită transmiterii căldurii prin radiaţie şi convecţie şi a puternicului schimb de gazadin zona incendiată , apare pericolul propagării incendiului la stivele vecine şi construcţiile

vecine , acestea putându-se transforma în catastrofe in cazul obiectivelor mari, dacă nu seiau măsuri in timp operativ hotărâte de localizare şi lichidare a arderii. Un factor deosebit care contribuie la propagarea incendiului este vântul care poate



Din analiza unor incendii şi în urma datelor experimentale obţinute in străinătaterezultă că viteza minimă de propagare a incendiului , variază intre 1 şi 4 m/min., valoarea eidepinzând în primul rând de gradul de umiditate al materialului şi de viteza vântului.

Referindu-se la viteza de creştere a suprafeţei incendiului la depozitele de cherestea ,literatura de specialitate indică limite foarte largi, de la 100 la 2.750m2/min., în funcţie de oserie de factori determinanţi care au fost deja prezentaţi.

În concluzie , incendiile izbucnite la depozitele cherestea se caracterizează prin:

- viteză de propagare a incendiului la suprafaţă; - radiaţie termică intensă pe suprafaţă apreciabilă; - propagarea incendiului la distanţe mari datorită scânteilor şi bucăţilor de

material lemnos aprins;- formarea tirajelor şi a curenţilor de aer turbionari.

Substanţa stingătoare cea mai eficientă este apa refulată cu ţevi tip B şi C sau tunurilede apă funcţie de nevoile tehnico-tactice pentru intervenţie.

Rezultatele satisfăcătoare se obţin şi cu apa îmbunătăţită chimic sau chiar cu spumelemai ales atunci când incendiul nu a luat proporţii. Spumele au bune rezultate privindprotecţia stivelor neincendiate ţi care necesită a fi protejate.

Stingerea incendiului se organizează pe sectoare de intervenţie. Fiecărui sector , deregulă i se repartizează câte o grupă de stive. Atunci când incendiul este de proporţii mari ,unui sector i se repartizează mai multe grupe de stive sau chir o secţie(4 grupe de stive).

Sectoarele vor primi misiuni de stingere a stivelor incendiate, de protecţie a celorneincendiate dar ameninţate şi de supraveghere a sectoarelor vecine.

In sectoarele de protecţie vor acţiona de regulă muncitorii şi alte forţe chemate în

sprijin folosind mijloace proprii din dotare.Dacă pentru stingerea incendiului găsit într-o stare avansată nu există suficiente

forţeşi mijloace , în primă fază , până la sosirea forţelor chemate în sprijin , se iau măsuripentru localizarea acestuia pe aliniamentul spaţiilor de siguranţă.

Practica a demonstrat că dacă încă de la începerea acţiunii de stingere în fazainiţială a incendiului nu se asigură intensitatea de refulare , atunci stingerea capătă uncaracter de durată.

Lichidarea incendiului se poate face cu ţevi speciale cu dispozitiv de aplatisare (cumsunt tunurile de la APs.LS), folosindu-se debite mari sau cu ţevi tip B.

În caz de incendiu la grămezile de rumeguş , talaş, deşeuri lemnoase, procesul deardere se întrerupe prin folosirea jeturilor de apă pulverizată , concomitent cu desfacereagrămezi respective . În final pentru lichidarea arderi se recomandă să se folosească pulberilestingătoare sau spumele.

Pentru sporirea eficienţei acţiunii de stingere a incendiului şefii de ţeavă trebuie să seapropie cât mai mult de focar, să se amplaseze pe poziţii dominante(stivele vecineneincendiate) să-şi creeze rezervă de furtun pentru asigurarea manevrabilităţii ţevilor şi sărespecte întocmai măsurile de securitate ordonate.

Din punct de vedere tactic, pentru stingerea unei stive dintr-o grupă sunt necesare celpuţin două ţevi. În cazul în care arde o grupă de stive, este necesară in medie câte o ţeavă cuibilităţi i d t fi ti ă N ă l d ţ i t



Ca tehnică de lucru , întâi se va atinge flăcările de la suprafaţa stivei, apoi se vor îndrepta jeturile de apă compactă spre interiorul stivei , pe la marginea scândurilor începândcu capetele frontale , pentru a se umezi stiva pe o adâncime cât mai mare. Atunci cândtrebuie să fie răcită o stivă care nu arde, se vor stropi suprafeţele laterale supuse acţiuniicăldurii şi partea de sus. Pe timp de vânt ţevile se vor îndrepta contrar direcţiei de deplasarea curenţilor de aer.

În vederea lichidări cu rapiditate a incendiului este necesar să se concentreze la loculincendiului forţe şi mijloace suficiente(în raport de datele obţinute prin recunoaştere şiconcluziile privind evoluţia ulterioară a arderi).

Concomitent cu acţiunea de stingere , comandantul intervenţiei este obligat săorganizeze şi să desfăşoare cu maximul de rapiditate evacuarea materialelor din zona deardere.

Este necesar de asemenea să se realizeze un dispozitiv de luptă eşalonat în adâncimecu ţevi tip B şi C cu jet încrucişat cu misiunea de răcire a unor suprafeţe cât mai mari dinstivele periclitate şi lichidarea noilor focare generate de scânteile sau jăraticul purtat de vânt

.4. STINGEREA INCENDIILOR LA FABRICILE DE MOBILA.

Incendiile în secţiile fabricilor de mobilă se caracterizează prin propagare rapidă înplan orizontal şi vertical, degajare mare de căldură, fum şi gaze toxice. Produsele arderiiumplu încăperile, pătrund în sistemul de ventilaţie iar prin intermediul acestuia pot inundaspaţii foarte mari.

La arderea P.F.L. se degajă vapori de apă, dioxid de carbon, oxid de carbon, produsede ardere ale materialelor plastice utilizate ca adezivi la pregătirea masei de fibre de lemn şicantităţi însemnate de fum.

Arderea P.F.L. este mai violentă decât arderea lemnului. În timpul arderiitemperatura gazelor creşte brusc, depăşind după 5-10 minute de la aprindere 360°C, spredeosebire de arderea bradului şi fagului unde mărimea temperaturii gazelor are loc treptatpe măsura arderii acestora.

La arderea P.F.L. , în afara produselor amintite se mai degajă formaldehidă, alcoolmetilic, care sunt toxice şi iritante pentru ochi, căile respiratorii, aparatul circulator, piele,ochi, etc..

Caracteristic, de asemenea, fabricilor de mobilă este pericolul de explozie aamestecurilor de praf de lemn cu aerul, cât şi amestecurilor de vapori de solvenţi,nitrolacuri, alcooli, cu aerul existent permanent în secţiile de şpriţuit, lăcuit şilustruit(concentraţie minimă de 11%).

Totdeauna exploziile sunt urmate de incendii care se propagă cu repeziciune. Demenţionat că solvenţii şi lacurile folosite în tehnologie au temperaturi de aprindere destulde mici(194-400°C) iar viteza de propagare a arderii este de 1,65cm/sec. .

Pe timpul arderii substanţelor inflamabile(solvenţi, lacuri, alcooli, petrol, etc.) sedezvoltă temperaturi ridicate atingându-se temperaturi de până la 1000-1100 °C

Datorită căldurii radiate şi a temperaturii ridicate are loc aprinderea lichidelor aflate în ambalaje(cutii, bidoane, sticle) precum şi explozia acestora, fapt ce duce la propagarearapidă a incendiului în secţii la elementele de mobilă în curs de prelucrare la bancurile de



800°Ciar prin intermediul prafului de lemn, a tălaşului şi a celorlalte deşeuri lemnoase şimateriale combustibile aflate în secţii se propagă cu repeziciune cuprinzând suprafeţe mari

în timpi relativi scurţi. La aceste secţii apare pericolul formării amestecurilor explozive de praf cu aer mai

ales când se acţionează cu jet compact care ridică praful depus pe maşini şi elementele deconstrucţie mărind considerabil concentraţia pe metru cub până la limitele de explozie.

Este de reţinut faptul că în fabricile de mobilă cât şi în depozitele de materie primăale acestora, în afară de lemn se mai găsesc şi alte materiale combustibile ca: hârtie, cartonde ambalaj, melocart, melamină, textile, poliuretan, mase plastice, cauciuc expandat,materiale care ard cu viteză sporită şi contribuie substanţial la propagarea rapidă aincendiului.

În concluzie, propagarea incendiilor în fabricile de mobilă se face cu repeziciunedatorită următorilor factori:

- existenţa unor mari cantităţi, aşa cum s-a arătat, de substanţe inflamabile în secţiilede şpriţuit, lăcuit şi lustruit;

-

prezenţa prafului de lemn, a talaşului, rumeguşului şi a altor deşeuri lemnoase însecţiile croit, rindeluit, şlefuit etc..;

- existenţa în secţiile de fabricaţie a unor mari cantităţi de material lemnos sub diferiteforme în curs de prelucrare;

- existenţa instalaţiilor de ventilaţie şi transport pneumatic, a cicloanelor şi camerelorde praf;

- formarea tirajului în marile hale necompartimentate ca urmare a numărului mare dedeschideri din elementele de construcţie;

- existenţa pericolului de explozie a amestecurilor de vapori de lichide combustibile cu

aerul precum şi a amestecurilor de praf de lemn cu aerul. Toate acestea fac ca toatefabricile de mobilă să fie incluse în categoria

obiectivelor periculoase din punct de vedere a izbucnirii şi propagării incendiilor. Pentru stingerea incendiilor izbucnite la fabricile de mobilă în raport cu secţia unde a

izbucnit şi substanţele combustibile supuse arderii se folosesc următoarele substanţestingătoare:

- apa, în faza iniţială trebuie refulată totdeauna sub forma jetului pulverizat iar ulteriorsub forma jetului compact în secţiile croit, rindeluit, şlefuit precum şi în toate

încăperile unde sunt depuse cantităţi de praf pe elementele de construcţie şi utilaje;- spumele şi pulberile stingătoare în secţiile de şpriţuit, lăcuit şi depozitul de lacuri,

vopsele, solvenţi. Refularea apei trebuie să se facă cu ajutorul ţevilor cu diametre mici cu robinet şi cuajutaje pulverizatoare, fapt ce permite servanţilor să folosească raţional apa, să semărească substanţial efectul de stingere a acesteia şi să nu deterioreze produsele

finite.Având în vedere pericolul de propagare rapidă a incendiului pe suprafeţe mari,

intervenţia pentru localizarea şi lichidarea incendiului, trebuie realizate în timpul cel mai

scurt. În acest sens, personalul de pe locul de muncă trebuie să intervină cutit di f l i d ijl l di d t P t î t l d i di ă fi



temeinică pregătire. De mare importanţă în această fază a incendiului sunt instalaţiile automate de

stingere, tip sprinklere şi drencere, care trebuie menţinute în bună stare de funcţionare. Intervenţia se organizează pe sectoare de intervenţie. Aceasta se organizează, funcţie

de proporţiile incendiului şi direcţiile de propagare, pe orizontală şi verticală, la subsol, laacoperiş, la secţiile incendiate şi neincendiate, în exteriorul construcţiilor, la estacade,

galerii, cicloane. Încă de pe timpul recunoaşterii trebuie luate măsuri pentru oprirea instalaţiilor de

ventilaţie, transport pneumatic iar pe timpul acţiunii de stingere se destină ţevi de apăpentru protecţia, supravegherea acestora şi împiedicarea propagării incendiului prinintermediul acestora.

Un principiu de bază se referă la faptul că acţiunea de stingere trebuie începută culocalizarea incendiului şi limitarea propagării acestuia la secţiile vecine celor incendiate.

În toate situaţiile, comandantul intervenţiei, concomitent cu acţiunea de localizare şilichidare a incendiului trebuie să organizeze ventilarea secţiilor prin deschiderea uşilor şi

ferestrelor, executarea de deschideri în planşee, manevrarea luminatoarelor sau a trapelorde aerisire toate cu condiţia ca aceste operaţiuni să se execute în prezenţa ţevilor, ştiindu-secă deschiderea uşilor şi ferestrelor şi în general realizarea ventilării în timpul incendiuluiduce la creşterea intensităţii şi propagarea rapidă a incendiului datorită creşterii procentuluide oxigen în zona de ardere şi formării tirajelor.

În acest sens pentru apropierea de focarele de ardere şi obţinerea de succese rapide în stingerea incendiilor, se vor lua măsuri de evacuare a fumului din zona de ardere folosind jetul de apă pulverizată în direcţia ferestre(deschidere) sub un unghi de 15-20°.

Comandantul intervenţiei trebuie să aibă în mod deosebit în vedere prezenţa

pericolului f ormării amestecurilor explozive de praf de lemn cu aer sau vapori inflamabili cuaer în prezenţa surselor deschise de căldură. De aceea, şefii de ţeavă pătrunzând în zonelecu asemenea pericole sunt obligaţi să folosească jetul pulverizat pentru umectarea prafuluidepus şi precipitarea acestuia pentru diluarea mediului înconjurător şi reducereaprocentului de vapori din atmosfera secţiilor periclitate.

Se interzice folosirea jetului compact în secţiile de lustruit întrucât prin forţa de şoc aacestuia se vor deteriora sau răsturna sticlele sau vasele cu solvenţi fapt ce va duce lacreşterea intensităţii arderii. Se recomandă jetul pulverizat şi în secţiile de retuşare şiambalare pentru a nu deteriora mobilele sau elementele de mobilă lustruite, folosindu-se înacest fel efectul de stingere al aburului rezultat din transf

Comandantul intervenţiei este obligat ca, concomitent cu acţiunea de stingere aincendiului să execute cât mai urgent evacuarea mobilei din secţiile de

asamblare, retuş, ambalat sau a elementelor de mobilă prelucrate şi adăpostirea lor înlocuri ferite de efectele focului, fumului sau apei. Pentru aceasta, el trebuie săfolosească personal şi mijloacele mecanizate ale obiectivului şi ale obiectivelor cu carecooperează.

Pe tot timpul desfăşurării acţiunii de stingere, comandantul intervenţiei este

obligat să execute recunoaşterea secţiilor vecine şi a celor situate la caturilesuperioare, să verifice dacă incendiul nu se propagă pe căi ascunse şi să ia măsurile cei



STINGEREA INCENDII LOR IZBUCNITE LA ATELIERE,GARAJE ŞI MIJLOACE DE TRANSPORTAUTO

În garaje incendiile pot izbucni la:- autovehiculele garate sau aflate în procesul de întreţinere-reparare, ca

urmare a materialelor combustibile din componenţa acestora (carburanţi,lemn, textile, mase plastice, cauciuc, etc...);

-

garajul propriuzis (elementele de construcţie ale acestuia, combustibilii şilubrifianţii revărsaţi pe sol şi acumulaţi în şanţurile şi gropile de întreţinere);

- atelierele de întreţinere şi de reparaţii ale autovehiculelor aferente garajului;- depozitele de piese de schimb de carburanţi şi lubrifianţi;

Incendiile izbucnite la garaje şi ateliere de reparaţii pot devenii în scurt timpincendii de mari proporţii, violente şi care se propagă cu uşurinţă datorită următorilorfactori:

- existenţa unui număr mare de autovehicule garate pe suprafeţe mici precum şi a

carburanţilor din rezervoare şi materialelor combustibile din construcţiaautovehiculelor;

- volumul mare al garajului, lipsa compartimentelor şi existenţa acoperişurilor combustibile;

- existenţa unui număr mare de deschideri care favorizează formarea tirajului şialimentarea cu oxigen a focarelor de ardere ;

- existenţa pericolului de explozie a rezervoarelor de benzină care împreună cuaerul formează amestecuri explozive;

- e xistenţa în ateliere a buteliilor de oxigen, a generatoarelor de acetilenă, a

solvenţilor şi vopselelor care prezintă un pericol accentuat de explozie; - existenţa autovehiculelor demontate pentru reparaţii, fără motoare sau roţi care

nu pot fi evacuate cu rapiditate.Pe timpul incendiului se înregistrează temperaturi ridicate ca urmare a arderii

carburanţilor, lubrifianţilor şi cauciucului, iar masele plastice din compunereaautovehiculelor, prin ardere se descompunşi degajă mari cantităţi de produse dedescompunere toxice ce pun în pericol viaţa oamenilor.

Existenţa temperaturilor ridicate, a fumului în cantităţi mari şi a gazelortoxice, împiedică desfăşurarea rapidă a recunoaşterii, realizarea dispozitivului deintervenţie şi executarea operaţiunilor de evacuare a autovehiculelor.

În concluzie, rezultă că factorii defavorabili care împiedică o bunăintervenţie, privesc în principal riscurile de intoxicare şi explozie.

Existenţa în garaje şi ateliere a unor apreciabile cantităţi de lichidecombustibile, impune folosirea cu precădere a spumelor şi pulberilor.

Pentru incendiile de mici proporţii la autovehiculele la care nu s-au aprinsrezervoarele de carburant se recomandă folosirea apei sub forma jetului pulverizatsau a pulberilor.

Pentru lichidarea incendiilor propagate la acoperişurile combustibile şipentru protecţia elementelor de susţinere ale acestora se foloseşte apa sub formăde jet compact



apei duce la deteriorarea blocului motor supraîncălzit şi a instalaţiilor acestuia. În cazul unor asemenea incendii - o sarcină deosebită o constituie evacuarea rapidă

a autovehiculelor din garaje sau ateliere de reparaţii. Evacuarea se execută de către personalul obiectivului, iar din momentul sosirii

forţelor de intervenţie se dirijează de comandantul intervenţiei. Metodele şi ordinea evacuării se vor stabili în funcţie de starea autovehiculelor,

numărul şoferilor, numărul şi poziţia ieşirilor, gradul de dezvoltare a incendiuluiprecum şi de numărul autovehiculelor de serviciu.

În funcţie de situaţie, evacuarea autovehiculelor se poate face prin una dinurmătoarele metode:

punerea autovehiculelor în funcţiune şi evacuarea lor cu ajutorulmotorului propriu;

remorcarea lor de către alte autovehicule; prin împingere.

Autovehiculele fără roţi, de regulă nu se evacuează,dar se acoperă cu prelate şi se

protejează cu jeturi de apă. În cazuri excepţionale se evacuează şi acestea prin târâre.Operaţiunea trebuie astfel executată încât să nu stingherească activităţile de

intervenţie. Concomitent cu evacuarea autovehiculelor, se scot din zona de ardere buteliile de

oxigen, de acetilenă, butoaiele de carbid şi alte materiale combustibile. Pentru apreveni explozia acestora, se va executa o răcire masivă înainte şi pe timpul evacuării,operaţiunea ce va continua şi după ce aceste recipiente periculoase au fost scoase înafara zonei de ardere.

Când incendiul este de mari proporţii, stingerea se organizează pe sectoare de

intervenţie, astfel: - un sector de intervenţie la acoperiş, cu dispunerea ţevilor tip' B' în interior, pecsări culisabile, folosindu-se ajutaje şi presiuni mari. Când învelitoarea este din materialcombustibil, se vor destina ţevi tip ' B' şi pe acoperiş, luîndu-se toate măsurile pentruasigurarea securităţii servanţilor ce lucrează la înălţime. Misiunea de bază a acestuisector este să păstreze capacitatea portantă a elementelor de construcţii aleacoperişului. O mare atenţie trebuie acordată, în această situaţie, protejării fermelor şigrinzilor metalice, pentru evitarea pierderii capacităţii lor portante, a deformării şi

prăbuşirii lor; - un sector de intervenţie la parterul garajului, pentru protecţia maşinilor ce se evacuează şi a celor ce nu se pot evacua din diferite motive.

Când ard maşinile şi incendiul ameninţă acoperişul sau alte elemente combustibileale construcţiei, incendiul se va stinge cu apă sub formă pulverizată. Dacă s-a revărsatbenzina din rezervoarele maşinilor, se vor folosi pentru stingere pulbereastingătoareşi, ulterior, spuma. Şi în acest caz, acoperişul va fi protejat cu jeturicompacte de apă, folosindu-se ţevile tip „B".

Când se acţionează pentru stingere cu spumă, dirijarea jeturilor de apă pentru

protecţiaconstrucţiei se va realiza în aşa fel încât apa să nu cadă peste srtatul despumă, degradând-o şi facilitând o reaprindere a substanţelor acoperite de cătret



la maşini la maşini şi jeturicompacte refulate la ţevi tip „B" la acoperiş, acordându -seprioritate protecţiei elementelor portante.

Dacă sunt ameninţate construcţiile vecine sau autovehiculele garate pe platforme,lângă construcţia incendiată, comandantul intervenţiei va destina ţevi pentru protecţiaacestora.

În toate situaţiile analzate mai sus, maşinile ameninţate de incendiu se evacuează

sub protecţia jeturilor de apă pulverizată. Numai în cazuri extreme, maşinile în stareade nefuncţionare şi fără roţi se pot evacua prin tractare. Restul maşinilor în stare denefuncţionare, dar pe roţi, se evacuează după procedeele analizate, avându-se învedere să fie garate în aşa fel încât să nu aglomereze căile de acces sau să împiediceoperaţiunile de evacuare şi acţiunea de stingere.

Pentru stingerea unui autovehicul se procedează astfel: - se opreşte motorul (dacă era în funcţiune) şi se închide benzina; - se închide capota;- se stinge incendiul cu stingătoare de praf şi CO2, ori cu nisip, pământ sau alte

mase pulverulente.Dacă s-a scurs benzina din rezervor, se va îndepărta autovehiculul din acel loc, iar

când acest lucru nu este posibil, se va lichida arderea benzinei revărsate, folosindu-sepulberea stingătoare combinată cu spumă. Numai după efectuarea acestei activităţi,se va acţiona pentru stingerea motorului.

În situaţia în care arde întreg autovehiculul, se va acţiona cu pulberi stingătoare şispumă pentru stingerea incendiului de benzină, lichidându-se mai întâi flacăra din jurulrezervorului . Caroseria autovehiculului şi diferitele materiale depozitate în aceasta,vor fi evacuate sub protecţia jeturilor de apă sau, dacă sunt aprinse, se va acţiona mai

întâi pentru lichidarea incendiului şi apoi vor fi îndepărtate. Garajele, adăpostind un număr mare de autovehicule şi cantităţi însemnate de

lichide combustibile, creează condiţii favorabile dezvoltării şi propagării incendiului întimp scurt pe suprafeţe mari.

STI NGEREA INCENDIILOR LA PĂDURI

Incendiile de pădure iau naştere, în majoritatea cazurilor din neglijenţa oamenilorşi mai rar sunt provocate de trăsnete, iar cele subterane datorită autoaprinderii.

Focul, odată iniţiat, ar avea o intensitate scăzută sau chiar s-a stinge dacă nu arexista anumiţi factori care să-l favorizeze cum ar fi: anotimpul în care izbucneşteacesta, felul incendiului, condiţiile meteorologice, topografia terenului, care au o mareinfluenţă asupra caracteristicilor şi evoluţiei incendiilor. Astfel, seceta provoacăuscarea puternică a ierburilor, litierei şi resturilor de exploatare, iar vîntul intensificăarderea şi extinde incendiul. De asemenea, incendiile iau naştere şi se propagă maiuşor în pădurile pure de răşinoase şi în special spre sfârşitul verii şi începutulprimăverii. Caracteristicile incendilor de litieră Aceste incendii iau naştere cu uşurinţă înprimăverile uscate, înainte de înfrunzirea arborilor dar mai ales la sfârşitul verii când esecetă şi ierburile se usucă sau spre sfârşitul toamnei când stratul de frunze de pe sol



în stive, copacii doborâţi prin tăiere în vederea fasonării şi scoarţa copacilornedoborâţi, în partea lor inferioară.

Incendiile de litieră se dezvoltă inegal, se propagă în salturi, pe direcşii diferite înraport de schimbările de sens ale curenţilor de aer şi de starea de umiditate amaterialelor întâlnite.

Incendiul de litieră se cunoaşte de departe după fumul alb-cenuşiu.

Incendiile pot fi lente sau rapide. Incendiile lente se manifestă cu flăcări careating uneori înălţimea de 3m. şi distrug puietul şi lăstărişul din zonă. Caracteristicile incendiilor de coronament. Izbucnesc îndeosebi în pădurile derăşinoase, dezvoltarea lui fiind mult favorizată de răşina pe care o conţin crengile şitrunchiurile arborilor şi terebentinei din componenţa frunzelor şi uleiurilor esterice.

Incendiile se transmit de la arbore la arbore cu viteze care depind de vitezavântului şi de poziţia pădurii din punct de vedere topometric.

În cazul incendilor de coronament la răşinoase, acestea se propagă intens şi prinintermediul conurilor aprinse care plesnesc şi împrăştiate de curenţii de aer aprind

coroanele arborilor la distanşe apreciabile. În multe cazuri incendiul se transmite şi lasol prin intermediul materialului arzând care cade pe litieră.

Incendiile de coronament în plină sezvoltare au aspectul unui zid de foc care înaintează deasupra pădurii întocmai ca un zid uriaş. Asemenea incendii înaintează pefronturi largi, mărimea acestora variind în funcţie de topografia terenului. Acesteincendii sunt atât de violente încât distrug totul în calea lor.Caracteristicile incendiilor subterane. Izbucnesc în special în pădurile seculare pe solulcărora s-a depus de-a lungul anilor o pătură groasă de frunze uscate, crengi, resturilemnoase care au putrezit şi au format un strat de putregai şi turbă.

Incendiile subterane distrug rădăcinile copacilor şi în condiţii favorabile se potpropaga şi la litiere.

Aceste incendii au ca indicii de manifestare în exterior în deosebi fumul care ieseprin diferite crăpături prin care de astfel se face şi alimentarea zonei de erdere cuoxigen din atmosferă şi au un contur de manifestare neregulat, funcţie de crăpăturileexistente în stratul mort şi obstacolele pa care le întâlnesc în cale. Asemenea incendiiprezintă pericol deoarece dacă nu sunt licidate la timp se pot transforma în incendii delitieră. Caracteristicile incendiilor combinate (litieră şi coronament). Astfel de incendii apar caincendii ca urmare a propagării incendiilor de litieră la coroanele copacilor în zoneleunde lăstărişul şi arbuştii constituie un mediu favorabil de transmitere a acestora.

În multe cazuri, incendiul s-a transformat de la litieră la coroana copacilor,datorită transmiterii căldurii prin convecţie şi radiaţie şi care a produs distilareaproduselor volatile conţinute de răşini, constituind astfel un mediu corespunzător depropagara a flăcărilor la înălţime, prin aprinderea gazelor volatile puse în libertate.Acest proces are loc în mod continuu în cazul incendiilor mari de răşinoase care aprindinstantaneu coroanele şi dau aspectul unui val de foc.

În aceste situaţii incendiile sunt deosebit de violente, se dezvoltă temperaturiridicate iar viteza de propagare este mare. Interpretarea procesului de ardere se faceltă t t S ă i f t l ă t f l d i dii i tă it ţi



Caracteristicile incendiilor de doborâturi. Zona de doborâturi reprezintă fie o porţiunede pădure calamitată (ca urmare a unor fenomene meteorologice negat ive saualunecări de teren) fie o porţiune de pădure în curs de exploatare în care operaţiunilede tăiere (doborârile copacilor) sunt urmate imediat de curăţirea şi scoaterea maseilemnoase din această zonă, rămânând pe locul de tăiere.

Incendiul din zona de doborâturi, de regulă, are aspectul unui rug uriaş, arzând

arborii doborâţi care sunt foarte bine aprinşi unul de la altul prin coordonatelerespective.

Aceste incendii se dezvoltă cu repeziciune datorită existenţei cetinei, scoarţeiuscate a copacilor şi a marii cantităţi de material lemnos.

Când incendiul se află în plină dezvoltare, flăcările eting înălţimi mari - în jur de30 m şi chiar mai mult.

Viteza de propagare depinde de cantitatea de material lemnos natura acestuia,gradul de umiditate şi condiţiilor meteorologice precum şi de caracteristiciletopografice ale terenului.

Incendiul este pus în evidenţă de fum mult şi dens care se răspândeşte pe osuprafaţă foarte mare şi care poate dăuna arborilor din jur sau anumitor specii devânat.

Privind propagarea incendiilor de păduri, în concluzie, rezultă următoarele: - dezvoltarea incendiilor are loc pe direcţia vântului, uneori prin salturi, viteza

de înaintare variind în funcţie de mai mulţi factori; - pe un teren înclinat şi pe un vânt slab, incendiul se propagă lent având forma

unui arc de cerc;- pe un teren accidentat şi pe un vânt puternic incendiul se dezvoltă progresiv

în forţă, până la creastă, având forma literei „V"; - dacă terenul este puţin accidentat, vântul slab şi vegetaţia uscată şi

uniformă, propagarea incendiului este lentă, uniformă şi înaintează pe un front liniar. În cazul incendiilor izbucnite la păduri se folosesc următoarele substanţe

stingătoare: - apa;- spumele;- substanţe chimice; - mase purvelurente (pământ, nisip, etc.); - explozivi.

Apa - este cel mai adesea întrebuinţată pentru stingerea incendiilor la păduri. Înceea ce priveşte eficacitatea stingerii, se apreciază că apa pulverizată la care s -aadăugat substanţe chimice - dă cele mai bune rezultate.

Substanţele chimice de combatere a incendiilor se împart în două grupe: întârzietori (retardanţi) pe termen scurt şi întârzietori de lungă durată. Întârzietorii petermen scurt sunt compuşi principali din apă şi un aditiv care reduce viteza deevaporare a apei, pentru a se obţine un efect de stingere mai mare. Aceşti aditivi

contribuie de asemenea la o distribuţie mai bună a apei pe suprafaţa vegetaţieiincendiate. Ei se mai numesc şi îngroşători, ca de exemplu cei pe bază de siliciu, şiă f ti l t t i ă it d i



Pulberile stingătoare - se întrebuinţează numai atunci când condiţiile concretepermit accesul autospecialelor cu pulberi în zonă şi când nu se aduc prejudicii fonduluiforestier.

Explozivii - se folosesc în cazuri deosebite numai după o temeinică analiză asituaţiei incendiului.

Stingerea incendiilor de litieră se realizează prin f olosirea de procedee mecanice

şi chimice. Din grupa procedeelor mecanice - fac parte :- baterea porţiunilor incendiate cu târnuriuri (mături de nuiele)fascine, lopeţi,

crengi, bătătoare de scânduri etc.) ; - înăbuşirea focului cu pământ sau nisip ; - creeara obstacolelor pentru limitarea propagării incendiului (doborârea

copacilor şi curăţirea unei fâşii în laţimea variabilă de întreaga mas lemnoasă, săpareaunor şanţuri şi realizarea unor fâşii arate, folosind utilajele şi forţele umane de care sedispune.

-

stingerea incendiilor cu apă atunci când există aliniamente de pe care se poateacţiona cu tehnica de luptă din dotarea unităţilor de pompieri.

Folosirea procedeelor chimice - presupun împrăştierea în zona de ardere a unorsubstanţe chimice solide sau lichide care au rolul de a lichida incendiul cu ajutorulaparaturii de sol (vermole, pompe, ţevi de refulare) sau cu ajutorul avioanelor specialamenajate pentru împrăştierea substanţelor contra dăunătorilor sau îngrăşămintelorchimice.

Stingerea incendiilor subterane. Pentru stingerea incondiilor subterane, se va

proceda în primul rând la stabilirea traseului incendiului după indicii exteriori (fum şicăldură). După stabilirea perimetrului incendiului, se trece la localizarea acestuia prin

încercuirea cu o centură de oprire lată de 1-2 m executată printr-o săpătură adâncă de îndepărtare a turbei (pătură moartă). Sanţurile astfel create se umplu cu apă, dacăeste posibil, iar suprafaţa de teren situată pe partea opusă incendiului se stropeşte cusubstanţe chimice pentru a mări rezistenţa la foc a vegetaţiei. După ce a fost localizat,se trece la acoperirea focarelor prin săpături şi la lichidarea acestora prin batere, prinstropire cu apă sau acoperie cu pâmânt.

În operaţiunile de lichidare, o atenţie deosebită se va da verificării loculuiincendiului pentru a nu rămâne focare ascunse care ulterior să conducă la izbucnireaincendiului.

Incendii de coronament. Pentru localizarea şi lichidarea incendiilor decoronament este necesară să se folosească metode şi procedee adaptate ritmului de

înaintare a acastora.De regulă, incendiile de coronament impun concentrarea unor forţe numeroase

şi bine organizate în vederea acţiunii ce o vor desfăşura. Situaţia unui incendiu de coronament trebuie bine determinată prin executarea

de recunoaşter complexe, de obicei dirijate pe mai multe direcţii. Rezultate foartebune s-au obţinut prin recunoaşterile aeriene, care au dat posibilitatea să se



(căldura radiată, flăcari, scântei purtate de vânt, materiale aprinse etc.), acesta nupoate fi oprit totdeauna pe limita imediată pe care este găsit, şi trebuie întâmpinat peun obstacol natural sau artificial, benzi de izolare create din timp sau executate special

în vederea acestui scop.Lăţimea barajului de oprire influenţează într-o mare măsură asupra localizării

incendiului (dacă este şi mineralizat, are şi mai mare eficacitatae).

Barajul de oprire se realizează perpendicular pe direcţia de înaintare aincendiului, la o distanţă calciulată în funcţie de viteza de înainftare, felul şi înălţimeapădurii, de diurata operaţiunilor de creare a barajului, de mâna de lucru existentă şimijloacele tehnice la dispoziţie. Calcularea superificială a acestor date are ca urmarefaptul că incendiul poate cuprinde personalul care execută barajul, forţându-l săpărăsească lucrările sau chiar să-l pună în pericol, incendiul dezvoltându-se încontinuare.bBarajele se execută prin doborârea arborilor şi curăţirea terenului devegetaţie, folosindu-se în acest scop fierăstraie mecanice, electrice şi manuale,topoare, alte utilaje sau metoda exploziei. În anexa nr.2 sunt date câteva elemente

necesare calculului forţelor şi mijloacelor pentru intervenţie. Copacii doborâţi trebuie îndepărtaţi din zona defrişată, iar aceasta curăţată de

orice material conbustibil. Dacă nu există posibilitatea îndepărtării copacilor, atunciaceştia vor fi orientaţi cu trunchiul tăiat catre direcţia de unde se propagă incendiul.

În acest caz, este necesar ca barajul de oprire sa fie supravegheat de vânători descântei dotaţi cu mijloace de stingere a scânteilor care ar putea să cadă pecoronamentele copacilor doborâţi. Este necesar de asemenea, să se asiguresupravegherea pădurii în adâncime pe direcţia de înaintare a incendiului, în spatelebarajului de oprire, cu scopul de a stinge orice incendiu declanşat de scânteile

purtate de vânt, organizându-se echipe de patrulare pe direcţia de propagare,instalându-se observatori dotaţi cu binoclu în foişoarele existente pe înălţimidominante sau copaci înalţi. Observatorii trebuiesc dotaţi cu mijloace de legăturăradio sau posturi telefonice.

Barajele de oprire sunt şi mai eficace - dacâ sunt apărate şi de o linie de ţevi,dispuse frontal, care să intre în acţiune în momentul apariţiei incendiului. Folosireamaşinilor de luptă din dotare - este în funcţie de căile de acces în masivul pădurosincendiat şi de existenţa surselor de apă. Cele mai efioace rămân motopompele caresunt uşor manevrabile şi au pe camioanele de intervenţie mari cantitiăţi de furtun.

Prin creearea barajelor de oprire se pune accentul pe acţiunea de întâmpinare aincendiului. În asemenea situaţii dozarea forţelor principale se face spre detaşamentulfrontal, dar nu trobuie neglijată nici acţiunea detaşamentelor de flancuri care de celemai multe ori, printr-o acţiune viguroasă de stingere pe părţile laterale, pot ajunge către vârful incendiului, concurând astfel la acţiunea întreprinsă de detaşamentulfrontal. Detaşamentul care acţionează în spate trebuie să înlăture orice posibilitate depropagare şi izbucnire a incendiului, trecând la lichidarea micilor focare rămase.

Stingerea incendilor de pădure cu ajutorul contrafocului. Acest procedeu se

poate folosi cu succes dacă se respectă următoarele condiţii:

- contrafocul să fie declanşat de pe limita din faţă a unui baraj natural sau artificial



înaintare a incendiului, în aşa fel încât să aibă posibilitatea să distrugă prin ardere, oporţiune destul de lată până la ajungerea incendiului în zona contrafocului ;

- să existe posibilitatea de împingere a contrafocului în întâmpinarea incendiului(vânt, curenţi locali); trebuie să existe multă grijă pentru ca aceşti factori (vânt, curenţilocali), să nu acţioneze în sens contrar şi să declanşeze un alt incendiu ;

- întâlnirea dintre incendiu şi contrafoc să se facă pe o suprafaţă suficienf de

descoperită (ca urmare a arderii produse da contrafoc) ; - contrafocul se lansează întâpinarea incendiului numai după ce s-au luat toate

măsurile de supraveghere a întregii zone şi a împrejurărilor ;- declanşarea contrafocului să coincidă cu un moment de acalmie a incendiului ;

- pe tot timpul aplicării acestui procedeu să existe ordine şi disciplinădesăvârşită, asigurându-se o instruire de amănunt a personalului care declanşeazăcontrafocul.

Pentru reuşita scestui procedeu mai este necesar : - să se aleaga în mod judicios baza de plecare ;

-

să fie amplasate la faţa locului toate mijloacele necesare; - să fie anunţaţi toţi cei interesaţi asupra orei declanşării contrafocului ; - să fie amplsat în dispozitiv personalul de supraveghere;- să se asigure controlul permanent al operaţinnii. Acest procedeu pentru stingerea incendiilor de păduri nu se foloseşte decât în

ultimă instianţă. El nu se va folosi în condiţiile existenţei unui vânt puternic sau la bazaunor masive păduroase cu servanţi prea înclinaţi sau cu relief accidentat.

STINGEREA INCENDIILOR LA DEPOZITELE DE PRODUSE PETROLIERECATEGORIILE DE INCENDII DEPRODUSE PETROLIERE

La rezervoarele cu produse petroliere se pot produce incendii diferite în funcţie decauza, natura şi cantitatea produsului, felul rezervorului şi de condiţiile meteorologice.Intensitatea şi mărimea incendiului depind şi de timpul de intervenţie şi eficacitateaacţiunii de stingere. Incendiul manifestat sub formă de tortă Acest fel de incendiu se caracterizează prinarderea vaporilor de lichide combustibile ieşite din spaţiul de gaze al rezervorului şiaparatelor, prin neetanşeităţi sau prin supapele de respiraţie sau alte deschideri.

Incendiul la jeturile de lichide combustibile ieşite din rezervoare sau conducteAcest fel de incendiu se caracterizează, de regulă prin arderea continuă a

suprafeţei cuprinse de incendiu. În timpul incendiului se creează pericolul depropagare a arderii în reţeaua de canalizare, dacă nu s-au închis vanele sau acesteasunt defecte, cuve de retenţie, precum şi în alte locuri acoperite sau descoperite.Jeturile de lichide aprinse constituie un mare pericol pentru oameni.

La umplerea excesivă a rezervorului cu lichid combustibil, este posibilăscurgerea acestuia prin neetanşeităţi şi apoi pe peretele rezervorului, produsulputându-se aprinde dintr-o anumită cauză.

Experienţa a arătat că arderea lichidului combustibil pe peretele rezervorului nuse extinde imediat pe suprafaţa oglinzii din interiorul. La început se inflamează numai



caracterizează prin cuprinderea întregii suprafeţe a lichidului dintr-un rezervor cucapac fix sau din cel cu capac flotant scufundat, prin flăcări luminoase cu înălţimi egalecu 1,5 până la 2xdiametrul rezervorului, temperaturi ridicate până la 1300° C şi odurată mai mare de ardere în caz că nu se intervine prompt şi cu eficacitate pentrustingere.Incendiul în cuva de retentie Acesta se produce când au loc scurgeri de lichid din

rezervor sau conducte şi la spargerea rezervorului. De regulă, un astfel de incendiu sedesfăşoară concomitent cu incendiul declanşat la rezervor.

În raport de situaţie, este posibil să se producă un incendiu la un rezervor şi cuva deretenţie respectivă sau să cuprindă mai multe rezervoare, mai multe cuve de retenţieşi în cazul cel mai grav să avem de-a face cu un incendiu generalizat la întregul depozitsau numai la o parte din acesta.CARACTERISTICILE INCENDIILOR

Incendiile la rezervoarele de mare capacitate sunt de lungă durată şi destul decomplicate prin caracterul lor, necesitând un număr important de forţe şi mijloace,

precum şi cantităţi mari de substanţe de stingere. Incendiile de rezervoare cu produse petroliere se caracterizează prin

următoarele fenomene fizico-chimice:• transmiterea energiei calorice pr in radiaţia de la rezervorul incendiat către

rezervoarele vecine, respectiv către obiectele aflate în apropierea rezervorului învecinat;

• transmiterea particulelor de funingine incandescente datorită curenţilor de aer; • transmiterea vaporilor de lichide combustibile de la rezervorul care nu arde către

rezervorul incendiat;•

posibilitatea de propagare a arderii în reţeaua de canalizare sau în alte spaţiideschise folosite pentru captarea lichidelor combustibile;

• degajarea de mari cantităţi de fum, produse ale arderii incomplete şitemperaturi de până la 1300°C;

• arderea violentă a lichidelor combustibile când acestea se produc la suprafaţaoglinzii (suprafaţă liberă);

• deformarea şi distrugerea legăturilor de conducte supraterane ale rezervoarelordin care se scur ge o cantitate apreciabilă de lichid.

Cu toate măsurile de prevenire a incendiilor, cu toată tehnica actuală şimijloacele de protecţie contra avariilor şi incendiilor, nu este posibil să se aştepte la oexcludere completă a izbucnirii incendiilor la rezervoarele de mare capacitate, aceastaavând în vedere, în special, imposibilitatea înlăturării în întregime a unor cauze deincendiu.

Pentru asigurarea protecţiei contra incendiilor a rezervoarelor de o anumităcapacitate, acestea se prevăd cu instalaţii fixe de stingere şi răcire, domeniu în cares-au făcut progrese însemnate pe plan mondial privind proiectarea, construirea şi

eficacitatea lor, strâns legată de fabricarea unor noi substanţe de stingere. Cu toateacestea, şi practica a dovedit-o: instalaţiile fixe nu pot să asigure întotdeauna succesul



în incinta unui parc de rezervoare, instalaţia fixă de stingere poate fi degradată totalsau parţial.

Incendiile declanşate în străinătate la rezervoarele cu produse petroliere înspecial la cele de mare capacitate s-au stins cu mare greutate. Totul depinde de modulde organizare a intervenţiei, de tăria forţelor, priceperea şi competenţa personaluluide intervenţie, de tehnica folosită la stingerea incendiilor.

Practic, fiecare incendiu se deosebeşte substanţial de alte incendii similare, înprimul rând, prin caracterul dezvoltării lui şi prin particularităţile sale, care de regulă,

îngreuiază stingerea. De aici şi necesitatea cunoaşterii cât se poate de bine aparticularităţilor incendiilor, a principiilor tactice de stingere, organizării stingerii şi aconducerii efectivelor.

Pentru o bună reuşită a intervenţiilor la stingerea incendiilor izbucnite larezervoarele de mare capacitate este necesar să se ţină seama de o serie de principiitactice, printre care:

• punerea în funcţiune a instalaţiilor de stingere şi răcire şi urmărirea

eficacităţii acestora; • începerea atacului cu spumă se va face numai după asigurarea forţelor şi

mijloacelor (calculate şi de rezervă) necesare, realizându-se continuitateaacţiunii cu spumă de bună calitate până la lichidarea completă a arderii

precum şi un anumit timp după aceea, pentru prevenirea reaprinderii produselor;

• la incendierea mai multor rezervoare se stinge mai întâi rezervorul situat îndirecţia vântului; în acelaşi timp se vor lua măsuri pentru oprirea propagăriiincendiului;

•

în cazul incendierii concomitente a rezervorului şi a cuvei de retenţie se stingemai întâi lichidul din cuva de retenţie;

• asigurarea alimentării cu apă şi cu alte substanţe de stingere, refulareaacestora la debitare şi presiuni, în raport de natura lichidelor combustibilecare ard;

• evacuarea din rezervoare a apei, acolo unde există, cu ajutorul instalaţiilortehnologice şi a canalizării industriale;

• începerea operaţiunilor de pompare a lichidului din rezervorul incendiat şi

rezervoarele vecine, se va evacua numai după anunţarea comandantuluiintervenţiei. Evacuarea ţiţeiului şi a tuturor produselor petroliere cu punctulde inflamabilitate mai mic de 28oC, din rezervoarele neincendiate, de regulă,se interzice, deoarece în cursul acestei operaţii se produce diluarea cu aer aamestecului de vapori din interiorul rezervorului, sub limita superioară deexplozie;

• asigurarea condiţiilor optime de lucru grupei operative, legăturilor şiinformării operative pe tot timpul intervenţiei;

• organizarea, simultan cu efectuarea recunoaşterii, a răcirii, cu numărul

necesar de jeturi, a rezervorului incendiat şi a celor învecinate. De fapt,aceasta trebuie să fie prima acţiune în cadrul intervenţiei pentru stingerea

d l ă l f l



răcirea completă a produsului. Protecţia rezervoarelor vecine prin răcire estenevoie să se asigure pe o distanţă echivalentă cu diametrul a douărezervoare.

În tactica răcirii rezervoarelor incendiate şi a celor vecine se va urmări, pe câtposibil, ca răcirea să se facă uniform. La început, la rezervoarele care nu au instalaţii

fixe sau acestea nu funcţionează, este indicat ca jetul compact să nu atingă punctiformtabla foarte încălzită a rezervoarelor, deoarece este posibil să se producă tensiuni,motiv pentru care se recomandă jetul dispersat; la nevoie se vor proteja armăturilerezervoarelor neincendiate (supape de respiraţie, guri de luat probe etc.), cu jeturi deapă pulverizată sau cu pături umede şi de azbest etc.;

Organizarea stingerii incendiului pe sectoare cu misiuni de răcire arezervoarelor, protejarea rezervoarelor supuse acţiunii radiaţiei de căldură, pregătireaşi executarea atacului; Stabilirea celor mai adecvate procedee şi substanţe de stingere, în raport de forţele la

dispoziţie, căile de atac ale incendiului, natura produselor care ard şi mijloacele deprotecţie a personalului; Incendiile de benzină se sting cu spumă grea, de ţiţei cu spumă grea şi spumă medie,iar cele de motorină cu spumă sau apă pulverizată. Se poate folosi şi apa uşoară de tiplight water.



CERINŢA ESENŢIALĂ "SECURITATE LA INCENDIU"

Construcţiile, instalaţiile şi amenajările trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât, pe toată durata de viaţă a acestora, în cazul iniţierii unui incendiu, să se asigure:

a) estimarea stabilităţii elementelor portante pentru o perioadă determinată detimp;

b) limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interiorul construcţiei; c) limitarea propagării incendiului la vecinătăţi; d) posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în condiţii de siguranţă sau de a fi

salvaţi prin alte mijloace; e) securitatea forţelor de intervenţie. Cerinţa esenţială "securitate la incendiu" trebuie asigurată prin măsuri şi reguli

specifice privind amplasarea, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor,instalaţiilor şi amenajărilor, precum şi privind performanţele şi nivelurile deperformanţă în condiţii de incendiu ale structurilor de construcţii, produselor pentru

construcţii, instalaţiilor aferente construcţiilor şi ale instalaţiilor de protecţie laincendiu."Securi tatea la incendiu" are ca obiect iv reducerea riscului de incendiu pr in:

a) asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor în fazele de proiectare şiexecutare a construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor şi menţinerea lor la parametrii

proiectaţi în exploatarea acestora, în conformitate cu prevederile reglementărilorspecifice;

b) echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor cu mijloacetehnice de apărare împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile

reglementărilor specifice; c) organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor; d) asigurarea intervenţiei pompierilor în cazul producerii unor incendii la construcţii,

instalaţii şi amenajări, precum şi a altor forţe de salvare a persoanelor şi bunurilor. Riscul de incendiu se defineşte prin produsul dintre probabilitatea iniţierii unui

incendiu într-o situaţie tehnică dată şi importanţa estimată a pagubelor produse deincendiu.

Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu se fac prin metode şiproceduri specifice, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru

Situaţii de Urgenţă, aprobată prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. Riscul de incendiu se stabileşte şi se precizează prin niveluri de risc, pe zone,

încăperi, compartimente, clădiri şi instalaţii. Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu

existent, de destinaţia, de alcătuirea şi de rezistenţa la foc a elementelor deconstrucţii.

Nivelurile riscului de incendiu se stabilesc prin reglementări tehnice specifice.Depăşirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementările tehnice

specifice, este interzisă. Satisfacerea cerinţei esenţiale "securitate la incendiu" pe întreaga durată de

viaţă a construcţiei instalaţiei şi a amenajării se asigură conform prevederilor



b) asigurarea unor compartimente de incendiu, în cadrul construcţiilor, în limitenormate, şi a măsurilor de limitare a propagării incendiului în cadrulconstrucţiilor/compartimentelor de incendiu;

c) asigurarea stabilităţii construcţiilor/compartimentelor de incendiu pentru o perioadă de timp normată;

d) menţinerea performanţelor de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc ale produselor

pentru construcţii pe timpul utilizării acestora; e) detectarea incendiilor în faza iniţială prin sisteme şi instalaţii automate de

detectare, semnalizare şi alarmare; f) stingerea incendiilor cu sisteme ori instalaţii adecvate şi eficiente.

Principalele performanţe de comportare la foc ale produselor pentru construcţiise referă la reacţia la foc şi la rezistenţa la foc.

Încadrarea produselor pentru construcţii în clase de performanţă privindcomportarea la foc se realizează pe baza criteriilor de performanţă aferente claselor, a

valorilor criteriilor corespunzătoare fiecărei clase, precum şi a metodelor dedeterminare a acestora, în condiţiile de utilizare finală, potrivit Regulamentului privindclasificarea şi încadrarea produselor de construcţii pe baza performanţelor decomportare la foc, aprobat prin Ordinul comun al ministrului transporturilor,construcţiilor şi turismului şi al ministrului de stat, ministrul administraţiei şi internelornr. 1.822/394/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 27ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Nivelurile performanţelor de comportare la foc a produselor pentru diferitecategorii de construcţii, instalaţii şi amenajări se stabilesc potrivit reglementărilor

tehnice specifice.Evaluarea rezistenţei la foc a structurilor se poate face prin utilizarea unor

metode bazate pe încercări care utilizează scenarii de referinţă conform standardeloreuropene sau pe bază de calcul, pe baza elementelor precizate în eurocodurilereferitoare la calculul comportării la foc a diferitelor tipuri de structuri.

Acoperişurile/învelitorile de acoperiş se încadrează în clase de performanţă lafoc exterior, pe baza metodelor de încercare specifice din reglementările tehnice,potrivit prevederilor Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselorpentru construcţii pe baza comportării la foc, elaborat de Inspectoratul General pentruSituaţii de Urgenţă şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Reglementările tehnice specifice nu trebuie să creeze bariere pentru utilizareaproduselor pentru construcţii care sunt conforme cu specificaţiile tehnice relevante.

Pentru categoriile de construcţii stabilite prin lege, condiţiile ce trebuieasigurate conform reglementărilor tehnice specifice, precum şi acţiunile ce trebuie

întreprinse în caz de incendiu sunt stabilite printr-un scenariu de securitate la

incendiu , conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii deUrgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Pot fi elaborate scenarii de securitate la incendiu şi pentru alte categorii deconstrucţii, la solicitarea proprietarului sau a beneficiarului. Activitatea de expertizare tehnică de securitate la incendiu se efectuează de



situaţiile prevăzute mai jos: a) pentru rezolvarea litigiilor privind calitatea tehnică a unor proiecte sau a

execuţiei unor lucrări de construcţii; b) la construcţiile existente, în cazul dezastrelor sau al accidentelor datorate

fenomenelor naturale, acţiunilor umane, activităţilor tehnologice sau în vedereadeterminării, în orice stadiu, a stării tehnice a construcţiei pentru evaluarea capacităţii

acesteia de satisfacere a cerinţei ”securitate la incendiu”. Pentru proiecte şi construcţii în curs de execuţie, prin expertizele tehnice de

securitate la incendiu se asigură respectarea integrală a măsurilor de securitate laincendiu stabilite în reglementările tehnice în vigoare.

Pentru construcţiile existente, expertizele tehnice de securitate la incendiu,efectuate în situaţiile în care, justificat tehnic, nu pot fi respectate prevederilereglementărilor tehnice, stabilesc, în funcţie de riscurile de incendiu actualizate,măsuri alternative care să asigure nivelurile de performanţă pentru securitatea laincendiu stabilite prin reglementări tehnice specifice.

AUTORIZAREA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Extras din Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 ***Republicată privind autorizarea executării lucrărilor de construcţiiPUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 933 din 13 octombrie 2004

Art. 1 (1) Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza uneiautorizaţii de construire sau de desfiinţare. Autorizaţia de construire sau de desfiinţare seemite la solicitarea deţinătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren şi/sau

construcţii - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desfiinţare, în condiţiileprezentei legi.(2) Construcţiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor

tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectareaautorizaţiei de construire, emisă în condiţiile prezentei legi, şi a reglementărilor privindproiectarea şi executarea construcţiilor.

Art. 2 (1) AUTORIZAŢIA DE CONSTRUIRE constituie actul de autoritate aladministraţiei publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege,referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor.

(2)

Autorizaţia de construire se emite în temeiul şi cu respectarea prevederilordocumentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.

(3) Autorizaţiile de construire pentru reţele magistrale, căi de comunicaţie, amenajăripentru îmbunătăţiri funciare, reţele de telecomunicaţii ori alte lucrări de infrastructură, carese execută în extravilanul localităţilor, se emit cu respectarea planurilor de amenajare ateritoriului, avizate şi aprobate potrivit legii.

(4) Prin exceptare de la prevederile alin. (2) se pot emite autorizaţii de construire şi fărădocumentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru:

a) lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare şi de conservare aclădirilor de orice fel, cu condiţia menţinerii aceleiaşi funcţiuni, a suprafeţei construite la solşi a volumetriei acestora;



c) lucrări de reparare privind împrejurimi, mobilier urban, amenajări de spaţii verzi,parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi celelalte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;

d) lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor - foraje şi excavări -, necesare învederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere, balastierelor, sondelor degaze şi petrol, precum şi altor exploatări;

e) organizarea de tabere de corturi.

Art. 3 Autorizaţia de construire se eliberează pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de

destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferenteacestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 11;

b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare,restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmeazăsă fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonelelor de protecţie, stabilite potrivit legii;

c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi

reabilitare privind căi de comunicaţie, inclusiv lucrări de artă, reţele şi dotări tehnico-edilitare, lucrări hidrotehnice, amenajări de albii, lucrări de îmbunătăţiri funciare, lucrări deinstalaţii de infrastructură, noi capacităţi de producere, transport, distribuţie a energieielectrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi retehnologizare a celor existente;

d) împrejmuiri şi mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri, pieţe şi alte lucrări deamenajare a spaţiilor publice;

e) lucrări de foraje şi excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice,prospecţiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze şi petrol,precum şi alte exploatări de suprafaţă sau subterane;

f)

lucrări, amenajări şi construcţii cu caracter provizoriu necesare în vederea organizăriiexecuţiei lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea;

g) organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de rulote; h) lucrări de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de

expunere situate pe căile şi spaţiile publice, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame,precum şi anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole situate în extravilan;

i) cimitire - noi şi extinderi. Art. 4 Autorizaţiile de construire se emit de preşedinţii consiliilor judeţene, de primarulgeneral al municipiului Bucureşti sau de primari, după cum urmează:

a) de preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor, pentru: 1. investiţiile care se aprobă de Guvern; 2. investiţiile care se realizează în extravilanul comunelor, inclusiv anexele gospodăreşti

ale exploataţiilor agricole mai mari de 50 mp;3. investiţiile care se amplasează pe terenuri care depăşesc limita unei unităţi

administrativ-teritoriale;4. lucrări la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de

protecţie, aflate în teritoriul administrativ al judeţului, cu avizul prealabil al Ministerului

Culturii şi Cultelor; b) de primarii municipiilor sau oraşelor, pentru construcţiile şi lucrările de orice fel dini t il l i t il l t ţi l ă t l lit )



teritorială a unui sector şi cele care se realizează în extravilan; 2. lucrări la construcţii reprezentând monumente istorice, cu avizul prealabil al

Ministerului Culturii şi Cultelor; 3. lucrări de modernizări, reabilitări, extinderi de reţele edilitare municipale, de transport

şi de distribuţie, pentru: apă/canal, gaze, electrice, termoficare, comunicaţii - inclusiv fibrăoptică, precum şi lucrări de modernizări şi/sau reabilitări de străzi;

d)

de primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru toate categoriile de construcţii şiamenajări urbanistice din cadrul sectoarelor, cu excepţia celor prevăzute la lit. a) pct. 1 şi 2şi la lit. c);

e) de primarii comunelor, pentru locuinţe individuale şi anexele gospodăreşti aleacestora, precum şi cu avizul structurilor de specialitate din cadrul consiliilor judeţene,pentru celelalte construcţii şi lucrări executate în intravilanul localităţilor, cu excepţia celorprevăzute la lit. a).

Art. 5 (1) În vederea simplificării procedurii de autorizare, emitentul autorizaţiei are obligaţia să organizeze structuri de specialitate, în vederea emiterii acordului unic, respectiv

a obţinerii, în numele solicitantului, a avizelor legale necesare autorizării, pentru: a) racordarea la reţelele de utilităţi, în condiţiile impuse de caracteristicile şi de

amplasamentul reţelelor de transport energetic sau tehnologic din zona de amplasament;b) racordarea la reţeaua căilor de comunicaţii; c) prevenirea şi stingerea incendiilor, apărarea civilă, protecţia mediului şi a sănătăţii

populaţiei. (2) Pentru asigurarea funcţionării structurilor de specialitate, consiliile judeţene şi locale

pot stabili taxe pe tipuri de lucrări, în raport cu numărul de avize necesare, în condiţiile legii.

Art. 6 (1) Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi aleregulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz,avizate şi aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul

juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării şistabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificulamplasamentului, precum şi lista cuprinzând avizele şi acordurile legale, necesare în vedereaautorizării.

(2) Certificatul de urbanism se emite de autorităţile prevăzute la art. 4, abilitate să

autorizeze lucrările de construcţii, şi se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 dezile de la data înregistrării cererii, menţionându-se în mod obligatoriu scopul emiteriiacestuia.

(3) Certificatul de urbanism se semnează de către preşedintele consiliului judeţean sau deprimar, după caz, de secretar şi de arhitectul-şef sau de către persoana cu responsabilitate

în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţiiadministraţiei publice emitente, responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor,potrivit atribuţiilor stabilite conform legii.

(4) În vederea eliberării certificatului de urbanism solicitantul - orice persoană fizică sau

juridică interesată - se va adresa autorităţilor prevăzute la art. 4 cu o cerere care va cuprindeatât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism,



a adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza "Studiu de fezabilitate" şipentru cereri în justiţie şi operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară atunci cândoperaţiunile respective au ca obiect împărţeli ori comasări de parcele solicitate în scopulrealizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privirela un imobil. Operaţiunile juridice menţionate se efectuează numai în baza certificatului deurbanism, iar nerespectarea acestor prevederi se sancţionează cu nulitatea actului.

Art. 7 (1) Autorizaţia de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza documentaţiei depuse la autorităţile prevăzute la art. 4, care vacuprinde:

a) certificatul de urbanism;b) dovada titlului asupra terenului şi/sau construcţiilor; c) proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii;d) avizele şi acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism; e) dovada privind achitarea taxelor legale.(2) Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii este extras din

proiectul tehnic şi se elaborează în conformitate cu conţinutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, în concordanţă cu cerinţele certificatului de urbanism, cu conţinutul avizelor şi al acordurilorcerute prin acesta, şi se întocmeşte, se semnează şi se verifică, potrivit legii.

(3) În situaţia depunerii unei documentaţii tehnice incomplete, aceasta se restituiesolicitantului în termen de 5 zile de la data înregistrării, cu menţionarea în scris aelementelor necesare în vederea completării acesteia.

(4) Executarea lucrărilor de construcţii se poate face numai pe baza proiectului tehnic şi adetaliilor de execuţie.

(5) Autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire stabileşte o perioadă de valabilitatede cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care solicitantul este obligat să înceapălucrările. În această situaţie, valabilitatea autorizaţiei se extinde pe toată durata de execuţiea lucrărilor prevăzute prin autorizaţie, în conformitate cu proiectul tehnic.

(6) Neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce lapierderea valabilităţii autorizaţiei, fiind necesară emiterea unei noi autorizaţii de construire.

În situaţia în care caracteristicile nu se schimbă faţă de autorizaţia iniţială, se va putea emiteo nouă autorizaţie de construire, fără a fi necesar un nou certificat de urbanism.

(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), în cazul justificat în care lucrările de construcţii

nu pot fi începute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, investitorul poatesolicita autorităţii emitente prelungirea valabilităţii autorizaţiei cu cel puţin 15 zile înainteaexpirării acesteia. Prelungirea valabilităţii autorizaţiei se poate acorda o singură dată şipentru o perioadă nu mai mare de 12 luni.

(8) Investitorul are obligaţia să înştiinţeze autoritatea emitentă a autorizaţiei deconstruire, precum şi inspectoratul teritorial în construcţii asupra datei la care vor începelucrările autorizate. În caz contrar, dacă constatarea faptei de începere a lucrărilor fără

înştiinţare s-a făcut în termenul de valabilitate a autorizaţiei, data începerii lucrărilor seconsideră ca fiind ziua următoare datei de emitere a autorizaţiei.

(9)

O dată cu depunerea cererii de emitere a autorizaţiei de construire solicitantul areobligaţia să prezinte o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că imobilul -



(10) Prin excepţie de la prevederile alin. (9), lucrările de consolidare la clădirilemultietajate încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic şi careprezintă pericol public se autorizează în regim de urgenţă, în condiţiile prevăzute la alin.(16), chiar în situaţia existenţei unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.

(11) În condiţiile prezentei legi nu se emit autorizaţii provizorii. (12) Autorizaţiile de construire/desfiinţare se emit numai pe baza unei documentaţii

complete, în conformitate cu conţinutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, cu excepţia situaţiilorprevăzute la alin. (16).

(13) Autorizaţia de construire se semnează de preşedintele consiliului judeţean sau deprimar, după caz, de secretar şi de arhitectul-şef sau de persoana cu responsabilitate îndomeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţiiadministraţiei publice emitente, responsabilitatea emiterii autorizaţiilor revenindsemnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii.

(14) Valabilitatea autorizaţiei se menţine în cazul schimbării investitorului, înainteafinalizării lucrărilor, cu condiţia respectării prevederilor acesteia şi a transcrierii actelor care

conferă dreptul de construire. (15) În situaţia în care în timpul execuţiei lucrărilor, şi numai în perioada de valabilitate a

autorizaţiei de construire, survin modificări de temă privind construcţia autorizată, careconduc la necesitatea modificării acesteia, titularul are obligaţia de a solicita o nouăautorizaţie, potrivit legii. Pentru obţinerea noii autorizaţii de construire solicitantul vadepune o documentaţie, elaborată cu condiţia încadrării noilor propuneri în prevederiledocumentaţiilor de urbanism aprobate şi numai în limitele avizelor şi acordurilor obţinutepentru autorizaţia iniţială. Nu este necesară emiterea unui nou certificat de urbanism.

(16) Autorizaţia de construire pentru lucrările de intervenţie de primă necesitate în cazuri

de avarii, accidente tehnice, calamităţi ori alte evenimente cu caracter excepţional, inclusivla construcţiile prevăzute la art. 3 lit. b), se emite imediat de către autoritatea administraţieipublice abilitată, conform legii, urmând ca documentaţia legală necesară să fie definitivatăpe parcursul sau la încheierea executării lucrărilor, cu respectarea avizelor legale.

(17) Primăriile pot dezafecta construcţiile, proprietate a unităţii administrativ- teritoriale,aflate în stare avansată de degradare şi care pun în pericol siguranţa publică, cu excepţiaconstrucţiilor monument istoric, pe bază de autorizaţie de desfiinţare emisă în condiţiilealin. (16), cu obligaţia de a se întocmi documentaţii specifice în conformitate cu prevederilecuprinse în anexa nr. 1.

(18) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire se calculează potrivit legii. (19) Taxa pentru prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire se calculează la 30%

din valoarea iniţială a taxei de autorizare. (20) Instituţiile abilitate prin lege să emită avize şi acorduri în vederea autorizării lucrărilor

de construcţii, altele decât cele prevăzute la art. 5 alin. (1), au obligaţia emiterii acestora întermen de maximum 15 zile de la data înregistrării cererii/documentaţiei, după caz, directstructurilor organizate de consiliile judeţene şi locale sau, după caz, solicitantului. Art. 8 (1) Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, parţială sau totală, a

construcţiilor şi instalaţiilor aferente construcţiilor, a instalaţiilor şi utilajelor tehnologice,inclusiv elementele de construcţii de susţinere a acestora, închiderea de cariere şi exploatărid f ţă i bt i i ă jă i f i b t i ţi i



conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora,potrivit legii, cu excepţiile prevăzute la art. 11. Art. 9 (1) Proiectele pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi proiectele tehnice, pe baza cărora se întocmesc acestea, se elaborează de colective tehnicede specialitate, se însuşesc şi se semnează de cadre tehnice cu pregătire superioară numaidin domeniul arhitecturii, construcţiilor şi instalaţiilor pentru construcţii, astfel:

a)

de arhitect cu diplomă recunoscută de statul român, pentru proiectarea părţii dearhitectură pentru obiective de investiţii cuprinse la toate categoriile de importanţă aconstrucţiilor supraterane şi a celor subterane;

b) de ingineri constructori şi de instalaţii, cu diplomă recunoscută de statul român, pentrupărţile de inginerie în domeniile specifice, pentru obiective de investiţii cuprinse la toatecategoriile de importanţă a construcţiilor supraterane şi subterane, precum şi la instalaţiileaferente acestora;

c) de conductor arhitect, urbanist şi/sau de subinginer de construcţii, cu diplomărecunoscută de statul român, pentru clădiri de importanţă redusă şi aflate în afara zonelor

protejate, stabilite conform legii.(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi pentru documentaţia de execuţie. (3) Semnarea documentaţiilor de către persoanele prevăzute la alin. (1) angajează

răspunderea acestora în condiţiile legii. Art. 10 Pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii în zonele asupra cărora s-ainstituit, potrivit legii, un anumit regim de protecţie prevăzut în planurile de amenajare ateritoriului şi în documentaţiile de urbanism aprobate, se va proceda după cum urmează:

a) în ansamblurile de arhitectură, în rezervaţiile de arhitectură şi de urbanism, în cazulsiturilor arheologice, al parcurilor şi grădinilor monument istoric, cuprinse în listele aprobate

potrivit legii, precum şi în cazul lucrărilor de orice natură în zonele de protecţie amonumentelor, solicitantul va obţine avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi alMinisterului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, potrivit competenţelor specifice;

b) în cazul lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor monumente istorice, pe lângăavizul Ministerului Culturii şi Cultelor se vor obţine avizele specifice cerinţelor de calitate aconstrucţiilor, potrivit prevederilor legale;

c) în zonele naturale protejate, stabilite potrivit legii, în zonele de siguranţă şi protecţieale amenajărilor hidrotehnice de interes public, precum şi în alte arii protejate solicitantul vaobţine avizul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor şi al Ministerului Agriculturii,Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;

d) în zonele de siguranţă şi de protecţie a infrastructurilor de transport de interes public,precum şi în zonele aferente construirii căilor de comunicaţie, stabilite prin documentaţiilede amenajare a teritoriului şi/sau de urbanism, se va obţine şi autorizaţia MinisteruluiTransporturilor, Construcţiilor şi Turismului, conform prevederilor legale;

e) în zonele unde s-a instituit alt tip de restricţie solicitantul va obţine avizul organismelorcompetente.Art. 11 (1) Se pot executa fără autorizaţie de construire următoarele lucrări care nu

modifică structura de rezistenţă, caracteristicile iniţiale ale construcţiilor sau aspectuarhitectural al acestora:) ţii l î j i i i i î lit i t t i â d hi bă



dimensiunile golurilor şi tâmplăriei; c) reparaţii şi înlocuiri de sobe de încălzit; d) zugrăveli şi vopsitorii interioare; e) zugrăveli şi vopsitorii exterioare, dacă nu se modifică elementele de faţadă şi culorile

clădirilor; f) reparaţii la instalaţiile interioare, la branşamentele şi racordurile exterioare, de orice

fel, aferente construcţiilor, în limitele proprietăţii, montarea sistemelor locale de încălzire şide preparare a apei calde menajere cu cazane omologate, precum şi montarea aparatelorindividuale de climatizare şi/sau de contorizare a consumurilor de utilităţi;

g) reparaţii şi înlocuiri la pardoseli; h) reparaţii şi înlocuiri la finisaje interioare şi exterioare - tencuieli, placaje, altele

asemenea -, la trotuare, la ziduri de sprijin şi la scări de acces, fără modificarea calităţii şi aaspectului elementelor constructive;

i) lucrări de întreţinere la căile de comunicaţie şi la instalaţiile aferente; j) lucrări de investigare, cercetare, expertizare, conservare şi restaurare a

componentelor artistice ale construcţiilor prevăzute la art. 3 lit. b), cu avizul MinisteruluiCulturii şi Cultelor şi al autorităţii administraţiei publice judeţene sau locale, după caz;

k) lucrări de foraje şi sondaje geotehnice pentru construcţii de importanţă normală sauredusă, situate în afara zonelor de protecţie instituite pentru zăcăminte acvifere;

l) lucrări de construcţii funerare subterane şi supraterane, cu avizul administraţieicimitirului.

(2) Se pot executa fără autorizaţie de construire şi lucrări pentru amplasarea de tonete,pupitre acoperite sau închise, destinate difuzării şi comercializării presei, cărţilor şi florilor,care sunt amplasate direct pe sol, fără fundaţii şi platforme, precum şi fără racorduri şi/sau

branşamente la utilităţi urbane, cu excepţia energiei electrice.(3) Dacă lucrările prevăzute la alin. (1), cu excepţia celor prevăzute la lit. e) şi j), se

execută la construcţiile menţionate la art. 3 lit. b), este obligatorie emiterea autorizaţiei deconstruire.Art. 12 (1) Autorizaţiile de construire sau de desfiinţare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanţele de contencios administrativ, potrivitlegii. Anularea autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare poate fi cerută, în condiţiilelegii, şi de către prefect, inclusiv la sesizarea expresă a organelor de control aleInspectoratului de Stat în Construcţii.

(2) Prin introducerea acţiunii autorizaţia de construire sau de desfiinţare se suspendă dedrept şi, pe cale de consecinţă, instanţa va dispune oprirea lucrărilor până la soluţionarea înfond a cauzei.



CATEGORIILE DE CONSTRUCŢII SI AMENAJĂRI CARE SE SUPUN AVIZĂRII SI/SAU AUTORIZĂRII PRIVIND SECURITATEA LA INCENDIU

HOTĂRÂRE Nr. 1739 din 6 decembrie 2006 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării

şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 995 din 13 decembrie 2006

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 30 alin. (4) din Legeanr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, Guvernul României adoptă prezentahotărâre. Art. 1

Se aprobă următoarele categorii de construcţii şi amenajări care se supun avizăriişi/sau autorizării privind securitatea la incendiu:

a) clădiri civile definite conform reglementărilor tehnice specifice domeniului

securităţii la incendiu ca "înalte" sau "foarte înalte", indiferent de aria construită ori dedestinaţie;

b) încăperi sau grupuri de încăperi, definite conform reglementărilor tehnice specificedomeniului securităţii la incendiu ca "săli aglomerate", amplasate în clădiri independentesau în clădiri cu funcţiuni mixte, indiferent de aria construită, regimul de înălţime oridestinaţie;

c) clădiri civile din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită, încadrateconform legii, indiferent de aria construită, regimul de înălţime sau destinaţie;

d) clădiri din categoria monumentelor istorice la care se efectuează modernizări sau

schimbări de destinaţie; e) clădiri sau spaţii amenajate în clădiri cu funcţiuni mixte, având destinaţia de

comerţ, producţie sau depozitare, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp; f) spaţii amenajate în clădiri de locuit colective, având destinaţia de comerţ,

producţie sau depozitare, indiferent de aria desfăşurată; g) clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de alimentaţie publică, cu

aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp; h) construcţii civile subterane sau spaţii publice amenajate la subsolul, demisolul,

podul ori pe acoperişul tip terasă al clădirilor civile, indiferent de destinaţie, ariaconstruită/desfăşurată sau de numărul de persoane;

i) construcţii pentru structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare de tipul:hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, hosteluri, minihoteluri, vile, bungalouri, cabaneturistice, de vânătoare, de pescuit, sate de vacanţă, campinguri, popasuri turistice,pensiuni turistice urbane şi rurale, pensiuni agroturistice, locuinţe turistice, inclusiv unităţile de alimentaţie din incinta acestora, indiferent de numărul delocuri;

j) clădiri pentru sedii ale autorităţilor publice, indiferent de aria construită;

k)

clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de birouri, financiar-bancară, de asigurări şi burse, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp; l) clădiri sau spaţii amenajate în clădiri având destinaţia de îngrijire a sănătăţii



m) clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia pentru învăţământ,supravegherea, îngrijirea sau cazarea/adăpostirea copiilor preşcolari, elevi, studenţi,bătrâni, persoane cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost, indiferent de aria construită;

n) clădiri sau spaţii, având destinaţia de gară, autogară, aerogară şi staţie de metrou,indiferent de aria desfăşurată;

o) construcţii pentru lăcaşuri de cult şi spaţii de cazare aferente, accesibile publicului

sau destinate vieţii monahale, indiferent de aria desfăşurată sau de numărul depersoane, cu excepţia caselor parohiale;

p) clădiri şi amenajări sportive, cu capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri pescaune în interior ori mai mare sau egală cu 2.500 de locuri pe scaune în aer liber;

r) construcţii pentru amenajări temporare pentru spectacole sau întruniri, cucapacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri ori având destinaţia comercială, cusuprafaţa mai mare sau egală cu 2.500 mp;

s) construcţii pentru depozitare şi sisteme de alimentare a consumatorilor cu gazepetroliere lichefiate, stocate în rezervoare/recipiente fixe sau grupuri de rezervoare/

recipiente fixe, precum şi puncte de livrare către populaţie a buteliilor cu gaze petrolierelichefiate, indiferent de capacitatea de stocare/depozitare;

ş) staţii publice de distribuţie a carburanţilor pentru autovehicule, cu capacitatea destocare mai mare sau egală cu 50 mc pentru lichide petroliere, mai mare sau egală cu 3mc echivalent apă pentru gaze petroliere lichefiate, precum şi staţiile transportabile dedistribuţie a carburanţilor la autovehicule, cu capacitatea de stocare/depozitare maimare sau egală cu 30 mc;

t) clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, destinate parcării publice şi/sau întreţinerii şireparării a peste 20 de autovehicule;

ţ) sisteme, lucrări şi reţele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor înlocalităţi, platforme şi parcuri industriale;

u) construcţii, ferme şi amenajări agrozootehnice cu aria construită mai mare sauegală cu 600 mp. Art. 2

(1) Pentru categoriile de construcţii şi amenajări prevăzute la art. 1 proiectanţii suntobligaţi să elaboreze scenariul de securitate la incendiu, potrivit metodologiei deelaborare a scenariilor de securitate la incendiu.

(2) Metodologia prevăzută la alin. (1) se elaborează de către Inspectoratul Generalpentru Situaţii de Urgenţă, se aprobă de ministrul administraţiei şi internelor şi sepublică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 3

La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr.448/2002 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supunavizării/autorizării de prevenire şi stingere a incendiilor, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 346 din 24 mai 2002.

PRIM-MINISTRU CĂLINPOPESCU-TĂRICEANU



ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND EMITEREA DE CĂTRE SERVICIILE PROFESIONISTE PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

A AVIZULUI / AUTORIZAŢIEI PE LINIA SECURITĂŢII LA INCENDIU

ORDIN Nr. 1435 din 18 septembrie 2006 pentru aprobareaNormelor metodologice de avizare şi autorizare

privind securitatea la incendiu

CAPITOLUL 1Dispoziţii generale

Art. 1(1) Avizele de securitate la incendiu sunt actele emise, în baza legii, de către

inspectoratele judeţene şi al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare inspectorate, direct ori prin comisiile de acorduri unice, denumite încontinuare C.A.U., din cadrul consiliilor judeţene, municipale şi ale sectoarelor

municipiului Bucureşti, orăşeneşti şi comunale, după verificarea de conformitate cuprevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotrivaincendiilor, adoptate în documentaţiile tehnice ale lucrărilor de construcţii, pentru

îndeplinirea cerinţei esenţiale "securitate la incendiu". (2) Avizele de protecţie civilă sunt actele emise, în baza legii, de către inspectorate,

prin C.A.U., după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice învigoare a măsurilor adoptate în documentaţiile tehnice ale lucrărilor de construcţiipentru realizarea adăposturilor de protecţie civilă. Art. 2

(1)

Autorizaţiile de securitate la incendiu sunt actele emise, în baza legii, de cătreinspectorate, prin care se certifică, în urma verificării documentelor şi în teren, realizareamăsurilor de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în documentaţiile tehnice deexecuţie a lucrărilor de construcţii, pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale "securitate laincendiu".

(2) Autorizaţiile de protecţie civilă sunt actele emise, în baza legii, de cătreinspectorate, prin care se certifică, în urma verificării documentelor şi în teren, realizareaadăposturilor de protecţie civilă, conform reglementărilor specifice.Art. 3

(1)

Avizele de securitate la incendiu se emit în următoarele situaţii: a) când sunt solicitate prin certificatele de urbanism în vederea emiterii acordului

unic, în C.A.U., pentru categoriile de construcţii şi amenajări aprobate, potrivit legii, prinhotărâre a Guvernului;

b) pentru lucrările de schimbare a destinaţiei şi/sau de modernizare la construcţii şiamenajări existente, care nu necesită autorizaţii de construire, atunci când, în urmaexecutării lucrărilor, construcţiile şi amenajările respective se încadrează în categoriileaprobate, potrivit legii, prin hotărârea Guvernului prevăzută la lit. a), pentru care estenecesară avizarea privind securitatea la incendiu;

c) pentru amplasarea construcţiilor în interiorul parcelelor şi asigurarea posibilităţilorde acces la drumurile publice în conformitate cu prevederile Regulamentului general şi



(2) Avizele de protecţie civilă se emit când sunt solicitate prin certificatele deurbanism în vederea emiterii acordului unic, în C.A.U., pentru categoriile de construcţii şiamenajări aprobate, potrivit legii, prin hotărâre a Guvernului.

Art. 4Avizele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) se solicită şi se emit pe fişe tehnice

specifice, conform procedurii stabilite prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, aprobate prin Ordinulministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.430/2005, publicat înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 şi 825 bis din 13 septembrie 2005. Art. 5

(1) Avizele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi c), precum şi autorizaţiile de securitatela incendiu şi de protecţie civilă se solicită în scris de către persoanele fizice sau juridicedirect inspectoratelor în a căror zonă de competenţă urmează să fie realizate ori suntamplasate construcţiile sau amenajările respective.

(2)

Modelele de cereri sunt prezentate în anexa nr. 1, pentru avizele prevăzute la art.3 alin. (1) lit. a) şi b), în anexa nr. 2, pentru avizele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) , în anexa nr. 3, pentru avizele prevăzute la art. 3 alin. (2), în anexa nr. 4, pentruautorizaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), şi în anexa nr. 5, pentru autorizaţiile prevăzute laart. 2 alin. (2).Art. 6

(1) Cererile, după caz, fişele tehnice, precum şi avizele şi autorizaţiile, însoţite dedocumentele prevăzute la art. 10, 13, 18 şi 21, se înregistrează într-un registru special, înordinea primirii, respectiv emiterii lor, asigurându-se evidenţa şi confidenţialitatea

conţinutului acestora. (2) Dacă documentele prezentate sunt incomplete sau nu conţin toate datele

prevăzute în prezentele norme metodologice, lipsurile constatate se comunicăsolicitantului în cel mult 5 zile lucrătoare după înregistrare.

(3) În situaţia în care documentaţia se restituie solicitantului spre completare pe loc,se vor specifica data, numele şi prenumele acestuia şi semnătura de ridicare, conformmodelului din anexa nr. 6 lit. B.

(4) Restituirea documentaţiei spre completare în termen de cel mult 5 zile lucrătoarese face cu adresă scrisă şi semnată de inspectorul-şef, cu aplicarea ştampileiinspectoratului.

(5) Termenul legal de emitere a avizelor pe fişele tehnice este de maximum 15 zile,termen care curge de la data depunerii documentaţiei complete.

(6) Termenul legal de emitere a avizelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi c) şi aautorizaţiilor prevăzute la art. 2 alin. (1) este de maximum 30 de zile, termen care curgede la data depunerii cererii.Art. 7

(1) Documentele depuse pentru avizare sau autorizare se repartizează pentru

soluţionare specialiştilor desemnaţi din inspecţia de prevenire din cadrul inspectoratului,care, în urma verificării conţinutului acestora şi a condiţiilor din teren - numai pentruemiterea autorizaţiilor întocmesc pentru fiecare situaţie un referat cu concluziile



(2) Referatele se verifică de către şeful serviciului căruia i-a fost repartizată lucrarea,se avizează de către adjunctul inspectorului-şef al inspectoratului şi se aprobă de cătreinspectorul-şef, odată cu emiterea avizului/autorizaţiei.

(3) Avizele şi autorizaţiile emise de inspectorate se semnează de către inspectorul-şefşi se ştampilează cu ştampila unităţii. Art. 8

La emiterea avizelor şi/sau autorizaţiilor de securitate la incendiu şi de protecţie civilăsolicitantul prezintă copii ale documentelor prin care se atestă efectuarea plăţii tarifelorstabilite potrivit ordinului ministrului administraţiei şi internelor pentru aprobareatarifelor la emiterea avizelor şi autorizaţiilor. Art. 9

(1) Nu se emit avize sau autorizaţii de către inspectorate în următoarele situaţii: a) atunci când se constată la verificarea documentelor depuse, precum şi în teren

neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de reglementările tehnice în vigoare şi de prezentelenorme metodologice;

b)

dacă obiectivele respective nu se încadrează în categoriile celor stabilite prin lege,hotărâri ale Guvernului sau acte ale organelor de specialitate ale administraţiei publicecentrale.

(2) Se pot emite avize cu condiţii numai pe fişe tehnice, conform prevederilorNormelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executăriilucrărilor de construcţii, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilorşi turismului nr. 1.430/2005.

(3) Respingerea emiterii avizelor sau autorizaţiilor se comunică în scris solicitanţilor, împreună cu motivele respingerii, în termen de maximum 15 zile de la înregistrarea

documentaţiei complete. (4) Dacă solicitanţii nu se prezintă pentru ridicarea avizelor sau autorizaţiilor, precum

şi a documentaţiilor depuse care au stat la baza emiterii acestora în termen de 6 luni dela data emiterii, documentele respective sunt clasate şi îndosariate potrivitreglementărilor în vigoare.

CAPITOLUL 2Documentaţiile necesare pentru emiterea avizelor şi autorizaţiilor de securitate la

incendiu

Art. 10(1) Avizele de securitate la incendiu solicitate prin certificatele de urbanism în

vederea emiterii acordului unic, în C.A.U., se emit pe baza următoarelor documente: a) cerere-tip - două exemplare; b) certificat de urbanism - un exemplar în copie;c) documentaţia tehnică, cuprinzând piese scrise - memoriu tehnic pe specialităţi şi

scenariu de securitate la incendiu - şi desenate, în care sunt incluse măsurile desecuritate la incendiu - un exemplar;

d)

referatul verificatorului de proiect pentru cerinţa esenţială "securitate la incendiu",conform reglementărilor specifice - două exemplare;



nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismuluinr. 1.430/2005 - trei exemplare;

f) opis cu documentele depuse, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6 lit. A -două exemplare.

(2) Avizele de securitate la incendiu pentru schimbările de destinaţie şi modernizărilela construcţiile şi amenajările existente care, potrivit legii, nu necesită autorizaţii de

construire se emit pe baza următoarelor documente: a) cerere-tip - două exemplare; b) dovada dreptului de proprietate al titularului asupra terenului şi/sau construcţiilor

- un exemplar în copie;c) raportul de expertiză tehnică pentru cerinţa esenţială "securitate la incendiu"

privind schimbarea destinaţiei sau avizul proiectantului iniţial al construcţiei - douăexemplare în original;

d) scenariul de securitate la incendiu - două exemplare, ambele în original; e) planul de situaţie - un exemplar;

f)

documentaţie cuprinzând planuri (relevee la situaţia existentă şi planuri cu situaţiapropusă) ale construcţiei (planuri pentru fiecare nivel, faţade, secţiuni) şi, după caz,scheme ale instalaţiilor utilitare (electrice, gaze combustibile, încălzire, ventilare) şi cu rolde securitate la incendiu (detecţie, semnalizare, stingere) - un exemplar;

g) opis cu documentele depuse - două exemplare. (3) Avizele de securitate la incendiu pentru amplasarea construcţiilor în interiorul

parcelelor şi asigurarea posibilităţilor de acces la drumurile publice (în conformitate cuprevederile Regulamentului general sau regulamentelor locale de urbanism) se emit pebaza următoarelor documente:

a)

cerere-tip - două exemplare; b) dovada dreptului de proprietate al titularului asupra terenului - un exemplar în

copie;c) planul de situaţie - amplasare în zonă - cu precizarea distanţelor faţă de vecinătăţi

şi a căilor de acces la drumurile publice - două exemplare; d) opis cu documentele depuse - două exemplare.

Art. 11(1) La emiterea avizelor prevăzute la art. 10 alin. (1), se restituie solicitantului

documentele depuse, vizate spre neschimbare, emitentul reţinând câte unexemplar din cerere, fişa tehnică, referatul verificatorului de proiect pentru cerinţaesenţială "securitate la incendiu", scenariul de securitate la incendiu, opisul cudocumentele depuse şi referatul întocmit conform art. 7 alin. (1).

(2) La emiterea avizelor prevăzute la art. 10 alin. (2), se restituie solicitantuluidocumentele depuse, vizate spre neschimbare, emitentul reţinând câte unexemplar din cerere, aviz, raportul de expertiză tehnică/avizul proiectantului iniţial,opisul cu documentele depuse şi referatul întocmit conform art. 7 alin. (1).

(3) La emiterea avizelor prevăzute la art. 10 alin. (3), se restituie solicitantului

documentele prezentate, vizate spre neschimbare, emitentul reţinând câte un exemplardin cerere, aviz, plan de situaţie, opisul cu documentele depuse şi referatul întocmitf t 7 li (1)



s-au emis avizele, respectiv până la emiterea autorizaţiei de securitate la incendiu, dupăcare se arhivează potrivit prevederilor legale în vigoare. Art. 12

Avizele de securitate la incendiu emise direct de inspectorate se redactează în douăexemplare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7. Art. 13

(1) Autorizaţiile de securitate la incendiu se emit după recepţia la terminarealucrărilor, la darea în exploatare a construcţiilor sau amenajărilor noi, pe bazaurmătoarelor documente:

a) cerere-tip - două exemplare; b) autorizaţia de construire - un exemplar în copie;c) avizul de securitate la incendiu emis pe fişa tehnică şi documentaţia vizată spre

neschimbare care a stat la baza emiterii avizului - în original;d) piesele scrise şi desenate din documentaţia tehnică, cum sunt: detalii de execuţie,

agremente tehnice sau certificate de conformitate ale produselor pentru construcţii cu

rol de securitate la incendiu, dispoziţii de şantier însuşite de verificatorul de proiect etc., în care să fie incluse măsurile realizate privind îndeplinirea cerinţei esenţiale "securitatela incendiu" - un exemplar;

e) referatul verificatorului de proiect pentru cerinţa esenţială "securitate la incendiu"- construcţii şi instalaţii - două exemplare;

f) procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor - două exemplare; g) opisul cu documentele depuse - două exemplare. (2) Pentru schimbările de destinaţie la construcţii şi amenajări care nu necesită

autorizaţie de construire, autorizaţiile de securitate la incendiu se emit la darea în

exploatare a construcţiilor sau amenajărilor, pe baza următoarelor documente: a) cerere-tip - două exemplare; b) avizul de securitate la incendiu - în original, atunci când acesta a fost emis;c) documentaţia prevăzută la art. 10 alin. (2) lit. c) - f);d) opisul cu documentele depuse - două exemplare.

Art. 14(1) Autorizaţiile de securitate la incendiu emise de inspectorate se redactează în două

exemplare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8. (2) La emiterea autorizaţiilor de securitate la incendiu pentru situaţiile prevăzute la

art. 13 alin. (1), se restituie solicitanţilor documentele prezentate, vizate spreneschimbare, emitentul reţinând câte un exemplar din cerere, opisul cu documenteledepuse, autorizaţia de securitate la incendiu, procesul-verbal de recepţie la terminarealucrărilor, referatul întocmit conform art. 7 alin. (1) şi referatul verificatorului de proiectpentru cerinţa esenţială "securitate la incendiu".

(3) La emiterea autorizaţiei de securitate la incendiu pentru situaţia prevăzută la art.13 alin. (2), se restituie solicitantului documentele prezentate, vizate spre neschimbare,emitentul reţinând câte un exemplar al cererii, autorizaţiei de securitate la incendiu,

raportului de expertiză sau avizului proiectantului iniţial, scenariului de securitate laincendiu şi referatului întocmit conform art. 7 alin. (1). Art. 15 (1) Î it ţiil î i tifi t l d b i li it t i l d



respective se încadrează în categoriile celor aprobate prin hotărâre a Guvernului privindavizarea-autorizarea, autorizaţiile de securitate la incendiu se emit pe baza următoarelordocumente:

a) certificatul de urbanism - un exemplar în copie;b) autorizaţia de construire, dacă a fost emisă, potrivit legii - un exemplar în copie;c) raportul de expertiză tehnică pentru cerinţa esenţială "securitate la incendiu" -

două exemplare în original; d) documentaţia cuprinzând scenariul de securitate la incendiu şi piese desenate,

ştampilate de către expert - două exemplare în original; e) plan de situaţie - un exemplar;f) opis cu documentele depuse - două exemplare. (2) Când solicitanţii nu pot prezenta, din motive obiective justificate, cum sunt:

pierderea, distrugerea, furtul, avizele de securitate la incendiu şi documentaţiile care austat la baza emiterii acestora, autorizaţiile de securitate la incendiu se emit pe bazaurmătoarelor documente, după caz:

a)

autorizaţia de construire şi documentaţia specifică ce a stat la baza emiteriiacesteia, după caz - un exemplar în copie;

b) documentaţie cuprinzând planuri (relevee la situaţia existentă şi planuri cu situaţiapropusă) ale construcţiei (planuri pentru fiecare nivel, faţade, secţiuni) şi, după caz,scheme ale instalaţiilor utilitare (electrice, gaze combustibile, încălzire, ventilare) şi cu rolde securitate la incendiu (detecţie, semnalizare, stingere) - un exemplar;

c) raport de expertiză tehnică pentru cerinţa esenţială "securitate la incendiu" - douăexemplare în original;

d) documentaţia cuprinzând scenariul de securitate la incendiu şi piese desenate,

ştampilate de către expert - două exemplare în original; e) plan de situaţie - un exemplar;f) opis cu documentele depuse - două exemplare.

Art. 16(1) În cazul în care, în urma verificărilor efectuate, se constată că documentaţiile

tehnice nu mai corespund condiţiilor pentru care au fost avizate, avizele se anulează. (2) În cazul în care, în urma verificărilor efectuate, se constată neconformitatea

construcţiilor sau amenajărilor cu condiţiile pentru care au fost autorizate, din diversemotive, cum sunt: schimbare de destinaţie, modificări, completări, reamenajări,modernizări, autorizaţiile de securitate la incendiu devin nule de drept, proprietarulavând obligaţia reluării procesului de avizare şi autorizare, conform prezentelor normemetodologice.

(3) Autorizaţiile de securitate la incendiu emise de inspectorate pot fi anulate deunităţile emitente, dacă pe durata exploatării construcţiilor sau amenajărilor se constatănerespectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în documentaţii, ori

încălcarea gravă a reglementărilor specifice, în ceea ce priveşte: limitarea propagăriiincendiilor la vecinătăţi şi în interiorul compartimentelor de incendiu, protecţia şi

evacuarea sigură a utilizatorilor, siguranţa pompierilor sau a altor forţe care intervin lastingerea incendiilor ori în alte situaţii de risc, inclusiv asigurarea posibilităţilor eficiented li t ă î d i di i d ă i t il



Anularea autorizaţiilor de securitate la incendiu se face de personalul anumedesemnat din cadrul inspectoratelor, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare acontravenţiilor, comunicând despre aceasta altor autorităţi competente.

CAPITOLUL 4Dispoziţii finale

Art. 24Inspectoratele, prin inspecţiile de prevenire, pe timpul execuţiei obiectivului deinvestiţii până la emiterea autorizaţiilor, verifică prin controale periodice, prin sondaj,respectarea executării lucrărilor din documentaţiile avizate privind îndeplinirea cerinţeiesenţiale "securitate la incendiu", respectiv realizarea adăposturilor de protecţie civilă. Art. 25

Avizele emise pe fişe tehnice în cadrul comisiilor de acorduri unice îşi pierdvalabilitatea dacă, în termenul prevăzut în autorizaţia de construire, nu au fost începutelucrările de execuţie precizate în documentaţia tehnică.

Art. 26Posesorii avizelor şi autorizaţiilor au obligaţia de a le păstra în bune condiţii, împreună

cu documentele vizate spre neschimbare prevăzute în prezentele norme metodologice,şi de a le prezenta, la cerere, organelor împuternicite cu exercitarea controlului, potrivitlegii.Art. 27

Inspectoratele trebuie să asigure condiţiile şi măsurile corespunzătoare lucrului cupublicul, necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de primire a cererilorşi de asigurare a reglementărilor tehnice şi standardelor în vigoare necesare verificării

documentaţiilor anexate acestora şi de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de securitate laincendiu şi protecţie civilă. Art. 28

Tarifele aferente activităţilor de emitere a avizelor şi/sau autorizaţiilor de securitate laincendiu şi de protecţie civilă sunt stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şiinternelor, potrivit reglementărilor în vigoare. Art. 29

(1) Ştampilele pentru vizat spre neschimbare a documentaţiilor depuse de solicitanţise vor confecţiona prin grija inspectoratelor.

(2)

Modelul ştampilei cu număr de identificare este prezentat în anexa nr. 10. (3) Numerele de identificare ale ştampilelor se stabilesc de fiecare inspectorat în funcţie

de necesităţi.

Art. 30

Anexele nr. 1 - 10 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

ANEXA 1

la normele metodologice



CEREREpentru emiterea avizului de securitate la incendiu nr

.......... din ............. 200....

Subsemnatul/Subsemnata .................................... , cu domiciliul în judeţul ................., municipiul/oraşul/comuna ...................... , sectorul/satul .......................,

str ........................ nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., codul poştal .................., telefon......... , fax ............ , e-mail ................. , în calitate de ............. la ............................, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor şi ale Hotărârii Guvernului nr .................... , solicit:

1. verificarea măsurilor de securitate la incendiu prevăzute în documentaţia anexată; 2. emiterea avizului de securitate la incendiu pentru .............................., având

destinaţia ...................... , amplasat/amplasată în judeţul ........................................,municipiul/oraşul/comuna ................ , sectorul/satul ........................, str....................... nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., codul poştal ..................., telefon/fax

.............. , e-mail ......................Anexez documentele prevăzute în normele metodologice aprobate prin Ordinul

ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.435/2006, conform opisului. Declar pe propria răspundere că documentele prezentate în copie sunt conforme cu

originalul.

Data .............. Semnătura ......................................



ANEXA 2la normele metodologice

Către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului ............./Municipiului Bucureşti

Domnului inspector-şef

CEREREpentru emiterea avizului de securitate la incendiu nr

.......... din .......... 200...

Subsemnatul/Subsemnata ...................................., cu domiciliul în judeţul ..............., municipiul/oraşul/comuna .......................... , sectorul/satul .............. , str................ nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap .................. , codul poştal ................ , telefon..................... , fax ................. , e-mail ................ , în calitate de .......................... la..................... , în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, cu modificările şi completărileulterioare, solicit emiterea avizului de securitate la incendiu pentruamplasarea în interiorul parcelei ............ şi asigurarea posibilităţilor de acces la drumurile publice pentru ........................ , având destinaţia .................................... ,amplasat/amplasată în judeţul .................................., municipiul/oraşul/comuna ..................... , sectorul/satul .............. , str ................. nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap...., codul poştal.............. , telefon/fax ................. , e-mail .................................

Anexez documentele prevăzute în normele metodologice aprobate prin Ordinul

ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.435/2006, conform opisului. Declar pe propria răspundere că documentele prezentate în copie sunt conforme cuoriginalul.

Data .............. Semnătura ......................................



ANEXA 3


Către

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului ............./Municipiului Bucureşti Domnului inspector-şef

CEREREpentru emiterea avizului de protecţie civilă nr

.......... din ........... 200...

Subsemnatul/Subsemnata ................................... , cu domiciliul în judeţul..............., municipiul/oraşul/comuna .......................... , sectorul/satul .............. , str........................ nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., codul poştal ................. , telefon/fax........... , e-mail .................... , în calitate de .................................... la ......................... ,

în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 481/2004 privind protecţiacivilă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr ...................... din ......................... , solicit emiterea avizului de protecţie civilă pentru ......................, amplasat/amplasată în judeţul .............................................. ,municipiul/oraşul/comuna ............... , sectorul/satul .................. , str ......................nr. ..., codul poştal ............................

Anexez documentele prevăzute în normele metodologice aprobate prin Ordinulministrului administraţiei şi internelor nr. 1.435/2006, conform opisului.

Declar pe propria răspundere că documentele prezentate în copie sunt conforme cuoriginalul.

Data .............. Semnătura .....................................



ANEXA 4


Către


CEREREpentru emiterea autorizaţiei de securitate la incendiu nr

............. din ........ 200...

Subsemnatul/Subsemnata ............. , cu domiciliul în judeţul ................... ,municipiul/oraşul/comuna .............. , sectorul/satul ....................., str.......................nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., codul poştal .......................... , telefon ................ , fax , e-mail ........................................................................................ , în calitate de ...... la , înconformitate cuprevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor şi ale Hotărârii Guvernului nr.................... , solicit:

1. certificarea realizării măsurilor de securitate la incendiu, prevăzute în documentaţiatehnică anexată, pentru construcţia/amenajarea cu destinaţia ....................... , amplasat/amplasată în judeţul ......................................................... ,municipiul/oraşul/comuna .................. , sectorul/satul .................., str.......................nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., codul poştal ................ , telefon/fax ............ , e-mail

2. emiterea autorizaţiei de securitate la incendiu pentru construcţia (instalaţia) specificatăla pct. 1.


Declar pe propria răspundere că documentele prezentate în copie sunt conforme cuoriginalul.

Data .............. Semnătura ......................................



ANEXA 5


Către


CEREREpentru emiterea autorizaţiei de protecţie civilă nr

.......... din ........... 200...

Subsemnatul/Subsemnata ...................................., cu domiciliul în judeţul .................. , municipiul/oraşul/comuna ...................... , sectorul/satul ................... ,str .................... nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., codul poştal ................ , telefon/fax........... , în calitate de ....................... la ................................... , în conformitate cuprevederile art. 20 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr ........ din .......... ,solicit emiterea autorizaţiei de protecţie civilă pentru .............................................. ,amplasat/amplasată în judeţul .................................., municipiul/oraşul/comuna.................. , sectorul/satul ...................... , str ......................... nr. ..., codul poştal


Declar pe propria răspundere că documentele prezentate î n copie sunt conforme cuoriginalul.

Data ............. Semnătura .......................................



Dat a

Dat a

ANEXA 6la normele metodologice

A. Opis cu documentele prezentate pentru eliberarea avizului/autorizaţiei de securitate laincendiu/de protecţie civilă

Nr . Denumi r ea document ul ui Seri a, codul , nr . Nr . de f i l e For matulcrt . de î nregi str are etc.

Semnătura

B. Documentele necesare pentru completarea dosarului de avizare/autorizare

Nr . Denumi r ea document ul ui Dat a Semnătura Dat a Semnătura c r t . comunicării solicitantului redepunerii de primire

Semnătura personalului nominalizat Semnătura solicitantului dei nspect or at . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



ANEXA 7

la normele metodologice ROMÂNIA

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă " ..................................... " al Judeţului

................. /Municipiului Bucureşti

AVIZde securitate la incendiu nr ........... din .......... 200...

Ca urmare a cererii înregistrate la nr ............. din .................... 200..., adresată de ............................... , cu domiciliul/sediul în judeţul .................................................,municipiul/oraşul/comuna ..................... , sectorul/satul ............. , str ................ nr...., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., codul poştal ........................ , telefon .................... , fax

.......................... , e-mail .................................... , în baza prevederilor art. 11 lit. e) din Hotărârea Guvernului nr. 1.492/2004 privindprincipiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste,ale Legii nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr .......... /200..., seavizează din punctul de vedere al securităţii la incendiu ............................................................... , amplasat/amplasată în judeţul ...................... , municipiul/oraşul/comuna .............. , sectorul/satul ................ , str....................... nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., codul poştal ........................ , telefon

...................... , fax .................................Documentele vizate spre neschimbare fac parte integrantă din prezentul aviz de

securitate la incendiu.Avizul este valabil numai însoţit de documentele vizate spre neschimbare care au stat

la baza emiterii acestuia.Deţinătorul*) avizului are obligaţia să solicite autorizaţia de securitate la incendiu

după efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor sau înainte de punerea în funcţiune aconstrucţiilor ori amenajărilor pentru care s-a obţinut prezentul aviz.

Inspector-şef,

(numele şi prenumele, semnătura) L.S. *) Nu se aplică pentru avizele emise potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Normele

metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă,aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.435/2006.



ANEXA 8


ROMÂNIA

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă " .................................. " al Judeţului ............../Municipiului Bucureşti

AUTORIZAŢIE desecuritate la incendiu nr din ........... 200...

Ca urmare a cererii înregistrate la nr .................... din ........ 200...., adresată de ................ , cudomiciliul/sediul în judeţul .................... , municipiul/oraşul/comuna ................... , sectorul/satul................, str......................... nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., codul poştal .................... , telefon

................, fax .................. , e-mail ...................... , în baza prevederilor art. 11 lit. e) din Hotărârea Guvernului nr. 1.492/2004 privind principiile de

organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste, ale Legii nr. 307/2006 privindapărarea împotriva incendiilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr........ /200...., se certifică realizarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor la ......................... , amplasat/amplasată în judeţul .......................... , municipiul/oraşul/comuna .................... , sectorul/satul .................. , str ............ nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., codul poştal ................, telefon ................. , fax ...........................

Prezenta autorizaţie îşi pierde valabilitatea în cazul în care construcţia/amenajarea nu maicorespunde condiţiilor pentru care a fost autorizată.

Documentele vizate spre neschimbare fac parte integrantă din prezenta autorizaţie de prevenire şistingere a incendiilor.Autorizaţia este valabilă numai însoţită de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza

emiterii acesteia.

Inspector-şef,

(numele şi prenumele, semnătura) L.S.



/ \/ \

/ \/ \

ANEXA 9

la normele metodologice ROMÂNIA

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă " ................................... " al Judeţului

................/Municipiului Bucureşti

AUTORIZAŢIE deprotecţie civilă nr din

Ca urmare a cererii înregistrate la nr .................. din ..................... , adresată de

....................................... , cu domiciliul/sediul în judeţul ......................................... ,municipiul/oraşul/comuna ................... , sectorul/satul .............. , str ................. nr...., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., codul poştal ............. , telefon ..................... ,

în baza prevederilor art. 11 lit. e) din Hotărârea Guvernului nr. 1.492/2004 privindprincipiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste,ale Legii nr. 481/2004 privind protecţia civilă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr ............. /...... , se autorizează din punctul de vedere al protecţiei civile .......................... , amplasat/amplasată în

judeţul .......................... , municipiul/oraşul/comuna ..................... , sectorul/satul................, str.............................. nr. ..., codul poştal .......................

Prezenta autorizaţie îşi pierde valabilitatea în cazul în care construcţia/amenajarea numai corespunde condiţiilor pentru care a fost autorizată.

Documentele vizate spre neschimbare fac parte integrantă din prezenta autorizaţie deprevenire şi stingere a incendiilor.

Autorizaţia este valabilă numai însoţită de documentele vizate spre neschimbare careau stat la baza emiterii acesteia.

Inspector-şef,

(numele şi prenumele, semnătura) L.S.



\ I NSPECTORATUL PENTRU /\ SITUAŢII DE URGENŢĂ /

\ AL JUDEŢULUI /\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . /

\ VI ZAT /\ spre /

\ NESCHI MBARE /\ /

\ NR. /\ /\ /\ /\ /\ /

\ I NSPECTORATUL PENTRU /\ SITUAŢII DE URGENŢĂ /

\ AL JUDEŢULUI /\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . /

\ VI ZAT /\ spre /

\ NESCHI MBARE /\ /

\ NR. /\ /\ /\ /\ /\ /

ANEXA 10*)la normele metodologice

*) Anexa nr. 10 este reprodusă în facsimil.



NORME GENERALE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR LA PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA CONSTRUCŢIILOR, INSTALAŢIILOR ŞI AMENAJĂRILOR

(extras din Normele generale de aparare împot riva incendiilor aprobate prin Ordinul

M .A.I. nr.163/ 2007)

CAPITOLUL 3

Norme generale de apărare împotriva incendiilor la proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor

SECŢIUNEA 1 Îndeplinirea cerinţei esenţiale "securitate la incendiu"

ART. 37Construcţiile, instalaţiile şi amenajările trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât,

pe toată durata de viaţă a acestora, în cazul iniţierii unui incendiu, să se asigure: a) estimarea stabilităţii elementelor portante pentru o perioadă determinată de timp; b)

limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interiorul construcţiei; c) limitarea propagării incendiului la vecinătăţi; d) posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în condiţii de siguranţă sau de a fi salvaţi prin

alte mijloace;e) securitatea forţelor de intervenţie. ART. 38Cerinţa esenţială "securitate la incendiu" trebuie asigurată prin măsuri şi reguli specifice

privind amplasarea, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi

amenajărilor, precum şi privind performanţele şi nivelurile de performanţă în condiţii deincendiu ale structurilor de construcţii, produselor pentru construcţii, instalaţiilor aferenteconstrucţiilor şi ale instalaţiilor de protecţie la incendiu.

ART. 39"Securitatea la incendiu" are ca obiectiv reducerea riscului de incendiu prin:a) asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor în fazele de proiectare şi executare a

construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor şi menţinerea lor la parametrii proiectaţi înexploatarea acestora, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;

b) echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor cu mijloace tehnice de

apărare împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;c) organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor; d) asigurarea intervenţiei pompierilor în cazul producerii unor incendii la construcţii,

instalaţii şi amenajări, precum şi a altor forţe de salvare a persoanelor şi bunurilor.

ART. 40(1) Riscul de incendiu se defineşte prin produsul dintre probabilitatea iniţierii unui

incendiu într-o situaţie tehnică dată şi importanţa estimată a pagubelor produse deincendiu.

(2)

Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu se fac prin metode şiproceduri specifice, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru



(4) Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcţie de riscul de incendiuexistent, de destinaţia, de alcătuirea şi de rezistenţa la foc a elementelor de construcţii.

(5) Nivelurile riscului de incendiu se stabilesc prin reglementări tehnice specifice. (6) Depăşirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementările tehnice specifice,

este interzisă. ART. 41

Satisfacerea cerinţei esenţiale "securitate la incendiu" pe întreaga durată de viaţă aconstrucţiei, instalaţiei şi a amenajării se asigură, conform prevederilor reglementărilortehnice specifice, prin măsuri interdependente, privind:

a) conformarea la foc a construcţiilor; b) asigurarea unor compartimente de incendiu, în cadrul construcţiilor, în limite normate,

şi a măsurilor de limitare a propagării incendiului în cadrul construcţiilor/compartimentelorde incendiu;

c) asigurarea stabilităţii construcţiilor/compartimentelor de incendiu pentru o perioadăde timp normată;

d)

menţinerea performanţelor de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc ale produselorpentru construcţii pe timpul utilizării acestora;

e) detectarea incendiilor în faza iniţială prin sisteme şi instalaţii automate de detectare,semnalizare şi alarmare;

f) stingerea incendiilor cu sisteme ori instalaţii adecvate şi eficiente. ART. 42(1) Principalele performanţe de comportare la foc ale produselor pentru construcţii se

referă la reacţia la foc şi la rezistenţa la foc. (2) Încadrarea produselor pentru construcţii în clase de performanţă privind comportarea

la foc se realizează pe baza criteriilor de performanţă aferente claselor, a valorilor criteriilorcorespunzătoare fiecărei clase, precum şi a metodelor de determinare a acestora, încondiţiile de utilizare finală, potrivit Regulamentului privind clasificarea şi încadrareaproduselor de construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin Ordinulcomun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului de stat,ministrul administraţiei şi internelor nr. 1.822/394/2004, publicat în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 90 din 27 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Nivelurile performanţelor de comportare la foc a produselor pentru diferite categoriide construcţii, instalaţii şi amenajări se stabilesc potrivit reglementărilor tehnice specifice.

ART. 43Evaluarea rezistenţei la foc a structurilor se poate face prin utilizarea unor metode bazate

pe încercări care utilizează scenarii de referinţă conform standardelor europene sau pe bazăde calcul, pe baza elementelor precizate în eurocodurile referitoare la calculul comportării lafoc a diferitelor tipuri de structuri.

ART. 44Acoperişurile/învelitorile de acoperiş se încadrează în clase de performanţă la foc

exterior, pe baza metodelor de încercare specifice din reglementările tehnice, potrivit

prevederilor Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţiipe baza comportării la foc, elaborat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şib t i di l i i t l i d i i t ţi i i i t l



pentru construcţii care sunt conforme cu specificaţiile tehnice relevante. ART. 46(1) Pentru categoriile de construcţii stabilite prin lege, condiţiile ce trebuie asigurate

conform reglementărilor tehnice specifice, precum şi acţiunile ce trebuie întreprinse în cazde incendiu sunt stabilite printr-un scenariu de securitate la incendiu, conform metodologieielaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al

ministrului administraţiei şi internelor. (2) Pot fi elaborate scenarii de securitate la incendiu şi pentru alte categorii de

construcţii, la solicitarea proprietarului sau a beneficiarului.ART. 47(1) Activitatea de expertizare tehnică de securitate la incendiu se efectuează de către

experţi tehnici atestaţi în condiţiile legii, atunci când o reglementare sau un organism cuatribuţii de control al statului prevede acest lucru ori când se referă la situaţiile prevăzutemai jos:

a) pentru rezolvarea litigiilor privind calitatea tehnică a unor proiecte sau a execuţiei unor

lucrări de construcţii; b) la construcţiile existente, în cazul dezastrelor sau al accidentelor datorate

fenomenelor naturale, acţiunilor umane, activităţilor tehnologice sau în vedereadeterminării, în orice stadiu, a stării tehnice a construcţiei pentru evaluarea capacităţiiacesteia de satisfacere a cerinţei "securitate la incendiu".

(2) Pentru proiecte şi construcţii în curs de execuţie, prin expertizele tehnice desecuritate la incendiu se asigură respectarea integrală a măsurilor de securitate la incendiustabilite în reglementările tehnice în vigoare.

(3) Pentru construcţiile existente, expertizele tehnice de securitate la incendiu, ef ectuate

în situaţiile în care, justificat tehnic, nu pot fi respectate prevederile reglementărilor tehnice,stabilesc, în funcţie de riscurile de incendiu actualizate, măsuri alternative care să asigurenivelurile de performanţă pentru securitatea la incendiu stabilite prin reglementări tehnicespecifice.

SECŢIUNEA a 2-aStabilitatea la foc a construcţiei

ART. 48

(1)

În cazul producerii unui incendiu, structura portantă principală a unei construcţiitrebuie să-şi menţină stabilitatea la foc, pentru a asigura:

a) securitatea utilizatorilor pentru o perioadă normată de timp, cât se presupune căaceştia rămân în clădire, precum şi securitatea forţelor de intervenţie;

b) evitarea prăbuşirii clădirii; c) îndeplinirea funcţiilor specifice ale produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea

cerinţei esenţiale "securitatea la incendiu", pe perioada de timp normată. (2) Perioada de stabilitate la foc a elementelor de construcţii care intră în alcătuirea

structurii portante principale a clădirii se precizează în reglementările tehnice specifice.ART. 49(1) Elementele de construcţii care intră în alcătuirea clădirii pot fi cu sau fără rol de



(2) Elementele de construcţii prevăzute la alin. (1) şi standardele de referinţă aferentesunt precizate în regulamentul menţionat la art. 42 alin. (2) din prezentul ordin.

SECŢIUNEA a 3-aLimitarea izbucnirii, propagării şi dezvoltării incendiului şi a efluenţilor incendiului în

interiorul şi î n afara incintei focarului de incendiu

ART. 50Limitarea izbucnirii, propagării şi dezvoltării incendiului şi a efluenţilor incendiului îninteriorul şi în afara incintei focarului poate fi obţinută, în principal, prin una dinurmătoarele măsuri:

a) asigurarea nivelurilor corespunzătoare ale performanţelor de reacţie la foc şi derezistenţă la foc prevăzute de reglementările tehnice specifice pentru produsele pentruconstrucţii;

b) prevederea elementelor de separare a incendiului (pereţi, planşee etc.), adaptate lautilizarea construcţiei, adică la acţiunea termică estimată în construcţie;

c)

protejarea corespunzătoare a golurilor din elementele de separare a focului; d) proiectarea corespunzătoare a faţadelor pentru împiedicarea propagării focului către

părţile adiacente ale aceleiaşi clădiri; e) instalarea de bariere contra fumului, cum sunt uşile etanşe la fum. f) prevederea sistemelor şi a instalaţiilor de detectare, semnalizare, stingere a

incendiului;g) evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi prin sisteme adecvate; h) crearea de diferenţe de presiune între zonele de construcţie; i) prevederea măsurilor de protecţie la foc pentru instalaţiile de ventilare- climatizare,

cum sunt canalele de ventilare rezistente la foc, clapetele antifoc şi altele asemenea; j) prevederea măsurilor de protecţie la foc pentru canalele şi ghenele instalaţiilor

aferente construcţiilor, cum sunt: sanitare, încălzire, electrice şi altele asemenea. ART. 51(1) Instalaţiile de încălzire, ventilare, climatizare, electrice, automatizare şi altele

asemenea, aferente construcţiilor şi amenajărilor, precum şi subansamblurile lor trebuieproiectate şi realizate astfel încât:

a) să nu iniţieze incendiu; b) să nu contribuie activ la dezvoltarea incendiului; c)

să asigure limitarea propagării incendiului; d) să nu constituie risc de incendiu pentru elementele de construcţie sau pentru

obiectele din încăperi ori adiacente acestora; e) suprafeţele componente mari şi suprafeţele expuse ale subansamblurilor să nu se

poată încălzi într-o măsură inacceptabilă; f) în cazul unui incendiu, să se poată asigura măsuri eficiente de stingere a acestuia şi să

fie posibilă salvarea persoanelor. (2) Pentru evitarea pericolului de propagare a focului şi a fumului la trecerea unei

instalaţii de la un compartiment de incendiu la altul, se prevăd măsuri de protecţie conformreglementărilor tehnice specifice. (3) Instalaţiile de gaze naturale/gaze petroliere lichefiate (GPL) precum şi



SECŢIUNEA a 4-aInstalaţiile aferente construcţiilor şi instalaţiile tehnologice

ART. 63(1) Instalaţiile aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apă, de

încălzire, de ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea, precum şi instalaţiiletehnologice se proiectează, se execută şi se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şimăsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea să nu constituiesurse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.

(2) Instalaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi categorieide importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să aibă nivelul deprotecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile dinnormele specifice de apărare împotriva incendiilor.

(3) Instalaţiile tehnologice se pun în funcţiune şi se exploatează cu respectarea strictă ainstrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a măsurilor de apărare împotriva

incendiilor, stabilite de proiectanţi şi de producători. ART. 64(1) Instalaţiile de ventilare sau de climatizare, precum şi cele de transport pneumatic se

proiectează, se realizează şi se exploatează astfel încât, în funcţionare normală, părţilecomponente, cum sunt echipamente, motoare, angrenaje, tubulatură, să nu genereze sursecare pot aprinde substanţele vehiculate prin acestea şi să nu faciliteze propagareaincendiului.

(2) Traseele instalaţiilor de ventilare, climatizare sau transport pneumatic dinconstrucţiile cu risc de incendiu sau explozie, precum şi cele din sălile aglomerate ori din

încăperile cu bunuri de mare valoare sau de importanţă deosebită trebuie să fieindependente şi complet separate de traseele pentru alte spaţii.

(3) Se interzice evacuarea prin aceeaşi instalaţie de ventilare, de climatizare sau detransport pneumatic a substanţelor care, în amestec sau prin combinaţie chimică, potproduce incendii ori explozii.

ART. 65Construcţiile, instalaţiile tehnologice, precum şi zonele din vecinătatea acestora, în care

se pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi combustibile, se prevăd, conformreglementărilor specifice, cu sisteme de detectare a emisiilor şi de inhibare, inertizare sau

evacuare forţată a acestora, în vederea preîntâmpinării acumulării de concentraţiipericuloase, precum şi pentru semnalizarea situaţiei create.

ART. 66(1) Instalaţiile de iluminat de siguranţă trebuie să funcţioneze pentru o perioadă de timp

normată, în zonele specificate, la întreruperea iluminatului normal. (2) Tipurile de instalaţii de iluminat de siguranţă şi cazurile în care se prevăd î n

construcţii, modul de alimentare cu energie electrică a acestora, precum şi nivelurile deiluminare necesare trebuie să îndeplinească cerinţele reglementărilor tehnice specifice.

ART. 67Sursele de rezervă de alimentare cu energie a instalaţiilor de protecţie împotriva



ART. 68Construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările se protejează împotriva acţiunii

electricităţii atmosferice cu instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului, conform cureglementările tehnice specifice.

SECŢIUNEA a 5-aLimitarea propagării incendiului la construcţiile învecinate

ART. 69(1) Limitarea propagării incendiului la construcţiile învecinate poate fi realizată prin: a) limitarea efectului radiaţiei flăcărilor; b) controlul iniţierii şi propagării focului pe suprafaţa exterioară a acoperişului, inclusiv a

luminatoarelor;c) controlul pătrunderii focului de la acoperiş în interiorul clădirii;

d)

controlul aprinderii acoperişului de la un incendiu de dedesubt. (2) Limitarea efectelor radiaţiei se asigură prin controlul următorilor parametri: a) distanţe de siguranţă normate între construcţii; b) mărimea zonelor vitrate neprotejate; c) performanţa de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc din interior şi exterior a produselor

pentru faţade; d) comportarea la foc a părţilor vitrate sau opace ale faţadelor; e) măsuri de protecţie activă. ART. 70

Condiţiile tehnice, măsurile, performanţele şi nivelurile de performanţă privind limitareapropagării incendiului la construcţiile învecinate se precizează în reglementările tehnicespecifice.

SECŢIUNEA a 6-aEvacuarea utilizatorilor şi securitatea forţelor de intervenţie

ART. 71(1) Pentru evacuarea în condiţii de siguranţă a utilizatorilor în caz de incendiu, căile de

evacuare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: a) conformare la foc şi amplasare corespunzătoare; b) separare de alte funcţiuni prin elemente de separare la foc şi fum; c) asigurarea controlului fumului;d) limitarea producerii incendiului şi fumului. (2) În funcţie de categoria construcţiei, instalaţiei sau a amenajării şi de destinaţia

acesteia, se au în vedere şi alte măsuri specifice, cum sunt: a) dimensionarea, realizarea, dispunerea şi marcarea căilor de evacuare şi a ieşirilor de

evacuare corespunzător numărului de utilizatori şi stării sănătăţii acestora, conform

prevederilor reglementărilor tehnice; b) prevederea instalaţiilor de detectare şi semnalizare a incendiului, precum şi de



d) prevederea de dispozitive de siguranţă la uşi, cum sunt blocări în poziţie deschisă,dispozitive antipanică şi altele asemenea;

e) prevederea de sisteme de orientare în caz de incendiu, cum sunt indicatoare desecuritate, marcaje fotoluminescente şi altele asemenea;

f) prevederea de instalaţii de presurizare şi alte sisteme de control al fumului; g) prevederea de locuri sigure de salvare în interiorul şi/sau în afara construcţiei;

h)

prevederea unor mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor pentru a fi folositede utilizatori sau de pompieri, cum sunt instalaţiile de hidranţi, coloanele uscate şi alteleasemenea.

ART. 72Instalaţiile de semnalizare a ieşirilor de urgenţă trebuie să indice utilizatorilor traseul de

evacuare, uşile de evacuare, marcarea scărilor de evacuare din clădire şi marcarea uşilor şitraseelor care nu servesc la evacuare.ART. 73

Construcţiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenele sportive ori incintele

amenajate trebuie prevăzute cu căi de evacuare a persoanelor, în număr suficient,corespunzător dimensionate şi realizate, astfel încât persoanele să ajungă în timpul cel maiscurt şi în deplină siguranţă în exterior, la nivelul terenului ori al căilor de acces carosabile, înrefugii sau în alte locuri special amenajate.

ART. 74Pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu dizabilităţi, bolnavilor şi ale altor

categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de incendiu, se adoptă soluţii şimăsuri adecvate, cu respectarea reglementărilor tehnice specifice.

ART. 75

La proiectarea şi la executarea căilor de evacuare se interzice prevederea uşilor care sepot bloca în poziţie închisă, reducerea gabaritelor stabilite prin reglementări tehnice,prevederea de finisaje combustibile, cu excepţia celor admise prin norme, de oglinzi, pragurisau de alte elemente care pot crea pe timpul incendiilor dificultăţi la evacuare, cum sunt

împiedicarea, alunecarea, contactul sau coliziunea cu diverse obiecte, busculada, panica şialtele asemenea.

ART. 76Pentru securitatea echipelor de salvare/forţelor de intervenţie sunt necesare: a) măsuri pentru ca echipele de intervenţie şi salvare să-şi desfăşoare activitatea la un

nivel adecvat de securitate şi să părăsească clădirea fără riscuri de accidente; b) amenajări pentru accesul forţelor de intervenţie în clădire şi incintă, pentru

autospeciale şi pentru ascensoarele de pompieri; c) măsuri care să permită ca stingerea să fie realizată eficient în interiorul şi în jurul

construcţiei. ART. 77Ascensoarele de pompieri se prevăd şi se realizează potrivit reglementărilor tehnice

specifice, asigurând accesul forţelor de intervenţie pe durata stabilită în planurile specifice.

ART. 78(1) Asigurarea accesului şi a circulaţiei autospecialelor de intervenţie în incintelet il i i i l i tit ţiil î l l it i î t l lităţi t



dinspre drumurile publice şi dinspre drumurile de circulaţie interioare, amenajat, marcat, întreţinut şi utilizabil în orice anotimp.

(3) Căile de acces şi de circulaţie se dimensionează potrivit reglementărilor tehnicepentru autovehicule de tip greu, asigurând accesul autospecialelor de intervenţie. ART. 79

Măsurile, condiţiile tehnice, performanţele şi nivelurile de performanţă privind

proiectarea căilor de evacuare şi acces aferente construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor serealizează conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice.



ELEMENTE DEFINITORII PRIVIND PERFORMANŢELE CLĂDIRILOR DIN PUNCT DE VEDERE AL SECURITĂŢII LA INCENDIU.

(Ext ras din P118/ 1999- Normativul de siguranţă la foc a construcţiilor)

CLĂDIRI CIVILE (PUBLICE) - pentru locuit, administraţie, comerţ,anatate, cultura, învăţământ, sport, turism, etc;PERFORMANŢE COMUNE RISCURI DE INCENDIU

Încăperile, spaţiile şi clădirile civile (publice), vor avea determinate riscuri de incendiu,conform prevederilor art.2.1.1 la 2.1.3 din normativul P118.( Risc de incendiu2.1.1.

La clădiri civile (publice) riscul de incendiu este determinat, în principal, de densitateasarcinii termice (q) stabilita prin caicul şi de destinaţia respectiva, 2.1.2.

în funcţie de densitatea sarcinii termice, riscul de incendiadini dvile (publice), poate fi:- mare : qi = > 840MJ/m2 - mijlociu : qi =420-840 M J/m2 - mic : qi = < 420 MJ/m2

2.1.3.

în funcţie de destinaţie (funcţiune), unele spaţii şiăperi din cladirile civile (publice), se încadreaza în urmatoarele riscuri de incendiu:- mare : în care se utilizeaza, sau depozitează materiale sau subţean combustibil e

(arhive, biblioteci, muitipiicare, parcaje autoturisme, etc.)- mijlociu :în care se utilizeaza foc deschis (bucatarii, centrale termice, oficii cu preparări

calde, etc);- mic : celelalte încăperi şi spaţii.

În încaperile şi spaţiile echipate CU instalaţii automate de stingere a incendiilor, riscurile maride incendiu pot fi considerate mijlocii, iar riscurile mijlocii pot fi considerate mici. Pentru

întregul compartiment de incendiu sau clădire, riscul de incendiu considerat va fi cei maimare care reprezinta minimum 30% din volumul acestora.)Riscurile de incendiu se precizează obligatoriu în documentaia tehnică. Clădirile civile(publice) vor avea gradul de rezistenfi la foc, şi precizat obligatoriu în documentaţiile deproiectare.

AMPLASARE Şl CONFORMARE LA FOCAmplasare- Clădirile civile (publice), independente, comasate sau grupate în conformitate cu

recomandările generale, se amplasează în zone ferite de riscuri de incendiu existente învecinătate, la distanţele de siguraăiţ admise (art.2.2.1. la 2.2.3.), sau se compartimenteazăcorespunzător normativului P118. - Clădirile pentru persoane ce nu se pot evacua singure, cele pentru obiecte sau aparataj deimportanţa deosebita, precum şi clădirile înalte şi foarte înalte, nu se recomandă a ficomasate cu construcţii care au altă destinaţie. - În cazul comasării mai multor furţiuni într -o clădire civilă (publică) acestea se vorsepara corespunzător, de regulă, prin pereţi şi planşee din materiale INCOMBUSTIBILE,rezistente la foc conform normativului P118.Conformare la focPrin conformare se vor avea în vedere prevederile art. 2.2.4. la 2.2.10. şi cele specifice.



2.2.5. Pe cât posibil, activităţile CU riscuri mari de incendiu se dispun în zone distincte aleconstrucţiei, iar cele CU pericol de explozie la ultimul nivel. Atunci când această dispunere nueste posibilă tehnic sau funcţional se iau măsurile de protecţie şi compartimentare necesare,conform prevederilor normativului.2.2.6. Prin dispunerea funcţiunilor în construcţie şi asigurarea măsurilor de protecţiecorespunzătoare, se va urmări eliminarea posibilităţilor de propagare uşoară a fumului şi a

focului în afara compartimentelorîn care s-a produs incendiul, precum şi protejarea acestora faţă de acţiunea unui incendiu din vecinătatea lor. 2.2.7. Funcţiunile diferite dintr -o construcţie, de regulă, se separă CU elemente de construcţiiverticale şi orizontale rezistente la foc, astfel alcătuite şi dimensionate încât să nu pună în

pericol viaţa utilizatorilor un timp determinat. 2.2.8. Construcţiile CU funcţiuni mixte (civile, de producţie şi/sau depozitare), vor aveadispuse funcţiunile periculoase, în zone distincte şi prevăzute elemente de separarecorespunzătoare riscurilor şi categoriilor de incendiu, precum şi densităţii sarcinii termice aacestora, prin pereţi şi planşee rezistente la foc, ale căror goluri funcţional necesare vor fi

protejate corespunzător prevederilor normativului.2.2.9.

Pentru limitarea propagării fumului şi focului în construcţii, se realizeazăcompartimente de incendiu, iar în interiorul acestor compartimente se recomandă

prevederea elementelor de separare rezistente la foc.2.2.10.

Ariile construite admise pentru compartimente de incendiu ale construcţiilor civile(publice), de producţie şi/sau depozitare, sunt precizate diferenţiat în normativ,corespunzător gradului de rezistenţă ia foc şi destinaţiei construcţiei respective.)

Ariile construite ale compartimentelor de incendiu admise pentru construcţii civile (publice)

supraterane, sunt cele precizate în tabelul următor.

- Pentru clădirile echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor, ariile se potmajora cu 100%. Atunci când se prevăd inţâtalawtomate de semnalizare a incendiilor, ariilese pot majora cu 25%. Majorările menţionate nu se cumulează. 2. In cazuri justificate tehnic, investitorii pot stabili arii construite mai mari pe proprierăspundere, prin hotărâri scrise ale consiliilorde conducere respective.

Număr de niveluri supraterane maxim admis şi capacitatea clădirilorcivile de gradul lll-V de rezistentă la foc

Gradul de rezistenţă la foc

Aria maximă construită (la sol), a unui compartimentde incendiu

Clădiri cu un nivel Clădiri cu mai multe

niveluri

I-II 2500III 1800

IV 1400 1000V 1000 800



NOTA: În cazuri justificate tehnic şi asigurând masuri suplimentare de protecţie, investitoriipot adopta un singur nivel în pluâ cele admise, pe proprierăspundere, prin hotărâri scrise ale consiliilor de conducere respective. - Între numărul de niveluri al clădirilor supraterane, destinţia, gradul de rezis tenţă la foc şi

capacitatea lor (număr de persoane), se vor respecta următoarele corelaţii: a) în clădirile de gradul III de rezistenţă la foc, indiferent de capacitatea lor, numărul deniveluri supraterane nu se limitează (cu excepţia celor cu săli aglomerate de gradul II); b) în clădirile de gradul III-V de rezistenţă la foc, numărul de niveluri supraterane selimitează în funţie de destinaţie şi de nărul de persoane adăpostit, conform prevederilortabelului anterior.- În clădirile civile (publice) de gradul III de rezistenţă la foc, este admisă mansardarea(realizarea unui nivel construit în volumul podului) dacă elementele din structura portantă aacoperişului şi a încăperilor amenajate sunt incombustibile şi separate de restul podului cu

ziduri rezistente la foc minim 3 ore.- În clădiri de gradul III-V de rezistenţă la foc, mansardarea (nivel construit în volumulpodului), este admisă în condiţiile respectării prevederilor tabelului anterior. - Depozitarea mărfurilor şi subst^elor cu pericol de e xplozie în clădirile civile (publice),precum şi amplasarea atelierelor în care se utilizează astfel de materiale, nu este admisădecât în cazurile meţionate şi cu respectarea prevederilor normativului P118. - Prin conformarea construcţiilor civile (publice) se va asigura, pe cât posibil, dispunereaseparată a spaţiilor cu risc mare de incendiu faţa de zonele accesibile publicului, realizândmăsurile de protecţie necesare conform normativului.

ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE

Nr.

crt.Destinatia clădirilor

Capacitate(număr

maxim depersoane)

Număr maxim de niveluripentru clădiri având gradul

de rezistenţă la foc:

III IV V

1 Clădiri care adăpostesc persoane cenu se pot evacua singure

150 2 1 1

2

Clădiri pentru muzee sau expoziţiicare nu adăpostesc valori deosebite şi

săli aglomerate

300

3 2 1Clădiri pentru cazare temporară 200

Clădiri pentru învăţământ de culturăgenerală şi licee

480

3 Clădiri de locuit 200 5 3 2

4Clădiri cu alte destinaţii, fără săli

aglomerate300 5 2 1



- Atunci când conform prevederilor normativului se pot utiliza materiale şi elemente dinclasele de combustibile C, C1la C4, în funcţie de condiţiile specifice şi scenariile de siguranţăla foc elaborate, precum şi de rolul pe care îl au în caz de incendiu, se asigură masurile deprotecţie corespunzătoare siguranţei la foc, potrivit normativului. - Prin modul de alcătuire şi realizare, elementele de construcie utilizate nu trebuie săpropage focul cu uşurinţă.

LIMITAREA PROPAGĂRII FOCULUI Şl A FUMULUI - Pereţii despărţitori prevăzuţi pentru limitarea propagrii incend iului în cadrul unuicompartiment de incendiu, se recomandă să fie incombustibili şi rezistenţi la foc



minimum 2 ore secţionând transversal didirea (pereţi care pot fi decalaţi în planvertical).Aceşti pereţi, de regula, se amplasează la cel mult:

- 110 m distanţa în clădiri de gradul I, II ŞI III de rezistenţa la foc;

-

70 m distanţa în clădiri de gradul IV şi V de rezistenţa la foc; - La clădirile cu pod al căror acoperiş este executat din materiale combustibile C1- C4pereţii respectivi trebuie să separe şi volumul podului. - În construcţii civile (publice), uşile preăzute pe coridoare care intersectează pereiiantifoc şi cele din pereţii despărţitori, pot fi etanşe la foc minimum 30 de minute, potrivit normativului având dispozitive de autoînchidere sau închidereautomată în caz de incendiu, conform cerinţelor funcţionale şi de evacuare în caz deincendiu.Condiţii minime pentru pereţi şi planşee

Nr.

crt.Destinaţia elementului

Condiţii minimede

combustibilitateşi rezistenţă la foc

Observaţii

1

Pereţi despărţitori intre încăperiadministrative etc., din cadrul

unor grupări cu o arie construităde max. 400 m 2

C4 (CA2d)

Cu excepţia pereţilorde separare fata desecţii deproducţie,depozite,spaţii tehnice şiăc de evacuare

2

Pereţi despărţitori dintre grupările executate conform nr.crt.1,precum şi între încăperile

administrative, sociale, etc. şi căile

de evacuare comune

C0(CA1) 1 oră Cu excepţiile dinnormativ

3

Elemente de separare între încăperi

cu riscuri locale de incendiu(laboratoare, oficii, bucătării.

arhive, heliograf, xerox, etc), faţăde restul clădirii: -pereţi:

-planşee

C0(CA1) 1 oră

Se admit uşi pline delemn sau metalice (înpereţii respectivi nu se admite practicareaaltor goluri în afarauşilor strict necesare



- Funcţiunile cu risc mare de incendiu se sepacu pereţi şi planşee incombustibili avândrezistenţa la foc conform normativului, iar golurile de comunicaţie protejate corespunzător. - Pereţii şi planşeele de separare a diferitelor funcţiuni cu risc mijlociu de incendiu,comasate într-o clădire civilă (publică) trebuie să fie incombustibili cu rezistenţă la foc de celpuţin 2 ore pentru pereţi, respectiv 1 oă pentru planşee. ]n clădirile de gradul IV şi V, pereţiişi planşeele pot fi C1 - C2 (CA1 -CA2a,b), rezistente la foc 30 minute. Elementele de separarea funcţiunilor cu risc mic, vor respecta condiţiile gradului de rezistenţă la foc. - Condiţiile minime pe care trebuie ă le îndeplinească anumţi pereţi şi planşee din

clădirile civile (publice) care nu sunt înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, suntprecizate în tabelul anterior.- Indiferent de tipul şi destinaţia cădirii, separarea coridoarelor de evacuare fa de grupurilesanitare adiacente (băi, duşuri, W.C.), se poate realiza conform ccţribtir normate pentru

încadrarea în gradul de rezistenţă la foc. EVACUARE FUM (DESFUMARE) Şl GAZE FIERBINŢI

În general, spaţiile accesibile publicului vorfi astfel realizate şi protejate încă tfise ferite defum în caz de incendiu, respectându-se condiţiile specifice stabilite prin normativ referitoarela desfumare.

-

Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile solide, cu aria maimare de 36 m2 , precum şi casele de scări de evacuare şi încăperile tampon fără lumină

pentru circulaţie); seadmit supralumini dincărămizi de sticlă, plăcide tip S, sau geamarmat.

4

Elemente de compartimentare între

depozite de materialecombustibile

cu aria mai mare de 36 m 2 şirestul

cladirii, precum şi între depozitele cu obiecte de valoare (ale

muzeelor, arhivelor, bibliotecilor,etc.) în funcţie de densitatea

sarcinii termice, dar nu mai puţinde:

-pereţi -planşee

C0(CA1)3ore

C0(CA1)2ore

Uşile vor fi rezistentela foc 1 1/2ore,prevăzute cudispozitive deautoînchidere sau

închidere automată.Dacă există instalaţiiautomate de stingere

aincendiilor, pereţii potavea în toate cazurile3 ore, iar planşeele 11/2ore rezistenţă lafoc.



- Circulaţiile comune orizontale, inclusiv ăperile tampon şi casele de scări de evacuare alenivelurilor subterane închise, destinate publicului, vor fi prevăzute cu sisteme independentede evacuare afumului (desfumareă fteţ nivelurile supraterane. - Asigurarea evacuării fumului din atriumuri în caz de incendiu, este obligatorie. Acesta serealizează prin dispozitive cu deschidere automată, care să asigure o suprţfa liberă deminimum 1 % din aria celui mai mare nivel al atriumului delimitat de pereţi fără a se lua în

considerare cel de la parter sau prin sistem de evacuare mecanică a fumului, corespunzătoralcătuit şi dimensionat.

În ambele situaţii, la partea inferioară a atriumurilor se asigură posibilităţi de admisie aaerului. Acţionările automate ale dispozitivelor de evacuare a fumului vor fi dublate decomenzi manuale dispuse la nivelul acceselor din exterior în atrium şi la serviciul depompieri.Atunci când se asigură supravegherea permanentă a atriumului, evacuarea fumului(desfumarea) se poate acţiona numai manual. - Pentru limitarea posibilităţilor de propagarea a fumului la etajele superioare, atunci când

înălţimea atriumului este mai mare de 28,00 m, se recomandă izolarea de atrium anivelurilor situate în jumătatea superioară a acestuia prin închideri INCOMBUSTIBILE,rezistente la foc minimum 15minute.- Toate încăperile şi spaţiile deschise direct spre atrium (magazine comerciale, expoziţii şialtele similare care necesită desfumare conform normativului), vor avea asigurateposibilităţi de evacuare a fumului în caz de incendiu (desfumări) independente de atrium. - Încăperile necompartimentate, cu aria construită mai mare de 10.400 m 2 se prevăd cusisteme de evacuare a fumului şi gazele fierbinţi, ca remiteze propagarea incendiilor. CĂI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIU

-

Clădirile publice (civile) vor avea asigurat numărul necesar de cai de evacuare autlizatorilor în caz de incendiu, corespunzător dispuse, alcătuite şi dimensionate, potrivitprevederilor normativului .- În clădirile civile (publice) care nu sunt înalte sau foarte înalte, golurile de acces la caselede scări pot avea uşi pline sau cu geam spre coridoare, vestibuluri de etaj şi holuri, dacă se

îndeplinesc următoarele condiţii: a) pereţii şi planşeele acestora (coridoare vestibuluri, holuri) au aceeaşi rezistenţa foc cucele ale caselor de scări; b) între coridoare, vestibuluri sau ho lu r i şi încăperile adiacente, inclusiv alte case de scări,se prevăd uşi pline; c) eventualele ferestre pentru iluminarea indirectă a coridoarelor de etaj sau a holurilor orivestibulurilor, practicate în pereţii ce le separde încăperile adiacente, sunt protejateconform art.2.6.31.(2.6.31. Iluminatul natural al caselor de scări se poate face indirect, prin goluri protejate cuelemente rezistente la foc minimum 30 minute, din coridoare sau încăperi cu densitateasarcinii termice sub 105 M J/m2.)- Sunt admise scări de evacuare interioare deschise în constiţiiute publice (civile), dacă

servesc la evacuare utilizatorilor a cel mult două niveluri.



- Scările amplasate în volumul atriumului şi neînchise în casede scări proprii, nu constituiecăi de evacuare în caz de incendiu.Fac excepţie atriumurile cu înălţimea de maximum patru niveluri ale construcţiei, unde se

consideră că pe scara deschisă în atrium, se poate asigura trecerea unui singur flux deevacuare, chiar dacă lăţimea rampelorasigură mai multe fluxuri.- Timpii de evacuare, respectiv lu ngimile maximum admise ale căilor de evacuare dinclădirile civile (publice), sunt cei prevfiziun prevederile specificeădirilor civi le (publice), iarpentru atriumuri conform prevederilor următoare. Capacităţile de evacuare luate în considerare la cBdiri civile (publice), sunt precizate întabelul anterior.- Circulaţiile comune orizontale deschise spre atrium (platforme, supante, etc), pot constitui căi de evacuare pentru persoanele aflate în încăperile adiacente, atunci când

timpul de evacuare, respectiv distanţa ce o au de parcurs, nu şdşp valorile maxime admise întabelul următor, de la uşa acestora până la o casă de scări de evacuare (măsurată în axulcăilor), în ţfenc de gradul de rezistenţla foc alconstrucţiei.

Capacităţi de evacuare

Nr.

crt.

Destinaţia clădiri: sau a porţiunii de clădire pentrucare se calculează evacuarea

Capacitatea deevacuare (C) a unui

flux (număr depersoane)

1

Clădirile care adăpostesc persoane incapabile de a seevacua singure: maternităţi, staţionare medicale,clădiri penlru copii de vârstă preşcolară, ospicii

pentru alienaţi mintali, cămine pentru bătrâni şiinfirmi, persoane handicapate, etc.

50

2

Clădirile pentru invăţâmântde toate gradele,administrative. sociale laboratoare, studiouricinematografice, şi de radio, săli de adunări,

auditorii, magazine, expoziţii, alimentaţie publică, de

lectură, sport, aşteptare, etc. care nu sunt săliaglomerate sau clădiri înalte ori foarte înalte.

70

3Clădiri de locuit, administrative, hoteluri, cămine,cabane, etc. care nu sunt clădiri înalte sau foarte

înalte.80



- Pentru încăperile de dormit ale hotelurilor, căminelor, spitalelor, locuinţelor şi altelesimilare dispuse adiacent atriumurilor, valorile maxime admise ale căilor de evacuare pecirculaţiile comune orizontale deschise spre atrium, se reduc cu 50%d^aţ prevederile

anterioare.- Uşile încăperilor care debuşează în circulaţiile comune orizontale deschise spre atrium, sealcătuiesc şi echipează conform prevederilor normativului referitoare la comunicarea întrespaţii cu destinaţii diferite şi căi de evacuare. - Deschiderea uşilor de pe traseul de evacuare a mai mult de 30 de persoane valide trebuiesa se facă în sensul deplasării spre exterior.

INSTALAŢII DE SEMNALIZARE Şl STINGERE A INCENDIILOR - În funcţie de destinaţie, tip de construcţie şi capacitatea năaximultană, se asigură

echiparea şi dotarea cu instalaţii şi mijloace de semnalizare şi stingere a incendiilor, potrivitprevederilor normativului şi ale reglementărilor de specialitate, precum şi în alte cazuri lasolicitarea beneficiarului.- În clădirile cu atrium, spale adiacente acestuia care sunt desti nate magazinelorcomerciale, expoziţiilor cu exponate combustibile şi, în general, a unor funcţiuni cu riscurimari de incendiu, se echipează obligatoriu cu instalaţii automate de semnalizare şi destingere cu apă a incendiilor (sprinklere, drencere, apă pulverizată).

INSTALAŢII UTILITARE AFERENTE CLĂDIRILOR CIVILE (PUBLICE) -

Echiparea cu instalaţii utilitare aferente clădirilor civile (publice), se asigură înconformitate cu prevederile reglementărilor de specialitate având în vedere şi cele aleprezentului normativ.- Proiectarea şi realizarea instalaţiilor utilitare aferente vor avea în vedere evitareaproducerii incendiilor de către acestea, precum şi a propagării uşoare a foculuirespectându-se prevederile reglementări lor tehnice specifice acestora. - De regulă, aparatele de preparat şi de încălzit trebuie amplasate în încăperi separate despaţiile accesibile publicului, cu excepţia celor agrementate tehnic pentru aceasta,

utilizându-se numai în condiţiile şi cu măsurile de protecţie stabilite. - Centralele termice de regulă, pot fi amplasate în clădirile civile (publice) cu copta separăriilorfaţă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee CO (CA1) şi rezistente la foc minimum 3

Timp (lungime) de evacuare pe circulaţii deschise spre atrium Gradul de

rezistenţă la focal

construcţiei încare se află

atrimul

Timp de evacuare (lungime cale de evacuare)

în două direcţii diferite într-o singură direcţie (coridor

nfundat)

secunde metri secunde metri

I şi II 88 35 50 20

III 63 25 38 15IV 40 16 30 12V 25 10 25 10



- Amplasarea rezervoarelor de lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate avaporilor mai mică de 55°C în clădiri civile (publice), de regulă, nu este admisă, cu excepţiacelor de alimentare a centralelortermice şi a grupurilorelectrogene aferente clădirii, încantţife şi cu măsurile de protţie stabilite în normativ şi în reglementările tehnice despecialitate.- Pentru instalaţiile de înalzire care utilizează gaze sau lichide combustibile, s e vor respecta

regulile tehnice şi de siguranţă specifice, conform reglementărilor tehnice de specialitate. - Bucătăriile şi preparările calde vor fi izolate de spaţiile accesibile publicului, de regulă, prinpereţi şi planşee CO (CA1), rezistente la foc minimum o oră, iar uşile de comunicare vor fietanşe minimum 15 minute. Fac excepţie situaţiile precizate în normativ. - Bucătăriile şi preparările calde dispuse liber în spae publice vor fi delimitate cu ecrane deminimum 0,50 m sub plafon realizate din materiale CO (CA1) cu rezistenţa minimă la foc de15 minute şi asigurate în depresiune faeţ de restul spaţiului în care sunt amplasate. La bucătăriile situate în clădirile înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, hotele se prevădcu instalaţii speciale de stingere.

-

Instalaţiile de ventilare mecanic şi de condţionare, trebuie proiectate şi realizate astfel încât să evite propagarea focului şi a fumuluiîn construcţia civilă (publică). - Canalele de ventilare vor fi realizate din materiale C0(CA1), iar pentru spaţiile în carepublicul are acces instalaţiile de ventilare vorfi separate de celelaătperncale construcţiei. - Instalaţiile electrice vor fi proiectate şi realizate conform reglemenărilor specifice şi nu vorfi utilizate canalizaţii (trasee) prin care să se propage focul.

CĂI DE ACCES, INTERVENŢIE Şl SALVARE - Construcţiile civile (publice) vor avea asigurateăc de acces, intervenie şi salvare,

corespunzător alcătuite dimensionate şi marcate, astfel încât să poată fi utilizate depersonalul care intervine în caz de incendiu.- Căile de interveţie exterioare vor permite accesul uşor al autospecialelor de intervenţieale pompierilor, fiind marcate şi menţinute permanent libere. De regu l vor asiguraintervenţia cel puţin la o faţadă a clădirii, cu excepţia situaţiilor precizate în normativ. - În interiorul construcţiilor civile (publice) căile de intervenţie ale pompierilor, marcatecorespunzător, vor permite accesul uşor la principalele circulaţii funcţionale (orizontale şiverticale), precum şi la spaţiile cu risc sau pericol de incendiu.

DOTAREA CU MIJLOACE DE INTERVENŢIE, SERVICIUL DE POMPIERI - Clădirile civile (publice) se dotează cu stingătoare, asigurându-se un stingător portativ cupulbere de 6 Kg sau echivalentul acestuia pentru o arie construită de maximum 250 m 2 , darminimum 2 stingătoare pe fiecare nivel al clădirii. Stingătoarele portative trebuie să ţicon produsul de stingere şi cantitatea corespunzătoareclasei de periculozitate, previzibile în spaţiui respectiv. - Toate mijloacele de intervenţie cu care se echăaeâ zdotează clădirile civile (publice) vor fiuşor accesibile personalului şi menţinute în stare de funcţionare. - În spaţiile şi înperile cu risc mare de incendiu sau în care se află $ebstan periculoase(parcaje, comerţ, etc), dup caz se prevăd şi stingătoare transportabile, potrivitreglementărilor specifice



clădirii. - De regula, construcţiile civile (publice) vor avea constituite servicii de pompieri civiliatunci când capacitatea maxima simultana depăşeşte 500 persoane, precum şi atunci cândmijloacele de stingere a incendiilor cu care sunt echipate nu sunt cu acţionare automata. - Clădirile civile (publice) echipate cu instalţii automate de semnalizare şi stingere aincendiilor, vor avea constituite servicii de pompieri care sa asigure numai supravegherea

şi acţionarea instalaţiilor specifice. - Numărul personalului serviciului de pompieri se stabileşte în fuţie de activităţileoperative necesare, riscul de incendiu, importanţa şi vulnerabilitatea construcţiei, efecteleincendiului, etc. potrivit reglementărilor tehnice şi scenariilor de sigurană la foc.

PERFORMANŢE SPECIFICE CLĂDIRI ÎNALTE ŞI FOARTE ÎNALTE Clădire înaltă - construcţie civila (publica) supraterana, la care pardoseala ultimului nivel

folosibil este situata la peste 28 m f(ţa de terenul (carosabilul ad iacent) accesibil

autovehiculelor de intervenţie a pompierilor pe cel puţin doua laturi ale clădirii. Atunci când ultimele niveluri sunt locuinţe de tip duplex sau triplex se ia în considerare numainivelul de acces din circulaţiile comune orizontale ale cladirii. Nu sunt considerate cladiri înalte:• construcţiile care nu sunt destinate sa adaposteasca oameni; • clădirile civile (publice) la care deasupra nivelului limita se afla un singur nivel ce ocupamaximum 50% din aria construita a cladirii şi cuprinde numai încaperi pentru maşini aleascensoarelor, spaţii tehnice aferente construcţiei, circulaţii funcţionale; • cladiri civile (publice) nominalizate în normativ.

Clădire foarte înalta - construcţie civifi (publica) la care pardoseala ultimului nivel folositeste situata ia înalţimea de 45 m, sau mai mult.

- Clădirile înalte şi foarte înalte vor fi de gradul I de rezistenţ ă la foc . Atunci când auporţiuni cu înălţimea mai mi<ă de 28 m, se admite că acestea să fie de gradul II derezistenţă la foc, dacă în caz de incendiu nu afectează stabilitatea clădirii. Acoperişurilesau terasele acestor tipuri de clădiri, se realizează din materiale incombustibile. - În clădirile înalte şi foarte înalte compartimentele de incendiu pot fi constituite dinclădiri independente, porţiuni ale acestora cu arii construite la sol admise în tabelulul cu

Ariile construite ale compartimentelor de incendiu admise pentru construcţii civile(publice) supraterane sau din volume închise ale acestora, (porţiuni volumetricecuprinzând unul până la trei niveluri construite succesive) cu aria totala desfăşurata demaximum 2500 m 2 , delimitate de elemente de compartimentare verticale şi orizontale(pereţi şi planşee). - Pereţii şi planşeele de compartimentare a volumelor închise menţionate, vor fiincombustibile cu rezistenţa la foc a pereţilor stabiliă în funcţie de densitatea sarciniitermice conform tabelului 2.4.2. din normativul P118, iar a planşeelor de minimum 2 ore. - În clădiri înalte şi foarte înalte, densitatea sarcinii termice, rezultată din materialele şielementele de construcţie utilizate (cu excepţia pardoselilor lipite), nu va fi mai mare de 275MJ/m2 Densitatea sarcinii termice totale rezultată din materiale şi elemente de construcţie



pereţi cu rezistenţa la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice dar minimum 3 ore şiplanşee cu rezistenţa la foc 2 ore în ăldiri foarte înalte şi respectiv o oră în clădiri înalte. - În clădirile înalte, golurile de comunicaţie cu căile de evacuare pot fi protejate cu uşi,obloane sau cortine rezistente la foc minimum 1 h 30 minute, prevăzute cu dispozitive deautoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu. - Pentru încăperile clădirilor foarte înalte în care densitatea sarcinii termice depăşeşte 840

MJ/m2

, se asigură separarea acestora prin elemente de compartimentare incombustibile,rezistente la foc corespunzător densităţii sarcinii termice şi (încăperile respective) se prevădcu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor. în clădiri foarte înalte golurilede comunicţăe cu căile de evacuare practicate în aceşti pereţi trebuie să fie protejate prin

încăperi tampon şi uşi cu rezistenţa la foc de minimum 45 minute prevăzute cu dispozitivede autoînchidere, sau în cazuri justificate tehnic prin tamburi deschişi. - Pentru limitarea propagării incendiilor, între porţiunile de clădiri cu destinţîi diferite,precum şi între căile de evacuare şi încăperile adiacente acestora, se prevăd pereţi şiplanşee incombustibile rezistente la foc, în funcţie de destinaţie şi de densitatea sarcinii

termice.- Elementele de construcţie portante ale clădirii înalte sau foarte înalte, care străbat

încăperi cu destinaţii diferite, vor fi alcătuite şi protejate astfel încât stabilitatea clădirii să nufie afectată în caz de incendiu. - În pereţii dintre compartimentele de incendiu, comunicarea se face prin încăperi tamponale căror uşi sunt etanşe lafoc minimum 1 oră în clădiri foarte înalte (ce depăşesc 45 m) sauuşi etanşe la foc 30 minute la cele înalte (între 28 şi 45 m). în ambele situaţii uşile înăperilortampon se prevăd cu sisteme de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu. - La nivelurile supraterane, golurile de acces la scările de evacuare se protejează cu

încăperi tampon care asigură împiedicarea propagării fumului conform prevederilornormativului, realizate cu pereţi şi planşeu incombustibile rezistente la foc minimum 60 deminute şi prevăzute cu uşi C0 sau C1, C2 (CA1 sau CA2a,b) etanşe la foc minimum 30 deminute în clădiri înalte şi respectiv, uşi C0C1 (CA1 - CA2a) etanşe la foc minimum 60 deminute în clădiri foarte înalte. - Rampele scărilor aferente nivelurilor subterane se separă de cele supraterane prin pereţişi planşee incombustibile, rezistente la foc. Comunicarea între rampele subterane şi celesupraterane este admisă printr-o uşă rezistentă la foc minimum 90 de minute. - La nivelurile subterane accesul la casele de scări este admis numai prin încăperi tamponprevăzute cu uşi rezistente la foc minim 60 de mi.nute şi asigurată evacuarea fumului. Întoate situaţiile, uşile ăperilor tampon se echipează cu sist eme de autoînchidere sau

închidere automată în caz de incendiu. - Închiderile perimetrale exterioare ale clădirilor înalte şi foarte înalte vor fi astfel proiectateşi realizate încât să limiteze transmiterea incendiilorde la un nivel la altul. Închiderileperimetrale exterioare se realizează din elemente incombustibile rezistente la foc minimum15 minute. Pentru limitarea transmiterii incendiilor pe faţade se prevăd separări deminimum 1,20 m, incombustibile, etanşe la foc minimum 30 de minute între vitrări şi se

utilizează numai tâmplărie exterioară incombustibilă. - Elementele de compartimentare dintre spaţiile de parcare a autovehiculelor şi clădirile î lt i f t î lt d li î î l b ă t b i ă fi



încăperi tampon ale căror uşi trebuie să fie rezistente la foc minimum 1 oră şi prevăzute cudispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu sau în cazuri

justificate tehnic cu tamburi deschişi, realizaţi conform normativului. - Ghenele verticale pentru instalaţii se separă de restul constţlei prin pereţi incombustibilicu rezistenţa la foc minimum 30 de minute şi nu se vor deschide în casa scării. - Ghenele verticale, de regulă, se separă la trecerea prin planşee care delimitează

compartimente de incendiu, cu elemente incombustibile, care vor asigura aceeaşi rezistenţăla foc cu a planşeului străpuns, iar atunci când separarea nu este posibilă sau justificatătehnic, perţii ghenelor vor fi de minimum 3 ore rezistenţa foc şi uşile(trapele) lor de vizitare,de 1 oră şi 30 minute. - Ghenele (canalele) orizontale se închid cu diafragme incombustibile la trecerea prin pereţiicare delimiteaă compartimentele de incendiu, asigurând o rezistţah la foc egala cu aelementului străpuns. - Circulaţiile comune orizontale şi casele de sari care nu au goluri directe în exte rior princare sa se poată evacua fumul în caz de incendiu, se echipează cu dispozitive sau sisteme de

evacuare a acestuia (desfumare), realizate conform prevederilor normativului.- Evacuarea fumului (desfumarea) spaţiilor şi încăperilor subterane (subsol), se asigurăindependent de cel al nivelurilor supraterane.- Materialele şi finisajele utilizate în clădirile înalte şi foarte înalte nu trebuie să permită propagarea rapidă a incendiilor. - Finisajul pe caile de evacuare trebuie să fie CO (CA1) cu excepţia pardoselilor din mochetede maximum 20 mm grosime si a finisajelor din folii de max.5mm grosime, care pot fi dinC0(CA1)sau C1C2(CA2a,b).- Plafoanele suspendate vor fi din clasa CO (CAI), cu elemente de susţinere CO (CA1)

rezistente la foc min 30 de minute. Spaţiul dintre plafonul suspendat şi planşeul derezistenţă se va întrerupe prin diafragme cu aceeaşi rezisăei^ foc, situate la maximum 25 mpe două direcţii perpendiculare. - Ascensoarele din clădiri înalte şi foarte înalte vor avea pţuri de a scensoare proprii,separate de restul construcţiei prin pereţi CO (CA1) rezistenţi la foc minimum 2 ore, în caresunt admise numai goluri de acces din nivelurile construcţiei. Într-un singur puţ, se potdispune maximum trei cabine de ascensor.- În clădirile foarte înalte, golurile de acces la ascensoare din nivelurile supraterane (depalier) se protejează cu uşi rezistente la foc minimum 2 ore, cu închidere automată, sau prinrealizarea unor paliere de acces la ascensoare separate de circulaţiile comune orizontale cuuşi rezistente la foc, caz în care, prin însumarea rezistenţelor la foc ale acestor uşi cu cele aleuşilor ascensoarelor (de palier) se asigură minimum 2 ore rezistenţă la foc. În aceleaşicondiţii, la cădirile înalte golurile de acces la asce nsoare (de palier) se protejează cu uşirezistente la foc minimum 1 oră. - Când ascensoarele debuşează în subsolurile clădirii, golurile de comunicare cu nivelurilesubterane se protejează obligatoriu cu încăperi tampon prevăzute cu uşi rezistente la focminimum 1 oră şi 30 de minute şi echipate cu dispozitive de autoînchidere. Fac excepţie

subsolurile cu risc mic de incendiu, care se separă la fel cu nivelurile supraterane. - Închiderea automată a uşilor de protecţie a golurilor de acces la ascensoare (la toatei l il lădi ii) t b i i tă t li t l d l i i l l t i â d



cabinelor la un palier de acces apropiat iar în caz de incendiu toate cabinele vor fi aduseautomat la parter. Aceste prevederi sunt obligatorii şi la alte sisteme de transport saucirculaţie pe vertical ce se prevăd în clădirile înalte şi foarte înalte (montecharge, elevatoare,etc).- În clădirile înalte, cel ţ'pui unul din ascensoare, uşor accesibil, se va realiza corespunzătorcerinţelor asigurării operaţiunilor de intervenţie în caz de incendiu. în clădirile foarte înalte

este obligatorie realizarea a cel puţin două asemenea ascensoare de intervenţie. - Ascensoarele pentru intervenţie în caz de incendiu, vor asigura capacitatea de transport a35 servanţi cu echipamentul respectiv (minimum 500 Kg) şi vor fi astfel realizate şi separatede restul construcţiei, încât ă funcţioneze cel puţin 2 ore de la izbucnirea incendiului. Acesteascensoare vor asigura accesul pompieriloria toate nivelurile clădirii, fiind echipate cudispozitive de apel prioritaral acestora în caz de incendiu.- În clădirile înalte şi foarte înalte este obligatorie asigurarea a cel puţin două cai deevacuare distincte şi independente. Capacitatea de evacuare (C) a unui flux de evacuare luat

în calcul la clădirile înalte şi foarte înalte este de 70 persoane, dacă în normativ nu sunt

stabilite capacităţi mai mici pentru unele destinaţii nominalizate. - În clădirile înalte şi foarte înalte, la toate nivelurile, fiecare dintre scările de evacuaretrebuie să fie uşor accesibile prin trasee independente, de regulă, cu direcţii diferite dedeplasare iar, iar cel puţin una dintre ¡sicile de evacuare, trebuie să aibă acces pe terasăpeste ultimul nivel.- Clădirile înalte şi foarte înalte se echipează şi dotează cu mijloace, instalaţii şi sisteme de

prevenire şi stingere a incendiilor , conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice.Fac excepţie clădirile de locuit. - La clădirile înalte şi foarte înalte se asigură căi de inte'Kvesxterioare pentru autospeciale

de intervenţie, cel puţin pe două laturi. - Clădirile foarte înalte vor avea constituite servicii de pompieri , corespunzătorechipate şi dotate, dispuse pe cât posibil în apropierea unui acces de la nivelul terenului.

CLĂDIRI CU SĂLI AGLOMERATE Sala aglomerata - (categorie distincta a încăperilor CU aglomerări de persoane) - încăperesau grup de încăperi care comunica direct între ele prin goluri (protejate sau neprotejate), încare suprafaţa cei revine unei persoane este mai mide 4m 2 şi în care se pot întruni simultancel puţin 150 de persoaaE ( S de spectacole, săli de întruniri, încăperi pentru expoţ i i, muzee,cluburi, cinematografe, comerţ, cazinouri,



Săli aglomerate Destinaţia sălii aglomerate S1 Teatre dramatice şi muzicale, săli de spectacole, circuri, expoziţii comerciale,

muzee cu exponate combustibile, magazine cu mărfuri combustibile, etc.

S2

Săli pentru proiecţii cinematografice, cantine şi restaurante, s ăli de lectură,muzeecu exponate incombustibile, expozi ţii permanente de artă, auditorii, sălide

întruniri, de dans, de concert, de sport, de aşteptare, vestiare, de cult,discotecă,

etc.

Corelaţia admisă între amplasarea şi categoria sălilor, numărul de locuri şi gradul de

rezistenţă la foc al clădirilor cu săli aglomerate _______________________________

Amplasarea sălilor aglomerate

Categoria sălii

Capacitatea (numărul maxim de locuri) în funcţie de gradul de rezistenţă la foc

al clădirii I II III

Independentă sau compartiment de incendiu S1

Nelimitat 5.000 1.000 S2 Nelimitat

Alipită pe o latură la construcţii cu altedestinaţii sau mai multe săli aglomerate

comasate într- o clădire

S1 5.000 2.000 1.000

S2 6.000 4.000 2.000

Înglobată în construcţii cu alte destinaţii S1 3.000 2.000 1.000 S2 5.000 3.000 1.500

Numărul de niveluri supraterane admis în clădiri cu săli aglomerate (porţiunea în carepublicul are acces) _______________________________________________________

Categoria sălii Numărul maxim de niveluri supraterane admis în clădiri având gradul derezistenţă la foc

I II III S1 Nelimitat 5 2

S2 Nelimitat 6 3

discoteci, etc). Când sunt situate la parter, se considera săli aglomerate cele CU mai mult de200 persoane.- La sălile aglomerate, masurile de siguranţa la foc se stabilesc în funcţie de capacitate,destinaţie, respectiv categoria sălii şi gradul de rezistenţă la foc al clădirii. - Pentru sălile cu mai multe funcţiuni, măsurile de protecţie se asigură în funcţie de

categoria cea mai defavorabilă a sălii, conform normativului. 4.1.30. După destinare, sălile aglomerate pot fi de categoria S1 sau S2, conform tabelului

următor Categorii de săli aglomerate _______________________________________________NOTĂ: Sălile aglomerate a căror destinaţie nu este cuprinsă în tabel, se încadrează prinasimilare.- Corelaţia între categoria sălilor, numărul de locuitori, numărul de niveluri şi gradul derezistenţă la foc al clădirilor cu săli aglomerate se asigură conform prevederilor din tabelele



NOTĂ (tabel 4.1.31.a.şi b.): În cazuri justificate tehnic , investitorii pot stabili capacitâţimai mari sau număr sporit de niveluri, pe proprie răspundere, prin hotărâri scrise aleconsiliilor de conducere respective.- Amenajarea sau realizarea sălilor aglomerate în clădiri independente parter, de gradulIV - V de rezistenţă la foc se admite numai pentru:

-

circuri mobile, magazine ŞI centre comerciale, întruniri, la care se asigura evacuarea rapida aspectatorilor direct în exterior;

- cluburi şi discoteci, precum şi cinematografe CU funcţionare sezodnievând maximum 300 de

locuri;

- expoziţii provizorii de importanţi locala care nu adăpostesc exponate de valoare, potrivit

declaraţiei proprietarului (investitorului).

- Porţiunile de clădire aferente sălilor aglomerate înglobate în clădiri cu alte destinaţiitrebuie să fie separate de restul construţiei prin elemente de construcţii C0 (CA1) curezistenţa la foc de min. 3 ore pentru pereţi şi 1 2/1 ore pentru planşee. Fac excepţie

situaţiile precizate în normativ. În mod similar se separă între ele şi ţptorile de clădireaferente mai multor săli aglomerate comasate, indiferent de destinaţie. NOTA: 1. La cluburi, discoteci şi camine culturale,ţiipnile aferente diferitelor activităţi de club pot

comunica liber CU sectorul de recepţie ¿Uisde spectacole, precum şi CU celelalte sali aglomerate (de

reuniuni, conferinţe, etc).

2. Vesti arele, birourile, amfiteatrele şi salile de şedinţe din clădiri administrative, de învăţământ, şi

alte cladiri civile cu activităţi similare, pot avea cai de evacuare comune cu cele ale clădirii în care

sunt situate.

3. Salile de concerte, salile de întruniri, auditoriile, salile de lectura, saloanele de dans, discotecile,

salile de sport, salile de alimentaţie p ublica, salile de aşteptare, muzeele şi expoziţiile CU exponate

incombustibile din cladiri publice, pot avea goluri în pereţii ce le separa, protejate cu uşi etanşe la

foc minimum 15 minute.

4. Salile aglomerate, comasate într-o cladire, pot avea goluri pentru circulaţie între porţiunile

comune de cladire aferenta, protejate CU uşi etanşe la foc 15 minute.

- In interiorul compartimentelor de incendiu sau f uncţionale alălisor aglomerate, încăperile cu risc mare de incendiu sau care adăpostesc aparataj ori obiecte de importanţădeosebită, se separă de restul constriţcei prin pereţi şi planşee aăcor rezistenţă la foc sestabileşte în funcţie de densitatea sarcinii termice, de importanţa bunurilor şi de nivelulriscului de incendiu.Cabinele t ehnice necesare funcţional, pot avea spre saă geamuri rezistente la foc sauprotejate cu obloane rezistente la foc sau cu perdele de drencere, dacă aceste cabine sesepară de restul clădirii în aceleaşi condiţii ca şi sala aglomerată. Elementele de separare trebuie să îndeplinească pe lângă cerţele de mai sus şi condiţiiledin tabelul 4.1.34. al normativului.- Pereţii şi planşeele de separare a spaţiilor închise pentru parcarea autovehiculelor faţa declădirile cu săli aglomerate trebuie sa fie CO (CA1), rezistente la foc min. 4 ore pentru pereţi

şi respectiv 2 ore pentru planşee. în aceşti pereţi se admit numai goluri de acces necesarecirculaţiei, protejate cu uşi rezistente la foc 1 orşi 30 de minute, sau încăperi tamponă t i i t t l f 45 d i t hi t di iti d t î hid



sălilor aglomerate în care are acces publicul, se prevăd dispozitive amplasate judicios, acăror suprafaţă totală va fi cel puţ in 1/100 din suprafaţa sălii sau se asigură desfumarea prinsistem mecanic.- Dispozit ivele pent ru evacuarea fumului în cazde incendiu ce se prevăd la parteasuperioară a sălilor accesibile publicului vor fi repartizate cât mai uniform. Acestea potcomunica cu exteriorul, fie direct, fie prin coşuri de evacuare cu secţiune echivalenta, având

pereţi din materiale CO (CA1) cu rezistenţa la foc de min. 30 minute. Dispozitivele deevacuare a fumului, trebuie să poată fi aconate şi prin comenzi manuale, uşor accesibile dela nivelulsălii. - Elemente decorat ive interioare, finisajele, tratamentele termice şi acustice ale săliloraglomerate vor fi astfel alcătuite şi realizate încât să nu propage incendiul cu uşurinţă,conform prevederilor normativului.- Elementele decorative interioare, finisajele precum şi tratamentele termice şi acustice ale sălilor aglomerate, de regu lă, vor f i CO (CA1). Acestea pot fi C1, C2 (CA2a,b) sauexecutate din lemn şi ignifugate cel puţin pe partea neaparenS, inclusiv scheletul de

montare. Se recomandă ca distanţele dintre finisaje sau tratamente acustice şi pereţii suportsă nu fie mai mare de 15 cm. Golurile astfel realizate vor fi înţipârprin diafragme, (care pot fidin lemn ignifugat), în celule cu dimensiuni maxime de 3,00 x 3,00 m, astfel încât să se eviteformarea de curenţi favorabil dezvoltării incendiilor. - În sălile aglomerate şi anexele lor î n care publicul are acces, plafoanele suspendate vor fiC0 (CA1). Se pot utiliza şi zone de plafoane suspendate executate din C1, C2 (CA2a, b) saudin lemn ignifugat cel puţin pe partea neaparentă, dacă se asigură măsuri corespunzătoarede împiedicare a transmiterii incendiilor de la o porţiune la alta (prin distanţe, fâşiiincombustibile, etc). În toate cazurile plafoanele suspendate vor avea elemente de susţinere

CO (CA1) rezistente la foc minimum 30 minute, iar spaţiul dintre plafonul suspendat şiplanşeul de rezistenţă va fi întrerupt la maximum 25 m (pe două direcţii perpendiculare), cudiafragme C0(CA1).- Este obligatoriu sa se asigure cel puin doua ieşiri de evacuare distincte şi judiciosdistribuite, pentru: a) fiecare nivel al sălilor aglomerate, precum ŞI pentru nivelurile de lojii ŞI balcoane CU malmult de 100 persoane;b) foaiere, bufete, garderobe ŞI alte încăperi de servire a pub UCUIUÎ , CU aria de peste 100 m2.

- La sălile cu scene sau podiumuri, circulţia de evacuare va fi astfel organiza! încât , deregulă, publicul să nu se deplaseze în direcţia scenei. Nu se admite evacuarea prin scenă saupodium a publicului din sală. - Capacităţile de evacuare "C"a unui flux de evacuare luat în calcul la sălile aglomerate suntstabilite în tabelul 4.1.43. din normativul P118.- Timpii de evacuare (lungimile maxime admise pe traseul parcurs pe căile de evacuare),sunt stabiliţi în tabelul 4.1.44. - Pentru asigurarea evacuării rapide şi fără accidente a publicului, în sălile aglomerate,scaunele, băncile şi în general mobilierul, se fixează de pardoseală, astfel încât să nu fie

răsturnate în caz de panică. Fac excţip lojiile, în care se admit maximum 12 scaune mobile,precum şi expoziţiile şi saloanele de dans, în care se recom and solidarizarea lor pe pachete(fă ă fi d d lă)



rânduri. La sălile polivalente se recomandă ca scaunele să fie legate rigid între ele pe şiruri şirânduri. Fiecare şir sau rând trebuie fixat solid la cele două capete, de pardoseală ori per^i,sau prins solidar de celelalte rânduri astfel încât să devină un pachet. În toate situaţiile,barele de fixare perpendiculare pe rânduri şi aplicate la nivelul pardoselii vor avea cel mult20 mm grosime, iar profilul rotunjit.NOTA: 1. Traseele prin foaiere şi holuri ale sălii aglomerate, nu se iau în considerare la stabilirea

timpului (lungimii) de evacuare normat. Foai erele şi holurile vor avea asigurate condiţiile deevacuare stabilite pentru sala aglomerata respectiva.

2. Timpul (lungimea) coridorului înfundat se refera la pţiuni de trasee prin care se accede la doua cai

de evacuare, precum şi la spaţiile pentru care sunt admise.

- Amplasarea mobilierului în sălile aglomerate se face astfel încât să se realizeze culoare detrecere cu ţămi corespunzătoare, care să asigure accesul publicului la ieşirile din sală. - La sălile cu locuri pe scaune sau bănci, în culoarele dintre pachetele de locuri se potprevede strapontine, dacă: • se ridica automat şi se merţin în aceasta poziţie, atunci când nu suntfoiosite, ăsând libera

laţimea culoarului rezultata din calcul; • fiind coborâte, ramâne liber unculoarde minimum 0,80 m;

• nu reduc (în poziţie ridicatsau coborâta)

Ifim ea spaţiului de circulaţie pentru evacuare,

determinat prin calcul, între pachetele de scaune.

- Pe culoarele de evacuare din săli aglomerate, nu se admit trepte în lungul spor libere detrecere dintre rândurile de scaune.- La sălile de spectacole, auditorii, săli de concerte, polivalente şi altele similare, numărulmaxim de locuri dintr- un rând se stabileşte în funcţie de gradul de rezistenă la foc al clădirii

şi de modul în care se face evacuarea persoanelor din rând, conform tabelului 4.1.49.- Spaţiul liber de trecere dintre rândurile de scaune trebuie să fie de minimum 0,45 m. - La amplasarea mobi lierului în săli cu locuri la mese, trebuie să se asigure culoare deevacuare în caz de incendiu ţinând seama şi de următoarele recomandări:

• mesele de max. 8 locuri se amplasează CU cel puţin O parte a lor, lângă un culoar;

• mese dreptunghiulare, amplasate CU latura lunga perpendiculară pe culoarele de evacuare,

vor avea pe flecare latură cel mult 8 locuri, dacă au acces la un singur culoar sau 16 locuri dacă

au acces la două culoare de evacuare. La capetele acestor mese nu se prevăd scaune în

culoarele de evacuare.

• dacă numărul de locuri de pe O latură este mai mare de trei (între un culoar de evacuare şi

perete) sau de şase (între două culoare) se prevăd treceri de acces la culoarele de evacuare,

având o lăţime liberă de cel puţin 0,45 m;

• lăţimea libera a culoarelor de evacuare trebuie ă asigure trecerea numărului de fluxuri

determinat prin calcul;

• la determinarea ţfănilor libere de trecere se au în vedere şi dimensiunile scaunelor, retrase la

o distanţă de 0,15 m de marginea mesei.

- Utilizarea draperiilor, perdelelor, cortinelor, etc. care pot întrerupe căile de evacuare ale

sălilor aglomerate, chiar atunci când sunt incombustibile, este interzisă. Pe căile de evacuareale sălilor aglomerate nu se admit uşi false sau placări cu oglinzi. M bili l d li it ă ăi d i t i i ţii di



condiţia asiguării căilor de evacuare distincte şi independente prin scări normale, realizateconform normativului. Pentru împiedicarea pătrunderii fumului de la un nivel la altul, subplaf oane se vor lua măsuri de ecranare a golului scării rulante şi protejarea lui cu perdele deapă cu intrarea în funcţiune automat, şi / sau manuală, în caz de incendiu. La fiecare nivel seva indica cea mai apropiată cale de evacuare. Indiferent de lăţimea rampei, scara rulantăpoate fi considerată că asigură trecerea unui singur flux de evacuare dacă:

•

poate fi oprită, de la fiecare nivel, printr -o comandă manuală uşor accesibilă; • este executată din materiale C0 (C AI ), CU excela finisajului treptelor pr ecum şi a balustradelor şi

roţilor de antrenare;

• lăţimea treptelor este de cel pu ţin 25 cm.

- Uşile de pe traseul evacuării publicului din sălile aglomerate trebuie sa se deschidă însensul evacuării la simpla apăsare a sistemelor de închidere (bară de siguranţă) şi să nu aibăproeminenţe care ar putea îngreuna trecerea persoanelor. La uşile exterioare sau caresepara alte funcţiuni din cădiri, se permit sisteme de zăvorâre fără încuiere, uşor de acţionat

în condiţiile aglomerării persoanelor în faţa lor.

-

În sălile aglomerate, distaţa dintre tocul uşii şi prima treapta unei rampe care coboară,trebuie să fie de minimum 1,60 m în faţa uşilor şi de 1,00 m lateral. - Lăţimea scărilor de evacuare în condiiile în care publicul aflat la diferite niveluri ,poate observa incendiul în acelaşi timp, îndreptându-se simultan spre scări, se determinădupă numărul de fluxuri ce provin din nivelul cel mai populat, la care se adaugă pentrufiecare din celelalte niveluri, lăţimea necesară pentru evacuarea a 25% din persoanele aflatela nivelul respectiv.- Uşile de acces la casele scărilor de evacuare închise vor fi pline. Aceste uşi pot fi cu geam(cu excepţiaăslor de teatru), dacă sunt prevăzute in$t'alautomate de stingere în clădire,

inclusiv pe podestele caselor de scări respective.- În clădirile cu săli aglomerate, circulaţiile comune orizontale şi casele de stări închisece nu au goluri prin care în caz de incendiu fumul să se poată evacua direct în exterior,trebuie prevăzute cu evacuare a acestuia (desfumare), realizată conform prevederilornormativului.- Lăţimea ieşirilor (uşilor) de evacuare de la nivelul terenului, treb uâeigLire trecerea numărului total de fluxuri care vin prin scări şi a tuturor persoanelor de la parter. - În faţa ieşirilor din clădiri sau săli aglomerate trebuie asigurat un spţiu liber pentrupersoanele ce se evacuează. - Clădiri cu săli aglomerate vor fi uşor accesibile din drumuri publice, asigurându-se condiţiide desfşurare corespunzătoare a opeţa uni lor de stingere ş i salvare a persoanelor în caz deincendiu. Platformele exterioare pentru parcarea autovehiculelor situate în vecinătateaclădirilor cu săli aglomerate, trebuie amplasate în afara gabaritului liber necesar pentruevacuarea publicului din clădiri şi a căilor de acces a autospecialelor pompierilor la faţadeleclădirii şi la sursele de alimentare cu apă. - Scările de evacuare a persoanelor din sălile aglomerate pot avea rampe directe spresubsol, atunci când asigură accesul la ţipadestinate publicului, iar acestea sunt separate

corespunzător faţă de alte funcţiuni dispuse în subsol. - Scările exterioare folosite pentru evacuarea sălilor aglomerate trebui să aibe o înclinare dei 1 2 i l i d t l dă d i i 1 60 lăţi i ă fi



specifice acestora.- Curţile interioare şi spaţiile dintredicrlle cu săli aglomerate pot fi luate în considerarepentru evacuarea persoanelor în caz de incendiu, dacă aţintea suficienta pentru trecerea numărului de fluxuri rezultatdin calcul, dar nu mai puţin de 10,00m.

Clădiri subterane Construcţie subterana - construcţie realizât în întregime sub nivelul terenului înconjurător(natural sau amenajat).- Clădirile civile (publice) subterane pot fi amplasate independent fiţmcnal de alte clădiricivile sau alipite ori comasate unor clădiri (publice) supraterane. - Clădirile civile (publice) subterane independente se proiectează şi realizează conformnormativului specific (Normativ de proiectare a construcţiilor publice subterane - NP 25), iarcele comasate în clădiri civile supraterane (subsoluri ale acestora), conform prevederilorprezentului normativ.

-

În subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane, prin modul de dispunere a funcţiunilorşi asigurarea rasurilor de protecţie corespunzătoare normativului se va asigura limitarea

propagării fumului şi a focului la nivelurile supraterane ale clădirii. - În subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane nu este admisa dispunerea unor spaţiisau înc ăperi cu pericol de explozie , cu substanţe sau produse explozive, ori gaze lichefiate.De asemenea, nu sunt admise lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate sub55°C în alte locuri decât în cele special amenajate şi marcate, în cantităţile şi condiţiilestabilite.- Porţiunile subterane (subsolurile) aleăotlrilor civile (publice) supraterane, vor respecta

condiţiile de încadrare în gradul de rezisteiăţla foc al clădirii supraterane, conformprevederilor normativului, iar încăperile respective vor avea stabilite şi precizate riscurile deincendiu specifice.- Încăperile şi spaiile tehnice dispuse în subsoluril e clădirilor civile (publice), vor fiproiectate şi realizate conform prevederilor prezentului normativ şi ale reglementărilortehnice specifice, asigurându-se evitarea izbucnirii unor incendii la acestea, şi propagareafumului şi a focului la clădirea supraterană şi la vecinătăţi. - Materiale şi elemente de construcţie utilizate în subsoluri vor îndeplini condiţiile decombustibilitate şi rezistenţ la foc stabilite în normativ, fiind astfel alcătuite şi realizate încâtsă nu constituie căi de propagare uşoară a fumului şi focului. - Încăperile din subsol cu risc mare de incendiu vor fi separate de restul clădirii prin pereţi şiplanşee C0 (CA1), cu rezistenţa la foc stabi I id e normativ, iar golurile de circulaţiefuncţională din acestea, protejate corespunzător. - Casele de scări şi purile pentru ascensoare sau alte sisteme de transport pe verticală-inclusiv încăperile pentru maşinile aferente acestora dispuse în subsol - vor fi separate derestul clădirii prin elemente C0 (CAI) rezistente la foc conform prevederilor normativului, iargolurile de acces protejate corespunzător cerirţelor specifice cBdirii supraterane.

-

Finisajele , tratamentele termice şi acustice vor respecta prevederile specifice stabilite înnormativ şi în reglementările tehnice specifice. Caile prevăzute pentru circulţia funcţionala în subsolurile clădirilor civile (publice)



- Subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane, vor avea asigurate cai de evacuare

conform prevederilor normativului aplicabile clădirii supraterane, astfel încât în caz deincendiu utilizatorii să poată ajunge în exterior, la nivelul terenului, în timp cât mai scurt şi încondiţii de siguranţă. - Traseele cailor de evacuare din spaţiile publice subterane (subsoluri) trebuie astfelstabilite încât printr-o distribuţie judicioasă a acestora şi dimensionare să se asigure

recunoaşterea cu uşurinţă a direcţiei spre exterior, precum şi circulaţia lesnicioas autilizatorilor.- Scările de evacuare a utilizatorilor spaţiilor subterane (subsoluri) în afaă de cazurileadmise de normativ vor fi închise în case de scări şi vor avea separate rampele subterane derampele scărilor supraterane. Se pot asigura numai legături furţconale între rampelesubterane şi cele supraterane prin goluri de circu laţieătulicte şi protejate conformprevederilor normativului.- Capacităţile fluxurilor de evacuare şi timpii de evacuare (lungimile maxime ale căilor deevacuare) ce trebuie asiguraţi, sunt cei precizaţi în normativ în fu ncţie de gradul de

rezistenţă la foc al clădirii supraterane, tipul acesteia şi destinaţie. - Evacuarea fumului (desfumarea) din încăperile şi spţiile subterane se asigur în cazurile şicondiţiile precizate în normativ, pe niveluri ale subsolului, independent de evacuareafumului (desfumarea) nivelurilor supraterane ale clădirii. - Echiparea şi dotarea spaţiilor din subsolul clădirilor supraterane cu mijloace şi instalaţii desemnalizare şi stingere a incendiilor, se realizează conform prevederilor normativului şireglementărilor tehnice de specialitate având în vedere ansamblul clădirii supraterane. - Debitele instalaţiilor de stingere cu care se echipează, vor fi egal determinate decompartimentul de incendiu suprateran al clădirii respective.

-

Instalaţiile utilitare aferente spaţiilor şi ăperilor din subsolurile clădirilor civile (publice)supraterane, se proiectează şi execută astfel încât să evite producerea şi propagareaincendiilor, corespunzător prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate (sanitare,electrice, termice, ventilarecondiţionare, etc).- Pentru asigurareacondiţiilor corespuntoare de interveţie şi salvare în caz deincendiu, se prevăd accese din exterior şi circulşii interioare corespunzător alcătuite,protejate şi marcate.

PERFORMANŢE PRIVIND SECURITATEA LA INCENDIU A CONSTRUCŢIILORDE PRODUCŢIE Sl / SAU DEPOZITARE

- PERFORMANŢE COMUNE CONSTRUCŢIILOR DE PRODUCŢIE Şl/SAU DEPOZITARE Construcţii de producţie şi/sau depozitare - pentru octOţit specifice de bdk sau auxiliare,(hale, ateliere, depozite, etc);

CATEGORII DE PERICOL DE INCENDIU Şl GRADE DE REZISTENŢĂ LA FOCCategorii de pericol de incendiu- Zonele, încăperile, compartimentele de incendiu şi constţuie independente de producţieşi/sau depozitare vor avea determinate categorii de pericol de incendiu, conformprevederilor art 2 1 4 la 2 1 7 din prezentul normativ Atunci când în construcţiile



pentru parcarea autovehiculelor, care nu sunt publice, se încadrează în categorii de pericolde incendiu.- În funcţie de categoriile de pericol de incendiu determinate şi precizate obligatoriu îndocumentaţie se asigur măsurile de sigur^ă la foc şi nivelele de perforţăan comune şispecifice prevăzute în normativ. - La instalaţiile tehnologice de producţie amplasate în aer liber, categoria de pericol de

incendiu se determină de tehnolog, independent pentru fiecare instalaţie care prezintăcaracteristici diferite din acest punct de vedere, stabilind şi după caz asigurând măsurile desiguranţă la foc şi nivelele de performarţă necesare precizând obligatoriu zonele până lacare se aplică măsurile de protecţie stabilite. - Delimitarea zonelor până la care se extind măsurile de siguţinla foc impuse de categoriileA şi B (BE3) de pericol de incendiu se face având în vedere posibilitatea prezenţei - în timpulfuncţionării normale şi în caz de avarie a amestecurilor de aer cu gaze, vapori sau praf, înconcentraţii cu pericol de explozie.

Grade de rezistenţă la foc - Construcţiile şi dup! caz, compartimentele de incendiu destinate prodţiei şi/saudepozitării vor avea determinat şi precizat în documentaţie gradul de rezistenţă la foc.Condiţiile minime pe care trebuieăsie îndeplinească construţia pentru încadrarea într-un anumit grad de rezistenţă la foc, sunt cele precizate în art.2.1.8. ia 2.1.14. - Structurile metalice neprotejate sau parţial protejate la foc, în zonele expuse directradiaţiei termice pot fi utilizate la construcţii de producţie şi/sau depozitare de gradul II derezistenţă la foc, indiferent de densitatea sarcinii termice, în următoarele situaţii:

• construcţii (compartimente de incendiu), de producţie ŞÎ / SOU depozitare încadrate în

categoria D (BEI a) sau E(BE1 b) de pericol de incendiu;• construcţii (compartimente de incendiu), de producţie şi / sau depozitare încadrate încategoria C(BE2) de pericol de incendiu, CU aria construita de maximum 2000 m 2 şi celmult 3 niveluri supraterane, daca se asigura limitarea propagării uşoare a incendiilor dela un nivel la altui;• construcţii parter pentru depozite CU stive înalte, (peste 6,GBJţimeîm stivelor),

protejate cu instalaţii automate de stingere CU apa;• construcţii pentru parcarea autovehiculelor acoperite dar deschise perimetral, conformreglementarii tehnice specifice acestora.

NOTĂ: La reducerea rezistenţei la foc a structurilor metalice, se va avea în vedere roiulfiecărui element în asigurarea stabiliţii construcţiei, categoria de importănţi acesteia,numărul utilizatorilor, valoarea bunurilor adăpostite şi urmările posibile ale prăbuşiriiconstrucţiei. AMPLASAREA Şl CONFORMAREA LA FOC Amplasare - Construcţiile de producţie şi/sau depozitare independente, comasate sau grupate înconformitate cu recomandările generale se amplasează la distanţele de sigurană stabilite

în art. 2.2.1. la 2.2.3., sau se compartimentează corespunzător.

-

Construcţiile de producţie şi / sau depozitare încadrate în categoria A sau B (BE3ab) depericol de incendiu, de regulă, vor fi amplasate independent, la distanţe normate sau compartimentate faţă de alte construiţii sau instalaţii iar porţiunile de construcţie alipite ori



independente, porţiuni, spaţii ori încăperi cu pericol de explozie - categoriile A şi B (BE3 ab) -se vor preciza şi d elimita obligatoriu zonele de protecţie până la care trebuie asiguratemăsurile specifice acestora.Conformare la foc- Conformarea la foc a construcţiilor şi compartimentelor de incendiu destinate producţieişi/sau depozitării, va avea în vedere prevederile art.2.2.5 la 2.2.10 şi cele specifice acestora,

asigurând îndeplinirea condiţiilor de corelaţie dintre categoria de pericol, gradul derezistenţă la foc, numărul de niveluri şi aria construită. - Ariile construite ale construcţiilor şi compartimentelor de incendiu şi âuiili de niveluriadmise pentru construcţii de producţie şi/sau depozitare, sunt cele precizate în tabelul5.2.5.- Nu se recomandă dispunerea încăperilor şi spalor încadrate în categoria A sau B (BE3a,b)de pericol de incendiu, în subsolurile construcţiilor supraterane, iar atunci când aceasta este justificata tehnic numai în condţ iile separării prin planşeu rezistent laexplozie.

-

În spaţiile de producţie nu se vor depozita liber materiale sau substanţe (combustibile sauincombustibile), decât în cantităţile şi sorturile strict necesare fluxului tehnologic pentruschimb de lucru.- Prin conformarea spaţiilor de producţie şi/sau depozitare se va aurrtimitareaposibilităţilor de propagare a focului şi a fumului, asigurându-se dispunerea celorpericuloase în zone distincte şi cu luarea măsurilor de protecţie necesare.

ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE - Construcţiile de producţie şi/sau depozitare se alcătuiesc corespunzător prevederilor

subcap. 2.3. al normativului, îndeplinind performanţele admise. - Prin modul de alcătuire şi realizare, elementele de construye utilizate nu trebuie săpropage focul cu uşurinţă. - Golurile interioare constructive aie elementelor de construcţie vor avea continuitatea

întreruptă, astfel încât să nu favorizeze propagarea fumului şi a focului în construcţie. - Încăperile şi spaţiile închise încadrate în categor ia D(BE1a) de pericol de incendiu, trebuiesă aibe pereţi şi planşee CO (CA1).- Plafoanele false (incombustibile sau combustibile) nu sunt admise la încăperi şi spaţii

închise încadrate în categoriile A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu.-

Elementele de construcţie care delimiteazspaii cu pericol de explozie, din categoriile Aşi B(BE3a,b) de pericol de incendiu, vor fi C0(CA1), iar atunci când le separă de restulconstrucţiei şi rezistente la explozie. - Grinzile, rampele, podesteleşi treptele scărilor interioare de circulaţie funcţionai! laplatforme de lucru - fără locuri permanente de muncă - pot fi alcătuite şi realizate dinmateriale CO (CA1) şi neînchise în case de scări proprii. - Încăperile de depozitare cu aria mal mare de 36 m2 , se alcătuiesc şi se realizează conformprevederilor art. 2.3.45. şi 2.3.46., precum şi a prevederilor specifice acestora.

-

Spaţiile, încăperile şi construcţiile încadrate în categoria A sau B BE3a,b) de pericol deincendiu, se alcătuiesc potrivit prevederilor art.2.3.50. la 2.3.60. din prezentul normativ şi areglementări lor tehnice specifice



LIMITAREA PROPAGĂRII FOCULUI Şl A FUMULUI - Compartimentele de incendiu constituit conform prevederilor normativului, se separă derestul construcţiei prin elemente corespu nzătoare categoriei de pericol de incendiu şi densităţii sarcinii termice asigurând nivelul de performanţă normat. In acelaşi mod vor fi separate între ele şi porţiuni ale construcţiei încadrate în categorii depericol de incendiu diferite.

-

În interiorul compartimentelor de incendiu, se prevăd elemente de’sipăre orizontale şi/sauverticale, care sa împiedice propagarea focului şi a fumului pe arii mari construite. - Elementele de construcţie utilizate pentru împiedicarea propagfocuiui şi a fumului vor fide tipul celor stabilite în pct.2.4. din normativ, precum şi art.2.5.36. la 2.5.45. - In construcţiile parter, încadrate în categoriile C, D sau E (BE2, BE1a,b) de pericol deincendiu se admite separarea categoriilor mai periculoase (C sau D (BE2 ori BE1a)), cu ariamai mare de 400 m 2 sau cu un volum mai mare de 10% din cel al compartimentului deincendiu, prin pereţi C0 (CA1) şi rezistenţi la foc minimum 3 ore atunci când separă categoriaC (BE2) faţă de categoria D sau E ( BE1 a,b ) şi respectiv 2 ore când separă categoria D (BE1a)

fţ=ă de categoria E (BE1b) de pericol de incendiu (ca înlocuitori ai pereţilor antifoc). - În cadrul compartimentelor de incendiu ale construcţiilor de producere şi / sau depozitarede gradul I la III de rezistenă la foc, atunci când din motive funcţionale se prevăd pereţiinteriori C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de minimum 1ăo rcare separă între ele încăperi dinaceeaşi categorie de incendiu A, B sau C (BE3a,b sau BE2), golurile de circulaţie din aceştipereţi se protejează cu uşi rezistente la foc 45 minute, echipate cu dispozitive deautoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu. - Această prevedere nu este obligatorie pentru golurile de circulţie dintre grupuri de

încăperi din aceeaşi categorie de pericol de incendiu, care prin însumarea ariilor au mai

puţin de 400 m2.- În pereţii de separare a caselor deascşi a ascensoarelor, ţă de încăperi sau grupuri de

încăperi de categoria C (BE2) de pericol de incendiu cu aria mai mare de 400 m2, golurile decirculaţie se protejează cu uşi rezistente la foc 45 minute, echipate cu dispozitive deautoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu. Atunci când pereţii de separare a caselor de sări şi ai ascensoarelor sunt rezisterţi la exploziecorespunzător categoriilor A sau B (BE3) de pericol, indiferent de aria acestora, golurile decirculaţie funcţionaă se protejează corespunzător prevederilor art.2.4.46.la2.4.48. - Pereţii şi planşeele de separare a anexelor tehnico - sociale, laboratoarelor şi ateliereloranexă f^ă de spţaile din categoriile A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu, trebuie să fierezistente la explozie, iar golurile de comunicare strict funcţionale din acestea protejatecorespunzător prevederilor art.2.4.40 la 2.4.50. - Pereţii despărţitori dintre spaţiile din categoria C (BE2) de pericol de incendiu şi anexele tehnico - sociale, laboratoarele şi atelierele anexă ale acestora (cu excţiş grup urilorsanitare), trebuie să fie C0 (CA1) cu rezist^a la foc de minimum 2 ore. Golurile decomunicare din aceşti pereţi se protejează cu uşi rezistente la foc minimum 45 minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automata în caz de

incendiu.- Planşeele de separare vor fi C0(CA1), rezistente la foc minimum 45 de minute, iart l l l i di t t j t l t d î hid i t t l f i i



de pericol de incendiu, este admisa realizarea birourilor destinate personalului care conducenemijlocit producţia (maiştri, supraveghetori, conducere, etc), cu elemente CO (CA1) şi carepot avea ferestre cu geamuri spre spaţiul de producţie. - Pentru limitarea propagării focului şi a fumului în spale înch ise (camerele) cu arii libere(fără pereţi interiori) mai mari de 10.400 m 2 , din categoriile A, B şi C(BE3a,b şi BE2) depericol de incendiu, sub tavanul (intradosul planşeului) acestora se prevăd sisteme de

evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, aăt uite din dispozitive pentru evacuarea produselorarderii şi ecrane CO(CA1), conform prevederilor art.2.5.36. la 2.5.45.

EVACUARE FUM (DESFUMARE)- Asigurarea evacuării fumului (desfumare) prin tiraj natural, organizat sau mecanic, serealizează conform prevederilor art.2.5.1. la 2.5.30. ale normativului, respectându-se şicondiţiile specifice. - Este obligatorie asigurarea evacuării fumului la construţiile de producţie şi cele dedepozitare precizate în normativ. Dispozitivele pentru evacuarea fumului prin tiraj natural

organizat, pot fi dispuse în acoperiş sau în treimea superioară a pţiher exteriori (situaţie, încare pot asigura desfumarea numai pe maximum 30 m adâncime a încăperii). Dispozitivelevor asigura suprafaa liberă normată în cazurile şi condiţiile stabilite de normativ,urmărindu-se distribuirea lor cât mai uniformă. - Construcţiile pentru depozite şi încăperile pentru depo zitare cu aria mai mare de 36 m2 ,

încadrate în categoriile A, B sau C (BE3a,b sau BE2) de pericol de incendiu, vor aveaasigurată evacuarea fumului (desfumarea) prin tiraj natural - organizat, cu dispozitive avândsuprafaţa liberă însumată de celţipu 1% din aria spaţiilor respective, sau sistem mecaniccorespunzător.

-

Casele de scări închise, care nu au ferestre spre exterior şi după caz, încăperile tampon deacces ia acestea, vor avea asigurate posibiţTrtâde evacuare a fumu lui (desfumare), prin tirajnatural - organizat.- În toate situaţiile exceptând casele de scări evacuarea natural organizată a fumului sepoate înlocui cu evacuarea mecanică a acestuia, alcătuită şi realizată conform prevederilornormativului.- Atunci când se asigura sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbţnproduse în caz deincendiu (conform art. 5.4.10.), nu mai este obligatorie evacuarea fumului (desfumare).- Evacuarea fumului (desfumarea) din spaţiile de depozitare va fi independenţi de cea a spaţiilor de producţie, indiferent de modul în care se realize(airin tiraj natural organizat saumecanic).- Canalele de evacuare a fumului (desfumare) care străbat spaii ori încăperi cu alte funcţiunisau categorii, de pericol de incendiu decât cele pentru care sunt prăzuite, vor avea pereţiiastfel realizaţi încât să îndeplinească condiţiile impuse de funcţiunile şi categoriile de pericolrespective.

CĂI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIU - Construcţiile de producţie şi / sau depozitare vor avea asiguratâicde evacuare în caz deincendiu în număr suficient, corespunzător dispuse, alcătuite şi dimensionate, potrivit prevederilor art 2 6 1 la 2 6 74 şi ale celor specifice La depozitele fără personal permanent



care trec prin:a) încăperi sau spcţii din categoriile D sau E (BEI a,b) de pericol de incendiu, dac servescla evacuarea persoanelor din spaţiile de producţie învecinate sau din anexele tehnico -sociale ale acestora, precum şi în cazurile stabilite la art.5.6.3. şi 5.6.6.; b) încăperi sau spcţii din categoria C (BE2) de pericol de incendiu, dacservesc laevacuarea persoanelor din spaţiile de producţie învecinate, atunci când nu constituie

singura lor cale de evacuare; a doua cale de evacuare poate fi constituita tot de un spaţiudin categoria C (BE2) de incendiu, daca traseele sunt distincte şi separate între eie prin

pereţi rezistenţi ia foc minimum ilorgolurile de circulaţie din aceştia sunt protejate CU

elemente de închidere corectoare, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidereautomata în caz de incendiu;c) încăperi sau spaii din categoriile Asau B (BE3a,b) de pericol de incendiu, dac ser vesc laevacuarea persoanelor din spaţii de producţie sau depozitare din aceeaşi categorie de

pericol de incendiu şi nu constituie singura posibilitate de evacuare. - Evacuarea persoanelor din birourile destinate celor care conduc nemijlocit producţia

(maiştri, supraveghetori, conducerea, etc.) amplasate în spaţiul de producţie sau depozitarese poate asigura numai prin spaţiul respectiv. - Golurile de acces la scările de evacuare închise din constriţiile de producţie şi /saudepozitare, se protejează prin:

O ) uşi pline sau CU geam armat, atunci când accesul la scara se face (f i n spa închise(încăperi) din categoria D sau E (BEla,b) de incendiu; b) uşi rezistente la foc minimum 45 de minute, atunci când accesul la scara se face dinspaţii de producţie închise (încă peri) din categoria C (BE2) de pericol de incendiu;c) încăperi tampon ventilate în suprapresiune având uşi rezistente la foc minimum 45 de

minute, atunci când accesul la scara se face dinţSipae producţie sau depozitare închise(încăperi) din categoriile A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu;d) uşi rezistente la foc minimum 1 ora şi 30 de minute sau încăperi tampon cu uşi de 45de minute, atunci când spaţiile închise apecile) sunt de depozitare a materialelor sausubstanţelor combustibile.

În toate situaţiile, uşile de protecţie a golurilor de acces la casele de sări se echipea ză cudispozitive de autoînchidere.- Golurile de acces la ascensoare sau alte mijloace de transport pe verticală (palier), dinconstrucţiile de producţie şi/sau depozitare se protejează cu:

O ) uşi pline CO (CAI), atunci când accesul se realizeaza din spa ii de producţie şi / saudepozitare închise (camere) încadrate în categoria D sau E(BE1 a,b) de pericol deincendiu;b) uşi rezistente la foc minimum 45 minute, atunci când accesul se realizeaza din spaţiide producţie închise (camere) din categoria C (BE2) de pericol de incendiu; c) încaperi tampon ventilate în suprapresiune şi prevazute cu uşi rezistente ia focminimum 45 de minute, atunci când accesul se realizeaza din spaţii de producţie saudepozitare închise (camere) din cotegorioAsou B (BE3a,b) de pericol de incendiu; d )u şi

rezistente la foc 1 ora şi 30 de minute sau încaperi tampon prevazute cu uşi rezistente la foc 45 de minute, atunci când accesul se realizeaza din spcţii închise (camere) ded it t i l l b t ţ l b tibil



- Scări de evacuare interioare deschise, sunt admise în construcţiile de producţie şi/saudepozitare, în următoarele cazuri:

O ) construcţii de gradul I -III, încadrate în categoria E (BElb) de pericol de incendiu, dacaservesc la evacuarea persoanelor de la cel mult doua niveluri şi în total numărul acestoranu depaşeşte lOO de persoane; b) construcţii de gradul I - II, din categoria D (BE1O ) de pericol de incendiu, daca servesc la

evacuarea persoanelor de la cel mult doua niveluri şi în total, numarul acestora nudepaşeşte 50 de persoane ;C ) construcţii de gradul I - II, din categoria C (BE2) de pericol de Incendiu, daca servesc laevacuarea unui singur nivel, iar numărul total de persoane este de maximum 30.

- Grinzile, rampele, podestele şi treptele scărilor interioare deschise de evacuaremenţionate la art.5.6.6., trebuie ¿îndeplinească c ondiţiile de comportare la foc stabilite laart.2.3.33.- În construcţii de producţie de gradul I -V de rezisteiăţ la foc indiferent de categoria de pericol de incendiu, atunci când scările deschise sunt prevăzute numai pentru accesul

personalului la maşini, utilaje, pasarele, platforme deschise, planşee cu goluri neprotejate,etc. - care nu constituie locuri permanente (fixe) de lucru, grinzile, podestele şi trepteleacestor scări deschise de acces pot fi C0(CA1), cu rezistenţa la foc de minimum 15 minute. - În construcţiile de producţie şi/sau depozitare, rampele ăkrilor aferente subsolului vor fi separate de rampele scărilor supraterane, inclusiv de parterul constrţiei, de regulă,prin elemente de construcţie C0 (CA1), cu rezistenţa la foc stabiă tîn funcţie de densitatea sarcinii termice, asigurându-se accesul la rampele subterane direct dinexterior.- Eventualele goluri de acces funcţional între rampele subsolului şi cele supraterane la

nivelul parterului, se protejează cu elemente de închidere rezistente la foc 1 oră şi 30 deminute echipate cu dispozitive de autoînchidere.Fac excepţie accesele strict funcţionale lasubsolurile tehnice, precum şi cazurile în care subsolul nu este separat de construcţiasupraterană prin planşeu plin, rezistent la foc. - Pentru evacuarea persoanelor din locurile permanente de lucru ale platformelorsupraterane de producţie şi/sau depozitare deschis»ă{f î nchideri perimetrale), inclusiv a

încăperilor de lucru amenajate pe acestea, se vor asigura -indiferent de numărul de nivelurişi categoria de pericol de incendiu - scări închise sau deschise de evacuare, amplasate,alcătuite şi realizate conform prevederilor normativului. - Scările exterioare deschise de evacuare, se amplasează şi realizează astfel încât circulaţiautilizatorilor să nu poată fi blocată de flăcările sau fumul produs în caz de incendiu laconstrucţia (platformele)pentru care se prevăd, sau la obiecte situate în vecinătate. - La determinarea fluxurilor de evacuare ce trebuie asigurate în caz de incendiu, laconstrucţiile de producţie se ia în considerare totalul personalului permanent din cel mai numeros schimb, stabilit prin proiect. Pentru depozite se ia în considerare personalul cuactivitate permanentă stabilit prin proiect. Atunci când nu este necesar permanent îndepozit, condiţiile de evacuare nu sunt obligatorii.

-

Capacitatea de evacuare a unui flux (c) se determină conform tabel 5.6.12. - Timpii de evacuare, respectiv lungimile maximum admise ale cailor de evacuare dint ţiil d d ţi i/ d it t f t b l 5 6 13



INSTALAŢII DE SEMNALIZARE Şl STINGERE A INCENDIILOR - Construcţiile de producţie şi/sau depozitare se echipeâzşi dotează cu instalţii şi mijloacede semnalizare şi stingere a incendiilor în conformitate cu prevederile normativului şi alereglementărilor tehnice de specialitate, precum şi suplimentar, ori decâteori beneficiarulsolicita.- La stabilirea echipării şi dotării, trebuie să se aibă în vedere utilizarea echipamentelor,

instalaţiilor, mijloacelor şi substanţelor corespunzătoare categoriilor de pericol de incendiu,caracteristicilor de manifestare a acestora şi claselor de incendiu, precum şi compatibilitateaacestora, asigurând realizarea siguranţei la foc corespunzătoare. - Instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor la construcţiile de producţie şi/saudepozitare cu pericol de incendiu deosebit sau vulnerabile la incendiu, vor fi astfel realizate

încât să asigure parametrii furţconali şi în cazul unei avarii la elementele componente.- În construcţiile de producţie şi / sau depozitare monobloc, se pot prevede hidranţi deincendiu montaţi în pardoseală, astfel am plasaţi şi realizaţi încât să poată fi utilizaţi în cazde incendiu

INSTALAŢII UTILITARE AFERENTE CONSTRUCŢIILOR - Echiparea, proiectarea şi realizarea instalaţiilor utiiitare aferente construcţiilor deproducţie şi / sau depozitare, se asigură în conformitate cu prevederile reglementărilortehnice în vigoare şi ale prezentului normativ. - Instalaţiile utiiitare aferente construcţiilor de producţie şi/sau depozitare vor ficorespunzătoare categoriilor de pericol de incendiu din ţipla respective şi astfel proiectate şirealizate încât să evite producerea incedii lor şi propagarea focului. - Instalaţiile electrice vor corespunde alcătuirii construcţiei categoriilor de pericol deincendiu ale spaţiilor respective, asigurând nivelele de performanţă admise.

-

Sistemele şi instalaţiile de încălzire vor fi stabilite în funcie de categoriile de pericolde incendiu, de mărimea construcii lor şi gradele de rezistenă la foc asigurate, fiindinterzisă utilizarea celor cu foc deschis în încăperile, spţiile şi construcţiile cu pericol deincendiu sau explozie.- Spaţiile şi înâperile în care se degajă substae combustibile, vor avea asigura tă evacuareagazelor, vaporilor, prafului şi a pulberilor, pe măsura degajării lor, astfel încât să nu conducăla formarea unor concentraţii cu pericol de explozie. - Sistemele de ventilare ale încăperilor şi spaţiilor în care se utilizează, manipulează sauprelucrează substane inflamabile, vor fi independente de celelalte sisteme de ventilare aleconstrucţiei. - Sistemele şi instalaţiile de ventilare aferente depozitelor cu aria mai mare de 36 m 2,pentru materiale sau substanţe combustibile, vor fi independente de alte sisteme sauinstalaţii de ventilare ale construcţiei.

CĂI DE ACCES, INTERVENŢIE Şl SALVARE - Construcţiile de producţie şi/sau depozitare vor avea asigiăiatee cacces, intervenţie şisalvare în caz de incendiu, astfel dispuse şi realizate încât forţele de intervenţie sa poată

acţiona în timp cât mai scurt şi în condiţii de siguranţa. - De regulă,construtţiile de producţie şi/sau de depozitare trebuieă fie accesibile autospecialelor de



- Căile exterioare de acces pentru autospeciale, realizate conform prevederilornormativului, trebuie să permită interveţia în special în zonele mai periculoase aleconstrucţiei, la deschiderile (protejate sau neprotejate) din pereţii exteriori, precum şi lasursele de alimentare cu apă. - Căile de circulaie interioară stabilite pentru interveţie în caz de incendiu vor fialcătuite, echipate şi marcate corespunzător, astfel încât să fie uşor de recunoscut de către

personalul de intervenţie.

DOTAREA CU MIJLOACE TEHNICE DE STINGERE A INCENDIILOR ŞISERVICIUL DE POMPIERI.- Construcţiile de producţie şi/sau depozitare se doteaz mijloace tehnice de stingere aincendiilor corespunzătoare claselor de incendiu din încăperile şi ţipa acestora. De regulă, se prevăd stingătoare portative (de tip corespunzător), prevăzându-se, unstingător de minimum 6 Kg la maximum 150m2 arie desfăşurată din categoriile A, B sau C(BE3a,b sau BE2) şi respectiv 200 m2 la categoriile D şi E (BE1a,b), dar minimum două

stingătoare pe fiecare nivel al construcţiei. - În încăperile şi spaţiile cu aria desfăşurată mai mare de 500 m 2 şi în care se pot afla lichidecombustibile se prevăd şi stingătoare transportabile, recomandându-se un stingător deminimum 50 Kg la fiecare 500 m2 .- În spaţiile şi încăperile închise pentru parcarea autovehiculelor se recomandă asigurarea aminimum un stingător portativ la fiecare 10 locuri de parcare, precum şi stingătoaretransportabile conform prevederilor art.5.10.3.- În afară de mijloacele tehnice de stingere precizate la art.5.10.2. la 5.10.4., sţj'die,

încăperile, compartimentele şi construcţiile de producţie şi/sau depozitare se dotează , după

caz, cu lăzi cu nisip, panouri pentru incendiu, etc, în ţfe nde substanţele utilizate şi condiţiilespecifice.- Mijloacele tehnice de st ingere cu care se echipează şi dotează consţridie de producţie şi /sau depozitare vor fi astfel dispuse încât să fie uşor accesibile personalului în caz deincendiu.- Organizarea serviciului de pompieri, echiparea şi dotarea acestuia, se stabilesc potrivit reglementărilor tehnice în funcţie de pericolul de incendiu şi vulnerabilitate, precum şinivelul de echipare cu instalaţii de semnalizare şi stingere a construcţiei. - De regulă, construcţiile sau grupurile de construcţii de producţie şi/sau depozitare vor avea constituite servicii de pompieri atunci când aria desfăşurată totală este mai mare de5000 m2 şi categoriile A, B şi C (BE3a,b şi BE2) de pericol de incendiu reprezintă peste 50%.Beneficiarii pot stabili constituirea serviciului de pompieri şi ia arii desfăşurate mai mici. - Nivelul de dotare şi încadrare cu personal al serviciului de pompieri se stabileşte în funcţiede periculozitate, amplasare, vulnerabilitatea la incendiu şi efectele unui eventual incendiu,având în vedere şi scenariile de săgilaarfpc conform reglementărilor tehnice specifice.

PERFORMANŢE PRIVIND SECURITATEA LA INCENDIU A CONSTRUCŢIILOR CU FUNCŢIUNI MIXTE.

PERFORMANŢE COMUNE CONSTRUCŢIILOR CU FUNCŢIUNI MIXTE



PERFORMANŢE COMUNE CONSTRUCŢIILOR CU FUNCŢIUNI MIXTE RISCURI Şl CATEGORIIDE PERICOL DE INCENDIU, GRADE DE REZISTENŢĂ LA FOC Riscuri şi categorii de pericol deincendiu- Zonele, încăperile, compartimentele de incendiu şi constţuc ile independente cu funcţiunimixte, vor avea determinate şi precizate riscurile şi dăpcaz, pericolele de incendiu specifice,conform prevederilor art.2.1.1. la 2.1.7. din normativ.

-

Pentru funcţiuni civile (publice) se stabilesc riscuri de incendiu, iar pentru cele deproducţie şi/sau depozitare riscurile de incendiu se exprimă prin categorii de pericol deincendiu, determinate conform prevederilor normativului.- Într-o construcţie cu funcţiuni mixte, porţiunile de ăd iri civile (publice), separatecorespunzător normativului de cele cu activitţi de producţie şi/sau depozitare, suntconsiderate cu riscul de incendiu cel mai mare din porţiunea respEctiv reprezintă cel puţin30% din aria desfăşurată a acesteia. Atunci când în construcţia cu funcţiuni mixte, ariadesfăşurată a porţiunilor cu funcţiuni civile publice reprezintă ma imult de 60% din aria desfăşurata totala a ccţietrucSdirea respectiva este

considerata civilă (publică) şi cu riscul stabilit conform primului alineat, iar în ansamblutrebuie sa îndeplinească perforrţeli® comune şi specifice acesteia, conform normativului.- Porţiunile de construcţii cu ariăţvitde producţie şi/sau depozitare dintr -o construcţie cufuncţiuni mixte, separate corespiătDr normativului de cele cu funcţiuni civile (publice), suntconsiderate cu categoria de incendiu cea mai periculoasă care reprezintă peste 30% din ariadesfăşurată a acestora. Atunci când în construcţia cu funcţiuni mixte, ariâişdeafă a activitţHor de producţie şi/saudepozitare reprezintă mai mult de 60% din aria desfăşurată totală a construcţiei, aceastaeste considerată de producţie şi/sau depozitare având categoria de pericol de incendiustabilită conform primului alineat, iarîn ansamblu trebuie să îndeplinească performaiţel ecomune şi specifice acesteia, conform normativului (partea lil-a şi a IVa). Grade de rezistenţă la foc- Construcţiile cu funcţiuni mixte vor avea determinat gradul de rezsttenţfoc asigurat,precizându-se în documentaţie. La determinarea gradului de rezistenţă la foc se au în vedereprevederile art.2.1.8. la 2.1.14. şi după caz, condţiile specifice tipului de construcţie.

AMPLASARE Şl CONFORMARE LA FOCAmplasare-

Construcţiile cu funcţiuni mixte, independente, comasate sau grupate în conformitate cuprevederile generale ale normativului, se amplasează la distanţele de siguranţă stabilite înart.2.2.1. la 2.2.3., având în vedere ansamblul constituit, precum şi riscurile (pericolele) deincendiu ale porţiunilor de construcţie faţă de care se asigură distanţele. Atunci când nu sepot asigura distanţele de siguranţnormate, se compartimentează corespunzătornormativului.- Construcţiile cu funcţiuni mixte care cuprind actiăţH cu risc sau pericol mare deincendiu sau un număr mare de persoane, se recomandă să fie amplasate independent, la

distanţele de siguranţă normate faţă de vecinătăţi.

Conformare la foc



funcţiunilor şi luarea măsurilor de pţiet e specifice acestora, asigurându -se îndeplinireacondiţilor de corelaţie între riscul (categoria) de pericol de incendiu, gradul de rezistenţa la foc, numărul de niveluri şi aria construita, conform prevederilornormativului, având în vedere precizările art.7.1.1. la 7.1.4. - Atunci când o clădire civilă (publică) cuprinde actţvicăvile publice diferite şi independentefuncţional, se aăigundeplinirea coţidor de performânţ corespunzătoare cele mai severe

prevăzute de normativ pentru respectivele funcţiuni civile (publice).Dacă aceste funţiuni sunt dispuse intr -o clădire înaltă, foarte înaltă, sau cu săli aglomerate,vorfi îndeplinite şi condiţiile de performanţă specifice acestora. - În construcţiile cu funcţiuni mixte civile (publice), de producţie şi/sau depozitare, în fiecareporţuine se asigur îndeplinirea concţiilor de performană cele mai severe prevăzute înnormativ pentru respectivele funcţiuni având în vedere şi implicaţiile acestora asupra

întregii construcţii. - Prin conformarea construcţiilor cu funcţiuni mixte, se va asigura limitarea posibilităţilor depropagare a focului şi fumului atât în porţiunile incendiate, cât şi la porţiunile de construcţie

cu alte funcţiuni, luându-se măsurile de proţee: corespunzătoare. - În construcţiile etajate cu funcţiuni mixte, civile (publice), de orice fel, nu este admisădispunerea unor spaţii sau îaperi cu pericol de explozie, din categoria A sau B (BE3a,b) depericol de incendiu, la nivelurile lor inferioare (supraterane sau subterane).- Dispunerea spaţiilor şi a înăperilor cu pericol de explozie, din categoriile A sau B (BE3a,b)de pericol de incendiu în construcţiile cu funcţiuni mixte de producţie şi/sau depozitare, serecomandă la ultimul nivel suprateran şi cu luarea măsurilor de protecţie corespunzătoare.

ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE

-

Construcţiile cu funcţiuni mixte se realizează din materiale şi elemente de construcţiecorespunzătoare gradului de rezistpn la foc necesar înd eplinirii condiţiilor de corelaţienormate, în aşa fel alcătuiteîncâtsâ nu propagefocul cu uşurinţă. - Eventualele goluri interioare ale elementelor de construcţie vor avea continuitatea

întreruptă conform normativului, astfel încât să nu favorizeze propagarea focului şi afumului pe arii mari construite şi între funcţiuni sau destinaţii diferite. - Funcţiunile diferite din construcţie se sepiaicu elemente verticale şi după caz, orizontale,din clasa de combustibilitate, cu rezistenţa la foc determinate conform normativului, înfuncţie de nivelul riscului (categoriei) de pericol de incendiu cea mai mare, a densiţEi sarciniitermice şi condiţiile performante specifice funcţiunii (destinaţiei) şi tipului de clădire. - La alcătuirea şi realizarea pţiurnilor deconstrucţie cu funcţiuni distincte civile (publice) de producţie şi/sau depozitare, se vor

îndeplini condiţiile de perfornăanţ specifice fiecărei funcţiuni, conform prevederilornormativului, iar întreaga construcţie trebuie sa asigure îndeplinirea condiţiilor de performă nţcorespunzătoare ansambluluiconsiderat, conform prevederilorart.7.1.1. la 7.1.4. din normativ.- Încăperile de depozitare a materialelor şi substaelor combustibile, se alatuiesc,

realizează şi separă de restul ccţreitrujcj fun cţiuni mixte corespiător prevederilorgenerale şi specifice acestora. Fac excepţie încăperile de depozitare cu aria de maximum 36 m2 la care nu se impun



(BE3a,b) de pericol de incendiu, dispuse astfel încât să nu pună în pericol constrţia, trebuiealcătuite, realizate şi asigurate, cu măsurile de prcţtecnecesare, potrivit reglementărilornormativului.- Porţiunile de că dire care cuprind sau se încadrează în categoria sălilor aglomerate vor fialcătuite corespunzător prevederilor specifice acestora, separându-se de alte funcţiuni aleconstrucţiei prin elemente de construcţie verticale şi după caz, orizontale, corespunzător

normativului.- Porţiunile subterane ale construcţiilor cu funcţiuni mixte, în care se dispun funcţiunidistincte vor îndeplini şi condiţiile specifice acestora. - La alcătuirea construcţiilor şi a elementelor de construcţie se respect condiţiile deperformanţă comune stabilite, de la art. 2.3.1. la 2.3.60.,precum şi cele specifice funcţiunilorrespective.

LIMITAREA PROPAGĂRII FOCULUI Şl A FUMULUI - Funcţiunile independente dispuse în construcţie se sepârîntre ele şi fţâ de căile comune de

circulaţie şi evacuare, prin elemente de construcţie rezistente la foc conform prevederilornormativului.- În cazul în care funcţiunile respective constituie compartimente de incendiu distincte,separarea acestora se realizează, după caz. cu perei de compartimentare reziste nţi la focantifoc sau antiex.- Prin modul de dispunere, alcătuire şi realizare a elementelor de ţ'GDnstruc despărţitoarese va asigura limitarea propagării focului şi a fumului laţ iifnirle alăturate, pe timpul normat,iar în cadrul aceleiaşi funcţiuni, a propagării uşoare a focului şi fumului pe arii mari. - Elementele de construcţie utilizate pentru limitarea propagai focului şi a fumului,

trebuie să îndeplinească concţiile de performană generale şi specifice precizate înnormativ, în funcţie de rolul pe care îl au. - Separarea funcţiunilor diferite în cădiri etajate se asigură prin elemente verticale şiorizontale (pereţi şi planşee) alcătuite şi realizate corespunzător spaţiului adiacent cel maipericulos, iar eventualele goluri de circulaţie sau funcţionale din elementele de separare vorfi protejate conform normativului.- Limitarea propagării focului între funcţiuni diferite dispuse într-o clădire etajată, se vaasigura şi pe faţade (prin exteriorul închiderilor perimetrale), prin realizarea unor porţiunipline între golurile succesive din faţade (care se suprapun), sau prin alte măsuri de protecţiecorespunzătoare (copertine, ecrane, etc). - Căile comune de circule şi evacuare (orizontale şi ădicaz, verticale) ale construcţiei cufuncţiuni mixte, se separă de diferiteţi^nifuadiacente, corespunzător riscului sau categorieide pericol de incendiu a acestora, potrivit prevederilor normativului. Golurile de circulaţiedin aceste elemente de separare, se protejează corespunzător. - Condiţiile de performanţ ale elementelor de constţlec cu rol de limitare a propagării focului şi a fumului, alcătuite şi realizate conform art.2.4.1. la 2.4.52, sunt cele stabilite înnormativ, corespunzător funcţiunilor respective.

-

Spaţiile publice pentru parcarea autoturismelor se pot dispune în construcţii cu funcţiunimixte, cu condiţia sepaă rii lor de restul construţiei, prin pereţi şi planşee conformnormativului În elementele de separare sunt admise numai goluri strict necesare de acces şi



EVACUARE FUM (DESFUMARE)- Evacuarea fumului (desfumarea) este obligatorie în spaţiile şi îăperile stabilite în normativ,potrivit funcţiunii (destinaţiei) specifice şi tipului cădicfe cu funţiuni mixte. - Alcătuirea şi realizarea evacuării fumului (desfumare), prin tiraj natural - organizat saumecanic în construcţiile cu funcţiuni mixte, trelău'KEDrespundă prevederilor art.2.5.1. la2.5.30. şi prevederilor specifice.

-

De regulă, poţiunile de construcţii cu funcţiu ni distincte, se prevăd cu dispozitiveindependente de evacuare a fumului în caz de incendiu, separate de evacuări alefumului dinalte funcţiuni. - Căile de circulaţie şi evacuare comune (orizontale şi verticale) ale unei construcţii cufuncţiuni mixte, se pot prevede cu un singur sistem de evacuare a fumului (desfumare),independent de evacuărilefumului din spaţiilefuncţiunilordispuseîn construcţie. - Pentru funcţiuni diferite cu acelaşi risc sau pericol de ince nd iu dispuse în construcţie, încazuri justificate tehnic se pot realiza instalaţii comune de evacuare a fumului în caz deincendiu, cu condiţia liării măsurilor de proteţie care ă asigure limitarea propagării

incendiilor între funcţiuni prin tubulaturile careiputTg elementele de separare a funcţiunilor(pereţi, planşee). - Este obligatorie realizarea independenta a evacuării fumului în caz de incendiu din sălileaglomerate, din depozite pentru materiale şi/sau substanţe combustibile, precum şi din alte

încăperi şi spţii ale construcţiei cu fu ncţiuni mixte pe care le stabileşte beneficiarul. - Atunci când este obligatorie evacuarea fumului (desfumare) din încăperi şi spia cu riscmare de incendiu, la acestea se prevăd dispozitive sau sisteme de evacuare independentede evacuare a fumului.- Ghenele şi canalele pentru evacuarea fumului dintr-o funcţiunea distinctă, nu trebuie să

treacă prin alte funcţiuni, iar când aceasta este justificată tehnic, pe toată porţiunea detrecere pereţii ghenelor sau canalelor vor fi CO (CA1) şi cu rezistenţa la foc corespunzătoaredensităţii sarcinii termice din spaţiul respectiv, dar minimum 2 ore. - Cu excepţia caselor de aci, în toate situţaile, evacuarea natural - organizată a fumului sepoate înlocui cu evacuarea mecanică a acestuia, îţiileonidicu respectarea prevederilornormativului.

CĂI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIU - În construcţiile cu funcţiuni mixte se pred căi de evacuare în caz de incendiu în numărcorespunzător dispuse, alcătuite şi dimensionate, potrivit art.2.6.1. la 2.6.74. şi aleprevederilor specifice funcţiunilor respective.- Căile de evacuare ale construcţiei cu funcţiuni mixte pot fi proprii unei funcţiuni sau grupde funcţiuni, ori comune tuturor funcţiunilordin construcţie. - Atunci când căile de evacuare sunt comune mai multor funcţiuni sau tuturor funcţiunilordin construcţie, la dimensionare şi ăailcire se îndeplinesc corţdile performanţe cele maisevere ale funcţiunilor respective pentru care se as igur evacuarea. - În porţiuni sau zone construcţia în care funcţiunile respective determină dimensiuni mai

mici ale căilor de evacuare, se pot reduce corespunzător lăţimile acestora - Separarea căilor de evacuare faţă de funcţiunile (destinaţiile) adiacente, se realizeazăcorespunzător condiţiilor stabilite pentru funcţiunile respective şi tipului de clădire



incendiu şi destinaţiei fiecărei funcţiuni şi tip de clădire. - De regulă, scările de evacuare comune ale construcţiilor cu funcţiuni mixte, se închid încase de scări, corespunzător alcătuite şi separate de restul coţietruc Scări interioaredeschise ţneînchise în case de ¡sici), se pot prevede numai în cazurile şi condiţiile stabilite denormativ.- Rampele scărilor aferente subsolurilor se sepărădefa rampele scărilor supraterane, inclusiv

de parterul construcţiei, potrivit prevederilor normativului. Fac excepţie situaţiilemenţionate în normativ. - Caile de circulaţie şi transport pe vertical (scări, ascensoare, montecharge, etc), se separade restul construcţiei prin pereţi şi după caz planşee, care îndeplinesc condiţiile deperformanţa stabilite în normativ. Golurile de acces practicate în pereţii de separare, seprotejează obligatoriu cu elemente de închiderere corespunzătoare normativului. - Atunci când se prevăd scări exterioare de evacuare, acestea se amplasează şi realizeazăastfel încât circulaţia utilizatorilor ăs nu fie blocată de flăcările sau fumul produs în caz deincendiu în construcţie sau obiecte amplasate înătatcin protejându-se conform

normativului.- La determinarea fluxurilor de evacuare în caz de incendiu, de regulă, se are în vedereconstrucţia în ansamblu. Atunci când căile de evacuare sunt comune, corespunzătormodului în care construcţia este considerai conform prevederilor 7.1.3. şi 7.1.4., (civilă(publică) de producţie şi/sau depozitare), se asiguă cele mai severe măsuri de protecţiespecifice funcţiunilor. - În cazul în care se prevăd căi de evacuare distincte (proprii) unei funcţiuni sau grup defuncţiuni, la determinarea fluxurilor de evacuare se respecă condiţiile stabilite pentrufuncţiunea sau funcţiunile respective.

-

Stabilirea numărului de persoane pentru care se asigură condiţiile de evacuare în caz deincendiu, are în vedere nivelul de ocupare şi capacităţile maxime simultane luate în calcul, înfuncţie de destinaţia şi dispunerea acestora în construcţie. - Capacitatea de evacuare a unui flux (C) se determină corespunzător fiecărei funcţiuni luată

în considerare, conform prevederilor normativului, iar pentru întreaga construcţie căilecomune de evacuare vor asigura condiţiile normate cele mai severe. Dacă deasupra niveluluiconstrucţiei supraterane c are asigură dimensionarea rampelor scărilor de evacuare se aflăfuncţiuni care necesită conform normativului dimensiuni mai mici, în porţiunile respectivese pot reduce corespuiăior aceste dimensiuni. În nici o situaţie, nu este admis reducereadimensi unilor căilor de evacuare pe traseul până la exterior al nivelului cel mai aglomeratluatîn considerare.- Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime admise ale căilor de evacuare, vor

îndeplini condiţiile stabilite în normativ pentru funcţiunile respective, iar pentru căilecomune de evacuare a construcţiei, când este cazul, se respfedtmpii (lungimile) prevăzutepentru construcţia considerată (art.7.1.3. şi 7.1.4.). - Alcătuirea şi dimensionarea căilor de evacuare în caz de incendiu, vor corespundecondiţiilor stabilite în normativ.

-

Scările de evacuare comune ale construcţiilor cu funcţiuni mixte, vor avea acces şi peterasele clădirilor respective, atunci când sunt foarte înalte sau cu săli aglomerate. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE Şl STINGERE A INCENDIILOR



construcţia, conform art.7.1.3. şi 7.1.4., iar diferitele funcţiuni ale acesteia corespunzătordestinaţiei şi riscului (pericolului) de incendiu determinat, potrivit prevederilor normativuluişi ale reglementărilor tehnice de specialitate. - Atunci când beneficiarul solicită, construia se poate echipa şi dota suplimentar cu instalaţiide semnalizare şi stingere ăaţde prevederile reglementărilor tehnice de specialitate. - La stabilirea echipării şi dotării, se are în vedere ansamblul construitei cu funcţiuni mixte,

precum şi utilizarea instalaţiilor, echipamentelor, m ijlo ace lo r şi produselor de stingerecorespunzătoare riscurilor de incendiu şi categoriilor de pericol de incendiu din spaţiilerespective.- De regulă, construtţiile cu funcţiuni mixte seechipeâzcu instalaţii comune, care asigură protecţia întregii construcţii. În cazul în carenumai o parte din funcţiunile construcţiei necesită instalaţii de semnalizare şi/sau stingereconform reglementărilor, acestea pot fi prevăzute numai în spiale respective, proiectantul

justificând tehnic soluţia stabilită. - Pentru supravegherea şi controlul permanent al funcţionării instalaţiilor de prevenire şi

stingere a incendiilor din construcţiile cu funcţiuni mixte, de râegue asigură un dispeceratcentral de supraveghere a clădirii dispus pe cât posibil la parter care să asigure urmărireafuncţionării acestor instalaţii din toate spaţiile construcţiei. Diferitele funcţiuni pot avea puncte proprii de supraveghere şi control ale instalaţiilor cucare sunt echipate, dar a căror fuiotnare va fi semnalizat şi la dispeceratu l central al clădirii.

INSTALAŢII UTILITARE AFERENTE - Echiparea, proiectarea şi realizarea instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor cu funcţiunimixte, se asigue în conformitate cu prevederile prezentului normativ şi ale reglementărilor

tehnice specifice, având în vedere riscurile (categoriile de pericol) de incendiu alefuncţiunilor, (destinaţiilor) respective şi asigurarea protecţiei acestora, precum şi afuncţiunilor adiacente de care sunt separate. - Instalaţiile utilitare aferente construcţiei vor corespunde destinaţiilor şi riscurilor(categoriilor de pericol) de incendiu stabilite asigurând limitarea propagării focului şi afumului în construcţie. - Sistemele şi instalaţiile electrice, de ^hzjre, sanitare, ventilare, etc. trebuie să corespundăriscurilor (categoriilor de pericol) de incendiu ale destirţălor respective, mărimii construcţiilor şi gradului de rezisteăţla foc asigurat, potrivit prevederilorreglementarilor tehnice specifice.- Spaţiile şi înăperile cu degajări de subsţan e combustibile, vor avea asigurată evacuareaacestora pe măsura degajării lor, separată şi astfel realizată încât să nu producă incendii sauexplozii.- Sistemele de ventilare a încăperilor şi spaiilor cu risc mare de incendiu, precum şi a celorpentru public şi a sălilor aglomerate, vorfi independente de alte instalde ventilare aleconstrucţiei.

CĂI DE ACCES, INTERVENŢIE Şl SALVARE - Construcţiile cu funcţiuni mixte, trebuie â aibă asigurate căi de acces, intervenie şi salvareîn caz de incendiu astfel dispuse alcătuite şi realizate încâţeferde intervenţie ă poată



autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu, cel puţin pe două laturi. - Căile exterioare de acces pentru autospecialele de intervene (drumuri, platforme, etc.)trebuie să permită accesul şi intervin în special la zonele şi funcţiunile mai periculoase aleconstrucţiei, la cele cu aglomerări de persoane, la deschiderile (protejate sau neprotejate)din pereţii exteriori perimetrali, precum şi ia sursele de alimentare cu apă. - Alcătuirea, conformarea şi reaiizarea căilor exterioare de circulşie a autospecialelor de

intervenţie, vor corespunde prevederilor normativului şi aie reglement tehnice. - Căile de acces şi circulţiile interioare ale construcţiei, care asigur şi interverţia în caz deincendiu a personalului pompierilor, se echipează şi marchează corespunzător, astfel încâtsă fie uşor de recunoscutşiutilizatîn condiţiile incendiului. - Pentru funcţiuni ale construcţiei care neăc eE'Ktndjii speciale de salvare a utilizatorilor încaz de incendiu (bolnavi, handicapaţi, etc), se asig icăi de acces, circulaţie şi salvarecorespunzător dimensionate, alcătuite şi echipate, conform prevederilor normativului şireglementărilor tehnice specifice acestora.

DOTAREA CU MIJLOACE DE INTERVENŢIE Şl SERVICIUL DE POMPIERI- Construcţiile cu funcţiuni mixte se doteaz u mijloace tehnice de stingere corespunzătoareclaselor de incendiu din ţipe şi înăperile respective, potrivit prevederilor normativului şireglementărilortehnice specifice acestora. - Pentru fiecare funcţiune se păelv mijloacele tehnice de stingere (stingătoare portative,transportabile, etc.) necesare, iar pentru ansamblul construcţiei se asiga r dotarea conformprevederilor normativului în funcţie de încadrarea acesteia în că dire civilă (publică) sau deproducţie şi/sau depozitare conform art.7.1.3.şi7.1.4. - Mijloacele tehnice de stingere cu care se dotează construcţia şi diferitele funcţiuni ale

acesteia, se dispun astfel încât să poată fi uşor accesibile şi utilizate în caz de nevoie. - Nivelul de dotare şi încadrare cu personal a serviciului de pompieri al construcţiei cufuncţiuni mixte se stabilesc în funcţie deărimea construcţiei, riscuri (categorii de pericol) deincendiu, vulnerabilitate, tip de construcţie, nivelul echăpii cu instalaţii fixe de prevenire şistingere, etc, potrivit normativului şi reglementărilor de specialitate. - De regulă, construcţiile cu funcţiuni mixte vor avea constituite servicii de pompieri (pentru

întreaga construcţie), atunci când aria desfşurată totală este de 10.000 m 2 sau mai mare.Beneficiarii pot constitui servicii de pompieri şi la arii mai mici sau chiar pentru diferitelefuncţiuni dispuse în construcţie.



PREVEDERI ALE NORMELOR TEHNICEREFERITOARE LA APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

LA PROIECTAREA SI EXECUTAREA UNOR INSTALAŢII AFERENTE CONSTRUCŢIILOR

EXTRAS DIN NORMELE GENERALE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR:

„Construcţiile, instalaţiile şi amenajările trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât, petoată durata de viaţă a acestora, în cazul iniţierii unui incendiu, să se asigure:

a) estimarea stabilităţii elementelor portante pentru o perioadă determinată de timp; b) limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interiorul construcţiei; c) limitarea propagării incendiului la vecinătăţi; d) posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în condiţii de siguranţă sau de a fi salvaţi prin

alte mijloace;e) securitatea forţelor de intervenţie.

(1) Instalaţiile aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apă, de încălzire, de ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea, precum şi instalaţiiletehnologice se proiectează, se execută şi se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şimăsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea să nu constituiesurse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.

(2) Instalaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi categorieide importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să aibă nivelul deprotecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile dinnormele specifice de apărare împotriva incendiilor.

(3)

Instalaţiile tehnologice se pun în funcţiune şi se exploatează cu respectarea strictă ainstrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a măsurilor de apărare împotrivaincendiilor, stabilite de proiectanţi şi de producători.

(1) Instalaţiile de ventilare sau de climatizare, precum şi cele de transport pneumatic seproiectează, se realizează şi se exploatează astfel încât, în funcţionare normală, părţilecomponente, cum sunt echipamente, motoare, angrenaje, tubulatură, să nu genereze sursecare pot aprinde substanţele vehiculate prin acestea şi să nu faciliteze propagareaincendiului.

(2) Traseele instalaţiilor de ventilare, climatizare sau transport pneumatic din

construcţiile cu risc de incendiu sau explozie, precum şi cele din sălile aglomerate ori din încăperile cu bunuri de mare valoare sau de importanţă deosebită trebuie să fieindependente şi complet separate de traseele pentru alte spaţii.

(3) Se interzice evacuarea prin aceeaşi instalaţie de ventilare, de climatizare sau detransport pneumatic a substanţelor care, în amestec sau prin combinaţie chimică, potproduce incendii ori explozii.

Construcţiile, instalaţiile tehnologice, precum şi zonele din vecinătatea acestora, în carese pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi combustibile, se prevăd, conformreglementărilor specifice, cu sisteme de detectare a emisiilor şi de inhibare, inertizare sau

evacuare forţată a acestora, în vederea preîntâmpinării acumulării de concentraţiipericuloase, precum şi pentru semnalizarea situaţiei create.



construcţii, modul de alimentare cu energie electrică a acestora, precum şi nivelurile deiluminare necesare trebuie să îndeplinească cerinţele reglementărilor tehnice specifice.

Sursele de rezervă de alimentare cu energie a instalaţiilor de protecţie împotrivaincendiilor trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la furnizareaautomată pe durata de timp normată a alimentării cu energie a acestora, la întrerupereaalimentării normale, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările se protejează împotriva acţiuniielectricităţii atmosferice cu instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului, conform cureglementările tehnice specifice."

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE CU TENSIUNI PÂNĂ LA 1000 V c.a. ŞI 1500 V c.c. Indicativ: I 7-02(extras)„ 3. CONDIŢII GENERALE

3.1.

Condiţii generale de bază

3.1.1. Proiectele de instalaţii electrice se verifică de verificatori de proiecte atestaţi conformLegii 10/1995.

3.1.2. începerea execuţiei instalaţiilor electrice este permisă numai după ce investitorul aobţinut avizul tehnic de racordare. Punerea în funcţiune se face numai după controlulexecuţiei instalaţiilor electrice de către unităţi autorizate.

3.1.3. Este interzisă începerea lucrărilor de instalaţii electrice fără proiecte verificate în

condiţiile art. 3.1.1. 3.1.4. Electricienii se autorizează de societăţi profesionale, nonguvernamentale, pentrugradele prevăzute în regulamentul de autorizare.

3.1.5. Instalaţiile electrice se execută de către unităţi atestate. 3.1.6. Instalaţiile electrice la consumator trebuie astfel realizate încât să nu afectezesiguranţa utilizatorilor şi a bunurilor.

3.1.7. Instalaţiile electrice trebuie realizate astfel încât să se evite riscul de aprindere a unor

materiale combustibile datorită temperaturilor ridicate sau a arcurilor electrice, iarutilizatorii să nu fie în pericol de a suferi arsuri.

3.1.8. Conductoarele active, inclusiv conductorul neutru, ale circuitelor electrice trebuie săfie izolate şi protejate împotriva supracurenţilor printr-unul sau mai multe dispozitive deprotecţie.

3.1.9. Instalaţiile electrice trebuie prevăzute la proiectare şi execuţie cu aparate limitatoarede tensiune maximă şi minimă (de ex. Relee), astfel încât să se asigure protecţia utilizatorilor

împotriva supratensiunilor şi tensiunilor minime pentru cazurile menţionate la subcap. 4.4.

3.1.10.

Separarea în vederea întreruperii, verificării, localizării defectelor şi efectuăriireparaţiilor la instalaţiile electrice trebuie asigurată prin prevederea de dispozitive de



3.1.11. Instalaţiile electrice trebuie dispuse astfel încât să fie excluse orice influenţe întreacestea şi celelalte instalaţii ale clădirilor.

3.1.12. Dispunerea materialelor şi echipamentelor electrice trebuie astfel realizată încât săasigure spaţiul necesar în vederea executării instalaţiilor electrice şi efectuarea ulterioară alucrărilor de verificări, înlocuiri, întreţinere şi reparaţii.

3.1.13.

Caracteristicile materialelor şi echipamentelor trebuie să fie corespunzătoarecondiţiilor de alimentare din instalaţia electrică în care sunt utilizate (de ex. tensiunea ceamai ridicată a reţelei trebuie să fie mai mică sau cel mult egală cu tensiunea maximă admisăde echipament).

3.1.14. Toate materialele şi echipamentele electrice trebuie să aibă, prin construcţie,caracteristicile cerute pentru influenţele externe din încăperea sau spaţiul respectiv.

3.1.15. Toate materialele şi echipamentele electrice trebuie să poată fi identificate prinmarcaje clare şi amplasate vizibil, în vederea efectuării în condiţii de siguranţă, pentru

persoane şi instalaţii, a verificărilor, reparaţiilor şi înlocuirilor.

3.2. Condiţii generale comune pentru materiale şi echipamente

3.2.1. Caracteristicile generale ale materialelor şi echipamentelor electrice şi modul lor deinstalare trebuie alese astfel încât să fie asigurată funcţionarea în bune condiţii a instalaţieielectrice şi protecţia utilizatorilor şi bunurilor în condiţiile de utilizare solicitate de beneficiar(tehnolog) şi ţinându-se seama de influenţele externe.

3.2.2. Materialele şi echipamentele nou utilizate în instalaţiile electrice trebuie să fie

agrementate tehnic, conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi certificateconform Legii protecţiei muncii nr. 90/1996.

3.2.3. Toate materialele şi echipamentele electrice trebuie să corespundă standardelor şireglementărilor în vigoare şi să fie instalate şi utilizate în condiţiile prevăzute de acestea.

încadrarea în clase de combustibilitate a materialelor se face în conformitate cu prevederilereglementărilor specifice.

3.2.4. Toate materialele folosite pentru protecţie (tuburi, plinte, canale, etc.) izolare

(ecrane), mascare (plăci, capace, dale etc.) suporturi (console, poduri, bride, cleme etc.)trebuie să fie incombustibile, clasa CAI (C0) sau greu combustibile, clasele CA2a (CI) şi CA2b(C2).

3.2.5. Materialele şi echipamentele electrice se aleg ţinându-se seama de tensiune, curentşi frecvenţă.

Puterea, curentul de scurcircuit, factorul de putere, regimul de lucru (continuu, intermitent)precum şi alte caracteristici particulare, trebuie luate în consideraţie la alegerea materialelorşi echipamentelor, conform indicaţiilor producătorilor.

3.2.6.

Materialele şi echipamentele electrice se aleg cu anumite clase de protecţieîmpotriva şocurilor electrice, în funcţie de mijloacele de protecţie aplicate.



3.2.8. Caracteristicile materialelor şi echipamentelor electrice alese în funcţie de influenţeleexterne, trebuie să asigure funcţionarea lor corectă cu menţinerea integrităţii lor (fărădeteriorări datorate şocurilor mecanice, căldurii, coroziunii, etc.) şi să garanteze prin aceastafiabilitatea măsurilor de protecţie împotriva şocurilor electrice în care ele sunt incluse.

3.2.9. Caracteristicile echipamentelor electrice alese nu trebuie să provoace efectedăunătoare altor echipamente electrice sau să afecteze buna funcţionare a sursei dealimentare.

3.3. Condiţii de amplasare şi montare a instalaţiilor electrice. Distanţe minime. 3.3.1. Conductoarele electrice, tuburile de protecţie şi barele, se amplasează faţă deconductele altor instalaţii şi faţă de elementele de construcţie, respectându-se distanţeleminime din tabelul 3.1. Pentru cablurile electrice se vor respecta distanţele prevăzute înnormativul PE 107.

3.3.2. Conductoarele, barele, tuburile etc., se pot dispune pe trasee comune cu traseele

altor instalaţii cu condiţia ca instalaţia electrică să fie dispusă: • deasupra conductelor de apă, de canalizare şi de gaze petroliere lichefiate;

• sub conducte de gaze naturale şi sub conducte calde (cu temperatura peste +40°C).

3.3.3. Pe toate porţiunile de traseu pe care nu pot fi respectate condiţiile de la art. 3.3.2. şi distanţele minime din tabelul 3.1. se vor lua măsuri constructive de protecţieprin prevederea de separări, izolaţii termice, ţevi metalice etc. ce vor depăşi cu minim0,50 mm de o parte şi de alta, porţiunea de traseu protejată.

3.3.4 Amplasarea instalaţiilor electrice în structura de rezistenţă a construcţiilor seadmite în condiţiile prevăzute de normativul P 100.

Tabelul 3.1.

Distanţele minime admise pentru protecţie şi răcire între conductoare, bare, tuburi şiaccesorii şi până la elementele de instalaţii şi construcţii

Elementulde la care semăsoarădistanţa

Distanţe minime1,21 [cm]

Conductoare bare, tuburi(ale aceluiaşi circuit sau din

circuite diferite)

Conducte sau instalaţii cu fluideincombustibile

Conducte sauinstalaţii cu

fluidecombustibile

Elemente de construcţie31

Trasee paralele Intersecţii

Reci T<+40°C Calde

T>+40°C Trasee paralele

Intersecţii Incombustibi

le Combustibile

Trasee paralele Intersecţii Trasee

paralele

Intersecţii

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Conductoareneizolate41

t t



1) Distanţele minime se măsoară de la suprafeţele exterioare ale conductoarelor,

barelor, tuburilor, dozelor.

2) Distanţele faţă de conductoarele electrice şi alte elemente ale protecţiei la trăsnet sestabilesc conform normativului I 20.

3) Pentru construcţii din categoria BE3a (A), BE3b (B), distanţele se stabilesc conformprevederilor din cap. 7.14.

4) Pentru conductoarele electrice montate pe izolatoare, pe pereţi, la exterior,distanţele faţă de elementele din coloanele 2...7 ale tabelului sunt minim 15 cm, iar faţă

de alte elemente de pe traseu, distanţele se stabilesc conform art. 5.1.49.

3.3.5. Trebuie evitată amplasarea instalaţiilor electrice pe trasee comune cu acelea alealtor instalaţii sau utilaje care ar putea să le pericliteze în funcţionare normală sau în cazde avarie.

3.3.6. Nu se admite amplasarea instalaţiilor electrice sub conducte sau utilaje pe care sepoate să apară condens. Fac excepţie instalaţiile electrice în execuţie închisă cu grad

de protecţie minim IP 33, realizate din materiale rezistente la astfel de condiţii (de ex.cabluri sau cordoane în execuţie grea pentru instalaţii electrice mobile, aparate cu grad

minim IP 33 cu carcasă din material plastic etc.).

3 3 7 S i i l i l iil l i î i i l l l d il

Conductoareizolate41

montate peizolatoare,pe pereţi, lainterior

5 5 5 5 200 150 50 50 5 10

Bareelectrice

montate peizolatoare 5 5 5 5 5 5 50 50 5 10

Tuburi şi ţevide protecţiemontate: - aparent Inghene; 0 0 5 3 100 50 10 5 0 tub met. 0 - subtencuială înglobate 0 0 5 3 20 5 10 5 0

tub PVC 3

Conductoare

cu izolaţie şimantamontate: - aparent 0 0 5 3 100 50 10 5 0 3 - subtencuială 0 0 5 3 20 5 10 5 0 3

Cabluri Conform normativului PE 107 NOTĂ:



cabluri rezistente la foc (conform PE 107), cu izolaţie şi manta din materiale electroizolante,tuburi şi plinte metalice sau din materiale electroizolante greu combustibile de clasă CA2a(CI) şi CA2b (C2), aparate şi echipamente electrice cu grad de protecţie minim IP 54.

3.3.9. Montarea pe materiale combustibile a conductelor electrice cu izolaţie normală, acablurilor fără întârziere la propagarea flăcării, a tuburilor din materiale plastice, aaparatelor şi echipamentelor electrice cu grad de protecţie inferior IP 54, se faceinterpunând materiale incombustibile între acestea şi materialul combustibil sau elementelede distanţare care pot fi:

- straturi de tencuială de min. 1 cm grosime sau plăci din materiale electroizolanteincombustibile cu grosimea de min. 0,5 cm, cu o lăţime care depăşeşte cu cel puţin 3 cm petoate laturile elementul de instalaţie electrică;

- elemente de susţinere din materiale incombustibile (de ex. console metalice etc.) caredistanţează elementele de instalaţie electrică cu cel puţin 3 cm pe toate laturile elementul

combustibil.Măsurile pentru evitarea contactului direct cu materialul combustibil se aplică atât lamontarea aparentă cât şi la montarea sub tencuială a elementelor de instalaţii electrice.

3.3.10. Se interzice montarea directă pe elemente de construcţie din materialecombustibile de clasa CA2c (C3) şi CA2 (C4) a cablurilor armate sau nearmate cu sau fără

întârziere la propagarea flăcării (conform PE 107), a conductoarelor electrice neizolate saucu izolaţie din materiale combustibile, şi a aparatelor şi echipamentelor electrice cu grad deprotecţie mai mic decât IP 54.

3.4.

Condiţii pentru alimentarea instalaţiilor electrice

3.4.1. Branşamentele electrice aeriene se proiectează şi se execută respectându-secondiţiile prevăzute în normativul PE 106, iar branşamentele electrice subterane,respectându-se condiţiile prevăzute în normativul PE 107.

3.4.2. Modul de racordare la reţeaua de distribuţie se stabileşte de către furnizorul deenergie electrică. 3.4.3. Prevederea alimentării de rezervă cu energie electrică pe lângă alimentarea normală

cu energie electrică, la consumatori, este obligatorie în următoarele cazuri: - la consumatori industriali şi similari, cu receptoare care trebuie să funcţioneze fără

întrerupere, în condiţiile date în normativul PE 124.

- la consumatori echipaţi cu instalaţii electrice pentru prevenirea şi stingerea incendiilor şila consumatori prevăzuţi cu iluminat de siguranţă, în condiţiile date în acest normativ(subcap. 7.5, 7.13).

Justificat, se poate prevedea la consumator alimentare de rezervă pe lângă alimentareanormală şi în alte cazuri decât cele menţionate mai sus, în condiţiile prevăzute în normativulPE 124, cu acordul investitorului.



- pile electrice sau surse neîntreruptibile (UPS);

- generatoare independente de alimentare normală;

3.4.5. Trecerea la alimentare de rezervă se face:

- manual, comutarea fiind făcută de un operator sau

- automat, fără intervenţia unui operator.

3.4.6. Alimentarea de rezervă cu comutare automată, după durata de comutare poate fi:

- fără întrerupere, alimentare automată care poate fi asigurată în mod continuu, în condiţiispecifice privind perioada de tranziţie (de ex. variaţii de tensiune şi frecvenţă);

- cu o întrerupere foarte scurtă, durata de comutare fiind mai mică de 0,15 s;

- cu o întrerupere scurtă, durata de comutare fiind mai mică de 0,5 s;

-

cu o întrerupere medie, durata de comutare fiind mai mică de 15 s;

- cu o întrerupere lungă, durata de comutare fiind mai mare de 15 s.

3.4.7. Atunci când întreruperea alimentării cu energie electrică poate avea consecinţefoarte grave, punând în pericol viaţa oamenilor (de ex. în blocul operator din spitale, centrulde dirijare al zborurilor etc.), se recomandă ca alimentarea de rezervă să se facă în schemaIT (fig. 3.7.)3.4.8. Alegerea caracteristicilor alimentării de rezervă cu energie electrică (sursa,comutarea, durata de comutare) se face de către proiectant împreună cu tehnologul şi

investitorul astfel încât să fie respectate condiţiile de siguranţă impuse.

3.4.9. La consumatori alimentaţi direct din reţeaua furnizorului de energie electrică,instalaţiile electrice se execută cu distribuţie monofazată, pentru valori ale curenţilor până la30 A şi cu distribuţie trifazată, pentru situaţiile în care curentul în regim monofazat estepeste 30 A.

Fac excepţie de la această prevedere instalaţiile electrice pentru alimentarea receptoarelormonofazate speciale, cu valori ale curenţilor peste 30 A (de ex. transformatoare de sudare),care pot fi alimentate monofazat, dar numai cu avizul furnizorului de energie electrică.

3.4.10. Coloanele electrice care pleacă în branşamentele clădirilor de locuit, comerciale,social-culturale şi administrative, se proiectează şi se execută, respectându-se pe lângăcondiţiile din prezentul normativ şi condiţiile din normativul PE 155.

3.4.11. Pentru instalaţiile electrice de lumină şi forţă se prevede tablou electric dedistribuţie comun, cu următoarele excepţii:

- dacă se aplică tarife diferenţiate pentru consumul de energie electrică;

-

dacă funcţionarea receptoarelor de forţă provoacă fenomene supărătoare în instalaţiile delumină (de ex. pâlpâiri, scăderea luxului luminos);



3.4.12. La proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice trebuie respectate condiţiile dinHG 170/99 referitoare la obligativitatea prevederii la consumator a aparatelor de

înregistrare a cantităţii de energie consumată şi a aplicării, atunci când este cazul, amăsurilor pentru îmbunătăţirea factorului de putere şi pentru limitarea regimului deformat,conform normativului PE 143.

3.4.13. Amplasarea contoarelor de energie electrică la blocuri de locuinţe trebuie săpermită înregistrarea şi citirea consumului, fără ca acestea să fie condiţionate de prezenţasau acceptul abonatului.

3.4.14. Repartizarea pe faze şi respectiv pe circuite de alimentare a receptoarelor electrice,trebuie să se facă astfel încât să se asigure o încărcare cât mai echilibrată a acestora. 3.5. Scheme de legare la pământ

3.5.1. Schemele de legare la pământ pot fi de trei tipuri principale: TN, TT şi IT, simboluri leliterare utilizate pentru notarea lor având următoarele semnificaţii:

Prima literă, se referă la situaţia reţelei de alimentare în raport cu pământul:

T - legarea directă la pământ a unui punct activ - neutrul, în cazul în care acesta esteaccesibil sau a unui conductor de fază, în cazul în care neutrul nu este accesibil;

I - izolarea tuturor părţilor active faţă de pământ, sau legarea la pământ a unui punctprintr-o impedanţă de valoare foarte mare.

A doua literă, se referă la situaţia maselor electrice în raport cu pământul:

T - legarea direct la pământ a maselor instalaţiei, independent de eventuala legare la

pământ a unui punct al alimentării;

N - legarea directă a maselor la punctul de alimentare legat la pământ; curent alternativ,punctul de legare la pământ este în mod normal punctul neutru; iar în cazuri speciale,punctul de legare la pământ poate fi un conductor de fază.

Alte litere, se referă la dispunerea conductorului neutru şi a conductorului de protecţie înschema TN:

S - schemă TN în care funcţia de protecţie este asigurată printr-un conductor PE separat de

conductoarele active, legat la pământ (în curent alternativ).

C - schemă TN în care funcţiile de neutru şi de protecţie pot fi combinate într-un singurconductor (PEN).

3.5.2. Schema TN are un punct al alimentării legat direct la pământ, masele instalaţiei fiindlegate în acest punct prin conductoare de protecţie. în această schemă, curentul de defect

între fază şi masă este un curent de scurcircuit. Se disting trei tipuri de scheme TN în funcţiede dispunerea conductorului neutru şi a conductorului de protecţie:

-

Schema TN-S, în care un conductor de protecţie distinct este utilizat pentru întreagaschemă (fig. 3.I.): se utilizează:



- Schema TN-C, în care funcţiile de neutru şi de protecţie sunt combinate într-un singurconductor pentru întreaga schemă (fig. 3.2.): - Schema TN-C-S, în care funcţiile de neutru şide protecţie sunt combinate într-un singur conductor pe o porţiune a schemei (fig. 3.3).

3.5.3. Schema TT (fig. 3.4 şi fig. 3.5) are un punct al alimentării legat direct la pământ,masele instalaţiei electrice fiind legate la prize de pământ independente din punct devedere electric de priza de pământ a alimentării. în această schemă curenţii de defect fază -masă, pentru intensităţi chiar mai mici decât ale unui curent de scurtcircuit, pot fi suficientde mari pentru a provoca apariţia unei tensiuni de atingere periculoasă.

3.5.4. în schema IT (fig. 3.6 şi fig. 3.7) toate părţile active sunt izolate faţă de pământ saulegate la pământ prin intermediul unei impedanţe Z de valoare mare, masele instalaţieielectrice fiind legate la pământ. în această schemă, un curent rezultat dintr - un prim defectfază-masă are o intensitate suficient de mică încât nu poate provoca nici o tensiune deatingere periculoasă. Se utilizează numai cu dispozitiv de control permanent al izolăriineutrului faţă de pământ, cu declanşarea automată în caz de defect.

3.5.5. în schema IT limitarea curentului rezultat în cazul unui singur defect se obţine fie prinabsenţa legăturii la pământ a alimentării, fie prin intercalarea unei impedanţe între un punctal alimentării (în general neutrul) şi pământ suficient de mari care să limiteze curentul dedefect la valori cuprinse între 150...230 mA pentru a permite funcţionarea schemei desemnalizare a defectului.

NORME TEHNICE PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA SISTEMELOR DE

ALIMENTARE CU GAZE NATURALE(extras)

„ 8. INSTALAŢII INTERIOARE DE UTILIZAREUti lizarea gazelor naturale în clădiri 8.1. Utilizarea gazelor naturale este admisă numai în încăperi în care nu există pericol de: - incendiu, prin aprinderea materialelor şi elementelor combustibile, datorită radiaţieitermice directe ori a transferului de căldură prin convecţie sau conducţie; - explozie a materialelor şi substanţelor combustibile aflate în interior;

-

intoxicare sau asfixiere a utilizatorilor, cu gaze de ardere8.2. Condiţii tehnice pentru funcţionarea în siguranţă a instalaţiilor interioare de utilizare agazelor naturale combustibile:a) volumul interior minim al încăperilor -18,0 m3 pentru încăperi curente; - 7,5 m3 pentru bucătării, băi şi oficii; - 5,0 m3 pentru bucătării din construcţii existente, cu respectarea condiţiilor prevăzute laart. 8.6;b) asigurarea aerului necesar arderii;

c)

ventilare naturală sau mecanică; d) evacuarea totală a gazelor de ardere, în atmosferă;



goluri, toate la exterior sau spre balcoane vitrate cu suprafaţă minimă totală de: - 0,03 m2 pe m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor din beton armat; - 0,05 m2 pe m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor din zidărie. Geamurile au grosimea de maxim 4 mm fără armare. Pentru cazul în care geamurile au o grosime mai mare de 4 mm sau sunt de construcţiespecială (securizat, termopan etc.) se vor monta obligatoriu detectoare automate de gaze cu

limita inferioară de sensibilitate 2% CH4 în aer, care acţionează asupra robinetului de închidere al conductei de alimentare cu gaze naturale al arzătoarelor, în cazul utilizăriidetectoarelor suprafaţa vitrată poate fi redusă la 0,02 m2 pe m3 de volum net de încăpere. Volumul net reprezintă volumul total al încăperii din care se scade volumul elementelor deinstalaţii sau de construcţii existente în încăpere în care nu se pot acumula gaze.

în încăperi cu volum mai mic decât cel prevăzut la art. 8.2., sunt admise numai aparate deutilizare legate la coş, cu următoarele condiţii: - accesul aerului necesar arderii şi aprinderea aparatelor de utilizare, să se facă dinexteriorul încăperii (coridor, vestibul etc.) sau direct din exteriorul clădirii;

-

folosirea unor aparate de utilizare cu aprindere din exteriorul clădirii, asigurate împotrivastingerii prin blocarea admisiei gazului în cazul stingerii flăcării, fie prin construcţiaaparatului, fie prin dispozitive de protecţie. Pentru încălzirea de apartament, centrala termică se montează în bucătărie, balcon,vestibul, la subsol sau la alt nivel unde nu blochează calea de evacuare a persoanelor, curespectarea tuturor condiţiilor sus menţionate. 8.4. în încăperi cu volum mai mic de 18 m3 şi în băi (indiferent de volumul acestora), nusunt admise : - aparate de utilizare pentru prepararea instantanee a apei calde de consum;

-

aparate de utilizare pentru încălzire centrală sau locală, prevăzute cu arzător atmosferic şirupere de tiraj, chiar dacă au termostat de coş. 8.5. Fac excepţie de la prevederile art. 8.2., 8.3. şi art. 8.4., aparatele de utilizare care auatestare/agrement tehnic, sau aviz ISCIR pentru funcţionare în alte condiţii, (la care printubulatură etanşă, se asigură accesul din exterior al aerului necesar arderii şi evacuarea înexterior sub presiune a gazelor de ardere - cazane cu focar etanş şi tiraj forţat). Deasemenea sunt exceptate de la prevederile art. 8.3. aparatele de utilizare din categoriaturbosuflantelor destinate pentru încălzirea fermelor de păsări şi animale cu condiţiautilizării detectoarelor de gaze naturale având limita inferioară de detecţie de 2% CH

4 în aer

şi care acţionează automat robinetul de închidere al conductei de alimentare cu gazenaturale a aparatelor de utilizare.8.6. Debitul total al aparatelor cu flacără liberă care se pot instala într-o încăpere trebuie săsatisfacă condiţia: 15 m3 volum interior de încăpere pentru fiecare metru cub debit instalatde gaze naturale.Aparate de utilizare şi arzătoare 8.7. în instalaţiile de utilizare se vor monta numai aparate şi arzătoare avizate conformpreveder ilor ISCIR în vigoare.

8.8.

Arzătoarele cu panou radiant cu flacără deschisă sunt admise numai în spaţii ventilatecorespunzător cu excepţia clădirilor civile şi de locuit asigurându-se următoarele măsuri:it d ii i diil i i d t i l l f t l i



8.9. Aparatele de utilizare se pot monta, în funcţie de concepţia constructivă: - pe pereţi de zidărie sau beton, fără strat izolator combustibil la faţa peretelui; - pe pardoseală incombustibilă. 8.10. Aparatele de utilizare industriale cu debit instalat peste 25 m3/h, se prevăd cuarmături pentru montarea unor aparate de măsură şi control şi prize în vederea efectuăriide determinări pentru bilanţ termic:

a)

manometru pe conducta de intrare a gazelor în aparat:b) termometru pe:- conducta de alimentare cu gaze naturale.- canalul de ieşire a gazelor de ardere. c) contor de gaze naturale;d) priza de prelevare a probelor din:- gazele naturale;- gazele de ardere.e) priza de măsurare a tirajului.

8.11.

Alegerea şi montarea arzătoarelor şi aparatelor de utilizare se face cu respectareacondiţiilor tehnice şi criteriilor de performanţă din prezentele norme tehnice, instrucţiunileproducătorului precum şi din reglementările în vigoare. 8.12. Debitul arzătoarelor de gaze naturale care echipează aparatele de utilizare, seprecizează de către producătorul aparatelor de utilizare prin inscripţionarea valorii acestuiape eticheta aparatului de utilizare.Racordarea aparatelor de utilizare şi arzătoarelor 8.13. Aparatele de utilizare şi arzătoarele se racordează rigid la instalaţiile interioare, cuexcepţia cazurilor prevăzute la art. 8.14.

8.14.

Aparatele de utilizare, cu debit nominal sub 3 m3/h, precum şi arzătoarele industrialeindependente utilizate la aparate mobile pot avea şi racorduri flexibile la instalaţia deutilizare, cu respectarea prevederilor art. 8.15.8.15. Racordurile flexibile trebuie să fie atestate/agrementate tehnic pentru utilizarea îninstalaţii de gaze naturale. Acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- presiunea nominală pentru care a fost construit racordul, să fie egală sau mai mare decât

presiunea instalaţiei de gaze naturale la care se racordează;

- lungime maximă 1 m şi diametru minim 10 mm, la instalaţii de utilizare cu presiune joasă;

- lungime maximă 20 m şi diametru maxim de 50 mm, la instalaţii industriale cu presiune până

la 2 bar;

- trasee la vedere, fără să treacă dintr -o încăpere în alta;

- măsuri de evitare a contactului cu corpuri calde;

- măsuri de evitare a agăţării, strivirii sau deteriorării;

- măsuri de protecţie la intemperii, dacă este cazul.

Racordurile flexibile nu au organe de închidere sau reglare şi nu se admite cuplarea a douăsau mai multe racorduri flexibile. Racordurile flexibile se montează între robinetul desiguranţă şi aparatul de utilizare.

8.16.

La instalaţiile care impun controlul riguros al arderii şi nu sunt supravegheatecontinuu, se prevăd dispozitive automate de control, reglare şi semnalizare, care săt t t î hid li tă ii t l l



8.17. Conectarea aparatelor de utilizare direct la conducta de distribuţie sau reţeaua derepartiţie fără regulator de presiune este interzisă. Trasee şi condiţii tehnice de amplasare a conductelor 8.18. La alegerea traseelor pentru conductele de gaze naturale, condiţiile de siguranţă auprioritate faţă de orice alte condiţii. Fiecare unitate locativă se racordează la coloana sau instalaţia exterioară printr-o singură

derivaţie. 8.19. Conductele instalaţiilor interioare de utilizare se amplasează aparent, în spaţii uscate,ventilate, luminate şi circulate, cu acces permanent, inclusiv în subsolurile care îndeplinescaceste condiţii şi se montează: - pe cât posibil, pe elemente rezistente ale construcţiei, pereţi, stâlpi, grinzi, plafoane; - pe stâlpi metalici sau de beton, montaţi special în acest scop sau în scopul susţineriiconductelor de gaze naturale împreună cu conducte pentru alte instalaţii. Se admite montarea conductelor mascate în canale vizitabile şi ventilate, numai în cazulconstrucţiilor cu grad deosebit de finisare (fig. 12).

8.20. Este interzisă trecerea conductelor prin: - un apartament din alt apartament cu excepţia coloanelor existente;

- spaţii neventilate sau închise cu rabiţ sau alte materiale;

- trecerea conductelor de gaze naturale având îmbinări fixe sau demontabile prin debara,

cămară şi altele asemenea, dacă acestea nu sunt ventilate;

- coşuri şi canale de ventilare;

- puţuri şi camere pentru ascensoare;

- încăperi cu mediu corosiv sau cu degajare de noxe:

-

încăperi cu umiditate pronunţată; - încăperi în care se păstrează materiale inflamabile:

- closete;

- subsoluri tehnice şi canale tehnice;

- ghene sau nişe comune mai multor nivele, în care sunt montate conducte pentru alte

instalaţii, inclusiv sub deschiderile inferioare ale acestora;

- podurile neventilate ale clădirilor;

- locuri greu accesibile în care întreţinerea normală a conductelor nu poate fi asigurată;

- depozite sau încăperi de depozitare, cu respectarea prevederilor Normativului de siguranţă la

foc a construcţiilor P118.

Totodată este interzisă montarea conductelor înglobate în elementele de construcţie alepardoselii;

în cazul în care nu pot fi evitate trecerile conductelor prin closete sau cămări se admitetraversarea acestora utilizând conducte fără îmbinări şi protejate în tuburi de protecţie. Se evită trecerea conductelor prin camere de dormit neprevăzute cu aparate de utilizare agazelor naturale.Când trecerea conductelor prin încăperi cu umiditate pronunţată sau atmosferă corosivă

este inevitabilă, se folosesc ţevi zincate sau protejate cu lacuri anticorosive şi tub deprotecţie. 8 21 Pentru alimentarea punctelor de consum care nu sunt amplasate lângă pereţi se



- uscate şi aerisite; - pe trasee cât mai scurte;- cu pantă, după caz, pentru asigurarea scurgerii spre puncte de colectare a eventualelorinfiltraţii de apă; - cu dimensiuni care să permită controlul şi repararea conductei. 8.22. Este interzisă:

-

montarea conductelor pentru alte instalaţii în canalele pentru conductele de gazenaturale;- intersectarea canalelor pentru conductele de gaze naturale cu canale pentru alte instalaţiisau comunicarea cu acestea.8.23. Trecerea conductelor prin pereţi sau planşee se face: - protejată în tub de protecţie; - fără îmbinări în tubul de protecţie. 8.24. Conductele instalaţiilor de utilizare din hale industriale se amplasează astfel încât săfie protejate împotriva degradării prin:

-

lovire directă sau trepidaţii; - contactul cu lichide corosive;- contactul îndelungat cu apa;- radiaţie sau conducţie termică. 8.25. Distanţele minime între conductele de gaze naturale şi elementele celorlalte instalaţiise încadrează în prevederile din: - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la consumatori cutensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c, indicativ 17; - Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri electrice, indicativ PE107;

-

Prescripţiile tehnice ISCIR; - standard 8591.8.26. Este interzisă utilizarea conductelor de gaze naturale pentru orice alte scopuri, cum ar fi:

- legarea la pământ a altor instalaţii; - realizarea prizelor de protecţie electrică; - susţinerea cablurilor şi/sau conductorilor electrici, indiferent de tensiune şi curent; - agăţarea sau rezemarea unor obiecte.

Armături de închidere 8.27. Robinete de închidere se prevăd:



rncăperi |

i

Q(n) = Q(nl) +| Q(BB)J ie să fie, V(i)/ \ Q(n) >= 30.

/_ /_

a) înaintea fiecărui contor;

În instalaţiile cu un singur contor, dacă distanţa între robinetul de incendiu şi contor nu

depăşeşte 5 m robinetul de contor ţine loc de robinet de incendiu, cu condiţia ca robinetul să nu

fie în firide închise;

b) pe fiecare ramificaţie importantă;

c) pe fiecare conductă care alimentează grupuri de arzătoare montate la aparate, mese de

lucru, laboratoare etc;d) la baza fiecărei coloane, în clădiri cu peste 5 nivele;

Dacă plasarea robinetelor de la baza coloanelor nu se poate face în condiţii de siguranţă şi

estetică corespunzătoare, se admite montarea unui singur robinet pentru un grup de coloane,

care alimentează maxim 24 puncte de consum;

e) înaintea fiecărui arzător:

- două robinete montate pe conductă, pentru cazul arzătoarelor şi aparatelor de utilizare, care

nu au robinet de manevră propriu sau în cazul celor care au racord flexibil;

- un robinet pentru cazul arzătoarelor şi aparatelor care au racord rigid şi au robinet de

manevră propriu. Asigurarea aerului necesar arderii şi evacuarea gazelor arse 8.28. Pentru toate aparatele de utilizare racordate la coş sau cu flacără liberă se asigurăaerul necesar arderii şi evacuarea în exterior a gazelor de ardere, complet şi fără riscuri,astfel încât în atmosfera încăperii să nu se depăşească concentraţia de noxe admisă denormele de protecţia muncii şi normele de protecţie a mediului. 8.29. Aerul necesar arderii se asigură în funcţie de raportul între volumul interior al

încăperii V(i) [m3] şi debitul nominal al aparatului de utilizare Q(n) [m3/h:]- pentru cazul V(i)/Q(n) >= 30, se consideră că prin neetanşeităţile tâmplăriei se asigură

aerul necesar pentru ardere;- pentru cazul V(i)/Q(n) < 30, se prevede accesul aerului direct din exterior, prin goluripracticate la partea inferioară a încăperii; Sunt exceptate bucătăriile din locuinţe cu încălzire centrală, în care nu există alte aparate deutilizare, la care se admite accesul aerului dintr-o încăpere vecină prin realizarea unui golspre această încăpere, cu condiţia satisfacerii raportului V(i)/Q(n) >= 30, în care V(i) estevolumul bucătăriei plus volumul încăperii respective. Dacă şi în încăperea vecină, spre care este prevăzut golul, sunt instalate aparate de utilizare,raportul dintre suma volumelor celor două încăperi r — i| \ 2V(i) = V(il|)+V(iŞi) suma debitelor aparatelor de utilizare din aceste

L J



JL

în cazul în care această condiţie nu poate fi îndeplinită sau în cazul tâmplăriei etanşată cugarnituri de cauciuc, se realizează prize de aer direct din exteriorul construcţiei. 8.30. Suprafaţa golului pentru accesul aerului de ardere într-o încăpere în care se utilizeazăgazele naturale se determină cu produsul între debitul instalat în încăperea respectivă Q(i)

[m

3

/h] şi coeficientul de 0,0025 [m

2

/m

3

/h]:S = 0,0025 xQ(i) [m2]Golul pentru accesul aerului de ardere se prevede la partea inferioară a încăperii şi fărădispozitive de închidere sau reglaj. Este interzisă obturarea golului de acces al aerului deardere.La centralele termice accesul aerului se face conform prevederilor Normativului pentruproiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală 113. La centralele termice cu tiraj forţat şi cameră de ardere etanşă nu este necesară asigurareagolurilor pentru accesul aerului în încăpere.

în cazul în care accesul aerului de ardere se asigură prin canale, secţiunile canalelor de aerse calculează luând în considerare rezistenţele aeraulice ale acestora.8.31. La încăperile în care se instalează aparate cu flacără liberă, independent de volumullor, se prevăd canale de ventilare pentru evacuarea gazelor de ardere conform standardelor6724 sau 6729.8.32. Canalele de ventilare pentru evacuarea gazelor de ardere:- se racordează la partea superioară a încăperilor, cât mai aproape de plafon; - nu se prevăd cu dispozitive de închidere sau reglaj. 8.33. Pentru bucătăriile construcţiilor existente, construite fără canale de ventilare, şi în

care sunt instalate aparate cu flacără liberă, se admite practicarea în peretele exterior sau întocul ferestrei, la partea superioară a încăperii, a unui gol pentru evacuarea gazelor deardere conform detaliilor tip.8.34. Evacuarea gazelor de ardere din bucătării şi oficii se face prin tiraj natural organizatsau mecanic, utilizându-se:- canale individuale;- canale colectoare.La evacuarea gazelor de ardere prin canale colectoare se va acorda o deosebită atenţieexecutării corecte şi etanşe a nodurilor de legare a canalelor individuale la canalul colector.

Dimensionarea se face conform prevederilor standardelor 6724 şi 6793. Datele pentrudimensionarea coşurilor (extras din standardul 6793) se prezintă în anexa 13. 8.35. Coşurile de fum din cadrul construcţiilor noi executate din zidărie de cărămidă secăptuşesc la interior cu tuburi rigide din aluminiu sau oţel inoxidabil, agrementate tehnicpentru evitarea pătrunderii gazelor de ardere în încăperi.



8.36. Evacuarea gazelor de ardere din hale industriale se face în funcţie de debitul rezultatşi de condiţiile locale, prin: - ventilare naturală organizată; - ventilare mecanică. Tipul de ventilare şi dimensionarea instalaţiei se fac în funcţie de cantitatea de gaze de

ardere, astfel încât să nu se depăşească concentraţiile admise prin normele de protecţie amuncii şi normele de protecţie a mediului. 8.37. Racordarea aparatelor consumatoare de gaze naturale la acelaşi canal de fum

se face în următoarele condiţii: - la înălţimi diferite; - secţiunea canalului de fum să poată prelua debitele de gaze arse însumate ale tuturoraparatelor racordate la acesta.Evacuarea gazelor de ardere de la cazanele din centralele termice, care nu se încadrează înprevederile din tabelul din anexa 13, se face pe baza prevederilor din Normativul pentru

proiectarea şi execuţia instalaţiilor de încălzire centrală I 13. 8.38. Legarea la coş prin burlan din tablă metalică, rigid sau flexibil, se admite înurmătoarele condiţii (fig. 13):

- secţiunea burlanului este cel puţin egala cu secţiunea racordului de ieşire din aparatul de

utilizare:

- porţiunea verticală este de cel puţin 0,4 m la ieşirea din aparatul de utilizare;

- distanţa de la coş până la aparatul de utilizare este mai mică de 3 m:

- panta către coş este minim 8%, dacă distanţa depăşeşte 1 m;

- îmbinarea şi racordarea la cos, se execută cu asigurarea etanşeităţii.

8.39. Este interzisă: - trecerea burlanelor dintr-o încăpere în alta, cu excepţia burlanelor etanşe îmbinate cu sudură;

- montarea dispozitivelor de închidere sau obturare a secţiunii de ieşire a gazelor de ardere la

aparatele de consum individual (sobe, maşini de gătit, radiatoare etc);

- evacuarea gazelor de ardere în podurile caselor

- evacuarea gazelor de ardere direct prin pereţii exteriori ai clădirilor, cu excepţia aparatelor

de utilizare, omologate sau cu atestat/agrement tehnic, prevăzute din fabricaţie cu astfel de

evacuare conform prevederilor din Ghidul de proiectare, executarea şi exploatare a centralelor

mici GP 051;

- racordarea aparatelor de utilizare a gazelor naturale la canalele de fum aferente focarelor,

alimentate cu alt tip de combustibil (lemn, păcură, cărbune etc), cu excepţia aparatelor de

utilizare care au fost construite pentru alimentare mixtă (gaze naturale - combustibil

lichid/solid).

NORMATIV PRIVIND PROTECŢIA CONSTRUCŢIILOR ÎMPOTRIVA TRĂSNETULUI Indicativ: I 20-2000(extras)

2.

INSTALAŢII DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA TRĂSNETULUI 2.1. Stabilirea necesităţii prevederii unei IPT pentru o construcţie şi alegerea nivelului de

i î i ă l i



a. mediul înconjurător al construcţiei;

b. tipul construcţiei;

c. conţinutul construcţiei;

d. gradul de ocupare al construcţiei;

e. consecinţele trăsnetului.

2.1.2. Stabilirea necesităţii de a se prevedea IPT pentru un caz dat, cu excepţia celor de laart. 2.2 şi alegerea nivelului de protecţie pentru IEPT se bazează pe determinarea frecvenţeiprevăzute de lovituri de trăsnet directe pe construcţie sau pe volumul de protejat Nd şi afrecvenţei anuale acceptate de lovituri de trăsnet Nc şi pe compararea valorilor obţinutepentru Nd şi Nc.

2.1.14. Instalaţia de protecţie împotriva trăsnetului este în general formată din:

A.

Instalaţie exterioară IEPT, compusă din următoarele elemente legate între ele :

- dispozitivul de captare cu sau fără unul sau mai multe PDA;

- conductoare de coborâre;

- piese de separaţie pentr u fiecare coborâre;

- priză de pământ tip IPT;

- piesă de legătură deconectabilă;

- legături între prizele de pământ;

- legături echipotenţiale;

- legături echipotenţiale prin intermediul eclatoarelor la suportul antenei;

B. Instalaţia interioară de protecţie împotriva trăsnetului IIPT, compusă din:

- legături echipotenţiale;

-

bare pentru egalizarea potenţialelor (BEP);

2.2. Cazurile în care echiparea cu IPT este obligatorie

2.2.1. Se prevede obligatoriu protecţie la trăsnet de nivelul stabilit conform art. 2.1. laurmătoarele categorii de construcţii sau instalaţii:

a) Construcţii care cuprind încăperi cu aglomerări de persoane sau săli aglomerate,indiferente de nivelul la care aceste încăperi sunt situate, având următoarele capacităţi sausuprafeţe:

-

teatre, cinematografe, săli de concert şi de întruniri, cămine culturale, săli de sport acoperite,circuri etc., cu o capacitate mai mare de 400 locuri;



- const rucţii pentru învăţământ - universităţi, şcoli, grădiniţe de copii şi creşe, cu mai multe de 10

săli de clasă sau joc, de laborator sau de atelier;

- restaurante şi magazine cu o suprafaţă desfăşurată mai mare de 1000 m2 , exclusiv depozitele şi

spaţiile anex e de deservire;

- clădiri pentru călători, din categoriile I şi II, în care în perioada de vârf a traficului, la ora de

maximă aglomerare se pot afla mai mult de 300 de călători.

b) Construcţii care constituie sau adăpostesc valori de importanţă naţională, cum suntmuzeele, expoziţiile permanente, monumentele istorice sau de arhitectură, arhivele pentrudocumente de valoare etc.

în cazul monumentelor istorice soluţia se stabileşte de comun acord cu forurile despecialitate.

c) Construcţii de locuit cu mai mult de P + 11E.

în cazul în care la aceste construcţii, deasupra ultimului nivel se mai află o construcţie cu unsingur nivel ce ocupă până la 50% din aria construită a clădirii şi este compusă numai din

încăperi pentru spălătorii, uscătorii sau maşini ale ascensoarelor, IPT se prevede şi la aceastăporţiune (sau tronson) de construcţie.

d) Construcţii înalte şi foarte înalte definite conform P118. e) Construcţii şi instalaţii tehnologice exterioare care sunt cel puţin de două ori mai înaltedecât construcţiile, proeminenţele de teren sau copacii din jur şi au cel puţin 10 m înălţime(de ex. coşuri de fum, castele de apă, silozuri, turnuri, clădiri în formă de turn etc.).

f) Construcţii şi instalaţii tehnologice exterioare amplasate izolat, în zone cu Nk mai marede 30 cum sunt: cabanele sau construcţiile similare amplasate izolat, clădirile petnru călătoride categoriile III, IV şi V de pe liniile de cale ferată.

g) Construcţii stabilite ca prezentând importanţă pentru diverse domenii pentru economianaţională (de ex. clădiri destinate producerii de energie electrică, centrale detelecomunicaţii, cabinele de centralizare electrodinamică, centrele de calcul etc.).

h) Construcţii şi instalaţii tehnologice exterioare încadrate în categoria C (BE2) de pericol de

incendiu, dacă sunt situate în zone cu Nk mai mare de 30 şi dacă materialele combustibilecare se prelucrează, utilizează sau depozitează în ele sunt considerate obiecte de bază ale

întreprinderii sau ca având valoare mare sau importanţă deosebită.

i) Depozite deschise de materiale şi substanţe încadrate în clasele de periculozitate P.3, P.4şi P.5, conform P118, dacă sunt situate în zone cu Nk mai mare de 30 şi dacă suntconsiderate obiecte de bază ale întreprinderii sau ca având valoare mare sau importanţădeosebită.

j) Construcţii şi instalaţii tehnologice exterioare încadrate în categoriile A(BE3a) sau

B(BE3b) de pericol de incendiu.

k) Construcţii pentru adăpostirea animalelor dacă sunt:



- grajduri pentru animale mari, cu o capacitate de peste 200 capete;

- grajduri pentru anumale mari, cu o capacitate de peste 100 capete, amplasate în zone cuindice Nk mai mare de 30;

- depozite de furaje fibroase amplasate în zone cu indice Nk mai mare de 30;

l) Amenajări sportive cu public, cu peste 5000 locuri.

m) Poduri amplasate izolat, în zone cu indice Nkmai mare de 30 m.

n) Instalaţii mobile de ridicat şi transportat, existente în aer liber (de ex. macarale).

NORMATIVE PRIVIND PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE - I.5 ŞI I.5/1.

Prevederile normativului se aplică :

-

la instalaţiile noi - la instalaţiile care se modernizează, se reutilizează sau se transformă, precum şi laefectuarea reparaţiilor capitale. Noile reglementari se adresează personalului din unităţile care întreţin şi exploateazăinstalaţiile, clădirile, proiectanţilor în vederea întocmirii instrucţiunilor de exploatare.Importante pentru aplicarea cerinţei de calitate siguranţa la foc sunt reglementările carevizează aspecte ce apar din punct de vedere al p.s.i. la exploatarea instalaţiilor de ventilareşi climatizare, cum ar fi :

• executarea lucrărilor cu foc deschis

•

executarea lucrărilor de vopsitorie • lucrul cu substanţe inflamabile, precum şi răspunderea ce revine persoanelor şi

unităţilor ce executa aceste operaţii. Nu fac obiectul normativului :

• instalaţiile de dezodorizare • instalaţiile de sterilizare a aerului • instalaţiile de transport pneumatic • instalaţiile pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu

(desfumare).

Ventilarea mecanică generală a încăperilor 1. Introducerea aeruluiInstalaţiile pentru introducerea aerului proaspăt vor servi de regulă încăperi cu caracteristicisimilare.Instalaţiile comune pentru introducerea aerului proaspăt cu degajări de substanţe diferitesunt permise numai dacă nu se pot produce amestecuri inflamabile, explozive, corozive princombinarea acestor substanţe. De asemenea nu se admit instalaţii comune pentruintroducerea aerului proaspăt pentru încăperi cu destinaţii diferite dacă acestea se

încadrează în categoria A, B sau C de pericol de incendiu sau reprezintă săli aglomerate. 2.

Evacuarea aerului viciatConductele de evacuare în suprapresiune ale instalaţiilor de aspiraţie se vor monta de regulă



Conductele de evacuare care transporta aer încărcat cu vapori vor fi izolate termic peporţiunile montate în exterior sau în spatii închise neizolate.Refularea în atmosfera a aerului viciat care conţine substanţe toxice, corozive sauinflamabile se va face prin dispozitive de evacuare care asigură o mişcare verticala (jetvertical).Amplasarea gurilor de evacuare pe acoperiş se va face cu respectarea condiţiei ca

amplasarea în plan orizontal şi vertical faţă de prizele de aer proaspăt şi faţă de direcţia şisensul vântului dominant să nu permită introducerea în clădirea ventilata sau în clădirile

învecinate a noxelor evacuate.Ventilarea mecanică locală 1. Ventilarea prin aspiraţie Hotele se vor monta numai deasupra surselor cu degajări de căldura şi de vapori sau gaze cudensitatea mai mică decât a aerului. Nişele vor fi prevăzute cu mijloace pentru asigurarea aspiraţiei unei forme pe întreagadeschidere de lucru.

Instalaţii de ventilare de avarie Vor fi prevăzute cu instalaţii de ventilare de avarie încăperile în care este posibilă degajareabrusca a unui volum de substanţe toxice sau inflamabile pe care instalaţiile de ventilaredimensionate pentru un regim normal nu-l pot evacua în perioada de timp necesara pentrurestabilirea condiţiilor normale de lucru şi evitarea pericolului de incendiu sau explozie. Comanda instalaţiilor de avarie va fi manuală sau automată atât din interiorul cât şi dinexteriorul încăperii ventilate prin dispozitive amplasate lângă uşile de intrare. Instalaţiile deavarie vor fi de regulă, independente de alte instalaţii de ventilare din încăpere. Măsuri pentru prevenirea incendiilor şi exploziilor

Instalaţiile de ventilare şi climatizare vor fi proiectate şi executate în conformitate cuprevederilor Normativului P118.La proiectarea instalaţiilor de ventilare se va elabora un scenariu de siguranţă la foc înfuncţie de categoria de importanta a construcţiei, condiţiile de utilizare privind riscurilepotenţiale de incendiu şi posibilităţile de intervenţie a serviciilor mobile de pompieri. Sistemele de ventilare vor asigură limitarea propagării fumului în spaţiul încăperilorventilate pe căile de evacuare în caz de incendiu.Nu se admite prevederea unor sisteme comune de ventilare pentru mai multe încăperi cudegajări de substanţe care în amestec mecanic sau combinaţie chimica pot provocaaprindere sau explozie.Instalaţiile de ventilare sau climatizare a construcţiilor de categorie A, B şi C de pericol deincendiu vor fi separate de cele de categorie D şi E pericol de incendiu. Aerotermele amplasate în încăperile de categorie A, B şi C de pericol de incendiu, precum şiaparatura de comanda vor fi în construcţie antiexplozivă şi vor fi prevăzute cu dispozitive care împiedica transmiterea flăcărilor prin elementele componente (canale).Pentru încăperile de categoria C de pericol de incendiu, aceste prevederi se aplica numaidacă în încăperi pot apare degajări de praf, vapori sau gaze combustibile. Instalaţiile de

ventilare a încăperilor în care se depozitează substanţe combustibile, a sălilor aglomerate şia sălilor cu aparatura de mare valoare vor fi independente de celelalte instalaţii de ventilarel t ţi i



La teatre şi cinematografe, ventilarea scenei şi a cortinei de protecţie se va realiza cu canalede ventilare independente de cele ale sălii de spectacol. La clădirile monobloc sau blindate din categorie A, B şi C de pericol de incendiu, instalaţiilede ventilare vor fi prevăzute cu dispozitive de închidere în caz de incendiu (clapete antifoc)şi cu dispozitive de semnalizare a închiderii. Camerele tampon care separa încăperile de categorie A sau B de pericol de incendiu de

spatii cu alta destinaţie vor fi prevăzute cu instalaţii independente pentru introducereaaerului curat care să menţină camerele tampon intr-un regim de suprapresiune permanent,fata de încăperile de categorie A şi B. în instalaţiile de ventilare nu este permisa recirculareaaerului extras din încăperile care prezintă risc ridicat de incendiu. Aerul extras din casascărilor şi din căile de evacuare în caz de incendiu nu poate servi la ventilarea spatiilor cualta destinaţie. Aerul extras din sălile cu aglomerări de persoane, magazine, restaurante,clădiri înalte şi foarte înalte se poate recircula cu condiţia prevederii de clapete antifoc intreinstalaţia de introducere şi cea de evacuare a aerului.Hotele prevăzute deasupra maşinilor, a cuptoarelor, forjelor vor fi realizate din materiale

incombustibile izolate fata de elementele combustibile alăturate. Camerele de colectare a gunoiului se crematoriile de ardere vor fi prevăzute cu coşuri deevacuare a fumului în exterior realizate din materiale incombustibile şi rezistente la foc,conform S.R. 6724/1.Nu se recomanda traversarea pereţilor şi planşeelor antifoc de către canalele deventilare. încazul în care aceste traversări nu se pot evita se vor lua următoarele măsuri:

• spatiile libere din jurul canalelor de ventilare se vor închide cu materialeincombustibile la trecerea prin pereţi sau planşee, canalele de ventilare se vorexecuta din materiale incombustibile în interiorul canalelor de ventilare în dreptul

trecerii prin pereţi sau planşee antifoc se vor prevedea clapete antifoc canalele deventilare pozate în ghene, la trecerea prin planşee se vor închide prin diafragme din

• zidărie sau beton cu LRF egala cu cea a planşeului antifoc.• Trecerile canalelor de ventilare prin pereţi sau planşee care nu au rol de protecţie

antifoc se obturează cu elemente incombustibile, rezistente la foc cel puţin 30'. înclădirile cu G.R.F. I-III, la montarea tubulaturii de ventilare în ghenele pentruconducte, pereţii ghenelor trebuie să fie incombustibili cu LRF minim 15'.

• Trecerea prin canalele de ventilare a conductelor pentru lichide sau gazecombustibile nu este permisa.

•

în interiorul canalelor de ventilare prin care se transporta praf, vapori sau gazecombustibile nu este admisă montarea conductelor de încălzire şi a circuitelorelectrice.

• în canalele de ventilare a sălilor aglomerate şi clădirilor înalte sau f. înalte nu seadmite montarea circuitelor electrice.

• Canalele de ventilare se izolează fata de canalele de evacuare a fumului şi fata deelementele combustibile ale construcţiilor, conform STAS 6793, STAS 9072 şi acelorlalte reglementari tehnice din acest domeniu astfel încât să nu conducă la

incendii.



persoane şi la clădirile de producţie fără degajări de noxe, cu condiţia asigurării unui schimborar minim de 0,5.Prin ventilarea mecanică generală se poate asigura :

• încălzirea cu aer cald a incintelor • introducerea aerului pentru asigurarea în zona de activitate a condiţiilor de calitate a

aerului ceruţi de NGPM.

•

evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi în caz de incendiu. • presurizarea cailor de evacuare pentru împiedicarea pătrunderii fumului în caz de

incendiu.Prin ventilarea mecanică locală se poate asigura:

• evacuarea prafului, gazelor de la utilajele de producţie • crearea unei zone de protecţie prin perdele sau duşuri de aer.

Încăperi sau clădiri încălzite cu aer cald, ventilate mecanic sau climatizate Pentru a preveni infiltraţiile de aer exterior în încăperile ventilate se recomanda a se

prevedea perdele de protecţie, camere tampon, sau perdele de aer la uşi. Pentru accesul în încăperi cu degajări de substanţe toxice, inflamabile sau explozive se vorprevedea camere tampon conform reglementarilor de specialitate.Instalaţii de ventilare şi climatizare din clădirile de producţie Utilajele care degaja noxe se recomanda a fi carcasate pentru evacuarea noxelor prindispozitive de aspiraţie locala. Utilajele cu degajări de căldura se recomanda a fi izolatetermic. Utilajele de producţie care expun zona de lucru la radiaţii termice cu intensitate maimare de 700 W/mp se recomanda a fi separate cu panouri de protecţie.

Instalaţiile electrice şi de automatizare aferente instalaţiilor de ventilare Instalaţiile de ventilare sau climatizare din încăperi de categoria A şi B pericol de incendiu sevor dota cu sisteme pentru semnalizarea opririi accidentale a ventilatoarelor.Instalaţiile de ventilare sau climatizare din încăperi de categoria A ,B şi C pericol de incendiuse vor dota cu sisteme pentru oprirea ventilatoarelor în caz de incendiu, din locuriaccesibile. Se va asigura funcţionarea pe timpul incendiilor a instalaţiilor pentru

împiedicarea pătrunderii sau pentru evacuarea fumului prin măsurile indicate în normativul1.7. Analog se va asigură continuitatea în alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor deventilare a căror oprire ar putea cauza incendii, intoxicaţii ale persoanelor din încăperi sau

pagube procesului de producţie. Comanda motoarelor care acţionează echipamentul de ventilare se face cu sisteme deinterblocaj electric pentru a asigura :

• punerea în funcţiune a instalaţiilor de aspiraţie înaintea celor pentru introducereaaerului şi oprirea instalaţiilor de aspiraţie în urma celor pentru introducerea aerului,

în cazul încăperilor cu pericol de incendiu şi explozie şi regim de depresiune. • punerea în funcţiune a instalaţiilor pentru introducerea aerului înaintea celor de

aspiraţie şi oprirea lor după cele de aspiraţie, în cazul celor cu regim desuprapresiune.

•

pornirea ventilatoarelor înaintea bateriilor pentru încălzirea aerului cu rezistenteelectrice şi decuplarea rezistentelor electrice înaintea ventilatoarelor



Instalaţiile electrice din centralele de ventilare vor fi corespunzătoare categoria de pericolde incendiu în care este încadrata clădirea ventilata sau climatizata. Elementele instalaţiilorde ventilare (canale, ventilatoare, cicloane) vor fi legate la pământ, conform Normativului1.7.NORMATIV PENTRU PROIECTAREA SI EXECUTAREA INSTALATIILOR DE INCALZIRECENTRALA INDICATIV I 13-2002

2.

Condiţii generale de proiectare şi execuţie

2.1. Proiectarea şi executare instalaţiilor de încălzire centrală se face cu scopul ca acesteaqsă corespundă calitativ cel puţin nivelurilor minime de performanţă, referitoare la cerinţeledefinite de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii: o rezistenţă şi stabilitate osiguranţă în exploatare o siguranţă la foc (actualizat securitate la incendiu) o igiena,sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului o izolareatermică, hidrifugă şi economia de energie o protecţia împotriva

zgomotului.

Nivelurile minime de performanţă sunt prevederi obligatorii din prezentul normativ şi dinreglementările tehnice în vigoare. 2.3. Proiectare lucrărilor de instalaţii de încălzire centrală se recomandă să fie realizată decăttre societăţi (agenţi economici) care au certificare profesională din partea organismelorabilitate.2.4. Instalaţiile de încălzire centrală se realizează numai pe bază de proiect, care se

întocmeşte de către proiectanţi autorizaţi cu competenţă în domeniu.

Autorizarea (certificarea) proiectanţolir se face pe baza unor regulamente specificeaprobate de către MLPTL. Proiectul se verifică de către verificatori de proiecte atestaţi MLPTL, iar referatul deverificare al proiectului se întocmeşte conform Anexei 3 şi face parte integrantă din proiect. 2.5. Proiectul instalaţiei de încălzire centrală se va întocmi pe faze de proiectare care,conform legilor şi reglementărilor tehnice în vigoare, sunt următoarele: studiul defezabilitate (cu obţinerea tuturor avizelor), proiectul tehnic (părţi scrise şi părţi desenate) şidetaliile de execuţie (părţi scrise şi părţi desenate). 2.6. Proiectul de execuţie al instalaţiei de încălzire centrală (proiectul tehnic, detaliile de

execuţie, dispoziţiile de şantier) va fi cuprins în Cartea tehnică a construcţiei deţinută deproăprietar. 5. Instalaţiile interioare de încălzire centrală Măsuri deprotecţie globală (construcţii şi instalaţii)

5.33. Trecerea conductelor prin elemente de construcţii (pereţi sau planşee) care aurol de protecţie la foc, antifoc sau rezistente la explozie, precum şi utilizarea canalelor şighenelor în care se montează conductele se face - obligatoriu - conform reglementărilor desiguranţă la foc. 5.34. La trecerea conductelor prin pereţi şi planşee se va ţine seama atât de reglementările

de siguranţă la foc, cât şi de necesitatea mişcării libere a conductelor datorită dilatării (a sevedea şi cap. 13, 14). în acest scop se vor folosi obligatoriu detalii omologate asigurând



categoria C cu praf combustibil, nu este permisă trecerea cu conducte de încălzire carealimentează încălzirea altor încăperi, decât cele ale încăperii respective. Agenţii termici şiparametrii acestora vor fi aleşi conform prevederilor art. 4.13, iar traseele conductelor vor fistabilite în raport cu temperatura de aprindere a substanţelor din încăperi, astfel încât să nuprovoace explozia, aprinderea, detonarea, mocnirea sau apariţia produselor toxice. 5.36. Este interzisă pozarea conductelor pentru lichide combustibile sau de abur cu

presiunea mai mare de 1 bar în casa scărilor, pe căile de evacuare în caz de incendiu şi înstaţiile pompelor de incendiu. Conductele de abur cu presiunea mai mare de 1 bar pozate

în exteriorul clădirilor, pe pereţii acestora, vor fi montate la o distanţă de cel puţin 5 m,măsurată în planul peretelui, de limitele uşilor de evacuare sau de axul scărilor de evacuare

în caz de incendiu. în cazul în care distanţa prescrisă nu poate fi asigurată, se vor lua măsuride ecranare a conductelor de abur în zona uşilor de evacuare sau a scărilor de evacuare, prinelemente incombustibile cu o rezistenţă la foc de minimum 15 minute. 5.37. Se interzice trecerea conductelor de încălzire (inclusiv a celor de dezaerisire) prin:

canale care vehiculează praf, vapori sau gaze de ardere;

canale şi ghene în care se pot acumula substanţe care prezintă pericol de incendiusau explozie;

încăperi de depozitare a substanţelor generatoare de reacţii periculoase în contact cuapa;

încăperi speciale pentru echipament electric (tablouri de distribuţie, baterii decondensatoare sau acumulatoare, transformatoare, redresoare, motoare deascensoare); fac excepţie conductele instalaţiile de încălzire ale încăperilorrespective; casa ascensoarelor;coşuri şi canale de fum (cu excepţia instalaţiilor pentru recuperarea căldurii gazelor

de ardere).5.38. Ansamblului instalaţiei de încălzire trebuie să i se asigure stabilitatea şi rezistenţamecanică necesară preluării eforturilor portante şi celor date de dilatarea instalaţiei,precum şi de acţiuni seismice. Elementele de rezistenţă ale construcţiei trebuie să aibăcapacitatea preluării acestor eforturi. în situaţia în care elementele de rezistenţă suntexistente se va avea în vedere, la alegerea traseului instalaţiei, ca eforturile transmise prininstalaţia de încălzire să nu afecteze capacitatea de rezistenţă a elementelor de construcţii. Pentru susţinerea elementelor de instalaţie (în special a conductelor) se recomandăfolosirea detaliilor tip de instalaţii. 9. Centrale termice Amplasareacentralelor termice9.4. în ansamblurile clădirilor de locuit alimentaste centralizat cu căldurăă, amplasreacentralelor termice se face în conformitate cu prevederile studiului de alimentare cu căldurădin cadrul Planului urbanistic sau al Studiului de fezabilitate, analizând şi posibilitatea decooperare cu surse de căldură existentte în zonă

în cazul folosirii combustibilului lichid sau gazos se urmăreşte amplasarea centralelortermice cât mai aproape de centrul de greutate al consumatorilor, ţinând seama de

condiţiile locale: ecologice (direcţia vânturilor dominante, poziţia coşurilor de fum faţă declădirile din zonă), configuraţia terenului, posibilitatea extinderilor viitoare. Centralelet i f ţi â d b tibil lid l ă î f l d l it ţi â d



cazane având capacitatea sub 70 kW, pentru care condiţiile de amplasare sunt aceleaşi ca şipentru cele folosind combustibil lichid sau gazos.9.5. în ansamblurile de clădiri de locuit, centralele termice se prevăd, de regulă, în clădiriindependente sau alipite unora din clădirile alimentate cu căldură.

în cazul alimentării locale cu căldură a unei singure clădiri centrala termică se poate amplasa înglobată în interiorul clădirii. La amplasarea centralei termice în interiorul clădirii deservite

vor fi respectate prevederile "Ghidului de proiectare, execuţie şi exploatare a centralelortermice mici" - GP 051.Alipirea sau înglobarea într-o clădire a centralei termice se face fără a afecta bunafuncţionalitate a clădirii şi structura de rezistenţă a acesteia. 9.6. Amplasarea centralelor termice folosind gazul natural drept combustibil se va face,obligatoriu, cu respectarea prevederilor din "Normativul pentru proiectarea şi executareasistemelor de alimentare cu gaze naturale" - I 6 (care prin Ordinul MTL nr. 59/2004 a fostabrogat fiind înlocuit cu Normele tehnice pentru proiectarea şi executarea sistemelor dealimentare cu gaze naturale din 4 februarie 2004 aprobate prin Ordinul MTL nr.58/2004).

Amplasarea centralelor termice folosind gazul petrolier lichefiat (GPL) drept combustibilse va face, obligatoriu, cu respectarea prevederilor din „"Normativul pentru proiectareaşi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate (GPL)"-I 31.9.7. La amplasarea centralelor termice se va ţine seama, obligatoriu, de prescripţiiletehnice ISCIR şi de reglementările de siguranţă la foc. 9.8. Centralele termice se grupează, ori de câte ori este posibil, cu alte gospodării, ca:staţii de hidrofor, staţii de pompare, posturi trafo, centrale de aer comprimat. 9.9. Centralele termice înglobate în clădiri, în mod obligatoriu, nu se amplasează:

• în şi sub încăperi din categoria A sau B de pericol de incendiu, nici alipite acestora;

•

în şi sub săli aglomerate şi căi de evacuare ale sălilor aglomerate, sub scene şi sub încăperi cu aglomerări de persoane;

• în încăperile de zi şi dormitoarele colectivităţilor pentru copii de vârstă preşcolară,precum şi sub acestea în cazul în care se utilizează gazele naturale sau gazelepetroliere lichefiate (GPL) drept combustibil;

• în şi sub săli de clase, laboratoare sau săli de gimnastică din clădiri pentru învăţământul elementar şi mediu;

• în clădiri de spitale sau cu caracter spitalicesc, sub saloane de bolnavi sau sub sălide operaţii;

• la subsolul clădirilor, în cazul în care se foloseşte drept combustibil gazul petrolierlichefiat (GPL);

• în interiorul clădirilor înalte (peste 28 m), exceptând porţiunile care nu atingaceastă înălţime; se exceptează de la această prevedere centralele termice deapartament;

• în spaţii cu risc mare de incendiu din clădiri civile, definite conform Normativului P118.

9.10. în clădiri civile se recomandă să nu se amplaseze centrale termice, direct, sub sau

alături de încăperi de locuit sau încăperi în care se desfăşoară o activitate sensibilă lazgomot, trepidaţii sau exces de temperatură. în cazul în care este imposibilă evitareai ătăţii tf l d î ă i i ă il ă t l t 10 32



pericol de incendiu. Amplasarea cazanului se face astfel încât să se asigure acces uşor lacazan, să nu se stânjenească alte activităţi şi să se respecte cerinţele din cartea tehnică acazanului.

Instalaţii pentru alimentarea cu combustibil 9.53. în clădirile civile şi industriale se admite depozitarea a maximum 10 mc de

combustibil lichid necesar folosirii în centrala termică din clădire (combustibil lichid uşor,

motorină, păcură). Depozitarea se face, obligatoriu, în încăperi separate de restul clădirii prin pereţi, uşi

şi planşee realizate conform art. 10.25. din prezentul normativ. Se prevăd praguri pentruevitarea împrăştierii lichidelor revărsate în caz de avarie şi instalaţii de semnalizare şistingere a incendiului. La aceste încăperi nu se prevăd dispozitive pentru evacuareafumului în caz de incendiu şi nici panouri de deburare (explozie).9.54. în interiorul sălilor de cazane independente alipite clădirilor sau înglobate înacestea se admite amplasrea unui rezervor de combustibil lichid de consum zilnic, cucapacitate de maximum 2 mc.

Rezervorul de consum zilnic nu se va monta deasupra cazanelor, ci lateral, la o distanţăde cel puţin 2,50 m de injectoare şi nu pe direcţia eventualelor rateuri de gaze sau pedirecţia de evacuare a gazelor de ardere, la deschiderea clapetelor de explozie. 9.55. Depozitarea în exterior a combustibilului lichid se face când volumul depozituluidepăşeşte 10 mc sau când, pentru volume ami mici de 10 mc, soluţia exterioară sedovedeşte mai economică. Depozitele pot fi subterane, semiîngropate sau îngropate. Depozitele îngropate avândavând o capacitate de cel mult 30 mc se pot amplasa fără restricţii de distanţă faţă deconstrucţie.

Depozitele exterioare având o capacitate de peste 30 mc şi cel puţin 200 mc seamplasează la o distanţă de minimum 15 m de orice construcţie. Distanţa se reduce cu25% pentru depozite semiîngropate şi cu 50% pentru cele îngropate. Depozitele exterioare supraterane cu capacitatea de până la 10 mc se amplase4ază laodistanţă minimă faţă de construcţie de 3 m, iar cele cu capacitatea cuprinsă între 10 şi30 mc, la o distanţă minimă de 5 m Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor 9.85. Centralele termice se dotează cu mijloace de primă intervenţie în caz de incendiu şise echipează cu instalaţii de stingere a incendiilor conform reglementărilor în vigoare. 9.86. în centralele termice cu combustibil lichid sau gazos, în sala cazanelor, se prevădstingătoare cu pulbere şi C02 de minimum 6 kg sau similare, amplasate câte unul lafiecare 100 mp suprafaţă de pardoseală. 9.87. Pentru depozitele închise cu combustibil lichid din exteriorul construcţiei seasigură, pentru fiecare 201 de capacitate, minimum: o 2 stingătoare portative cu spumă de minimum 6 kg: o1 stingător transportabil, cu spumă minimum 50 kg; o1 ladă cu nisip, de 0,5 mc;

o 1 lopată.

9.88.

în centralele termice cu combustibil solid, în sala cazanelor se prevăd hidranţi interiori deincendiu, dacă aceasta este amplasată într-o construcţie echipată cu asemenea instalaţii.

9 89 S b i j l b ibil li hid ăd ă i di blă l i i



10. Organizarea centralei termice şi amenajării constructive

Prescripţii privind clădirea

10.20. Clădirile centralelor termice cu apă caldă (sub 115 cele cu abur de joasă presiune (sub 0,7

bar) vor fi de gradul I sau II rezistenţă la foc, cu excepţia celor la care suprafaţa de încălzire totală

a cazanelor este de cel mult 450 m2, care pot fi de gradul III rezistenţă la foc. 10.21. Pentru agenţii termici menţionaţi la art. 10.20, centralele termice se încadrează în

categoria D de pericol de incendiu. 10.22. Sălile de cazane ale centralelor termice se separă, obligatoriu, de clădiri (spaţii cu altădestinaţie) prin pereţi şi planşee realizate din materiale incombustibile, cu limita derezistenţă la foc de minimum 1 oră şi 30 minute, pentru pereţi şi - respectiv -1 oră pentruplanşee. 10.23. Clădirile centralelor termice alimentate cu gaze naturale vor fi proiectate ţinând seama şi

de prevederile "Normelor tehnice pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu

gaze naturale" - 2004.

10.24. Clădirile centralelor termice alimentate cu gaze petroliere lichefiate (GPL) vor fi proiectate

ţinând seama şi de prevederile „"Normativului pentru proiectarea şi executarea sistemelor de

alimentare cu gaze petroliere lichefiate (GPL)", indicativ I 31. Este interzisă utilizarea gazelor

petroliere lichefiate (GPL) drept combustibil la centrale termice amplasate sub nivelul terenului (lasubsolul şi demisolul clădirilor). 10.25. încăperile din clădirile civile şi industriale în care se depozitează maximum 10 mc lichide

combustibile pentru centrala termică (conform art. 9.53 din prezentul normativ) se separă,obligatoriu, de restul clădirii având altă destinaţie, prin pereţi şi planşee cu rezistenţă la foc de 3

ore pentru pereţi, respectiv 2 ore pentru planşee. Golurile strict funcţionale de acces, realizate în

elementele respective, se protejează prin elemente rezistente la foc de 1,5 ore sau încăperitampon, realizate potrivit reglementărilor specifice.

10.26. încăperile din centralele termice, în care se depozitează maximum 20 mc combustibili solizi

(conform art. 9.62. din prezentul normativ) se separă de restul clădirii prin pereţi şi planşee care

trebuie să îndeplinească , obligatoriu, condiţiile prevăzute la art. 10.25. Comunicarea cu salacazanelor se poate face prin uşi etanşe la foc, pe o durată de 45 minute.

10.27. Buncărele pentru combustibili solizi (art. 9.63 din prezentul normativ), precum şipâlniile de alimentare a instalaţiilor de ardere se vor realiza, obligatoriu, din materialeincombustibile. Spaţiul în care se amplasează buncărele, ce au o capacitate mai mare de 2

mc, se separă de sala cazanelor prin pereţi şi planşee incombustibile, având o rezistenţă lafoc de minimum 2 ore.10.28. Uşile de acces ale centralelor termice se amplasează astfel încât să conducă direct î nspaţiul principal de supraveghere a utilajelor şi vor avea deschiderea în afară, direct spreexterior sau într-un spaţiu în legătură cu exteriorul, care nu poate fi blocat; se exceptează dela această prevedere centralele termice de apartament. Dimensiunile uşilor şi ale spaţiilorintermediare de legătură cu exteriorul se aleg astfel încât să asigure introducerea şiscoaterea principalelor utilaje care nu se pot dezasambla. Accesul în centralele termicesituate pe terasa clădirii este posibil doar de pe terasă sau din casa scării, printr-o încăpere

tampon; nu se admite accesul direct de la un etaj inferior prin deschideri sau trape înpardoseala centralei termice.



racordarea lor cu pardoseala se face prin lanuri înclinate cu panta 1:8 şi cu finisaj care să împiedice alunecarea oamenilor. Uşile încăperilor anexe trebuie să se deschidă spre salaprincipală a centralei termice. 10.29. Pentru compartimentele rezervate altor unităţi (de ex: post trafo, staţii dehidrofor etc.) grupate cu centrala termică se prevăd accese separate, direct din exterior. înclădirile civile, la care centralele termice se grupează cu staţia de hidrofor şi, eventual, alte

utilităţi, toate pot avea o comunicare funcţională, prin intermediul unui coridor comun. Nu se poate grupa centrala termică (sala cazanelor) cu staţia de pompare a apei pentruincendiu.10.30. Centralele termice vor fi prevăzute cu ferestre exterioare pentru iluminarea şiventilare naturală a încăperii.

în cazul centralelor termice folosind combustibil gazos, supraf aţa ferestrelor exterioare vatrebui să satisfacă şi condiţiile prevăzute în " Normele tehnice pentru proiectarea şiexecutarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale din 4 februarie 2004" şi "Normativulpentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate

(GPL) - I 31", privind raportul dintre suprafaţa vitrată şi volumul sălii cazanelor. 10.33. Prescripţiile constructive privind condiţiile de amplasare a centralelor termice mici(de apartament, de scară de bloc ş.a.), cu capacitatea sub 0,3 MW sunt în conformitate cuprevederile ghidului GP 051 „"Ghid de proiectare, execuţie şi exploatare a centralelortermice mici". 10.36. centralele termice vor fi prevăzute obligatoriu cu instalaţiile electrice pentru iluminatgeneral (normal) şi de siguranţă pentru intervenţii.



INSTALAŢII DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR. ASPECTE URMĂRITE DE PROIECTANT SI EXECUTANT

- instalaţii de detectare a gazelor inflamabile;

- instalaţii de inhibare a exploziei;

- instalaţii de detectare, semnalizare si alarmare la incendiu;

- instalaţii de evacuare a fumului si gazelor fierbinţi;

- instalaţii de stingere a incendiilor.

Instalaţiile de detectare a gazelor inflamabile trebuie să asigure îndeplinireaurmătoarelor criterii:

a) să dispună, în întreaga zonă protejată, de detectoare adecvate, pentru a permite ca

prezenţa gazului inflamabil să fie detectată într -o fază incipientă;

b) să fie prevăzute cu mijloace de comunicare sigure între detectoare şi o centrală de

colectare a informaţiilor/echipament de control şi semnalizare;

c)

să fie capabile să reziste condiţiilor de mediu în care sunt montate, astfel încât să-şi poată îndeplini funcţiile pe parcursul duratei de viaţă normate.

Instalaţiile de inhibare a exploziei trebuie proiectate astfel încât să reziste lapresiunea maximă de explozie, să asigure detectarea imediată a creşterii presiunii,precum şi eliberarea în cel mai scurt timp posibil a unui mediu de stingere uniformdispersat şi menţinerea produsului de stingere la o concentraţie de calcul într-un timpspecificat în incinta protejată.

Instalaţiile de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu trebuie sădetecteze incendiul la momentul iniţierii, prin detectarea parametrilor fizici şi/sauchimici asociaţi incendiului - fum, flăcări şi/sau căldură -, şi să transfere un semnalsonor şi/sau vizual la un/o echipament de control şi semnalizare/centrală dedetectare-semnalizare, astfel încât să dea un semnal de alarmă şi, după caz, săacţioneze dispozitivele pentru evacuarea persoanelor, alertarea forţelor deintervenţie, deversarea automată a substanţei de stingere etc.

Echipamentul de control şi semnalizare trebuie să asigure interpretareasemnalelor primite de la detectoare, pentru identificarea zonei de unde s-a transmis

orice fel de semnal sau a avertizărilor greşite şi pentru iniţierea acţiunilor necesare; Instalaţiile cu acţionare manuală de alarmare la incendiu trebuie să dea

posibilitatea ca un utilizator să iniţieze şi să transfere un semnal de alarmă la incendiula un echipament de control şi semnalizare, astfel încât să fie posibilă iniţiereadiferitelor acţiuni planificate.

Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi instalaţiile de presurizare

pentru controlul fumului trebuie să asigure în caz de incendiu:

a) menţinerea căilor de evacuare şi de acces libere de fum pe înălţimea de circulaţie;

b) facilitarea operaţiilor forţelor de intervenţie, prin crearea unor zone fără fum;

c)

întârzierea sau împiedicarea generalizării incendiului prin apariţia fenomenului de flash-over, prevenind astfel dezvol tarea rapidă a incendiului;



Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie să îndeplinească

criteriile referitoare la capacitatea de a activa şi de a stabili presiunea proiectată într -o

incintă specificată sau o viteză convenabilă a debitului de aer prin deschideri în pereţii

incintei specificate, asigurându-se alimentarea electrică din două surse, principală şi de

rezervă.

Pe timpul intervenţiilor, dacă situaţia impune evacuarea cantităţilor de fum

acumulate, se pot practica deschideri în unele elemente de construcţie care delimiteazăspaţiile respective şi care nu au rol de rezistenţă.

Instalaţiile de hidranţi interiori trebuie să asigure posibilitatea utilizatorilor de a

realiza intervenţia, în faza iniţială a incendiului, cu debitele, presiunile, durata teoretică de

funcţionare, lungimea jetului şi a furtunului normate potrivit prevederilor reglementărilor

tehnice specifice.

Instalaţiile de hidranţi exteriori trebuie să asigure o legătură la conducta principală

de apă pentru echipamentele şi utilajele de stingere a incendiilor, conform prevederilor

reglementărilor tehnice specifice, standardelor europene de referinţă, precum şistandardelor naţionale referitoare la cerinţele de racordare şi adâncimea de îngropare.

Instalaţiile speciale de stingere cu apă , cum sunt cele de sprinklere, instalaţii cu

ceaţă de apă şi altele asemenea, trebuie astfel proiectate încât:

a) să asigure un răspuns imediat în caz de incendiu, prin deversarea apei, într -o schemă şi

o cantitate prestabilită, cu debitele, intensităţile de stropire şi stingere normate, pe durata

proiectată de funcţionare, peste o suprafaţă dată, în scopul controlului sau stingerii

incendiului, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice;

b) să asigure, după caz, răcirea elementelor de construcţii şi instalaţii;

c)

să creeze o barieră care împiedică propagarea incendiului.Instalaţiile de stingere cu gaze: dioxid de carbon, argon, azot, înlocuitori de haloni şi

altele asemenea, precum şi instalaţiile de stingere cu aerosoli pot fi cu inundare totală sau

locală.

Instalaţiile de stingere cu gaze trebuie să îndeplinească criteriile de performanţăprivind capacitatea de a fi activate manual sau automat, deversarea uniformă aprodusului de stingere în incintă sau peste suprafaţa specificată, într-o cantitatedeterminată, pentru a stabili şi menţine concentraţia proiectată pe durata de timpnormată, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Pentru instalaţiile de stingere cu gaze cu inundare totală este necesar să seasigure evacuarea tuturor persoanelor din compartimentul în care va fi utilizat gazul,

înainte ca această acţiune să înceapă. Instalaţiile automate pentru stingerea incendiilor cu gaze trebuie prevăzute cu

dispozitive de avertizare a utilizatorilor din spaţiul protejat, optice şi acustice, pentrusemnalizarea intrării acestora în funcţiune.

În cazul în care gazul deversat automat în caz de incendiu poate pune în pericolviaţa utilizatorilor din zonele protejate, instalaţiile de stingere se prevăd cu dispozitive

de temporizare care să întârzie intrarea acestora în funcţiune cu o perioadăprestabilită. Perioada dintre declanşarea semnalului de avertizare şi intrarea în funcţiune a



Uşile de acces în zone, spaţii sau încăperi în care sunt posibile deversări de gazece pot pune în pericol viaţa utilizatorilor, precum şi căile de evacuare din aceste locurise marchează cu inscripţii de avertizare asupra pericolului, amplasate în locuri vizibilepentru personalul de la locurile de muncă şi forţele de intervenţie.

Semnalele optice şi acustice produse de dispozitivele de avertizare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a)

să fie inactive în starea de aşteptare; b) să indice toate căile de evacuare din zonele de stingere;

c) să poată fi clar identificate şi percepute cu tonalităţi diferite, la începutul şi la sfârşitul

perioadei de temporizare;

d) să nu poată fi oprite înainte de expirarea timpului de funcţionare a instalaţiei de stingere;

e) să fie în concordanţă cu capacităţile psihomotorii şi senzoriale ale utilizatorilor.

Pentru sistemele cu stingere locală nu este necesară evacuarea tuturorpersoanelor din compartiment, dar sunt obligatorii măsuri speciale privind instruireapersonalului.

Instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă trebuie să îndeplinească criteriilede performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de agenera şi dispersa o cantitate calculată de spumă, cu coeficientul de înfoiere stabilit,peste o suprafaţă dată, cu debitele de stingere necesare, într-un timp specificat,potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Instalaţiile de stingere a incendiilor cu pulberi trebuie să îndeplinească criteriilede performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de arefula o cantitate calculată de pulbere peste o suprafaţă dată sau un obiect specificat,

cu intensităţile şi debitele de stingere necesare, într-un timp normat şi în reprizelenormate, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

Proiectarea, montarea, exploatarea, verificarea şi mentenanţa instalaţiilor deprotecţie împotriva incendiilor se efectuează conform standardelor europene dereferinţă şi reglementărilor tehnice specifice.



RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII Şl INSTALAŢII AFERENTE ACESTORA

HOTĂRÂRE Nr. 273 din 14 iunie 1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii

aferente acestoraART. 1Se aprobă Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente

acestora, prevăzut în anexa la prezenta hotărâre. ART. 2Prezenta hotărâre intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul

Oficial al României.ART. 3Prevederile contrare prezentei hotărâri se abrogă.

ANEXA 1

REGULAMENT*)de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora

*) Lucrările de montaj utilaje, echipamente şi instalaţii tehnologice nu fac obiectulprezentului regulament.

CAP. 1

Prevederi generale

ART. 1Recepţia constituie o componentă a sistemului calităţii în construcţii şi este actul prin care

investitorul declară ca acceptă, preia lucrarea cu sau fără rezerve şi că aceasta poate fi dată în folosinţă. Prin actul de recepţie se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie.

ART. 2

În înţelesul prezentului regulament, investitorul este persoana fizică sau juridică care încheie contractul de executare de lucrări de construcţii, urmăreşte îndeplinirea lui şi preialucrarea.

Executantul este parte contractantă care realizează lucrarea sau reprezentantul legal alacestuia, dacă lucrarea este realizată printr-o asociere.

ART. 3Recepţia lucrărilor de construcţii de orice categorie şi instalaţii aferente acestora se

efectuează atât la lucrări noi, cât şi la intervenţiile în timp asupra construcţiilor existente(reparaţii capitale, consolidări, modificări, modernizări, extinderi etc.) şi se realizează îndouă etape:

- recepţia la terminarea lucrărilor;



Pentru lucrările de construcţii şi instalaţii aferente acestora, indiferent de sursa definanţare, de forma de proprietate sau de destinaţie, recepţiile se vor organiza de cătreordonatorii de credite sau proprietari, care, în sensul prezentului regulament, au calitateade investitori.

ART. 5Recepţia se poate face prin acordul părţilor sau, în cazul când părţile nu ajung la un acord

pentru rezolvarea neînţelegerilor ivite cu ocazia încheierii procesului-verbal de recepţie, elese pot adresa instanţei judecătoreşti competente.

CAP. 2Recepţia la terminarea lucrărilor

ART. 6Executantul trebuie să comunice investitorului data terminării tuturor lucrărilor prevăzute

în contract, printr-un document scris confirmat de investitor. O copie a comunicării va fi

transmisă de executant şi reprezentantului investitorului pe şantier. ART. 7Comisiile de recepţie pentru construcţii şi pentru instalaţiile aferente acestora se vor

numi de către investitor şi vor fi alcătuite din cel puţin 5 membri. Dintre aceştia, obligatoriuvor face parte un reprezentant al investitorului şi un reprezentant al administraţiei publicelocale pe teritoriul căreia este situată construcţia, iar ceilalţi vor fi specialişti în domeniu.

Pentru construcţiile de importanţă excepţională, având în vedere gradul de risc subaspectul siguranţei, destinaţia, modul de utilizare, complexitatea şi volumul lucrărilor carefac obiectul recepţiei, comisiile de recepţie vor fi alcătuite din cel puţin 7 membri, numărul

de specialişti fiind de minimum 5. Comisiile de recepţie pentru construcţii de locuinţe parter, parter şi un etaj, cu înălţimea

la cornişă de maximum 8 metri, cu cel mult 4 apartamente, cu suprafaţa desfăşurată demaximum 150 mp, pentru anexele gospodăreşti ale acestora, precum şi pentru construcţiileprovizorii, vor fi alcătuite din 2 membri: investitorul sau proprietarul şi delegatuladministraţiei publice locale.

ART. 8Investitorul va organiza începerea recepţiei în maximum 15 zile calendaristice de la

notificarea terminării lucrărilor şi va comunica data stabilită:

a)

membrilor comisiei de recepţie; b) executantului;c) proiectantului.Reprezentanţii executantului şi ai proiectantului nu pot face parte din comisia de

recepţie, aceştia având calitatea de invitaţi. Pentru obiectivele militare stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale, al

ministrului de interne şi al directorului Serviciului Român de Informaţii, comisia de recepţiese numeşte de către organele proprii ale acestora.

ART. 9Proiectantul, în calitate de autor al proiectului construcţiei, va întocmi şi va prezenta în

faţa comisiei de recepţie punctul său de vedere privind execuţia construcţiei.



pentru mai mult de 150 persoane, a hotelurilor, a spitalelor, căminelor pentru copii şibătrâni sau a altor clădiri destinate persoanelor ce nu se pot evacua singure, investitoriisunt obligaţi ca în comisiile de recepţie să includă şi o persoană desemnată de inspecţiileteritoriale din cadrul Comandamentului trupelor de pompieri (din cadrul Inspectoratuluipentru Situaţii de Urgenţă) şi care va fi solicitată în scris de către investitor.

Numele persoanei desemnate de inspecţiile teritoriale ale Comandamentului trupelor

de pompieri va fi comunicat în scris investitorului în intervalul de timp de la primireasolicitării până la data întrunirii comisiei de recepţie.

Procesul-verbal de recepţie va consemna realizarea măsurilor prevăzute în documentaţiade execuţie din punct de vedere al prevenirii şi al stingerii incendiilor, fără de care recepţianu este acceptată.

ART. 11La recepţia clădirilor cuprinse în listele de monumente istorice, investitorii sunt obligaţi ca

în comisiile de recepţie să includă şi o persoană desemnată de către comisiile zonale pentrumonumente, ansambluri şi situri istorice.

ART. 12 În cazul în care investitorul nu stabileşte, în urma comunicării primite, o dată pentru

recepţia lucrărilor în termenul prevăzut la art. 8, sau dacă la data fixată nu se prezintă lalocul de recepţie direct sau prin împuternicit, executantul va reînnoi cererea pentru fixareaunei noi date de recepţie în condiţiile de la art. 8.

Dacă nici până la expirarea acestui al doilea termen investitorul nu fixează recepţia saudacă comisia de recepţie nu se prezintă la data fixată direct sau prin împuternicit legal,executantul va stabili un termen de recepţie în intervalul de 12 zile calendaristice de laexpirarea celui de-al doilea termen. Executantul va comunica investitorului în timp util

termenul pe care l-a fixat. Dacă investitorul, prin comisia de recepţie, nu se prezintă latermenul fixat şi nici nu a convenit cu executantul, înainte de termenul fixat de acesta,asupra unui alt termen pentru recepţie, executantul va notif ica în scris investitorului ultimultermen de întrunire a comisiei de recepţie.

În notificare, executantul va preciza, totodată, că investitorul va răspunde pentruacoperirea tuturor pagubelor produse prin neconvocarea comisiei de recepţie.

ART. 13Comisia de recepţie se întruneşte la data, ora şi locul fixate, iar preşedintele acesteia,

numit de investitor, stabileşte programul după care va fi făcută recepţia. Comisia de recepţie poate funcţiona numai în prezenţa a cel puţin 2/3 din membrii numiţi

ai acesteia. Hotărârile comisiei se iau cu majoritate simplă. În cazul în care comisia nu se întruneşte în totalitatea ei, preşedintele poate fixa, pentru

categoriile de lucrări pentru care nu s-au prezentat membrii comisiei, un nou termen învederea efectuării recepţiei, termen ce nu va depăşi 4 zile lucrătoare de la data fixată iniţial.

În vederea desfăşurării în bune condiţii a recepţiei, investitorul are obligaţia de a pune ladispoziţia comisiei de recepţie documentaţia de execuţie, precum şi documentele şiexplicaţiile care îi sunt necesare.

ART. 14Comisia de recepţie examinează: ) d il di i i d i i i l i di iil d



- cercetarea vizuală a construcţiei;

- analiza documentelor conţinute în cartea tehnică a construcţiei;

b) executarea lucrărilor în conformitate cu prevederile contractului, ale documentaţiei de

execuţie şi ale reglementărilor specifice, cu respectarea exigenţelor esenţiale, confor m legii;

c) referatul de prezentare întocmit de proiectant cu privire la modul în care a fost executată

lucrarea. Investitorul va urmări ca această activitate să fie cuprinsă în contractul de proiectare;

d)

terminarea tuturor lucrărilor prevăzute în contractul încheiat între investitor şi executant şi îndocumentaţia anexă la contract.

În cazurile în care există dubii asupra înscrisurilor din documentele cărţii tehnice a construcţiei,

comisia poate cere expertize, alte documente, încercări suplimentare, probe şi alte teste.

ART. 15La terminarea examinării, comisia va consemna observaţiile şi concluziile în

procesul-verbal de recepţie, model prezentat în anexa nr. 1 la regulament, şi îl va înainta întermen de 3 zile lucrătoare investitorului împreună cu recomandarea de admitere cu saufără obiecţii a recepţiei, amânarea sau respingerea ei.

ART. 16Comisia de recepţie recomandă admiterea recepţiei în cazul în care nu există obiecţii sau

cele care s-au consemnat nu sunt de natură să afecteze utilizarea lucrării conf ormdestinaţiei sale.

ART. 17Comisia de recepţie recomandă amânarea recepţiei când: - se constată lipsa sau neterminarea unor lucrări ce afectează siguranţa în exploatare a

construcţiei din punct de vedere al exigenţelor esenţiale; - construcţia prezintă vicii a căror remediere este de durată şi care, dacă nu ar fi făcute,

ar diminua considerabil utilitatea lucrării; - există în mod justificat dubii cu privire la calitatea lucrărilor şi este nevoie de încercări

de orice fel pentru a le clarifica.ART. 18Comisia de recepţie recomandă respingerea recepţiei dacă se constată vicii care nu pot fi

înlăturate şi care prin natura lor implică realizarea uneia sau a mai multor exigenţeesenţiale, caz în care se impun expertize, reproiectări, refaceri de lucrări etc.

ART. 19Absenţa executantului de la recepţie nu constituie motiv pentru amânarea şi/sau

anularea actului de recepţie. În cazul în care executantul nu se prezintă la recepţie,investitorul poate solicita asistenţă pentru recepţie unui expert tehnic neutru atestat, caresă consemneze, separat de procesul-verbal, starea de fapt constatată.

ART. 20Situaţiile de absenţă a unor persoane sau delegaţi convocaţi vor fi consemnate în

procesul-verbal de recepţie. ART. 21Preşedintele comisiei de recepţie va prezenta investitorului procesul-verbal de recepţie

cu observaţiile participanţilor şi cu recomandarea comisiei. Pe baza procesului-verbal derecepţie, investitorul hotărăşte admiterea, amânarea sau respingerea recepţiei şi notificăh tă â î i t l d 3 il l ăt t t l i î ă l di



În cazul în care admiterea recepţiei se face cu obiecţii, în procesul-verbal de recepţie sevor indica în mod expres acele lipsuri care trebuie să fie remediate. Termenele de remedierese vor conveni cu executantul, dar ele nu vor depăşi, de regulă, 90 de zile calendaristice dela data recepţiei dacă, datorită condiţiilor climatice, nu trebuie fixat alt termen.

ART. 23Dacă executantul nu-şi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la art. 22 după trecerea

termenului de remediere convenit, investitorul îl va soma în acest sens, iar dacă executantulnu dă curs somaţiei, investitorul este în drept să execute remedierile pe cheltuiala şi risculexecutantului în culpă şi să pretindă plata pre judiciului produs.

ART. 24Refuzul executantului de a semna procesul-verbal de recepţie se consemnează în cadrul

acestuia.ART. 25După executarea remedierilor, executantul va cere în scris investitorului anularea

obiecţiilor. Dacă, în decurs de 30 de zile calendaristice de la data cererii executantului,

investitorul nu anulează obiecţiile, se recurge la procedura de arbitraj, dacă ea a fostprevăzută în contract şi, în cazul rămânerii în dezacord, poate să-l acţioneze la instanţa

judecătorească competentă. ART. 26Data recepţiei este cea a încheierii de către comisia de recepţie a procesului -verbal de

recepţie a lucrărilor, cu sau fără obiecţii. ART. 27Executantul are la dispoziţie 20 de zile calendaristice de la data primirii procesului- verbal

de recepţie, amânare sau de respingere a recepţiei pentru a contesta obiecţiile sau

respingerea. Litigiul se rezolvă prin arbitraj, dacă această formă de conciliere a fostprevăzută în contract, sau prin acţiune înaintată la instanţa judecătorească competentă.

ART. 28Investitorul preia lucrarea la data prevăzută la art. 26, în afara cazului în care recepţia

este amânată sau respinsă. ART. 29

În cazul depăşirii de către investitor a termenului de 30 de zile prevăzut la art. 25, fără acădea de comun acord cu executantul asupra prelungirii acestui termen, se apelează laarbitraj, iar apoi la instanţa judecătorească.

ART. 30După acceptarea recepţiei de către investitor cu sau fără obiecţii, acesta nu mai poate

emite alte solicitări de remediere de lucrări, penalizări, diminuări de valori şi alte asemenea,decât cele consemnate în procesul-verbal de recepţie. Fac excepţie viciile ascunsedescoperite în termenul stabilit conform legii.ART. 31

În cazurile în care investitorul solicită preluarea unei părţi din lucrare înainte determinarea întregii lucrări prevăzute în contract, se va încheia un proces-verbal de

predare-primire între executant şi investitor, în care se va consemna starea părţii de lucrare în cauză, măsurile de conservare, precum şi cele de protecţie reciprocă a desfăşurăriiti ităţii l d ă ă ţi T t i il i i l l t t l tă t t



Procesul-verbal de predare-primire încheiat în aceste condiţii nu este un proces- verbalde recepţie pentru partea de lucrare în cauză, dar investitorul poate cere înscrierea înprocesul-verbal de recepţie, întocmit la terminarea lucrării în întregime, a viciilor pe carele-a constatat cu ocazia predării-primirii şi le-a consemnat în procesul- verbal respectiv.Pentru partea de lucrare preluată de investitor, perioada de garanţie pentru viciile care nuţin de siguranţa construcţiei începe de la data terminării remedierilor.

CAP. 3Recepţia finală

ART. 32Recepţia finală este convocată de investitor în cel mult 15 zile după expirarea perioadei

de garanţie. Perioada de garanţie este cea prevăzută în contract. ART. 33La recepţia finală participă:

a)

investitorul;b) comisia de recepţie numită de investitor;c) proiectantul lucrării; d) executantul.ART. 34Comisia de recepţie finală se întruneşte la data, ora şi locul fixate şi examinează

următoarele: a) procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor; b) finalizarea lucrărilor cerute de "recepţia de la terminarea lucrărilor";

c)

referatul investitorului privind comportarea construcţiilor şi instalaţiilor aferente înexploatare pe perioada de garanţie, inclusiv viciile aferente şi remedierea lor.

ART. 35Comisia de recepţie poate cere, în cazuri foarte bine justificate şi/sau în cazul apariţiei

unor vicii, efectuarea de încercări şi expertize. ART. 36

La terminarea recepţiei comisia de recepţie finală îşi va consemna observaţiile şiconcluziile în procesul-verbal de recepţie finală, model prezentat în anexa nr. 2 la prezentulregulament, pe care-l va înainta investitorului, în termen de 3 zile lucrătoare împreună cu

recomandarea de admitere, cu sau fără obiecţii, a recepţiei, de amânare sau de respingere aei.

ART. 37 În cazul în care comisia de recepţie finală recomandă admiterea cu obiecţii, amânarea sau

respingerea recepţiei, ea va trebui să propună măsuri pentru înlăturarea neregulilorsemnalate.

Comisia de recepţie finală recomandă respingerea recepţiei finale în cazul în care nu serespectă una sau mai multe dintre exigenţele esenţiale.

ART. 38Lucrarea a cărei recepţie finală a fost respinsă va fi pusă în stare de conservare prin grija

şi pe cheltuiala investitorului, iar utilizarea ei va fi interzisă.



pentru nefuncţionarea construcţiilor şi/sau a instalaţiilor aferente acestora. Investitorul hotărăşte admiterea recepţiei pe baza recomandării comisiei de recepţie

finală şi notifică executantului hotărârea sa în termen de 3 zile de la primirea propunerilorcomisiei din procesul-verbal de recepţie finală.

ART. 39Data recepţiei finale este data notificării de către investitor a hotărârii sale.

CAP. 4Dispoziţii finale

ART. 40Se exceptează de la prevederile prezentului regulament construcţiile de locuinţe parter,

parter şi un etaj, cu înălţimea la cornişă de maximum 8 metri, cu 4 apartamente şi anexelegospodăreşti ale acestora, precum şi construcţiile provizorii cu suprafeţe desfăşurate maimici de 150 mp. Pentru acestea, documentele necesare sunt prezentate în anexele nr. 3 şi 4

la prezentul regulament.ART. 41Cheltuielile de orice natură necesitate de activitatea comisiei de recepţie finală cad în

sarcina investitorului.Membrii comisiei de recepţie finală vor fi angajaţi prin contract de colaborare de către

investitor, dacă este cazul. Cheltuielile ocazionate de încercări, altele decât cele care decurg din prevederile

contractuale, se plătesc de către partea care a avut iniţiativa efectuării lor. În situaţiile încare, în urma rezultatelor nefavorabile ale încercărilor, se stabileşte o culpă, cheltuielile

respective se suportă de către partea în culpă. Cheltuielile de expertiză sau cele ocazionate de asistenţa unui expert se plătesc de partea

care a avut iniţiativa convocării expertului şi se suportă de partea în culpă. ART. 42Dacă părţile nu ajung la încheierea unui proces-verbal de recepţie finală pe cale amiabilă,

ele se pot adresa instanţei judecătoreşti competente. ART. 43Părţile în litigiu pot conveni asupra unei proceduri de arbitraj, potrivit legii. ART. 44

Procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor se difuzează prin grijainvestitorului:

a) executantului;b) proiectantului;c) organului administraţiei publice locale, emitent al autorizaţiei de construire; d) organului administraţiei financiare locale. ART. 45Procesele-verbale de recepţie finală se difuzează prin grija investitorului: a) organului administraţiei publice locale, emitent al autorizaţiei de construire; b)

executantului.ART 46



ART. 47 În toate situaţiile investitorul este depozitarul arhivei privind lucrarea în cauză. ART. 48Termenii folosiţi în cadrul regulamentului sunt definiţi în anexa nr. 5 la acesta.ART. 49Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi Serviciul Român de Informaţii se

exceptează de la prevederile art. 44 şi 45.ART. 50Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5 şi 6 fac parte integrantă din prezentul regulament.



REGLEMENTĂRI PRIVIND ATESTAREA PERSOANELOR CARE PROIECTEAZĂ, EXECUTĂ, VERIFICĂ, ÎNTREŢIN SI/SAU REPARĂ

SISTEME SI INSTALAŢII DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR, EFECTUEAZĂ LUCRĂRI DE TERMOPROTECŢIE SI IGNIFUGARE, DE VERIFICARE, ÎNTREŢINERE SI

REPARARE A AUTOSPECIALELOR SI/SAU A ALTOR MIJLOACE TEHNICE DESTINATEAPĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR.

Extras din Ordinul nr. 252 din 19 iulie 2007pentru aprobarea Metodologiei de atestare a persoanelor care proiectează, executa, verifica,

intretin si/sau repara sisteme si instalatii de aparare împotriva incendiilor, efectueaza lucrari determoprotectie si ignifugare, de verificare, intretinere si reparare a autospecialelor si/sau a

altor mijloace tehnice destinate apararii impotriva incendiilor

METODOLOGIEde atestare a persoanelor care proiectează, execută,

verifică, întreţin şi/sau repară sisteme şi instalaţii de apărare împotriva

incendiilor, efectuează lucrări de termoprotecţie şi ignifugare, de verificare, întreţinere şi reparare

a autospecialelor şi/sau a altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor

CAP. IDispoziţii generale

ART. 1(1) Prezenta metodologie stabileşte cadrul de desfăşurare a activităţii de atestare a

persoanelor care proiectează, execută, verifică, întreţin şi/sau repaă sisteme şi instalaţii desemnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu, proăşcteaz execută, verifică, întreţinşi/sau repară sisteme şi instalaţii de limitare şi stingere a incendiilor, efectuează lucrări determoprotecţie cu vopsele termospumante sau cu produse de torcretare, de ignifugare amaterialelor combustibile, de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu,de verificare, îţinere şi reparare a autospecialelor destinate apărării împotriva incendiilor.

(2) Atestarea persoanelor care desfăşoară activţităde proiectare, executare, verificare, întreţinere şi reparare a mijloacelor tehnice destinate aprării împotriva incendiilor, alteledecât cele prezentate la alin. (1), se face prin metodologii specifice, aprobate în condiţiilelegii.ART. 2

În sensul prezentei metodologii, termenii şi expresiile de mai jos au următoarelesemnificaţii:

a) certificat de atestare - documentul emis pe baza regulilor unui sistem de certificare, ceindică existena încrederii adecvateă «persoana numită este competentă să efectueze

anumite servicii;b) evaluare - examinarea sistematică a măsurii în care persoana este capabilă să satisfacăcondiţiile specifice;



d) persoane atestate - persoanele juridice, persoanele fizice care desfăşoară activităţieconomice în mod independent, denumite în continuare persoane fizice autorizate, precumşi asociaţii familiale;

e) personal - operatorii responsabili cu executarea lucrărilor şi care au obţinut uncertificat de competenţ profesională în acest sens. Sunt consicţe roperatori responsabili cuexecutarea lucrărilor: angajaoersoanelor juridice, membrii asociaţiilor familiale sau

persoanele fizice autorizate;f) certificat de competeiăţ profesională - documentul care atestă pregătirea

profesională în domeniul pentru care se solicită certificatul de atestare. ART. 3Certificarea competenţelor profesionale ale personalului care execă,t verifică, întreţine

şi/sau repaă sisteme şi instalaii de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu,execută, verifică, întţine şi/sau repară sisteme şi instaţa de limitare şi stingere a incendiilor,efectuează lucrări de termoproţie cu vopsele termospumante sau cu produse de torcretare,de ignifugare a materialelor combustibile, de verificare, reîncărcare şi reparare a

stingătoarelor de incendiu, de verificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor destinateirapii împotriva incendiilor se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoareprivind formarea profesională a aduţilor, pe baza standardelor ocu paţionale specifice, încentre de formare şi evaluare a competenţelor profesionale.

ART. 4 În conformitate cu art. 5 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 259/2005 privind

înfiinţarea şi stabilirea atribuţiilor Centrului Naţional pentru Securitate la Incendiu şiProtecţie Civiă, atestarea persoanelor reprezintă prestare de servicii care se efectueazăcontra cost, la cererea solicitantului.

CAP. IIDesfăşurarea activităţii de atestare a persoanelor

ART. 5Pentru atestare, solicitantul depune dosarul de atestare la Centrul Naţional pentru

Securitate la Incendiu şi Protecţie (ăyidenumit în continuare Centrul Naţional, unitatespecializata din structura Inspectoratului General pentru Sitiţa de Urgenţă, denumit încontinuare Inspectoratul General, personal sau printr -o persoana împuternicită.

ART. 6

(1)

Dosarul de atestare a persoanelor juridice care execută, verifică, întreţin şi/sau reparăsisteme şi instaţa de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu, execută, verifică,

întreţin şi/sau repară sisteme şi instalaţii de limitare şi stingere a incendiilor, efectueazălucrări de terţnaoprotevopsele termospumante sau cu produse de torcretare, de ignifugarea materialelor combustibile, de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor deincendiu, de verificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor destinatei rapii împotrivaincendiilor trebuie să cuprindă următoarele documente:

a) cerere-tip de atestare, conform anexei nr.1;b) copie de pe certificatul de înregistrare emis de oficiul registrului comerţului;

c)

certificat constatator emis de oficiul registrului comerţului în luna solicităriiatestării, care trebuie să cuprindă obiectul de activitate conform codului CAEN, în



persoana juridică, şi copii de pe certificate; e) listă cu mijloacele tehnice din dotare, semnată şi ştampilată de persoana juridică,

întocmită conform anexei nr. 2; f) buletine de verificare metrologică, certificate de etalonare emise de laboratoare

autorizate metrologic, după caz, contract de închiriere pentru minimum 3 ani pentrumijloacele tehnice din dotare; pentru mijloacele tehnice achiziţionate cu cel mult 6 luni

înainte de solicitarea ateătii/reatestării, se admit copii de pe facturile fiscale, declaraţiile deconformitate şi certificatele de calitate şi garanţie;

g) procedură de lucru specifică actiţiitâbentru care se solăciatestarea, semnată şiştampilată din partea persoanei juridice;

h) copie de pe autorizaţia I.S.C.I.R. pentru efectuarea actăţitor de umplere, reparare,verificare tehnică, scoatere din uz şi casare a recipientelor-butelii stingătoare de incendiu, încazul persoanelor juridice care solicită atestarea pentru efectuarea lucrărilor de verificare,reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu;

i) etichete autocolante, în original, pentru fiecare tip de stingător, conform standardelor

în vigoare, în cazul persoanelor juridice care solicita atestarea pentru efectuarea lucrărilorde verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu.

(2) Dosarul de atestare a persoanelor juridice pentru efectuarea lucrărilor deproiectare a sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi alertare în caz deincendiu şi/sau a sistemelor şi instalaţiilor de limitare şi stingere a incendiilor va cuprindeurmătoarele documente:

a) cerere-tip de atestare;b) copie de pe certificatul de înregistrare emis de oficiul registrului comerţului; c) certificat constatator emis de oficiul registrului comerţului în luna scărtii t atestării,

care trebuie să cuprindă obiectul de activitate conform codului CAEN, în original;d) listă cu personalul, semnată şi ştampilată de persoana juridică, şi copii legalizate de pe

diplomele de absolvire a unei instituţii de îăţământ superior cu profil electric, instalaţiipentru construcţii sau conexe cu acestea;

e) procedură de lucru specifică actiţritâbentru care se solăciaitestarea, semnată şiştampilată de persoana juridică.

(3) Dosarul de atestare a asociaţiilor familiale sau a persoanelor fizice autorizate, careexecută, verifică, întrţin şi/sau repaă sisteme şi instalţii de semnalizare, alarmare şi alertare

în caz de incendiu, execută, verifică, ţTmt rşâ/sau repaă sisteme şi instalaţii de limitare şistingere a incendiilor, efeătueaz ări de termoprotecţie cu vopsele termospumante sau cuproduse de torcretare, de ignifugare a materialelor combustibile, de verificare, reîncărcare şireparare a stingătoarelor de incendiu, de verificare, întrţenere şi reparare a autospecialelordestinate apărării împotriva incendiilor, trebuie să cuprindă următoarele documente:

a) cerere-tip de atestare, conform anexei nr. 1;b) copii legalizate de pe următoarele documente: certificatul de înregistrare emis de

oficiul registrului comerţului şi autorizaţia de funcţionare care trebuie s cuprindă obiectul deactivitate conform codului CAEN;

c)

certificatul emis conform art. 3, în copie;d) listă cu mijloacele tehnice din dotare, semnată şi ştampilată de ţias ocia familială saud fi i ă t i tă î t ită f i 2



mijloacele tehnice din dotare; pentru mijloacele tehnice achiziţionate cu cel mult 6 luni înainte de solicitarea ateătii/reatestării, se admit copii de pe facturile fiscale, declaraţiile deconformitate şi certificatele de calitate şi garanţie;

f) procedura de lucru specifica actţvita ii pentru care se solicita atestarea, semnata şiştampilată de asociaţia familiala sau de persoana fizica autorizata;

g) copie de pe autorizaţia I.S.C.I.R. pentru efectuarea actiţiltDr de umplere,

reparare, verificare tehnica, scoatere din uz şi casare a recipientelor-butelii stingatoare de incendiu, în cazul aţoltba familiale sau persoanelor fiziceautorizate care solicita atestarea pentru efectuarea lucrarilor de verificare,reîncarcare şi reparare a stingatoarelor de incendiu;

h) etichete autocolante, în original, pentru fiecare tip de stingator, conformstandardelor în vigoare, în cazul asociaţiilor familiale sau persoanelor fiziceautorizate care solicita atestarea pentru efectuarea lucrarilor de verificare,reîncarcare şi reparare a stingatoarelor de incendiu.

(4) Dosarul de atestare a asociaţiilor familiale sau a persoanelor fizice autorizate pentru

efectuarea lucrarilor de proiectare a sistemelor ţşiori nste la semnalizare, alarmare şialertare în caz de incendiu şi/sau a sistemelor şi instalaţiilor de limitare şi stingere aincendiilor va cuptimadeleurm documente:

a) cerere-tip de atestare;b) copii legalizate de pe urmatoarele documente: certificatul de înregistrare emis de

oficiul registrului comerţului; autorizaţia de funcţionare care trebuie sa cuprinda obiectulde activitate conform codului CAEN;

c) copii legalizate de pe diplomele de absolvire a unei instituţii deiţaiimânt superior cuprofil electric, instalaţii pentru construcţii sau conexe cu acestea;

d)

procedura de lucru specifica actiţfitâpentru care se solaciatestarea, semnata şiştampilata de asociaţia familiala sau persoana fizica autorizata.

(5) În cazul în care dosarul de atestare nu cuprinde toate documentele prevazute la alin.(1)-(4), Centrul Naţional comuna: în scris solicitantului neconformiţiie constatate, în cel mult20 de zile de la data înregistrarii cererii.

(6) În cazul în care solicitantul nu rezolva neconformilţale în cel mult 60 de zile de lacomunicare, cererea de atestare se respinge.

ART. 7(1) Atestarea persoanelor prevazute la art. 1 se efectueaza pe baza dosarului de atestare

de catre Centrul Nţional, prin comisia de atestare care este desemnat anual, prin ordin, decatre inspectorul general al Inspectoratului General.

(2) Preşedintele comisiei de atestare este şeful Centrului Naţional. (3) Componenţa comisiei şi modul de lucru al acesteia sunt stabilite prin procedura

aprobata de inspectorul general al Inspectoratului General.ART. 8(1) Comisia de atestare are urmatoarele atribuţii: a) studiaza şi analizeaza dosarul de atestare şi hotaraşte asupra emiterii certificatului de

atestare;b) hotărăşte asupra suspendării atestării, retragerii şi anulării certificatului de atestare.(2) M b ii i i i d t t t b i ă i ă t t l i f i l



ART. 9Comisia de atestare se întruneşte cel puţin o dată pe lună sau ori de câte ori este necesar.ART. 10Certificatul de atestare se acordă pentru o perioadă de 3 ani. ART. 11Decizia comisiei de atestare se comunică solicitantului în scris, în termen de 30 de zile de

la data prezentării documentaţiei complete.

Procedurile de atestare au fost aprobate prin intermediul următoarei reglementări:

ORDINUL INSPECTORULUI GENERAL Nr. 701 / I.G. din 20.01.2009 pentruaprobarea procedurilor de atestare/reatestare a persoanelor care proiectează, execută,verifică, întreţin şi/sau repară sisteme şi instalaţii de apărare împotriva incendiilor,efectuează lucrări de termoprotecţie şi ignifugare, de verificare, întreţinere şi reparare a

autospecialelor şi/sau a altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor

în conformitate cu prevederile art. 14 alin.(3) din Hotărârea Guvernului nr. 1490/2004, cumodificările şi completările ulterioare,

Având în vedere prevederile art.4 lit.j) din Hotărârea Guvernului nr.259/2005 şi ale art.35 dinOrdinul ministrului internelor şi reformei administrative nr.252/2007, emit următorul

ORDIN

Art.1 Se aprobă: a) Procedura privind atestarea/reatestarea persoanelor care proiectează sisteme

şi instalaţii de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu - anexa nr. 1 ;b)

Procedura privind atestarea/reate starea persoanelor care execută sisteme şiinstalaţii de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu - anexa nr.2 ;

c) Procedura privind atestarea/reatestarea persoanelor care verifică, întreţinşi/sau repară sisteme şi instalaţii de semnalizare, alarmare şi alertare în caz deincendiu - anexa nr.3 ;

d) Procedura privind atestarea/reatestarea persoanelor care proiectează sistemeşi instalaţii de limitare şi stingere a incendiilor - anexa nr.4 ;

e)

Procedura privind atestar ea/reatestarea persoanelor care execută sisteme şiinstalaţii de limitare şi stingere a incendiilor - anexa nr.5 ;

f) Procedura privind atestarea/reatestarea persoanelor care verifică, întreţin şi/sau

repară sisteme şi instalaţii de limitare şi stingere a incendiilor - anexa nr.6 ;g) Procedura privind atestarea/reatestarea persoanelor care efectuează lucrăride ignifugare a materialelor combust ibile - anexa nr.7 ;

h) Procedura privind atestarea/reatestarea persoanelor care efectuează lucrări determoprotecţie cu vopsele termospumante sau cu produse de torcretare - anexanr.8 ;

i) Procedura privind atestarea/reatestarea persoanelor care efectuează lucrări de

verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu - anexa nr.9 ; j)

Procedura privind at estarea/ reatesta rea persoanelor care efectuează lucrări deverificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor destinate apărării împotrivaincendiilor - anexa nr. 10 .Art.2. Cu data prezentului ordin, îşi încetează aplicabilitatea Ordinul inspectorului general al

Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.1056/2007, cu modificările şi completările



INSPECTOR GENERALGeneral locotenent

Vladimir SECARĂ



OBLIGAŢII PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR Extras din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

CAPITOLUL IIObligaţii privind apărarea împotriva incendiilor

SECŢIUNEA 1 Obligaţii generale

Art. 6. -(1) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şidispoziţiile de apărare împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şifaptele lor, viaţa, bunurile şi mediul.

(2) Persoana care observă un incendiu are obligaţia să anunţe prin orice mijlocserviciile de urgenţă, primarul sau poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru

limitarea şi stingerea incendiului. (3) În cazul în care anunţul de incendiu s-a făcut cu rea-credinţă, fără motiv

întemeiat, autorul răspunde contravenţional sau penal, potrivit legii, şi suportăcheltuielile ocazionate de deplasarea forţelor de intervenţie.

Art. 7. -(1) În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât este raţionalposibil, semenilor aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitareavictimei, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice, precum şi a personaluluiserviciilor de urgenţă.

(2) În cazul incendiilor produse la păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şifâneţe, persoanele aflate în apropiere au obligaţia să intervină imediat cu mijloacele decare dispun, pentru limitarea şi stingerea acestora.

Art. 8. - În cazurile de forţă majoră determinate de incendii, persoanele fizice şi juridicecare deţin, cu orice titlu, terenuri, construcţii, instalaţii tehnologice sau mijloace detransport au următoarele obligaţii:

a) să permită necondiţionat accesul serviciilor de urgenţă şi al persoanelor care acordăajutor;

b) să permită necondiţionat utilizarea apei, a materialelor şi a mijloacelor proprii

pentru operaţiuni de salvare, de stingere şi de limitare a efectelor incendiilor produse labunurile proprii ori ale altor persoane;

c) să accepte măsurile stabilite de comandantul intervenţiei pentru degajareaterenurilor, demolarea unei construcţii sau a unei părţi din construcţie,tăierea/dezmembrarea mijloacelor de transport, oprirea temporară a activităţilor sauevacuarea din zona periclitată şi să acorde sprijin, cu forţe şi mijloace proprii, pentrurealizarea acestor măsuri.

Art. 9. - La încheierea oricăror acte de transmitere temporară a dreptului de folosinţăasupra bunurilor imobile, precum şi a contractelor de antrepriză, părţile sunt obligate săprevadă expres în actele respective răspunderile ce le revin în ceea ce priveşte apărareaîmpotriva incendiilor



înlăturarea efectelor acestora, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliilelocale ale sectoarelor acestuia, consiliile judeţene, consiliile locale, persoanele juridice şiasociaţiile familiale prevăzute la art. 8 şi persoanele fizice care desfăşoară individualactivităţi economice în condiţiile Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fiziceşi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, cumodificările şi completările ulterioare, au obligaţia să colaboreze între ele, contribuind

cu forţe şi mijloace, pe bază de reciprocitate sau pe bază contractuală. (2) Organizarea acţiunilor de colaborare şi procedurile necesare se stabilesc prin

convenţii încheiate între părţi, cu avizul inspectoratelor. Art. 11. - Deţinătorii şi utilizatorii de construcţii ori de instalaţii, echipamente

tehnologice de producţie şi de transport au obligaţia să conlucreze cu autorităţileadministraţiei publice şi cu organele de specialitate ale acestora în organizarea,asigurarea, pregătirea şi punerea în aplicare a planurilor de intervenţie în caz deincendiu.

Art. 12. -

(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi celelalte organe centrale de specialitate,Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale sectoarelor municipiuluiBucureşti, judeţene sau locale, instituţiile publice şi operatorii economici au obligaţia săangajeze cel puţin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniulapărării împotriva incendiilor, atestaţi potrivit metodologiei elaborate de InspectoratulGeneral. Ocupaţiile de cadru tehnic şi personal de specialitate cu atribuţii în domeniulapărării împotriva incendiilor sunt definite pe baza standardelor ocupaţionale aprobateconform legislaţiei în vigoare.

(2) Consiliile locale şi operatorii economici care desfăşoară activităţi cu risc de incendiu

şi care au obligaţia prevăzută la alin. (1) se stabilesc pe baza criteriilor emise deInspectoratul General.

(3) Numirea şi schimbarea din funcţie a cadrului tehnic sau a personalului despecialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor trebuie comunicate deangajator î n termen de 48 de ore de la angajare, după caz, la nivel centralInspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor.

(4) Neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor specifice atrage schimbarea dinfuncţie a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniulapărării împotriva incendiilor, situaţie care trebuie comunicată de angajator în termende 48 de ore de la angajare, la nivel central Inspectoratului General, iar la nivel localinspectoratelor, după caz.

(5) Persoanele fizice şi asociaţiile familiale care desfăşoară activităţi economiceautorizate pe teritoriul României, precum şi celelalte entităţi legal constituite,neprevăzute la alin. (1), îndeplinesc atribuţiile pe linia apărării împotriva incendiilor înnume propriu, prin titularul de drept al entităţii.

SECŢIUNEA a 2-a

Obligaţiile consiliului local şi ale primarului Art. 13. - Consiliul local are următoarele obligaţii principale:



îl transmite inspectoratului în raza căruia funcţionează; b) emite hotărâri, în condiţiile legii, cu privire la organizarea activităţii de apărare

împotriva incendiilor în unitatea administrativ-teritorială pe care o reprezintă; c) instituie reguli şi măsuri specifice corelate cu nivelul şi natura riscurilor locale; d) înfiinţează, la propunerea primarului, cu avizul inspectoratului, serviciul voluntar de

urgenţă şi aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia;

e)

desemnează şeful serviciului voluntar de urgenţă, la propunerea primarului, cuavizul inspectoratului;

f) prevede distinct, potrivit legii, din resursele financiare ale bugetului local, sumelenecesare în vederea organizării, înzestrării, funcţionării şi îndeplinirii atribuţiilor legale decătre serviciile de urgenţă voluntare înfiinţate şi exercită controlul folosirii acestora;

g) cuprinde anual în bugetul propriu sumele necesare pentru asigurarea bunurilor dindotarea serviciilor de urgenţă voluntare, pentru cazurile de avarie, distrugere sau pentrualte evenimente, precum şi pentru asigurarea de persoane şi răspundere civilă apersonalului cu atribuţii pe linie de intervenţie, pentru cazurile de invaliditate sau de

deces, produse prin accidente, catastrofe ori alte asemenea evenimente intervenite întimpul şi din cauza îndeplinirii atribuţiilor specifice;

h) asigură includerea, în planurile de organizare, de dezvoltare urbanistică şi deamenajare a teritoriului, a căilor de acces pentru intervenţii, a lucrărilor pentrurealizarea sistemelor de anunţare, alarmare, precum şi de alimentare cu apă în caz deincendiu;

i) analizează, semestrial şi ori de câte ori este nevoie, capacitatea de apărare împotriva incendiilor a unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă şiinformează inspectoratul cu privire la măsurile stabilite pentru optimizarea acesteia;

j)

asigură imobile şi spaţii amenajate corespunzător pentru funcţionarea serviciului deurgenţă voluntar, precum şi mijloacele de comunicaţii necesare;

k) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege pentru apărarea împotrivaincendiilor.

Art. 14. - Primarul are următoarele obligaţii principale: a) asigură elaborarea planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi aplicarea acestuia;b) asigură respectarea criteriilor de performanţă pentru constituirea serviciului de

urgenţă voluntar şi elaborarea regulamentului de organizare şi funcţionare al acestuia; c) coordonează organizarea permanentă a intervenţiei în caz de incendiu la nivelul

unităţii administrativ-teritoriale, asigură participarea la intervenţie a serviciului voluntarde urgenţă cu mijloacele din dotare şi conducerea intervenţiei, până la stingereaincendiului ori până la sosirea forţelor inspectoratului;

d) asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpuladunărilor sau al manifestărilor publice;

e) asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor laconstrucţiile şi instalaţiile tehnologice aparţinând domeniului public şi privat al unităţiiadministrativ-teritoriale, precum şi la instituţiile publice;

f)

dispune verificarea îndeplinirii măsurilor stabilite prin avizele, autorizaţiile şiacordurile pe care le emite;) i ă li i ţi î t d f ţi ăil d



regulilor de apărare împotriva incendiilor la gospodăriile cetăţeneşti; informeazăpopulaţia cu privire la modul de comportare şi de intervenţie în caz de incendiu;

i) asigură încadrarea serviciului de urgenţă voluntar cu personal atestat în condiţiilelegii, precum şi pregătirea profesională şi antrenarea acestuia;

j) asigură condiţiile pentru participarea la concursuri a serviciilor de urgenţă voluntareşi a cercurilor de elevi Prietenii pompierilor;

k)

asigură dotarea serviciilor de urgenţă voluntare, potrivit normelor, cu mijloacetehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamente de protecţie specifice,carburanţi, lubrifianţi şi alte mijloace necesare susţinerii operaţiunilor de intervenţie,inclusiv hrana şi antidotul pentru participanţii la intervenţiile de lungă durată;

l) informează de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea,cu forţe şi mijloace proprii, a oricărui incendiu pe raza unităţii administrativ-teritoriale,iar în termen de 3 zile lucrătoare completează şi trimite acestuia raportul de intervenţie;

m) analizează anual dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şiasigură completarea acesteia, conform normelor în vigoare;

n)

comunică de îndată inspectoratului scoaterea şi repunerea din/în funcţiune aoricărei autospeciale de intervenţie, precum şi, în scris, dotarea cu autospeciale deintervenţie noi;

o) asigură, prin mijloacele avute la dispoziţie, desfăşurarea activităţilor de informare şieducaţie antiincendiu a populaţiei;

p) analizează şi soluţionează petiţiile cetăţenilor în problema apărării împotrivaincendiilor;

q) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege pentru apărarea împotrivaincendiilor a comunităţii locale.

SECŢIUNEA a 3-aObligaţiile consiliului judeţean şi ale Consiliului General

al Municipiului Bucureşti

Art. 15. - Consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti areurmătoarele obligaţii principale:

a) aprobă planul de analiză şi acoperire a riscurilor aferent judeţului sau municipiuluiBucureşti, după caz, şi stabileşte resursele necesare pentru aplicarea acestuia;

b)

instituie reguli şi dispoziţii de apărare împotriva incendiilor pentru domeniul publicşi privat al unităţii administrativ-teritoriale;

c) analizează anual capacitatea de apărare împotriva incendiilor şi hotărăşte măsuri deoptimizare a acesteia;

d) asigură, pe baza programelor de dezvoltare, cuprinderea în planurile de amenajarea teritoriului a sistemelor de alimentare cu apă, precum şi a căilor de acces pentruintervenţie în caz de incendiu;

e) prevede şi aprobă în bugetul propriu fondurile necesare pentru realizarea acţiunilorşi măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

f)

hotărăşte, în condiţiile legii, înfiinţarea unor centre de formare şi evaluare apersonalului din serviciile voluntare de urgenţă cu acordul Inspectoratului General;



h) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege. SECŢIUNEA a 4-a

Obligaţiile prefectului

Art. 16. - Prefectul are următoarele obligaţii principale:a) coordonează activităţile de apărare împotriva incendiilor din responsabilitatea

autorităţilor centrale din teritoriu, conform legii; b)

aprobă schema cu riscurile teritoriale din unitatea administrativ-teritorială, întocmită de inspectorat;

c) instituie, î n condiţiile legii, măsuri obligatorii în domeniul apărării împotrivaincendiilor;

d) analizează rapoartele întocmite de organele de specialitate şi dispune măsuripentru respectarea legalităţii în domeniu;

e) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege în domeniul apărării împotrivaincendiilor.

SECŢIUNEA a 5-aObligaţiile autorităţilor administraţiei publice centrale

Art. 17. -(1) Ministerul Administraţiei şi Internelor îşi exercită atribuţiile în domeniul apărării

împotriva incendiilor prin Inspectoratul General şi inspectorate. (2) Inspectoratul General elaborează strategii, norme, reglementări tehnice şi

dispoziţii generale privind apărarea împotriva incendiilor, obligatorii pe întregul teritoriual României, care se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi sepublică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Cheltuielile curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţăprofesionale se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şiInternelor, precum şi din alte surse prevăzute de lege.

Art. 18. - Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale auurmătoarele obligaţii principale:

a) elaborează, pe baza strategiei naţionale de apărare împotriva incendiilor, strategiisectoriale privind apărarea împotriva incendiilor în domeniul lor de competenţă şi

asigură aplicarea acestora; b) emit/modifică, cu avizul Inspectoratului General, norme şi reglementări tehnice deapărare împotriva incendiilor, specifice domeniului lor de activitate;

c) îndrumă, controlează şi analizează respectarea normelor şi reglementărilor tehnice; d) stabilesc, pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General, metode şi

proceduri pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, specificedomeniului de competenţă;

e) organizează şi gestionează baze de date privind, în principal, riscurile de incendiu,caracteristicile substanţelor şi materialelor utilizate în domeniu, metodele adecvate de

intervenţie şi protecţie, mijloacele existente, cadrele tehnice şi evenimentele specifice; f) stabilesc, împreună cu Inspectoratul General, în domeniul lor de competenţă,



adulţilor; g) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva

incendiilor.

SECŢIUNEA a 6-aObligaţiile administratorului, conducătorului instituţiei,

utilizatorului şi salariatului

Art. 19. - Administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are următoareleobligaţii principale:

a) să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentruapărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori aparmodificări şi să le aducă la cunoştinţă salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror persoaneinteresate;

b) să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa şi să

asigure corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelulriscurilor;c) să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de

lege, şi să asigure respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora; în cazulanulării avizelor ori a autorizaţiilor, să dispună imediat sistarea lucrărilor de construcţiisau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor respective;

d) să permită, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire împotriva incendiilor, să prezinte documentele şi informaţiile solicitate şi să nu îngreuneze sau să obstrucţioneze în niciun fel efectuarea acestora;

e)

să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii deurgenţă;

f) să întocmească, să actualizeze permanent şi să transmită inspectoratului lista cusubstanţele periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub oriceformă, cu menţiuni privind: proprietăţile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurilepe care le prezintă pentru sănătate şi mediu, mijloacele de protecţie recomandate, metodele de intervenţie şi prim ajutor, substanţele pentru stingere,neutralizare sau decontaminare;

g) să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească

atribuţiile ce revin salariaţilor la locurile de muncă; h) să verifice dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile

de apărare împotriva incendiilor şi să verifice respectarea acestor măsuri semnalatecorespunzător prin indicatoare de avertizare de către persoanele din exterior care auacces în unitatea sa;

i) să asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, aserviciului de urgenţă privat, precum şi funcţionarea acestuia conform reglementărilor învigoare ori să încheie contract cu un alt serviciu de urgenţă voluntar sau privat, capabilsă intervină operativ şi eficace pentru stingerea incendiilor;

j)

să asigure întocmirea şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentruaplicarea acestora în orice moment;



tactice de intervenţie organizate de acesta;l) să asigure utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare

împotriva incendiilor cu personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de proiectant; m) să asigure pregătirea şi antrenarea serviciului de urgenţă privat pentru intervenţie; n) să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţie forţelor chemate în ajutor

mijloacele tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie

specifice riscurilor care decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii sale, precum şiantidotul şi medicamentele pentru acordarea primului ajutor;

o) să stabilească şi să transmită către transportatorii, distribuitorii şi utilizatoriiproduselor sale regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora,corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea produselorrespective;

p) să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şistingerea cu forţe şi mijloace proprii a oricărui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrătoaresă completeze şi să trimită acestuia raportul de intervenţie;

q)

să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor,certificate conform legii;

r) să îndeplinească orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotrivaincendiilor.

Art. 20. - Persoanele fizice, asociaţiile familiale sau persoanele juridice care deţin părţidin acelaşi imobil trebuie să colaboreze pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin din prezenta lege, în vederea asigurării măsurilor de apărare împotriva incendiilorpentru întregul imobil.

Art. 21. - Utilizatorul are următoarele obligaţii principale:

a)

să cunoască şi să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite deadministrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator, după caz;

b) să întreţină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentruapărarea împotriva incendiilor, puse la dispoziţie de administrator, conducătorulinstituţiei, proprietar, producător sau importator;

c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţilor pe carele organizează sau le desfăşoară;

d) să nu efectueze modificări neautorizate şi fără acordul scris al proprietarului, alproiectantului iniţial al construcţiei, instalaţiei, echipamentului, dispozitivului saumijlocului de transport utilizat ori al unui expert tehnic atestat potrivit legislaţiei învigoare;

e) să aducă la cunoştinţa administratorului, conducătorului instituţiei sauproprietarului, după caz, orice defecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie pericolde incendiu.

Art. 22. - Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale: a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la

cunoştinţă, sub orice formă, de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;

b)

să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şiechipamentele, potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator saud d ăt l i tit ţi i d ă



d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite deacesta ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şiinstalaţiile de apărare împotriva incendiilor;

e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrultehnic specializat, care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea

realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor; f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul

apariţiei oricărui pericol iminent de incendiu; g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă,

referitoare la producerea incendiilor.SECŢIUNEA a 7-a

Obligaţiile proiectanţilor şi executanţilor

Art. 23. - Proiectanţii de construcţii şi amenajări, de echipamente, utilaje şi instalaţii

sunt obligaţi: a) să elaboreze scenarii de securitate la incendiu pentru categoriile de construcţii,instalaţii şi amenajări stabilite pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General şi săevalueze riscurile de incendiu, pe baza metodologiei emise de Inspectoratul General şipublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I;

b) să cuprindă în documentaţiile pe care le întocmesc măsurile de apărare împotrivaincendiilor, specifice naturii riscurilor pe care le conţin obiectele proiectate;

c) să prevadă în documentaţiile tehnice de proiectare, potrivit reglementărilorspecifice, mijloacele tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor şi echipamentele de

protecţie specifice; d) să includă în proiecte şi să predea beneficiarilor schemele şi instrucţiunile de

funcţionare a mijloacelor de apărare împotriva incendiilor pe care le-au prevăzut îndocumentaţii, precum şi regulile necesare de verificare şi întreţinere în exploatare aacestora, î ntocmite de producători;

e) să asigure asistenţa tehnică necesară realizării măsurilor de apărare împotrivaincendiilor, cuprinse în documentaţii, până la punerea în funcţiune.

Art. 24 - Executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţiisunt obligaţi:

a)

să realizeze integral şi la timp măsurile de apărare împotriva incendiilor, cuprinse înproiecte, cu respectarea prevederilor legale aplicabile acestora;

b) să asigure luarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul executăriilucrărilor, precum şi la organizările de şantier;

c) să asigure funcţionarea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor prevăzute îndocumentaţiile de execuţie la parametrii proiectaţi, înainte de punerea în funcţiune.

Art. 25. - Proiectanţilor şi executanţilor le sunt aplicabile, după caz, şi dispoziţiileprevăzute la art. 19-22.

SECŢIUNEA a 8-aObligaţiile cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu



împotriva incendiilor, desemnate/desemnat la nivelul autorităţilor administraţiei publicecentrale, ministerelor şi celorlalte organe centrale de specialitate, au/are următoareleobligaţii principale:

a) elaborează programele de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor în domeniul de activitate al autorităţii respective;

b) fac/face propuneri de reglementări tehnice şi organizatorice a activităţii de apărare

împotriva incendiilor în domeniul specific;c) controlează modul de aplicare a prevederilor legale pentru apărarea împotriva

incendiilor, în cadrul instituţiei publice care i-a desemnat;d) elaborează şi supun/supune spre analiză ministrului de resort sau conducătorului

instituţiei, după caz, raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotrivaincendiilor din domeniul de activitate;

e) analizează anual respectarea încadrării în criteriile de constituire a serviciilor deurgenţă private din instituţiile şi unităţile subordonate, dotarea cu mijloace de apărare

împotriva incendiilor şi fac/face propuneri de optimizare a acestora;

f)

elaborează şi înaintează spre aprobare programe de informare şi educaţie specifică. (2) Formarea şi evaluarea cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu atribuţii în

domeniul apărării împotriva incendiilor se realizează de unităţile abilitate în condiţiilelegii, iar certificarea competenţei profesionale se realizează de Centrul Naţional pentruSecuritate la Incendiu şi Protecţie Civilă autorizat la Centrul Naţional de FormareProfesională a Adulţilor.

Art. 27. -(1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării

împotriva incendiilor, din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, consiliilor

locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliilor judeţene şi locale, instituţiilor şioperatorilor economici au/are următoarele obligaţii principale:

a) participă la elaborarea şi aplicarea concepţiei de apărare împotriva incendi ilor lanivelul unităţii administrativ-teritoriale, instituţiei sau operatorului economic;

b) controlează aplicarea normelor de apărare împotriva incendiilor în domeniulspecific;

c) propun/propune includerea în bugetele proprii a fondurilor necesare organizării activităţii de apărare împotriva incendiilor, dotării cu mijloace tehnice pentru apărarea

împotriva incendiilor şi echipamente de protecţie specifice; d) îndrumă şi controlează activitatea de apărare împotriva incendiilor şi analizează

respectarea încadrării în criteriile de constituire a serviciilor de urgenţă voluntare sauprivate, după caz, în unităţile şi instituţiile din care fac/face parte;

e) prezintă conducerii, semestrial sau ori de câte ori situaţia impune, raportul deevaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

f) răspund/răspunde de pregătirea serviciului de urgenţă voluntar sau privat, dupăcaz, precum şi de participarea acestuia la concursurile profesionale;

g) acordă sprijin şi asistenţă tehnică de specialitate centrelor operative pentru situaţii

de urgenţă în îndeplinirea atribuţiilor. (2) Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a cadrelort h i / l l i t ib ţii î d i l ă ă ii î t i i diil ă t l



SERVICII PENTRU SITUAŢII DE URGENTĂ PROFESIONISTE, VOLUNTARE SI PRIVATE Hotărârea

nr. 1492 din 9 septembrie 2004

privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţăprofesioniste

EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEIPUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 885 din 28 septembrie 2004

În temeiul art. 108 din Constituţie, republicată, şi al art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului

nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare

pentru situaţii de urgenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările şi

completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAP. 1

Dispoziţii generale ART.

1

Serviciile de urgenţă profesioniste, constituite ca servicii publice deconcentrate în

subordinea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, se înfiinţează, în fiecare judeţ şi

la nivelul municipiului Bucureşti, în scopul managementului situaţiilor de urgenţă pe tipurile de

risc din competenţă. ART. 2

(1) Serviciile de urgenţă profesioniste funcţionează ca inspectorate, cu personalitate

juridică, în subordinea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în

continuare Inspectoratul General.

(2) Inspectoratele sunt structuri specializate, destinate să execute misiuni de prevenire,

monitorizare şi gestionare a situaţiilor de urgenţă.

(3) Inspectoratele fac parte din forţele de protecţie ale Sistemului de securitate şi apărare

naţională şi din subsistemul local de management al situaţiilor de urgenţă.

(4)

Activitatea inspectoratelor, ca servicii publice deconcentrate ale MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor în teritoriu, este coordonată de prefect.

CAP. 2

Principii de organizare şi funcţionare ART. 3

(1) Organizarea şi funcţionarea inspectoratelor se bazează pe principiile legalităţii,

autonomiei, împărţirii administrativ-teritoriale, deconcentrării şi descentralizării

responsabilităţii, corelării cerinţelor şi resurselor, cooperării şi solidarităţii, în vederea:

a)

pregătirii preventive şi protecţiei prioritare a populaţiei; b) realizării condiţiilor necesare supravieţuirii în situaţii de urgenţă;



de urgenţă;

e) organizării şi executării intervenţiei operative pentru limitarea şi înlăturarea efectelor

situaţiilor de urgenţă;

f) constituirii rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice.

(2) Aplicarea principiilor prevăzute la alin. (1) vizează următoarele obiective:

a) timpul de răspuns şi operativitatea permanentă;

b)

supleţea organizatorică; c) capacitatea de răspuns credibilă;

d) restructurarea şi modernizarea serviciilor de urgenţă profesioniste;

e) parteneriatul operaţional intensificat;

f) intervenţia graduală;

g) interoperabilitatea la nivel local, zonal, regional şi internaţional;

h) managementul integrat al serviciilor de urgenţă profesioniste;

i) participarea cu resurse a comunităţilor locale.

ART. 4

În cadrul inspectoratelor se constituie şi funcţionează ca structuri specializate: a) centrul operaţional judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, care îndeplineşte

permanent funcţiile de monitorizare, evaluare, înştiinţare, avertizare, prealarmare, alertare şi

coordonare tehnică operaţională a intervenţiilor pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă;

b) inspecţia de prevenire, care îndeplineşte, la nivelul judeţului, respectiv al municipiului

Bucureşti, funcţiile de reglementare, avizare/autorizare, informare publică, îndrumare şi control

privind prevenirea situaţiilor de urgenţă, precum şi pregătirea populaţiei privind comportarea în

situaţii de urgenţă;

c) grupuri de prevenire şi intervenţie, detaşamente, detaşamente speciale, secţii, staţii,

pichete, echipe şi echipaje, ca structuri de intervenţie de pompieri, de protecţie civilă şisecuritate civilă şi mixte; în cadrul structurilor de intervenţie se constituie un număr variabil de

echipe şi echipaje specializate pe tipuri de intervenţii;

d) structuri de suport logistic;

e) alte structuri funcţionale;

f) garda de intervenţie a subunităţii specializate, constituită din echipajele şi personalul

operativ care execută serviciul permanent în aceeaşi tură.

ART. 5

La dimensionarea structurilor specializate şi compartimentelor funcţionale ale

inspectoratelor se au în vedere, cumulativ, următoarele elemente:

a) tipurile de risc gestionate şi frecvenţa lor de manifestare;

b) suprafaţa unităţii/unităţilor administrativ-teritoriale din sfera de competenţă şi

potenţialul economic al acesteia/acestora;

c) densitatea populaţiei;

d) volumul şi complexitatea atribuţiilor stabilite în competenţă;

e) necesarul de înzestrare cu mijloace tehnice şi performanţele acestora, în raport cu timpii

de răspuns;

f)

caracterul operativ, tehnic sau administrativ al atribuţiilor şi activităţilor; g) nivelul de pregătire necesar şi nevoile de specializare ale personalului;

h) i i ă ii i i ă ii



denumită zonă de competenţă, care coincide, de regulă, cu teritoriul judeţului.

(2) Zonele de competenţă, denumirile inspectoratelor şi sediile acestora sunt prezentate în

anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(3) Pentru situaţiile de urgenţă care impun concentrări masive de forţe şi mijloace de

intervenţie, inspectoratele stabilesc din timp nevoile estimate şi solicită în sprijin grupări

operative ori subunităţi specializate, care vor acţiona temporar în afara zonelor de competenţă.

(4)

În situaţii de urgenţă inspectoratul poate acţiona temporar şi în afara zonelor decompetenţă. Compunerea şi valoarea grupărilor operative şi aliniamentele până la care acestea

pot acţiona în afara zonelor de competenţă se stabilesc prin documente operative aprobate de

inspectorul general al Inspectoratului General, denumit în continuare inspector general.

(5) Pentru grupurile de intervenţie se stabilesc zone de responsabilitate aprobate de şeful

inspectoratului.

ART. 7

(1) Inspectoratul este condus de şeful inspectoratului, numit în condiţiile legii, la

propunerea prefectului.

(2)

Şeful inspectoratului are calitatea de ordonator terţiar de credite. (3) În exercitarea atribuţiilor sale şeful inspectoratului emite ordine.

(4) Şeful inspectoratului răspunde de aplicarea legii în domeniul de competenţă şi asigură

executarea dispoziţiilor organelor ierarhice, precum şi a celor date de

prefect în baza prevederilor art. 24 din Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului.

ART. 8

(1) Şeful inspectoratului este ajutat de un prim-adjunct şi un adjunct, numiţi prin ordin al

inspectorului general.

(2) Prim-adjunctul şefului inspectoratului coordonează nemijlocit centrul operaţional.

(3)

Adjunctul şefului inspectoratului este şeful inspecţiei de prevenire.

(4) În absenţa şefului inspectoratului conducerea se asigură de prim-adjunctul prevăzut la

alin. (1) ori de altă persoană desemnată de acesta.

ART. 9

(1) În raport cu natura riscurilor şi frecvenţa lor de manifestare se constituie subunităţi

specializate de pompieri, de protecţie civilă şi mixte.

(2) Pentru fiecare subunitate se stabileşte un raion de intervenţie pe principiul timpului de

răspuns.

(3) Raioanele de intervenţie pot depăşi limitele zonei de competenţă numai pentru nevoi

operative.

(4) Conducerea subunităţii specializate se asigură de către comandantul acesteia, ajutat de

un adjunct, după caz.

(5) Echipajele, echipele şi personalul operativ care execută serviciul permanent în aceeaşi

tură constituie garda de intervenţie.

(6) Garda de intervenţie este condusă nemijlocit de şeful acesteia.

ART. 10

(1) Organigrama şi statul de organizare ale inspectoratelor judeţene se elaborează de

Inspectoratul General şi se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor,contrasemnat de ministrul delegat pentru administraţia publică.

(2) R l l d i i f i l i l i bă d ă



CAP. 3Atribuţii

ART. 11

Inspectoratul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) planifică şi desfăşoară inspecţii, controale, verificări şi alte acţiuni de prevenire privind

modul de aplicare a prevederilor legale şi stabileşte măsurile necesare pentru creşterea

nivelului de securitate al cetăţenilor şi bunurilor;

b) elaborează studii, prognoze şi analize statistice privind natura şi frecvenţa situaţiilor de

urgenţă produse şi propune măsuri în baza concluziilor rezultate din acestea;

c) desfăşoară activităţi de informare publică pentru cunoaşterea de către cetăţeni a tipurilor

de risc specifice zonei de competenţă, măsurilor de prevenire, precum şi a conduitei de urmat

pe timpul situaţiilor de urgenţă;

d) participă la elaborarea reglementărilor specifice zonei de competenţă şi avizează

dispoziţiile în domeniul prevenirii şi intervenţiei în situaţii de urgenţă, emise de autorităţile

publice locale şi cele deconcentrate/descentralizate;e) emite avize şi autorizaţii, în condiţiile legii;

f) monitorizează şi evaluează tipurile de risc;

g) participă la elaborarea şi derularea programelor pentru pregătirea autorităţilor, serviciilor

de urgenţă voluntare şi private, precum şi a populaţiei;

h) organizează pregătirea personalului propriu;

i) execută, cu forţe proprii sau în cooperare, operaţiuni şi activităţi de înştiinţare, avertizare,

alarmare, alertare, recunoaştere, cercetare, evacuare, adăpostire, căutare, salvare,

descarcerare, deblocare, prim ajutor sau asistenţă medicală de urgenţă, stingere a incendiilor,

depoluare, protecţie N.B.C. şi decontaminare, filtrare şi transport de apă, iluminat, asanare demuniţie neexplodată, protecţie a bunurilor materiale şi valorilor din patrimoniul cultural,

acordare de sprijin pentru supravieţuirea populaţiei afectate şi alte măsuri de protecţie a

cetăţenilor în caz de situaţii de urgenţă;

j) controlează şi îndrumă structurile subordonate, serviciile publice şi private de urgenţă;

k) participă la identificarea resurselor umane şi materialelor disponibile pentru răspuns în

situaţii de urgenţă şi ţine evidenţa acestora;

l) stabileşte concepţia de intervenţie şi elaborează/coordonează elaborarea documentelor

operative de răspuns;

m)

avizează planurile de răspuns ale serviciilor de urgenţă voluntare şi private; n) planifică şi desfăşoară exerciţii, aplicaţii şi alte activităţi de pregătire, pentru verificarea

viabilităţii documentelor operative;

o) organizează banca de date privind intervenţiile, analizează periodic situaţia operativă şi

valorifică rezultatele;

p) participă cu grupări operative/solicită sprijinul grupărilor operative stabilite şi aprobate

pentru/la intervenţii în zona/în afara zonei de competenţă;

q) participă la acţiuni de pregătire şi intervenţie în afara teritoriului naţional, în baza

acordurilor la care statul român este parte;

r)

participă la cercetarea cauzelor de incendiu, a condiţiilor şi împrejurărilor care au

determinat ori au favorizat producerea accidentelor şi dezastrelor;



organizarea şi dotarea serviciilor voluntare şi private, precum şi activitatea acestora;

u) constată şi sancţionează, prin personalul desemnat, încălcarea dispoziţiilor legale din

domeniul de competenţă;

v) desfăşoară activităţi privind soluţionarea petiţiilor în domeniul specific;

w) organizează concursuri profesionale cu serviciile voluntare şi private, precum şi acţiuni

educative cu cercurile tehnico-aplicative din şcoli;

x)

asigură informarea organelor competente şi raportarea acţiunilor desfăşurate, conformreglementărilor specifice;

y) încheie, după terminarea operaţiunilor de intervenţie, documentele stabilite potrivit

regulamentului prevăzut la art. 13;

z) îndeplineşte alte sarcini stabilite prin lege.

ART. 12

Inspectoratul asigură planificarea şi mobilizarea resurselor proprii la instituirea măsurilor

excepţionale prevăzute de lege, precum şi la declararea stărilor de mobilizare şi război.

ART. 13

Planificarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor de prevenire şi intervenţie se realizeazăpotrivit regulamentelor elaborate de Inspectoratul General, aprobate de ministrul

administraţiei şi internelor şi contrasemnate de ministrul delegat pentru administraţia publică.

ART. 14

(1) Pentru identificarea şi evaluarea tipurilor de risc specifice zonei de competenţă, precum

şi pentru stabilirea măsurilor din domeniul prevenirii şi intervenţiei, inspectoratul elaborează

"Schema cu riscurile teritoriale din zona de competenţă", în baza structurii de principiu stabilite

de Inspectoratul General.

(2) Pe baza schemei cu riscurile teritoriale, prevăzută la alin. (1), consiliile locale întocmesc şi

aprobă "Planul de analiză şi acoperire a riscurilor" în unităţile administrativ-teritoriale.

(3) Pentru conducerea acţiunilor de intervenţie se elaborează planuri specifice, conform

reglementărilor interne emise de Inspectoratul General.

ART. 15

(1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice, inspectoratul colaborează cu autorităţile

administraţiei publice locale, cu celelalte structuri deconcentrate ale Ministerului Administraţiei

şi Internelor, unităţi ale armatei, serviciile voluntare şi private, serviciile descentralizate, filialele

locale ale Societăţii Naţionale de Cruce

Roşie, mass-media, precum şi cu alte asociaţii, fundaţii şi organizaţii neguvernamentale care

activează în domeniul specific.

(2) Inspectoratele colaborează cu servicii şi organizaţii locale de profil din alte state, pe baza

acordurilor, înţelegerilor şi programelor, stabilite potrivit dispoziţiilor legale.

ART. 16

(1) Centrul operaţional organizează şi asigură secretariatul tehnic permanent al comitetului

pentru situaţii de urgenţă.

(2) Centrul operaţional se încadrează cu personal specializat pe tipuri de riscuri, precum şi cu

specialişti în comunicaţii, informatică şi în alte domenii de activitate, conform cerinţelor

operative.(3) Activitatea centrului operaţional se desfăşoară permanent. Personalul execută serviciul

î hi b i l i i l ii



între 25 şi 60 de specialişti în domeniu.

ART. 17

Centrul operaţional are următoarele atribuţii principale:

a) efectuează activităţi de analiză, evaluare şi sinteză referitoare la situaţiile de urgenţă din

competenţă;

b) monitorizează evoluţia situaţiilor de urgenţă şi informează operativ, când este cazul,

preşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă şi celelalte organisme abilitate să întreprindă măsuri cu caracter preventiv ori de intervenţie, propunând, în condiţiile legii,

instituirea stării de alertă;

c) elaborează concepţia specifică privind planificarea, pregătirea, organizarea şi

desfăşurarea acţiunilor de răspuns, precum şi concepţia de acţiune în situaţii de urgenţă,

conform reglementărilor interne, emise în baza răspunderilor privind tipurile de risc gestionate

şi funcţiile de sprijin îndeplinite;

d) face propuneri comitetului pentru situaţii de urgenţă, respectiv Comitetului Naţional, prin

Inspectoratul General, privind activitatea preventivă şi de intervenţie în situaţii de urgenţă;

e)

urmăreşte aplicarea prevederilor regulamentului privind gestionarea situaţiilor deurgenţă şi a planurilor de intervenţie/cooperare specifice tipurilor de riscuri;

f) asigură transmiterea operativă a deciziilor, dispoziţiilor şi ordinelor şi urmăreşte

menţinerea legăturilor de comunicaţii cu Centrul Operaţional Naţional, centrele operative cu

funcţionare permanentă, cu alte organisme implicate în gestionarea situaţiilor de urgenţă,

precum şi cu forţele proprii aflate în îndeplinirea misiunilor;

g) centralizează solicitările privind necesarul de resurse pentru îndeplinirea funcţiilor de

sprijin, premergător şi în timpul situaţiilor de urgenţă, şi le înaintează organismelor abilitate să

le soluţioneze;

h)

asigură transmiterea mesajelor de înştiinţare primite către structurile din subordine, celecu care colaborează şi către autorităţile locale;

i) evaluează consecinţele probabile ale surselor de risc;

j) gestionează baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă date în competenţă;

k) desfăşoară activităţi în domeniul primirii şi acordării asistenţei internaţionale, al medicinii

de urgenţă a dezastrelor, al asistenţei psihologice şi religioase;

l) îndeplineşte alte atribuţii, conform reglementărilor interne, emise în baza prevederilor

legale.

CAP. 4Personalul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă şi atribuţiile acestuia

ART. 18

La data înfiinţării inspectoratelor personalul actual încadrat în brigăzile/grupurile de

pompieri şi în inspectoratele judeţene de protecţie civilă, precum şi în celelalte unităţi sau

instituţii de pompieri şi protecţie civilă se preia prin transfer în condiţiile legii, cu încadrarea în

numărul maxim de posturi aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor şi unităţilor din

subordinea sa, în compartimentele funcţionale şi în structurile specializate ale inspectoratelor.

ART. 19

(1) Personalul inspectoratului provine din instituţii de învăţământ aflate în



(2) În raport cu nevoile, pot fi încadraţi şi alţi specialişti cu studii corespunzătoare din alte

domenii de activitate.

(3) În baza planului de profesionalizare, inspectoratul asigură formarea şi încadrarea

personalului necesar pentru înlocuirea eşalonată a militarilor în termen.

ART. 20

(1) Personalul inspectoratului cu atribuţii de îndrumare şi control, precum şi cel de

intervenţie sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice. (2) În raport cu atribuţiile specifice, personalul prevăzut la alin. (1) are următoarele drepturi

şi obligaţii:

a) să efectueze inspecţii şi controale privind modul de respectare şi aplicare a normelor

legale în materie;

b) să elibereze/anuleze avize şi autorizaţii sau să propună, motivat, eliberarea şi anularea

avizelor şi autorizaţiilor, potrivit legii;

c) să îndrume şi să controleze modul de pregătire a populaţiei şi salariaţilor pentru

gestionarea situaţiilor de urgenţă;

d)

să organizeze şi să conducă exerciţii, aplicaţii şi alte activităţi de pregătire la instituţiipublice şi agenţi economici;

e) să solicite de la persoanele fizice şi juridice datele, informaţiile şi documentele necesare

îndeplinirii atribuţiilor legale;

f) să stabilească restricţii sau să interzică orice operaţiuni sau lucrări, în scopul prevenirii

unor situaţii de urgenţă;

g) să sesizeze, în condiţiile prevăzute de lege, organele competente despre infracţiunile

constatate în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

h) să constate şi să sancţioneze contravenţiile, potrivit competenţei prevăzute de lege;

i)

să dispună, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, potrivit legii, sistarea unor activităţi, a

lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor;

j) să participe la coordonarea şi conducerea intervenţiilor în situaţii de urgenţă;

k) să dispună restrângerea utilizării clădirilor incendiate, avariate ori ameninţate, inclusiv

evacuarea persoanelor şi animalelor din acestea, precum şi a folosirii terenurilor din

vecinătatea imobilelor respective;

l) să dispună, în condiţiile legii, încetarea activităţii obiectivelor din subordinea instituţiilor

publice ori a altor organizaţii şi/sau a agenţilor economici, demolarea totală sau parţială a

construcţiilor afectate grav, precum şi a celor vecine, dacă există pericol de agravare a

consecinţelor unor situaţii de urgenţă;

m) să utilizeze, potrivit legii, gratuit apa, indiferent de sursa din care provine;

n) să se deplaseze cu autospecialele şi mijloacele tehnice din dotare la locul intervenţiei, pe

drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice ori pe terenuri, indiferent de forma de

proprietate, dacă cerinţele de operativitate şi de lucru impun aceasta;

o) să solicite organelor abilitate oprirea ori limitarea traficului public în zona desfăşurării

operaţiunilor de intervenţie;

p) să intre, pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice, în orice incintă a organismelor şi

organizaţiilor, instituţiilor şi agenţilor economici; q) să intre, în condiţiile prevăzute de lege, pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice, în

l i l l fi i l li i i ă â l î di iil



r) să solicite sprijinul autorităţilor publice, mijloacelor de informare în masă şi cetăţenilor

pentru luarea măsurilor urgente în vederea prevenirii, limitării sau înlăturării unor pericole

iminente ce pot provoca situaţii de urgenţă;

s) să stabilească, împreună cu organele abilitate de lege, cauzele probabile ale producerii

situaţiilor de urgenţă şi să participe, la cererea acestora, la identificarea şi stabilirea factorilor

de risc şi împrejurărilor care au generat unele situaţii de urgenţă.

(3)

În exercitarea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute la alin. (2), personalul desemnat îşiface cunoscută calitatea prin prezentarea legitimaţiei de serviciu sau de control şi a ordinului de

serviciu/misiune.

CAP. 5Asigurarea materială

ART. 21

(1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin lege, inspectoratele utilizează mijloace

tehnice specifice şi de altă natură. (2) Înzestrarea, dotarea şi asigurarea cu mijloacele prevăzute la alin. (1) se fac pe baza

tabelelor de înzestrare şi a normelor tehnice întocmite şi aprobate potrivit competenţelor.

ART. 22

(1) Exploatarea, mentenanţa, scoaterea din funcţiune, declasarea şi casarea mijloacelor

tehnice specifice se realizează în baza normelor tehnice aprobate de inspectorul general.

(2) Pentru celelalte mijloace, exploatarea, mentenanţa, scoaterea din funcţiune, declasarea

şi casarea se realizează conform reglementărilor în vigoare.


ART. 23

(1) Inspectoratele sunt continuatoare ale tradiţiilor şi faptelor de arme ale pompierilor

militari şi protecţiei civile.

(2) Drapelele de luptă ale marilor unităţi/unităţilor de pompieri militari se preiau de

inspectorate, fără a se modifica înscrisurile de pe acestea.

(3) La profesionalizare drapelele de luptă ale instituţiilor prevăzute la alin. (2) devin drapele

ale tradiţiilor, care se păstrează şi se utilizează conform reglementărilor în vigoare. ART. 24

La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 637/1997

privind aprobarea zonelor de competenţă ale brigăzilor şi grupurilor de pompieri militari,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 17 octombrie 1997.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministru de stat,ministrul administraţiei şi internelor, MarianFl i Să i ţă



pentru Administraţia publică,

Gheorghe Emacu

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi

familiei Dan Mircea Popescu

Ministrul finanţelor publice,Mihai Nicolae Tănăsescu

ANEXA 1*)

*) Anexa este reprodusă în facsimil. ZONELE DE COMPETENŢĂ, DENUMIREA ŞI SEDIUL (ADRESA) INSPECTORATELOR

Nr . c r t .

Ter i t or i ulzonei decompetenţă

Denumi r ea I nspectoratul ui Sedi ul | ( Adr esa) |

1. Al ba I nspect or atul pentru Situaţii de

Urgenţă "UNIREA" al Judeţului Al ba |

ALBA I ULI A

St r. Cl uj ul ui nr . 10 2. Ar ad | Inspectoratul pentru Situaţii de

Urgenţă "VASILE GOLDIŞ" alJudeţului Arad

ARAD str. Andrei Şaguna nr.66 - 72

3. Argeş Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "Cpt. PUICĂ NICOLAE" alJudeţului Argeş |

PITEŞTI st r. Trai an nr . 26

4. Bacău Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "Mr. CONSTANTIN ENE" alJudeţului Bacău

BACĂU st r. Mi l cov nr . 49

5. Bi hor Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "CRIŞANA" al Judeţul uiBi hor |

ORADEA | st r . AvramI ancu nr . 9

6. Bistriţa- Năsăud Inspectoratul pentru Situaţii de BISTRIŢA



Urgenţă "BISTRIŢA" al JudeţuluiBistriţa- Năsăud

St r. Si gmi r ul ui nr . 16

7. Botoşani Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "NICOLAE IORGA" alJudeţului Botoşani

BOTOŞANI St r. Uzi nei nr . 7

8. Braşov Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "ŢARA BÂRSEI" al JudeţuluiBraşov

BRAŞOV st r. Mi hai Vi t eazu nr.11

9. Brăila Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă, "DUNĂREA" al JudeţuluiBrăila

BRĂILA Bd. Dorobanţilor nr.468

10. Buzău Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "NERON LUPAŞCU" alJudeţului Buzău

BUZĂU Str. Bistriţei nr. 51

11. Caraş- Severi n Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "SEMENIC" al JudeţuluiCaraş- Severi n

REŞIŢA St r. Castani l or nr.122

12. Călăraşi Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "BARBU ŞTIRBEI" al

Judeţului Călăraşi

CĂLĂRAŞI Prelungirea Bucureşti

nr . 344 13. Cl uj Inspectoratul pentru Situaţii de

Urgenţă "AVRAM IANCU" al JudeţuluiCl uj

CLUJ - NAPOCA st r . 21Decembri e nr . 43

14. Constanţa Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "DOBROGEA" al JudeţuluiConstanţa

CONSTANŢA bd. Mircea cel Bătrânnr . 110

15. Covasna Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "MIHAI VITEAZUL" alJudeţului Covasna

SFÂNTU GHEORGHE St r .Ol t ul ui nr . 33

16. Dâmboviţa Inspectoratul pentru Situaţii de

Urgenţă "BASARAB I" al JudeţuluiDâmboviţa

TÂRGOVIŞTE Calea Găeşti nr. 9

17. Dol j Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "OLTENIA" al JudeţuluiDol j

CRAI OVA st r . C. D. For t unescunr . 2

18. Galaţi Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "General IEREMIAGRIGORESCU" al Judeţului Galaţi

GALAŢI st r . Mi hai Bravu nr . 36

19. Gi ur gi u Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "VLAŞCA" al JudeţuluiGi ur gi u

GI URGI U St r. Uzi nei nr . 3

20. Gor j I nspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "Lt. col. DUMITRUPETRESCU" al Judeţului Gorj

TÂRGU- J I U Cal eaBucureşti nr. 9 bis

21. Harghi t a Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "OLTUL" al JudeţuluiHarghi t a

MI ERCUREA- CI UC st r .I ancu de Hunedoara nr .8

22. Hunedoar a I nspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "IANCU DE HUNEDOARA" alJudeţului Hunedoara

DEVA str. George Coşbuc nr.2 6

23. Ialomiţa Inspectoratul pentru Situaţii de SLOBOZI A



Urgenţă "BARBU CATARGIU" alJudeţului Ialomiţa

St r. Lacul ui nr. 9

24. Iaşi I nspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "MIHAIL GRIGORE STURZA" alJudeţului Iaşi

IAŞI str. Lascăr Catargiunr . 59

25. I l f ov* ) Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "CODRII VLĂSIEI" alJudeţului Ilfov

BUCUREŞTI Cal ea 13 Septembr i enr . 135

26. Maramureş I nspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "GHEORGHE POP DE BĂSEŞTI"al Judeţului Maramureş

BAI A MARE st r. Vasi l e Lucaci unr . 87

27. Mehedinţi Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "DROBETA" al JudeţuluiMehedinţi

DROBETA TURNU- SEVERI Nstr. Dumitru Gheaţănr . 16

28. Mureş Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "HOREA" al Judeţului Mureş

TÂRGU- MUREŞ str. Horeanr . 28

29. Neamţ Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "PETRODAVA" al Judeţului

Neamţ

PI ATRA- NEAMŢ str . Cui ej di nr. 34

30. Ol t I nspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "MATEI BASARAB" alJudeţului Olt

SLATI NA st r . A. I . Cuza nr . 143 A

31. Pr ahova Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "ŞERBAN CANTACUZINO" alJudeţului Prahova

PLOIEŞTI St r . Rudul ui nr. 96

32. Satu Mare I nspect or atul pent r u Si t uaţii deUrgenţă "SOMEŞ" al JudeţuluiSat u-Mare

SATU- MARE St r . Fabr i ci i nr . 35

33. Sălaj Inspectoratul pentru Situaţii de

Urgenţă "POROLISSUM" al JudeţuluiSălaj

ZALĂU bd. Mi hai Vi t eazu nr .57

34. Si bi u Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "Cpt. DUMI TRU CROI TORU" alJudeţului Sibiu

SI BI U st r. Vasi l e Cârl ovanr . 16 - 22

35. Suceava Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "BUCOVINA" al JudeţuluiSuceava

SUCEAVA Str. Universităţii nr.14

36. Tel eorman Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "ALEXANDRU DI MI TRI EGHICA" al Judeţului Teleorman

ALEXANDRI A str. Carpaţi nr. 7

37. Timiş Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "BANAT" al Judeţului Timiş

TIMIŞOARA Str.Înfrăţirii nr. 13

38. Tul cea Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "DELTA" al Judeţului

Tul cea

TULCEA st r . 1848 nr . 119

39. Vasl ui Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă "PODUL ÎNALT" al JudeţuluiVasl ui

VASLUI St r. Castani l or nr. 9

40. Vâl cea Inspectoratul pentru Situaţii de RÂMNI CU VÂLCEA



*) Consiliul Judeţean Ilfov şi prefectul judeţului Ilfov vor întreprinde demersurilenecesare asigurării spaţiilor necesare sediului Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă"CODRII VLĂSIEI" al Judeţului Ilfov. Până la data punerii la dispoziţie a spaţiilor proprii,Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "CODRII VLĂSIEI" al Judeţului Ilfov va funcţiona

în municipiul Bucureşti, Calea 13 Septembrie nr. 135.

Extras din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

CAPITOLUL IVServiciile de urgenţă voluntare şi private

SECŢIUNEA 1 Dispoziţii comune

Art. 31. -(1) Serviciile de urgenţă sunt profesioniste sau voluntare, publice ori private.

(2) Serviciile de urgenţă profesioniste funcţionează în subordinea Inspectoratului

General, potrivit reglementărilor specifice. (3) Consiliile locale au obligaţia să constituie servicii de urgenţă voluntare, iar

operatorii economici şi instituţiile, care desfăşoară activităţi cu risc de incendiu, serviciide urgenţă private, potrivit legii.

(4) În domeniul apărării împotriva incendiilor pot funcţiona şi servicii de urgenţăprivate constituite ca societăţi comerciale.

SECŢIUNEA a 2-aConstituirea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă voluntare sau private

Art. 32. -(1) Serviciile de urgenţă voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât celeaparţinând serviciilor de urgenţă profesioniste, organizate cu personal angajat şi/sauvoluntar, în scopul apărării vieţii, avutului public şi/sau a celui privat împotrivaincendiilor şi a altor calamităţi, în sectoarele de competenţă stabilite cu avizulinspectoratelor.

(2) Serviciile de urgenţă voluntare/private au în structură compartiment sau specialişti

pentru prevenirea incendiilor, care pot fi şi cadre tehnice specializate cu atribuţii în domeniul

apărării împotriva incendiilor, conform art. 12 alin. (1), formaţii de intervenţie, salvare şi primajutor, precum şi, după caz, ateliere de reparaţii şi de întreţinere.

Urgenţă "GENERAL MAGHERU" alJudeţului Vâlcea

st r . Decebal nr. 7

41. Vr ancea Inspectoratul pentru Situaţii de FOCŞANI Urgenţă "ANGHEL SALIGNY" al Str. Dornişoarei Judeţului Vrancea nr . 10

42. Muni ci pi ul Inspectoratul pentru Situaţii de Bucureşti Bucureşti Urgenţă "DEALU SPIRII" al Cal ea 13 Sept embr i e

Municipiului Bucureşti nr . 135, sectorul 5



(4) Organizarea şi funcţionarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se stabilesc prin

regulamente aprobate, după caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor economici şi

instituţiilor care le-au constituit, cu respectarea criteriilor de performanţă.

(5) Înfiinţarea, extinderea sau restrângerea activităţii, precum şi desfiinţarea unui serviciu de

urgenţă voluntar/privat se fac numai cu avizul inspectoratului.

Art. 33. - Serviciile de urgenţă voluntare/private au următoarele atribuţii principale:

a)

desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi respectarea regulilor şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

b) verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice şi dispoziţiilor care privesc

apărarea împotriva incendiilor, în domeniul de competenţă;

c) asigură intervenţia pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor şi

protecţia persoanelor, a animalelor şi a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situaţii de

urgenţă.

Art. 34. -

(1) Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a personalului serviciilor de

urgenţă voluntare sau private se realizează de centre de formare şi evaluare abilitate prin lege,avizate de Inspectoratul General.

(2) Statutul personalului din serviciile de urgenţă voluntare se stabileşte prin hotărâre a

Guvernului.

Art. 35. -

(1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă

voluntare se asigură din bugetele locale.

(2) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă

private se asigură de operatorii economici şi instituţiile care le-au constituit.

Art. 36. -

(1) Pe baza hotărârii consiliului local şi în condiţiile prevăzute de lege, serviciul de urgenţă

voluntar poate presta, contra cost, către orice persoană fizică sau juridică, fără a afecta

îndeplinirea atribuţiilor, unele servicii cum sunt:

a) supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la târguri, expoziţii, manifestări

cultural-sportive, activităţi de filmare şi altele asemenea;

b) transport de apă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din fântâni;

c) limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante;

d) efectuarea de lucrări la înălţime;

e) transport de apă.

(2) Costurile pentru prestările de servicii efectuate sunt stabilite prin hotărâre a consiliului

local, iar sumele încasate se constituie ca venituri ale bugetului local.

SECŢIUNEA a 3-aDrepturi, indemnizaţii şi despăgubiri ce se acordă personalului

serviciilor de urgenţă voluntare sau private

Art. 37. - În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgenţă voluntare sau

private are următoarele drepturi:

a) să solicite de la persoanele fizice şi juridice date informaţii şi documente necesare



organizare şi funcţionare a serviciului, utilizarea focului deschis şi efectuarea unor lucrări cu

substanţe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;

c) să propună persoanelor în drept oprirea funcţionării sau demolarea construcţiei

incendiate, precum şi a celor vecine ori a unei părţi din acestea, în scopul limitării propagării

incendiilor;

d) să utilizeze, în funcţie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine, pentru

intervenţii la incendii; e) să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenţiei, pe drumuri care nu sunt

deschise circulaţiei publice ori pe alte terenuri, dacă cerinţele de operativitate şi de lucru impun

aceasta;

f) să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfăşurării operaţiunilor de intervenţie;

g) să intre în locuinţa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimţământul acestora, în

condiţiile prevăzute de lege; în cazul când se impune înlăturarea unui pericol iminent de

incendiu asupra vieţii, integrităţii fizice a persoanelor sau bunurilor acestora, consimţământul

nu este necesar.

Art. 38. - (1) Personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private se încadrează în condiţii de

muncă similare personalului serviciilor de urgenţă profesioniste.

(2) Personalul serviciilor de urgenţă voluntare/private are obligaţia să poarte uniformă,

echipament de protecţie şi însemne distinctive, ale căror descriere, condiţii de acordare şi

folosire se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, aprobat

prin hotărâre a Guvernului şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Consiliul local, administratorul sau conducătorul instituţiei asigură gratuit personalului

serviciilor de urgenţă voluntare/private uniforma şi echipamentul de protecţie adecvate

misiunilor pe care le îndeplineşte, iar în cazul în care pe timpul intervenţiei i s -au degradat

îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, îl despăgubeşte în mod corespunzător.

Art. 39. -

(1) Pe timpul intervenţiei, personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private i se asigură

antidot adecvat naturii mediului de lucru.

(2) În cazul operaţiunilor de lungă durată, personalului serviciilor de urgenţă

voluntare/private i se asigură hrana, gratuit, în echivalentul a cel puţin 2.000 de calorii.

(3) Obligaţia asigurării drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) revine consiliului local,

administratorului sau conducătorului instituţiei, după caz.

Art. 40. -

(1) Personalul serviciilor de urgenţă voluntare are dreptul la indemnizaţii pentru timpul efectiv

de lucru la intervenţii şi la celelalte activităţi prevăzute în programul serviciului.

(2) Cuantumul orar al indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) se stabileşte şi se acordă de consiliul

local, diferenţiat pe categorii de funcţii.

Art. 41. -

(1) Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire şi concursuri profesionale, organizate în afara

localităţii în care funcţionează serviciul, personalul serviciilor de urgenţă voluntare beneficiază

de toate drepturile de deplasare, cazare şi de diurnă ca şi personalul serviciilor de urgenţăprofesioniste, care se acordă de consiliul local.

(2) P l l i iil d ă l l i i i l i i ii bli i



Art. 42. - Persoanele juridice care organizează servicii de urgenţă

voluntare/private au obligaţia să asigure personalul, angajat sau voluntar, la o societate de

asigurări pentru caz de boală profesională, accident ori deces produs în timpul sau din cauza

îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin pe timpul intervenţiilor, concursurilor profesionale,

antrenamentelor ori altor misiuni specifice.

MĂSURI GENERALE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR LA EXPLOATAREA

CONSTRUCŢIILOR, INSTALAŢIILOR SI AMENAJĂRILOR

Extras din Normele generale de apărare împotriva incendiilor

ART. 80Măsurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor

şi amenajărilor privesc: a) controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor,

pe timpul desfăşurării şi după încheierea acestora;

b)

stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiuori a consecinţelor incendiilor; c) menţinerea condiţiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranţă şi

pentru securitatea echipelor de intervenţie în cazul izbucnirii unui incendiu; d) întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva

incendiilor.ART. 81(1) Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor,

maşinilor şi utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnice

specifice.(2) Exploatarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) cu defecţiuni, improvizaţii

sau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile dinspaţiul în care sunt utilizate este interzisă.

(3) La utilizarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) este obligatorie respectareainstrucţiunilor de funcţionare, verificare şi întreţinere, precum şi a măsurilor specifice deapărare împotriva incendiilor, emise şi aprobate potrivit legii.

ART. 82Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice

prevăzute la art. 63 se interzic: a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare; b) funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform

instrucţiunilor de funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privindsiguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;

c) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termicăsau electrică ori pentru separare;

d) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şireparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora;

e)

executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de cătrepersonal neautorizat



pământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii,utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor tehnice specifice.

(2) Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii staticeconform instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice este obligatorie.

ART. 84(1) În spaţiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariaţilor

şi al altor persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru. (2) Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor neprotejate corespunzător

sau care pot produce scântei prin funcţionare, lovire sau frecare în spaţii sau în locuri curisc de explozie este interzisă.

ART. 85(1) Produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă de

siguranţă faţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilăaprinderea lor.

(2) Se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire defecte, cu

improvizaţii, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum şiaprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile.

(3) Verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor deevacuare a fumului sunt obligatorii.

ART. 86(1) Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării produselor sau substanţelor

combustibile se ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora, astfel încât lacontactul dintre ele să nu se producă ori să nu se propage incendiul.

(2) Produsele şi substanţele combustibile se transportă, se manipulează şi se

depozitează în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vedereaidentificării riscurilor de incendiu şi stabilirii procedeelor şi substanţelor de stingere oride neutralizare adecvate.

(3) Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului dedepozitare.

(4) La elaborarea planurilor de intervenţie se ţine seama de compatibilitateaproduselor sau substanţelor combustibile cu substanţele de stingere.

ART. 87(1) Deşeurile şi reziduurile, scurgerile şi depunerile de praf sau de pulberi

combustibile se îndepărtează ritmic prin metode şi mijloace adecvate, obligatoriu laterminarea fiecărui schimb de lucru, şi se depun în locuri special destinate depozitării saudistrugerii lor.

(2) Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide, cumsunt cârpe, câlţi, bumbac, rumeguş, care conţin astfel de produse, se colectează în cutiisau în vase metalice ori cu căptuşeală metalică interioară, prevăzute cu capac, amplasate

în locuri fără risc de incendiu şi marcate. (3) Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizează, se

depozitează, cu asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturiagricole, suprafeţe împădurite şi alte materiale combustibile, în funcţie de natura şi dei tăţil fi i hi i l t



ART. 88(1) Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstrează în

condiţii adecvate naturii lor, bine ventilate şi luându-se măsuri de control şipreîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire.

(2) Prevenirea apariţiei fenomenului de autoaprindere se urmăreşte şi la depozitareafurajelor şi plantelor tehnice, conform reglementărilor specifice.

(3)

Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje şi plante tehnice se face la distanţede siguranţă, astfel încât eventualele incendii produse la acestea să nu periclitezevecinătăţile.

ART. 89Toate instalaţiile/conductele prin care circulă substanţe lichide sau gaze se marchează

prin culori specifice de identificare a naturii substanţei, respectiv pericolului acesteia,prevăzute de normele tehnice specifice.

ART. 90(1) Tratarea sau protejarea materialelor şi elementelor de construcţii combustibile

şi/sau a structurilor din alcătuirea construcţiilor sau a instalaţiilor cu substanţe determoprotecţie ori ignifuge se efectuează potrivit reglementărilor tehnice specifice.

(2) Lucrările de termoprotecţie se execută numai de către personal atestat, conformnormelor tehnice specifice.

(3) Calitatea lucrărilor de ignifugare executate se certifică prin rapoarte de încercareemise de laboratoare autorizate conform legii.

ART. 91Elementele de limitare a propagării focului, de izolare termică şi de etanşare la fum şi

la gaze fierbinţi din alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor se menţin permanent în

bună stare, pentru a-şi îndeplini rolul stabilit. ART. 92(1) În construcţiile civile/publice şi de producţie, cantităţile de materiale şi de

substanţe combustibile utilizate nu trebuie să conducă la depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementări tehnice sau prin documentaţiile tehnice deproiectare şi execuţie.

(2) În sălile aglomerate şi de sport, pe stadioane sau pe alte arene sportive ori înincinte amenajate pentru activităţi cu public este interzis accesul publicului cu produse şisubstanţe inflamabile sau cu alte mijloace care pot produce incendii sau explozii.

(3) Depozitarea şi utilizarea în spaţii publice a mijloacelor, produselor şi substanţelorprevăzute la alin. (2) este permisă numai în locurile amenajate în acest scop şi curespectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor.

ART. 93(1) La clădiri administrative/birouri, activitatea se organizează astfel încât să nu se

creeze aglomerări ale publicului, care să îngreuneze sau chiar să blocheze evacuarea încaz de incendiu.

(2) Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor şi spaţiilor aferente clădirilor

administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiuprin limitarea la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelort ţi l d i d t



public nu se admite accesul unui număr de persoane mai mare decât capacitateastabilită prin proiect.

(2) Amplasarea mobilierului în sălile aglomerate se realizează astfel încât să se asigureculoare de trecere cu lăţimi care să permită deplasarea publicului către ieşirile din sală.

(3) În incintele prevăzute la alin. (1), scaunele sau băncile se fixează de pardosealăastfel încât să nu fie răsturnate în caz de panică şi să asigure evacuarea rapidă şi fără

accidente a publicului.(4) La finalizarea activităţii în sala aglomerată sau amenajarea temporară se execută

un control de verificare pentru depistarea şi înlăturarea eventualelor nereguli îndomeniul prevenirii incendiilor pe timpul exploatării.

(5) Se recomandă asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu, cu mesajpreînregistrat.

ART. 95(1) În perioadele caniculare sau secetoase, consiliile judeţene sau locale din zonele cu

risc crescut de incendiu şi, după caz, administratorii operatorilor economici/conducătorii

instituţiilor din zonele menţionate trebuie să elaboreze programe speciale de măsuripentru prevenirea incendiilor specifice.

(2) Măsurile speciale pe timpul secetos cuprind: a) identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de

incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei deprecipitaţii;

b) interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată; c) restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care

creează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe

volatile sau supraîncălziri excesive; d) asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor,

rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gazelichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră;

e) intensificarea controalelor în zonele cu culturi agricole şi în locuri cu vegetaţieforestieră, mai ales cele frecventate pentru agrement;

f) asigurarea şi verificarea zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu. (3) Măsurile speciale stabilite sunt aduse la cunoştinţă tuturor salariaţilor şi, după caz,

populaţiei. ART. 96

Înainte de începerea sezonului rece se iau următoarele măsuri de prevenire: a) controlul instalaţiilor şi al sistemelor de încălzire existente la operatorii economici,

instituţiile publice, locuinţele şi gospodăriile populaţiei, cum sunt surse de căldură,conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum, şi înlăturareadefecţiunilor constatate, asigurându-se funcţionarea la parametrii normaţi;

b) protejarea contra îngheţului a componentelor instalaţiilor de stingere cu apă; c) asigurarea uneltelor şi accesoriilor pentru deszăpezirea căilor de acces, de

evacuare şi de intervenţie.



MĂSURI GENERALE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR LA EXECUTAREA LUCRĂRILOR CU FOC DESCHIS


ART. 97

(1) Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu şi pe timp de vânt este interzisă;

locurile cu pericol de incendiu, în care se aplică această interdicţie, se stabilesc şi se marcheazăde persoanele în drept.

(2) Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unităţilor, în zonele de

agrement şi în gospodăriile populaţiei se face numai în locuri special amenajate, în condiţii şi la

distanţe care să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri,

plantaţii sau la alte vecinătăţi.

(3) Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile se

face în locuri special amenajate ori pe terenuri pregătite, cu luarea măsurilor ce se impun

pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă

a arderii, precum şi stingerea jarului după terminarea activităţii. (4) Arderea miriştilor se face numai după luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea

propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii.

(5) Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de locurile cu

pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc., respectiv 10 m

faţă de materiale sau substanţe combustibile: lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei

etc., fără a fi supravegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare.

(6) Luarea măsurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în locuri în care

se pot produce incendii constituie o obligaţie a persoanelor care răspund, potrivit legii, de

creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor. ART. 98

(1) Reglementarea de către administratorul operatorului economic/conducătorul instituţiei

sau, după caz, de consiliul local a modului de executare a lucrărilor cu foc deschis presupune:

a) stabilirea locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări cu foc deschis,

cum sunt topirea bitumului, arderea deşeurilor combustibile, curăţările prin ardere, precum şi a

persoanelor care le supraveghează;

b) stabilirea şi marcarea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea

focului deschis;

c)

nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc;

d) descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a permisului

de lucru cu foc;

e) aprobarea unor instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrări.

(2) Distrugerea prin ardere a unor deşeuri sau reziduuri combustibile se efectuează cu

respectarea legislaţiei specifice privind protecţia mediului.

ART. 99

(1) Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operaţiuni care

prezintă pericol de incendiu, în construcţii civile (publice), pe timpul programului cu publicul, îninstalaţii tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spaţii cu pericol de

aprindere a materialelor produselor sau substanţelor combustibile este interzisă



combustibile, golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte ori a utilajelor, aerisirea sau

ventilarea spaţiilor, dotarea locurilor de muncă cu mijloace de limitare şi stingere a incendiilor.

(3) Lucrările menţionate la alin. (1) şi la art. 97 alin. (4) se execută numai pe baza permisului

de lucru cu foc, al cărui model este prezentat în anexa nr. 4 la prezentele norme generale.

(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) - (3) sunt obligatorii instruirea personalului de

execuţie, control şi supraveghere asupra măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi

informarea serviciului privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă. ART. 100

(1) Permisul de lucru cu foc, prevăzut la art. 99 alin. (3), se întocmeşte în două exemplare,

dintre care unul se înmânează şefului formaţiei de lucru sau persoanei care execută

operaţiunile cu foc deschis, iar celălalt rămâne la emitent.

(2) Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi.

(3) La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se predă de către executant emitentului.

ART. 101

Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit, instalaţie etc. în care se execută

operaţiuni cu foc deschis are obligaţia să asigure măsuri pentru:a) pregătirea locului;

b) instruirea personalului;

c) controlul după terminarea lucrării.

ART. 102

(1) Executantul lucrării are obligaţia de a utiliza pentru executarea lucrărilor cu foc deschis

numai echipamente şi aparate în bună stare de funcţionare.

(2) Toate echipamentele şi aparatele pentru executarea lucrărilor cu foc deschis se întreţin

şi se verifică în conformitate cu instrucţiunile furnizorului.

ART. 103

În timpul executării lucrării trebuie să se asigure:

a) supravegherea permanentă a flăcării, a răspândirii şi a traiectoriilor scânteilor sau

particulelor de materiale incandescente şi a intensităţii fluxului de căldură;

b) strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apă;

c) închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilenă, dacă durata

întreruperii executării lucrării depăşeşte 10 minute;

d) interzicerea agăţării arzătoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de generatoarele

de acetilenă;

e) neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de urcări pe

scări, schele etc.;

f) evacuarea carbidului din generator, în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai

îndelungată.

ART. 104

După terminarea lucrării, şeful sectorului de activitate, prevăzut la art. 101, trebuie să

asigure următoarele măsuri:

a) verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor adiacente şi a celor

situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-au creat focare deincendiu: zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc.;

b) d i l j ifi â d d ă l i ă i



existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia;

d) depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare;

e) reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile la cel puţin 6

ore de la terminarea lucrării;

f) colectarea şlamului de carbid în containere destinate acestui scop şi depozitarea acestora

într-un loc special amenajat.

ART. 105(1) Folosirea flăcării: lumânări, făclii, torţe şi altele asemenea pe timpul spectacolelor de

teatru, operă, operetă, a festivităţilor desfăşurate în restaurante sau pentru ambianţă ori

divertisment în restaurante, baruri, cluburi, discoteci etc. este interzisă.

(2) Pentru durate scurte, stabilite precis, se admite folosirea flăcării în situaţiile menţionate

la alin. (1), cu condiţia asigurării condiţiilor de împiedicare a iniţierii şi propagării incendiului,

după cum urmează:

a) evitarea amplasării în apropierea sau contactul cu materiale combustibile: decoruri,

costume, haine, perdele etc.;

b)

folosirea unor suporturi incombustibile;c) prevenirea producerii unor incendii prin răsturnare, manevrare greşită etc.;

d) stingerea obligatorie a flăcărilor la terminarea evenimentului;

e) nominalizarea personalului propriu ce asigură supravegherea şi intervenţia în caz de

incendiu;

f) asigurarea mijloacelor tehnice adecvate de apărare împotriva incendiilor;

g) anunţarea, după caz, a serviciului profesionist, voluntar sau privat, pentru situaţii de

urgenţă, a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării

împotriva incendiilor.

(3)

Pentru spectacolele de tipul menţionat la alin. (1), care au loc pe timpul unei stagiuni, setransmite la inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti, la

începutul stagiunii, programul spectacolelor respective.

ART. 106

(1) Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este obligatorie în

cadrul fiecărui operator economic sau al fiecărei instituţii publice şi se face prin dispoziţie scrisă,

dată de persoana cu atribuţii de conducere.

(2) Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai mulţi

utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul construcţiei

sau al amenajării respective, însuşită de utilizatorii în cauză.

(3) În dispoziţia pentru reglementarea fumatului se menţionează:

a) locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe lângă spaţiile publice închise, conform

legii, în care este interzis fumatul sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri sau brichete; se

prevăd obligatoriu locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile,

precum şi lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite;

b) locurile amenajate pentru fumat;

c) persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării reglementării, pe locuri

şi sectoare de activitate; d) alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu.

(4) L il î i i f l h ă f l ii



mare de 40 m faţă de locurile în care există pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile,

explozivi, vapori inflamabili etc., 10 m faţă de locurile în care există materiale solide

combustibile: lemn, textile, hârtie, carton asfaltat, bitum, şi

50 m faţă de culturile de cereale păioase în perioada coacerii şi recoltării sau de zonele împădurite.

(7) Locurile stabilite pentru fumat se prevăd cu:

a) scrumiere sau vase cu apă, nisip sau pământ;

b)

instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare în caz de incendiu;

c) mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.

(8) Scrumierele din interiorul clădirilor se amplasează astfel încât să nu fie posibilă

aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele.

(9) Depunerea în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile, cum sunt hârtia,

cartonul, textilele, este interzisă.

(10) Golirea scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există materiale

combustibile este interzisă.

(11)

Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse este interzisă.



MĂSURI GENERALE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR LA EXPLOATAREA CĂILOR DE EVACUARE


ART. 107

Pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în siguranţă în caz de

incendiu se adoptă următoarele măsuri: a) întreţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de etanşare

la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării focului ori de izolare

termică din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor;

b) păstrarea căilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la care au fost

proiectate şi realizate;

c) funcţionarea iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de energie electrică,

conform reglementărilor tehnice;

d) funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametr ii de

performanţă pentru care au fost proiectate; e) organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii, în condiţiile legii.

ART. 108

(1) Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special

amena jate pentru evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate, conform

reglementărilor tehnice specifice, astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă,

atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizează în caz de incendiu.

(2) Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau

subsol ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.

ART. 109(1) Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de

protecţie a golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin în

poziţie închisă uşile încăperilor tampon se menţin în permanenţă în stare de funcţionare.

(2) Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor scărilor, a celor de pe coridoare,

a celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uşi care, în caz de incendiu, au rolul de

a opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau

orizontală.

(3) Dispozitivele de la alin. (2), care asigură închiderea automată a uşilor, se verifică periodic

şi se menţin în stare de funcţionare.

(4) Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită deschiderea

uşoară a acestora în caz de incendiu.

ART. 110

(1) Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care

reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau

explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia

iniţială.

(2)

În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzicamenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte,

amplasarea de maşini de fotocopiat dozatoare pentru sucuri/cafea etc care ar putea



(1) Accesul mijloacelor şi personalului pentru intervenţiile operative în caz de incendiu, în

vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi

limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în permanenţă la toate:

a) construcţiile şi încăperile acestora;

b) instalaţiile tehnologice şi anexe;

c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite şi auxiliare;

d)

mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de comandă aleacestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, staţii de pompare a apei,

hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă,

rampe ale surselor de apă naturale;

e) dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu: cortine

de siguranţă, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, clapete de pe tubulatura de

ventilare şi altele asemenea;

f) tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele generale ale instalaţiilor electrice de iluminat,

de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate

alimentării receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu; g) vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de incendiu şi

punctele de comandă ale acestora: gaze şi lichide combustibile, benzi transportoare ş i altele

asemenea;

h) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehicule pentru tractare sau

transport, cisterne ori autocisterne pentru apă şi altele asemenea.

(2) Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administrează construcţiile, instalaţiile,

sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate să marcheze prin indicatoare,

potrivit reglementărilor tehnice specifice, prezenţa mijloacelor de la alin. (1) şi să afişeze

regulile specifice care trebuie respectate.

ART. 112

(1) Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care se

asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, cum sunt reţele,

bazine, râuri, lacuri, traversările de cale ferată şi altele asemenea, se menţin, indiferent de

sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole, cum ar fi: materiale, utilaje, ambalaje,

zăpadă şi altele asemenea, care ar putea împiedica intervenţia operativă pentru stingerea

incendiilor.

(2) În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigură şi se marchează, potrivit

reglementărilor tehnice specifice, căi de acces şi circulaţii ocolitoare.

ART. 113

Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase de incendiu, explozie,

electrocutare, radiaţii, locurile în care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile pentru stingerea

incendiilor şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu, presupun manevre obligatorii se

marchează vizibil, potrivit

reglementărilor tehnice specifice.

ART. 114

Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi,prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, se marchează corespunzător şi se menţin

lib



fi utilizate operativ în caz de necesitate, şi se marchează corespunzător.



MĂSURI GENERALE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR ÎN LOCUINŢELE UNIFAMILIALE / MULTIFAMILIALE / GOSPODĂRIILE POPULAŢIEI


ART. 116

În locuinţele unifamiliale/multifamiliale/gospodăriile populaţiei se interzic:

a)

utilizarea aparatelor electrice, cablurilor electrice, prizelor, întrerupătoarelor,dispozitivelor de protecţie cu defecţiuni sau cu improvizaţii;

b) suprasolicitarea reţelei electrice prin folosirea simultană a mai multor receptori;

c) nesupravegherea aparatelor electrice sub tensiune, cum sunt: fier de călcat, reşou,

radiator şi altele asemenea;

d) folosirea siguranţelor fuzibile supradimensionate prin înlocuirea cu liţă a fuzibilului

calibrat;

e) folosirea chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol, în spaţii cu pericol de

incendiu, cum sunt: depozite de furaje, grajduri, magazii, poduri şi altele asemenea;

f)

folosirea chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol atât în spaţii cu pericolde explozie, respectiv în încăperi în care sunt depozitate produse petroliere, cât şi în lanuri de

cereale, pajişti, în păduri şi în apropierea acestora;

g) aşezarea sau păstrarea buteliilor de gaze în apropierea oricăror surse de căldură ori sub

acţiunea directă a razelor solare;

h) folosirea buteliilor de gaze lichefiate fără regulatori de presiune, cu garnituri deteriorate

ori cu furtunuri de cauciuc fisurate sau lărgite la capete;

i) folosirea flăcării pentru verificarea etanşeităţii buteliei, garniturilor, regulatorilor de

presiune sau a furtunului/conductei de gaz; verificarea se face numai cu emulsie de apă cu

săpun; j) încălzirea cu flacără a buteliilor ori folosirea acestora în poziţie culcată, răsturnată sau

înclinată;

k) transvazarea gazului din butelie în orice alte recipiente sau folosirea de butelii

improvizate;

l) păstrarea surselor de foc, cum sunt chibrituri, brichete, lumânări, lămpi cu gaz şi altele

asemenea, în locuri în care au acces copiii;

m) nesupravegherea copiilor, precum şi blocarea lor în casă cu lumânări aprinse, sobe, plite

şi/sau aparate electrice aflate în funcţiune.

n)

depozitarea de materiale combustibile sau inflamabile, cum sunt butelii, bidoane cu

produse petroliere şi altele asemenea, în podurile clădirilor;

o) folosirea afumătoarelor improvizate ori amplasarea acestora în magazii, poduri, remize,

sub şoproane sau lângă materiale combustibile; afumătorile se

confecţionează din zidării de cărămidă şi materiale incombustibile şi se amplasează independent de

celelalte construcţii din gospodărie.

ART. 117

În locuinţe de tip unifamilial sau în apartamentele blocurilor de locuit, carburanţii sau alte

lichide inflamabile pentru uz casnic se păstrează numai în ambalaje metalice special des tinate, închise ermetic, în locuri protejate şi fără a se depăşi 25 l.

ART 118



descărcărilor electrice atmosferice/electricităţii statice se aplică şi în locuinţele

unifamiliale/multifamiliale/gospodăriile populaţiei.

ART. 119

Pentru asigurarea intervenţiei în caz de incendiu se recomandă amplasarea în bucătării a

unui stingător sau a unei pături de incendiu.



PREVEDERI SPECIFICE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR PRELUCRAREA

LEMNULUI

Instalaţiile electrice de forţă şi lumină trebuie să fie de tip etanş la praf.

Se interzice executarea, modificarea sau repararea instalaţiilor de încălzire,

iluminat sau forţă în timpul lucrului sau când instalaţia de absorbţie a prafului nufuncţionează.

Părţile metalice ale maşinilor-unelte şi utilajelor din ateliere vor fi legate la prizade pământ.

Utilajele şi dispozitivele de ascuţit care produc scântei vor fi amplasate în încăperiseparate care nu prezintă pericol de incendiu.

Se interzice:

- încălzirea şi fierberea cleiului;

-

manipularea şi depozitarea lichidelor combustibile, a substanţelorinf lamabile sau explozive;

- executarea operaţiilor de grunduire, vopsire, lăcuire etc.; - utilizarea schimbătoarelor de căldură (metalice, a radiatoarelor electrice

artizanale);

- montarea utilajelor şi dispozitivelor de ascuţit care produc scântei.

La atelierele mici se permite încălzirea cleiului în următoarele condiţii:

- cu ajutorul reşourilor electrice, fixate rigid pe suporturi de material

incombustibil, cu înălţimea de maximum 0,80 m; - cu ajutorul gazelor naturale sau aragazului, arzătoarele fiind fixate şiprotejate cum s-a specificat la aline atul precedent şi racordurile fiindexecutate din conducte de oţel.

Butelia va fi amplasată într-un loc ferit de căldură şi lovituri, ventilatcorespunzător;

- amplasarea reşourilor electrice sau a arzătoarelor cu gaz se va face la odistanţă de minimum 1,5 m de orice material combust ibil;

- reşourile se vor scoate din funcţiune cu cel puţin 2 ore înainte de terminarea

programului. Materialul lemnos necesar procesului de producţie trebuie să fie adus la ateliere

numai în cantităţile ce urmează a fi prelucrate în ziua respectivă. Acesta va stastivuit în mod ordonat, lăsând libere căile de acces şi de evacuare. Depozitara şi stivuirea materialului lemnos se va face în spaţiile stabilite în

acest scop, cu respectarea corespunzătoare a măsurilor de prevenire şistingere a incendiilor.

Se interzice depozitarea sau uscarea materialului lemnos pe corpurile de încălzit sau în apropierea acestora.

Înainte de introducerea în maşini pentru prelucrare, materialele lemnoase vorfi examinate cu grijă pentru înlăturarea eventualelor bucăţi de metal înglobate



rumeguş, talaş, etc.) vor fi colectate şi evacuate în afara atelierului, la depozitespecial amenajate, cu respectarea normelor de prevenire şi stingere aincendiilor. Când cantităţile acumulate sunt mari, evacuarea deşeurilor trebuiefăcută de mai multe ori într-un schimb. Periodic, se va curăţa praful de lemndepus pe ferme, grinzi, conducte, etc..

Praful de lemn se va colecta şi depozita separat de celelalte deşeuri, prin

pensulare, măturare, aspirare. Maşinile de prelucrat lemnul la care, în timpul lucrului, se produc cantităţi mari

de deşeuri lemnoase (praf de lemn, rumeguş, talaş, etc.), vor fi prevăzute cuinstalaţii de exhaustare şi transport pneumatic. În cazul nefuncţionării acestorinstalaţii, se interzice utilizarea maşinilor respective.

Fumatul este interzis cu desăvârşire în atelierele de prelucrare a lemnului.

În timpul desfăşurării lucrului, în ateliere de prelucrare a lemnului, nu suntadmise lucrările de sudură, lipire cu flacără sau cu corpuri incandescente.

Asemenea operaţii se vor executa numai cu aprobarea prealabilă a conduceriisubunităţii, obţinerea permisului de lucru cu foc deschis şi cu respectareanormelor specifice acestor lucrări.

Lubrifianţii pentru utilaje se vor aduce numai în cantităţile necesare lucrărilorde ungere respective, evitându-se scurgerile pe utilaje sau pe pardoseală.

La terminarea lucrului, şeful de atelier sau locţiitorul acestuia vor părăsi loculde muncă numai după ce va verifica:

a) curăţarea tuturor locurilor de muncă şi în special a maşinilor;

b)

evacuarea deşeurilor; c) scoaterea de sub tensiune a tuturor utilajelor;d)

punerea în funcţiune a iluminatului de siguranţă; e)

întreruperea instalaţiei electrice de forţă şi iluminat de la tabloul principal alatelierului;

f) închiderea tuturor geamurilor şi uşilor.

Pentru localizarea şi lichidarea unui eventual incendiu izbucnit în acest sector se vor lua următoarele măsuri:

- se va opri sistemul de ventilaţie existent şi se va scoate de sub tensiune

instalaţia electrică de forţă; - se va acţiona asupra materialelor incendiate, folosind stingătoarele existente în

atelier şi apă; - se va anunţa dispecerul central care va alarma formaţia de intervenţie, salvare

şi prim ajutor; - concomitent cu stingerea se va organiza evacuarea persoanelor şi a bunurilor

periclitate.

FOND FORESTIER

Reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor în arboreteMăsuri organizatorice



turistice) şi se va asigura întreţinerea liniilor izolatoare, somiere şi parcelare. • Direcţiile şi ocoalele silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva,

precum şi celelalte structuri silvice autorizate (ocoale silvice private) vor revizui şi vorcompleta locurile admise în pădure pentru popas, pentru fumat şi parcare aautovehiculelor în pădurile de agrement şi de interes turistic, marcându-le şiamenajându-le corespunzător, în scopul atragerii turiştilor în zone cu organizare

adecvată. • Se vor stabili şi marca drumurile permise circulaţiei autovehiculelor. Pe drumurile

interzise se montează bariere şi indicatoare corespunzătoare. • În toate pădurile şi, în special, în fondurile forestiere de vânătoare de interes

deosebit în care se interzic circulaţia autovehiculelor şi folosirea surselor ce produczgomote, în funcţie de necesităţi, se vor marca şi delimita "zone de linişte".

• La intrarea în pădure şi pe traseele turistice se vor plasa panouri şi pancarte cutexte adecvate privind prevenirea şi stingerea incendiilor de pădure.

• Pentru activitatea de păşunat în pădure se va ţine o evidenţă strictă a autorizaţiilor

sau contractelor, în scopul verificării şi controlului privind respectarea prevederilormăsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor.

• Pentru activitatea de recoltare a fructelor de pădure, la cantoanele silvice se vaţine evidenţa muncitorilor şi a sectoarelor de activitate a acestora. Se va face totodată instruirea muncitorilor, pe bază de semnătură, asupra cunoaşterii măsurilor privindprevenirea şi stingerea incendiilor de pădure. Măsuri silviculturale

• Pentru prevenirea declanşării incendiilor de pădure, ţinându-se seama de condiţiile

ecologice, se vor respecta următoarele: o) plantaţiile de răşinoase se vor crea în amestec cu foioase acolo unde condiţiilebioecologice permit aceasta. în aceleaşi condiţii - pe marginea masivelor derăşinoase - schemele de împădurire pentru viitoarele împăduriri vor avea

prevăzută o bandă de 4- 8 rânduri de foioase sau larice;b) lizierele tr upurilor de pădure ce se vor crea vor fi închise cu vegetaţie densă verde,

arbustivă; c) liniile somiere să fie cultivate şi întreţinute, astfel încât să constituie benzi de

prevenire a extinderii eventualelor incendii şi să satisfacă şi nevoile sectorului

cinegetic;d) amestecul speciilor în culturile ce se vor crea se va face conform cerinţelor

bioecologice;e) la operaţiunile culturale se va urmări scoaterea materialului rezultat, pentru

diminuarea potenţialului de combustie în cazul unui eventual incendiu; f) pe marginea drumurilor, a şoselelor, a căilor ferate (normale sau forestiere) ce

trec prin păduri, se vor amenaja benzi izolatoare în zonele care prezintă pericol deincendiu, prin îndepărtarea litierei şi a resturilor combustibile, pe o lăţime de 5 -10m pe care este interzisă depozitarea materialului combustibil (vegetaţie ierboasă

uscată, gunoaie, lichide inflamabile etc.); g) în pădure se va asigura o stare corespunzătoare de igienă prin extragerea



terenurilor agricole limitrofe la o distanţă mai mică de 100 m de liziera pădurii, fumatul şifocul deschis în afara locurilor special amenajate sau aruncarea la întâmplare a ţigărilorşi chibriturilor aprinse, precum şi instalarea corturilor, a autoturismelor şi a suprafeţelorde picnic.Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor în lucrările de amenajare a pădurilor

• Prin proiectele de amenajare a pădurilor se vor preciza măsuri şi mijloace de

protecţie împotriva incendiilor. • Se va stabili ca sarcină obligatorie pentru toate ocoalele silvice realizarea de linii

somiere cultivate şi liziere compactizate prin culturi arbustive dense, pentru izolareapădurii de zonele limitrofe şi apărarea în faţa unui eventual incendiu.

• La proiectarea şi construirea drumurilor forestiere se va avea în vedere caacestea să servească şi scopului de apărare a pădurilor din zona respectivă

împotriva incendiilor. Aceste drumuri vor îndeplini condiţiile de carosabilitate şi pentruautovehiculele pompierilor.

• Prin proiectele de amenajare vor fi prevăzute zonele accesibile în care se vor

putea realiza depozite de apă pe văile principale prin bararea cursurilor de apă. • Ocoalele silvice vor fi dotate cu hărţi topografice la scara 1:5000 şi 1:20000 cu

scop special de apărare contra incendiilor şi care vor face parte din planul de intervenţie.Pe aceste hărţi vor fi marcate de către ocoalele silvice următoarele:

o) punctele de apă pe firul văilor permanente, de unde se pot aproviziona maşinileşi utilajele de stingere în caz de incendiu. Se ţine seama că pentru un versantsunt necesari circa 100 -150 mc apă;

b) drumurile de acces, cu însemne asupra gradului de carosabilitate;c) suprafeţele şi zonele destinate turismului, cu însemne asupra locurilor de foc şi a

punctelor de apă pentru turişti; d) sediile de ocoale, de brigăzi şi cantoane silvice, linii parcelare şi somiere; e) vecinătăţile unităţilor de intervenţie în caz de incendii şi punctele de sprijin pe

care se poate conta în caz de incendiu (serviciile publice voluntare pentru situaţiide urgenţă, unităţi ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă);

f) obiectivele altor operatori economici care îşi desfăşoară activitatea în fondul forestier.

• Vor fi analizate cu discernământ formulele şi schemele de împădurire, ţinându-se

seama de sensibilitatea la foc a speciilor forestiere şi de cerinţele bioecologice aleacestora.• În lungul traseelor ce delimitează zona pastorală de zona forestieră se vor săpa

şanţuri de 0,5 m lăţime pe curba de nivel, cu scopul atât de limitare a extinderiiincendiilor, cât şi pentru evitarea formării de ogaşe prin dirijarea apelor din precipitaţii şidin pâraiele ce traversează versanţii.

Reguli şi masuri specifice de prevenire a incendiilor in pepiniere şi rachitarn • Pepinierele şi răchităriile instalate în incinta pădurii vor avea un regim aparte de

cele din afara pădurii.

•

În jurul pepinierelor şi al răchităriilor se va crea o bandă de sol de 2 m lăţimepermanent mineralizată, putând fi folosită şi ca drum de acces şi ca linie izolatoare



pădure prin benzi mineralizate, de minimum 5 m lăţime. • Hidranţii pentru stropire vor fi permanent echipaţi şi pentru stingerea incendiilor. • Muncitorii vor fi instruiţi şi testaţi periodic asupra cunoştinţelor şi sarcinilor ce le

revin în cazul incendiilor.• După recoltarea producţiei, puieţii se vor pune la şanţ, iar răchita va fi cât mai

urgent expediată beneficiarilor.

•

Depozitele de răchită vor fi izolate de pădure sau de clădirile din incintă prin benzide teren mineralizate.Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor în parchetele de exploatare

• Pentru prevenirea şi stingerea incendiilor de pădure în parchetele de exploatare sevor respecta toate regulile prevăzute de normativele în vigoare.

• În devizele de parchet ce se întocmesc înainte de începerea exploatării se prevădtoate lucrările şi materialele necesare pentru prevenirea incendiilor, anexându-se şi oschiţă de plan cuprinzând obiectivele care reclamă măsurile speciale de prevenire şistingere a incendiilor, direcţiile şi drumurile de acces în parchet, limitele şi vecinătăţile

parchetului (arborete de răşinoase, foioase etc.), construcţiile aferente definitive(cabane) sau provizorii (garaje, bucătării etc.).

• Normele de prevenire şi stingere a incendiilor trebuie respectate indiferent defelul tratamentului (tăieri rase, succesive, progresive, de igienă etc.) sau de structuraarboretelui (răşinoase, foioase sau amestec).

• Cabanele şi construcţiile temporare din parchet vor fi izolate de pădure cu o bandăde 10 m lăţime de pe care se va defrişa toată vegetaţia.

• Parchetele de exploatare vor fi izolate de restul pădurii printr-o bandă izolatoare

perimetrală de 10 m, care se va mineraliza. Această bandă va putea constitui drum deacces şi o eventuală bază de lansare a contrafocului în cazul unui eventual incendiu deproporţii.

• La recoltarea materialului lemnos din pădure, indiferent de natura produselor, seva acorda deosebită atenţie prevenirii incendiilor în perioadele secetoase.

• Materialul lemnos ce se depozitează în parchete se va stivui pe solul curăţat detoate materialele combustibile.

• Materialul lemnos depozitat pe platformele din cuprinsul parchetelor va fi ritmictransportat, eventualele stocuri fiind stivuite ordonat. Nu se va menţine în aceste

depozite material de răşinoase necojit în perioada 1 aprilie - 1 octombrie.• Scoaterea materialului lemnos din pădure se face numai pe traseele stabilite de

organele silvice.• Lucrările de exploatare vor fi permanent supravegheate şi inspectate periodic de

organele silvice, accentuându-se asupra respectării măsurilor prevăzute de normele deprevenire şi stingere a incendiilor de pădure.

• Scoaterea şi transportul lemnului din parchete şi curăţarea parchetelor trebuie sădecurgă în paralel. Finalizarea exploatării trebuie să constituie şi finalizarea celorlalteoperaţiuni.

•

Se vor aduna şi scoate toate resturile de exploatare din parchete. • Coşurile de fum ale construcţiilor din pădure vor fi dotate cu grătare (site)



a) toate resturile de furaje rezultate în urma transporturilor sau a manipulării lor sevor strânge şi îndepărta;

b) pentru micşorarea suprafeţelor de depozitare şi a pericolului de foc se recomandă folosirea de furaje balotate şi în cantităţi necesare pentru 2 - 3 zile;

c) manipularea furajelor se va face numai la lumina zilei.• În condiţiile lipsei de curent electric, se vor folosi în încăperile de locuit numai

lămpi de petrol cu glob de sticlă. • Grătarele şi cenuşarele locomotivelor vor fi închise pe parcursul drumului prin

pădure. • Depozitarea carburanţilor şi lubrifianţilor pentru utilajele folosite în exploatarea

parchetelor (tractoare, ferăstraie mecanice, funiculare etc.) se va face în depozite special amenajate, respectându-se prevederile de prevenire şi stingere a incendiilor.

• Transportarea carburanţilor de la depozite în locul de muncă se va face în canistremetalice.

• Alimentarea utilajelor cu combustibil se va face cu pâlnii şi pompe şi nu prin

turnarea directă din butoaie, având grijă ca lichidul inflamabil să nu curgă pe jos. • Utilajele cu motoare cu ardere ce se folosesc în exploatare vor fi prevăzute cu site

parascântei la conductele de eşapament. • În parchetele de exploatare se va organiza un sistem de alertare în caz de

incendiu, care să fie cunoscut de toţi muncitorii. • Mangalizarea lemnului se va face în bocşe special amenajate în acest scop şi

amplasate la maximum 30 m de sursele de apă, pe locuri orizontale, puţin productive. • Izolarea de pădure a bocşelor se face printr-o bandă de 10 metri lăţime,

mineralizată, iar pe o rază de 50 m se vor îndepărta toate materialele combustibile. • Bocşele de mangalizare vor fi supravegheate permanent, iar acoperirea cu pământva fi urmărită în mod special, atât la înfiinţare, cât şi în timpul arderii.

• În parchetele de exploatare se interzic fumatul şi lucrul cu foc deschis în afaralocurilor special amenajate, folosirea de instalaţii electrice sau de forţă, defecte sauimprovizate, folosirea benzinei, motorinei sau a altor substanţe la lămpile de iluminat şimenţinerea mult timp a materialului lemnos în depozitele intermediare.

• De asemenea, sunt interzise încărcarea mangalului nestins şi nerăcit complet saucu resturi de lemn insuficient carbonizate, precum şi scoaterea mangalului din bocşă pe

timp de viscol sau furtună. SPATII DE DEPOZITARE

• Spaţiile de depozitare (încăperi, compartimente, clădiri) vor avea precizatăcategoria de pericol de incendiu, determinată conform prevederilor reglementărilortehnice precum şi clasa de periculozitate a materialelor şi substanţelor depozitate.

• Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării materialelor şi/sau asubstanţelor combustibile se ţine seama de proprietăţile lor fizico-chimice şi decompatibilitatea acestora cu produsele de stingere, astfel încât la contactul dintre ele sănu se producă ori să se propage incendiul.

•

Depozitarea şi manipularea materialelor şi substanţelor combustibile se face înambalaje adecvate , realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării



• Dispunerea materialelor şi substanţelor periculoase în depozite se face potrivitplanului de depozitare.

• Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstreaza încondiţii adecvate naturii lor, bine ventilate şi cu măsuri de control şi preîntâmpinare afenomenului de autoîncălzire.

• Materialele, substanţele, produsele şi obiectele, de valoare sau cu risc mare de

incendiu se depozitează, pe cât posibil, în încăperi compartimentate faţă de restulconstrucţiei prin elemente rezistente la foc.

• Cantitatea de materiale şi de substanţe combustibile utilizate în construcţiile civile(publice) de învăţământ, activităţi practice şi de producţie nu trebuie să conducă ladepăşirea densităţii termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin documentaţiiletehnice de proiectare a construcţiei.

• Este interzisă depozitarea materialelor combustibile şi explozive ale cărorproprietăţi nu sunt cunoscute.

• În încăperile închise, se respectă distanţele de siguranţă între elementele de

încălzire, neizolate şi materialele combustibile depozitate astfel: - 0,35 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura peste 15(fC; - 0,10 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura între 95°C şi 15(fC. - 0,05 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura sub 95°C.

• Faţă de corpurile de iluminat se respectă distanţele prevăzute în normativul I 7, iarfaţă de duzele de debitare a apei ale instalaţiilor sprinkler şi drencer, se asiguradistanţele necesare funcţionării eficiente a acestora.

• Pentru asigurarea căilor de acces şi de evacuare, spaţiile de depozitare vor fi

marcate cu bandă de vopsea albă pe pardoseala, corespunzător prevederilor planului dedepozitare.• Stivuirea materialelor se realizează fără deteriorarea ambalajului (prin

manipularea necorespunzătoare sau depăşirea rezistenţei lui), iar stivele vor ficonstituite din materiale cu aceleaşi forme şi dimensiuni şi cu ambalaje de acelaşi tip şidimensiuni.

• Rafturile pe care se depozitează ,vor fi, pe cât posibil, din materiale incombustibileşi se vor asigura împotriva răsturnării sau căderii materialelor depozitate.

• Personalul depozitului va supraveghea permanent, conform instrucţiunilor

furnizorului, materialele periculoase care prezintă sensibilitate la încălzire sau la reacţiicu alte substanţe.

• Personalul din depozite şi magazii este obligat să menţină în permanenţăcurăţenia la locul de muncă.

• Materialele provenite din ambalaje ( lăzi, capace, paleti, talaş, paie, hârtii, etc. )vor fi evacuate zilnic din magazii şi depozite în locurile stabilite în acest scop.

• La terminarea lucrului, şeful depozitului sau magaziei va lua măsuri pentrudeconectarea instalaţiilor electrice existente de la reţeaua de alimentare cu energieelectrică.

•

Este interzisă depozitarea mărfurilor pe rampele de încărcare-descărcare mai multdecât timpul necesar efectuării operaţiilor de tranzit.



• La depozite şi magazii de hârtie, se respectă şi următoarele prevederi: - hârtia va fi depozitată în stive de baloţi sau suluri, ori pe rastele; - la depozitarea hârtiei pe rastele, acestea se vor consolida asigurându-se şi

posibilitatea accesului în fiecare punct al magaziei sau depozitului.• La depozitele şi magaziile de lichide combustibile se aplică următoarele reguli: - se interzice folosirea ambalajelor din material plastic care nu sunt omologate pentru

păstrarea, manipularea sau transportarea produselor petroliere; - depozitarea pe platforme sau in magazii a ambalajelor cu lichide combustibile se

face pe sorturi de produse în stive şi etichetate, asigurându-se spaţii de circulaţie între ele;

- este interzisă executarea la ambalajele metalice pentru produse petroliere a oricărui fel de reparaţii cu foc sau cu scule care produc scântei prin lovire;

- ambalajele goale vor fi evacuate din depozite, magazii, platforme etc., iar reparareaacestora se execută în atelierele stabilite în acest scop;

- înainte de reparare, ambalajele vor fi complet golite, bine spălate şi aerisite;

-

este interzisă păstrarea în depozitele şi magaziile pentru produse petroliere aobiectelor de îmb răcăminte şi a altor materiale, precum şi spălarea obiectelor deorice fel;

- se interzice executarea oricărei lucrări la instalaţiile electrice în timpulmanevrării ambalajelor sau vehiculării lichidelor combustibile în încăperi, larezervoare, rampe etc;

- d eschiderea şi închiderea ambalajelor ce conţin lichide combustibile se facenumai cu scule neferoase, pentru a evita producerea unor scântei capabile să

producă aprinderea vaporilor.

• Este interzisă folosirea sculelor care pot produce scântei (prin frecare sau lovire),la executarea lucrărilor de demontări, montări sau reparaţii în locurile unde existăpericolul aprinderii produselor inflamabile.

• În locurile care vin în contact cu acetilena, este interzisă folosirea sculelor cu unconţinut mai mare de 70% cupru.

• În locurile unde există emanaţii sau concentraţii de vapori şi gaze inflamabile esteinterzisă folosirea îmbrăcămintei şi lenjeriei confecţionate din fibre sintetice care se

încarcă electrostatic. Se interzice, de asemenea, utilizarea pieptenilor din material plasticsau purtarea încălţămintei cu blacheuri sau potcoave din materiale care pot producescântei prin lovire sau frecare.

• Pentru depozitarea vopselelor, lacurilor şi a altor materiale inflamabile esteobligatorie respectarea instrucţiunilor furnizorului, precum şi următoarele reguli:

- vopselele şi lacurile pe bază de nitroceluloză se depozitează în compartimenteseparate faţă de lacurile poliesterice. Nitrolacul se poate depozita împreună cudiluanţi şi white-spirt;

- lacul pol iesteric se poate dep ozita împreună cu bidoanele (de tablă) în care vine

ambalat lichidul de spălare, iar întăritorul, grundul activ şi acceleratorul de poliesteri se depozitează separat; lacurile poliesterice grundul activ întăritorul şi acceleratorul se păstrează la



- dacă la un butoi se constată că poliesterul s-a gelifiat , lacul va fi evacuat imediat

în exterior şi distrus prin ardere, î nt r-un loc anume stabilit pentru aceasta;

- pentru a se evita gelifierea lacului poliesteric, bidoanele sau butoaiele se folosesc

în ordinea intrării lor în depozit; - ambalajele golite de vopsele, lacuri, t iner etc. vor fi bine scurse, acoperit e cu

capace şi evacuate imediat din depozit. După spălare, ambalajele se depozitează

la un loc ferit de razele solare, având marcat pericolul deexplozie. Aceste locuri vor fi amplasate la cel puţin 5,00 m distanţă de drumurile sauclădirile din incinta unităţii.

• Orice scurgere de lichid combustibil pe pardoseală sau orice prelingere pe rastel,ambalaj etc. va fi îndepărtată imediat, prin acoperire cu nisip sau prin ştergere cu cârpe (care se vor depozita imediat în locuri bine stabilite ).

• Scurgerile de produse sau nisipul şi pământul îmbibat cu produse rezultate dincurăţiri, vor fi colectate şi depozitate în gropi de pământ.

• Se interzice distribuirea oricăror produse petroliere în vase la care nu se poate

asigura etanşeitatea perfectă.

CULTURA -MUZEE• În sălile de expunere se va urmări asigurarea în exploatare a urmatoarelor:

instalaţiile electrice pentru iluminatul obiectelor expuse în vitrine şi panouri să fie realizate şi menţinute în exploatare conform prevederilor normelortehnice de specialitate;

standurile cu exponate să fie amplasate şi realizate în aşa fel încât sâ semenţină permanent libere căile de evacuare şi de circulaţie destinate publicului;

circuitul vizitatorilor va fi marcat prin indicatoare corespunzătoare(săgeţi), începând cu uşa de intrare în sălile de expunere până la ieşirea dinacestea; circulaţia vizitatorilor se va face numai într -un singur sens şi va fi dirijatăde către personalul de supraveghere, instruit special în acest scop;

întocmirea planurilor de evacuare a vizitatorilor, precum şi aexponatelor, (în primul rând a celor cu cea mai mare valoare, precizând locurile dedepozitare, personalul de supraveghere etc.); pentru obiectele voluminoase ce nuse pot evacua, se prevăd prelate care în caz de incendiu vor fi umezite cu apă

înainte de aşezarea lor pe obiectele ce urmează sâ fie protejate de acţiunea apei şia focului;

asigurarea supravegherii permanente a vizitatorilor atât la intrare, pentru a nu introduce substanţe inflamabile în muzeu, cât şi pe tot timpulvizionării sălilor;

neutilizar ea pentru încălzire a sobelor metalice sau a altor sisteme de încălzire cu foc deschis sau suprafeţe incandescente;

asigurarea intre elementele sistemelor de încălzire si obiectele de artă şidocumentele de valoare combustibile expuse, a unor spaţii de siguranţă de

minimum 1,00 m; în muzeele de literatură, documentele prevăzute cu sigilii de ceară şi celei dif it t fi î it i i t l t i d il i t



reproducerile textelor, facsimilelor, sigiliilor etc. nu se efectuează în sălilede expunere, ci în încăperi separate si amenajate corespunzător reglementărilor,

prevăzute cu instalaţii electrice corespunzătoare şi dotate cu mobilierul necesar(mese îmbrăcate cu tablă, dulapuri metalice pentru păstrarea substanţelor toxiceetc.);

la muzeele de artă, instalarea stelajelor şi a vitrinelor pe care sunt expuse

ţesături, costume, cusături etc. se face la distanţă de cel puţin 0,50 cm faţă deelementele de încălzire centrală şi sobele cu acumulare de căldură şi de cel puţin1,00 m faţă de sobele fără acumulare de căldură;

atunci când se curăţă pardoselile din materiale combustibile (duşumea, parchet, etc. ) cu lichide inflamabile şi/sau ceară, se întrerupe focul în sobe şi seaerisesc încăperile până la evacuarea totală a gazelor şi uscarea pardoselii. Seinterzice curăţarea costumelor, stofelor etc. cu substanţe inflamabile în interiorulsălilor de expuneri.

•

În atelierele de restaurare a obiectelor, se vor aplica următoarele reguli şi măsurispecifice:

pe mesele de lucru din atelierele de pictură, ceramică, sculptură, foto,mobilier, textile etc. ale muzeelor de artă, vopselele şi soluţiile inflamabile se vor

păstra în cantităţi cât mai mici (care să nu depăşească 100 ml), iar în spaţiulatelierelor se păstrează numai obiectele care sunt în execuţie, evitându-se astfelaglomerarea materialelor care nu sunt strict necesare;

cârpele îmbibate cu uleiuri, vopsele, lacuri, diluanţi etc., folosite lacurăţarea pensulelor, tablourilor, sculpturilor etc. vor fi strânse în cutii metalice

închise şi evacuate din ateliere după terminarea lucrului. • La atelierele unde se restaurează ţesături, cusături etc. se menţine permanent

curăţenia, înlăturându-se scamele şi deşeurile care pot da naştere la incendii, iar fiarelede călcat vor fi ţinute pe suporţi izolaţi atât în timpul folosirii, cât şi după scoaterea lordin priză.

• Curăţarea costumelor, cusăturilor etc. cu neofalină sau benzină este admisă numai în încăperi separate, in care nu există surse de foc deschis, asigurându- se aerisireacompletă a încăperii, iar lichidele folosite vor fi introduse numai in cantităţile limitate

pentru o zi de lucru şi păstrate în vase închise. • atenţie deosebită se va acorda depozitării materialelor combustibile necesare

restaurărilor, colectării şi evacuării deşeurilor, precum şi folosirii focului deschis, atuncicând operaţiile de restaurare nu pot fi executate fără aceste elemente.

• Depozitarea obiectelor de artă se va realiza în următoarele condiţii: se va evita depozitarea obiectelor şi a documentelor muzeale în clădiri şi

în încăperi situate în apropierea atelierelor de prelucrarea a materialelorcombustibile, a locurilor unde se lucrează cu foc deschis sau a depozitelor cusubstanţe combustibile lichide;

pentru sistemele de încălzire şi ale iluminatului electric se vor lua aceleaşimăsuri ca la sălile de expuneri, acordându-se atenţie deosebită aerisirii depozitelor



prin amplasarea rafturilor în depozite se vor asigura culoarele de acces,circulaţie şi intervenţie necesare, care în permanenţă trebuie să fie libere,interzicându-se cu desăvîrşire aglomerarea obiectelor şi a documentelor în rafturisau aglomerarea rafturilor în depozite;

în interiorul depozitelor este interzis cu desăvârşire fumatul si folosirea focului deschis, precum şi păstrarea lichidelor combustibile.

TRANSPORTURI -ATELIERE DE ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII AUTO

• La atelierele de întreţinere şi reparaţii auto se iau următoarele măsuri: se introduce numai numărul de autovehicole prevăzut în proiect, în funcţie de

nevoile tehnologice şi în condiţiile corespunzătoare evacuării rapide a acestora; între autovehicole trebuie să se respecte spaţiile minime impuse de procesul

tehnologic respectiv;degresarea, curăţarea şi spălarea pieselor în atelierele de întreţinere se va face

numai în băi cu o soluţie de sodă caustică încălzită. Petrolul lampant sau benzina se

pot folosi numai în cantităţi mici la spălarea pieselor şi numai în băi speciale, prevăzute cu capace si amenajate în locuri fără pericol de incendiu. Băile care folosesc cantităţi mari trebuie amplasate în încăperi separate, respectându-se custricteţe normele de prevenire şi stingere a incendiilor specifice (interzicerea

fumatului, a sudurii, lipirii, tăierii, a folosirii lămpilor de benzină etc.) şi care auasigurată o bună aerisire (hote de aspiraţie montate deasupra băii, instalaţiimecanice de ventilare etc.);

deşeurile combustibile (uleiuri, unguenţi etc.), provenite de la mecanismeleautovehiculelor aflate în revizie sau reparaţii, vor fi colectate în vase speciale

acoperite cu capac, care vor fi evacuate din atelier;cârpele îmbibate cu ulei, unsori etc. se vor colecta în cutii metalice care, la

sfârşitul zilei de lucru se vor evacua în locurile stabilite şi amenajate pentru aceasta.Scurgerile de lichide combustibile de pe pardoseli se absorb cu nisip care se adună şise evacuează din atelier;

este i nterzis o se depozita în interiorul atelierelor de întreţinere şi reparaţii autobidoane care conţin carbid, vopsele sau diluanţi, cauciucuri, cherestea şi în general,orice material combustibil;

efectuarea lucrărilor de sudură la autovehicole este admisă numai după înlăturarea uleiului şi curăţarea pieselor, iar operaţia de sudură a rezervorului debenzină se poate face numai după purjarea acestuia cu aburi, apă caldă etc;

înainte de a se introduce autovehiculele în ateliere se scoate combustibilul dinrezervoare, depozitându-se în afara atelierului şi se desfac legăturile la borneleacumulatoarelor;

este interzisă folosirea canistrelor necorespunzătoare pentru benzină (fărăcapac etanş, nerezistente, uzate sau din material plastic);

mijloacele de stingere din dotarea atelierului se menţin în stare de funcţionare,

iar pentru evacuarea rapidă a autovehiculelor se întocmeşte planul de evacuare cuindicarea precisă a operaţiilor ce trebuie efectuate şi a utilajelor ce vor fi folosite înt i â d ijl l d t t



• În clădirile şi spaţiile închise destinate parcării autovehiculelor este obligatorierespectarea capacităţii maxime simultane stabilită în funcţie de gradul de rezistenţă lafoc a construcţiei şi de tipul autovehiculelor, având în vedere şi următoarele:

sistemele de ventilare şi aerisire natural -organizată sau mecanică prevăzute pentru evacuarea noxelor, trebuie menţinute în bună stare de funcţionare;

iluminarea se realizează electric, cu instalaţii adecvate, iar lămpile electrice

portative vor fi cu grătar de protecţie; cablul de alimentare nu va fi aşezat pe căilede acces şi circulaţie;

instalaţiile de încălzire centrală cu apă caldă, abur sau aer cald vor fi întreţinute în stare de funcţionare corespunzătoare. încălzirea cu sobe cu acumulare de căldurăeste admisă numai în parcajele cu capacitatea de cel mult cinci autocamioane sauzece autot urisme, caz în care, uşiţele de alimentare a sobelor trebuie situate înexteriorul parcajului;

în interiorul parcajelor nu este admisă utilizarea sobelor metalice, a reşourilorelectrice în construcţie obişnuită (neprotejate) sau cu improvizaţii, precum şi

executarea operaţiilor de vopsitorie ori spălare cu lichide combustibile; este interzisă introducerea în parcaje a autovehiculelor atunci când:

sunt încărcate cu materiale explozive, lichide combustibilesau uşor inflamabile, ori gaze petroliere lichefiate saucomprimate;

au rezervoare de benzină fisurate sau sparte, cu capacelipsă sau neetanşe;

prezintă scurgeri de combustibil; au motoarele şi ţevile de eşapament supraîncălzite sau fără

tobe de eşapament; au instalaţia electrică defectă.

în interiorul pa rcajelor închise nu este permisă păstrarea de bidoane cucombustibili lichizi, lubrifianţi sau alte materiale combustibile, precum şidepozitarea, chiar temporară, a altor obiecte sau materiale care nu fac parte dininventarul parcajelor sau autovehiculelor;

alimentarea cu carburanţi a mijloacelor auto se face numai în locurile specialamenajate conform reglementărilor tehnice;

în cazul scurgerii carburanţilor sau a lubrifianţilor pe pardoseala parcajului, petele se vor acoperi imediat cu nisip care, după î mbibare va f i evacuat în

exterior, în locuri ce nu prezintă pericol de incendiu; este interzisă deversarea reziduurilor combustibile lichide direct în reţelele

publice de canalizare, aceasta fiind admisă prin intermediul căminelor deseparare;

cârpele, căiţii şi alte materiale textile folosite la curăţarea, ştergerea mâinilorsau a unor piese care sunt îmbibate cu carburanţi sau ulei vor fi depuse în lăzimetalice prevăzute cu capace de închidere şi evacuate la sfârşitul zilei de lucru în

locuri stabil it e pent ru acest scop;acumulatoarele autovehiculelor se încarcă numai la instalaţiile special

j t î î ă i t



folosirea benzinei şi petrolului pentru curăţirea pardoselilor, mâinilor, îmbrăcămintei sau a pieselor în parcaje închise, este interzisă;

aşezarea autovehiculelor în parcaje se va face astfel încât să se păstrezespaţii libere între ele şi faţă de pereţi,precum şi o evacuare rapidă în caz deincendiu, marcându- se pe pardoseală atât spaţiile pentru parcare,cât şi celelibere necesare circulaţiei şi evecuării;

-

întocmirea planului de evacuare, cu indicarea precisă a operaţiilor ce trebuieefe ctuate în caz de incendiu şi a mijloacelor ce vor fi folosite, afişat în locurivizibile şi prelucrat cu personalul; - platformele exterioare de parcare se întreţin în perfectă stare de curăţenie; - parcarea pe platforme a autovehiculelor care prezintă curgeri de combust ibil,

precum şi utilizarea focului deschis pentru încălzirea motoarelor sau în vedereamenţinerii în stare caldă a motoarelor autovehiculelor sunt interzise.

UNITATI DE EDUCAŢIE

•

În unităţile subordonate ori aflate sub autoritatea Ministerului Educaţiei Naţionalesau în care se desfăşoară activităţi cu profil specific se respectă regulile şi măsurile deprevenire şi stingere a incendiilor stabilite prin reglementările cu caracter republican(norme, normative, prescriptii, dispoziţii etc.) emise potrivit legii, precum şi măsurilecomune precizate în prezentul capitol.

- în incinta unităţilor şi în interiorul construcţiilor se organizează şi asigurăcontrolul şi supravegherea măsurilor comune şi specifice de prevenire şi stingerea incendiilor stabil ite în normă, în scopul preîntâmpinării apariţiei incendiilor şilimitării consecinţelor acestora.

-

Este interzisă depăşirea nivelului riscului de incendiu şi al densităţii sarciniitermice stabilite prin documentaţiile tehnice de realizare a construcţiilor şi / sauscenariile de siguranţă la foc, aprobate. Fac excepţie cazurile prevăzute de lege,când se asigură măsuri compensatorii de apărare împotriva incendiilor.

• Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor ( electrice, gaze, încălzire, ventilare,condiţionare, de apă, canalizare, paratrăznet, curenţi slabi, etc.) se exploatează potrivitreglementărilor tehnice şi a măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor,astfel încât acestea să nu constituie surse de izbucnire a incendiilor şi/sau de propagare afocului.

•

Periodic se verifică, reface şi menţine în bună stare etanşarea corespunzătoare agolurilor din jurul canalelor, conductelor sau cablurilor, la trecerea acestora prinelementele de construcţie ( pereţi şi planşee ) care au rol de protecţie la foc.

• La termenele stabilite prin agrementele tehnice ale produselor si/sau prinreglementările tehnice, se verifică integritatea şi după caz, eficacitatea lucrărilor deprotecţie la foc a elementelor şi materialelor de construcţie prin placare, tencuire,ignifugare sau tratare cu substanţe termospumante.

- Executarea lucrărilor de ignifugare sau tratare cu substanţe termospumante se

realizează numai de către persoane corespunzător instruite şi atestate, utilizândproduse avizate de organele abili tat e şi după caz, agrementate tehnic conformlegii



utiliza, exploata şi întreţine în conformitate cu prevederile instrucţiunilor de funcţionare şi amăsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice acestora.

• Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor,maşinilor şi utilajelor, de orice categorie cu defecţiuni, improvizaţii sau fără protecţiacorespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile din spaţiul în caresunt utilizate, este interzisă.

•

Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologicesunt interzise:

a. utilizarea necorespunzătoare a sistemelor, instalaţilor, aparatelor şi aechipamentelor sau solicitarea acestora peste limita admisă; b. funcţionarea peste programul stabilit sau neasigurarea supravegherii conforminstrucţiunilor de funcţionare; c. funcţionarea fără sisteme, aparate şi echipamente necesare controlului şimenţinerii parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cualtele necorespunzatoare ori supradimensionate;

d.

neîntreţinerea corespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolareatermică sau electrică, ori pentru separare; e. depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de verificare,

întreţinere şi reparaţii, precum şi executarea necorespunzătoare a acestora; f. executarea oricăror lucrări de verificare, întreţinere şi reparaţii de către personal necalificat sau neatestat pentru lucrările respective.

• Este obligatorie menţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor şiinstalaţiilor de captare şi scurgere la pământ a curenţilor de descărcare atmosferică (paratrăznet), conform prevederilor normativului şi instrucţiunilor specifice.

•

Recipientele ( buteliile ) cu gaze petroliere lichefiate sau comprimate utilizatepentru necesităţi funcţionale, se amplasează, păstrează şi utilizează numai în condiţiilestabilite prin instrucţiunile tehnice specifice.

• Se interzice utilizarea recipientelor (buteliilor) neomologate, neverificate sau cudefecţiuni.

• La lipirea covoarelor din PVC, a tapetelor sau a altor materiale plastice la care sefolosesc adezivi inflamabili, este obligatorie respectarea următoarelor reguli:

- interzicerea efectuării oricăror lucrări cu flacără deschisă sau care pot produce scântei;-

supravegherea permanentă a efectuării lucrărilor şi limitarea accesului persoanelorneautorizate în zona de lucru;- limitarea cantităţilor de adezivi aduse în încăperea respectivă numai la strictul necesar

desfăşurării operaţiunilor din spaţiul unde se lucrează; - montarea de indicatoare şi afişarea de inscripţii la intrarea în încăperi privind

interzicerea fumatului şi a focului deschis;- asigurarea ventilării corespunzătoare a spaţiilor de lucru pentru împiedicarea

acumulărilor periculoase de vapori şi gaze. • Curăţarea pardoselilor ( parchet, duşumea lemn, mozaic etc. ) cu benzină ori alte

lichide inflamabile nu este admisă decât în cazuri justificate. Atunci când este strict necesară, această operaţie se poate face utilizând materialed t i l l i il i i t ăt l li i i l



- stingerea tuturor surselor de foc deschis (lămpi, felinare, sobe, etc.);- asigurarea bunei ventilări a încăperilor respective prin deschiderea ferestrelor şi uşilor

care dau în exterior;- interzicerea folosirii sculelor şi ustensilelor (găleată, lighean, perie etc.) din materiale

plastice, precum si a cârpelor din fibre sintetice;interzicerea fumatului şi a focului deschis în zonă.

•

Pulverizarea insecticidelor inflamabile se efectuează la lumina zilei şi numai după întreruperea de la tabloul de alimentare a reţelei electrice existente în încăperilerespective şi după înlăturarea altor surse de foc sau scântei.

• Păstrarea materialelor inflamabile, a cârpelor de şters din bumbac îmbibate cu ulei, lac, ceară şi altele similare, se face în încăperi special destinate şi amenajatecorespunzător. Materialele textile folosite pentru curăţenie care sunt îmbibate cusubstanţe combustibile ( ulei, ceară, lacuri etc. ), se colecteaza în cutii metaliceprevăzute cu capace şi se evacuează la sfârşitul zilei de lucru în locuri stabilite pentruaceasta, fără pericol de incendiu.

•

În clădirile administrative lichidele combustibile necesare pentru curăţenie nu vordepăşi cantitatea de 25 l. Acestea vor fi păstrate în bidoane metalice ermetic închise şIamplasate la distanţă faţă de surse de căldură şi foc.

• În sălile aglomerate, în amfiteatre, săli de clasă, biblioteci, săli de festivităţi şi îngeneral, în incintele amenajate pentru activităţi cu public, se interzic:

accesul cu produse şi/sau substanţe inflamabile ori cu alte mijloacecare pot produce incendii sau explozii;

accesul persoanelor în număr mai mare decât capacitatea maximăsimultană stabilită şi declarată.

•

Dispozitivele pentru evacuarea fumului (desfumare) şi cele pentru evacuareafumului şi a gazelor fierbinţi existente în construcţii, se menţin în stare de funcţionare laparametrii proiectaţi.

CLĂDIRI ADMINISTRATIVE • Pe timpul exploatarii incaperilor, compartimentelor si spatiilor aferente cladirilor

administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi aeventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.

• Se interzice amenajarea de boxe sau depozitarea de materiale în casele de scari,sub rampele scarilor.

• În clădirile administrative pot fi păstrate pentru curăţenie, igienizare,deparazitare, dezinsecţie, în bidoane ermetic închise şi locuri special amenajate, lichideinflamabile în cantitate totală de maxim 25 l.

• Curaţirea pardoselii (parchet, duşumele, mochete etc) cu benzină, neofalina saualte lichide inflamabile este interzisă. Aceasta operaţiune de curăţire se poate face cumateriale special destinate, numai la lumina zilei, cu respectarea instrucţiunilor precizate

de producător a prevederilor din capitolul 2 din prezentele norme şi a următoarelorreguli şi măsuri:



-scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice şi întreruperea iluminatuluielectric, precum şi a utilizării gazelor naturale ori lichefiate; - asigurarea ventilării necesare. • Se interzice folosirea aparatelor electrocasnice (radiatoare, reşouri, fiare de că lcat

etc) în birouri, spaţii de depozitare, ateliere, laboratoare, arhive şi alte încăperi dinaceste clădiri, precum şi aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări, chibrituri, sau

golirea scrumierelor în coşuri pentru colectat deşeuri de hârtie.

ECHIPAMENTE IT

• În încăperile în care se găsesc echipamente IT se va asigura respectareaurmătoarelor reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor:

- limitarea materialelor combustibile şi înlăturarea cu operativitate a eventualelorsurse potenţiale d e incendiu;-se recomandă dotarea cu mobilier din materiale incombustibile (CO) sau greu

combustibile (clasa C1,C2 de combustibilitate);- produsele de construcţii utilizate pentru finisaje la pereţi şi plafoane false vor fiincombustibile, admiţându-se pentru pardoseala specială (tip estradă) plăcidemontabile greu combustibile (clasa C1,C2);- se interzice introducerea unor materiale combustibile, cu excepţia celor strictnecesare desfăşurării activităţii - rechizite pentru un schimb de lucru;- se interzice depozitarea lichidelor inflamabile;

este interzisă folosirea reşourilor, radiatoarelor electrice, fără aprobarea scrisăa organelor de conducere şi respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a

incendiilor;se va controla şi asigura buna funcţionare a instalaţiei electrice, neadmiţându-se

nici un fel de improvizaţii; în locurile în care încălzirea se face cu sobe, alimentarea acestora se va întrerupe

înainte de accesul utilizatorilor în încăpere. • La trecerea prin pereţi a canalelor de ventilare, conductelor şi cablurilor electrice,

golurile din pereţi vor fi etanşate cu materiale incombustibile, asigurăndu- se rezistenţala foc egală cu cea a peretelui.

• Toate elementele folosite pentru fixarea cablurilor trebuie realizate din materialeincombustibile .

• Sub pardoseala falsă nu se vor folosi prize, doze de derivaţie şi nu se vor executa îmbinări de cabluri. Atunci când sunt absolut necesare astfel de lucrări, dozele dederivaţie trebuie să fie de tip etanş, legate la pământ şi fixate de pardoseală.

• În pardoselile înalte tip estradă panourile uşor demontabile, amplasate în zone cuaglomerări mari de cabluri şi în apropierea echipamentului, astfel încât spaţiul de subpardoseala să fie usor accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu, vor fi întreţinutecorespunzător. Aceste panouri vor fi marcate vizibil.

•

La terminarea programului de lucru se deconecteză de la reţea toateechipamentele IT.

iil d î i i ii i ii li ă i d



privind salvarea şi evacuarea utilizatorilor (bunuri şi persoane), precum şi cele pentrustingere (funcţie de produsele folosite la stingere), precizându-se ordinea operaţiunilorcare se execută, inclusiv interdicţiile pentru stingere, bunurile şi materialele care seevacuează, cele care se protejază şi mijloacele utilizate.

SPAŢII DE CAZARE SI DE ALIMENTAŢIE PUBLICĂ

•

În încăperile de cazare comună (dormitoare, vestiare, etc.) se interzice:- utilizarea reşourilor, fiarelor de călcat şi a radiatoarelor electrice, precum şi a

altor aparate şi mijloace electrice de încălzit şi iluminat, cu defecţiuni şi/sauimprovizaţii, ori lăsarea acestora sub tensiune nesupravegheate;

- folosirea corpurilor electrice de iluminat fără globuri de protecţie; - aplicarea pe pereţi a tapetelor combustibile sau a altor produse din hârtie; - fumatul.

• În camerele de cazare se afişează planul de evacuare şi instrucţiunile de acţionare în

caz de incendiu;• În dormitoare comune pentru 10 sau mai multe persoane, la amplasarea paturilor sevor asigura culoare de evacuare a persoanelor.

• Aparatele şi instalaţiile de preparare a hranei se întreţin şi exploatează fără defecţiuni.Ritmic se asigură înlăturarea materiilor grase combustibile depuse în hotele şi tubulaturileaferente.

• Amplasarea meselor şi a scaunelor în sălile de mese (cantine) se face în aşa fel încât să se asigure condiţii de evacuare în caz de incendiu, astfel:

a. mesele de maximum 8 locuri se amplasează cu cel puţin o latură lângă culoar;

b.

mesele dreptunghiulare, amplasate cu latura lungă perpendicular pe culoarelede evacuare, vor avea pe fiecare latură cel mult 8 locuri dacă au acces la unsingur culoar de evacuare sau 16 locuri dacă au acces la două culoare deevacuare;

c. dacă numărul de locuri pe o latură este mai mare de 3 (între un culoar deevacuare şi perete) sau 6 (între două culoare), se prevăd treceri de cel puţin0,45 metri la culoarele de evacuare;

d. lăţimea culoarelor de evacuare trebuie menţinută la valoarea determinată

pentru evacuarea fluxurilor calculate.• În spaţiile de cazare tip hotelier se vor respecta regulile şi măsurile de prevenire aincendiilor specifice din reţeaua turismului, completate cu reglementările proprii în funcţiede condiţiile şi particularităţile existente, astfel:

a. persoanele care sunt cazate, vor lua la cunoştinţă despre regulile şi măsurile pe care trebuie să le cunoască şi să le respecte precum şi despre modul în caretrebuie să acţioneze în caz de incendiu.

b. se interzice efectuarea unor intervenţii la instalaţiile de iluminat şi încălzire decătre persoanele cazate. Acest lucru va fi permis numai salariaţilor care sunt

autorizaţi să efectueze astfel de lucrări. c. în spaţiile de cazare nu vor fi introduse aparate de încălzit, preparat hrană,



d. la părăsirea încăperilor se va scoate de sub tensiune aparatura declimatizare, radio, TV, mijloacele de iluminat, precum şi sistemul de

încălzire electric.

• Pentru prevenirea şi stingerea incendiilor în spaţiile de cazare şi alimentaţie publică seva asigura respectarea următoarelor reguli şi măsuri:

-

fiecare încăpere în care este permis fumatul se dotează cu scrumiere care seamplasează faţă de perdele şi draperii la cel puţin 1,50 m distanţă;

- înainte de utilizare se verifică starea de funcţionare a instalaţiilor utilitare(încălzire, electrice, ventilare, climatizare, gaze etc.) înlâturându-se operativdefecţiunile care ar putea genera incendiu;

- în fiecare camera se vor pune la dispoziţia utilizatorilor informaţii clare privind posibilităţile de alarmare, alertare, evacuare în caz de incendiu, precum şi modul în care aceştia trebuie să acţioneze în caz de incendiu;

- se vor asigura condiţii de evacuare în siguranţă a persoanelor.

•

În oficiile şi spaţiile destinate preparării hranei, precum şi în cele tehnice se asigură:

verificarea şi menţinerea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilorstabilite;interzicerea funcţionarii fără supraveghere a sistemelor, instalaţiilor şiaparatelor din dotarea acestor funcţiuni, precum şi folosirea lor cudefecţiuni care pot provoca incendii şi/sau explozii.

• În unităţile de alimentaţie publică unde este permis fumatul, se vor asigurascrumiere de masă şi pe holuri, scrumiere cu picior, în număr suficient, amplasate la odistanţă de cel puţin 1,50 m de perdele, draperii, exponate etc.

• În unităţile de alimentaţie publică sunt interzise următoarele: - folosirea focului deschis fără supraveghere (sobe de gătit, aragaze, reşouri,

etc.);- păstrarea produselor inflamabile în spaţiile de depozitare a alimentelor sau

a altor categorii de materiale combustibile;- folosirea pentru iluminat a lumânărilor, fIadelor, chibriturilor, lămpilor cu

petrol, etc.

•

Lângă maşinile de gătit alimentate cu gaze naturale sau GPL se vor afişainstrucţiuni de exploatare a gazelor şi utilajelor respective. • Maşinile de gătit se vor dota cu hote prevăzute cu sisteme de protecţie

corespunzătoare. Tubulaturile şi hotele din dotarea maşinilor de gătit, grătarelor pentrufript, cuptoarelor pentru copt, etc. vor fi curăţate şi degresate cel puţin săptămânal şi oride câte ori este nevoie.

• Se interzice curăţarea hotelor prin ardere. • În bucătării, oficii, laboratoare etc. se interzice:

- pregătirea direct pe plită a diverselor preparate, astfel încât să poată

prezenta pericol de incendiu;- prelingerea grăsimilor pe plita din tăvi sau vase umplute peste limită ori



• Revizia, întreţinerea ori repararea instalaţiilor frigorifice, electrice, gaze şi ventilarese face numai de personal autorizat şi instruit privind regulile şi măsurile de p.s.i. care seasigură în exploatare.

• La terminarea programului de lucru se efectuează următoarele operaţiuni: - se întrerupe alimentarea cu energie (electrică, gaze, abur etc.) a maşinilor,

utilajelor, aparatelor, dispozitivelor;

-

se verifică dacă sunt închise toate robinetele de gaz de pe conducte şirecipiente;

- se evacuează deşeurile rezultate în urma desfăşurării activităţii şi se curăţă loculde muncă;

- se sting luminile, rămânând în funcţiune instalaţia de iluminat de siguranţă; - se verifică siguranţa căilor de acces, intervenţie şi evacuare din încăperile

respective;- se predau cheile la locurile stabilite de conducerea unităţii.

ATELIERE DE VOPSITORIEGeneralităţi

• Încăperile pentru degresare, preparare a vopselelor, grunduire, vopsire, lăcuire,etc., vor fi asigurate cu sisteme de ventilare pentru evacuarea gazelor asigurându-seevacuarea aerului viciat şi introducerea aerului proaspăt. Instalaţiile de ventilare vor fiseparate de alte instalaţii de ventilare comune celorlalte ateliere.

• Sistemul de ventilaţie va fi pus în funcţiune cu 10 minute înainte de începerealucrului şi se va menţine în funcţiune 15 minute după terminarea lui.

• Instalaţiile şi echipamentele electrice, şi celelalte utilaje folosite în încăperile dedegresare, preparare a vopselelor, grunduire, vopsire şi lăcuire vor fi corespunzătoaremediului exploziv sau vor avea protecţii corespunzătoare astfel încât să nu constituiesurse de iniţiere a exploziilor.

• Încălzirea încăperilor de grunduire, vopsire, lăcuire şi preparare se va face cu aburde joasă presiune, apă caldă sau aer cald. Elementele de încălzire vor fi protejate

împotriva depunerilor de vopsea, praf, etc..

• Pardoselile compartimentelor de degresare, preparare a vopselelor, grunduire şivopsire să fie netede, fără rosturi, uşor de curăţat şi rezistente la foc.

•

Pentru instalaţii şi procedee speciale de degresare, grunduire şi vopsire se vorrespecta instrucţiunile elaborate de proiectantul şi executantul instalaţiei. Acesteprescripţii tehnice trebuie să fie afişate, cunoscute şi respectate.

• În încăperile atelierului este interzisă intrarea sau folosirea mijloacelor detransport (electrocare, electrostivuitoare, etc.) şi a altor instalaţii şi utilaje care potproduce scântei. Este interzis accesul cu foc deschis, piese şi materiale incandescente.

• Toate secţiile, atelierele sau zonele periculoase din punct de vedere al incendiilorvor fi marcate cu indicatoare de securitate.

•

Toate lucrările de întreţinere şi reparare a utilajelor şi instalaţiilor executate în încăperi cu pericol de explozie (degresare, vopsire, lăcuire, etc.) se efectuează numaid ă l f l l / b l



deşeurile (resturile) vor fi colectate în recipiente metalice închise şi depozitate în locurispecial amenajate. Materialele şi sculele folosite şi curăţate se vor aşeza în dulapuri saucutii metalice închise.

• Transportul vopselelor şi diluanţilor se efectuează numai în recipiente închise.

• Repararea cabinelor şi a platformelor de vopsire, precum şi a instalaţiilor aferente,se va executa numai de către personal calificat, în prealabil luându-se toate măsurile de

P.S.I..• Îmbrăcămintea de lucru sau protecţie nu trebuie confecţionată cu materiale

sintetice şi se va păstra în afara atelierelor de vopsitorie, în dulapuri metalice.

• La sfârşitul fiecărei săptămâni de lucru se va executa o curăţenie generală înatelierul de vopsitorie (conducte, ventilatoare, cabine de vopsit, corpuri de încălzit şiiluminat, etc.).

Pregătirea, manipularea şi păstrarea vopselelor

• Transportul vopselelor şi al diluanţilor se va efectua numai în recipiente metalice

închise şi asigurate contra vărsării. Se interzice folosirea pentru transport a vaselordeschise şi diluarea vopselelor la locul de muncă.

• Prepararea şi diluarea vopselelor se va executa într-o încăpere separată de cele încare se face vopsirea. Transportul vopselei preparate se va face în recipiente închiseetanş.

• Vopselele şi lacurile se păstrează în bidoane metalice, ermetic închise şi vor fi duse în secţie în cantităţi necesare numai pentru un schimb.

• Deschiderea capacelor metalice de la recipiente se va face cu scule din materiale

neferoase care nu provoacă scântei. • În cazul schimbării vopselei sau soluţiei de lăcuire, toate utilajele şi instalaţiile

folosite pentru pregătire, preparare, aplicare, uscare, etc., vor fi spălate şi curăţate dedepunerile de materiale utilizate anterior.

• La încălzirea vopselelor (numai pe bază de apă) temperatura lor nu trebuie ridicatăpână la temperatura de fierbere.

• La folosirea vopselei cu pigmenţi de aluminiu, suprafaţa pieselor şi a obiectelormetalice se va curăţa complet de rugină.

•

La prepararea emailului de aluminiu, praful de aluminiu se va manipula cuprecauţie, pentru a nu se degaja în atmosferă.

• Praful de aluminiu aprins nu se va stinge cu apă, ci cu pulberi speciale sau bioxidde carbon.

• Vopselele, lacurile şi materialele pentru lăcuire vor fi ferite de acţiunea razelorsolare, iar geamurile ferestrelor de la încăperile în care sunt depozitate aceste materialevor fi vopsite în alb (unde este cazul).

• Materialele pentru lăcuire şi vopsire se vor păstra numai în vase închise. Dupăgolire, acestea vor fi evacuate imediat din atelier, spălate şi apoi depozitate în locurilestabilite pentru acest scop şi care nu prezintă pericol de incendiu.

• Prepararea soluţiilor pentru lăcuire se efectuează într o încăpere separată de



• Degresarea suprafeţelor metalice cu ajutorul solvenţilor se va efectua în spaţiibine ventilate.

• La agregatele de degresare mecanizată sau manuală, pentru stingerea incendiilor,se va folosi bioxidul de carbon.

Vopsirea prin pensulare

• Vopsirea prin pensulare se poate executa şi în halele de lucru bine aerisite, cucondiţia ca în apropiere să nu existe surse de foc, iar concentraţia de vapori şi gaze să nuconducă la incendii şi explozii.

Vopsirea prin pulverizare

• În atelierele în care consumul de vopsea depăşeşte 10 l pe schimb, vopsirea prinpulverizare se face obligatoriu în cabine sau platforme deschise prevăzute cudispozitive pentru reţinerea particulelor de vopsea (filtre, perdele de apă) şi cuventilare pentru eliminarea vopselelor pe bază de solvent.

• Cabinele şi platformele de vopsire se execută din materiale incombustibile, uşor

de curăţat. La vopsirea în aer liber se înlătură sursele de foc deschis pe o rază de 15 mşi nu se va admite fumatul.

• În cabinele de vopsire, pe tot timpul operaţiilor trebuie menţinută depresiuneafaţă de mediul exterior acestora. În acest sens, se va verifica premergător punerii înfuncţiune ca debitul de aer viciat exhaustat trebuie să fie mai mare decât debitul deaer utilizat pentru pulverizare.

• Cabinele de vopsire şi lăcuire prin pulverizare vor avea asigurat iluminatul electricdin exterior. La cabinele de vopsire în care iluminatul nu este din exterior se va verifica

gradul de asigurare a protecţiei antiex în raport cu mediul. • Pulverizarea se face cu aer comprimat, cu azot sau cu dioxid de carbon sau prin

presiune hidraulică, neadmiţându-se sub nici o formă folosirea oxigenului sau a unuigaz combustibil. Aerul comprimat trebuie filtrat de impurităţi, prin filtre speciale, carede cel puţin două ori pe schimb vor trebui curăţate de ulei şi de apă.

• Încăperile pentru pulverizarea lacurilor pe bază de nitroceluloză vor aveaventilaţie separată faţă de cele pentru pulverizarea lacurilor poliesterice.

• În atelierele de vopsire prin pulverizare operaţia se va face obligatoriu în cabine în

care trebuie menţinute în permanentă stare de funcţionare sistemele de ventilaţie şiabsorbţie a aerosolilor (perdea de apă).

• În cazul pulverizării nitrolacului la cald, aerul comprimat poate fi încălzit până lamaximum +50° C.

• Este interzisă executarea reparaţiilor în timpul funcţionării instalaţiilor de vopsire.

• În cazul defectării instalaţiei de ventilare (exhaustare), lucrul se întrerupe imediatşi se reia numai după remedierea deficienţelor.

• Personalul care deserveşte utilajul sau îndeplineşte diferite activităţi în atelierele

de vopsire va purta îmbrăcăminte şi încălţăminte care să nu producă scântei prinlovire, atingere, frecare, etc..

V i i l i î f bi l d i ă



• Nu se admite pulverizarea fără asigurarea sistemului de interblocare între pistol şiventilaţie.

• Materialul lemnos în curs de lăcuire va fi stivuit în mod ordonat pe cărucioare,palete, platforme, pardoseală, etc..

• Reparaţiile prin sudură a instalaţiilor şi utilajelor pentru vopsire se vor executanumai pe baza permisului de lucru cu foc şi cu respectarea prevederilor legale.

Uscarea pieselor

• La instalaţia de uscare, trebuie să se elimine posibilitatea aprinderii vaporilor.Uscarea naturală a pieselor vopsite în ateliere se poate efectua numai dacăventilatoarele sunt în funcţiune şi asigură o ventilaţie corespunzătoare.

• În cazul uscării artificiale, agregatele de încălzire vor fi accesibile pentru control şicurăţate periodic.

• Se va asigura evacuarea vaporilor emanaţi pe timpul uscării.

• La folosirea razelor infraroşii se vor respecta distanţele de siguranţă dintre lămpi şi

obiectele care se usucă.

• La uscarea în aer liber se vor lua măsuri pentru înlăturarea oricăror surse de focfaţă de materialele vopsite.

• La cuptoarele de uscare se vor menţine în funcţiune dispozitivele de redareautomată a temperaturii, dispozitivele de semnalizare a concentraţiilor periculoase,dispozitivele pentru deconectarea încălzirii în cazul opririi ventilatoarelor de la instalaţiade ventilaţie şi dispozitivele de oprire a transportului în cuptoarele tunel.



EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR

EXTRAS DIN NORMELE GENERALE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

MĂSURI GENERALE DE PREVENIRE A INCENDIILOR LA EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR,INSTALAŢIILOR ŞI AMENAJĂRILOR

ART. 80Măsurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor

şi amenajărilor privesc: a) controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor,

pe timpul desfăşurării şi după încheierea acestora; b) stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiu

ori a consecinţelor incendiilor; c) menţinerea condiţiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranţă şi

pentru securitatea echipelor de intervenţie în cazul izbucnirii unui incendiu; d) întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotrivaincendiilor.

ART. 81(1) Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor,

maşinilor şi utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnicespecifice.

(2) Exploatarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) cu defecţiuni, improvizaţiisau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile din

spaţiul în care sunt utilizate este interzisă. (3) La utilizarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) este obligatorie respectarea

instrucţiunilor de funcţionare, verificare şi întreţinere, precum şi a măsurilor specifice deapărare împotriva incendiilor, emise şi aprobate potrivit legii.

ART. 82Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice

prevăzute la art. 63 se interzic: a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare; b) funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform

instrucţiunilor de funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privindsiguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;

c) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termicăsau electrică ori pentru separare;

d) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şireparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora;

e) executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de cătrepersonal neautorizat.

ART. 83(1)

Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere lapământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii,



conform instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice este obligatorie.ART. 84(1) În spaţiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariaţilor

şi al altor persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru. (2) Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor neprotejate corespunzător

sau care pot produce scântei prin funcţionare, lovire sau frecare în spaţii sau în locuri cu

risc de explozie este interzisă. ART. 85(1) Produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă de

siguranţă faţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilăaprinderea lor.

(2) Se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire defecte, cuimprovizaţii, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum şiaprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile.

(3) Verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor de

evacuare a fumului sunt obligatorii.ART. 86(1) Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării produselor sau substanţelor

combustibile se ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora, astfel încât lacontactul dintre ele să nu se producă ori să nu se propage incendiul.

(2) Produsele şi substanţele combustibile se transportă, se manipulează şi sedepozitează în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vedereaidentificării riscurilor de incendiu şi stabilirii procedeelor şi substanţelor de stingere oride neutralizare adecvate.

(3)

Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului dedepozitare.

(4) La elaborarea planurilor de intervenţie se ţine seama de compatibilitateaproduselor sau substanţelor combustibile cu substanţele de stingere.

ART. 87(1) Deşeurile şi reziduurile, scurgerile şi depunerile de praf sau de pulberi

combustibile se îndepărtează ritmic prin metode şi mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea fiecărui schimb de lucru, şi se depun în locuri special destinate depozitării saudistrugerii lor.

(2) Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide, cumsunt cârpe, câlţi, bumbac, rumeguş, care conţin astfel de produse, se colectează în cutiisau în vase metalice ori cu căptuşeală metalică interioară, prevăzute cu capac, amplasate

în locuri fără risc de incendiu şi marcate. (3) Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizează, se

depozitează, cu asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturiagricole, suprafeţe împădurite şi alte materiale combustibile, în funcţie de natura şi deproprietăţile fizico-chimice ale acestora.

(4)

Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se reutilizează, se distrugconform reglementărilor specifice. ART 88



preîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire. (2) Prevenirea apariţiei fenomenului de autoaprindere se urmăreşte şi la depozitarea

furajelor şi plantelor tehnice, conform reglementărilor specifice. (3) Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje şi plante tehnice se face la distanţe

de siguranţă, astfel încât eventualele incendii produse la acestea să nu periclitezevecinătăţile.

ART. 89Toate instalaţiile/conductele prin care circulă substanţe lichide sau gaze se marchează

prin culori specifice de identificare a naturii substanţei, respectiv pericolului acesteia,prevăzute de normele tehnice specifice.

ART. 90(1) Tratarea sau protejarea materialelor şi elementelor de construcţii combustibile

şi/sau a structurilor din alcătuirea construcţiilor sau a instalaţiilor cu substanţe determoprotecţie ori ignifuge se efectuează potrivit reglementărilor tehnice specifice.

(2) Lucrările de termoprotecţie se execută numai de către personal atestat, conform

normelor tehnice specifice.(3) Calitatea lucrărilor de ignifugare executate se certifică prin rapoarte de încercare

emise de laboratoare autorizate conform legii.ART. 91Elementele de limitare a propagării focului, de izolare termică şi de etanşare la fum şi

la gaze fierbinţi din alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor se menţin permanent înbună stare, pentru a-şi îndeplini rolul stabilit. ART. 92

(1) În construcţiile civile/publice şi de producţie, cantităţile de materiale şi de

substanţe combustibile utilizate nu trebuie să conducă la depăşirea densităţii sarciniitermice stabilite prin reglementări tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectareşi execuţie.

(2) În sălile aglomerate şi de sport, pe stadioane sau pe alte arene sportive ori înincinte amenajate pentru activităţi cu public este interzis accesul publicului cu produse şisubstanţe inflamabile sau cu alte mijloace care pot produce incendii sau explozii.

(3) Depozitarea şi utilizarea în spaţii publice a mijloacelor, produselor şi substanţelorprevăzute la alin. (2) este permisă numai în locurile amenajate în acest scop şi curespectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor.

ART. 93(1) La clădiri administrative/birouri, activitatea se organizează astfel încât să nu se

creeze aglomerări ale publicului, care să îngreuneze sau chiar să blocheze evacuarea încaz de incendiu.

(2) Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor şi spaţiilor aferente clădiriloradministrative trebuie luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiuprin limitarea la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelorsurse cu potenţial de aprindere a acestora.

ART. 94(1) În sălile aglomerate ori amenajările temporare în care se desfăşoară activităţi cubli d it l i ă d i d ât it t



culoare de trecere cu lăţimi care să permită deplasarea publicului către ieşirile din sală. (3) În incintele prevăzute la alin. (1), scaunele sau băncile se fixează de pardoseală

astfel încât să nu fie răsturnate în caz de panică şi să asigure evacuarea rapidă şi fărăaccidente a publicului.

(4) La finalizarea activităţii în sala aglomerată sau amenajarea temporară se executăun control de verificare pentru depistarea şi înlăturarea eventualelor nereguli în

domeniul prevenirii incendiilor pe timpul exploatării. (5) Se recomandă asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu, cu mesaj

preînregistrat.ART. 95(1) În perioadele caniculare sau secetoase, consiliile judeţene sau locale din zonele cu

risc crescut de incendiu şi, după caz, administratorii operatorilor economici/conducătoriiinstituţiilor din zonele menţionate trebuie să elaboreze programe speciale de măsuripentru prevenirea incendiilor specifice.

(2) Măsurile speciale pe timpul secetos cuprind:

a)

identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul deincendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei deprecipitaţii;

b) interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată; c) restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care

creează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţevolatile sau supraîncălziri excesive;

d) asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor,rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze

lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră; e) intensificarea controalelor în zonele cu culturi agricole şi în locuri cu vegetaţie

forestieră, mai ales cele frecventate pentru agrement; f) asigurarea şi verificarea zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu. (3) Măsurile speciale stabilite sunt aduse la cunoştinţă tuturor salariaţilor şi, după caz,

populaţiei. ART. 96

Înainte de începerea sezonului rece se iau următoarele măsuri de prevenire: a) controlul instalaţiilor şi al sistemelor de încălzire existente la operatorii economici,

instituţiile publice, locuinţele şi gospodăriile populaţiei, cum sunt surse de căldură,conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum, şi înlăturareadefecţiunilor constatate, asigurându-se funcţionarea la parametrii normaţi;

b) protejarea contra îngheţului a componentelor instalaţiilor de stingere cu apă; c) asigurarea uneltelor şi accesoriilor pentru deszăpezirea căilor de acces, de

evacuare şi de intervenţie.

SISTEME DE ALIMENTARE CU GAZE NATURALE (EXTRAS DIN NORME TEHNICE PENTRU

EXPLOATAREA SISTEMELOR DE ALIMENTARE CU GAZE NATURALE) Întreţinerea, exploatarea şi repararea instalaţiilor de utilizare a gazelor naturalerevine consumatorului care răspunde pentru buna lor funcţionare



către ANRE. Verificarea tehnică periodică a instalaţiilor de utilizare este obligatorie la intervale

de doi ani.Revizia tehnică periodică a instalaţiilor de utilizare este obligatorie la interval de

10 ani în următoarele situaţii: a) în cazul neutilizării instalaţiei o perioadă mai mare de 6 luni;

b)

după orice eveniment care ar putea afecta funcţionarea în condiţii de siguranţa a instalaţiei.

În cazul situaţiilor de la punctele a şi b, consumatorul are obligaţia de a anunţa operatorullicenţiat de distribuţie gaze naturale înainte de reutilizarea instalaţiei. Pentrupreîntâmpinarea accidentelor cu pierderi de vieţi umane şi distrugeri de bunuri materiale, ces-ar putea produce din cauza folosirii incorecte a instalaţiilor de gaze naturale, se vorrespecta cu stricteţe următoarele instrucţiuni: 1. Înainte de aprinderea focului se fac următoarele operaţiuni:

• ventilarea permanentă a încăperilor în care funcţionează aparate

consumatoare de combustibi li gazoşi; în centralele termice şi în încăperile cuaparate cu flacără liberă se asigură o ventilare permanentă;

• controlul tirajului aparatelor racordate la coş; în cazul în care se constată lipsatirajului, nu se aprinde focul decât după efectuarea lucrărilor care să asiguretirajul (curăţirea coşului de fum, curăţirea sobei, repararea aparatelor deevacuare mecanică, deschiderea clapetelor de reglare etc.);

• controlul robinetului de manevră al aparatului consumator de combustibiligazoşi; dacă robinetul este deschis, acesta se închide şi se ventilează încăperearespectivă precum şi cele învecinate prin deschiderea uşilor şi ferestrelor,

aprinderea focului se face numai după aerisirea completă; • asigurarea accesului aerului de ardere în focarul aparatului consumator de

combustibili gazoşi (prin: deschiderea uşiţelor cenuşarului la sobe, deschiderea fantelor pentru accesul aerului în focar, pornirea ventilatorului etc.);

• verificarea funcţionării aparaturii de automatizare, după caz; • ventilarea focarelor de la aparatele consumatoare de combustibili gazoşi.

2. La aprinderea focului în aparate consumatoare de combustibili gazoşi

neautomatizate şi arzătoare, se fac următoarele operaţiuni: • aerisirea focarului, minimum 5 minute înainte de aprinderea focului:• apropierea aprinzătorului de arzător; • deschiderea lentă a robinetului de manevră şi aprinderea focului, concomitent cu

supravegherea stabilităţii flăcării. Aprinderea se face numai cu un aprinzător special construit în acest scop, fiind interzisăaprinderea directă cu chibrituri, hârtie etc.Aprinderea focului Ia aparatele consumatoare de combustibili gazoşi automatizate se faceconform instrucţiunilor elaborate de fabrica producătoare. 3.

Stingerea focului: Stingerea focului la aparatele consumatoare de combustibili gazoşi racordate cu furtun



În societăţi şi instituţii, focul se aprinde şi se stinge numai de personalul instruit şi însărcinat cu această operaţiune prin grija conducerii unităţii beneficiare, iar în cazuloperatorilor economici şi al centralelor termice de bloc, prin personal calificat. 4. Indicaţii speciale La utilizarea gazelor naturale este interzis:

• aprinderea focului dacă aparatul consumator de combustibili gazoşi nu este etanş sau

nu are tiraj;• lăsarea focului nesupravegheat, la aparatele neautomatizate; • obturarea coşului de fum al aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi; • modificarea instalaţiilor de gaze fără aprobări legale şi prin persoane neautorizate; • dormitul în încăperi cu focul aprins; • dormitul în încăperi cu aparate consumatoare de combustibili gazoşi nelegate la coş

(reşou, aragaz etc.); Dacă se simte mirosul caracteristic al gazeIor naturale se iau imediat următoarele măsuri:

• se sting toate focurile;

•

se deschid toate uşile şi ferestrele; • nu se aprinde nici o sursă de foc; • nu se manevrează aparate electrice; •

• nu se doarme în astfel de încăperi;

• se anunţă imediat operatorul licenţiat de distribuţie

Verificarea eventualelor scăpări de gaze naturale se face prin mirosire şi cu spumă desăpun cu apă. Verificarea cu flacără a instalaţiilor de gaze naturale prezintă pericol de explozie şiincendiu.Dormitul în încăperi cu focul aprins sau în încăperi cu aparate consumatoare decombustibili gazoşi nelegate la coşul de fum, prezintă pericol de moarte.

SISTEME DE ÎNCĂLZIRE - EXPLOATAREA CENTRALELOR TERMICE (EXTRAS DIN GHIDUL DEPROIECTARE, EXECUŢIE ŞI EXPLOATAREA CENTRALELOR TERMICE MICI - INDICATIV GP051-2000)

5.1.

Recepţia instalaţiei 5.1.1. Recepţia este acţiunea prin care investitorul acceptă şi preia centrala termică,certificând că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile conform contractului şi a documentaţieide execuţie. 5.1.2. Recepţia se face conform Legii 10/1995 "Legea privind calitatea în construcţii", a"Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente a acestora"şi a altor reglementări specifice. 5.1.3. Recepţia lucrărilor (atât pentru lucrări noi cât şi pentru cele la care se efectueazămodernizări, extinderi, reparaţii capitale, etc.) se realizează în două etape:

•

recepţia la terminarea lucrărilor;

ţi fi lă



unei comisii de recepţie care examinează:

• dacă au fost respectate prevederile din autorizaţia de construcţie;

• dacă executarea lucrărilor a fost făcută conform documentaţiei de execuţie;

• dacă lucrările sunt executate conform contractului;

•

dacă au fost efectuate probele. 5.1.6. Admiterea recepţiei se face dacă în final nu există obiecţii sau observaţii care săafecteze lucrarea conform destinaţiei sale. 5.1.7. Recepţia finală a lucrării se face după expirarea perioadei de garanţie prevăzută

în contract examinându-se:

• observaţiile făcute cu ocazia recepţiei la terminarea lucrărilor şi finalizarealucrărilor cerute cu aceeaşi ocazie;

• referatul privind comportarea instalaţiilor şi utilajelor în perioada de garanţie.

5.1.8.

După admiterea recepţiei finale, investitorul acceptă investiţia. 5.2. Punerea în funcţiune a centralei termice 5.2.1. Punerea în funcţiune a centralei termice, după efectuarea probelor cuprindeurmătoarele operaţii:

• umplerea instalaţiei cu apă care îndeplineşte condiţiile de agent termic;

• pornirea instalaţiei - care se face după 30 min. în urma verificării nivelului apeidin instalaţie şi a celorlalte instalaţii ale centralei termice (instalaţia de ardere şievacuarea gazelor de ardere, alimentare cu combustibil şi apă, instalaţia

electrică şi automatizare). 5.2.2. Înainte de pornirea instalaţiei se efectuează următoarele operaţii:

• se aeriseşte încăperea centralei termice;

• se deschide clapeta de tiraj şi se face preventilarea focarului;

• se controlează poziţia închis a clapetei de explozie;

• se controlează poziţia deschis a admisiei aerului secundar în focar;

• se verifică presiunea combustibilului gazos sau a nivelului combustibilului lichid.

5.2.3. La instalaţiile automate, pornirea se face corespunzător schemei de funcţionare ainstalaţiei, controlându-se dispozitivul de iniţiere automată a flăcării arzătorului. 5.2.4. La punerea în funcţiune termostatul de reglare al cazanului va fi în poziţia minim, iarcel de cameră (dacă există) în poziţia maxim. 5.2.5. După aprinderea focului se controlează realizarea tirajului având în vedere ardereacompletă a combustibilului (prin aspectul flăcării şi prin analiza gazelor). 5.2.6. Se urmăreşte ca temperatura apei să crească uniform. 5.2.7. Se verifică presiunea şi temperatura agentului termic şi presiunea şi debitul

combustibilului.5.2.8. La instalaţiile automatizate se verifică intrarea în funcţiune a elementelor centraleit i ăt h i t i i d t ti i fi l i d l j



5.2.9. Verificarea instalaţiei electrice se va face în conformitate cu prevederile NormativuluiC 56 şi I 7. 5.2.10. Verificarea se va face înainte de racordarea instalaţiei electrice la reţeaua dealimentare cu energie electrică şi cuprinde 2 etape:

a. Verificarea preliminară, care cuprinde verificarea în timpul aşezării tuburilor,conductoarelor, dozelor, cotelor, verificarea modului de montare a tablourilor

electrice, paratelor de comutaţie.

b. Verificarea definitivă, se face după executarea instalaţiei electrice şi secontrolează obligatoriu concordanţa instalaţiei cu schemele proiectului, modulde executare a legăturilor conductoarelor în doze, felul şi secţiunileconductoarelor şi tuburilor, controlul siguranţelor şi aparatelor de protecţie. Unadin verificările esenţiale constă în măsurarea rezistenţei de izolaţie aconductoarelor faţă de pământ şi între ele.

5.2.11. Se verifică legătura tablourilor la nul şi racordurile cablurilor la tablouri.

5.2.12.

Se va face de asemenea controlul rezistenţei de dispersie a prizei de pământ,rezultatul consemnându-se în buletinul de încercare care se păstrează la cartea tehnică aconstrucţiei. 5.3. Regimul de exploatare curentă 5.3.1. Exploatarea centralelor termice se face conform reglementărilor în vigoare şi ainstrucţiunile tehnice ale producătorilor echipamentelor. 5.3.2. Centrale termice trebuie menţinute într-un regim de exploatare corespunzător învederea funcţionării acestora în deplină siguranţă şi în scopul asigurării furnizăriienergiei termice la consumatori corespunzător cerinţelor acestora.

5.3.3.

Se recomandă ca exploatarea centralelor termice să se facă în regimautomat.5.3.4. Indiferent de modul de urmărire a funcţionării se supraveghează:

• sistemele de siguranţă şi avertizare;

• parametrii agentului termic şi nivelul apei din cazan;

• parametrii combustibilului;

• caracteristicile fizico-chimice ale agentului termic.

5.3.5. Se măsoară periodic temperatura şi componenţa gazelor de ardere în vedereareglării arderii. 5.3.6. Flacăra trebuie să fie stabilă, fără variaţii de lungime şi luminozitate. 5.3.7. Infiltraţiile de aer fals la cazan trebuie să se menţină la valori relativ scăzute (cca.10%).Corectarea regimurilor de exploatare5.3.8. Corectarea regimului de exploatare se face în funcţie de graficul de reglaj şi ţinândseama de regimul de funcţionare al consumatorilor (iarnă - vară, funcţionare redusă, diurnă,

orară etc.) corespunzător schemei de funcţionare a instalaţiei. Corectarea se face prin acţionare asupra arzătoarelor (modificare regimului arderii) sau

i i ă l (î dă) i i ă il d l ( 2 3



Combustibil lichid5.4.1. Periodic se verifică şi înlocuiesc filtrele de impurităţi. 5.4.2. Se elimină apa care se adună eventual în rezervorul de consum zilnic, prin închiderearobinetelor de pe conductele de racord şi deschiderea robinetului de golire până când apa şiimpurităţile depuse la partea inferioară a acestuia sunt eliminate complet. 5.4.3. Se verifică periodic etanşeitatea instalaţiei de alimentare cu combustibil.

5.4.4.

Periodic se verifică dacă presiunea de alimentare cu combustibil se încadrează în limitele prevăzute pentru arzător. 5.4.5. Când arzătorul este scos din funcţiune pentru o perioadă de timp mai lungă, se închidrobinetele de alimentare cu combustibil.



5.4.6. Reglarea debitului de combustibil şi debitului de aer se face conform precizărileproducătorului arzătorului. 5.4.7. Reglarea corectă a proporţiei de aer - combustibil se face prin măsurarea compoziţieigazelor de ardere cu un analizor; proporţia trebuie să se înscrie în valorile indicate defurnizorul arzătorului.

5.4.8.

Se verifică periodic starea corespunzătoare a armăturilor montate înainte de arzătorşi a conductorilor de alimentare cu energie electrică, inclusiv legare la nulul de protecţie. Combustibil gazos şi GPL 5.4.9. Exploatare sistemelor de alimentare cu GPL, inclusiv gospodăria (rezervorul) decombustibil se face respectând prevederile normativului I 33.5.4.10. Exploatarea instalaţiilor de gaze naturale se face conform prevederilor normativuluiI 6/1.5.5. Exploatarea instalaţiei electrice şi de automatizare 5.5.1. Exploatarea instalaţiei electrice şi de automatizare trebuie să urmărească

controlul, verificarea şi întreţinerea lor de către un personal calificat, în vedereaasigurării unei funcţionări raţionale şi corespunzătoare destinaţiei pe care o au,respectându-se cu stricteţe regulile de protecţia muncii. 5.5.2. Se asigură verificarea periodică a instalaţiei electrice, aparatelor de comutaţie,tablourilor electrice etc. În vederea evitării avariilor şi pentru siguranţa în funcţionareacestora.5.5.3. Înlocuirea aparatelor defecte se va face numai cu aparate omologate.5.5.4. Periodic se urmăreşte starea instalaţiei de legare la pământ conform STAS 12604/5.Măsurarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ se va face cel puţin o dată la 2 ani.

5.6.

Incidente, avarii, defecţiuni 5.6.1. Cazanele şi elementele din centralele termice se prevăd cu sisteme de semnalizare aavariilor sau defecţiunilor. 5.6.2. Se recomandă ca centralele termice care necesită un grad important de asigurare şicare nu sunt supravegheate de personal permanent să fie dotate cu sisteme digitale deautodiagnosticare a defecţiunilor principale pentru arzător (senzori de temperaturăexterioară, gaze de ardere sau agent termic. 5.6.3. Aceste sisteme trebuie să funcţioneze limitativ, chiar în situaţia defectării sondelor detemperatură exterioare sau interioare şi a celor de pe conductele de agent termic.5.6.4. Incidentele care pot apare în funcţionarea centralelor termice sunt de ordinfuncţional şi conduc avarii şi defecţiuni.

În continuare sunt prezentate câteva incidente posibile, cauzele care le pot produce şiremediile recomandate.

Incidente Cauza Remediul



posibile

Arzătorul nu seaprinde

- nu este la curent electric - se verifică siguranţele tabloului

electric

- duza obturată - se curăţă duza

- senzor de temperatură defect - se înlocuieşte senzorul - presiune scăzută a gazului

- se controlează presiunea gazului - ventilatorul nu funcţionează

- se controlează alimentarea cuenergie electrică sau motorul, saualte cauze de defecţiuni mecanice

- presostat defect - se înlocuieşte - electrodul nu realizează scânteia

- se controlează racordul electric -

termostat de reglare setat la

temperatură prea mică

Arzătorul se întrerupe

- alimentare insuficientă cucombustibil

- se verifică presiunea gazului saufiltrul de combustibil lichid

- cazanul, arzătorul sau duzele suntmurdare - se curăţă echipamentele murdare

- senzorul de temperatură defect - se înlocuieşte

Cazanul

funcţionează dartemperatura nu

creşte

- presiunea combustibilului este

mică

- se verifică presiunea

- cazanul este murdar - se curăţă

- termostatul de reglare nu

funcţionează sau este setat latemperatură prea scăzută

- se schimbă sau se setează corect

Cazanul se

murdăreşte cuuşurinţă

- reglarea flăcării nu este bună - se verifică şi se reglează flacăra

- duzele de aer blocate sau înfundate

- se curăţă

Radiatoare reci

iarna - senzor de temperatură defect - se înlocuieşte

- termostatul de cameră reglat latemperatură prea scăzută

- se reglează corect

- pompele de circulaţie blocate - se deblochează sau se înlocuiesc,după caz

- pompele de circulaţie nu se

rotesc - se verifică motorul sau

alimentarea cu energie electrică

Nu se atingetemperaturadorită în încăperi,chiar dacă cazanul

Prioritate pentru prepararea apei

calde de consum Se aşteaptă ca boilerul să prepareapa caldă de consum.



5.6.5. Defecţiunile uzuale în centrala termică pot fi:

• fisurarea unui element de cazan sau a schimbătorului de căldură;

•

spargerea serpentinei boilerului;

• ruperea îmbinărilor sudate;

• depuneri de nămol sau piatră în cazan, boiler, pe conducte şi armături;

• scurgeri la îmbinări şi vane;

• blocarea pieselor în mişcare ale agregatelor;

• întreruperea alimentării cu energie electrică;

• corodarea chimică a instalaţiei.

5.6.6. Remedierile şi înlocuirea elementelor defecte se realizează după înlăturareacauzelor care le-au produs.5.7. Revizii, reparaţii şi întreţinere 5.7.1. Se recomandă efectuarea anuală a cel puţin următoarelor controale, la:

• dispozitive de siguranţă şi comandă, inclusiv funcţionarea corectă a acestora;

• arzătorul şi schimbătoarele de căldură;

• vasul de expansiune;

• circuitele de alimentare cu combustibil;

• pompele de circulaţie;

• sistemele de evacuare a gazelor de ardere;

• sistemele de iniţiere a flăcării la cazan;

•

elementele şi tuburile de flacără ale cazanelor. 5.7.2. Curăţirea elementelor centralei termice se efectuează de regulă la sfârşitulperioadei de încălzire. 5.7.3. Curăţirea elementelor cazanelor se face utilizând perii speciale furnizate cucazanele, după îndepărtarea capacelor de acces. Curăţirea se face astfel încât să nu se avarieze bulbul sau capilarul termostatului desiguranţă pentru gaze de ardere.

este în funcţiune.



5.7.4. La curăţirea arzătoarelor se folosesc produse chimice sau peria de sârmă pentru a nudecalibra orificiile de ieşire ale duzelor. 5.7.5. Se verifică etanşările şi se înlocuiesc garniturile de etanşare. 5.7.6. După operaţia de curăţire se verifică etapele de pornire-oprire a cazanului şifuncţionarea termostatelor, a vanelor de combustibil, arzătorului şi pompei. 5.7.7. După curăţirea cazanului se efectuează un tratament pentru prevenirea coroziunii

acide a căilor de fum, ţinând seama de indicaţiile producătorului cazanului. 5.7.8. Reviziile instalaţiilor se efectuează în perioada de vară şi urmăresc efectuarea unoroperaţii care să asigure funcţionarea în condiţii optime şi de siguranţă a instalaţiilor până larevizia următoare. 5.7.9. Reviziile se efectuează pe baza observaţiilor şi constatărilor personalului de

întreţinere şi exploatare din perioada anterioară de funcţionare a centralei termice. 5.7.10. Operaţiile de revizie constau în verificarea:

• funcţionării şi stării cazanelor (depunerile de piatră şi de funingine, gradul decoroziune, garnituri de etanşare);

• funcţionării instalaţiei de evacuare a gazelor de ardere (etanşarea, starea şamotei şi atermoizolaţiei coşului, depuneri de funingine, funcţionarea dispozitivelor de reglare agazelor de ardere);

• funcţionării şi stării instalaţiei de depozitare şi alimentare cu combustibil (starearezervoarelor, a pompelor, filtrelor, etc.);

• funcţionării arzătoarelor (depuneri de funingine, starea electrozilor şi a sistemelor deiniţiere a flăcării, funcţionarea ventilatoarelor şi a clapetelor de reglare, etc.);

•

- funcţionării şi stării echipamentelor de reglare, etc.); • funcţionării şi stării echipamentelor cu elemente în mişcare (pompe, ventilatoare,

etc.);

• stării şi funcţionării schimbătoarelor de căldură (controlul depunerilor de piatră,etanşeitatea, etc.);

• conductelor şi armăturilor (funcţionarea părţilor în mişcare, eficacitatea închiderii,etanşarea, starea de coroziune);

•

funcţionării sistemelor de siguranţă - conform prevederilor ISCIR;• stării izolaţiilor termice.

5.7.11. Verificările aparatelor de măsură şi contorizare se fac prin comparare cu aparateetalon.5.7.12. Instalaţiile de automatizare şi siguranţă se întreţin, se verifică şi se revizuiesc decătre unităţi specializate, agreate de către furnizorii de aparatură. 5.7.13. Reparaţiile reprezintă operaţiile prin care se aduc instalaţiile şi echipamenteledefecte ale centralei la parametrii prevăzuţi în proiect. 5.7.14. Reparaţiile curente se execută în general cu o întrerupere de scurtă durată a

funcţionării centralei termice sau chiar oprirea totală a acesteia . 5.7.15. Reparaţiile capitale se fac în scopul realizării siguranţei şi de funcţionare la



• indicaţiile furnizorului de echipamente;

• gradul de uzură al elementelor instalaţiilor;

• frecvenţa apariţiei defecţiunilor. 5.7.17. Se recomandă următoarele intervale dintre două reparaţii capitale:

•

curăţirea interioară a depunerilor la cazane, repararea şi înlocuirea elementelor decazan şi a etanşărilor - la 4 ani;

• curăţirea interioară a schimbătoarelor de căldură şi boilerelor, înlocuirea elementelor încălzitoare - la 2 ani;

• înlocuirea garniturilor schimbătoarelor de căldură cu plăci la 2 ani;

• la armături de închidere - înlocuirea garniturilor, înlăturarea depunerilor - la 3 ani;

• golire, spălare, refacerea protecţiei anticorozive a rezervoarelor de combustibil - la 2

ani.5.7.18. Se menţionează că aceste perioade nu sunt limitative, ele putând fi reduse sauextinse conform indicaţiilor furnizorilor şi a condiţiilor locale. 5.7.19. Cu ocazia reviziei şi a reparaţiilor capitale în centrala termică, se face şi verificareastării tehnice a instalaţiilor electrice, înlocuindu-se porţiunile de instalaţii electrice uzate fizicşi moral.

PARATRAZNETE (EXTRAS DIN NORMATIVUL PRIVIND PROTECTIA CONSTRUCTIILOR ÎMPOTRIVA TRASNETULUI Indicativ: I 20-2000)

5.1. Întretinerea si verificarile periodice ale unei instalatii de protectie împotriva trasnetelorsunt obligatorii deoarece în timp, unele elemente ale IPT îsi pot pierdeeficacitatea datorita coroziunii, intemperiilor, socurilor mecanice si loviturilor de trasnet.Caracteristicile mecanice si electrice ale unei IPT trebuie sa fie mentinute conformprevederilor normei pe toata durata de viata a IPT.5.2. Instalatia de protectie împotriva trasnetelor trebuie sa fie verificata:

• initial, la punerea în functiune;• periodic în exploatare (vezi tabelul 22).

5.3.

La receptia constructiei, pentru IPT se va prezenta un document privind calitateaexecutiei IPT.Verificări iniţiale 5.4. Proiectul de executie pentru IPT se verifica de catre persoane fizice atestate de catreMLPAT privind exigentele de performanta în constructii.5.5. La receptia IPT se verifica:- natura, sectiunile si dimensiunile dispozitivelor de captare;- natura si sectiunea materialelor utilizate pentru conductoarele de coborâre;- traseele, amplasamentul si continuitatea electrica a conductoarelor de coborâre;-

fixarea mecanica a diferitelor elemente ale instalatiei;- compatibilitatea din punctul de vedere al coroziunii între materialele utilizate;



- interconectarea prizelor de pamânt;- documentele de agrementare ale elementelor noi ale IPT (de ex. PDA, dispozitive de

protectie la supratensiuni).Daca IPT este echipata cu PDA se verifica daca PDA depaseste cu cel putin 2 m înaltimeansamblul zonei de protejat.

În cazul în care un conductor al IPT nu este vizibil partial sau în întregime pentru a putea fi

verificat, se recomanda masurarea continuitatii sale electrice.Verificări periodice 5.6. Se recomanda ca periodicitatea verificarilor în functie de nivelul de protectie sa fieconform tabelului 2.2.Tabelul 2.2.

severa.5.7. Verificarea IPT este obligatorie si dupa fiecare modificare sau reparare a construcţiei,dupa toate loviturile de trasnet pe construcţie, dupa seisme sau explozii în apropierea

constructiei.Nota: Pentru a se cunoaste exact daca o constructie a fost sau nu lovita de trasnet, serecomanda instalarea pe o coborâre a unui contor de înregistrare a loviturilor de trasnet.5.8. Toate defectiunile constatate la verificarea unei IPT trebuie remediate fara nici o

întîrziere.Modul de efectuare a verificarilor5.9. Verificarile se efectueaza:- prin inspectia vizuala;- prin masurari.

5.10.

Inspectia vizuala se face pentru a constata daca:- eventualele modificari sau extinderi ale constructiei impun completarea IPT existente;- continuitatea electrica a conductoarelor vizibile este conforma cu cerintele;- fixarea diferitelor componente si protectia mecanica sunt în stare buna;- nici o parte a IPT nu a fost afectata de coroziune;- distantele de protectie sunt respectate si legaturile echipotentiale sunt suficiente şi înstare buna.5.11. Masurarile trebuie efectuate pentru a se verifica:- continuitatea electrica a conductoarelor ascunse;

-

functionarea PDA;- rezistenta de dispersie a prizelor de pamânt.

Nivelul de protecţie Periodicitatea normală Periodicitatea severă

- ani - - ani -

întărit (1) 2 1

întărit (II) 3 2

Normal (III) 3 2

Normal (IV) 4 3

NOTĂ: În zone cu atmosfera coroziva se recomanda verificarea cu periodicitate



5.13. Rezistenta de dispersie a prizei de pamânt se masoara cu echipamente si metodeagrementate.5.14. Functionarea PDA se verifica cu aparatele si metodele indicate de producator.5.15. Rezultatele fiecarei verificari periodice trebuie consemnate într-un raport care maitrebuie sa cuprinda:- data efectuării verificarilor si măsurătorilor;

-

condiţiile meteo în timpul efectuării acestora; - metoda si aparatele folosite;- deficientele constatate si masurile de remediere a acestora.INSTALAŢII ELECTRICE (EXTRAS DIN NORMATIVUL PENTRU EXPLOATAREA INSTALAŢIILORELECTRICE CU TENSIUNI PANA LA 1000V ca. - INDICATIV I 7/2-01)

GENERALITĂŢI 2.1.1. Normativul de exploatare a instalaţiilor electrice are drept scop menţinerea in

stare de funcţionare corespunzătoare a instalaţiilor electrice aferente construcţiilor si

incintelor acestora .2.1.2. Se considera in funcţiune acele instalaţii electrice care se afla sub tensiune, total

sau parţial, sau care ar putea fi sub tensiune in mod accidental sau voit in oricemoment.

2.1.3. Răspunderea pentru starea tehnica, exploatarea si intretinerea instalaţiilorelectrice revine proprietarului construcţiei (locuinţei) sau personalului dinadministraţia clădirilor care intretin si exploatează aceste instalaţii.

2.1.4. întreprinderile sau asociaţiile de proprietari (locatari) care au in administrare sauin proprietate instalaţiile electrice ale clădirilor sunt obligate sa asigure exploatarea,

întreţinerea, si repararea periodica a acestora, in scopul funcţionarii lor in condiţii desiguranţa.

2.1.5. In exploatarea instalaţiilor electrice, se vor controla frecventa si tensiuneaelectrica care trebuie sa aiba caracteristicile conform standardelor SR EN 50160-1998;SR CEI 60038 + A1/1997; SR CEI 60196/1998.2.1.6. Persoanele care exploatează instalaţiile electrice trebuie sa îndeplinească in

mod deosebit următoarele prevederi: - sa fie sănătoase din punct de vedere fizic si psihic, sa nu aiba infirmităţi care le-ar

putea stânjeni activitatea lor;-

sa nu lucreze sub influenta alcoolului;- sa urmeze instructajul la locul de munca in ceea ce priveşte normele de protecţia

muncii pentru instalaţiile electrice (NSPM 65/97); - sa cunoască utilajul si aparatajul electric pe care tl deservesc;

so cunoască pericolele legate de exploatarea instalaţiilor electrice; sa poată acorda in

mod practic primul ajutor victimei in caz de electrocutare;

sa poată folosi corespunzător mijoacele de stingere a incendiilor in instalaţiileelectrice;

sa aiba calificarea tehnica corespunzătoare instalaţiei deservite;- sa cunoască normele de p.s.i. specifice.



si incintelor acestora trebuie sa corespunda prevederilor normativului "Regulament privinddocumentaţia tehnica in exploatare "-PE 017.

In acest sens este necesar sa existe in principal:- cărţile si fisele tehnice ale echipamentelor principale conţinând caracteristicile

tehnice, numărul de inventar atribuit, procesele verbale si actele referitoare la încercăril e făcute in fabrica producătoare, precum si la incercarile si reparaţiile ulterioare;

desenele echipamentului electric si ale pieselor de schimb, jurnalale de cabluri;schemele de montaj si de principiu; instrucţiunile tehnice interne de exploatare;

instrucţiunile producătorilor de echipamente si materiale pentru instalaţii electrice;

avizele si autorizaţiile legale de funcţionare cat si agrementele tehnice. 2.2.2. Toate schemele electrice si planurile referitoare la instalaţiile electrice se vor

păstra la arhiva tehnica a intreprinderii. instituţiei sau agentului economic(proprietarului).

2.2.3. Schemele si planurile trebuie sa corespunda intocmai instalaţiilor existente.

Modificările aduse instalaţiilor electrice vor fi operate in planurile si schemeleelectrice . de către electricieni autorizaţi si numai cu acordul elaboratoruluiproiectului iniţial sau. dupa caz. expertului tehnic. Pentru lucrările existente care nuau in ordine documentele arătate mai sus, intreprinderile respective vor lua masuripentru completarea lor cerând in caz de nevoie concursul unităţilor de proiectare.

2.2.4. Pentru fiecare instalaţie st loc de munca trebuie sa existe instrucţiuni tehniceinterne, care sa cuprindă cel puţin documentele precizate la pct. 2.2.1.

2.2.5. La exploatarea instalaţiilor electrice unde personalul de serviciu lucrează in tura,

trebuie sa existe minimum următoarea documentaţie operativa: registrul operativ (de tura) pentru inscrierea in ordine lor cronologica a

evenimentelor ;- registrul de defecţiuni pentru inregistrarea deranjamentelor in timpul schimbului:

la utilaj, aparataj, instalaţiile de automatizare, etc: registrul de evidenta a executării lucrărilor la instalaţiile electrice cu tensiunea

pana la 1000V ca.:

registrul de evidenta a indicaţiilor aparatelor de control si măsurat:

schemele operative ale instalaţiilor electrice si instrucţiunile tehnice interne:registrul de instructaj ;

- tabelul cu datele de reglaj ale instalaţiilor electrice de automatizare:registrele de control :

- registrul de măsurători la bateria de condensatoare : raportul decontrol.

3.1 EXPLOATAREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE DIN DISTRIBUŢIA PRIMARA CUTENSIUNE SUB 1kV

3.1.1. GENERALITĂŢI 3.1.1.1. întreprinderile (agenţii economici) si instituţiile care au in exploatare

echipamente electrice de distribuţie primara sub 1kV sunt obligate sa le verifice periodic in



3.1.1.2. Activitatea de exploatare privind incercarile si măsurătorile laechipamentele electrice se vor desfăşura in conformitate cu "Normativul de incercari simăsurători la echipamente si instalaţii electrice" (PE 116).

3.1.1.3. Pentru respectarea condiţiilor normale de exploatare este necesar ca toateactivităţile de exploatare a echipamentalor electrice din distribuţia primara sa se desfăşoarecu respectarea stricta a următoarelor prescripţii tehnice :

Norme specifice de protecţia muncii pentru transportul si distribuţia energieielectrice (NSPM 65/97);

Norme de prevenire, stingere si dotare împotriva incendiilor pentru ramura energieielectrice si termice (PE 009).

3.1.1.4. Echipamentele primare cu tensiune sub 1 kV sunt:

• tablouri de distribuţie;

• baterii de condensatoare pentru îmbunătăţirea factorului de putere; • intreruptoare automate;

•

contactoare;• relee termice;

• siguranţe fuzibile si automat e;

• mijloace de protecţie impotriva supratensiunilor;

• dispozitive de protecţie diferential -rezidual.

3.1.2. VERIFICĂRI SI ÎNCERCĂRI IN EXPLOATARE 3.1.2.1. Executarea lucrărilor curente, supravegherea curenta si periodica (controlul)

se fac de către personalul de exploatare in raport cu regimul de exploatare aplicat instalaţiei

respective.3.1.2.2. Verificarea in exploatare a instalaţiilor electrice, condiţiile de execuţie a

probelor, valorile de control si momentul efectuării PIF-punere in funcţiune, RT-revizietehnica, RC-reparatie curenta, RK-reparatie capitala se asigura conform normativului PE 116.

3.1.2.3. Principalele verificări in exploatare pentru intreruptoare automate sunt:

verificarea funcţionarii intreruptoarelor; *verificarea dispozitivelor de siguranţa împotriva extragerii acci dentale sau alteblocaje;

verificarea camerelor de stingere si a contactelor;

verificarea funcţionarii declanşatoarelor de tensiune minima (DTM);

verificarea căderilor de tensiune pe contactele principale;

măsurarea rezistentei de izolaţie;

încercarea izol aţiei cu tensiune alternativa mărita;

reglarea si verificarea declanşatoarelor indicate in proiect. 3.1.2.4. Principalele verificări in exploatare pentru contactoare

sunt:verificarea funcţionarii corecte a echipamentului mobil; verificarea



de alimentare;

măsurarea rezistantei de izolaţie; - încercarea cu tensiune mărita. 3.1.2.5. Principalele verificări in exploatare pentru releele termice

sunt:

verificarea reglării releului termic la valoarea din proiect;

- măsurarea rezistentei de izolaţie;

- încercarea la tensiune mărita.

3.1.2.6. Principalele verificări pentru siguranţele fuzibile sunt:

verificarea continuităţii fuzibilului;

- măsurarea rezistentei de izolaţie a soclului;

verificarea rigidităţii dielectrice a soclului. Calibrarea si evidenta siguranţelor se face cu respectarea reglementarii "Instrucţiuni

privind calibrarea, înlocuirea si evidenta siguranţelor fuzibile" (3!1. RE- 115-1987).3.I.2.7. Principalele verificări in exploatare pentru tablouri si panouri de distribuţie sunt:

verificarea aparatelor din componenta tabloului;

verificarea realizării corecte a circuitelor conform proiectului;

verificarea corespondentei fazelor circuitelor primare cu cele secundare aleinstalaţiei;

- măsurarea rezistentei de izolaţie a circuitelor primare;

- încercarea cu tensiune mărita;

-

măsurarea rezistentei de izolaţie a tuturor aparatelor si circuitelor secundare; - încercarea cu tensiune mărita a izolaţiei circuitelor secundare;

verificarea conexiunilor;

- probe funcţionale (comanda, protecţie, semnalizare, blocaje).

3.1.2.8. Principalele verificări in exploatare pentru bateriile de condensatoare pentru îmbunătăţirea factorului de putere sunt:

măsurarea rezistentei de izolaţie intre borne si carcasa;

- măsurarea capacităţii condensatoarelor la temperatura de 20°C (-5°C; +10°C);

* măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice la temperatura de 20°C (-5°C;+10°C);

" incercarea cu tensiune mărita continua intre armaturi; " incercarea izolaţiei cu tensiune alternativa mărita, fata de cuva;

controlul conectării la tensiune nominala; verificarea regimuluideformant a! bateriei.

3.1.2.9. Principalele verificări in exploatarea, întreţinerea si repararea mijloacelor de protecţie la supratensiuni sunt celeprevăzute in normativul " Instrucţiuni privind montarea, exploatarea si încercareamijloacelor de protecţie la supratensiuni atmosferice" (3.2. RE-171-88).

3.1.2.10. Toate racordurile electrice prin şuruburi vor fi verificate periodic



3.4. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE INTERIOARE

3.4.1. GENERALITĂŢI

3.4.1.1. Prevederile prezentului capitol se refera la instalaţiile electrice interioare,

realizate in conformitate cu "Normativul pentru proiectarea si executarea instalaţiilor

electrice cu tensiuni pana la 1000V ca. si 1500V ce" (17-98).3.4.1.2. In timpul exploatării instalaţiile electrice frebuie sa funcţioneze la parametrii

pentru care au fost concepute si construite. Aceasta nu este posibil decât in condiţiile in

care instalaţiile electrice sunt sub un permanent control.

3.4.1.3.Se va verifica daca comutatoarele pentru circuitele de iluminat sunt montate

numai pe conductoarele de faza.

3.4.1.4. Toate prizele dintr-o instalaţie electrica trebuie sa aiba marcate,in mod vizibil

tensiunile nominale de funcţionare.

3.4.1.5. Este obligatorie folosirea prizelor cu contact de protecţie in încăperi cu

pardoseala conductoare electric, in incaperi din clasa PC (AE5), conform normativului 17 si in

incaperi in care se utilizează aparatura de calcul.

3.4.1.6. Se va verifica daca in depozitele de materiale

combustibile prizele instalate sunt prevăzute cu dispozitiv de protecţie diferenţiala si de

limitare a puterii si amplasate la minimum 1m de materiale combustibile.

3.4.1.7. Intreruptoarele, comutatoarele, butoanele si prizele din incaperi pentru bai,

grupuri sanitare, bucătarii, etc. se instalează respectandu-se condiţiile din normativul 17.

3.4.1.8. înlocuirea siguranţelor arse se face cu siguranţe cu putere de rupere

corespunzătoare, calibrate de fabrica producătoare. 3.4.1.9. Calibrarea, inlocuirea si evidenta siguranţelor fuzibile se va face conform

instrucţiunilor 3.1 RE-115/87.

3.4.1.10. Se interzice utilizarea de siguranţe improvizate in instalaţiile electrice de

joasa tensiune.

3.4.1.11. înlocuirea siguranţelor arse trebuie sa asigure o selectivitate

corespunzătoare, fiind necesara o diferenţa de cel puţin doua trepte pe scara standardizata

intre siguranţele a doua elemente de protecţie succesive de aceeaşi fabricaţie, deoarece

existenta unei singure trepte intre doua siguranţe fuzibile montate in serie nu conducetotdeauna la obţinerea selectivităţii corecte.

3.4.1.12. De regula, intr-o instalaţie se vor utiliza siguranţe de acelaşi tip, respectiv

cu caracteristici de topire similare.

3.4.1.13. Iluminatul electric trebuie sa asigure in toate incaperile nivelul mediu de

iluminare, corespunzător normelor in vigoare.3.4.1.14. Nu se recomanda folosirea intr-o aceeaşi incapere atat a lămpilor cu

incandescenta cat si a lămpilor fluorescente.

3.4.2. CONDIŢIILE PRINCIPALE PE CARE TREBUIE SA LE ÎNDEPLINEASCĂ INSTALAŢIILE



3.4.2.2. Se interzice exploatarea tablourile electrice cu puteri instalate mai mari de20 kW inclusiv, daca nu sunt prevăzute cu intreruptor general.

3.4.2.3. Pentru manevre, reparaţii si verificări, aparatele de protecţie, comanda, separare, elementele de conectare, etc, circuitele de intrare si plecăriledin tablourile de distribuţie trebuie sa se eticheteaze clar si vizibil astfel incat sa fie uşo ridentificate.

3.4.2.4.

Se interzice exploatarea receptoarelor electrotermice neomologate si care nuau aviz energetic in conformitate cu prevederile normativului PE 936/85.

3.4.2. 5. In cazul receptoarelor care in timpul funcţionarii pot produce perturbaţii in

reţeaua f urnizorului de energie electrica trebuie luate masuri pentru limitarea acestor

perturbaţii conform normativului PE 142/80 si PE 143/94.

3.4.2.6. Se interzice racordarea receptoarelor cu puteri peste 2kW la prize sau

racorduri fixe, daca nu sunt prevăzute cu dispozitive de comanda pe circuitul fix de

racordare, in cazul in care ele nu sunt echipate cu intreruptor de către producător.

3.4.2.7.

In aceeaşi incapere de locuit nu se vor monta atat prize cu contact deprotecţie cat si prize fara contact de protecţie.Ele trebuie sa fie de acelaşi tip.

3.4.2.8. Se interzice in timpul exploatării suspendarea corpurilor de iluminat direct

prin conductoarele electrice de alimentare.

3.4.2.9. Nu se admite reducerea inaltimii de suspendare a corpurilor de iluminat si a

inaltimii de instalare a proiectoarelor deasupra nivelului pardoselii fata de cea stabilita prin

proiect.

3.4.2.10. Se interzice utilizarea instalaţiilor de iluminat cu tuburi fluorescente daca nu

sunt prevăzute cu dispozitive de compensare a puterii reactive corespunzătoare unui factorde putere de 0.A5.

3.4.2.11. Toate piesele corpurilor de iluminat trebuie sa fie fixate in mod sigur.

Capacele (abajururile) de sticla cu diametre mari (peste 400mm) trebuie sa fie prevăzute cu

dispozitive care sa le asigure contra căderilor accidentale. Este interzisa exploatarea

corpurilor de iluminat cu piese deteriorate.

INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU GPL - (EXTRAS DIN NORMATIVUL DE PROIECTARE, EXECUŢIESI EXPLOATARE A SISTEMELOR DE ALIMENTARE CU GAZE PETROLIERE LICHEFIATE (GPL)

PENTRU AUTOVEHICULE NP 037-99)6.1. Darea în exploatare se face numai după obţinerea autorizaţiei de funcţionare eliberatăde ISCIR conform Prescripţiilor tehnice CR1, Colecţia ISCIR.

6.2. Sistemul de alimentare al autovehicolelor se derulează după următorul fluxtehnologic:

6.2.1. Recipientul de stocare GPL se alimentează prin intermediul autocisternelor speciale,dotate şi echipate pentru acest scop, în baza contractelor încheiate între furnizori şi staţiile

de distribuţie a produselor petroliere.

6 2 2 Pregătirea în vederea descărcării GPL constă în:



nota locul pentru care este destinată şi presiunea de descărcare. • manometrele, termometrele, indicatoarele de nivel vor fi verificate înainte de

montaj precum şi după fiecare revizie a sistemului. Verificarea se face de cătrelaboratoare metrologice abilitate în acest sens.

• la montarea prin înfiletare a aparatelor oe măsură şi control, etanşarea serealizează prin bandă de teflon înfăşurată pe partea filetată.

6.10. Protecţia contra curenţilor electrostatici se realizează astfel: • sistemul de alimentare cu GPL va fi legat la instalaţia de împământare a incintei.

Rezistenţa maximă va fi de 1 Ohm. • conductele care vor fi îngropate se vor izola de conductele aehene şi rezervoare

prin piese electroizolante care împiedică curenţii induşi să formeze acumulări deenergie electrostatică.

• personal ul de deservire nu va purta echipament de protecţie sau lenjerie dinmateriale plastice, care prin frecare poate acumula sarcini electrice.

6.11. Protecţia contra scânteilor electrice se realizează astfel: • tablourile electrice care se amplasează Tn zona cu pericol de explozie se aleg în

construcţie Ex.ll ATI şi se vor lega din punct de vedere electric la instalaţia de împămantare, pentru a prelua eventualele scurtcircuite.

• motoarele electrice de acţionare a pompelor, care se amplasează în zona cu pericol de explozie se vor realiza în construcţie antiex Ex.ll ATI şi se vor lega din punct de vedere electric la instalaţia de împămantare pentru a preluaeventualele scurtcircuite.

•

cablurile electrice utilizate în zonele cu pericol de explozie vor fi dimensionate lacur entul maxim, traseele vor fi cât mai scurte şi nu se vor intersecta cu reţelelede conducte; deasemenea, nu vor trece peste rezervoarele de stocare produse

petroliere.• cablurile multiconductori utilizate în instalaţie, vor fi din cupru şi vor avea o

protecţie din două benzi metalice galvanízate cu grosimea minimă de 0,2 mm;izolaţia exterioară trebuie să fie din material care să nu propage flacăra.

• iluminatul exterior va asigura un nivel de iluminare care să permită intervenţia în instalaţie pe timp de noapte. Instalaţia de iluminare exterioară se va lega lainstalaţia de împămîntare.

6.12. Protecţia contra scânteilor mecanice se realizează astfel:

• în exploatare se vor utiliza numai scule: dispozitive care să nu producă scântei şi sănu prezinte grade de uzură avansate.

• personalul de deservire trebuie să poarte echipament de protecţie adecvat şi încălţăminte fără piese metalice înglobate pe talpă.

• în funcţionarea motoarelor, pompelor nu trebuie să apară fenomene de gripare,descentrări care prin frecare pot conduce la încălziri excesive.

6.13. Protecţia contra surselor cu toc deschis se realizează astfel:



scurgerilor gazului petrolier lichefiat şi eliminarea zonelor cu pericol de explozie. Încărcarea recipientelor

6.14. Încărcarea cu GPL a recipientului se realizează numai de la autocisterne specialdestinate pentru transportul de GPL, omologate şi avizate de instituţiile abilitate (RAR,ISCIR).6.15. Indiferent de capacitatea de transport, autocisternele trebuie să corespundă

prescripţiilor tehnice româneşti pentru transportul mărfurilor periculoase şi acorduluiinternaţional ADR, respectiv Prescripţiilor tehnice - Colecţia ISCIR pentru produse petroliere"amestec tip C" (propan comercial).

6.16. încărcarea cu gaze petroliere lichefiate se face cu unităţile de pompare - contorizare şifurtunele flexibile din echiparea autocisternei de către conducătorul auto, autorizat ISCIR,verificat şi instruit de furnizorul de gaze petroliere lichefiate, care trebuie să cunoască atâtechipamentul de pe cisterna auto cât şi de pe recipientele de stocare GPL de la instalaţiilemonobloc tip Skid, respectiv de la recipientele subterane.

6.17. Operaţia de încărcare se realizează în conformitate cu regulile prevăzute în Manualulde operare al furnizorului de gaze petroliere lichefiate.

6.18. înaintea începerii operaţiei de încărcare, conducătorul auto trebuie, după caz, să seasigure că:

a) accesul şi ieşirea autocisternei se poate realiza fără dif icultate;

b) recipientul de stocare nu prezintă semne de coroziune sau deteriorări;

c)

recipientul este complet echipat cu aparatele de măsură şi control şi acestea sunt înstare de funcţ ionare.

6.19. Operaţia de încărcare poate începe numai dacă:

a) motorul autocisternei este oprit;b) circuitele electrice ale autocisternei sunt scoase de sub tensiune;c) roţile autocisternei sunt blocate cu saboţi; d) autocisterna este legată la centura de împământare.

6.20. Pe timpul încărcării recipientului se interzice accesul în staţie al utilizatorilor şidistribuţia gazelor petroliere lichefiate şi a celorlalţi carburanţi la autovehicule.

6.21. Cuplarea autocisternei la recipient se face prin intermediul racordurilor din dotareşi se verifică etanşarea îmbinării. Cantitatea de produs care se livrează va fi contorizată cuun contor volumetric din dotarea autocisternei.

6.22. Limita de umplere maximă permisă pentru orice rezervor va fi determinată

folosind metoda măsurării gravimetrice (a autocisternei) sau volumetrică. 6.23. Se permite să se folosească metoda volumetrică dacă recipientul de pe autovehicul



• dispun de indicatoare de nivel maxim cu corecţie de temperatură; • recipientul a fost omologat de către firma constructoare, în conformitate cu

prevederile BRML şi a fost omologat de ISCIR.



(4) Substanţele speciale pentru stingerea incendiilor se supun verificărilor periodice privind

menţinerea calităţilor în timp, conform reglementărilor specifice şi precizărilor

producătorului/furnizorului.

ART. 141

(1) Exploatarea, întreţinerea, reviziile şi reparaţiile la autospeciale, utilaje şi celelalte mijloace

mobile de intervenţie la incendii se execută conf orm normelor tehnice emise de Inspectoratul

General pentru Situaţii de Urgenţă. (2) Reparaţiile la mijloacele tehnice precizate la alin. (1) se planifică şi se realizează la termene

cât mai scurte, asigurându-se, în perioada scoaterii din intervenţie a acestora, măsuri alternative de

apărare împotriva incendiilor.

ART. 142

(1) Proprietarul/utilizatorul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajărilor trebuie să

asigure existenţa unui registru de control al instalaţiilor de semnalizare, alarmare, alertare, limitare

şi stingere a incendiilor, în care se consemnează toate datele relevante privind:

a) executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare, întreţinere şi

reparaţii; b) executarea de modificări, extinderi, reabilitări, modernizări etc.;

c) producerea unor deranjamente, alarme de incendiu, alarme false, întreruperi, declanşări

intempestive etc., cu menţionarea cauzelor care le-au determinat.

(2) Datele consemnate trebuie să indice cu claritate ziua, luna, anul, ora şi locul producerii

evenimentului.

(3) Modelul registrului de control este prezentat în anexa nr. 7 la prezentul ordin.

ART. 143

Pe toată durata de folosire a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, administratorii

operatorilor economici/conducătorii instituţiilor publice au obligaţia să



Nr.c r t .

Data Locul Eveni ment u Cauza Acţiune | Numele în clarcorectivă| - Semnătura -

demonstreze organelor de control respectarea prevederilor prezentelor norme generale, conform

legii.

ANEXA 7

la normele generale

REGISTRU DE CONTROL

pentru instalaţiile de detectare, semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a

incendiilor

Nr. crt. (fişă)

Denumirea instalaţiei

Producător/importator/furnizor

Car acter i st i ci pr i nci pal e (l oc ampl asar e, zone pr ot ej at e, component e et c. )

Cer t i f i cat CE/ Cer t i f i cat de conf or mi t at e al pr odusul ui / Agr ement

Documentaţie tehnică aferentă certi f i cat ul ui

Persoana fizică/juridică ce a executat proiectarea Certificat atestare

Persoana fizică/juridică ce a executat montarea Certificat atestare

Persoana fizică/juridică ce execută verificarea, întreţinerea, repararea Certificat atestare Cont r act nr . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Per i oada cont r actul ui

Sol i ci t are servi ce deranj ament e Tel ef on, e- mai l , f ax

Per sonal r esponsabi l Data

Dat e eveni ment e

NOTĂ:

1. În registrul de control pentru instalaţiile de detectare, semnalizare, alertare, alarmare,

limitare şi stingere a incendiilor se consemnează toate datele relevante privind:

a) executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare, întreţinere şi

reparaţii;

b) executarea de modificări;



c) acţionările în situaţii de incendiu;

d) evenimente produse: alarme de incendiu, alarme false de incendiu, defecte, întreruperi,

declanşări intempestive, teste, dezactivări temporare - cu menţionarea cauzelor care le-au

determinat şi a acţiunilor corective efectuate.

2. Datele consemnate trebuie să indice clar şi precis data (anul, luna, ziua, ora, după caz,

minutele şi secundele) şi locul de producere a evenimentului. 3. Toate evenimentele trebuie înregistrate corespunzător.

4. Registrul se completează pentru fiecare instalaţie din dotare.

5. Se numeşte un responsabil pentru completarea registrului; numele responsabilului este

trecut în registru.

6. Se notează componentele înlocuite şi cauzele înlocuirii.



ACTE NORMATIVE CARE SANCŢIONEAZĂ ÎNCĂLCĂRILE DISPOZIŢIILOR LEGALEPRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Extras din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

CAPITOLUL VRăspunderea juridică

Art. 43. - Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară,

contravenţională, materială, civilă sau penală, după caz.

Art. 44. - Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:

I. cu amendă de la 100 lei la 500 lei:

a) nerespectarea de către primar, administrator sau conducătorul instituţiei a obligaţiilor de

informare a inspectoratului despre izbucnirea şi stingerea, cu forţe şi mijloace proprii, a unui

incendiu şi de transmitere a raportului de intervenţie;

b)

neasigurarea şi nepunerea în mod gratuit la dispoziţia forţelor chemate în ajutor, de cătreadministrator sau conducătorul instituţiei, a mijloacelor tehnice pentru apărare împotriva

incendiilor şi a echipamentelor de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi

funcţionarea unităţii, precum şi a antidotului şi medicamentelor pentru acordarea primului

ajutor;

c) neconsemnarea de către persoanele fizice şi juridice în actele de transmitere temporară a

dreptului de folosinţă, precum şi de antrepriză a răspunderilor ce le revin în ceea ce priveşte

apărarea împotriva incendiilor;

d) necooperarea persoanelor fizice sau juridice care deţin părţi din acelaşi imobil în vederea

asigurării măsurilor de apărare împotriva incendiilor; II. cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei:

a) neanunţarea, prin orice mijloc, a serviciilor de urgenţă, a primarului sau a poliţiei de către

persoana care observă un incendiu şi, după caz, neluarea măsurilor, după posibilităţile sale ,

pentru limitarea şi stingerea incendiului;

b) neangajarea de către autorităţile administraţiei publice centrale şi celelalte organe

centrale de specialitate, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale

sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile judeţene sau locale, instituţiile publice şi operatorii

economici care desfăşoară activităţi cu risc de incendiu, prevăzuţi la art. 12 alin. (2), a cel puţin

un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotrivaincendiilor;

c) nerespectarea de către primar, administrator sau conducătorul instituţiei a obligaţiilor de

încadrare a serviciului de urgenţă voluntar sau privat cu personal atestat în condiţiile legii, de

pregătire profesională şi antrenare a acestuia pentru intervenţie;

d) nerespectarea de către primar a obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art.

14 lit. j), k) şi m)-o);

e) nerespectarea de către salariaţi a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 22 lit. a),

b), e) şi f);

f)

nerespectarea de către cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniulapărării împotriva incendiilor a obligaţiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) lit.



a) inacţiunea persoanelor fizice şi juridice aflate în apropierea incendiilor produse la păduri,

plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi fâneţe şi care nu intervin imediat cu mijloacele de

care dispun pentru limitarea şi stingerea acestora;

b) neîndeplinirea de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale

sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile judeţene, consiliile locale şi persoanele juridice

prevăzute la art. 8 a obligaţiei de organizare a colaborării prin convenţii încheiate între părţi;

c)

nerespectarea de către primar a obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art.14 lit. b), d)-f) şi h);

d) neîndeplinirea de către ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de

specialitate a obligaţiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 18 lit. c)-

e) ;

e) neîndeplinirea de către administrator sau conducătorul instituţiei a obligaţiilor pe care le

are în conformitate cu prevederile art. 19 lit. g), j), k) şi l);

f) necunoaşterea şi nerespectarea de către utilizator a măsurilor de apărare împotriva

incendiilor, stabilite de administrator, proprietar, producător sau importator, după caz;

g)

neîndeplinirea de către salariaţi a obligaţiilor pe care le au potrivit dispoziţiilor art. 22 lit.c), d) şi g);

h) neîndeplinirea de către proiectanţi a obligaţiilor ce le revin în conformitate cu prevederile

art. 23 lit. d) şi e);

i) nerespectarea de către executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente

şi instalaţii a dispoziţiilor art. 24 lit. b) şi c);

j) neîndeplinirea de către cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul

apărării împotriva incendiilor a obligaţiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) lit.

a) şi c) şi ale art. 27 alin. (1) lit. b) şi f);

IV.

cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei:

a) neîndeplinirea de către persoanele fizice şi juridice a obligaţiilor ce le revin în situaţii de

forţă majoră determinate de incendii, prevăzute la art. 8;

b) neîndeplinirea de către primar a obligaţiilor pe care le are potrivit dispoziţiilor art. 14 lit.

a), c) şi g);

c) neîndeplinirea de către ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de

specialitate a obligaţiilor ce le revin în conformitate cu prevederile art. 18 lit. b) şi f);

d) neîndeplinirea de către administrator a obligaţiilor pe care le are în conformitate cu

prevederile art. 19 lit. a), b), d)-f), i), o) şi q);

e) nerespectarea de către persoanele fizice şi juridice utilizatoare a prevederilor art. 21 lit. b)

şi c);

f) neîndeplinirea de către proiectanţi a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 23 lit.

a)-c);

g) nerealizarea de către executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi

instalaţii, integral şi la timp, a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în proiecte,

cu respectarea condiţiilor de calitate prevăzute de lege;

h) începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi instalaţii tehnologice noi, dezvoltarea,

modernizarea ori schimbarea destinaţiei celor existente, precum şi punerea în funcţiune aacestora fără obţinerea avizului sau a autorizaţiei de securitate la incendiu, după caz;

i) li i i b i d ă l fi i i j idi fi ă i



1. cu amendă de la 100 lei la 500 lei:

a) exploatarea instalaţiilor, echipamentelor şi aparatelor electrice în condiţii în care se

generează supracurenţi sau suprasolicitări din cauza racordării unor consumatori care depăşesc

puterea nominală a circuitelor, existenţei contactelor imperfecte la conexiuni şi legături,

străpungerii ori lipsei izolaţiei la îmbinări sau la capetele conductoarelor;

b) folosirea mijloacelor de iluminat electric, cum sunt lanternele, proiectoarele, lămpile de

control şi altele asemenea, defecte ori neprotejate corespunzător, precum şi a mijloacelor deiluminat cu flacără, cum sunt felinarele, lămpile,

lumânările, faclele, chibriturile, brichetele şi altele asemenea, în locuri care prezintă pericolde incendiu sau explozie stabilite şi marcate ca atare;

c) nesupravegherea copiilor de către persoanele în grija cărora se află aceştia, dacăprin aceasta s-a cauzat producerea de incendii;

d) depozitarea cenuşii fierbinţi sau a jăraticului în alte locuri decât cele specialamenajate, precum şi neluarea măsurilor pentru stingerea acestora în condiţii de vânt;

e) păstrarea în locuinţe a carburanţilor sau a altor lichide inflamabile în cantităţi mai

mari decât cele admise prin reglementările tehnice, în ambalaje neconforme orineetanşe, în locuri neventilate sau neprotejate faţă de sursele de căldură ori faţă derazele solare;

f) accesul salariaţilor sau al altor persoane în spaţii cu risc mare de incendiu, stabiliteca atare în scenariile de securitate la incendiu, cu alt echipament tehnic şi de lucru decâtcel prevăzut în instrucţiunile specifice, dacă acesta poate genera explozii sau incendii;

g) neasigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor în timpul în care activitatea normală este întreruptă;

2. cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei: a)

exploatarea instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ adescărcărilor electrice atmosferice, în alte condiţii decât cele prevăzute în reglementăriletehnice;

b) folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire cu defecţiuni, improvizaţii sau încondiţii care nu asigură protecţia la foc, potrivit reglementărilor tehnice, faţă dematerialele şi substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate;

c) neluarea măsurilor pentru prevenirea producerii scânteilor electrostatice orinemenţinerea în stare de funcţionare sau la parametrii prevăzuţi de reglementăriletehnice a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a sarcinilorelectrostatice;

d) nerespectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite prinreglementări specifice, la colectarea, transportul, separarea, reutilizarea, recuperareasau distrugerea deşeurilor, reziduurilor, scurgerilor de lichide inflamabile şi a depunerilorde praf sau de pulberi combustibile;

e) lipsa planificării unor controale interne sau neexecutarea de controale interneperiodice în scopul depistării şi cunoaşterii oricăror stări de pericol care pot favorizaproducerea ori dezvoltarea incendiilor;

f)

neparticiparea salariaţilor la exerciţii sau la aplicaţii tactice de apărare împotrivaincendiilor, organizate potrivit dispoziţiilor legale; ) f l i î ţii i î l i i l d i di d l i t bilit i



h) folosirea autovehiculelor de transport sau a maşinilor şi utilajelor agricole fără dispozitive

ori site parascântei, în situaţiile în care reglementările tehnice prevăd aceasta;

i) neexecutarea verificării, reparării şi curăţării periodice, cel puţin o dată pe an, a coşurilor

pentru evacuarea fumului, precum şi nerealizarea elementelor de izolare termică a acestora;

j) neasigurarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la folosirea focului deschis pe

timpul spectacolelor şi concertelor, la restaurante, baruri, cluburi, discoteci sau altele

asemenea;k) fumatul în locurile cu pericol de incendiu, stabilite prin regulamente interne;

3. cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei:

a) neelaborarea ori netransmiterea, la cererea inspectoratului pentru situaţii de urgenţă

judeţean sau al municipiului Bucureşti, de către administratorul operatorului economic, de

către conducătorul instituţiei ori, după caz, de către primar a fişei obiectivului sau a localităţii,

potrivit normelor generale de apărare împotriva incendiilor;

b) neelaborarea, neaprobarea sau nedifuzarea deciziilor prin care se stabilesc răspunderi pe

linia apărării împotriva incendiilor, precum şi a documentelor specifice, potrivit normelor

generale de apărare împotriva incendiilor; c) neefectuarea, potrivit normelor de prevenire şi stingere a incendiilor, a analizei capacităţii

de apărare împotriva incendiilor;

d) nerealizarea de către administratorul operatorului economic ori de către conducătorul

instituţiei, potrivit normelor generale de apărare împotriva incendiilor, a unui sistem operativ

de observare şi anunţare a incendiului sau de alertare în cazul producerii unui astfel de

eveniment;

e) lăsarea în funcţiune a sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor şi echipamentelor tehnice,

aparatelor, maşinilor şi utilajelor fără supraveghere, atunci când instrucţiunile de utilizare o

interzic;

f) neasigurarea selectivităţii la scurtcircuit şi la suprasarcină a elementelor de protecţie a

instalaţiilor ori a consumatorilor electrici prin înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a

întrerupătoarelor automate cu altele supradimensionate sau decalibrate;

g) păstrarea sau depozitarea produselor şi substanţelor cu pericol de autoaprindere fără

luarea măsurilor de control şi de împiedicare a fenomenului de autoîncălzire ori de aprindere

spontană;

h) depozitarea, amplasarea, păstrarea produselor, materialelor şi substanţelor combustibile

sau inflamabile în apropierea surselor de căldură, fără a se asigura măsurile de protecţie

necesare evitării aprinderii acestora;

i) nestabilirea şi nemarcarea de către persoanele în drept a locurilor în care suntinterzise utilizarea focului deschis, efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau aaltor asemenea operaţiuni cu pericol de incendiu;

j) nedelimitarea, nemarcarea şi nedotarea locurilor special amenajate pentru fumat, în condiţiile legii;

k) depozitarea produselor şi substanţelor cu pericol de incendiu în poduri, subsoluri,garaje sau case ale scărilor din construcţii civile;

l)

blocarea sau neîntreţinerea în bune condiţii a drumurilor, a platformelor şi a căilorspeciale de acces pentru autospeciale, utilaje şi alte mijloace, precum şi pentrul l d i t ţi î d i di



n) neîntreţinerea de către cei în drept în bună stare de funcţionare a sistemelor dedecomprimare sau de etanşare la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor delimitare a propagării focului ori de izolare termică din compunerea construcţiilor şiinstalaţiilor;

o) nerealizarea tratării sau protejării, conform reglementărilor tehnice, aelementelor de construcţie şi a materialelor cu substanţe de termoprotecţie ori ignifuge,

precum şi executarea operaţiunilor respective de către persoane neatestate sauutilizarea în acest scop de produse necertificate;

p) neefectuarea lucrărilor de întreţinere şi de reparare a mijloacelor tehnice deapărare împotriva incendiilor, conform normelor tehnice specifice;

q) neafişarea şi neactualizarea, după caz, conform reglementărilor tehnice specifice, aplanurilor de intervenţie, a instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor, a planurilorde depozitare, precum şi a planurilor de evacuare în caz de incendiu;

r) arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile,fără obţinerea permisului de lucru cu foc şi fără luarea măsurilor pentru împiedicarea

propagării focului la vecinătăţi; s) amenajarea locurilor pentru utilizarea focului deschis în condiţii şi la distanţe care

favorizează propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţiişi alte vecinătăţi;

t) reducerea dimensiunilor căilor de evacuare, încuierea ori blocarea uşilor sau a altorcăi destinate evacuării ori nefuncţionarea iluminatului de siguranţă;

u) nemontarea, deteriorarea sau neasigurarea vizibilităţii indicatoarelor de securitatela incendiu;

4. cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei:a)

exploatarea sau utilizarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor şi echipamentelortehnice, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie în condiţii care creează risc de incendiu, din cauza nerespectării instrucţiunilor de funcţionare sau de

apărare împotriva incendiilor;

b) folosirea mijloacelor prevăzute la lit. a) cu defecţiuni sau improvizaţii ori în condiţii care

nu asigură protecţia la foc faţă de materialele şi substanţele combustibile din spaţiul în care

sunt utilizate;

c) neorganizarea de către administratorul operatorului economic sau de către conducătorul

instituţiei ori persoana responsabilă a intervenţiei în caz de incendiu;

d) neadoptarea de către cei în drept a instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor la locul

de muncă;

e) nereglementarea de către persoanele abilitate a modului de execuţie a lucrărilor cu foc

deschis;

f) executarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea lucrări în locuri în care

acestea sunt interzise prin reglementări tehnice sau prin dispoziţii interne, fără permis de lucru

cu foc ori fără a fi asigurate toate măsurile şi condiţiile menţionate în permisul de lucru cu foc;

g) introducerea sau utilizarea, în sălile aglomerate ori în incinte amenajate pentru activităţi

cu public, a produselor şi substanţelor inflamabile sau a mijloacelor care pot produce incendiiori explozii, în alte condiţii decât cele stabilite prin reglementările tehnice specifice;

h) i i il l ă l ă i ili



caz de incendiu, precum şi neparticiparea la exerciţiile tactice de intervenţie, organizate potrivit

dispoziţiilor legale;

j) efectuarea reparaţiilor la mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, la instalaţiile

de protecţie la incendii ori la autospeciale şi utilaje de intervenţie, fără luarea măsurilor

alternative de apărare împotriva incendiilor;

k) neorganizarea şi nedesfăşurarea de activităţi de instruire în domeniul apărării împotriva

incendiilor cu personalul angajat permanent ori temporar, precum şi cu persoanele din afaraoperatorului economic sau instituţiei care au acces în locuri cu risc de incendiu;

l) nerespectarea distanţelor de securitate la incendiu ori neasigurarea unor măsuri

alternative la amplasarea depozitelor de furaje şi plante tehnice, pentru a împiedica propagarea

incendiilor la vecinătăţi;

m) neîntocmirea registrului de control al sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare,

alertare, limitare şi stingere a incendiilor sau neprezentarea acestuia la solicitarea organului de

control;

5. cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei:

a)

scoaterea din funcţiune sau dezafectarea mijloacelor tehnice de apărare împotrivaincendiilor în alte situaţii decât cele admise de reglementările tehnice specifice ori neasigurarea

funcţionării acestora la parametrii proiectaţi;

b) transportul, manipularea şi depozitarea substanţelor şi a produselor combustibile,

precum şi a celor cu tendinţă de autoaprindere, fără a ţine seama de proprietăţile lor

fizico-chimice, sau în ambalaje neconforme ori neinscripţionate corespunzător pentru

identificarea riscurilor de incendiu sau explozie şi pentru stabilirea procedeelor de stingere,

precum şi neasigurarea substanţelor specifice de stingere ori de neutralizare;

c) neasigurarea de către transportatori a măsurilor de apărare împotriva incendiilor pentru

asigurarea condiţiilor de siguranţă în trafic;

d) depăşirea nivelurilor riscului de incendiu sau a densităţii sarcinii termice stabilite prin

reglementări ori în documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie în construcţiile publice

civile, de producţie sau de depozitare;

e) împiedicarea în orice mod a personalului serviciilor profesioniste, voluntare sau private

pentru situaţii de urgenţă să îşi exercite drepturile şi obligaţiile legale în domeniul apărării

împotriva incendiilor.

Art. 2 (1)

Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau juridice, după caz.

(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data

încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul

amenzii prevăzute la art. 1, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în

procesul-verbal.

Art. 3 (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul inspecţiilor

de prevenire a incendiilor cu atribuţii de îndrumare, control, intervenţie şi constatare a

încălcărilor legii în domeniul apărării împotriva incendiilor, desemnat conform legii.(2) Primarii pot constata contravenţiile şi aplica sancţiunile pentru faptele prevăzute la art. 1

alin (1) lit a) e) şi lit g) alin (2) lit a) b) f) h) i) alin (3) lit g) m) s) şi t) alin (4) lit l) şi



Dispoziţiile referitoare la contravenţiile prevăzute la art. 1 se completează cu prevederile

Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5 Prezenta hotărâre intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării.

Art. 6

Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 678/1998privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a

incendiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 9 octombrie 1998, cu

modificările ulterioare.

PRIM-MINISTRU CĂLIN

POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor şi reformeiadministrative,

Cristian David

p. Ministrul economiei şi finanţelor,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu,

secretar de stat

Bucureşti, 6 iunie 2007. Nr. 537.



PLANIFICAREA, ORGANIZAREA SI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII DE PREVENIRE A SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ PRESTATĂ DE SERVICIILE VOLUNTARE ŞI SERVICIILE

PRIVATE PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

ORDIN Nr. 160 din 23 februarie 2007

pentru aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, desfăşurare şi

finalizare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă prestate de serviciile voluntare şiprivate pentru situaţii de urgenţă EMITENT: MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 161 din 7 martie 2007

Având în vedere prevederile art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea

împotriva incendiilor, ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă, cu

modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 28 din Regulamentul de organizare şi

funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.490/2004, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privindorganizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi

completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul administraţiei şi internelor emite următorul ordin:

ART. 1

Se aprobă Regulamentul de planificare, organizare, desfăşurare şi finalizare a activităţii de

prevenire a situaţiilor de urgenţă prestate de serviciile voluntare şi private pentru situaţii de

urgenţă, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. ART. 2

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi inspectoratele pentru situaţii de urgenţă

judeţene/al municipiului Bucureşti controlează respectarea regulamentului prevăzut la art. 1.

ART. 3

Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al

României, Partea I.

Ministrul administraţiei şi internelor,

Vasile BlagaANEXA 1

REGULAMENT

de planificare, organizare, desfăşurare şi finalizare a activităţii de prevenire a situaţiilor de

urgenţă prestate de serviciile voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă

CAP. 1Dispoziţii generale

ART. 1

Activitatea de prevenire a situaţiilor de urgenţă desfăşurată de către serviciile voluntare şi



reducerii sau eliminării riscurilor de producere a situaţiilor de urgenţă şi a consecinţelor

acestora, a protecţiei populaţiei, a mediului, a bunurilor şi valorilor.

ART. 2

Formele activităţii de prevenire sunt:

a) controlul, asistenţa tehnică de specialitate, verificarea şi informarea preventivă a

populaţiei - pentru serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă;

b)

controlul, serviciul de rond, supravegherea şi instruirea preventivă - pentru serviciileprivate pentru situaţii de urgenţă.

ART. 3

Scopurile activităţii de prevenire sunt:

a) asigurarea respectării prevederilor actelor normative şi ale celorlalte reglementări privind

apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă;

b) identificarea, evaluarea şi analizarea pericolelor potenţiale prin aprecierea posibilităţilor

de apariţie a lor şi a consecinţelor acestora asupra vieţii oamenilor, mediului şi bunurilor

materiale;

c)

conştientizarea riscurilor prin schimbul reciproc de informaţii dintre personalul careexecută controlul de prevenire, factorii de decizie, personalul angajat şi alte persoane

interesate sau implicate;

d) informarea populaţiei şi a salariaţilor privind pericolele potenţiale, precum şi modul de

comportare în situaţii de urgenţă.

ART. 4

Activitatea de prevenire se desfăşoară pe baza următoarelor principii:

a) principiul legalităţii - respectarea legislaţiei privind apărarea împotriva incendiilor şi

protecţia civilă, indiferent de forma de proprietate a operatorilor

economici şi a instituţiilor publice controlaţi/controlate din sectorul de competenţă;

b) principiul imparţialităţii şi independenţei - în exercitarea atribuţiilor funcţionale,

personalul compartimentului sau specialiştii de prevenire sunt obligaţi să aibă atitudine

obiectivă şi neutră faţă de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură;

c) principiul confidenţialităţii - păstrarea de către personalul compartimentului de prevenire

a secretului informaţiilor care nu sunt de interes public şi care sunt obţinute în cursul

desfăşurării activităţii;

d) principiul transparenţei - desfăşurarea activităţii într-o manieră deschisă faţă de public,

prin care accesul liber şi neîngrădit la informaţiile fundamentate ştiinţific, de interes public, să

constituie regula, iar limitarea accesului la informaţii să constituie excepţia, în condiţiile legii;

e) principiul continuităţii şi gradualităţii - asigurarea unor controale periodice ale factorilor

de risc şi aplicarea unor măsuri din ce în ce mai severe în cazul menţinerii riscului peste nivelel e

acceptabile.

ART. 5

Personalul compartimentului de prevenire din cadrul serviciilor voluntare şi private pentru

situaţii de urgenţă urmează anual, pe centre de localităţi, cursuri de specializare şi

perfecţionare organizate în condiţiile legii, cu sprijinul inspectoratului judeţean/al municipiului

Bucureşti pentru situaţii de urgenţă.

CAP 2



SECŢIUNEA 1 Servicii voluntare pentru situaţii de urgenţă

ART. 6

(1) Planificarea activităţilor de prevenire se realizează anual, prin Graficul de control şi

Graficul de informare publică, pe baza Programului de măsuri în vederea acordării asistenţei

pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă la gospodăriile populaţiei şi evidenţei operatorilor

economici din subordinea consiliului local şi a instituţiilor publice din sectorul de competenţă,

de către şeful serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, şi se aprobă de către primar.

(2) Graficul de control se întocmeşte într-un exemplar, care se păstrează la şeful serviciului

voluntar pentru situaţii de urgenţă, iar câte o xerocopie a acestuia se anexează la carnetele cu

constatările rezultate din controale.

(3) Anterior întocmirii graficului de control, şeful serviciului voluntar pentru situaţii de

urgenţă repartizează personalului compartimentului de prevenire

localităţile, cartierele, operatorii economici şi instituţiile publice ce urmează a fi controlate.

(4) Modelul Graficului de control este prezentat în anexa nr. 1,care face parte integrantădin prezentul regulament.

(5) Graficul de informare publică se întocmeşte într-un exemplar, care se păstrează la şeful

serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă şi conţine activităţile de informare a populaţiei,

salariaţilor şi elevilor privind pericolele potenţiale la locuinţe şi gospodării, operatorii economici

şi instituţiile din subordinea consiliului local, precum şi modul de comportare în situaţii de

urgenţă.

ART. 7

La planificarea activităţilor de prevenire pentru sectorul de competenţă se au în vedere:

a)

riscurile identificate din Planul de analiză şi acoperire a riscurilor, frecvenţa şi perioada demanifestare;

b) concluziile rezultate în urma activităţilor de prevenire anterioare;

c) organizarea în sectorul de competenţă a unor activităţi tradiţionale, târguri, expoziţii,

manifestări cultural-sportive;

d) concluziile rezultate din evaluarea periodică a situaţiei operative din localitate.

ART. 8

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de prevenire, serviciul voluntar pentru

situaţii de urgenţă achiziţionează, cu respectarea prevederilor legale, reglementări specifice şi

materiale documentare.ART. 9

(1) La nivelul localităţii, activitatea de prevenire este coordonată de primar.

(2) Organizarea activităţii de prevenire se asigură de către şeful serviciului voluntar pentru

situaţii de urgenţă şi se realizează prin personalul compartimentului de prevenire, al cărui

număr este dimensionat conform reglementărilor tehnice specifice.

ART. 10

Pe timpul îndeplinirii misiunilor, personalul compartimentului de prevenire îşi face cunoscută

calitatea prin legitimaţia de voluntar, emisă în condiţiile legii.

SECŢIUNEA a 2-a



b) documentele de control proprii şi ale serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă,

întocmite anterior;

c) situaţia operativă specifică;

d) alte materiale documentare/informative.

ART. 17

(1) Controalele se finalizează astfel:

a)

prin consemnarea neregulilor în carnetele cu constatările rezultate din controale - cele dela gospodăriile populaţiei;

b) prin notă de control - cele de la instituţiile publice şi operatorii economici din subordinea

consiliului local, de la unităţile de învăţământ şi de la operatorii economici din sectorul de

competenţă, cu care s-au încheiat contracte de intervenţie.

(2) Constatările rezultate în urma controalelor executate la gospodăriile populaţiei sunt

aduse la cunoştinţă proprietarilor prin consemnarea semnăturii acestora în carnet, iar nota de

control prevăzută la alin. (1) lit. b) se întocmeşte în două exemplare, exemplarul numărul unu

fiind înmânat reprezentantului unităţii controlate.

(3)

Modelul Carnetului cu constatările rezultate din control este prezentat în anexa nr. 4, iarcel al Notei de control, în anexa nr. 5, care fac parte integrantă din prezentul regulament.

(4) După finalizarea activităţii de control, personalul compartimentului de prevenire prezintă

şefului de serviciu carnetele cu constatările rezultate sau notele de control.

(5) Şeful serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă înmânează primarului, săptămânal,

toate documentele de control încheiate în săptămâna anterioară, în vederea constatării

contravenţiilor şi aplicării sancţiunilor contravenţionale, conform reglementărilor în vigoare.

ART. 18

Pe baza constatărilor rezultate, şeful serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă

î ntocmeşte, semestrial, analiza activităţii de prevenire şi a neregulilor constatate, pe care osupune dezbaterii consiliului local, şi propune măsuri pentru remedierea acestora.

SECŢIUNEA a 2-aServicii private

ART. 19

Activităţile de prevenire în sectorul de competenţă se desfăşoară:

a) semestrial - control la secţiile şi instalaţiile care prezintă riscuri;

b) zilnic - serviciu de rond, conform programului;

c)

la solicitarea şefilor de lucrări, instalaţii sau secţii - supraveghere.ART. 20

(1) Controlul se execută de către şeful de serviciu şi de personalul

compartimentului/specialiştii de prevenire.

(2) Pe timpul controlului se urmăreşte respectarea prevederilor actelor normative şi ale

celorlalte reglementări privind apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă.

(3) Finalizarea controlului se realizează prin consemnarea neregulilor în Nota de control.

(4) Modelul Notei de control este prezentat în anexa nr. 6, care face parte integrantă din

prezentul regulament.

(5)

Premergător controlului se studiază: a) reglementările specifice;



d) alte materiale documentare/informative.

ART. 21

(1) Serviciul de rond se execută de către personalul angajat al serv iciului privat pentru

situaţii de urgenţă, problemele urmărite şi verificate fiind cele stabilite în program.

(2) Constatările rezultate sunt consemnate în registru.

(3) Modelul Registrului cu constatările din serviciul de rond este prezentat în anexa 7, care

face parte integrantă din prezentul regulament. ART. 22

(1) Supravegherea se organizează atunci când în sectorul de competenţă se desfăşoară

lucrări cu foc deschis, de reparaţii sau de punere în funcţiune a unor instalaţii.

(2) Supravegherea se execută din dispoziţia şefului serviciului privat pentru situaţii de

urgenţă, care va stabili personalul şi măsurile necesare în vederea preîntâmpinării apariţiei unor

situaţii de urgenţă.

(3) În funcţie de complexitatea operaţiunii, şeful serviciului privat pentru situaţii de urgenţă

stabileşte locul şi durata supravegherii, precum şi personalul şi tehnica de intervenţie necesare

preîntâmpinării apariţiei unor situaţii de urgenţă. (4) La încheierea activităţii de supraveghere, personalul desemnat să execute supravegherea

comunică şefului serviciului privat pentru situaţii de urgenţă despre finalizarea acesteia.

ART. 23

După finalizarea activităţii preventive, personalul desemnat prezintă şefului serviciului privat

pentru situaţii de urgenţă documentele întocmite, în vederea stabilirii măsurilor pentru

remedierea neregulilor care nu au putut fi soluţionate.



NOTĂ: În funcţie de particularităţile sectorului de competenţă, se planifică controale la operatorii economici cu

care s-au încheiat contracte.

- model -Nr . c r t .

Operat orul economi c/secţia/atelierul Luna |

01 02 03 04 05 06 07

08 09 10 11 12

1.

2. 3.

4.



ANEXA 3 la

regulament

APROB(conducătorul instituţiei publice, managerul sau

admi ni st r ator ul oper at or ul ui economi c)

PROGRAMUL

ser vi ci ul ui de r ond

- model -

ANEXA 4 la

regulament

CARNET

cu constatările rezultate din control

- model -

INDICAŢII DE FOLOSIRE Situaţiile de urgenţă la gospodăriile populaţiei pot fi preîntâmpinate dacă populaţia cunoaşte şi

respectă regulile şi măsurile de prevenire a acestora.Serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă au obligaţia de a desfăşura activităţi pentru prevenirea

situaţiilor de urgenţă în localităţile unde sunt constituite şi de a face cunoscute cetăţenilor regulile şimăsurile de preîntâmpinare a acestora.

Carnetul cuprinde principalele reguli şi măsuri de prevenire a situaţiilor de urgenţă la gospodăriilepopulaţiei, pe baza cărora personalul compartimentului de prevenire execută controlul şi stabileştemăsuri în raport cu situaţia găsită la faţa locului.

Neregulile constatate vor fi înscrise în carnet sub formă prescurtată. Exemplu: Într-o gospodărie s-a constatat că proprietarul foloseşte focul deschis sau mijloace de

iluminat cu flacără deschisă pe lângă furaje sau alte materiale combustibile; în loc de a se înscrie în întregime neregula în carnet, se va înscrie: punctul 2b, ceea ce corespunde cu încălcarea prevăzută în îndrumător la punctul respectiv.

Dacă anumite încălcări nu sunt prevăzute în carnet, atunci acestea se înscriu în întregime fără a semai folosi forma prescurtată.

Este indicat ca la gospodăriile în care s-au constatat nereguli să se execute verificări ulterioarepentru a vedea dacă acestea s-au remediat, fără a se aştepta al doilea control periodic.

P t i ltă fi it t t l l i l l ti t l i d i li

I t i ner arul r ondul ui( t raseul )

I nt er val ul or ar deparcurgere

Probleme de urmărit şi verificat(activităţi de apărare împotrivaincendiilor şi protecţie civilă)

I t i nerarul ISecţia/Atelierul

I t i ner ar ul I I |Secţia/Atelierul

Şeful serviciului,



De asemenea, vor face recomandări cu privire la modul de salvare a oamenilor şi de evacuare aanimalelor în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă.

1. Reguli şi măsuri de prevenire la grajduri, magazii şi alte dependinţe: a) este interzis a se intra în aceste construcţii cu lumânări, chibrituri aprinse sau lămpi de petrol,

iluminatul realizându-se cu corpuri de iluminat electrice prevăzute cu globuri de protecţie sau cufelinare de vânt în stare bună; cablurile electrice vor fi pozate numai pe materiale incombustibile;

b) se interzice fumatul sau accesul cu foc deschis în aceste spaţii;

c)

uşile grajdurilor vor fi construite fără praguri şi se vor deschide spre exterior. Nu este permisă blocarea uşilor cu diferite obiecte sau materiale; d) încălzirea grajdurilor este admisă numai cu sobe cu acumulare de căldură, iar aprinderea şi

alimentarea focului trebuie să se facă numai din exterior; e)

se interzice depozitarea în magazii sau în alte dependinţe a oricărui fel de carburant în cantitatemai mare decât cea stabilită de reglementările în vigoare;

f) este interzisă folosirea afumătorilor improvizate, care prezintă pericol de incendiu, în magazii, şurisau instalate în apropierea materialelor combustibile.

2. Respectarea regulilor şi măsurilor de prevenire la depozite de furaje, paie şi alte materiale: a) furajele, paiele şi alte materiale combustibile vor fi depozitate, după posibilităţi, cât mai departe

de casă, bucătării de vară, cuptoare, magazii etc.;

b) este interzisă folosirea focului deschis sau a mijloacelor de iluminat cu flacără deschisă pe lângăfuraje şi materiale combustibile;

c) focurile deschise făcute în curţi, la o distanţă mai mare de 10 m faţă de depozitele de furaje, paieşi alte materiale, trebuie atent supravegheate, în locuri special amenajate (gropi), iar pe timp de vântsunt interzise.

3. Respectarea regulilor şi măsurilor de prevenire la folosirea bucătăriilor de vară, cuptoarelor şimaşinilor de gătit:

a)

este interzis a se instala cuptoare, maşini de gătit sau bucătării de vară improvizate în apropiereagrajdurilor, şurilor, locurilor de depozitare a furajelor şi a altor materiale combustibile;

b) este interzis a se scoate burlanele de metal pe fereastră sau pe sub streaşină fără să fie izolate pe

părţile combustibile ale construcţiei. Izolaţia se face pe o distanţă de 40 cm de o parte şi de alta alocului de trecere, prin lăsarea unei distanţe de 15 cm între faţa exterioară a burlanului şi elementelecombustibile, precum şi prin îmbrăcarea burlanului cu un strat gros de 5 cm din vată de sticlă tencuităsau cu un strat echivalent de azbest. Când acoperişul este construit din material combustibil, nu estepermisă scoaterea burlanului sub streaşină;

c) este interzisă aruncarea la întâmplare, pe lângă furaje, şuri, grajduri sau alte materialecombustibile, a cenuşii. Cenuşa se va depozita într-o groapă anume amenajată, după ce mai întâi a foststins cu apă jăraticul rămas în ea.

4. Respectarea regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor la instalarea şi folosireasobelor:

a)

sobele de metal nu trebuie să fie instalate la o distanţă mai mică de 1 m faţă de pereţii din lemnsau din alte materiale ce se pot aprinde uşor. Când pereţii de scândură sunt izolaţi, distanţa poate fi de70 cm. Izolarea se face prin căptuşirea peretelui cu cărămizi aşezate pe muchie, pe o suprafaţă care sădepăşească cu 50 cm dimensiunile sobei, vertical şi orizontal;

b) este interzis ca sobele de metal să fie aşezate direct pe duşumeaua de scânduri. Dacă înălţimeapicioarelor sobelor depăşeşte 25 cm, ele vor fi aşezate pe un postament de cărămidă în grosime de 7cm. Dacă picioarele sobelor au înălţimea sub 25 cm, postamentul va avea grosimea de 25 cm.Postamentul trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 25 cm, iar în faţa uşii cu 50 cm;

c) nu este permis să se folosească sobe cu uşiţele defecte; d) este interzis a se aprinde focul în sobă cu benzină sau cu alte lichide inflamabile, în asemenea

condiţii încât să prezinte pericol de incendiu, ori să se ardă în sobă lemne lungi, netă iate, care pe timpularderii nu intră în întregime în sobă;

e) sobele de cărămidă vor avea pe duşumea în faţa uşilor o tablă metalică cu dimensiunile de 70 x



pe sobele de zid sau în imediata lor apropiere;g) focul în sobe nu trebuie lăsat fără supraveghere sau în grija copiilor; h) se va urmări ca sobele de metal sau de cărămidă să nu se încălzească peste măsură, deoarece pot

aprinde uşor obiectele din jur. 5. Respectarea regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor la instalarea şi folosirea

coşurilor şi burlanelor: a) coşurile de zid vor fi izolate faţă de elementele combustibile ale planşeelor şi acoperişurilor astfel:

-

la trecerea prin planşeu, prin îngroşarea zidăriei de cărămidă a coşurilor la 25 cm. În spaţiul dintrecoş şi planşeu se introduc un strat de azbest sau două straturi de pâslă îmbibate cu argilă; - la trecerea prin acoperiş, prin lăsarea unei distanţe de cel puţin 10 cm între faţa exterioară a

zidăriei coşului şi elementele acoperişului, iar golul produs se închide cu un şorţ de tablă; b)

nu este permis ca în coşuri să fie zidite elemente combustibile ale acoperişului, planşeului etc.; c) coşurile se prelungesc deasupra acoperişului cu 0,5 - 0,8 m;d) coşurile de zid vor fi permanent întreţinute fără crăpături şi curăţate. Este interzis a se folosi

coşurile de zid netencuite; e) burlanele din metal nu vor fi instalate la o distanţă mai mică de 70 cm faţă de pereţii de scândură

sau paiantă. 6. Respectarea regulilor de prevenire a incendiilor la folosirea energiei electrice:a) este interzisă folosirea instalaţiilor şi aparatelor electrice defecte sau improv izate, cu conductori

neizolaţi, cu prize sau întrerupătoare defecte, doze şi derivaţii fără capace etc.; b) este interzisă înlocuirea siguranţelor electrice cu sârmă, cuie etc. Siguranţele arse vor fi înlocuite

numai de electrician autorizat;c) nu este permisă lăsarea sub tensiune, fără supraveghere, a niciunui fel de aparat electric: fier de

călcat, reşou, radiator etc.; d) este interzisă executarea sau modificarea instalaţiilor electrice de către persoane neautorizate; e)

fiarele de călcat vor fi aşezate pe timpul folosirii pe suporţi de sârmă sau de cărămidă. 7. Respectarea regulilor de prevenire şi stingere a incendiilor la folosirea lămpilor de iluminat şi de

gătit cu lichide inflamabile, precum şi la folosirea acestor lichide: a)

lămpile de iluminat şi de gătit cu petrol trebuie să fie în stare bună, rezervorul nu trebuie să fiespart, să aibă scurgeri, iar umplerea rezervoarelor trebuie să se facă când lămpile sunt stinse;

b) este interzisă aşezarea lămpilor de iluminat sau de gătit în apropierea obiectelor care se potaprinde uşor sau în locuri unde din neglijenţă ar putea fi răsturnate, dând naştere la incendii;

c) lămpile de iluminat sau de gătit nu trebuie lăsate fără supraveghere pe timpul funcţionării lor; d) este interzis să se depoziteze în locuinţe lichide inflamabile în cantităţi mai mari de 25 litri.

Această cantitate se va păstra în bidoane adecvate (metalice) bine închise şi la locuri ferite deposibilitatea incendierii;

e) curăţarea cu substanţe uşor inflamabile a parchetelor, a duşumelelor, a hainelor etc. nu estepermisă în încăperi unde este aprins focul.

8.

Respectarea regulilor şi măsurilor de prevenire privitoare la folosirea buteliilor de gaze lichefiate(aragaz):

a) este interzisă folosirea flăcării pentru verificarea etanşeităţii buteliei, garniturilor, regulatorului şifurtunului;

b) buteliile de gaze lichefiate nu se vor folosi fără regulator de presiune, cu garnituri deteriorate, cufurtun de cauciuc ce prezintă porozităţi, crăpături sau lărgiri la capete;

c) buteliile de gaze lichefiate nu se vor păstra în apropierea surselor de căldură sau sub acţiuneadirectă a razelor solare. Distanţa dintre butelie şi maşina de aragaz va fi de 1 m, iar faţă de o sursă decăldură cu o flacără deschisă, de cel puţin 2 m;

d) este interzis a se folosi buteliile în poziţie culcată sau înclinată; ele se vor folosi doar în poziţie

verticală. Nu este permisă încălzirea buteliilor. Aprinderea focului, în cazul folosirii gazelor lichefiate, seva face respectându-se principiul "gaz pe flacără";

e) este interzisă trecerea (transvazarea) gazului din butelie în orice alte recipiente



b) nu este permisă folosirea podurilor pentru bucătării sau spălătorii; c) este interzisă folosirea afumătorilor improvizate în poduri; d) este interzisă folosirea pentru iluminatul în poduri a lumânărilor etc.; pentru iluminat se vor folosi

felinare de vânt în stare bună de funcţionare. 10. Educarea copiilor şi supravegherea lor pentru a nu provoca incendii: a) copiii nu trebuie lăsaţi singuri în încăperi în care sunt sobe de încălzit sau de gătit, lămpi cu petrol

pentru iluminat ori gătit în stare de funcţionare;

b)

copiii nu trebuie lăsaţi să se joace cu focul (lămpi, lumânări, chibrituri, brichete, artificii etc.).Asemenea mijloace nu trebuie lăsate la îndemâna lor. 11. Respectarea regulilor privind protecţia împotriva inundaţiilor în zonele unde acest risc se

manifestă cu precădere: a)

curăţarea şi întreţinerea şanţurilor şi rigolelor; b) interzicerea blocării sau obturării podurilor ori podeţelor cu materiale care ar împiedica scurgerea

apei.12. Respectarea regulilor şi modului de comportare stabilite de autorităţi pentru diferite situaţii de

urgenţă, în funcţie de riscurile identificate în plan teritorial.



Repr ezent ant ulbenef i ci arul ui ,

(numele şi prenumele în clar şi

semnătura)

Se va aplica ştampila beneficiarului.


semnătura)

ANEXA 5 la regulament

Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă al

NOTĂ DE CONTROL Nr din ..............

- model -

Încheiată astăzi, cu prilejul controlului privind apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă, executatpotrivit art ................... din ........... (se va înscrie actul normativ).

PROPRIETAROPERATOR ECONOMIC/INSTITUŢIE NUMĂR DE ÎNREGISTRARE LA REGISTRUL COMERŢULUI PERIOADA CONTROLULUISPECIALIST DIN COMPARTIMENTUL DE PREVENIREPARTICIPANŢI DIN PARTEA OPERATORULUI ECONOMIC/INSTITUŢIEI CONTROLATE 1. NEREGULI CONSTATATESe vor menţiona toate încălcările actelor normative care reglementează activitatea de prevenire a

incendiilor şi protecţie civilă. 2. MĂSURI Se vor înscrie măsurile pentru înlăturareaneregulilor constatate.

Repr ezent ant ul Servi ci ul ui Vol unt ar

pentru Situaţii de Urgenţă,



Repr ezent ant ul Ser vi ci ul ui Pri vatpentru Situaţii de Urgenţă,

Şeful secţiei/atelierului/

Repr ezent ant ul benef i ci ar ul ui ,


semnătura) (numele şi prenumele în clar şi

semnătura)


Serviciul Privat pentru Situaţii de Urgenţă al

NOTĂ DE CONTROL Nr din ..............

- model -

Încheiată astăzi, cu prilejul controlului privind apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă, executatpotrivit art ...................... din......... (se va înscrie actul normativ).

PROPRIETAR*)SECTIA/ATELIERUL,OPERATORUL ECONOMIC/INSTITUŢIA*) NUMĂR DE ÎNREGISTRARE LA REGISTRUL COMERŢULUI*) SPECIALIST DIN COMPARTIMENTUL DE PREVENIREPARTICIPANŢI DIN PARTEA OPERATORULUI ECONOMIC/INSTITUŢIEI CONTROLATE*) 1.

NEREGULI CONSTATATESe vor menţiona toate încălcările actelor normative care reglementează activitatea de prevenire a

incendiilor şi protecţie civilă. 2. MĂSURI Se vor înscrie măsurile pentru înlăturarea neregulilor constatate.

Se va aplica ştampila beneficiarului*).

*) Se va completa numai în cazul în care controalele se execută la alte instituţii publice/operatorieconomici din sectorul de competenţă, cu care s-au încheiatcontracte/convenţii.




Serviciul Privat pentru Situaţii de Urgenţă al . . . . . . . . . .REGI STRU

cu constatările din serviciul de rond - model -Nr cr t

Secţia/ at el i erul controlată/ cont r ol at

Dat a şi or a

Constatări/ Încălcări

Măsuri di spuse/ l uat e

Semnăturaconducătoruluil ocul ui demuncă

Semnăturaper soaneicare a

ef ect uatr ondul

Măsuridi spuse deşeful

servi c i ul ui



ACTE DE AUTORITATE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

EMISE DE CONSILIUL LOCAL

Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de consiliul local sunt: a) decizia de aprobare a planului de analiză şi acoperire a riscurilor aferent unităţi i

administrativ-teritoriale pe care o reprezintă;

b) hotărâri privind modul de organizare a apărării împotriva incendiilor în unitatea

administrativ-teritorială;

c) reguli şi măsuri specifice de apărare împotriva incendiilor, corelate cu nivelul şi natura

riscurilor locale;

d) dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;

e) raportul semestrial de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

f) măsuri de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

g) documente privind ser viciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă: hotărâre de înfiinţare,

regulament de organizare şi funcţionare, dispoziţie de numire a şefului serviciului;

h)

dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii îndomeni ul apărării împotriva incendiilor, conform legii. DOCUMENTE SPECIFICE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

EMISE DE PRIMAR

Documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de primar sunt:

a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor;

b) fişa localităţii/sectorului, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti

pentru situaţii de urgenţă, conform modelului prezentat în anexa nr. 6 la Regulamentul de

planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă,

aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa localităţii se

trimite la inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;

c) raport de analiză a dotării cu mijloace de apărare împotriva incendiilor, întocmit anual, la o

dată anterioară definitivării bugetului local.



ACTE DE AUTORITATE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR EMISE DE

ADMINISTRATORUL OPERATORULUI ECONOMIC / CONDUCĂTORUL INSTITUŢIEI.

Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de administratoruloperatorului economic/conducătorul instituţiei sunt:

a) dispoziţie privind stabilirea modului de organizare şi a responsabilităţilor privind

apărarea împotriva incendiilor; b) instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile demuncă;

c) dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului; d) dispoziţ ie privind organizarea instruirii personalului;e) dispoziţie de constituire a serviciului privat pentru situaţii de urgenţă ori

contract/convenţie cu un alt serviciu privat pentru situaţii de urgenţă; f) dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării

construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu;

g)

reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportulşi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale;

h) convenţii/contracte cuprinzând răspunderile ce revin părţilor pe linia apărării împotrivaincendiilor în cazul transmiterii temporare a dreptului de folosinţă asupra bunurilorimobile/antrepriză;

i) dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii îndomeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii;

j) măsuri speciale de apărare împotriva incendiilor pentru perioadele caniculare sausecetoase.



DOCUMENTE SI EVIDENŢE SPECIFICE APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor la unităţile

administrativ-teritoriale trebuie să cuprindă cel puţin:

a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor;

b) fişa localităţii, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii

de urgenţă;

c) avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, obţinute pentru construcţiile, instalaţiile

tehnologice şi pentru alte amenajări din patrimoniul propriu, însoţite de documentele vizate spre

neschimbare care au stat la baza emiterii lor;

d) date ale personalului din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, conform

criteriilor de performanţă;

e) lista operatorilor economici/instituţiilor cu care s-au încheiat contracte de

închiriere/convenţii, cu specificarea obiectului de activitate al acestora şi a numărului şi termenului

de valabilitate ale contractului/convenţiei; registrele pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul,

inclusiv pentru arderea miriştilor; f) rapoarte de intervenţie ale serviciului public voluntar pentru situaţii de urgenţă;

g) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;

h) evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate cu serviciul public voluntar pentru situaţii de

urgenţă, având anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora;

i) rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de stat

competente;

j) programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma constatărilor

autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.

Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor ale operatorilor

economici/instituţiilor menţionate la art. 5 lit. c) trebuie să cuprindă cel puţin:

a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor al unităţii administrativ -teritoriale, în partea ce

revine operatorului economic/instituţiei;

b) fişa obiectivului, conform modelului prezentat în anexa nr. 5 la Regulamentul de planificare,

organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă, apro bat prin

Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa obiectivului se trimite la

inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă; c) raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;

d) documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea

şi analiza riscurilor de incendiu etc.;

e) avizele/autorizaţiile de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spreneschimbare care au stat la baza emiterii lor;

f) certificate EC, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnicede apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate;

g) registrele instalaţiilor de detectare/semnalizare/stingere a incendiilor, copii după

atestatele firmelor care au efectuat/efectuează proiectarea, montarea, verificarea, întreţinerea, repararea acestora sau care efectuează serv icii în domeniu;



criteriilor de performanţă; j) lista operatorilor economici/instituţiilor cu care a încheiat contr acte de

închiriere/convenţii, cu specificarea domeniului de activitate al acestora şi a numărului şitermenului de valabilitate ale contractului;

k) planurile de protecţie împotriva incendiilor; l) evidenţa exerciţiilor de evacuare a personalului propriu/utilizatorilor construcţiei;

m)

evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate, având anexate concluziile rezultate dinefectuarea acestora;

n) rapoartele de intervenţie ale serviciului privat pentru situaţii de urgenţă; o) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;

p) lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii; q) grafice de întreţinere şi verificare, conform instrucţiunilor

producătorului/furnizorului, pentru diferite categorii de utilaje, instalaţii şi sisteme care potgenera incendii sau care se utilizează în caz de incendiu;

r) rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de stat

competente;s) programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma

constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu. Documentele şi evidenţele specifice privind apărarea împotriva incendiilor se actualizează de

către cei care le-au întocmit şi aprobat, dacă:

a) s-au produs modificări ale actelor normative şi ale reglementărilor tehnice care au statla baza emiterii acestora;

b) s-au produs modificări ale personalului cu atribuţii stabilite conform acestora; c) s-au produs modificări referitoare la construcţii, instalaţii sau la specificul activităţii.

Pentru operatorii economici, instituţiile şi alte persoane juridice care au un numărde salariaţi cel puţin egal cu cel stabilit, conform legii, pentru întreprinderile mici,administratorul, conducătorul sau persoana cu funcţii de conducere, după caz, asigurăorganizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor prin emiterea următoarelordocumente:

a) instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile demuncă;

b) reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului; c) organizarea instruirii personalului;d) dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării

construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu; e) reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul

şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale. Operatorii economici, instituţiile care au un număr de salariaţi cel puţin egal cu cel

stabilit, conform legii, pentru întreprinderile mici asigură următoarele documente şievidenţe specifice apărării împotriva incendiilor:

a) documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu,

identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.; b) avize/autorizaţii de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate sprehi b t t l b it ii l



d) registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;e) organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă;

f) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice; g) lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii; h) rapoartele întocmite în urma controalelor autorităţii de stat şi măsurile şi acţiunile

proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea

reglementărilor în domeniu.



persoane.

Art. 13 Durata instructajului introductiv general se stabileşte prin

reglementări interne, în funcţie de specificul activităţii desfăşurate, complexitatea procesului

tehnologic, riscul de incendiu şi/sau de explozie, nivelul de risc rezultat din clasificarea

unităţilor din punct de vedere al protecţiei civile, precum şi de nivelul de pregătire al

participanţilor, dar nu poate fi mai mică de 8 ore.

Art. 14 Pentru fiecare categorie de personal participant se stabileşte un nivel minim decunoştinţe necesare, iar la terminarea instructajului introductiv general persoanele instruite vor

fi verificate pe bază de teste asupra cunoştinţelor acumulate.

Art. 15 Persoanele care nu şi-au însuşit nivelul minim de cunoştinţe stabilit pentru instructajul

introductiv general nu vor fi admise la locurile de muncă.

• SECŢIUNEA a 2-a Instructajul specific locului de muncă

Art. 16 Instructajul specific locului de muncă se execută individual, după instructajul introductiv

general, de către şeful locului de muncă respectiv.Art. 17 La efectuarea instructajului specific locului de muncă se urmăreşte să se asigure

participanţilor cunoştinţe referitoare la:

a) caracteristicile fizico-chimice ale substanţelor, materialelor şi produselor utilizate la locul

de muncă;

b) condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor tehnologice şi

cauzele potenţiale de incendiu şi/sau de explozie specifice locului de muncă, măsurile de

prevenire a acestora;

c) descrierea, funcţionarea, monitorizarea şi modul de intervenţie la instalaţiile şi sistemele

de siguranţă ale maşinilor şi utilajelor de la locurile de muncă, inclusiv cele de prevenire aavariilor tehnologice;

d) descrierea, funcţionarea, amplasarea şi modul de acţionare a instalaţiilor, utilajelor,

aparatelor, dispozitivelor şi mijloacelor de protecţie împotriva incendiilor;

e) concepţia de intervenţie în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi conţinutul

documentelor operative de răspuns;

f) sarcini specifice pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă, cauzelor potenţiale de incendiu

şi realizarea măsurilor specifice de protecţie civilă.

Art. 17_1

Instructajul specific locului de muncă se efectuează şi în următoarele cazuri: a) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de muncă;

b) când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii;

c) la reluarea activităţii după producerea unui incendiu, explozii sau situaţii de urgenţă;

Art. 18 Durata instructajului specific locului de muncă este stabilită în funcţie de complexitatea

activităţii desfăşurate (construcţii, instalaţii şi utilaje tehnologice) şi nu poate fi mai mică de 8

ore.

Art. 19 Problemele cu caracter teoretic prezentate pe timpul instructajului specificlocului de muncă sunt urmate în mod obligatoriu de demonstraţii practice. Art. 20 Admiterea definitivă la lucru a persoanelor instruite se face numai dupăverificarea acestora pe bază de teste cu privire la nivelul de însuşire a cunoştinţelor



• SECŢIUNEA a 3-a Instructajul periodic

Art. 21 Instructajul periodic se execută cu toate categoriile de salariaţi pe o durată de celpuţin două ore şi are ca scop împrospătarea, completarea şi detalierea cunoştinţelordobândite prin instructajul introductiv general şi prin instructajul specific locului demuncă. Art. 22 Instructajul periodic se execută pe baza tematicii anuale şi a graficului deinstruire, aprobate de conducătorii instituţiilor, manageri sau patroni. Art. 23 Tematica orientativă anuală de instruire, adaptată fiecărei categorii de salariaţi,se structurează de regulă astfel: a) actele normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă,activitatea de apărare împotriva incendiilor şi activitatea de protecţie civilă; b) obligaţiile generale şi specifice ce revin fiecărei categorii de salariaţi; c) condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilortehnologice şi cauzele potenţiale (riscurile) de incendiu şi/sau explozie specifice;

normele, regulile şi măsurile de prevenire a acestora; d) descrierea, funcţionarea, întreţinerea şi modul de utilizare a instalaţiilor şisistemelor de protecţie destinate prevenirii avariilor tehnologice şi incendiilor;

e) modul de acţiune a salariaţilor în cadrul serviciilor de urgenţă şi în sprijinulacestora pentru realizarea intervenţiei operative şi pentru limitarea şi înlăturareaurmărilor situaţiilor de urgenţă. Art. 24 Tematica orientativă se adaptează şi se completează pe parcursul anului, dacăeste cazul, de către cei care execută instruirea, cu concluziile şi învăţămintele rezultatedin:

a)

controalele efectuate privind respectarea prevederilor legale şi îndeplinireasarcinilor stabilite;

b) natura, frecvenţa şi amploarea incendiilor, exploziilor şi altor situaţii de urgenţăproduse pe raza teritorială a unităţii sau în sectoare de activitate similare;

c) modificări ale legislaţiei specifice. Art. 25 În graficul anual de instruire se menţionează periodicitatea instructajelor şi se

precizează zilele în care acestea se execută eşalonat, pe locuri de muncă şi categorii de salariaţi.

Art. 26 Intervalul de timp între două instructaje periodice se stabileşte de conducerea

agentului economic sau a instituţiei publice în funcţie de specificul condiţiilor de muncă din

unitatea respectivă, cu respectarea următoarelor termene: - cel mult o lună (30 de zile), pentru personalul cu funcţii de execuţie sau operative, care

sprijină serviciile de urgenţă (structurile de răspuns) în cazul producerii situaţiilor de urgenţă;

-

1 - 3 luni, pentru personalul care lucrează nemijlocit cu aparate, maşini, utilaje şi instalaţi i

tehnologice (tehnicieni, maiştri, subingineri, ingineri), precum şi pentru analişti, cercetători şi

personalul din laboratoare;

- 3 - 6 luni, pentru personalul auxiliar din secţiile şi sectoarele de producţie, control tehnic,

cercetare, proiectare, de întreţinere şi reparaţii, investiţii, transporturi, precum şi pentru cel

care lucrează în instituţii publice;

- 1 - 6 luni, pentru personalul auxiliar care are atribuţii de organizare, conducere şi control

(şefi de secţii ateliere instalaţii depozite etc ) pentru cel din conducerea agentului economic



economic sau al altei instituţii, acestea se consideră nou-angajate şi vor parcurgecategoriile de instructaje prevăzute de prezentele dispoziţii generale.

• SECŢIUNEA a 7-a Instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau ainstituţiei

Art. 40 Instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a instituţiei sedesfăşoară cu persoanele care execută temporar activităţi în locurile din incintaagentului economic sau a instituţiei respective unde sunt prezenţi factori de riscpotenţial generatori de situaţii de urgenţă, după cum urmează:

a) personalul societăţilor comerciale de construcţii-montaj şi instalaţii; b) personalul societăţilor comerciale de reparaţii, revizii, întreţinere şi de service; c) personalul care efectuează transport de materiale periculoase; d) personalul de pază aparţinând altor societăţi comerciale sau firme specializate; e) vizitatori în grup de minimum 5 persoane.

Art. 41 Locurile din incinta agentului economic sau a instituţiei pentru care se executăinstructajul pentru personalul prevăzut la art. 40 se stabilesc prin act de autoritate alconducătorului instituţiei publice, al managerului sau al patronului. Art. Instructajulpentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei, care se află pentru odurată determinată în incinta acesteia în scopul îndeplinirii unor activităţi solicitate deconducerea operatorului economic ori a instituţiei, se efectuează, după caz, de cadrultehnic cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor sau de personalul despecialitate în domeniul protecţiei civile ori de şeful locului de muncă respectiv, în cadrulcăruia este prevăzut un asemenea instructaj.

Art. 43 Problematica instructajului constă în: a) prezentarea procedurilor specifice instructajului introductiv general pentru

categoriile de persoane prevăzute la art. 40 lit. a) şi b); b) prezentarea procedurilor din cadrul instructajului specific locului de muncă pentru

categoriile de persoane prevăzute la art. 40 lit. c) şi d); c) prezentarea unei proceduri special întocmite pentru persoanele prevăzute la art.

40 lit. e), prin care acestea sunt instruite sumar (în maximum 15 minute) asupraprincipalelor reguli de prevenire pe care trebuie să le respecte şi sunt atenţionate asuprapericolelor existente în anumite locuri de pe traseul parcurs în incinta operatorului

economic sau a instituţiei. Art. 44 Consemnarea efectuării instructajului pentru personalul din afara operatoruluieconomic sau a instituţiei se face într-un proces-verbal întocmit în acest scop, careconţine problematica prezentată şi tabelele cu numele, prenumele şi semnăturapersoanelor instruite.

CAPITOLUL 3 Înregistrarea şi confirmarea instructajului

Art. 45 Instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă se certifică prin înscrisuri realizate,

după caz, în fişa individuală de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă, în registrulde predare-primire a schimbului sau în procesele-verbale de instruire.



Art. 47 După efectuarea instructajelor este obligatorie completarea fişelor individuale deinstructaj, înscrisul efectuându-se cu pastă sau cu cerneală. Art. 48 După completare, fişa individuală de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţăse semnează de persoana instruită şi de către persoanele care au efectuat şi au verificatinstructajul.Art. 49 Prin semnătură persoana instruită demonstrează participarea la instructaj, iar

persoana care a verificat instructajul confirmă, pe baza examinării persoanei instruite, căaceasta şi-a însuşit cunoştinţele. Art. 50 Conducătorii locurilor de muncă răspund de păstrarea fişelor individuale deinstructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă pentru personalul din subordine.

MODEL FISA DE INSTRUCTAJ

Copertă faţă Uni t at ea . . .

FIŞA INDIVIDUALĂ de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă

( model )

Numele şi prenumel e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Mar ca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Domi ci l i ul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Copertă verso

ATENŢIE! Nici o persoană nu va fi admisă la lucru fără efectuarea instructajului introductiv general

şi a instructajului la locul de muncă.

Pagi na 1 Date personal eData şi locul naşterii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .St udi i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Cal i f i car ea ( speci al i t at ea, meser i a) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Locul de muncă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Funcţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

I nst r uctaj l a angaj are1. I nstr uct aj ul i nt roducti v gener alI nst r uctaj ul a f os t ef ectuat l a data de . . . . . . . . . . . . , t i mp de . . . . . . . . . ore

de către . . . . . . . . . . . . . . . . , având funcţia de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Conţinutul instructajului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Semnătura salariatului (persoanei care a verificat însuşirea cunoştinţelor)

Semnătura persoanei instruite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2. Instructajul la locul de muncă I ns t ruct aj ul a f ost ef ectuat l a data de . . . . . . . . . . . . . . . . pentr u l ocul de

muncă . . . . . . . . . . . . . , speci al i t at ea ( meser i a) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , t i mp de. . . . . ore de către . . . . . . . . . . . , având funcţia de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Conţinutul i nst ruct aj ul ui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Semnătura salariatului (persoanei care a verificat însuşirea cunoştinţelor) Semnătura persoanei instruite . . . . . . . . . . .

3. Admi s l a l ucr uDat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Numele şi prenumele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Funcţia (şef secţie, atelier, şantier etc.)

Pagina 2 şi următoareleI nstr uct aj per i odi c

Nr. Specialitatea Materialul Durata Semnătura persoanei Semnătura care crt . pr edat ( ore) i nstr ui t e cel ui a i nstr ui t



ORGANIZAREA SI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII DE INSTRUIRE

Extras din OMAI nr.712/2005 modificat si completat cu OMAI 786/2005

CAPITOLUL 4 Organizarea activităţii de instruire

Art. 51 Organizarea activităţii de instruire a personalului angajat în muncă se va face avându -se în vedere următoarele:

a) responsabilitatea conducătorului instituţiei, managerului sau patronului privind

informarea şi instruirea salariaţilor cu privire la actele normative, normele, regulile şi măsurile

specifice instituţiei ori operatorului economic respectiv, care reglementează managementu

situaţiilor de urgenţă, precum şi asupra sarcinilor ce le sunt stabilite potrivit prevederilor art. 19

lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997, aprobată cu modificări şi completări prin

Legea nr. 212/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin.

(1) din Legea nr. 481/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

b)

respectarea principiului responsabilităţii conducătorului instituţiei, managerului saupatronului privind verificarea însuşirii de către salariaţi a obligaţiilor ce le revin în cazul

producerii incendiilor, exploziilor şi situaţiilor de urgenţă;

c) asigurarea măsurilor tehnice şi organizatorice necesare pentru instruirea eficientă a

salariaţilor în domeniul incendiilor, exploziilor şi situaţiilor de urgenţă.

Art. 52 Sistemul de măsuri tehnice şi organizatorice vizează în principal:

a) desemnarea personalului care execută instructajele şi verifică însuşirea cunoştinţelor;

b) stabilirea categoriilor de instructaje şi de salariaţi, a duratei instructajelor în funcţie de

specificul activităţii operatorului economic sau a instituţiei şi de periodicitatea instructajelor;

c)

întocmirea sau procurarea documentelor şi materialelor pentru planificarea, organizarea,desfăşurarea şi verificarea instructajelor;

d) asigurarea resurselor materiale şi documentare necesare pentru realizarea activităţii.

Art. 53 Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se realizează de către persoane

care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt bine pregătite profesional;

b) cunosc problematica specifică domeniului managementului situaţiilor de urgenţă;

c) posedă calităţi psihopedagogice şi atestatele prevăzute de lege.

Art. 54 (1) Pot fi desemnate să execute instructaje în domeniul situaţiilor de

urgenţă următoarele categorii de personal:

a) persoanele cu atribuţii de conducere în cadrul unităţii, al departamentului,

compartimentului sau al sectorului de activitate ori şefii locurilor de muncă în care este

prevăzut un asemenea instructaj;

b) cadrele tehnice din domeniul apărării împotriva incendiilor sau personalul de specialitate

în domeniul protecţiei civile (inspectori de protecţie civilă);

c) şefii serviciilor voluntare/private de urgenţă

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) efectuează şi verificările privind însuşirea cunoştinţelor

de către persoanele instruite. Art. 55 (1) În activitatea de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă se pot

ili ă l ijl



b) audiovizuale: filme de scurt metraj, înregistrări video, proiecţii comentate de diafilme sau

la epidiascop şi altele;

c) auditive: instructaje, conferinţe, expuneri, consultaţii, dezbateri, concursuri, casete audio

etc.;

d) practic-aplicative: exerciţii, aplicaţii, demonstraţii şi antrenamente executate la locul de

muncă sau în poligoane amenajate.

(2) La alegerea mijloacelor se va avea în vedere asigurarea caracterului intensiv al activităţiide instruire.

Art. 56 Instructajele în domeniul situaţiilor de urgenţă se fac pe baza unor materiale scrise

(proceduri) întocmite de persoanele desemnate şi aprobate de conducătorul instituţiei, de

manager sau de patron.

Art. 57 Baza materială şi documentară necesară în vederea desfăşurării şi verificării

instructajelor cuprinde:

a) legislaţia specifică în vigoare; b) manuale şi cursuri de specialitate;

c) standarde; d) cărţi, broşuri, cataloage, pliante, reviste;

e)

filme, diapozitive; f) afişe, panouri grafice, fotomontaje; g) machete, mostre de diapozitive şi instalaţii; h) teste de verificare.

CAPITOLUL 5

Cerinţe privind materialele necesare pentru instruirea în domeniul situaţiilor

de urgenţă

Art. 58 La realizarea materialelor de instruire în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se va

ţine seama în principal de următoarele cerinţe: I. Cerinţe generale:

a) conţinutul materialelor va fi în concordanţă cu bazele teoretice ale activităţii de apărare

împotriva incendiilor şi management al situaţiilor de urgenţă, corelate cu legislaţia specifică în

vigoare;

b) realizarea materialelor se va baza pe principiile pedagogiei moderne;

c) conţinutul şi realizarea materialelor vor fi adecvate nivelului de pregătire al subiecţilor

cărora li se adresează.

II. Cerinţe specifice pentru cursuri şi manuale:

a)

să fie elaborate în baza unei documentaţii bibliografice actualizate;

b) să folosească terminologia specifică domeniului situaţiilor de urgenţă;

c) redactarea să fie clară, concisă, fără formulări şablon;

d) cunoştinţele să fie expuse în mod sistematic, într-o ordine logică;

e) gradul de abstractizare să fie în concordanţă cu nivelul de pregătire a persoanelor cărora

li se adresează;

f) structura materialelor să asigure o alternativă şi un raport optim între cunoştinţele

teoretice şi practice corespunzătoare nivelului de pregătire a personalului căruia îi sunt

adresate;g) să cuprindă ilustraţii şi desene, ideograme şi tabele.

III Cerinţe specifice pentru afişe:



b) textul să fie concis şi vizibil de la 4 - 5 m distanţă.

IV. Cerinţe specifice pentru filme:

a) scenariul să asigure perceperea corectă şi clară a mesajului;

b) imaginea şi sonorul să fie clare şi sugestive;

c) formele de prezentare să reprezinte filmări reale şi animaţie;

d) durata proiecţiei să fie de 10 - 20 de minute.

V.

Cerinţe specifice pentru teste de verificare: a) să cuprindă un număr suficient de întrebări - problemă din materialul de instruire utilizat;

b) întrebările să fie formulate într-o formă clară şi concisă, astfel încât să permită un

răspuns scurt care să necesite cât mai puţin timp pentru scris;

c) să fie însoţite de sistemul de cotare, grile de verificare şi instrucţiuni de completare.

CAPITOLUL 6 Dispoziţii finale

Art. 59 Prevederile prezentelor dispoziţii generale nu se aplică salariaţilor care au calitatea de

membru al serviciilor de urgenţă. Art. 60 Implementarea sistemului de instruire a persoanelor angajate în muncă, prevăzut de

prezentele dispoziţii generale, se va realiza în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a

acestora.

Art. 61 (1) În situaţia imobilelor (clădirilor) sau amenajărilor folosite simultan

de mai mulţi utilizatori, proprietarul clădirii va pune la dispoziţie acestora procedurile specifice

instructajului introductiv general, efectuarea celorlalte categorii de instructaje rămânând în

răspunderea utilizatorului.

(2) Intervalele de timp la care se execută instructajul periodic sunt stabilite de către

proprietarul imobilelor (clădirii) sau al amenajării prin contractul, convenţia, înţelegerea de închiriere sau prin locaţia de gestiune etc.

(3) Utilizatorul trebuie să facă dovada însuşirii de către toţi salariaţii proprii a cunoştinţelor şi

problematicii care au făcut obiectul instruirilor.

Art. 62 În clădirile publice în care se organizează activităţi la care participă simultan mai mult de

50 de persoane, prin grija proprietarului sau a administratorului clădirii respective, înainte de

începerea activităţii se va prezenta o procedură sintetică privind regulile generale de prevenire

a situaţiilor de urgenţă şi modul de comportare şi acţiune în cazul producerii acestora.

Art. 63 Conducătorii instituţiilor, managerii, patronii, utilizatorii, proprietarii, administratorii sau

alte persoane cu funcţii similare vor asigura păstrarea tuturor documentelor care să certificeorganizarea şi desfăşurarea instruirii în domeniul situaţiilor de urgenţă în conformitate cu

prevederile prezentelor dispoziţii generale.

Art. 64 Pentru instruirea personalului în domeniul situaţiilor de urgenţă managerii, patronii sau

alte persoane cu funcţii similare pot încheia contracte ori convenţii cu persoane fizice sau

juridice care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 53.

Art. 65 Persoanele fizice sau juridice care realizează în scopul comercializării materiale pentru

instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă trebuie să obţină avizul Inspectoratului General

pentru Situaţii de Urgenţă - Inspecţia de prevenire.



ACCESORII DE PROTECŢIE SI SALVARE

- PROTECŢIA CĂILOR RESPIRATORII

Aparatele pentru protecţia căilor respiratorii pot fi considerate ca o parte constitutivă a

aparatului respirator, motiv pentru care la analiza modului de protecţie trebuie să se ţină seama

atât de mecanismul acestuia cât şi de factorii fiziologici.

Respiraţia este un proces fiziologic complex în a cărui desfăşurare sunt implicate trei sisteme

funcţionale diferite:

• sistemul respirator;

• sistemul cardiovascular;

• sistemul nervos.

Sistemul respirator este alcătuit în principal din plămâni şi căile respiratorii extrapulmonare.

Inspiraţia şi expiraţia reprezintă timpul activ, respectiv pasiv al respiraţiei. Aceste două procese

generează ventilaţia pulmonară.

În stare de repaus, în respiraţie normală mişcările respiratorii au loc cu o frecvenţă de 16 -18 mişcări pe minut. Volumul de aer vehiculat într-o respiraţie normală, numit aer curent sau aer

respirator, variază între 0,4-0,6 litri, dar cantitatea de aer inspirată forţat poate ajunge până la 1,8

litri.

Cantitatea de aer care trece prin plămâni într-un minut reprezintă debitul respirator, care în

repaus are valoarea de 5-10 litri/minut, iar în timpul unui efort fizic poate atinge valori cuprinse

între 120 şi 150 litri/minut. Să nu uităm însă că există mari deosebiri în ceea ce priveşte modul de

adaptare al diferitelor persoane la efort, un rol important avându- l antrenamentul şi stresul.

Respiraţia este un proces fiziologic complex a cărei disfuncţionare poate provoca accidente

grave sau chiar mortale. În acest context, pătrunderea oamenilor în medii care conţin substanţetoxice sau cu conţinut scăzut de oxigen este deosebit de periculoasă, în măsura în care aceasta se

face fără de protecţie corespunzătoare.

Aerul atmosferic are următoarea componenţă normală:

- azot 79%; oxigen 20,95%; alte gaze 0,05%

În condiţiile desfăşurării diferitelor activităţi, poluanţii atmosferici ai spaţiilor de lucru care

acţionează asupra căilor respiratorii variază în limite foarte largi, de la agenţi relativ nepericuloşi

dar "supărători", la agenţi foarte periculoşi generatori de intoxicaţii grave.

Gradul de nocivitate al poluanţilor atmosferici pentru aparatul respirator diferă de la un

agent la altul, fiind determinat de o serie de factori care se referă la



cantitatea şi concentraţia activă a substanţei, la acţiunea cumulativă în organism, la timpul de

expunere, la temperatura mediului de lucru, la particularităţi fiziologice. Principalii poluanţi întâlniţi

se pot clasifica în trei categorii distincte:

- poluanţi solizi;

-

poluanţi gazoşi;

- insuficienţa de oxigen în aerul respirabil.

Ultima categorie de atmosferă nocivă poate rezulta în spaţii închise prin arderea sauoxidarea lentă o materialelor organice sau deversarea masivă de alte gaze (CO2, N2, agenţi

inergenţi de stingere, etc.). În asemenea condiţii, la sărăcirea în oxigen se adaugă şi gazele toxice

(oxid şi dioxid de carbon) ce rezultă din ardere.

În anumite condiţii omul poate trăi într-o atmosferă care conţine mai puţin oxigen decât în

mod normal, astfel:

- până la 18% oxigen, omul respiră în mod normal;

- între 18 şi 15% oxigen, la muncile mai intense survin accidente de respiraţie;

-

sub 15% nu se pot desfăşura activităţi fizice;

- la 8-9% oxigen, omul nu mai poate trăi decât culcat, evitând orice mişcare care poate ducela un consum suplimentar de oxigen;

- sub 8% oxigen, survine paralizia membrelor, pierderea cunoştinţei şi apoi moartea.

Este important de semnalat ca omul nu-şi poate da seama de scăderea concentraţiei de

oxigen, deoarece respiraţia nu este reglată de oxigen, ci de dioxidul de carbon, care este excitant a

centrului nervos respirator.

În general, omul suportă bine o concentraţie de până la 4% dioxid de carbon în aerul de

respirat.

- la 4-5% dioxid de carbon se observă o accelerare a respiraţiei;

- la 8% dioxid de carbon se produc ameţeli şi dureri de cap;

- la 9-10% dioxid de carbon survine pierderea cunoştinţei;

- peste 10% dioxid de carbon survine moartea.

Prezenţa în mediul respirator a unor compuşi chimici (ce pot rezulta şi din ardere) cum ar fi

cianurile, amoniacul, hidrogenul sulfurat şi multe altele, chiar în procente relativ reduse, pot duce

la intoxicări grave sau pot cauza chiar moartea. Pentru protecţia respiraţiei se pot utiliza două tipuri

de dispozitive:

-

dispozitive filtrante, a căror utilizare este limitată în principal de concentraţia de oxigen,

concentraţia noxelor şi natura noxelor din mediul ambiant;

- dispozit ive (aparate) izolante care pot fi autonome sau neautonome.Aparatele de respiraţie (izolante) se utilizează în următoarele situaţii:



-

când există risc de deficit de oxigen (incendii, instalaţii de stingere a incendiilor,deversări de gaze: amoniac, azot, etc.)

Folosirea aparatelor de respiraţie în condiţiile critice respiraţiei apare deci ca onecesitate vitală. Din cauza faptului că insăşi intervenţia într-un mediu ostil vieţiireprezintă un stres, este necesar ca utilizatorul aparatului să aibă încredere deplină înacest echipament pentru ca atenţia sa să fie orientată în special asupra lucrărilor ce

trebuie efectuate. Această încredere este dată de caracteristicile constructive şi defiabilitate.

De asemenea utilizatorul trebuie să fie într-o stare fizică şi psihică foarte bună şitrebuie să se antreneze cu aparatul de respiraţie, întrucât consumul de aer este în funcţiede capacitatea pulmonară, dar şi de antrenament şi de gradul de efort. Pentru calculul teoretic al duratei de utilizare a aparatului de respiratie autonom cu circuitdeschis, de către un om în activitate, se poate aplica următoarea formulă: T = (p - t) V /C unde:T - este durata de utilizare rămasă până la consumarea întregii rezerve de aer p -

presiunea medie existentă în rezervorul de aer la un moment dat (ex. 200 bari)



- PROTECŢIA CONTRA TEMPERATURILOR RIDICATE

t - presiunea de rezerva (de exemplu 55 bari) V- volumul total al buteliilor ( ex.: 4 litri.x 2 = 8 litri )C - consumul de aer, în litri pe minut, necesar respiraţiei şi corespunzător categoriei deefort.

Autonomia de funcţionare a aparatului de respiraţie depinde strict de consumul deaer, în litri pe minut. Astfel, pentru diferite activităţi, orientativ se poate considera consumulde aer din tabelul următor:

Protecţia servanţilor pompieri contra efectelor temperaturilor ridicate pe timpul

intervenţiilor este asigurată prin : - COSTUM PROTECŢIE DE TIP NOMEX.

Este confecţionat din material cu rezistenta mare la flacara si radiatia termica , nu conduceelectricitatea, impermeabilla apa, uleiuri, acizi sau diverse saruri .Bariera termica antiradiatii Nomex Delta II. Bariera tip Goretex, bariera termica Aramida I,bariera confort Aramida II, bariera apa Aramida III.Este dotat şi cu benzi reflectorizante.

- COSTUM PROTECŢIE ANTICALORIC.



Este utilizat de servarţii şefi de ţeava la intervenţiile unde temperaturile radiante sunt foarte

ridicate .

În raport de destinaţie, costumele de protecţie anticalorică sunt:

- tip apropiere normal (A.N.) compus din : bluza, pantaloni, gluga detaşabilă cu casca interioara şi

vizor duplex antisol, mănuşi, cizme scurte de protecţie cu dubluri interioare din pâslă;

- tip pătrundere normal(P.N.) compus din : bluza cu gluga ataşată, etanşă pe talie, cu casca

interioara şi vizor duplex antisol, mănuşi, pantaloni, cizme scurte de protecţie cu dubluri interioare

din pâslă;

-

tip apropiere uşor (A.U.) compus din : haina lungă până la genunchi, cizme înalte până la sold,

gluga detaşabilă cu cască interioara şi vizor duplex antisol, mănuşi;

-

tip pătrunde grea (P.G.) compus din : combinezon cu gluga şi cizme etanşe având practicata adeschidere dorsala cu locaş pentru aparat de respiraţie, gluga detaşabilă cu casca interioara şi vizor

metalizat, mănuşi.

- ALTE ACCESORII DE PROTECŢIE SI SALVARE

Casca de protecţie cu sau fără vizor:



încălţămintea de protecţie:

Cordiţe(frânghii) de savare:

Salteaua gonflabilă:

Scările manuale:



MIJLOACE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

MIJLOACE TEHNICEde apărare împotriva incendiilor

- Categorii principale -

1. PENTRU ECHIPAREA CONSTRUCŢIILOR, A INSTALAŢIILOR TEHNOLOGICE ŞI APLATFORMELOR AMENAJATE:

a) INSTALAŢII DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR;

Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor fac parte din măsurile de protecţie activă la foc

CU rol important în asigurarea cerinţei esenţiale "securitatea la incendiu" a construcţiilor,

instalaţiilor tehnologice şi a amenajărilor, precum şi pentru securitatea utilizatorilor.

Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor pot fi:

a) instalaţii de detectare a gazelor inflamabile;

b)

instalaţii de inhibare a exploziei; c) instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu;

d) instalaţii de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi;

e) instalaţii de hidranţi interiori, coloane uscate, hidranţi exteriori;

f) instalaţii speciale de stingere cu apă;

g) instalaţii de stingere a incendiilor cu gaze;

h) instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă;

i) instalaţii de stingere a incendiilor cu pulberi;

j)

instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli. Instalaţiile de detectare a gazelor inflamabile trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor

criterii:

a) să dispună, în întreaga zonă protejată, de detectoare adecvate, pentru a permite ca prezenţa

gazului inflamabil să fie detectată într -o fază incipientă;

b) să fie prevăzute cu mijloace de comunicare sigure între detectoare şi o centrală de colectare a

informaţiilor/echipament de control şi semnalizare;

c) să fie capabile să reziste condiţiilor de mediu în care sunt montate, astfel încât să-şi poată

îndeplini funcţiile pe parcursul duratei de viaţă normate.

Instalaţiile de inhibare a exploziei trebuie proiectate astfel încât să reziste la presiunea

maximă de explozie, să asigure detectarea imediată a creşterii presiunii, precum şi

eliberarea în cel mai scurt timp posibil a unui mediu de stingere uniform dispersat şi

menţinerea produsului de stingere la O concentraţie de calcul într-un timp specificat în

incinta protejată.

Instalaţiile de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu trebuie să detecteze incendiul

la momentul iniţierii, prin detectarea parametrilor fizici şi/sau chimici asociaţi incendiului -

fum, flăcări şi/sau căldură -, şi să transfere un semnal sonor şi/sau vizual la un/o echipament

d t l i li / t lă d d t t li tf l î ât ă d l



Echipamentul de control şi semnalizare trebuie să asigure interpretarea semnalelor

primite de la detectoare, pentru identificarea zonei de unde s-a transmis orice fel de semnal

sau a avertizărilor greşite şi pentru iniţierea acţiunilor necesare;

Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi instalaţiile de presurizare pentru

controlul fumului trebuie să asigure în caz de incendiu:

a)

menţinerea căilor de evacuare şi de acces libere de fum pe înălţimea de circulaţie; b) facilitarea operaţiilor forţelor de intervenţie, prin crearea unor zone fără fum;

c) întârzierea sau împiedicarea generalizării incendiului prin apariţia fenomenului de

flash-over, prevenind astfel dezvoltarea rapidă a incendiului;

d) reducerea consecinţelor şi avariilor provocate de fum şi gaze fierbinţi;

e) reducerea eforturilor care apar în elementele structurale ale construcţiilor şi instalaţiilor în caz

de incendiu.

Pe timpul intervenţiilor, dacă situaţia impune evacuarea cantităţilor de fum acumulate, se

pot practica deschideri în unele elemente de construcţie care delimitează spaţiile respectiveşi care nu au rol de rezistenţă.

Instalaţiile de hidranţi interiori trebuie să asigure posibilitatea utilizatorilor de a realiza

intervenţia, în faza iniţială a incendiului, CU debitele, presiunile, durata teoretică de

funcţionare, lungimea jetului şi a furtunului normate potrivit prevederilor reglementărilor

tehnice specifice.

Instalaţiile de hidranţi exteriori trebuie să asigure O legătură la conducta principală de

apă pentru echipamentele şi utilajele de stingere a incendiilor, conform prevederilor

reglementărilor tehnice specifice, standardelor europene de referinţă, precum şi

standardelor naţionale referitoare la cerinţele de racordare şi adâncimea de îngropare.

Instalaţiile speciale de stingere cu apă , cum sunt cele de sprinklere, instalaţii CU ceaţă de apă şi

altele asemenea, trebuie astfel proiectate încât:

a) să asigure un răspuns imediat în caz de incendiu, prin deversarea apei, într -o schemă şi o

cantitate prestabilită, cu debitele, intensităţile de stropire şi stingere normate, pe durata proiectată

de funcţionare, peste o suprafaţă dată, în scopul controlului sau stingerii incendiului, potrivit

prevederilor reglementărilor tehnice specifice; b) să asigure, după caz, răcirea elementelor de construcţii şi instalaţii;

c) să creeze o barieră care împiedică propagarea incendiului.

Instalaţiile de stingere cu gaze: dioxid de carbon, argon, azot, înlocuitori de haloni şi altele

asemenea, precum şi instalaţiile de stingere CU aerosoli pot fi CU inundare totală sau locală.

Instalaţiile de stingere CU gaze trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă

privind capacitatea de a fi activate manual sau automat, deversarea uniformă a produsului

de stingere în incintă sau peste suprafaţa specificată, într- O cantitate determinată, pentru a

stabili şi menţine concentraţia proiectată pe durata de timp normată, potrivit prevederilorreglementărilor tehnice specifice.



această acţiune să înceapă.

Instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă trebuie să îndeplinească criteriile de

performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a genera şi

dispersa o cantitate calculată de spumă, cu coeficientul de înfoiere stabilit, peste o suprafaţă

dată, cu debitele de stingere necesare, într- un timp specificat, potrivit prevederilor

reglementărilor tehnice specifice.Instalaţiile de stingere a incendiilor cu pulberi trebuie să îndeplinească criteriile de

performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat şi de a refula O

cantitate calculată de pulbere peste O suprafaţă dată sau un obiect specificat, CU

intensităţile şi debitele de stingere necesare, într-un timp normat şi în reprizele normate,

potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.



2. Pentru dotarea serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă: a) autospeciale pentru stingerea incendiilor;b) autospeciale auxiliare de intervenţie; c) nave pentru stingerea incendiilor;d) trenuri pentru stingerea incendiilor;e) aeronave de intervenţie la incendii;

f)

motopompe şi alte utilaje; g) ambulanţe şi autosanitare. 3. Pentru întreruperea procesului de ardere a materialelor şi substanţelor combustibile

sau pentru protecţia celor din apropierea focarului: a) produse de stingere;b) agenţi neutralizatori, speciali. 4. Pentru protecţia personalului de intervenţie: a) echipament de protecţie la temperatură, şocuri mecanice şi la umiditate; b) mijloace de protecţie a căilor respiratorii;

c)

accesorii de siguranţă; d) accesorii de protecţie la electrocutare; e) mijloace de iluminat;f) aparatură de comunicaţii; g) echipament, aparatură, vaccinuri şi instrumentar de protecţie specială împotriva

efectelor agenţilor chimici, radioactivi sau biologici; h) aparatură de detectare a concentraţiilor explozive sau a prezenţei unor substanţe

nocive.INTERVENŢIA PE LOCUL DE MUNCĂ

Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde:a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a

personalului de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţiide urgenţă, a conducătorului locului de muncă, proprietarului/patronul ui/administratorului,

precum şi a specialiştilor şi a altor forţe stabilite să participe la stingerea incendiilor; b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de

stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor a parate de stins incendii, a mijloacelor desalvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de mijloace tehnice care

trebuie să existe la fiecare loc de muncă; c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea

persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului; d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze

sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagăriiarderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, după caz, laechipamente şi utilaje tehnologice.

Datele privind organizarea activităţii de stingere a incendiilor la locul de muncă se înscriu într-un formular tipărit pe un material rezistent, de regulă carton, şi se afişează într-un loc vizibil, estimat a fi mai puţin afectat în caz de incendiu.

Datele se completează de conducătorul locului de muncă şi se aprobă de cadrul



Structura-cadru a formularului poate fi completată, după caz, şi cu alte date şiinformaţii.

Intervenţia la locul de muncă presupune: a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin

mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la dispecerat,acolo unde acesta este constituit;

b)

salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite; c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a

consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către persoanele anume desemnate;

d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotrivaincendiilor din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a sistemelorautomate şi, după caz, acţionarea lor manuală;

e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fideteriorate în timpul intervenţiei;



I . - Preveni rea i ncendi i l or1. Materiale combustibile şi inflamabile (de exemplu, produse finite din lemn,

l acuri, solvenţi etc.) 2.

Surse de aprindere posibile (de natură electrică, termică, autoaprindereetc . )

3. Echipamente şi mijloace de lucru (de exemplu, motoare electrice, instalaţiide ventilaţie, scule şi dispozitive etc.)

4. Măsuri generale (de exemplu, interzicer ea f ocul ui deschi s, i nt er zi cer eafumatului, colectarea deşeurilor etc.)

5. Măsuri specifice (de exemplu, asigurarea funcţionării sistemului demenţinere constantă a temperaturii, de evacuare a gazelor, utilizarea doar ascul el or care nu pr oduc sc nt ei et c. )

I I . - Organizarea primei intervenţii de stingere a incendiilor 1. Mijloace de alarmare/alertare (telefon/număr serviciu profesionist pentru situaţii de urgenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . dispecerat/şef tură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . but on de al ar mar e ampl asat l a . . . . . . . . . . . . . . . . et c. )

2. Instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor (de exemplu,sprinklere, uşi rezistente la foc, trape)

3. Mijloace de protecţie a salariaţilor (de exemplu, aparate de respiraţie)4.

Personalul care asigură prima intervenţie: -

stingătoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .-

hidranţi interiori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .- t abl ou el ect r i c . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .- decl anşare/oprire instalaţiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5. Personalul care asigură evacuarea persoanelor/bunurilor . . . . . . . . . . . .

f)

protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului:temperatură, fum, gaze toxice;

g) verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde potapărea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.

Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute anterior nominalizarea se face pentrufiecare schimb de activitate, precum şi în afara programului de lucru, în zilele de repaus şisărbători legale.

Pentru perioadele în care activitatea normală este întreruptă, de exemplu, noaptea, în zilele nelucrătoare, în sărbătorile legale sau în alte situaţii, este obligatorie asigurarea

măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor.

ORGANIZAREA APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR Loculde muncă ...................................

Întocmit

(numele şi prenumele)

Semnătura



MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE INVESTIGARE A CONTEXTULUI PRODUCERII INCENDIILOR.

I. ASPECTE GENERALE

Cercetarea cauzelor de incendii trebuie înţeleasă ca un ansamblu de măsuri şi acţiuni

organizatorice, tehnice şi operative care includ metode, procedee şi mijloace specifice în vederea

stabilirii precise a împrejurărilor, surselor, mijloacelor de aprindere şi, după caz, a autorilor care augenerat producerea incendiului sau evenimentuluiurmat de incendiu.

Activitatea de cercetare are ca cerinţe de bază : operativitatea, autenticitatea datelor,

informaţiilor, probelor şi eficienţa măsurilor tehnice sau organizatorice luate pentru prevenirea

altor evenimente de aceeaşi natură şi include :

- tactica stabilirii împrejurărilor şi cauzelor de incendii - sistemul de reguli prin care se asigură

efectuarea organizată, operativă şi oportună a activităţii de cercetare la faţa locului, stabilirea

competenţelor, elaborarea şi verificarea ipotezelor, modul de cooperare cu specialiştii şi alte

organe abilitate prin lege;

-

metodica de cercetare - stabileşte particularităţile cercetării diferitelor situaţii; - tehnica de cercetare - reprezintă totalitatea mijloacelor tehnice şi metodelor ştiinţifice

utilizate în scopul descoperirii, examinării şi interpretării examinării amprentei incendiului , urmelor

şi altor mijloace de probă, precum şi efectuarea expertizelor tehnico-ştiinţifice de specialitate.

Amprenta incendiului se defineşte ca imaginea macroscopică a ansamblului modificărilor

survenite la locul incendiului ca urmare a efectelor incendiului asupra spaţiului incendiat şi a

bunurilor aflate în acesta.

Urma este orice modificare materială produsă în mediul în care a izbucnit incendiul sau în

alte locuri ce au legătură cu acesta, ca urmare a interacţiunii dintre fenomenele tehnice, naturale,

infracţionale sau de altă natură, mijloacele şi căile de acţiune ale acestora şi elementelecomponente ale spaţiului incendiat.

Scopurile activităţii de cercetare a incendiilor sunt : - descoperirea împrejurărilor şi cauzelor reale care au generat incendiile;

- prevenirea în viitor a incendiilor datorate cauzelor şi împrejurărilor similare sau asemănătoare

celor cecetate;

- sprijinirea organelor de cercetare penală în elucidarea cauzelor, în identificarea făptuitorilor şi

în administrarea probelor în vederea aflării adevărului.

- tragerea unor concluzii privind activitatea desfăşurată de factorii responsabili pe linia prevenirii

incendiilor şi adoptarea unor măsuri de perfecţionare acesteia.

Cercetarea cauzelor incendiilor are rolul de a pune în evidenţă nu numai sursa de aprindere

sau iniţiere ci şi celelalte elemente componenteale acuzei care au favorizat producerea şi evoluţia

lor, analizând şi toate datele rezultate de natură subiectivă şi obiectivă ale persoanelor implicate.

Incendiul trebuie analizat ca un fenomen dinamic. Investigatorul trebuie să stabilească

complexul de factori care au influenţat ( accelerând sau inhibând ) desfăşurarea în timp a

procesului de ardere. Precizarea poziţiei focarului iniţial şi stabilirea cauzei nu sunt posibile fără

descifrarea mecanismului procesului de ardere şi a fenomenelor ce îl însoţesc, fără reconstituirea

căilor şi a ordinii în care s-a propagat incendiul, în strânsă corelare cu acţiunea diferiţilor factoricapabili să accelereze sau să restrângă tendinţa de dezvoltare a incendiului.

Concluziile formulate ca urmare a cercetării incendiului trebuie să se sprijine fie pe baza



Activitatea de cercetare a cauzelor de incendii presupune :

- cercetarea la faţa locului - activitate de bază - care trebuie efectuată la un interval de timp cât

mai scurt faţă de iniţierea incendiului;

- documentarea

• studierea proiectului sau a documentaţiei tehnice (piese scrise şi/sau desenate) a

construcţiei, procesului tehnologic, instalaţiilor tehnologice sau de utilităţi etc;

•

studierea documentelor principale de oganizare a apărării împotriva incendiilor:avizul/autorizaţia de securitate la incendu, scenariile de securitate la incendiu, instrucţiunile

de apărare împotriva incendiilor, planul de intervenţie, planul de depozitare a substanţelor

periculoase, permise de lucru cu focul etc;

• studierea reglementărilor tehnic, a normelor şi normativelor ce se aplică în domeniul

respectiv;

• studierea fişelor cu atribuţiunile personalului din zona implicată, a activităţii depuse de

serviciul pentru situaţii de urgenţă, a documentelor de control de prevenire;

• studierea cazuisticii nor evenimente similare.

-

efectuarea de analize şi expertize de laborator, pentru determinarea unor caracteristicitehnice ale materialelor şi substanţelor implicate, compararea rezultatelor cu valorile teoretice

luate în considerare în estimarea riscului iniţial de incendiu;

- solicitarea sprijinului instituţiilor abilitate prin lege pentru obţinerea unor date şi informaţii

necesare elucidării cazului ( declaraţii ale martorilor etc );

- elaborarea ipotezelor privind locul, împrejurările şi cauza iniţierii incendiului şi verificarea

tuturor ipotezelor înainea stabilirii concluziilor.

Atribuţiunile în determinarea cauzelor şi împrejurărilor producerii incendiilor revin poliţiei şi

parchetului, conform Codului de procedură penală şi legislaţiei în vigoare, îndeosebi în cazul

incendiilor intenţionate ( arson ) şi a celor care au provocat victime sau alte consecinţe negative

deosebite.

Conducerile operatorilor economici sau instituţiilor pot dispune cercetare internă a

împrejurărilor şi cauzelor în cazul producerii incendiilor la patrimoniul propriu.

Un rol tot mai impotant în cercetarea cauzelor de incendiu, separat sau în colaborare cu

instituţiile abilitate prin lege, va reveni societăţilor de asigurări, care vor urmări scopurile proprii

secifice : stabilirea corectă a daunelor, identificarea unor posibile fraude, neîndep linirea unor

clauze din contractul de asigurare etc, societăţi care pot dezvolta în acest sens tehnici şi metode de

investigaţie specifice, în cadrul legal.

II. CE TREBUIE STABILIT DE CĂTRE INVESTIGATOR

a) Situaţia existentă la locul incendiului şi în entitatea afectată înaintea produceriievenimentului :

• date privind dispunerea în plan şi structura constructivă a clădirii, încăperii, instalaţiei

tehnologice, instalaţiilor utilitare, starea şi condiţiile de exploatare ale acestora;

• tipul şi parametrii de funcţionare a mijloacelor de stingere a incendiilor, starea tehnică a

acestora;

•

măsurile şi dispozitivele de preîntâminare a propagării incendiului, precum şi starea tehnicăa acestora;

i l l i bi l fl î f ă î i d ii i di l i i



• tipul, amplasarea şi numărul stingătoarelor şi mijloacelor iniţiale de intervenţie;

• procesele tehnologice sau activităţile desfăşurate în obiectivul afectat, organizarea şi modul

de asigurare a întreţinerii, reviziilor şi reparaţiilor diverselor utilaje;

• atribuţiile personalului angajat ( în condiţii normale de lucru şi privind apărarea împotriva

incendiilor) şi corelarea lor cu pregătirea profesională;

• faza de activitate în care se află obiectivul, secţia, încăperea, instalaţia, utilajul ( în timpul

programului de ucru, înafara acestuia, în funcţionare normală, probe tehnologice, revizie,reparaţie, repunere în funcţiune etc );

• deficienţe şi abateri manifestate anterior faţă de parametrii de funcţionare stabiliţi,

cunoscute sau sesizate, observaţii în legătură cu instalaţiile, utilajele, agregatele

tehnologice şi de utilităţi;

• activităţi sau operaţii diferite de cee specifice proceselor tehnologice sau de funcţionare

normală executate înaintea incendiului în zona în care se presupune declanşarea incendiului

sau în vecinătatea acesteia.

b) Situaţia în care a fost observat incendiul :

•

data, ora şi modul în care s-a făcut alarmarea serviciului pentru situaţii de urgenţă aobiectivului, alertarea serviciului profesionist pentru situaţii de urgenţă, anunţarea

conducerii obiectivului;• aspecte reţinute de martori ai evenimentului.

c) Evoluţia în timp şi spaţiu a incendiului : • modul de manifestare ( intensitatea şi durata arderii );

•

fenomene însoţitoare ( răbufniri sau explozii, zgmote etc );

• proporţiile atinse în diferite faze;

• viteza de propagare;

•

aspecte reţinute de martori.

d) Situaţia meteorologică : • înaintea declanşării incendiului;

• pe timpul manifestării incendiului.

e) Desfăşurarea intervenţiei de stingere a incendiului : • acţiunea personalului angajat la locul de muncă;

• acţiunea sistemelor şi instalaţiilor de protecţie la foc şi stingere;

• acţiunea serviciului pentru situaţii de urgenţă ( după caz );

•

acţiunea serviciilor profesioniste.f) Situaţia obiectivului după lichidarea incendiului şi efectele acestuia asupraconstrucţiei, instalaţiilor, materialelor şi persoanelor :

• se fac observaţii pentru stabilirea " amprentei incendiului ", precizându-se zonele afectate

de incendiu, efectul fumului, gazelor fierbinţi, gazelor corozive etc, poziţia bunurilor şi

proporţiei în care au ars sau au fost deformate, acţiunea şi efectele solicitărilor termice

asupra construcţiei, instalaţiilor şi materialelor;

• se stabilesc urmele ( care vor fi analizate pe loc sau ultrior ).

• Pentru desfăşurarea unei cercetări eficiente a cauzelor de incendiu, de foarte mare

importanţă este prelevarea probelor şi conservarea urmelor incendiului. Principalele urmeale incendiului se pot clasifica astfel :



evoluat în timp şi spaţiu, direcţiile şi căile prin care s-a propagat succesiv până a cuprins întreaga

suprafaţă afectată, astfel încât, parcurgând în sens invers traseele respective, să se localizeze zona

unde s-au declanşat procesele de ardere.

În general, focarul iniţial prezintă urmele unei solicitări termice mai puternice decât spaţiile

învecinate.

V. RAPORTUL DE CONSTATARE A CAUZEI INCENDIULUILa finalizarea cercetării cauzei de incendiu, aceasta se materializează prin întocmrea unui

document care să cuprindă toate informaţiile şi concluziile desprinse din activitatea desfăşurată.

Documentul întocmit în urma cercetării de către investigator poate avea diferite forme, el

trebuind să conţină :

• locul izbucnirii incendiului;

• datele şi orele iniţierii, localizării şi lichidării incendiului; • cine, când şi cum a observat şi anunţat incendiul;

• date privind intervenţia ( forţe, mijloace, procedee de stingere );

•

caracteristicile constructive ale obiectivului incendiat şi cele funcţionale ale procesuluitehnologic;

• dotarea existentă cu mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor;

• condiţii atmosferice;

• caracteristicile incendiului ( mod manifestare, direcţie şi viteză de propagare, suprafaţă

incendiată etc );

• prezentarea cauzelor de incendiu analizate şi motivul eliminării lor;

• concluzia bine fundamentată şi prezentată detaliat privind cauza de incendiu cu cea mai

mare probabilitate.

În document mai pot fi precizate pierderile materiale provocate de incendiu, alte consecinţeasupra desfăşurării activităţii, propuneri de măsuri tehnice şi organizatorice pentru prevenirea

producerii unor evenimente similare.



ÎMPREJURĂRILE PRELIMINATE CARE POT DETERMINA SI FAVORIZA INIŢIEREA, DEZVOLTAREA SI PROPAGAREA UNUI INCENDIU

În principiu, o stare de pericol constă dintr-un complex de condiţii tehnico - organizatorice

în care se află la un moment dat un sistem, nedelimitat spaţial şi care poate determina scoaterea

integrală sau parţială a acestuia din starea normală, prin evenimente negative (incendiu, explozie,

accident tehnic etc.), având drept consecinţă producerea de victime omeneşti şi distrugeri debunuri materiale.

Prin sistem tehnic se înţelege un ansamblu de elemente, piese, aparate, maşini etc.,care

sunt în interdependenţă, constituind un întreg organizat, destinat unui anumit scop.

Starea de pericol de incendiu sau de explozie este definită sau determinată de existenţa

materialelor şi substanţelor combustibile care alcătuiesc un sistem inflamabil, de prezenţa unor

surse de aprindere ( energie ) şi a mijloacelor care le pot produce, precum şi de apariţia unor

î mprejurări favorizante.

Sistemul inflamabil este constituit din natura şi cantitatea materialelor şi substanţelor

combustibile, care înmagazinează în componenţa lor energia chimică, precum şi dintr-un agent deoxidare ( oxigenul din aer ).

Sursa de aprindere conţine energia necesară aprinderii materialelor şi substanţelor

combustibile, rapiditatea iniţierii şi modul de manifestare depinzând de puterea energetică a

sursei. Cantitatea de energie a sursei trebuie să fie egală sau superioară energiei minime de

aprindere, mai mare chiar decât energia sistemului inflamabil.

Împrejurările favorizante constau din producerea unor defecţiuni în sistemultehnic, în exploatarea acestuia fără respectarea instrucţiunilor de funcţionare, neglijenţapersonalului muncitor şi apariţia unor factori neprevăzuţi.

Izbucnirea incendiului este posibilă numai atunci când există o corelaţie în timp şi spaţiu acondiţiilor care conduc la apariţia acestuia. Determinant însă este sistemul inflamabil şi sursa de

aprindere. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile, starea de pericol se prezintă ca un potenţial ridicat

de incendiu sau de explozie, fiind oricând posibil reducerea acestora. De fapt, are loc trecerea

energiei unei surse de aprindere asupra sistemului inflamabil, ceea ce are ca urmare pregătirea

necesară a substanţei combustibile şi activarea ei pentru crearea condiţiilor de izbucnire a

incendiului.

De aceea, stările de pericol trebuie depistate la timp, o atenţie prioritară acordându-se

stărilor de pericol iminent pentru înlăturarea lor operativă.

STAREA DE PERICOL POTENŢIAL Stările de pericol determină, în mare măsură, intensitatea pericolului de incendiu

potenţial.

Pentru aprecierea pericolului de incendiu potenţial trebuie să se ţină seama de : - sarcina termică; - condiţiile de vizibilitate în caz de intervenţie; - mărimea compartimentelor de incendiu şi posibilitatea de evacuare a căldurii, fumului

şi de realizare a ventilaţiei locului unde s-a produs incendiul, respectivcompartimentului de incendiu;densitatea sarcinii termice



MĂSURILE DE PROTECŢIE

Produsul valorilor care reduc pericolul de incendiu exprimă valoarea efectivă deprotecţie.

Dintre măsurile de protecţie fac parte : - măsurile normale ( reguli generale şi norme specifice ) de apărare împotriva

incendiilor;- măsurile speciale ( dotarea serviciilor de intervenţie, dotarea cu sisteme de stingere,

ignifugarea elementelor de construcţie ); - asigurarea unei anumite rezistenţe la foc a construcţiilor.

Rezistenţa la foc a construcţiilor se bazează pe următoarele trei elemente :stabilitate, izolaţie termică şi etanşeitate la flăcări. Un element de mare importanţă înanaliza rezistenţei la foc a construcţiilor îl constituie etanşeitatea la fum.

PERICOLUL DE INCENDIU

Pericolul de incendiu ar putea fi definit ca raportul dintre pericolul potenţial deincendiu şi măsurile de protecţie existente.

Din analiza modului de definire a pericolului de incendiu se trage concluzia căreducerea sau anihilarea pericolului potenţial se poate realiza prin adoptarea măsurilor deprotecţie necesare.

Din cele precizate mai sus, noţiunea de pericol de incendiu se referă şi laposibilitatea de izbucnire a incendiului, de intoxicare, de evacuare şi salvare a oamenilor şibunurilor materiale.

Pericolul de incendiu se poate referi la pericolul de incendiu pentru construcţii şi lapericolul de incendiu pentru conţinutul acestora. Pericolul de incendiu pentru construcţii constă în distrugerea elementelor de

construcţie iar pericolul de incendiu pentru conţinutul acestora se referă la distrugereabunurilor din acestea.

Cele două categorii de pericol de incendiu sunt strâns legate între ele deoarecedistrugerea unei construcţii are drept efect şi distrugerea conţinutului acesteia.

Cu toate acestea, cele două tipuri de pericol de incendiu pot exista şi independentunul de celălalt.

În orice construcţie pot exista zone mai expuse pericolului de incendiu, zone careasigură acesteia funcţiunea principală, fiind indispensabilă desfăşurării activităţii economicesau socio-culturale.

Aceste zone trebuie protejate în mod deosebit, dată fiind importanţa lor, care seprecizează prin :

- mărimea şi însemnătatea consecinţelor pe care le pot avea evenimentele produse înacele zone;

- gradul posibil de distrugere a zonei respective în caz de incendiu;- posibilităţile existente prin durata de timp necesară pentru înlocuirea sau preluarea

operativă a funcţionalităţii acelei zone de alte zone asemănătoare; - caracterul de unicat al acestor zone.



- cantitatea, natura şi proprietăţile materialelor utilizate sau depozitate; - amplasarea şi tipul instalaţiilor, utilajelor şi aparatelor utilizate în activitatea de

producţie şi nivelul de siguranţă în exploatare; - exploziile şi avariile care au avut loc în zona respectivă sau în alte zone similare,

precum şi pericolul reprezentat de vecinătăţile zonei respective în caz de incendiu,explozie sau avarie.

Pentru protejarea acestor zone este necesară adoptarea unor măsuri care să-iasigure un grad de protecţie în caz de incendiu, care se stabileşte în funcţie de :

- sistemele proprii construcţiilor şi instalaţiilor care asigură acestora funcţionarea şiexploatarea în condiţii de siguranţă;

- sisteme specifice de protecţie împotriva incendiilor; - măsuri organizatorice luate de conducerea obiectivului sau de serviciul pentru situaţii

de urgenţă pentru protejarea împotriva incendiilor a zonei respective.

SITUAŢIA DEOSEBITĂ

Din punctul de vedere al apărării împotriva incendiilor, situaţia deosebită constădintr-o stare de pericol de incendiu sau din una sau mai multe încălcări principale alenormelor de apărare împotriva incendiilor care vizează acelaşi sistem.

Situaţiile deosebite creează insecuritate în domeniul apărării împotriva incendiilor,privind :

- iminenţa sau nesiguranţa preîntâmpinării producerii incendiilor cu consecinţe

deosebite;- întârzieri mari în detectare, observare şi anunţare a incendiilor care prezintă viteze

ridicate de dezvoltare şi cu consecinţe grave;

-

imposibilitatea evacuării sau întâmpinarea de greutăţi serioase în caz de incendiupentru evacuarea în timp util şi în condiţii de siguranţă a persoanelor ori a bunurilorde mare valoare;

- greutăţi mari în limitarea propagării rapide a incendiilor deosebite; - imposibilitatea desfăşurării acţiunilor organizate, prompte şi eficiente pentru

stingerea incendiilor cu consecinţe deosebite. Stările de pericol de incendiu creează insecuritate privind producerea incendiilor cu

consecinţe deosebite, iar încălcările principale în respectarea normelor de apărare împotrivaincendiilor determină insecuritate privind limitarea efectelor distructive grave provocate încaz de incendiu.

În raport cu durata de manifestare, situaţiile deosebite pot fi următoarele: - de scurtă durată - care, de regulă, se înlătură operativ; - de lungă durată - pentru care se stabilesc măsuri suplimentare şi se întocmesc fişe de

evidenţă şi urmărire. Funcţie de natura condiţiilor determinante care le generează, situaţiile deosebite

cele mai frecvente sunt cele produse de nereguli organizatorice.

Împrejurările favorizante care generează stări de pericol de incendiu sunturmătoarele:

a) organizatorice



ELEMENTE AVUTE ÎN VEDERE ÎN CERCETAREA CAUZELOR DE INCENDIU DE CĂTRE

PERSONALUL CU ATRIBUŢII CONFORM LEGII

• DEZVOLTAREA INCENDIULUI

Pentru definirea noţiunii de incendiu este necesar să fie întrunite următoarele patru elemente :

- existenţa combustibilului şi acţiunea unei surse de aprindere; - iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a unei aprinderi şi scăparea ei de sub control;- producerea de pierderi materiale şi/sau umane în urma arderii; - necesitatea intervenţiei printr -o acţiune de stingere cu scopul întreruperii şi lichidării

procesului arderii. În situaţia absenţei unuia dintre elementele enumerate mai sus, arderea respectivă nu poate

fi considerată incendiu.

Incendiul este un proces fizico - chimic complex, cu evoluţie nedeterminată, incluzând

fenomene cum ar fi : reacţiile fizico - chimice pe timpul arderii, formarea flăcărilor, degajarea şi

transferul de căldură, degajarea şi răspândirea produselor arderii, schimbul de gaze cu incintelealăturate sau mediul, transformările structurale produse în materiale de construcţie şi elemente de

rezistenţă etc.

În dezvoltarea unui incendiu intervin numeroşi factori : forma şi dimensiunile încăperii,

sarcina termică existentă, deschiderile spre exterior, natura materialelor combustibile, locul şi

modul de iniţiere a incendiilor, dispunerea încăperilor în construcţie etc.

Dezvoltarea unui incendiu este un fenomen aleatoriu şi nu poate fi descris printr-o schemă

simplă sau unică. Se poate considera că, în evoluţia unui incendiu în interiorul unei încăperi,

intervin 5 etape distincte :

-

apariţia focarului iniţial; - faza de ardere lentă;

- faza de ardere activă;

- faza de ardere generalizată;

- faza de regresie.

APARIŢIA FOCARULUI INIŢIAL

Acest fenomen este larg tratat în studiile referitoare la cauzele tehnice ale incendiilor,

unde se menţionează că energia susceptibilă de a declanşa un incendiu este adesea doar de ordinulsutelor de jouli, mult mai mică de cât energia degajată ulterior.

Aceasta înseamnă energia degajată de un simplu băţ de chibrit, ţigară, un mic arcelectric etc. Energia de aprindere poate fi şi mai mică, chiar de ordinul milijoulilor, pentruinflamarea suspensiilor de produse pulverulente în aer, ori chiar sub un microjoule pentru aamorsa anumite explozii de amestecuri gazoase.

Se pot deosebi următoarele categorii de surse de aprindere : arcuri electrice,scurtcircuit electric, scântei electrice, efectul termic al curentului electric, electricitatestatică, flacără deschisă, flacără închisă, efect termic, scântei de natură mecanică,

autoaprindere, reacţii chimice, explozii, trăsnet.



dura câteva minute, câteva ore şi, în unele situaţii, chiar zile sau săptămâni. Temperatura creşte relativ lent, fără a atinge valori importante. Din descompunerea

materialelor se degajă gaze care se acumulează în atmosfera ambiantă şi formează c u aerulun amestec combustibil, ce poate fi aprins de flăcări.

În funcţie de degajările de gaze, în timpul incendiului sunt posibile 2 situaţii : - mediu gazos optic transparent - când influenţa mediului gazos asupra propagării

fluxului termic de radiaţie este neînsemnată; - mediu gazos optic dens - când se ţine cont de componenta radiantă a fluxului termic.

Durata acestei faze depinde, în primul rând, de natura, cantitatea şi modul dedistribuţie a materialelor combustibile în încăpere. Efectele asupra vieţii persoanele suntimportante ( asfixiere prin fum ). Cu cât materialul combustibil se aprinde mai uşor, cu atâtcăldura degajată este mai mare şi propagarea are loc mai rapid.

FAZA DE ARDERE ACTIVĂ

Este o fază de importanţă deosebită, când se decide în mare măsură care va fidezvoltarea ulterioară a incendiului. Arderea se dezvoltă după legi bine stabilite, având aerulnecesar în cantităţi suficiente şi se transmite tuturor obiectelor învecinate cu focarul.

Atunci când incendiul s-a dezvoltat suficient, intervine radiaţia ca principal factor altransferului termic.

În faza arderii active, incendiul este însoţit de o multitudine de procese fizicecomplicate a căror evidenţă complexă este deocamdată imposibilă. Din această cauză, ceamai răspândită abordare a analizei dezvoltării incendiului constă în determinarea factorilorprincipali care influenţează mecanismul de propagare a incendiilor, precum şi în descrierea

dezvoltării sale cu ajutorul parametrilor termodinamici mediaţi după volumul încăperii.Această abordare prezintă un interes maxim din punct de vedere al asigurării rezistenţei la foc a

elementelor de construcţie şi porneşte de la faptul că parametrii locali, ce caracterizează condiţiile

din încăpere, sunt comensurabili cu valorile lor mediate după volum.

FAZA DE ARDERE GENERALIZATĂ

Este faza în care ard toate elementele combustibile ale încăperii, incendiul atingând în

acest moment dezvoltarea sa maximă. În perioada imediat precedentă, la suprafaţa obiectelor încă

neinflamate,mici flăcări care rezultă din arderea gazelor de distilare apoi, brusc, acestea seintegrează unei flăcări generalizate, fenomen cunoscut prin termenul „ flash - over ", convenţiona

acceptat pe plan internaţional.

Ulterior fenomenului de „ flash - over ", când arderea devine generalizată, temperaturile

extrem de variabile de la un timp la altul, pe durata perioadei de ardere activă, au tendinţa de a se

uniformiza, ceea ce arată neta preponderenţă a fenomenelor de radiaţie. Această radiaţie poate fi

aproximată, fără erori substanţiale, cu radiaţia corpului negru la temperatura medie indicată de

aparatele de măsură.

În încăperi mai mari, fenomenul de „ flash - over " apare când flacăra atinge tavanul şi se

rabate, intensificând radiaţia. De aici, influenţa majoră a tavanului combustibil în evoluţiaincendiului.



Faza dedezvoltai ardere

activă

regresie

Viteza de ardere a unui material combustibil solid nu este o constanta, depinzând denumerosi factori: compozitia chimica si proprietatile materialelor combustibile, conditilemeteo (creste cu cu crresterea temperaturii si presiunii atmosferice, viteza vintului si acurentilor de aer,(influenta favorabila), gradul de umiditate (scade la umiditate excesiva,deshidratarea in cazul lemnului duce la aprindere spontana), aportul de aer proaspat in

vecinatatea materialului (in spatii inchise viteza de ardere este mai mica), suprafata specifica- adica raportul dintre suprafata libera a materialului (cu cit acest raport este mai mare, cuatat aprinderea si arderea au loc mai rapid - cazul materialelor fibroase, farimitate saumaruntite; corpurile sub forma de fragmente masive ard cel mai lent).

• DEGAJAREA SI TRANSFERUL DE CĂLDURĂ

Evoluţia incendiului în spaţiu închis se produce ca în figura de mai jos. Curba din figură indică corela dintre temperatură, gazele calde şi durata incediuluiconvenţional izbucnit într-un spaţiu închis.

În faza de dezvoltare a incendiului are loc, în principal, propagarea arderii, pierdereade greutate a materialelor combustibile echivalând cu 5-7%.

Pe timpul arderii se majorează suprafaa incendiată, se generalizează suprafaţa deardere, se depăşeşte temperatura de 800o C; pierderea de greutate a materialelorcombustibile ajunge la 80-85%.

1600

T C

400amin]

variaţia temperaturii in timpul unui incend iu

Durata fazei de regresie este determinată de intensitatea de manifestare a fazei deardere activă.



a b c

Practic, pentru incendiul conveţîonal se apreciază că gradientul regimu lui de regresieal incendiului, care are faza activă mai mică de 60 min, este de aproximativ 10o C/min, faţăde 70o C/min pentru un incendiu cu o fază de ardere activă mai mare de 60 min.

Evoluţia, mărimea şi durata incendiului, în spaţiu închis depinde de sarcina termică,de distribuţia ei în încăpere, de dimensiunea deschiderilor de ventilaţie. De exemplu,

mărimea unui incendiu într-o încăpere cu o sarcină termică de 50 kg lemn/m2

ar corespundeunui incendiu de 1 h cu crşterea temperaturii astfel : -800o C după 20 min ; 880o C după 40min; 920o C la 1h.

Incendiul convenţional izbucnit în spaţii deschise evoluează aproape similar cu cel înspaii închise, prezentând însă următoarele particularităţi : se dezvoltă de la început pe

întreaga suprafa a materia lului cuprins de flăcări; mărimea flăcărilor depinde de condţiilemeteorologice şi de aerodinamica curenţilor care afluesc către locul incendiului; produselede ardere sunt bogate în particule de cărbune.

Pe timpul unui incendiu real se pot distinge 3 faze : dezvoltarea liberă, localizarea,

lichidarea. Dezvoltarea liberă : timpul din momentul izbucnirii incendiului până la introducerea

primei ţevi în acţiune şi a celorlalte mijloace pentru stingere. Localizarea : eliminarea posibilităţilor de propagare a incendiului, a prăbuşirii

construcţiei şi crearea premiselor pentru lichidarea incendiului. Lichidarea : timpul în care se realizează atacul fsarmeântrerupt asupra incendiului, în

principiu din toate direcţiile şi cu toate forţele şi mijloacele. Dezvoltarea incendiilor poate avea loc : circular, frontal, unghiular.

MODALITĂŢI DE DEZVOLTARE A INCENDIULUI a-circular; b-frontal; c-unghlular

Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor depind de puterea calorifică a

materialului combustibil care arde, de cantitatea de căldură rămasăulîn spa incendiat,precumşi de modul cum se produce arderea - mai mult sau mai pin completă.

În tabelul de mai jos sunt date temperaturile incendiilor de diferite materialecombustibile.



Oxidarea este un fenomen chimic şi constituie o reacţie în care o substanţă secombină cu oxigenul sau cedează hidrogen. Spre exemplificare, prezentăm oxidareacarbonului, devenind dioxid de carbon, dupa cum urmeaza:

C + O2 = CO2

Reacţiile de oxidare + reducere se mai numesc şi reacţii oxidant e. Substanţa în a

cărei compoziţie intră un element care alipeşte electroni se numeşte oxidant, iar substanţace cuprinde un element care cedează electroni se numeşte reductor. Toate moleculelesubstanţelor care intră în reacţie şi cele rezultate sunt însă neutre din punct de vedereelectric. Având în vedere cele precizate mai sus, se consideră oxidare şi reacţiile chimice în care

elementul nu se combină cu oxigenul, dar care totuşi a pierdut unul sau mai mulţi electroni. 2 CuCI + CI2 = 2 CUCI2

Practic, sunt cunoscute mai multe tipuri de oxidări : oxidări lente, oxidări biochimice,

oxidări chimice şi oxidări electrolitice.

Oxidarea lentă este o combinaţie a unei substanţe cu oxigenul care se produce la

temperatura ambiantă sau mai joasă, fără dezvoltare de lumină şi aparent fără dezvoltare decăldură, aceasta din urmă fiind cedată treptat mediului exterior, temperatura menţinându-se

Temperatura incendiului de diferite materiale combustibileDenumirea materialului Sarcina termică [kg/m ] Temperatura maximă pe

timpul incendiului [oC]

Bumbac afinat 50 305

Hârtie afinată 25 370

50 510Produse carbolitice 25 530

50 640

Potasiu metalic - 700Textolit 25 700-710

Sodiu metalic 50 850-856- 800-900

25 820-850Lemn şiră oase (în 50 880-920

încăperi) 100 1000Lemn şănoase tăiat, stivuit

în aer liber600 1200

Plexiglas 25 1125

Huilă (brichete) - Până la 1200 Cauciuc natural 25 1100

Polistiren 25 110050 1350

Magneziu,electron-

Până la 2000 • TEMPERATURA DE ARDERE A MATERIALELOR SI SUBSTANŢELOR COMBUSTIBILE



existând o cantitate suficientă de oxigen pentru procesul de ardere ( produşii deardere rezultaţi sunt dioxidul de carbon, vaporii de apă şi bioxidul de carbon );

- arderea incompletă are loc când substanţa combustibilă nu arde în întregime

deoarece nu are la dispoziţie întreaga cantitate de oxigen necesară ( produşii deardere rezultaţi sunt oxidul de carbon, alcool, vapori de apă şi compuşi organicicomplecşi).

Din punct de vedere al posibilităţii de percepere, arderile se clasifică în : - ardere cu flacără, care este o combustie în faza gazoasă cu emisie de lumină ( este

cea mai des întâlnită ); - arderea cu incandescenţă, care este o combustie fără flacără a unui material

combustibil, cu emisie de lumină vizibilă la suprafaţa acestuia; - ardere mocnită, care este combustia unui material fără emisie de lumină vizibilă,

adesea pusă în evidenţă de fum şi creşterea temperaturii.Din punct de vedere al propagării flăcării, arderea poate fi :

- ardere uniformă ( deflagraţie ), care se propagă cu viteză relativ redusă ( de la câţiva

centimetri/sec până la 1 m/sec ) şi care se caracterizează printr-o transmitere decăldură în mod uniform de la stratul care arde la stratul vecin ( au loc, în general, înspaţii deschise, unde accesul oxigenului spre zona de ardere se face în mod constant);

- ardere rapidă ( detonaţie ), care are loc, în general, în spaţii închise, unde se

dezvoltă cu viteze supersonice ( 1 - 4 km/sec ), propagarea flăcărilor fiind însoţită deo undă de compresiune care înaintează în funcţie de substanţa care arde, cu aceeaşiviteză pe o distanţă până la un metru, ca apoi, datorită arderii şi dilatării produselorde ardere, propagarea să se accelereze.

• PRODUSE DE ARDERE

Produsele de ardere şi de descompunere care rezultă pe timpul incendiului sunt, îngeneral, păţi componente ale fumului, flăcări şi o serie de gaze ca produse de ardere.

Prin caracteristicile fumului se poate stabili natura substanţelor care ard. Compoziţia fumului prezintă mare importanţă în cazul incendiilor izbucnite în

interior.Restul volumului din incăpere este umplut cu azot, vapori die aapă substanţe

gazoase.Fumul si produsele de ardere au acţiune toxică asupra omului.

Caracteristicile fumului în urma arderii unor materiale



Compoziţia aproximativă a fumului rezultat la incendiile izbucnite în interior

Materiale şisubstanţe

combustibile

Caracteristicile fumului

Culoarea Mirosul Gustul

Lemn Cenuşiu-negru De răşină Acrişor

Hârtie, paie, fân Galben-alb Specific Acrişor Bumbac Brun- nchis Specific Acrişor

Produsepetroliere

Negru Uleios Acrişor

Fosfor Alb dens Usturoi Fără

Magneziu Alb Fără MetalicSulf Nedefinit Sulfuros Acid

Fulmicoton şi alte Galben-brun Iritant Acid

combinaţii de azot

Cauciuc Negru-brun Sulfuros Acid

Potasiu metalic Alb-dens Fără Alcalin Polistiren Negru-închis Hidrocarburi -

Policlorură de vinil Cenuşiu-închis Acid clorhidric -

Celuloid Cenuşiu-închis Specific Acid

Locul incendiului Compoziţia fumului, în % după volum Oxid de carbon Dioxod de carbon Oxigen

Subsoluri 0,04 - 0,65 0,10 - 3,50 17,00 - 19,50

Poduri 0,10 - 0,20 0,10 - 2,50 17,70 - 20,70 Secţiile fabricii de

mobilă

0,16 - 0,40 0,30 - 1,30 19,30 - 20,00

Apartamente 0,10 - 0,25 1,00 - 1,80 18,60 - 19,00

Depozite de vopsea,

ulei materiale de

ambalaj

0,20 1,20 - 2,20 18,60

Diverse 0,10 - 1,40 0,30 - 10,10 9,00 - 20,80



• PROPAGAREA INCENDIULUI

Propagarea incendiului depinde de : compoztia chimică şi viteza de ardere a materialuluiaprins, temperatura mediului înconjurător, curenii de aer din atmosferă sau de cei care se

formează sarcina termică surţi^lăDodlen a prindere

Efectul fiziologic a unor gaze si vapori asupra omului

Denumirea

substanţelor

Letal în inspiraţie peste

5-13 min

Periculos (toxic) în

inspiraţie peste 0,5-1 h Suportabil la inspiraţie

peste 0,51,6 h

Volumul a proximativ Volumul a proximativ Volumul a proximativ

[%] [mg. l-1

] [%] [mg. l-1

] [%] [mg. l-1

] 1 2 3 4 5 6 7

Fosgen 0,005 0,20 0,0025 0,10 0,0001 0,004 Clor 0,025 0,70 0,0025 0,07 0,0025 0,007 Acid

cianhidric 0,02 0,20 0,01 0,10 0,005 0,05

Oxizi de 0,05 1,00 0,01 0,20 0,005 0,10

azot

Anilină - - - -

0,013 0,50 Hidrogen

sulfurat 0,08 1,10 0,04 0,60 0,02 0,30

Sulfură de

carbon 0,20 6,00 0,10 3,60 0,05 6,50

Gaze sulfuroase

0,30 8,00 0,04 1,10 0,01 0,30

Acid

clorhidric 0,30 4,50 1,10 1,50 0,01 0,15

Amoniac 0,50 3,50 0,25 1,70 0,025 0,17

Oxid de carbon 0,50 6,00 0,20

2,40 0,10 1,20

Benzen 2,00 65,00 0,75 25,00 0,30 10,00 Cloroform 2,50 125,00 1,50 75,00 0,50 25,00

Benzină 3,00 120,00 2,00 80,00 1,50 60,00 Tetraclorură de

carbon 5,00 315,00 2,50 158,00 1,00 63,00

Acetilenă 50,00 550,00 25,00 275,00 10,00 110,00 Bioxid de

carbon 9,00 162,00 5,00 90,00 3,00 54,00

Etilenă 95,00 1100,00 80,00 920,00 50,00 575,00



• VENTILAREA SPAŢIILOR INCENDIATE

Pentru stingerea incendiilor din spa mari (hale industriale, depozite de mărfuri,blocuri de locuirţe etc) se aplică principiul ventilării spaţiilor incendiate care constă în luarea

tuturor măsurilor pentru a evacua căldura, fumul şi gazele de ardere, permiţând în acest felaccesul la focar.

Prin desfumare se urmăreşte extragerea din spaţiile incendiate a unei părţi din fumul şi

gazele de ardere în scopul asigurării condiţiilor de evacuare a utilizatorilor şi a folosirii

mijloacelor de intervenţie la stingere, precum şi de limitare a propagării incendiilor. In spaţiileconstruite şi necompartimentate, cu aria liberă peste 10.400 m2 , se asigură evacuareafumului şi a gazelor fierbinţi în exterior.

În principiu, desfumarea se asigură prin tiraj natural, organizat sau mecanic, realizând

circulaţia aerului în spaţiul considerat şi evacuarea fumului în raport cu aerul introdus, sau prin

diferenţe de presiune între spaţiul protejat şi cel incendiat pus în depresiune, ori printr -ocombinaţie a celor două metode.

290 kg ' m-2

Depozit de lemn rotund în stive 0,35 - 0,70Produse tehnice din cauciuc în stive în aer liber cu dezvoltareanederanjată

1,10

Scânduri de lemn (2-4 cm grosime) în stive, (ţinut deumiditate 4,00

8-12 % 2,3016-18 % 1,6018-20 % 1,2020-30 % 1,00

30 %

Incendiu de iarbă uscată şi culturi cerealiere pe timp liniştit 16 - 17Pădure de brad, pini, tufişuri, pe timp liniştit Până la 14,20 Pădure de molid pe timp liniştit Până la 18,00

Pădure de brazi, molizi şi brazi Până la 4,20 Complexe de pădure cu pla'ri tamijlocii la viteze ale vântuluide 7-19 m/s-1 şi umiditate 39%

22

Incendiu de iarbă uscată; culture cerealiere coapte pet impfoarte uscat şi vânt cu viteza mai mare de 12,5 m/s

400-500

Materiale plastice armate cu fibră de sticlă 0,60Bumbac brut 4,80

Celuloid 24Materiale fibroase în stare aprinsă 7,20

Lichide combustibile 30Toluen 102

Benzină de extracţie 144



al construcţiei, la care sunt racordate; - raportul dintre laturile secţiunii canalelor (ghenelor) să nu fie mai mare de 2; - canalele (ghenele) să fie realizate din materiale incombustibile, etanşe la foc

minimum 15 minute, dacă prevederile normativului P118 nu stabilesc rezistenţe maimari; atunci când canalele (ghenele) pentru evacuarea fumului traversează încăperi cualte destinaţii decât cele pentru care sunt prevăzute, vor avea aceeaşi rezistenţă la foc

cu a pereţilor sau planşeelor care delimitează destinaţia respectivă; - canalele (ghenele) principale colectoare vor fi verticale, fiind admise destinaţii demaximum 2%;

- lungimile racordurilor orizontale ale canalelor de evacuare a fumului, între guri şighenele vert icale, vor fi cât mai scurt e posibil.

Golurile (gurile) de introducere (admisie) a aerului şi cele de evacuare a fumului se repartizează

alternat, distribuindu-se cât mai uniform în spaţiul protejat, astfel încât să asigure circulaţia aerului

şi evacuarea fumului, îndeplinind condiţiile specifice prevăzute în normativ.

Introducerile de aer se pot realiza prin:

-

goluri (guri) practicate în faţade; - uşile încăperilor care se desfumează, practicate în pereţii exteriori ai construcţiei; - încăperi sau coridoare în suprapresiune, ori care sunt bine aerisite;

- scări neinchise in case de scări; -

goluri (guri) de introducere, racordate sau nu la canale şi ghene. Evacuarea fumului se asigură prin goluri în acoperiş sau pereţi, conform normativului P118.

Dispozitivele de protecţie (obturare) a golurilor de introducere sau evacuare, trebuie

realizate cu acţionare automată sau manuală, conform prevederilor normativului. Acţionarea

automată a dispozitivelor de protecţie va fi întotdeauna dublată de comandă manuală.

În plus, la construcţiile echipate cu instalaţii automate de stingere, se asigură posibilităţi deacţionare pentru personalul existent în spaţiul protejat şi care să poată comanda local desfumarea,

înainte de pornirea instalaţiei de stingere.

Dispozitivele de acţionare a elementelor de protecţie (obturare) a golurilor trebuie să

asigure:

- deschiderea golurilor (gurilor) şi canalelor din volumul considerat; - oprirea ventilatoarelor care nu sunt prevăzute pentru evacuarea fumului în caz de

incendiu (desfumare).

Comanda manuală centralizată sau locală a dispozitivelor de deschidere poate fi realizată prin

sistem mecanic, electric, pneumatic sau hidraulic.

În funcţie de tipul construcţiei şi prevederile specifice, comanda manuală centralizată trebuie

amplasată la serviciul de pompieri sau la un acces principal al construcţiei.

Comanda automată a dispozitivelor de protecţie a golurilor (gurilor) trebuie asigurată de

instalaţia de semnalizare a incendiilor din încăperea sau spaţiul respectiv sau de dispozitive locale

(fuzibil), atunci când nu se prevăd instalaţii de semnalizare.

Prevederea dispozitivelor de desfumare, precum şi a sistemelor de evacuare a fumului şi a

gazelor fierbinţi produse în caz de incendiu, este obligatorie în situaţiile şi condiţiile stabilite de

normativul P118.Condiţii specifice de desfumare pentru case de scări închise

P i i dă ii f l d ă i d î hi d f



admisă.

Desfumarea prin tiraj natural organizat a casei de scări închise, se realizează prin

deschiderea automată şi manuală a dispozitivului de evacuare a fumului (amplasat în treimea

superioară a ultimului nivel al casei scării) şi a gurii (deschiderii) de introducere a aerului (prevăzută

în partea de jos a casei scării).

Împiedicarea pătrunderii fumului în casele de scări de evacuare prin suprapresiune faţă de

încăperile învecinate cu care comunică, se realizează prin introducerea mecanică a aerului în scară,ori prin evacuarea mecanică a fumului din încăperile adiacente incendiate cu care comunică sau

prin combinarea celor două metode.



CLASIFICAREA CAUZELOR DE INCENDIU. SURSE DE APRINDERE

După cum se cunoaşte un incendiu are o cauza tehnică care de cele mai multe şiacţionează ca urmare şi a neglijenţei umane. De aceea fără cunoaşterea cauzelor incendiilorşi exploziilor a sursei şi a modului lor de acţiune nu este posibilă luarea măsurilorcorespunzătoare de prevenire a incendiilor.

Cauze care pot produce incendii şi multiple. Astfel o clasificare a lor în funcţie denatura se poate face:

1. cauze de natura electr ica: - arcuri electrice, scurt-circuite, scântei, electricitatestatică, trăsnet.

2. cauze de n atură termică: - efecte termice ale curentului electric, flăcări deschise,flăcări închise, efect termic propriu-zis.

3. cauze de natură mecanică: scântei

4. cauze de natură biochimică: autoaprindera

5. cauze de natură chimică: reacţii chimice, explozii

6. cauze de na tură umană

Sursele de aprindere ale incendiilor sunt funcţie de natura lor cele prezentate mai sus în cadrul clasificării de la punctele 1-5.

Mijlocele care generează (produc) aprinderea pot fi grupate în funcţie de sursele deaprindere, astfel:

a. surse: arcuri electrice, scurt-circuite, scântei, efecte termice ale curentului electric;

mijloace: aparate electrocasnice, mijloace de iluminat electrice, aparate de producere şitransformare a curentului electric, alte aparate electrice.

b. sursă : electricitate statică

mijloace: sistemele de depozitare, vehiculare, transport lichide combustibile, sistemele dedepozitare şi transport pneumatic a prafurilor combustibile, utilaje de prelucrare şitransport a materialelor şi substanţelor ce se încarcă electrostatic;sistemele de transmiterea mişcării; vărsarea lichidelor în vase şi spălarea în lichide combustibile; echipament ce se

încarcă electrostatic; introducerea jeturilor de abur în rezervoare pentru curăţirea de

reziduuri cu furtunuri de cauciuc.c. sursă: flăcări deschise

mijloace: brichetă, chibrituri; lampă de iluminat cu combustibil lichid; lampă cucombustibil gazos; maşină de gătit cu gaze; lampă de gătit cu combustibil lichid; bec delaborator, lumânare făclie; ţigară; foc deschis în spaţii libere; bec de sudură;

d. sursă: efect termic

mijloace: aparate de încălzit; motoare termice, dispozitive care produc frecarea; metalecare ard şi scurgeri de metale topite; conducte pentru agent termic, radiaţii luminoase şi

solare; jar sau scântei;f. sursă: scântei



g. sursă: autoaprinderea

mijloace pulberile metalice, metale alcaline; cărbunele şi praful de cărbune, uleiuri şigrăsimi, lichide combustibile, plante tehnice şi furaje; rumeguş de lemn, seminţe; făină şiprafuri combustibile; fibre vegetale;deşeuri textile.

h. sursă: reacţii chimice

mijloace: substanţe chimice cu acţiune reciprocă. i. sursă. explozia

mijloace: amestecuri de gaze şi vapori, pulberi combustibile, descompunerea rapidă a unorcompuşi chimici,polimerizarea necontrolată,materiale explozive,aparate subpresiune,fuziune sau fisiune nucleară.

j. sursă: trăznet

mijloace: descărcare electrică atmosferică

deflagraţia - arderea se produce din aproape în aproape;

1.

explozia propriu-zisă; 2. detonaţia-caracterizată şi prin apariţia undei de şoc. b. Intensitatea curentului în canalul fulgerului liniar poate să ajungă la 200.000 A şi la o

tensiune de 150 MV, conducând la temperaturi de aproximativ 10000 grd. C.



ECHIPAREA ŞI DOTAREA CU MIJLOACE TEHNICE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi a amenajărilor cu instalaţii deprotecţie împotriva incendiilor şi cu alte mijloace tehnice de apărare împotrivaincendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şidimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform reglementărilor tehnice şi

normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să îndeplinească şi să

asigure criteriile şi nivelurile de performanţă prevăzute de reglementările tehniceaplicabile şi de specificaţiile tehnice de referinţă.

Categoriile principale de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor: 1. Pentru echiparea construcţiilor, a instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate:

a) instalaţii de protecţie împotriva incendiilor; b) stingătoare şi alte aparate de stins incendii; c) utilaje, unelte şi alte mijloace de intervenţie. 2. Pentru dotarea serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă:

a) autospeciale pentru stingerea incendiilor;b) autospeciale auxiliare de intervenţie; c) nave pentru stingerea incendiilor;d) trenuri pentru stingerea incendiilor;e) aeronave de intervenţie la incendii; f) motopompe şi alte utilaje; g) ambulanţe şi autosanitare.

3.

Pentru întreruperea procesului de ardere a materialelor şi substanţelor combustibile saupentru protecţia celor din apropierea focarului:

a) produse de stingere;b) agenţi neutralizatori, speciali. 4. Pentru protecţia personalului de intervenţie: a) echipament de protecţie la temperatură, şocuri mecanice şi la umiditate; b) mijloace de protecţie a căilor respiratorii; c) accesorii de siguranţă; d) accesorii de protecţie la electrocutare;

e)

mijloace de iluminat;f) aparatură de comunicaţii; g) echipament, aparatură, vaccinuri şi instrumentar de protecţie specială împotriva

efectelor agenţilor chimici, radioactivi sau biologici; h) aparatură de detectare a concentraţiilor explozive sau a prezenţei unor substanţe

nocive.

Dotarea operatorilor economici şi a instituţiilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor se face pe baza normelor specifice de apărare împotriva incendiilor

şi reglementărilor tehnice. Pentru tipurile de construcţii, instalaţii tehnologice şi amenajări care nu se



EXECUTAREA LUCRĂRILOR CU FOC DESCHIS

Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu şi pe timp de vânt esteinterzisă; locurile cu pericol de incendiu, în care se aplică această interdicţie, se stabilesc şise marchează de persoanele în drept.

Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unităţilor, în zonele deagrement şi în gospodăriile populaţiei se face numai în locuri special amenajate, în condiţiişi la distanţe care să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturiagricole, păduri, plantaţii sau la alte vecinătăţi.

Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibilese face în locuri special amenajate ori pe terenuri pregătite, cu luarea măsurilor ce seimpun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supraveghereapermanentă a arderii, precum şi stingerea jarului după terminarea activităţii.

Arderea miriştilor se face numai după luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a

arderii.Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de: - 40 m faţă de locurile cu pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, vapori

inflamabili, explozivi etc.,- 10 m faţă de materiale sau substanţe combustibile: lemn, hârtie, textile, carton

asfaltat, bitum, ulei etc., fără a fi supravegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare. Luarea măsurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în locuri în

care se pot produce incendii constituie o obligaţie a persoanelor care răspund, potrivitlegii, de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor.

Reglementarea de către administratorul operatorului economic/conducătorulinstituţiei sau, după caz, de consiliul local a modului de executare a lucrărilor cu focdeschis presupune:

a) stabilirea locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări cu foc deschis, cum

sunt topirea bitumului, arderea deşeurilor combustibile, curăţările prin ardere, precum şi a

persoanelor care le supraveghează;

b) stabilirea şi marcarea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului

deschis;

c) nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc ;

d)

descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a permisului delucru cu foc;

e) aprobarea unor instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrări.

Distrugerea prin ardere a unor deşeuri sau reziduuri combustibile se efectuează cu

respectarea legislaţiei specifice privind protecţia mediului.

Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operaţiuni care prezintă

pericol de incendiu, în construcţii civile (publice), pe timpul programului cu publicul, în instalaţii

tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spaţii cu pericol de aprindere a

materialelor, produselor sau substanţelor combustibile este interzisă.

Lucrările prevăzute anterior se pot executa în spaţiile respective numai după ce s-au luat

măsuri pentru: evacuarea persoanelor îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile



Lucrările de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operaţiuni care prezintă pericol de

incendiu (arderea miiştilor) se execută numai pe baza

permisului de lucru cu foc.

În toate cazurile prevăzute anterior sunt obligatorii instruirea personalului de execuţie,

control şi supraveghere asupra măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi informarea

serviciului privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă.

Folosirea flăcării: lumânări, făclii, torţe şi altele asemenea pe timpul spectacolelor de teatru,operă, operetă, a festivităţilor desfăşurate în restaurante sau pentru ambianţă ori divertisment în

restaurante, baruri, cluburi, discoteci etc. este interzisă.

Pentru durate scurte, stabilite precis, se admite folosirea flăcării în situaţiile menţionate mai

sus, cu condiţia asigurării condiţiilor de împiedicare a iniţierii şi propagării incendiului, după cum

urmează:

a) evitarea amplasării în apropierea sau contactul cu materiale combustibile: decoruri, costume,

haine, perdele etc.;

b) folosirea unor suporturi incombustibile;

c)

prevenirea producerii unor incendii prin răsturnare, manevrare greşită etc.; d) stingerea obligatorie a flăcărilor la terminarea evenimentului;

e) nominalizarea personalului propriu ce asigură supravegherea şi intervenţia în caz de incendiu;

f) asigurarea mijloacelor tehnice adecvate de apărare împotriva incendiilor;

g) anunţarea, după caz, a serviciului profesionist, voluntar sau privat, pentru situaţii de urgenţă,

a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva

incendiilor.

Pentru spectacolele de tipul menţionat, care au loc pe timpul unei stagiuni, se transmite la

inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti, la începutul stagiunii,

programul spectacolelor respective.PERMISUL DE LUCRU CU FOC

Permisul de lucru cu foc se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se înmânează

şefului formaţiei de lucru sau persoanei care execută operaţiunile cu foc deschis, iar celălalt

rămâne la emitent.

Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi.

La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se predă de către executant emitentului.

Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit, instalaţie etc. în care se execută

operaţiuni cu foc deschis are obligaţia să asigure măsuri pentru: a) pregătirea locului; b) instruirea personalului;c) controlul după terminarea lucrării.

Executantul lucrării are obligaţia de a utiliza pentru executarea lucrărilor cu foc deschis

numai echipamente şi aparate în bună stare de funcţionare.

Toate echipamentele şi aparatele pentru executarea lucrărilor cu foc deschis se întreţin şi se

verifică în conformitate cu instrucţiunile furnizorului.

În timpul executării lucrării trebuie să se asigure:

a)

supravegherea permanentă a flăcării, a răspândirii şi a traiectoriilor scânteilor sauparticulelor de materiale incandescente şi a intensităţii fluxului de căldură;



întreruperii executării lucrării depăşeşte 10 minute; d) interzicerea agăţării arzătoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de

generatoarele de acetilenă; e) neefectuar ea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de urcări

pe scări, schele etc.; f) evacuarea carbidului din generator, în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai

îndelungată. După terminarea lucrării, şeful sectorului de activitate, trebuie să asigure următoarele

măsuri:

a) verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor adiacente şi acelor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s -au creat focarede incendiu: zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc.;

b) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se dacă starea lor este intactă, şiluarea de măsuri în consecinţă;

c) verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore şi în timpul nopţii, a

situaţiei ex istente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia;



d) depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare; e) reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile la

cel puţin 6 ore de la terminarea lucrării; f) colectarea şlamului de carbid în containere destinate acestui scop şi

depozitarea acestora într-un loc special amenajat.

Model de Permis de lucru cu foc:

Unitatea emitentă

PERMIS DE LUCRU CU FOCNr ..... din ............

Se eliberează prezentul permis de lucru cu foc doamnei/domnului . . . . .aj ut at de doamna/ domnul . . . . . . . . . . . , care urmează să execute . . . . . . . . .f ol osi nd . . . . . . . . . . . . . . . . . . l a ( î n) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Lucrările încep la data de . . . . . . . . . ora ...., şi se încheie la data de . . . . . . . . . . or a . . . . . .

Premergător, pe timpul şi la terminarea lucrărilor cu foc se vor luaurmătoarele măsuri:

1. Îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile din zona de executare a lucrărilor şi din apropierea acesteia, pe o rază de . . . met r i ,as t f el :

2. Golirea, izolarea, spălarea, aeri si rea conductel or , ut i l aj el or sauinstalaţiilor, prin:

3. Ventilarea spaţiilor în care se execută lucrările se realizează astfel:

4. Verificarea zonei de lucru şi a vecinătăţilor acesteia, înlăturareasurselor de aprindere şi a condiţiilor care favorizează producereaincendiilor şi a exploziilor, protejarea antifoc a materialelor din zonă.

5. Începerea lucrărilor cu foc s- a făcut în baza buletinului de analizănr . . . . . . . di n . . . . . . . . , el i ber at de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .( acol o unde est e cazul )

6. Respectarea normelor de apărare împotriva i ncendi i l or , speci f i cet ehnol ogi ei de l ucru:

7. În zona de lucru se asigură următoarele mijloace de stingere ai ncendi i l or :



apă este determinat de toate cele 3 consumuri la care se adaugă dimensionarea conduct elor,

calculul pierderilor pe traseu şi furtunuri şi lungimea jetului de incendiu.

La toate acestea se mai iau în calcul numărul hidranţilor interiori, exteriori şi instalaţiile speciale

de stingere (sprinklere, drencere).

Aceste elemente mai sus menţionate sunt stabilite pentru diferite obiective industriale şi

agricole, precum şi centre populate de către STAS 1478 şi STAS 1343/0,1,2,3 (pentru centre

populate, unităţi industriale, zootehnice şi irigaţii).

Astfel în STAS 1478-84 sunt stabilite prescripţiile fundamentale de proiectare pentru

instalaţiile de apă rece şi caldă, în scopuri menajere, tehnologice şi pentru combaterea

incendiilor. Prevederile standardului se aplică în următoarele domenii, astfel :

o instalaţii exterioare de alimentare cu apă rece, calda la clădiri de locuit, social - culturale şi

industriale

o instalaţii exterioare de alimentare cu apă calda din ansambluri de clădiri şi incinte

industriale racordate la centrale termice

o instalaţii exterioare de alimentare cu apă rece din ansambluri de clădiri şi incinteindustriale aferente clădirilor alimentate cu apă calda de la o reţea opt.

În standardul menţionat sunt prezentate modurile de stabilire a capetelor de debitare a apei de

incendiu (hidranţi interiori, hidranţi exteriori, sprinklere).

Astfel la pct. 3.1.3. din STAS sunt determinate debitele şi necesarurile de apă pentru

stingerea incendiilor pentru hidranţii interiori, la pct. 3.2.2. se stabilesc debitele de calcul

pentru conductele de distribuţie a apei pentru stingerea unui incendiu.

Numărul de sprinklere prevăzute să funcţioneze simultan şi debitul de calcul al instalaţiei

de sprinklere se calculează conform prevederilor pct. 3.2.2., 3.2.2.2.1.3.2.2.2.3, debitul de

calcul al conductelor unei instalaţii de drencere, tunuri şi ţevi de refulare manuale, conform pct.

3.2.2.3.-3.2.2.4, debitul de apă pentru al conductelor unei instalaţii de spumă conform pct.

3.2.2.5. iar pentru stingerea din exterior debitul de calcul al conductei de distribuţie se

stabileşte conform pct. 3.2.2.6.. Pentru dimensionarea reţelei exterioare, se consideră că

hidranţii exteriori trebuie să asigure lungimea jetului şi debitul necesar (10 m lungime şi 5 l/s).

În conformitate cu prescripţiilor pct. 3.2.3. din STAS, se stabileşte necesarul de apă

pentru stingere, f uncţie de debitul de calcul al instalaţiilor folosite şi a timpului de funcţionare

astfel :

o 180 min. pentru hidranţi interiori din clădiri monobloc, coloanele din casele de scări dinclădiri industriale multietajate

o 120 min. pentru hidranţi interiori din clădiri civile şi industriale cu înălţimi peste 45 m

o 60 min. pentru hidranţi interiori din clădiri înalte monobloc, clădiri cu săli de spectacole

o 10 min. pentru hidranţi interiori din clădiri obişnuite.

Timpul teoretic de funcţionare a instalaţiile speciale de stingere, sprinklere, drencere, se

consideră minim 60 minute.

Timpul teoretic de funcţionare a instalaţiile de stingere (cu bazine de apă, hidranţi exteriori,

racorduri fixe sau tunuri de apă) care trebuie să funcţioneze la condiţiile prevăzute pentru

reţelele exterioare se consideră :

o 3 h la construcţiile civile şi industriale depozite deschise obişnuite o 4 h la



Pentru instalaţiile de incendiu a căror intrare în funcţionare este admisă a fi temporizată

(hidranţi exteriori, tunuri, drencere cu acţionare manbuală, instalaţii de spumă etc.) se pot

folosi pentru incendiu debitele de apă rece menajeră şi tehnologică când sunt îndeplinite

următoarele condiţii :

o procesul tehnologic permite o întrerupere în funcţionare o se manevrează cel mult trei

robinete pentru folosirea acestor debite, care sunt amplasate în staţia de pompare, în

căminele exterioare şi alte locuri feritze şi uşor accesibile în timpul incendiului o timpul de acţionare (măsurat de la semnalizarea incendiului până la terminarea

operaţiunii de manevrare) nu conduce la depăşirea duratei de temporizare stabilită prin

prescripţiile legale în vigoare pentru sistemul de protecţie respectiv.

La stabilirea simultaneităţilor şi duratelor de funcţionare a diferitelor sisteme de

protecţie se au în vedere următoarele :

a. dacă instalaţia are hidranţi interiori şi hidranţi exteriori se considera funcţionarea hidranţi

interiori - 10 min. iar a celor exteriori de 3 h. La sălile de spectacole soi clădiri monobloc şi

înalte, în prima oră se asigură funcţionarea fie a hidranţi interiori, fie a celor exteriori iar în

următoarele 2 ore, numai a celor exteriori.

b. dacă instalaţia are numai hidranţi interiori, iar alimentarea se face din exterior numai cu

pompe mobile, direct din bazine sau din rezervoare, în primele 10 min. se considera

funcţionarea simultana a jeturilor din tabelul 5, iar în următoarele 50 min. numai a unui jet.

c. dacă instalaţia alimentează numai hidranţi interiori şi sprinklere sau drencere, pentru

construcţii obişnuite la debitul hidranţi interiori se adaugă debitul necesar funcţionării a

sprinklerelor sau drencerelor timp de 1 h.

În cazul în care nu se poate asigură integral debitul decalcul, acesta se poate determina

astfel :o minim 15 l/s timp de 10 min. din care 10 l/s pentru sprinklere sau drencere şi 5 l/s pentru

hidranţi interiori, când alimentarea se face dintr-o sursă iniţială automată, cu condiţia ca în

acest interval de timp să se pună în funcţiune sistemul de bază pentru alimentarea cu apă a

instalaţiei o maxim 55 l/s timp de 60 min. (dintre care 30 l/s pentru sprinklere şi 25 l/s

pentru hidranţi interiori)

o debitul hidranţilor exteriori în următoarele 2 h

Pentru reţele ce deservesc întreprinderi şi zone industriale se va lua în calculul debitului,

numărul de incendii ce pot avea loc simultan, astfel :

o dacă suprafaţa este mai mică de 150 ha - 1 incendiu o dacă suprafaţa este mai mare - 2

incendii

În cadrul STAS se stabileşte şi debitul pompelor de incendiu, care este acelaşi cu debitul

conductelor de distribuţie. La dimensionarea rezervelor pe lângă volumul de apă menajeră şi

tehnologică se prevede şi un volum de apă pentru incendii.

Rezervoarele de apă de acumulare se prevăd pentru :

o instalaţii alimentate din reţele exterioare cu funcţionare intermitentă o reţele exterioare

sau interioare a căror alimentare directă de la sursă cu cantităţile de apă necesare nu este

posibilă din punct de vedere tehnic sau economico obiective speciale la care procesul tehnologic sau stingerea unui incendiu trebuie



a. în cazul rezervoarelor comune pentru apă potabila şi pentru incendii, la stabilirea capacităţii

rezervoarelor se ia în considerare valoarea cea mai mare dintre rezerva de incendiu şi rezervă

de avarie.

b. în caz de funcţionare în regim de avarie se admite folosirea rezervei de incendiu, cu luarea

masurilor de reasigurarea rezervei şi întărirea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor

c. volumul rezervei de apă incendiu poate fi redus cu volumul minim de apă cu care

rezervoarele pot fi alimentate pe timpul incendiului, numai în cazul când alimentarearezervorului de la sursă poate avea loc fără întreruperea în condiţii de siguranţă chiar în timpul

incendiului.

d. instalaţiile speciale de stingere trebuie să aibă o rezervă proprie, care să asigure

funcţionarea lor în orice împrejurare pe o perioada minimă astfel :

o 20 min. cu întreg debitul de calcul la clădiri monobloc, magazine, săli de spectacol cu mai

mult de 600 locuri

o 10 min. cu debitul de 10 l/s, la clădiri civile sau industriale obişnuite.

e. capacitatea bazinelor descoperite de apă pentru incendiu se majorează cu cantitatea ce

poate îngheţa pe timp de iarnă sau evapora pe timp de vară

f. când alimentarea rezervorului cu apă se face dintr-o reţea existenta, ce asigură debitul şi

presiunea necesara în caz de inc. dar funcţionarea cu intermitenta, se prevede un rezervor care

să asigure funcţionarea timp de 10 min. a hidranţi interiori şi 60 min. a hidranţi exteriori. Pentru

săli aglomerate se asigură timp de 60 min. fie hidranţi interiori fie hidranţi exteriori.

g. rezervă de apă pentru instalaţiile speciale poate fi păstrată împreună cu rezerva pentru

hidranţi interiori şi hidranţi exteriori

h. rezervă de apă incendiu poate fi păstrată împreună cu cantităţile necesare consumului

menajer, luându-se măsuri care să se împiedice folosirea rezervei de apă incendiu în altescopuri

Refacerea rezervei de apă pentru incendiu se face de regulă pe seama restrângerii

consumului pentru alte valori conform tabel 15. În anexele A şi B ale STAS 1478 -84, se dau

valori pentru presiunea la ajutajul ţevii de refulare hidranţi interiori, debitul specific pentru

hidranţi interiori şi diametrul ţevii de refulare funcţie de lungimea jetului compact, precum şi

valorile coeficientului de debit pentru capetele de dispersare.

În vederea dimensionării reţelelor de apă pentru incendiu, este necesară

determinarea cantităţilor de apă necesare de alimentare. Aceste determinări se pot face conform standardelor STAS 1343/0,1,2,3 ce stabilesc

prescripţiile generale pentru alimentarea cu apă a centrelor populate (STAS 1343/1), pentru

unităţi industriale (STAS 1343/2) şi unităţi zootehnice (STAS 1343/3).

Necesarul de apă pentru centre populate trebuie să includă :

o nevoi gospodăreşti ale populaţiei : băut, spălat, preparat hranei o nevoi publice : instituţii

învăţământ, grădiniţe, spitale... o spălatul şi stropitul străzilor o nevoi ale unităţilor

industriale de interes local o nevoi pentru combaterea incendiilor.

Cerinţa de apă se determina ţinând seama de : o necesar apă centru populat



determină funcţie de următorii parametrii:

o durata incendiului exterior (3 h)

o coeficientul funcţie de capacitatea hidranţilor exteriori de a asigura presiunea de stingere

(a=1) sau a nu asigura presiunea de stingere (a=0,7) o debitul orar maxim al cerinţei de apă

o numărul de incendii simultane (tabel 3)

o debitul pentru un incendiu exterior (l/s) (tabel 3, STAS 1343), pentru centre populate şi

conform STAS 1478 pentru unităţi civile şi industriale. Necesarului de apă pentru cerinţele industriale trebuie să se raporteze la :

o apă tehnologică o apă pentru nevoi igienico-sanitare o alte utilizări

La calculul apei tehnologice se vor avea în vedere :

o folosirea produselor o răcirea utilajelor, aparatelor, agregatelor o răcirea rezervoarelor de

fluid tehnologic o spălarea materiei prime o prepararea materiei prime o transport hidraulic.

Necesarul de apă pentru incendii se stabileşte conform STAS 1478 şi 1343 Cerinţa de apă

trebuie să cuprindă :

o apă tehnologica, pentru nevoi igienico-sanitare, pentru refacerea rezervei de incendiu şi

pentru alte utilizări

o apă pentru nevoi tehnologice ale sistemului de alimentare cu apă şi canalizare o apă

pentru nevoi tehnologice ale instalaţiilor de recirculare şi ventilare o apă pentru acoperirea

pierderilor inevitabile din aducţiune şi reţeaua de distribuţie.

Cerinţa totală de apă se determina astfel :

o prin debite zilnice medii în cazul surselor de apă neamenajate o prin debite lunare medii,

în cazul surselor de apă variabile.

Prin calitatea ei apă trebuie să corespunda sistemelor de protecţie alese împotriva combateriiincendiilor.

Necesarul de apă pentru unităţile zootehnice de orice fel, conform prescripţiilor STAS 1343/3

se determină ţinând cont de :

o necesarul de apă pentru consumul biologic al animalelor o necesarul de apă pentru evacuarea dejecţiilor din hale o

necesar pentru obiectele anexe.

Necesarul de apă pentru stingerea incendiilor se determină conform prescripţiilor STAS

1478-84.



TIMPII OPERATIVI DE INTERVENŢIE



ANALIZA PERIODICĂ A CAPACITĂŢII DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată de operatorul economic,

instituţie sau organul administraţiei publice centrale sau locale se analizează, conform legii,

semestrial sau anual, precum şi cu prilejul finalizării controalelor şi după producerea unor

incendii.

Analiza se desfăşoară pe bază de raport sau informare întocmit/întocmită de structura

care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Raportul de analiză conţine următoarele:

a) implementarea noilor prevederi legale;

b) stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite;

c) deficienţele care se manifestă în domeniul apărării împotriva incendiilor;

d) concluzii din activitatea de instruire şi pregătire a personalului ;

e) relaţiile cu terţii privind apărarea împotriva incendiilor;

f) asigurarea dotării, calitatea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva

incendiilor;g) eficienţa activităţilor desfăşurate de structurile cu atribuţii în domeniul apărării împotriva

incendiilor;

h) propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii.

Aspectele discutate pe timpul analizei se consemnează într-un proces-verbal, iar deciziile

care se iau se aprobă printr-o hotărâre care se aduce la cunoştinţă persoanelor interesate.

La analiză participă în mod obligatoriu, după caz, preşedintele consiliului judeţean,

primarul, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei publice, precum şi şefii

structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, şefii sectoarelor de activitate la

care sunt făcute menţiuni în raport şi proprietarii construcţiilor, în situaţia utilizării unei clădiri sauincinte de către mai mulţi operatori economici.



STRUCTURI CU ATRIBUŢII DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

În cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi al celorlalte organe

centrale de specialitate, al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, al consiliilor

judeţene, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, orăşeneşti şi

comunale, al instituţiilor publice şi al operatorilor economici, în funcţie de nivelul

riscului de incendiu şi de specificul activităţii, se constituie, după caz, următoarele

structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor:

a) compartiment de apărare împotriva incendiilor, compus din două sau mai multe

cadre tehnice sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva

incendiilor;b) cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării

împotriva incendiilor numit exclusiv pentru această activitate, conform legii;

c) serviciu public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţă.

În vederea îndeplinirii atribuţiilor pe linia apărării împotriva incendiilor, consiliile

locale şi operatorii economici care nu au obligaţia, prin lege, să angajeze cel puţin un

cadru tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor sau personal despecialitate, prevăzut la alin. (1) lit. b), pot desemna din rândul personalului propriu

un salariat care să îndeplinească şi atribuţii specifice în domeniul apărării împotriva

incendiilor sau pot încheia un contract cu o persoană fizică sau juridică atestată, în

condiţiile legii.

La nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul

apărării împotriva incendiilor prevăzut la art. 6 alin. (1) lit. b) se desemnează de

consiliul local.

Activităţile de prevenire a incendiilor se desfăşoară de către personalul din

compartimentul de prevenire din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de

urgenţă, pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General pentru Situaţii de

Urgenţă şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Atribuţiile pentru structurile prevăzute la art. 6 se stabilesc şi se detaliază astfel

î ât ă ită î d li i bli ţiil l l i d i i t t l i



administraţiei publice.

Pentru celelalte categorii de salariaţi atribuţiile din domeniul apărării împotriva

incendiilor se stabilesc în fişele posturilor.



ORGANIZAREA APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR LA LOCUL DE MUNCĂ

Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă, are cascop asigurarea condiţiilor care să permită salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe bazainstruirii şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, să acţioneze eficientpentru prevenirea şi stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilorconstrucţiei, evacuarea bunurilor materiale, precum şi pentru înlăturarea efectelordistructive provocate în caz de incendii, explozii sau accidente tehnice.

Prin loc de muncă, în înţelesul prevederilor prezentelor norme generale, se înţelege: a) secţie, sector, hală/atelier de producţie, filială, punct de lucru şi altele

asemenea;b) depozit de materii prime, materiale, produse finite combustibile;c) atelier de întreţinere, reparaţii, confecţionare, prestări de servicii, proiectare şi

altele asemenea;d) utilaj, echipament, instalaţie tehnologică, sistem, staţie, depozit de distribuţie

carburanţi pentru autovehicule, depozit cu astfel de produse, punct de desfacere abuteliilor cu GPL pentru consumatori;e) laborator;f) magazin, raion sau stand de vânzare;g) sală de spectacole, polivalentă, de reuniuni, de conferinţe, de sport, centru şi

complex cultural, studio de televiziune, film, radio, înregistrări şi altele asemenea; h) unitate de alimentaţie publică, discotecă, club, sală de jocuri electronice şi altele

asemenea;i) clădire sau spaţiu amenajat în clădire, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii:

spital, policlinică, cabinet medical, secţie medicală, farmacie şi altele asemenea; j) construcţie pentru cazare; k) compartiment, sector, departament administrativ funcţional, construcţie pentru

birouri, cu destinaţie financiar-bancară; l) bibliotecă, arhivă; m) clădire sau spaţii amenajate în clădiri, având ca destinaţie învăţământul,

supravegherea, îngrijirea sau cazarea ori adăpostirea copiilor preşcolari, elevilor,studenţilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost;

n) lăcaş de cult, spaţiu destinat vieţii monahale;

o)

clădire şi/sau spaţiu având destinaţia de gară, autogară, aerogară şi staţie demetrou;

p) fermă zootehnică sau agricolă; q) punct de recoltare de cereale păioase sau de exploatare forestieră; r) amenajare temporară, în spaţiu închis sau în aer liber. Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiaşi clădiri îşi desfăşoară

activitatea mai mulţi operatori economici sau alte persoane juridice sau persoanefizice autorizate, locul de muncă se delimitează la limita spaţiilor utilizate de aceştia,iar utilităţile comune se repartizează, după caz, proprietarului clădirii ori, prin

înţelegere, operatorilor economici sau persoanelor juridice respective. Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă în:



apărea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi prin stabilirea şi aplicareamăsurilor specifice de prevenire a incendiilor;

b) organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor; c) afişarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor; d) organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor, prin întocmirea şi

afişarea planurilor de protecţie specifice şi prin menţinerea condiţiilor de evacuare pe

traseele stabilite;e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfăşurarea

propriu-zisă şi verificarea efectuării acesteia; f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau

a altor inscripţii ori mijloace de atenţionare. La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere: a) prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere; b) gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde,

cu respectarea normelor specifice de prevenire a incendiilor;

c)

dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute îndocumentaţia tehnică de proiectare;

d) verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru; e) menţinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării

diferitelor instalaţii, echipamente şi utilaje tehnologice. Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde: a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a

personalului de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentrusituaţii de urgenţă, a conducătorului locului de muncă,

proprietarului/patronului/administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forţestabilite să participe la stingerea incendiilor;

b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi destingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a mijloacelorde salvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de mijloace tehnicecare trebuie să existe la fiecare loc de muncă;

c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuareapersoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului;

d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie săutilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi delimitare a propagării arderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiileutilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.

Datele privind organizarea activităţii de stingere a incendiilor la locul de muncă se înscriu într-un formular tipărit pe un material rezistent, de regulă carton, şi se afişează într-un loc vizibil, estimat a fi mai puţin afectat în caz de incendiu.

Datele se completează de conducătorul locului de muncă şi se aprobă de cadrultehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva

incendiilor.Structura-cadru a formularului este prezentată în anexa nr. 1 la Normele generaled ă î t i i diil t tâ d fi l t tă d ă i lt



Intervenţia la locul de muncă presupune: a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin

mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi ladispecerat, acolo unde acesta este constituit;

b) salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite; c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a

consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de cătrepersoanele anume desemnate;

d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi asistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;

e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor carepot fi deteriorate în timpul intervenţiei;

f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative aleincendiului: temperatură, fum, gaze toxice;

g)

verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi undepot apărea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.

Pentru efectuarea operaţiunilor nominalizarea se face pentru fiecare schimb deactivitate, precum şi în afara programului de lucru, în zilele de repaus şi sărbătorilegale.

Pentru perioadele în care activitatea normală este întreruptă, de exemplu,noaptea, în zilele nelucrătoare, în sărbătorile legale sau în alte situaţii, esteobligatorie asigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor.

Indicatoarele de securitate, respectiv de interzicere, avertizare, orientare şi/sau

informare, se execută, se amplasează şi se montează conform reglementărilor şistandardelor de referinţă.

În anumite situaţii, indicatoarele pot fi însoţite de înscrisuri explicative şi în limbide circulaţie internaţională.

Obligaţia de a amplasa, de a monta şi de a păstra integritatea indicatoarelorrevine conducătorului locului de muncă.



INSTRUCŢIUNI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează pentru locurile de muncă

stabilite de administrator/conducător, obligatoriu pentru toate locurile cu risc de incendiu.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:

a) prevederile specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în vigoare;

b) obligaţiile salariaţilor privind apărarea împotriva incendiilor;

c) regulile şi măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru exploatarea

instalaţiilor potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice locale, precum şi pentru

reparaţii, revizii, întreţinere, oprire şi punere în funcţiune; d) evidenţierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;

e) prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt intoxicările,

arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum şi a regulilor şi măsurilor de

prevenire a acestora.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează de şeful sectorului de

activitate, instalaţie, secţie, atelier, se verifică de cadrul tehnic sau de persoana desemnatăsă îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor şi se aprobă de

administrator/conducător.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se afişează, în întregime sau în sinteză, în

funcţie de volumul lor şi de condiţiile de la locul de muncă respectiv.

Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor se păstrează la

cadrul tehnic sau la persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva

incendiilor.



Salariaţii de la locurile de muncă pentru care s-au întocmit instrucţiunile au obligaţia să

le studieze, să le însuşească şi să le aplice.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se completează în toate cazurile cu

informaţiile din planurile de intervenţie, acolo unde acestea sunt întocmite.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se actualizează la modificări, modernizări,

dezvoltări, reprofilări şi la apariţia unor noi reglementări.

Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor trebuie să aibă înscrisă data

întocmirii/reviziei şi data aprobării.



SERVICII VOLUNTARE SI SERVICII PRIVATE PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ. CONSTITUIRE, ÎNCADRARE SI DOTARE.

Serviciile de urgenţă voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât celeaparţinând serviciilor de urgenţă profesioniste, organizate cu personal angajat şi/sauvoluntar, în scopul apărării vieţii, avutului public şi/sau a celui privat împotriva incendiilor şia altor calamităţi, în sectoarele de competenţă stabilite cu avizul inspectoratelor.

Serviciile de urgenţă voluntare/private au în structură compartiment sau specialiştipentru prevenirea incendiilor, care pot fi şi cadre tehnice specializate cu atribuţii îndomeniul apărării împotriva incendiilor, formaţii de intervenţie, salvare şi prim ajutor,precum şi, după caz, ateliere de reparaţii şi de întreţinere.

Constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se realizeazăpe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General şi aprobate prin ordin

al ministrului administraţiei şi internelor. Organizarea şi funcţionarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se stabilesc prinregulamente aprobate, după caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor economicişi instituţiilor care le-au constituit, cu respectarea criteriilor de performanţă.

Înfiinţarea, extinderea sau restrângerea activităţii, precum şi desfiinţarea unui serviciu deurgenţă voluntar/privat se fac numai cu avizul inspectoratului.

Serviciile de urgenţă voluntare/private au următoarele atribuţii principale: a) desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi respectarea

regulilor şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

b)

verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice şi dispoziţiilor careprivesc apărarea împotriva incendiilor, în domeniul de competenţă;

c) asigură intervenţia pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor şiprotecţia persoanelor, a animalelor şi a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situaţii deurgenţă.

Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a personalului serviciilor deurgenţă voluntare sau private se realizează de centre de formare şi evaluare abilitate prinlege, avizate de Inspectoratul General.

Statutul personalului din serviciile de urgenţă voluntare se stabileşte prin hotărâre a

Guvernului.Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă

voluntare se asigură din bugetele locale. Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă

private se asigură de operatorii economici şi instituţiile care le-au constituit.Pe baza hotărârii consiliului local şi în condiţiile prevăzute de lege, serviciul de urgenţă

voluntar poate presta, contra cost, către orice persoană fizică sau juridică, fără a afecta îndeplinirea atribuţiilor, unele servicii cum sunt:

a) supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la târguri, expoziţii,

manifestări cultural-sportive, activităţi de filmare şi altele asemenea; b) transport de apă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din fântâni;



e) transport de apă. Costurile pentru prestările de servicii efectuate sunt stabilite prin hotărâre a consiliului

local, iar sumele încasate se constituie ca venituri ale bugetului local. DREPTURI,

INDEMNIZAŢII ŞI DESPĂGUBIRI CE SE ACORDĂ PERSONALULUI SERVICIILOR DE URGENŢĂ

VOLUNTARE SAU PRIVATE În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgenţă voluntare sau

private are următoarele drepturi: a) să solicite de la persoanele fizice şi juridice date, informaţii şi documente necesare

îndeplinirii atribuţiilor legale privind apărarea împotriva incendiilor; b) să stabilească restricţii ori să interzică, potrivit competenţei prevăzute în regulamentul

de organizare şi funcţionare a serviciului, utilizarea focului deschis şi efectuarea unor lucrăricu substanţe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;

c) să propună persoanelor în drept oprirea funcţionării sau demolarea construcţieiincendiate, precum şi a celor vecine ori a unei părţi din acestea, în scopul limitării propagăriiincendiilor;

d)

să utilizeze, în funcţie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine, pentruintervenţii la incendii;

e) să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenţiei, pe drumuri care nusunt deschise circulaţiei publice ori pe alte terenuri, dacă cerinţele de operativitate şi delucru impun aceasta;

f) să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfăşurării operaţiunilor deintervenţie;

g) să intre în locuinţa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimţământul acestora, încondiţiile prevăzute de lege; în cazul când se impune înlăturarea unui pericol iminent de

incendiu asupra vieţii, integrităţii fizice a persoanelor sau bunurilor acestora,consimţământul nu este necesar.

Personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private se încadrează în condiţiide muncă similare personalului serviciilor de urgenţă profesioniste.

Personalul serviciilor de urgenţă voluntare/private are obligaţia să poarte uniformă,echipament de protecţie şi însemne distinctive, ale căror descriere, condiţii de acordare şifolosire se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor,aprobat prin hotărâre a Guvernului şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Consiliul local, administratorul sau conducătorul instituţiei asigură gratuitpersonalului serviciilor de urgenţă voluntare/private uniforma şi echipamentul de protecţieadecvate misiunilor pe care le îndeplineşte, iar în cazul în care pe timpul intervenţiei i s-audegradat îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, îl despăgubeşte în mod corespunzător.

Pe timpul intervenţiei, personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private i seasigură antidot adecvat naturii mediului de lucru.

În cazul operaţiunilor de lungă durată, personalului serviciilor de urgenţăvoluntare/private i se asigură hrana, gratuit, în echivalentul a cel puţin 2.000 de calorii.

Obligaţia asigurării drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) revine consiliului local,

administratorului sau conducătorului instituţiei, după caz. Personalul serviciilor de urgenţă voluntare are dreptul la indemnizaţii pentru timpulf ti d l l i t ţii i l l l lt ti ităţi ă t î l i i l i



Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire şi concursuri profesionale, organizate înafara localităţii în care funcţionează serviciul, personalul serviciilor de urgenţă voluntarebeneficiază de toate drepturile de deplasare, cazare şi de diurnă ca şi personalul serviciilorde urgenţă profesioniste, care se acordă de consiliul local.

Personalul serviciilor de urgenţă voluntare, salariaţi ai altor instituţii publice sauoperatori economici, îşi păstrează drepturile de salariu la locul de muncă pentru perioada

cât participă la intervenţii, cursuri de pregătire ori concursuri profesionale. Persoanele juridice care organizează servicii de urgenţă voluntare/private au

obligaţia să asigure personalul, angajat sau voluntar, la o societate de asigurări pentru cazde boală profesională, accident ori deces produs în timpul sau din cauza îndepliniriiatribuţiilor ce îi revin pe timpul intervenţiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelorori altor misiuni specifice.

ORDIN Nr. 718 din 30 iunie 2005pentru aprobarea Criteriilor de performanţă privind structura organizatorică şi

dotarea serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă

EMITENT: MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 636 din 20 iulie 2005

Având în vedere prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilăşi ale art. 11 lit. e) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspectoratului Generalpentru Situaţii de Urgenţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.490/2004,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privindorganizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificărişi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul administraţiei şi internelor emite următorul ordin: ART. 1Se aprobă Criteriile de performanţă privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor

voluntare pentru situaţii de urgenţă, prevăzute în anexa care face parte integrantă dinprezentul ordin.

ART. 2Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigură aplicarea criteriilor de

performanţă aprobate prin prezentul ordin. ART. 3

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi inspectoratele pentru situaţii deurgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti controlează, în condiţiile legii, modul deaplicare a criteriilor de performanţă prevăzute în anexa la prezentul ordin.

ART. 4(1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare

la 30 de zile de la data publicării. (2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin orice dispoziţii contrare îşi încetează

aplicabilitatea.

Ministrul administraţiei şi internelor, Vasile Blaga



ART. 13Numărul specialiştilor (personalului compartimentului) pentru activitatea de prevenire se

stabileşte astfel: a) pentru instituţiile publice şi operatorii economici din subordinea consiliilor locale, un

specialist;b) în mediul rural, pentru 200 de gospodării cetăţeneşti, un specialist;

c)

în mediul urban, pentru 500 - 1.000 de locuinţe individuale sau gospodării, unspecialist.

ART. 14Echipajele/grupele de intervenţie specializate se încadrează cu personal stabilit conform

prevederilor instrucţiunilor şi cărţilor tehnice de utilizare a utilajelor şi autospecialelor deintervenţie.

CAP. 6 Criterii privind dotarea serviciilor voluntareART. 15Pentru realizarea şi menţinerea unei capacităţi de răspuns optime, dotarea serviciului

voluntar trebuie să asigure: a) acoperirea riscurilor potenţiale din sectorul de competenţă, atât din punct de vedere

preventiv, cât şi din punct de vedere operaţional; b) executarea oportună a misiunilor şi operaţiunilor specifice; c) corelarea performanţelor tehnice ale mijloacelor de intervenţie cu specificul şi gradul

de dificultate ale situaţiei de urgenţă, în vederea exploatării cu eficienţă maximă a acestora; d) crearea condiţiilor necesare pentru pregătirea şi antrenamentul personalului. ART. 16(1) Sediile şi utilităţile necesare serviciilor voluntare, precum şi spaţiile adecvate pentru

pregătirea de specialitate a personalului, gararea, adăpostirea şi întreţinerea mijloacelortehnice, depozitarea materialelor sunt puse la dispoziţie de consiliile locale, în condiţiilelegii.

(2) Spaţiile prevăzute la alin. (1) se dotează cu telefon şi mijloace de alarmare şi alertare,instalaţii utilitare, mijloace de pregătire, cu materiale de birotică şi de acordare a primuluiajutor medical.

(3) În funcţie de necesităţi, dotarea se completează cu alte categorii de bunuri materialeutile îndeplinirii atribuţiilor serviciului.

(4) Personalul serviciilor voluntare se antrenează, după caz: a) în poligoanele de antrenament proprii, dotate cu aparate, utilaje, aparatură şi

echipamente specifice intervenţiei în situaţii de urgenţă, inclusiv pentru concursurileprofesionale;

b) în poligoanele de antrenament ale inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti sau ale serviciilor private, în baza unor protocoale.

(5) Întreţinerea şi repararea autospecialelor şi utilajelor serviciilor voluntare se fac, dupăcaz, în ateliere proprii dotate cu utilaje şi scule adecvate lucrărilor executate sau de cătrealte persoane fizice ori juridice atestate, conform legii, pentru activităţile respective.

ART. 17Criteriile specifice care stau la baza dotării cu mijloace tehnice şi materiale a serviciilorl t t it ţii d ţă t t t î 2



pentru situaţii de urgenţă sunt prezentate în anexa nr. 3. ART. 19(1) Serviciile voluntare îşi desfăşoară activitatea pe baza regulamentului de organizare şi

funcţionare, aprobat de consiliul local, cu avizul inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti.

(2) Structura-cadru a regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciului voluntar

pentru situaţii de urgenţă este prevăzută în anexa nr. 4. ART. 20Anexele nr. 1 - 4 fac parte integrantă din prezentele criterii de performanţă.



1.

Salvare şi prim aj ut or2. Stingerea incendiilor cu apă şi spumă

apă şi spumă, motopompă sau utilaj mobil 3. Stingerea incendiilor cu pulberi şi

gaze4.

Intervenţie la înălţime 5.

Intervenţie la inundaţie şi/sau înec6.

Descarcerare7. Decontaminare şi protecţie NBC 8. Suport l ogi st i c al i ntervenţiilor

sau al t ut i l aj9. Cercet are- căutare

-

ambulanţă

- autospecială de lucru cu

- autospecială de lucru cu pulberi şi

- autoscară - barcă pneumatică de salvare - autospecială de descarcerare - autospecială sau utilaj -

autocamion, tractor, remorcă auto

- aut ot ur s

ANEXA 1 la criteriile de performanţă DOTAREA

echipajelor/grupelor şi echipelor specializate de intervenţie, în funcţie de specialitate

1. Echipaje/grupe de intervenţie Nr . Ti pul echi paj ul ui / gr upei de Dot areacrt. intervenţie în funcţie de speci al i t at e

NOTĂ: Fiecare autospecială sau utilaj are în dotare aparatură, echipament şi complete de

protecţie, mijloace de transmisiuni, accesorii, substanţe şi alte materiale specifice, conformcărţilor tehnice şi instrucţiunilor de exploatare.

2. Echipe specializateDotarea echipelor specializate cu mijloace iniţiale, aparatură, echipament şi complete de

protecţie, mijloace de transmisiuni, accesorii, substanţe şi alte materiale specifice se faceconform normelor de înzestrare şi dotare elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţiide Urgenţă.



ANEXA 2 la criteriile de performanţă CRITERII SPECIFICE

care stau la baza dotării cu mijloace tehnice şi materiale a serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă

DOCUMENTELEde organizare, desfăşurare şi conducere a activităţii serviciului voluntar pentru

situaţii de urgenţă I. Dosarul privind organizarea şi înzestrarea serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă 1.1. Hotărârea consiliului local de înfiinţare, organigrama şi numărul de personal ale

serviciului voluntar

1.2.

Contractele de voluntariat încheiate între consiliul local şi voluntari 1.3. Contractele de intervenţie 1.4. Tabel nominal cu personalul, în funcţie de structurile din care acesta face parte, şi

modul de înştiinţare 1.5. Tabel cu necesarul de tehnică, aparatură şi materiale, în funcţie de structura

serviciului voluntar1.6. Tabel cu materialele şi tehnica existente în dotare 1.7. Evidenţa referatelor prin care se solicită completarea dotării cu tehnică, aparatură şi

materiale a serviciului voluntar, întocmite de şeful serviciului

1.8.

Schema legăturilor de comunicaţii ale forţelor ce acţionează în cazul situaţiilor deurgenţă

Nr . Cat egori i l e de mi j l oacecrt . t ehni ce

Cr i ter i i l e speci f i ce

1. Autospeciale şi utilajede intervenţie -

natura şi volumul operaţiunilor de intervenţie -

caracteristicile şi performanţele tehnico- t act ceale autospecialelor şi utilajelor

- duratele normale de exploatare a autospecialelor şiut i l aj el or

2. Echipament şi mijloace deprotecţie

- natura şi periculozitatea specifică a operaţiunilorde intervenţie

- efectele negative ale agenţilor dinamici, termici,electromagnetici şi biologici specificievenimentelor periculoase potenţiale

- numărul de persoane care participă la operaţiuni -

durata normală de folosinţă a echipamentului

3. Aparatură de transmisiunişi informatică -

mărimea şi particularităţile sectorului decompetenţă din punct de vedere al comunicaţiilor

-

numărul de formaţii, echipaje/grupe şi echipe,precum şi efectivele acestora

- numărul de personal cu atribuţii de conducere

4. Substanţe necesareintervenţi ei

-

numărul şi caracteristicile tehnice aleaut ospeci al el or

- frecvenţa şi numărul intervenţiilor, precum şiconsumul estimat de substanţe

5. Mi j l oace de t r anspor t -

numărul de utilaje ce trebuie tractate -

efectivele şi materialele ce trebuie transportate - normel e de al ocar e l a dr ept uri - durata normală de exploatare

ANEXA 3 la criteriile de performanţă



- atribuţiile atelierului. CAP. 3 Atribuţiile personalului din structura serviciului voluntar - atribuţiile şefului de serviciu; - atribuţiile şefului de compartiment/specialistului de prevenire; - atribuţiile şefului formaţiei de intervenţie; - atribuţiile şefului echipajului/grupei de intervenţie;

-

atribuţiile şefului echipei specializate; - atribuţiile conducătorilor autospecialelor de intervenţie; - atribuţiile mecanicului de utilaj; - atribuţiile membrilor echipajelor/grupelor de intervenţie şi echipelor specializate. CAP. 4 Coordonarea, controlul şi îndrumarea serviciului voluntar - relaţiile de coordonare; - relaţiile de control; - relaţiile de cooperare; - relaţiile de îndrumare.

CAP. 5 Gestionarea patrimoniului serviciului voluntar- modul de finanţare, dotare, exploatare, întreţinere, evidenţă şi control al patrimoniului. CAP. 6 Pregătirea personalului serviciului voluntar - stabilirea modului de pregătire de specialitate şi fizică a personalului; - participarea la cursuri de calificare şi atestare;- participarea la concursurile profesionale.CAP. 7 Dispoziţii finale - dispoziţii privind obligativitatea cunoaşterii şi aplicării prevederilor regulamentului de

către personalul serviciului voluntar;

-

dispoziţii privind intrarea în vigoare a regulamentului.



d) ateliere de reparaţii şi întreţinere. ART. 6(1) Compartimentul/specialiştii pentru prevenire are/au ca principale atribuţii prevenirea

producerii unor situaţii de urgenţă, îndrumare şi control în cadrul operatorilor economicisau al instituţiilor publice în care îşi desfăşoară activitatea.

(2) Planificarea, organizarea, pregătirea şi desfăşurarea activităţii de prevenire se fac pe

baza regulamentului aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.1.474/2006.

ART. 7(1) Formaţia de intervenţie este o structură specializată, constituită în vederea limitării şi

înlăturării urmărilor situaţiilor de urgenţă. (2) Formaţia de intervenţie are în compunere echipaje/grupe de intervenţie şi/sau echipe

specializate.(3) Echipajele/grupele de intervenţie se constituie în funcţie de specialitatea pe care o au,

precum şi în raport de categoriile şi tipurile de autospeciale şi utilaje mobile utilizate pentru

îndeplinirea atribuţiilor. (4) Echipele specializate sunt constituite, în

funcţie de tipurile de riscuri identificate în sectorul de competenţă, pe următoarele domeniiprincipale: incendiu, protecţie chimică, biologică, radiologică şi nucleară, sanitar, cercetare-observare, deblocare-salvare, adăpostire, transmisiuni-alarmare, evacuare,pirotehnic şi suport logistic.

(5) Dotarea echipajelor/grupelor de intervenţie şi a echipelor specializate este prezentată în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentele criterii de performanţă.

(6) Serviciile private organizate de operatorii economici care lucrează cu material exploziv

au în structură şi echipe pirotehnice. ART. 8Dispeceratul se constituie în mod obligatoriu la serviciile private constituite ca soc ietăţi

comerciale şi la serviciile private de categoriile a IV-a şi a V-a în vederea gestionăriiapelurilor de urgenţă şi monitorizării sistemelor automate de protecţie.

ART. 9Lucrările de reparaţii şi întreţinere curente la mijloacele şi autospecialele din dotarea

serviciilor private se pot face atât în ateliere proprii, cât şi la societăţi de profil, în bazacontractelor încheiate în acest sens.

CAP. 3Criterii operaţionale

ART. 10(1) La amplasarea în teritoriu a formaţiilor de intervenţie ale serviciului privat de la

instituţie/operator economic se are în vedere ca valorile timpilor operativi de intervenţie săcorespundă valorilor stabilite prin planurile de intervenţie şi timpilor de răspuns, în funcţiede riscurile identificate în sectorul de competenţă.

(2)

În funcţie de suprafaţa sectorului de competenţă, formaţiunile de intervenţie dincadrul aceluiaşi serviciu privat pot avea sedii amplasate în locuri diferite.



III. Dosar cu planurile operative ale serviciului privat111.1. Planuri de intervenţie (răspuns) în funcţie de riscurile identificate în sectorul de

competenţă 111.2. Planuri de cooperare111.3. Planul de evacuare în caz de urgenţă civilă 111.4. Planurile sau schiţele operatorilor economici/instituţiilor publice/localităţilor

din sectorul de competenţă, pe care sunt marcate sursele de alimentare cu apă, zonele greuaccesibile, zonele vulnerabile la riscuri

111.5. Planul de analiză şi acoperire a riscurilor, pentru localităţile cu care s -au încheiatcontracte sau convenţii de intervenţie

IV. Dosar privind pregătirea personalului IV. 1. Planul de pregătire profesională lunară şi anuală, pe teme şi exerciţii IV. 2. Registrul de evidenţă a participării la pregătirea profesională şi calificativele

obţinute

IV.

3. Planificarea exerciţiilor şi aplicaţiilor

V. Dosar operativV. 1. Registrul cu note de anunţare şi de evidenţă a intervenţiilor V. 2. Organizarea intervenţiei pe ture de serviciu V. 3. Raportul de intervenţie (un exemplar se trimite la inspectoratul judeţean/al

municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, atunci când se intervine fără sprijinulserviciilor profesioniste)

VI.

Registrul de control privind activitatea serviciului

VII. Dosar privind activitatea de prevenire desfăşurată de personalul serviciului privat VII.1. Graficul de controlVII.2. Programul serviciului de rondVII.3. Registrul cu constatările rezultate din serviciul de rond VII.4.Notele de controlVII. 5. Registrul cu evidenţa lucrărilor cu foc sau a lucrărilor periculoase

VIII.

Dosar tehnicVIII.1. Planul de asistenţă la autospecialele şi utilajele de intervenţie VIII.2.Dosarul tehnic al mijloacelor de înştiinţare-alarmare.



ANEXA 4la criteriile de performanţă

STRUCTURA-CADRUa Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciului privat pentru situaţii

de urgenţă

CAP. 1Dispoziţii generale

- baza legală de înfiinţare a serviciului privat, dispoziţia/actul de constituire - prezentarea succintă a activităţii serviciului privat în funcţie de tipurile de risc

gestionate- domeniul de activitate al operatorului economic/instituţiei publice - alte date de interes general

CAP. 2Organizarea şi atribuţiile serviciului privat

- conducerea şi structura organizatorică - relaţiile dintre structurile serviciului privat:

- ierarhice- funcţionale - coordonare şi control - cooperare

-

atribuţiile serviciului privat: - atribuţiile compartimentului de prevenire - atribuţiile formaţiilor de intervenţie

- atribuţiile echipajelor/grupelor - atribuţiile echipelor specializate

- atribuţiile dispeceratului - atribuţiile atelierului

CAP. 3

Atribuţiile personalului din structura serviciului privat

- atribuţiile şefului serviciului privat - atribuţiile şefului compartimentului/specialistului de prevenire - atribuţiile şefului formaţiei de intervenţie - atribuţiile şefului echipajului/grupei de intervenţie - atribuţiile şefului echipei specializate - atribuţiile conducătorilor autospecialelor de intervenţie/altor utilaje - atribuţiile mecanicului de utilaj

-

atribuţiile dispecerului/telefonistului - atribuţiile servanţilor/membrilor echipelor specializate



Coordonarea, controlul şi îndrumarea serviciului privat

- relaţiile de coordonare - relaţiile de control - relaţiile de cooperare - relaţiile de îndrumare

CAP. 5

Reglementarea activităţilor privind prestările de servicii

- baza legală de încheiere a contractelor şi convenţiilor CAP. 6

Gestionarea patrimoniului serviciului privat

- stabilirea modului de finanţare, dotare, exploatare, întreţinere, evidenţă şi control alpatrimoniului

CAP. 7Pregătirea personalului serviciului privat

- stabilirea modului de pregătire de specialitate şi fizică a personalului - modul de participare la cursuri de calificare şi atestare - participarea la concursurile profesionale

CAP. 8

Dispoziţii finale

- dispoziţii privind obligativitatea cunoaşterii şi aplicării prevederilor regulamentului decătre personalul serviciului privat

- dispoziţii privind intrarea în vigoare a regulamentului de organizare şi funcţionare aserviciului privat.



PLANUL DE ANALIZĂ SI ACOPERIRE A RISCURILOR

ORDIN Nr. 132 din 29 ianuarie 2007

pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi a Structurii-cadru a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor

Ministerul administraţiei şi internelor Publicat în: monitoruloficial nr. 79 din 1 februarie 2007

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privindorganizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificărişi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul administraţiei şi internelor emite prezentul ordin.

ART. 1Se aprobă Metodologia de elaborare a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi

Structura-cadru a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2la prezentul ordin.

ART. 2Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, prin inspectoratele judeţene/al

municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, va urmări punerea în aplicare aprevederilor prezentului ordin.

ART. 3Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin. ART. 4Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la

30 de zile de la data publicării.

Ministrul administraţiei şi internelor,

Vasile Blaga

ANEXA 1

METODOLOGIE

de elaborare a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor

CAP. 1

Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1



ART. 1Prezenta metodologie stabileşte scopurile, obiectivele, răspunderile, precum şi

principalele elemente şi etape de parcurs care trebuie avute în vedere la elaborareaplanurilor de analiză şi acoperire a riscurilor.

ART. 2Planul de analiză şi acoperire a riscurilor, denumit în continuare PAAR, cuprinde riscurile

potenţiale identificate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, măsurile, acţiunile şiresursele necesare pentru managementul riscurilor respective.

ART. 3Scopurile PAAR sunt de a asigura cunoaşterea de către toţi factorii implicaţi a

sarcinilor şi atribuţiilor ce le revin premergător, pe timpul şi după apariţia unei situaţii de urgenţă, de a crea un cadru unitar şi coerent de acţiune pentru prevenirea şi gestionarea riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă şi de a asigura un răspuns optim în caz de urgenţă, adecvat fiecărui tip de risc identificat.

ART. 4

Obiectivele PAAR sunt:a) asigurarea prevenirii riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă, prin evitarea

manifestării acestora, reducerea frecvenţei de producere ori limitarea consecinţelor lor, înbaza concluziilor rezultate în urma identificării şi evaluării tipurilor de risc, conform schemeicu riscurile teritoriale;

b) amplasarea şi dimensionarea unităţilor operative şi a celorlalte forţe destinateasigurării funcţiilor de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă;

c) stabilirea concepţiei de intervenţie în situaţii de urgenţă şi elaborarea planuriloroperative;

d)

alocarea şi optimizarea forţelor şi mijloacelor necesare prevenirii şi gestionăriisituaţiilor de urgenţă.

SECŢIUNEA a 2-aResponsabilităţi privind analiza şi acoperirea riscurilor

ART. 5Responsabilităţile privind analiza şi acoperirea riscurilor revin tuturor factorilor care,

potrivit legii, au atribuţii ori asigură funcţii de sprijin privind prevenirea şi gestionarea

situaţiilor de urgenţă în profil teritorial. ART. 6(1) PAAR se întocmesc de comitetul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de

urgenţă, respectiv de comitetele locale pentru situaţii de urgenţă şi se aprobă de consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti, respectiv de consiliile locale,corespunzător unităţilor administrativ-teritoriale pe care le reprezintă.

(2) PAAR se întocmesc şi se aprobă în termen de maximum 60 de zile de la aprobarea decătre prefect a Schemei cu riscurile teritoriale din unitatea administrativ-teritorială,elaborată de inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, şi

se actualizează la fiecare început de an sau ori de câte ori apar alte riscuri decât celeanalizate sau modificări în organizarea structurilor care, potrivit legii, au atribuţii ori asigură



a) suprafaţă, vecinătăţi; b) forme de relief, specificităţi, influenţe; c) caracteristicile pedologice ale solului.ART. 13

În cuprinsul secţiunii a 2-a "Caracteristici climatice" se fac referiri cu privire la:a) regimul climatic, specificităţi, influenţe;

b)

regimul precipitaţiilor - cantităţi lunare şi anuale, valori medii, valori extreme înregistrate - vârfuri istorice;

c) temperaturi - lunare şi anuale, valori medii, valori extreme înregistrate - vârfuriistorice;

d) fenomene meteorologice extreme - furtuni, tornade etc.ART. 14

În cuprinsul secţiunii a 3-a "Reţea hidrografică" se fac referiri cu privire la: a) cursurile de apă, debite normale, creşteri înregistrate - vârfuri istorice;b) bazinele hidrografice, lacurile de acumulare - suprafeţe, volume;

c)

caracteristicile pedologice;d) lacuri, iazuri - suprafeţe, adâncimi; e) acumulări piscicole - suprafeţe; f) amenajări hidrotehnice - diguri, baraje, alte lucrări de apărare împotriva inundaţiilor

etc.ART. 15(1) În cuprinsul secţiunii a 4-a "Populaţie" se fac referiri cu privire la: a) numărul populaţiei; b) structura demografică;

c)

mişcarea naturală; d) densitatea/concentrarea populaţiei pe zone - aglomerări. (2) Datele sunt cele rezultate după ultimul recensământ desfăşurat la nivel naţional. ART. 16

În cuprinsul secţiunii a 5-a "Căi de transport" se fac referiri cu privire la: a) căile de transport rutiere - autostrăzi, drumuri europene şi naţionale, drumuri

judeţene, rute de transport pentru materiale periculoase, tuneluri etc., precizându- sestarea acestora;

b) căile de transport feroviare - triaje, tuneluri;c) căile de transport aeriene - aeroporturi, aerocluburi etc.;d) căile de transport subterane - metrou;e) căile navigabile - porturi;f) reţele de conducte magistrale - gaze, petrol şi produse petroliere etc. ART. 17

În cuprinsul secţiunii a 6-a "Dezvoltare economică" se fac referiri cu privire la: a) zonele industrializate/ramuri;b) depozite/rezervoare, capacităţi de stocare;

c)

exploatările miniere, petroliere;d) fondul funciar - terenuri agricole, suprafeţe împădurite; ) t i l l



de analize epidemiologice, colonii de muncitori, zone locuite paupere - fără utilităţi publice,tabere de sinistraţi sau refugiaţi etc. - şi poluările accidentale.

ART. 24Secţiunea a 4-a "Analiza riscurilor de incendiu" cuprinde referiri cu privire la analizarea şi

diferenţierea riscurilor de incendiu după context: statistica incendiilor şi a altor situaţii deurgenţă, evidenţele existente pe localităţi, operatori economici, instalaţii publice etc., fond

construit, vegetaţie sau vehicule. ART. 25Secţiunea a 5-a "Analiza riscurilor sociale" cuprinde referiri cu privire la analizarea

riscurilor sociale în funcţie de evidenţele existente privind adunări, târguri, festivaluri şi altemanifestări periodice cu afluenţă mare de public şi mişcările sociale posibile, în raport depolitica socială şi situaţia forţei de muncă din zonă.

ART. 26Secţiunea a 6-a "Analiza altor tipuri de riscuri" cuprinde referiri cu privire la analizarea, pe

baza statisticilor, a intervenţiilor cele mai des desfăşurate, cum sunt: descarcerări, asistenţă

medicală şi transport medical, deblocări de persoane, evacuare a apei din subsolul clădirilor,salvări de animale.

ART. 27 În activitatea de analiză a riscurilor se pot defini zone geografice având o concentraţie a

riscurilor de aceeaşi natură, legate de infrastructuri şi construcţii, denumite zone de risccrescut.

ART. 28Elementele care sunt avute în vedere pentru stabilirea zonelor de risc crescut sunt:a) zonele de activitate dezvoltate de-a lungul căilor de comunicaţii;

b)

clădirile publice, fie datorită numărului de persoane, fie datorită vulnerabilităţii lor,aşa cum sunt teatrele, hotelurile, spitalele, şcolile, centrele comerciale;

c) instalaţiile tehnologice; d) alte elemente, cum sunt: zone inundabile, zone predispuse

alunecărilor/prăbuşirilor de teren etc. ART. 29Din punctul de vedere al tipului unităţii administrativ-teritoriale, se stabilesc 3 clasificări

ale zonelor de risc:a) zone de risc urbane;b) zone de risc periurbane: comune limitrofe, oraşe, zone industriale sau comerciale; c) zone de risc rurale.

CAP. 4

Acoperirea riscurilor

SECŢIUNEA 1

Concepţia desfăşurării acţiunilor de protecţie-intervenţie

ART. 30Elaborarea concepţiei de desfăşurare a acţiunilor de protecţie-intervenţie constă în



SECŢIUNEA a 2-aEtapele de realizare a acţiunilor

ART. 34Desfăşurarea intervenţiei cuprinde următoarele operaţiuni principale: a) alertarea şi/sau alarmarea unităţilor şi a subunităţilor pentru intervenţie;

b)

informarea personalului de conducere asupra situaţiei create; c) deplasarea la locul intervenţiei; d) intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului

preliminar de intervenţie; e) transmiterea dispoziţiilor preliminare; f) recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie; g) evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor şi bunurilor; h) realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretă; i) manevra de forţe;

j)

localizarea şi limitarea efectelor evenimentului/dezastrului; k) înlăturarea unor efecte negative ale evenimentului/dezastrului;l) regruparea forţelor şi a mijloacelor după îndeplinirea misiunii; m) stabilirea cauzei producerii evenimentului şi a condiţiilor care au favorizat evoluţia

acestuia;n) întocmirea procesului-verbal de intervenţie şi a raportului de intervenţie; o) retragerea forţelor şi a mijloacelor de la locul acţiunii în locul de dislocare permanentă;p) restabilirea capacităţii de intervenţie; q) informarea inspectorului general/inspectorului-şef/comandantului şi a eşalonului

superior;r) analiza intervenţiilor şi evidenţierea măsurilor de prevenire/optimizare necesare.

SECŢIUNEA a 3-aFaze de urgenţă a acţiunilor

ART. 35 În funcţie de locul, natura, amploarea şi de evoluţia evenimentului, intervenţiile serviciilor

profesioniste pentru situaţii de urgenţă sunt organizate astfel:

a)

urgenţa I - asigurată de garda/gărzile de intervenţie a/ale subunităţii înraionul/obiectivul afectat;

b) urgenţa a II-a - asigurată de subunităţile inspectoratului judeţean/al municipiuluiBucureşti pentru situaţii de urgenţă;

c) urgenţa a III-a - asigurată de două sau mai multe unităţi limitrofe; d) urgenţa a IV-a - asigurată prin grupări operative, dislocate la ordinul inspectorului

general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, în cazul unor intervenţii deamploare şi de lungă durată.

SECŢIUNEA a 4-a

Acţiunile de protecţie-intervenţie



economici şi societăţile comerciale în planurile de apărare specifice, elaborate potrivit legii. CAP. 6

Logistica acţiunilor

ART. 45(1) Sistemul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în cazul producerii unei situaţii de

urgenţă se stabileşte prin planurile de apărare specifice elaborate, potrivit legii, deautorităţile, instituţiile publice, societatea civilă şi operatorii economici cu atribuţii în acestdomeniu, conform regulamentelor privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţăspecifice tipurilor de riscuri.

(2) Forţele şi mijloacele de intervenţie se organizează, se stabilesc şi se pregătesc dintimp şi acţionează conform sarcinilor stabilite prin planurile de apărare specifice.

ART. 46Logistica acţiunilor de pregătire teoretică şi practică, de prevenire şi gestionare a situaţiei

de urgenţă specifice se asigură de autorităţile, instituţiile şi operatorii economici cu atribuţii

în domeniu, în raport de răspunderi, măsuri şi resurse necesare.


ART. 47La PAAR se ataşează următoarele documente: a) lista autorităţilor şi factorilor care au responsabilităţi în analiza şi acoperirea riscurilor

în unitatea administrativ-teritorială, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 care face

parte integrantă din prezenta metodologie; b) atribuţiile autorităţilor şi responsabililor cuprinşi în PAAR, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta metodologie;

c) componenţa nominală a structurilor cu atribuţii în domeniul gestionării situaţiilor deurgenţă, cu precizarea unităţii la care sunt încadraţi membrii structurilor, funcţiei, adresei şia telefoanelor de la serviciu şi de la domiciliu, a responsabilităţilor şi misiunilor;

d) riscuri potenţiale în localităţi/judeţe vecine care pot afecta zona de competenţă aunităţii administrativ-teritoriale;

e) hărţi de risc;

f)

măsuri corespunzătoare de evitare a manifestării riscurilor, de reducere a frecvenţei deproducere ori de limitare a consecinţelor acestora, pe tipuri de riscuri;

g) sisteme existente de preavertizare/avertizare a atingerii unor valori critice şi dealarmare a populaţiei în cazul evacuării;

h) tabel cuprinzând obiectivele care pot fi afectate de producerea unei situaţii de urgenţă(seism, inundaţie, alunecare de teren, accident tehnologic etc.);

i) planuri şi proceduri de intervenţie; j) schema fluxului informaţional-decizional;k) locuri/spaţii de evacuare în caz de urgenţă şi dotarea acestora;

l)

planificarea exerciţiilor/aplicaţiilor conform reglementărilor tehnice specifice; m) rapoarte lunare de informare şi analiză către prefect;



1. DATE DE IDENTIFICARE: _________________________________________________________________________

Denumirea operatorului economic/instituţiei

Sediul, număr de telefon, fax, e-mail Profilul de

activitate

2.

PLANUL GENERAL AL OPERATORULUI ECONOMIC/INSTITUŢIEI (LA SCARĂ), PE CARE SE MARCHEAZĂ:

•

Amplasarea clădirilor şi a depozitelor în incintă, precizându-se:

- numărul de niveluri (subterane şi supraterane); - numărul maxim de persoane care poate fi la un moment dat în clădire; - tipul de bunuri şi cantitatea ce pot fi la un moment dat în clădire/depozit;

-

lista cu substanţe periculoase/caracteristici conform fişei de pericol pentru fiecare categorie de substanţă; • Căile de acces, evacuare şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente acesteia;

• Locul/locurile de adunare a persoanelor în caz de incendiu;• Locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu;3. CONCEPŢIA DE ORGANIZARE A EVACUĂRII PERSOANELOR/BUNURILOR • Mijloacele prin care se realizează anunţarea (alertarea) persoanelor ce răspund de executarea şi dirijarea evacuării în

caz de incendiu;

•

Nominalizarea persoanelor care au atribuţii în ceea ce priveşte evacuarea persoanelor/bunurilor pentru fiecare nive

parte;

• Nominalizarea persoanelor care se ocupă de întocmirea listelor celor prezenţi la locul de adunare amenajat şi marcatcorespunzător;

PLANURILE DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Planurile de protecţie împotriva incendiilor:

1. PLANUL DE EVACUARE

Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elementediferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărulpersoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:

a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane; b) pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane; c) pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri. Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile

vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a uşilor.

Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe care se marchează cu culoare verde traseele de evacuareprin uşi, coridoare şi case de scări sau scări exterioare.

Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor: stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi altesisteme de alarmare şi alertare a incendiilor, posibilităţile de refugiu,

încăperi speciale, terase, precum şi interdicţia de folosire a lifturilor înasemenea situaţii.

Modelul planului-cadru de evacuare este prezentat în anexa nr. 2 laNormele generale de apărare împotriva incendiilor.



• Ordinea în care urmează să se facă evacuarea persoanelor şi a bunurilor, în funcţie de valoarea lor şi de vulnerabilitala incendiu;

•

În cazul substanţelor periculoase se vor face precizări cu privire la măsuri ce trebuie adoptate la evacuarea acestora;

4. ORGANIZAREA EVACUĂRII PERSOANELOR/BUNURILOR PE NIVELURI

• Se întocmeşte, pentru fiecare nivel la care se află persoane sau bunuri necesar a fi evacuate, schiţa nivelului, pe carspecifică numărul nivelului şi numărul maxim al persoanelor ce pot fi la un moment dat pe nivel şi se marchează simbolurile corespunzătoare căile de evacuare, încăperile/locurile în care se află persoane/substanţe periculoase

bunuri de evacuat;

• Se nominalizează persoana/persoanele care are/au atribuţii pentru evacuarea persoanelor/bunurilor • Se stabilesc traseele pe care se face evacuarea persoanelor, pe cât posibil, urmărindu -se ca evacuarea persoanelor s

facă pe alte căi decât cele destinate evacuării materialelor şi astfel stabilite încât să nu îngreuneze intervepompierilor la stingere;

•

Măsurile de siguranţă care trebuie luate la efectuarea evacuării persoanelor şi a materialelor care prezintă perdeosebit (explozivi, recipiente pentru gaze sau lichide sub presiune) ori a materialelor cu deosebită valoare sau car

deteriorează uşor sub efectele temperaturii (aparate de precizie etc.);

• Numărul şi locul în care se află mijloacele de iluminat mobile, de transport, precum şi alte materiale auxiliare necepentru efectuarea evacuării;

•

Instrucţiuni de urmat în caz de incendiu; •

Locul/locurile de adunare a persoanelor de pe nivelul respectiv;•

Locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu.

2. PLANUL DE DEPOZITARE ŞI DE EVACUARE A MATERIALELORCLASIFICATE CONFORM LEGII CA FIIND PERICULOASE

Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificateconform legii ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpereunde se află asemenea materiale.

La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitaretrebuie să se ţină seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu,atât ca posibilităţi de reacţie reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă deprodusele de stingere.

Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc pe baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marcheazăzonele cu materiale periculoase şi se menţionează clasele acestoraconform legii, cantităţile şi codurile de identificare ori de pericol,produsele de stingere recomandate. Traseele de evacuare a materialelorşi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare verde.

Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentrumaterialele şi bunurile combustibile care au o valoare financiară sauculturală deosebită.

Planurile de depozitare se amplasează în locuri care se estimează a ficel mai puţin afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit,astfel încât acestea să poată fi utile forţelor de intervenţie.



3. PLANUL DE INTERVENŢIE

Planurile de intervenţie se întocmesc pentru asigurarea desfăşurării în condiţii de operativitate şi eficienţă a operaţiunilor de intervenţie însituaţii de urgenţă, potrivit legii.

Planul de intervenţie se avizează de inspectoratul pentru situaţii deurgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti.

Modelul planului-cadru de intervenţie este prezentat în anexa nr. 3 la normelegenerale de apărare împoriva incendiilor.

- Structura-cadru -

| 1. Datele de identificare:| - denumirea operatorului economic sau a instituţiei;| - adresă, număr de telefon, fax, e- mai l ;| - prof i l ul de act i vi tate .

| 2. Planul general al unităţii (la scară), pe care se marchează: | - amplasarea clădirilor, instalaţiilor tehnologice şi a depozitelor în | incintă; | - căile de acces şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente | acestei a;| - reţelele şi sursele pr opr i i de al i ment ar e cuapă; | - rezervele de agenţi de stingere şi demi j l oace de protecţie a | personalului de intervenţie; | - reţelele şi racordurile de alimentare cu energie electrică, agent | termic, gaze şi alte fluide combustibile; | - reţelele de canalizare; | - vecinătăţile.

| 3. Concepţia de organizare şi de desfăşurare a intervenţiei în caz de || incendiu: |

| - concluzii privind intervenţia, rezultate di n scenar i ul de secur i t at e || la incendiu sau din evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor; | | - particularităţi tactice de intervenţie pentru: || - evacuarea utilizatorilor (persoane şi, după caz,ani mal e sau || bunur i ) , acor darea pr i mului ajutor şi protejarea bunurilor periclitate; || - localizarea şi lichidarea incendiilor; || - protecţia personalului de intervenţie; || - protecţia vecinătăţilor; || - înlăturarea efectelor negative majore produse de i ncendi u. |

| 4. Forţe de intervenţie în caz de incendiu: | - serviciul privat pentru situaţii de urgenţă (dotare, încadrare); | - servicii publice voluntare pentru situaţii de urgenţă cu care se | cooperează (categoria, localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, | t el ef onul sau al te mijloace de alarmare şi alertare);

| - subunitatea de pompieri militari de raion (localitatea, distanţa, | i t i ner ar ul de depl asar e, t el ef onul sau al t e mi j l oace dealarmare şi | alertare); | - alte forţe cu care se cooperează şi modul de anunţare (de exempl u,| ambulanţa);

| 5. Surse de alimentare cu apă în caz de incendiu, exterioare unităţii: | - reţele de alimentare cu apă: | - debi te;| - pres i uni ;

- amplasarea hidranţilor exteriori şi stabilireadistanţelor faţă de incinta unităţii;

- al te surse art i f i ciale sau naturale de apă: - felul şi capacitatea acestora; - platforme (puncte) de alimentare şi distanţele faţă de unitate.

| 6. Planul fiecărei construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de | | depozitare (la scară), pe care se marchează ori se înscriu date privind: | | d i i iil (î ă il ) |

suport curs psi.pdf

Documents