Studiul lemnului

A. Plantele producatoare de lemn

Plantele lemnoase fac parte din grupa mare a vegetalelor superioare (cormofite), plante vasculare care sunt formate din tesutul lemnos (xilem) pentru conducerea sevei brute si tesutul liberian (floem), pentru conducerea sevei elaborate.

Plantele lemnoase sunt cuprinse in doua increngaturi : pteridofite – clasa ferigilor spermatofite – plante cu samanta, care se impart in doua subincrengaturi :

gimnosperme si angiospermePlantele lemnoase poarta denumiri stiintifice (botanice), formate din doua cuvinte in limba

latina, primul indicand genul, al doilea cuvant indicand specia, urmate de numele autorului descrierii si denumirii plantei, intreg sau prescurtat, conform conventiilor internationale ale botanistilor.

Exemple : brad (numele stiintific este abies alba Mill), molid (picea abies Karsten)

B. Compozitia chimica a lemnului si a cojii

Compozitia chimica variaza de la o specie la alta, cat si in cuprinsul aceluiasi arbore (in radacina, trunchi, varf). In medie, materia lemnoasa este formata din : 50% carbon, 43% oxigen, 6% hidrogen si 1% azot.

Compusi chimici principali   : Holoceluloza – sunt substante insolubile in apa , care prin hidroliza dau produsi de

degradare ( monoglucide si oligoglucide ) Celuloza – este cel mai important compus chimic al lemnului, care determina in cea

mai mare masura proprietatile fizice, elastice si de rezistenta mecanica a lemnului.Compozitia : carbon 44,44 %, oxigen 49,34 %, hidrogen 6,33 %. Denistatea medie este de 1,58 g/cm³.

Hemicelulozele – substante insotitoare a celulozei, avand compozitia chimica similara.

Pectinele – grup de polizaharide de origine vegetală care intră în structura pereţilor celulari ; dau reactii de culoare.

Lignina – al doilea compus chimic important, fiind asociata cu celuloza.

Compusi chimici secundari   : Pe linga componentii principali, lemnul contine o serie de compusi chimici in cantitati

variate, compusi ce determina culoarea lemnului, rezistenta sa la actiunea daunatorilor biologici. Cei mai importanti sunt rasinile si materiile tanante.

C. Structura microscopica a lemnului

Este diferita pe diversele planuri dupa care este sectionta lemnul. Se iau in considerare caracterele macroscopice puse in evidenta pe cele trei sectiuni principale :

- transversala ( perpendiculara pe axa arborelui )- radiala ( longitudinala trecand prin axa arborelui )- tangentiala ( tangenta la inelul anual )

Maduva, alburn, lemn matur, duramen Pe sectiunea transversala, in mijlocul cilindrului lemnos, se distinge maduva, formata dintr-

un tesut afinat , moale, din celule de parenchin.Forma sectiunii transversale a maduvei este variata, circulara, ovala, patrata, triunghiulara,

poligonala sau stelata.

Grosimea maduvei variaza dupa specie. Unele specii au lemnul de aceeasi culoare in trunchi, ramuri si in radacina, alte specii prezinta o zona exterioara si o zona centrala deosebite prin culoare sau prin diferenta de umiditate.

Zona exterioara serveste pentru circulatia sevei brute si pentru depozitarea unor substante de rezerva, cu continut ridicat de apa si poarta numele de alburn.

Zona centrala , care serveste pentru rezistenta arborelui la solicitarile mecanice, se numeste lemn matur. Aceasta poate fi de aceeasi culoare cu a alburnului sau de culoare diferita, mai inchisa, purtand in acest caz numele de duramen.

Unele specii lemnoase prezinta o zona centrala anormal colorata – duramen fals – (exemplu fagul, paltinul), care poseda inele de alburn in cuprinsul duramenului – lunura, ce constituie defecte ale lemnului.

Inele anuale, lemn timpuriu si lemn tarziu Cantitatea de lemn formată într-o perioadă vegetativă (un an) reprezinta inelele anuale.Pe sectiunea radiala aceste cresteri se prezinta ca benzi longitudinale, mai mult sau mai

putin paralele.Inelele anuale pot servi la determinarea varstei arborelui sau a numarului de ani in care s-a

format o piesa de lemn. Inelele anuale se observa si in coaja, dar sunt mai putin distincte.Uneori se formeaza inele anuale false din diferite cauze : geruri tarzii, perioade de seceta,

caracterizate printr-un contur nedistinct de-a lungul inelului anual.La aceeasi specie latimea inelelor anuale depinde de varsta, pozitia in arbore.La unele specii, in general la rasinoase si foioase, cu pori asezati inelar in cuprinsul inelului

anual, se disting doua zone : zona de lemn timpuriu, formata in prima parte a sezonului de vegetatie, de culoare mai deschisa si mai putin densa, si zona de lemn tarziu, formata in a doua parte a sezonului de vegetatie, mai densa si de culoare mai inchisa.

Proprietatile fizico-mecanice ale lemnului timpuriu difera foarte mult de cele ale lemnului tarziu, acesta din urma fiind superior calitativ.

La rasinoase, cu cat inelele anuale sunt mai inguste , cu atat proportia de lemn tarziu este mai mare.

Porii lemnului In sectiunea transversala a lemnului de foioase, observata cu ochiul liber, vasele apar sub

forma unor gauri foarte fine, denumite curent pori.Clasificarea macroscopica a lemnului se face in functie de prezenta porilor in 2 grupe :

- lemn cu pori (la foioase)- lemn fara pori (la rasinoase)

Lemnul de foioase este impartit in :- lemn cu porii asezati inelar (stejar, ulm), la care porii mari sunt concentrati intr-o

zona la limita interna a inelului anual, porii mici fiind dispusi, in cea mai mare parte in lemnul tarziu.

- lemn cu porii imprastiati, la care porii sunt distribuiti destul de uniform in intregul inel anual.

Razele medulareSe prezinta in sectiunea transversala, ca linii radiale cu latimi diferite, cu luciu si culori

deosebite de cele ale lemnului inconjurator.Pe sectiunea radiala, apar sub forma unor benzi de diferite inaltimi, numite « oglinzi  » .

In sectiunea tangentiala, razele medulare se prezinta ca linii de diferite lungimi, purtand numele de « lenticele ».

Zone de fibreAceste zone se observa pe sectiunea transversala, in special la speciile foioase cu porii

asezati inelar (stejar, salcam).Zonele de fibre servesc la identificarea lemnului.Canale intercelulare si pete medulareCanalele intercelulare longitudinale se disting pe sectiunea transversala ca puncte

albicioase au galbui-brune, frecvent asezate la limita de trecere dintre lemnul timpuriu si cel tarziu sau in lemnul tarziu, spre limita exterioara a acestuia.

Petele medulare apar in sectiunea transversala ca pete de forma semicirculara sau de semiluna, alungite tangential, de culoare bruna sau cenusie.

D. Caracteristicile fizice ale lemnului , ajutatoare la identificarea speciei

Culoarea lemnului – difera de la o specie la alta, variind de la alb la negru, dar si la aceeasi specie, cu nuante in jurul unei culori de baza caracteristice.

Culoarea de baza a lemnului se considera a fi aceea a lemnului sanatos provenit de la arbori adulti, proaspat taiati si netratati.

Culoarea lemnului se modifica prin alterare biologica , prin tratamente hidrotermice, prin expunere la razele solar, in special sub actiunea razelor ultraviolete sau prin oxidare.

Culoarea lemnului depinde de varsta arborelui, de conditiile de vegetatie, in special de compozitia solului. Culorile de baza ale lemnului sunt : alb, galben, brun, rosu, cenusiu, negru.

Textura lemnului Este definita de gradul de uniformitate a aspectului sau determinata de marimea si

asezarea elementelor anatomice sau a zonelor pe care le formeaza (pori, raze medulare, zone de fibre si de parenchim, lemn tarziu si lemn timpuriu).

Textura poarta calificativele : fina si grosiera, eventual de finete mijlocie, uniforma si neuniforma.

Desenul lemnuluiRezulta din combinatia liniilor de contur si a suprafetelor diverselor elemente anatomice,

tesuturi si parti ale structurii lemnului.Desenul lemnului constituie un criteriu important de alegere a materialului, pentru utilizari la

care elementul decorativ este fundamental.Luciul lemnuluiEste rezultatul proprietatii lemnului de a reflecta lumina. Luciul este dependent de planul in

care lemnul este sectionat, de gradul de netezire a suprafetei.Mirosul lemnuluiLemnul unor specii rasinoase (pin,chiparos) si de foioase, in stare verde, degaja mirosuri

caracteristice, datorita volatilizarii unor substante mirositoare, depozitate in golul celulelor.Gustul lemnuluiDupa doborare, lemnul are un gust caracteristic, datorita unor substante solubile in apa si

cu gust aparte.

E. Proprietatile fizice ale lemnului

Umiditatea – reprezinta cantitatea de apa pe care o contine lemnul, exprimata in raport cu masa acestui material.

U = MU – Mo / Mo sau in procente U = MU – Mo / Mo * 100

MU = masa lemnului in starea initialaMo = masa lemnului in stare anhidra

Umiditatea de echilibru higroscopic, umiditatea de saturatie a fibreiUmiditatea maxima care se realizeaza prin patrunderea apei din atmosfera in peretii

celulari, pana la saturarea acestora se numeste umiditate de saturatie a fibrei ( aceasta difera de la o specie la alta ).

Lemnul de radacina are umiditatea de saturatie a fibrei mai mare mare decat lemnul de trunchi.

Pentru calculul practic, umiditatea de saturatie a fibrei USF se considera 30%.Repartitia umiditatii in arboreLemnul arborilor in picioare sau imediat dupa doborare, contine atat apa legata, cat si apa

libera.

In general, umiditatea scade de la coaja inspre maduva trunchiului, si este mai mare la arborii tineri decat la cei batrani.

Umflarea si contragerea lemnului Fenomenele de absorbtie si desorbtie sunt insotite de modificari dimensionale si , respectiv

volumice ale lemnului.La absorbtie are loc o majorare a dimensiunii sau volumului, respectiv o umflare fata de

dimensiunile sau volumul initial.La desorbtie se petrece fenomenul invers, de diminuare a acestora, respectiv de

contragere.Umflarea este notata cu α, in timp ce contragerea este notata cu β.Umflarea, respectiv contragerea se calculeaza cu relatiile :

α = Dmax – Dmin / Dmin * 100

β = Dmax – Dmin / Dmin * 100

Dmax = dimensiunea la umiditatea de saturatie a fibreiDmin = dimensiunea la care umiditatea este de 0%

Densitatea lemnuluiDensitatea materiei lemnoase ρsl este media densitatilor materiilor chimice care formeaza

peretii celulari.Astfel s-a calculat ca :

- la rasinoase, ρsl =1460 kg / m³- la foioase este intre : ρsl =1560-1620 kg / m³

In calculele curente, densitatea materiei lemnoase ρsl = 1500 kg / m³ pentru toate speciile.Densitatea aparenta a lemnului ρ este data de raportul dintre masa si volumul aparent :

- ρ = MO / VO kg / m³MO = masa probei de lemn in stare absolut uscata (anhidra)VO = volumul probei de lemn in stare absolut uscata (anhidra)

Defectele lemnuluiPrin defecte se intelege orice abateri de la cresterea normala a arborilor, de la structura sa,

aspectul si compozitia chimica a lemnului, si care exercita influenta asupra valorii de intrebuintare.Aceste defecte se por grupa astfel :

1. Defecte de forma a trunchiuluia) curbura trunchiului – reprezinta devierea curba a trunchiului de la linia dreapta, care

poate fi intr-un plan sau in mai multe.b) conicitatea trunchiului – este descresterea mai pronuntata decat cea considerata

normala a diametrului , de la baza inspre varful trunchiului.c) ovalitatea si excentricitatea trunchiului – defectul de ovalitatea consta in abaterea de la

forma circulara a sectiunii trunchiului. Acest defect este insotit de obicei de excentricitate, care consta in deplasarea laterala a maduvei.

d) canelura trunchiului – se caracterizeaza prin conturul sinuos al sectiunii transversale (intalnit des la carpen).

2. Defecte de structura a lemnuluia) neregularitatea inelelor anuale – aceste inele crescute in conditii normale, urmeaza un

contur mai mult sau mai putin circular, avand o latime aproximativ uniforma. Inelele

anuale pot fi si neuniforme ca latime, ca urmare a unor factori externi : defolieri, seceta, etc

b) fibra rasucita – rasucirea poate fi pe dreapta sau pe stanga. Unghiul de rasucire poate varia intre 3° si 83°.

c) fibra creata – este orientarea ondulata a elementelor longitudinale ( frecvent intalnita la paltin, nuc ).

d) fibra incalcita – consta in cresterea neregulata a fibrelor si a celorlalte elemente anatomice. Se intalneste la nuc, cires, mesteacan. Apare datorita unor cauze fiziologice (aglomerari de muguri) sau a unor cauze biologice (bacterii, ciuperci).

e) lemnul de compresiune – se formeaza la lemnul de rasinoase, este prezent in toate ramurile, iar pe trunchi doar in zonele supuse unor eforturi de compresiune. La acest lemn, continutul de lignina este cu circa 20-25 % mai ridicat, iar densitatea aparenta cu 15 – 40 % mai mare decat la lemnul normal.

f) inima concrescuta – este localizata in zona de separare a doua sau mai multe trunchiuri.

3.NoduriSunt resturile ramurilor inglobate in masa lemnului, ca urmare a cresterii in grosime a

trunchiului. Aparitia nodurilor este inevitabila, dat fiind rolul ramurilor in viata arborelui.Nodurile se clasifica astfel :- dupa marime :a) noduri mici Ø < 20 mmb) noduri mijlocii Ø 21 – 40 mmc) noduri mari Ø 41 – 60 mmd) noduri foarte mari Ø > 61 mm- dupa forma :a) noduri rotundeb) noduri ovalec) noduri longitudinaled) noduri duble (mustata)- dupa gradul de alterare :a) noduri sanatoaseb) noduri putrede- dupa culoare :a) noduri colorateb) noduri intens coloratec) noduri negre- dupa gradul de aderenta cu masa lemnoasa :a) noduri concrescuteb) noduri partial concrescutec) noduri cazatoare

4. CrapaturiSunt desprinderi ale anumitor parti din masa lemnului, cauzate de diversi factori : inegalitati

de contragere, socuri, etc. Se masoara prin : lungime, latime, adancime.

5. RasiniApar in zonele de distrugere a cambiului, provocate de loviri, foc. Cele mai frecvente sunt :a) jupuirile de scoarta – lemnul descoperit se usuca si se fisureazab) coaja infundata – consta in includerea in interiorul arborelui a unor resturi de coajac) cicatricea- tesut de aparare pe care-l formeaza arboreal in jurul zonelor ranite.

6.Depuneri anormale a) pungile de rasina – sunt aglomerari de rasina in cavitatile alveolare

b) zonele umede – portiuni ale trunchiului puternic imbibate cu apa.

7. Inima de gerEste o reactie a arborilor la temperaturile foarte scazute. Zonele cu inima de ger au o

umiditate mai mare.

Materia prima folosita la productia cherestelei

Material din lemn masiv a)Lemn brut rotund si despicat pentru industrializareLemnul brut rotund pentru industrializare se sorteaza in mai multe clase de calitate, dupa

utilizari, dimensiuni si defecte.Exemple :a) lemn brut rotund de rasinoase ( STAS 1294-69 )Se sorteaza in doua elemente de calitate si clasa selectionata cu trei subclase : RS-

rezonanta superioara, RI – rezonanta inferioara si CV – claviatura pentru butuci si busteni, si clasa normala C pentru cherestea si alte produse.

Dimensiunile acestor clase sunt prevazute in STAS 1294-69.b) lemn brut rotund de fag ( STAS 2024-67 )Se sorteaza in trei clase de calitate :Astfel :

- FE – pentru furnire estetice- FT – pentru furnire tehnice- C – pentru cherestea

Dimensiunile lemnului rotund de fag sunt prevazute in STAS 2024-67.c) lemn brut rotund de stejar ( STAS 1039-67 )Se sorteaza in doua clase de calitate :

- FE – pentru furnire estetice- C – pentru cherestea

Dimensiunile lemnului rotund de stejar sunt prevazute in STAS 1039-67.d) lemn brut rotund de nuc ( STAS 5116-74 )Se sorteaza in doua clase de calitate :

- FE – pentru furnire estetice- C – pentru cherestea

e) lemn brut rotund de cires, par, frasin si paltin ( STAS 5753-67 )Se sorteaza in doua clase de calitate :

- FE – pentru furnire estetice- C – pentru cherestea

BusteniiBustenii de gater rezultati din sectionarea trunchiurilor si catargelor se aseaza pe stive

separate dupa calitati, lungimi si grosimi.Exemple :a) busteni de molid si brad pentru cherestea – se impart in trei clase de calitate ( I,II si III)Se depoziteaza in stive cumulative, astfel sa poata fi debitati ulterior cu acelasi mod de taiere. Bustenii din clasa I si II se grupeaza dupa diametrul la capatul subtire (cm) astfel :

- (14,15,16), (17,18,19), (20,21), (22,23), (24,25), (26,27), (28,29,30), (31,32,33), (34,35,36), (37,38,39,40), (41…45), (46…50), (51…55), (56…60), (96…100) [cm]

Bustenii de calitatea a III-a se aseaza in stive pe categorii din 5 in 5 cm , indiferent de grosime. Numarul necesar de stive se stabileste in raport cu volumul necesar al stocului tehnic, care reprezinta volumul materieiprime ce se debiteaza in 12…30 zile.b) busteni de fag (STAS 2024-62)Cand debitarea se face la gater, bustenii din clasa I si II se depoziteaza in acelasi loc, separat de bustenii de clasa III.Pentru cherestea avem :

- (16…19) (20….24) (25…27) (32….40) (66….70) (71….80)c) busteni de stejar ( STAS 1039-60)

Bustenii din clasa I si II se depoziteaza in acelasi loc, separat de bustenii de clasa III, care se grupeaza din 5 in 5 cm cei cu diametrul intre 16 si 70 cm, iar cei mai grosi din 10 in 10 cm.Cei din clasa I si II se grupeaza dupa diametru : gruparile se fac din (31…35) (36…40), apoi din 10 in 10 cm (61…70) (71….80).`

Prezervarea lemnului si a materialelor pe baza de lemn

a) Conservarea lemnului impotriva rascoacerii si craparii in timpul veriiPentru mentinerea lemnului in stare sanatoasa, de la doborare si pana la prelucrare, se pot

aplica cu succes metode umede.Principiul care sta la baza conservarii pe cale umeda a bustenilor impotriva rascoacerii, este

mentinerea unei cantitati de apa cat mai mare in lemn, care sa faca imposibila patrunderea aerului.

Principalele procedee :1) Procedeul imersiei la apa – cel mai simplu este cufundarea busteanului in apa. Durata

cufundarii poate depasi 1 an, cu conditia ca bustenii sa fie acoperiti complet cu apa.Pentru bustenii ramasi deasupra nivelului apei se poate aplica procedeul stropirii cu apa.2) Procedeul stropirii – ca ficienta este al doilea, dupa procesul prin imersie. Consta in

ingroparea capetelor de busteni intr-un pat de rumegus umezit ulterior prin stropire periodica. Avantajul consta in reducerea consumului de apa.

3) Procedeul cu paste – pastele sunt preparate cu bitum topit au alte produse petrolifere si aplicate la cald sau la rece; dezavantajul este ca nu sunt transparente si fac imposibila observarea structurii si calitatii lemnului la sortarea pentru debitare.

b) Protectia cherestelei prin tratamente de antiseptizare aplicat inainte de uscareCheresteaua poate suferi degradari in timpul depozitarii in aer liber datorita mucegairii sau

crapaturilor. In timpul depozitarii se pune problema protejarii cherestelei, deoarece poate fi atacata de ciuperci.

1) Albastrirea lemnului si masurile de protectie Fenomenul de albastrire este cauzat de atacul ciupercilor in profunzime. In conditii de

stivuire necorespunzatoare a cherestelei, ciupercile se pot dezvolta si la suprafata, caz in care lemnul apare colorat brun. Dupa geluire, lemnul devine albastru. Dupa debitarea busteanului, pentru protejare, cheresteaua trebuie sa fie uscata cat mai repede.

Aceasta uscare se poate realiza cu ajutorul unor substante chimice de antiseptizare prin pensulare, sprituire sau imersie de durata scurta in solutii fungicide.

2) Mucegairea lemnului si masuri de protectieSub denumirea de « mucegaire » , trebuie cuprinse o serie de degradari cromatice a

lemnului, cauzata de ciuperci, care se instaleaza de obicei pe suprafata lemnului umed pe o adncime de 1-3 mm.

Ca metode de prevenire : cufundarea cherestelei intr-o solutie rece de pentaclorfenolat de sodiu cu concentratie de 1% (PCFNa).

3) Protectia cherestelei impotriva crapaturilorIn timpul uscarii in aer a cherestelei, se pot produce pierderi. Se recomanda protejarea

capetelor cherestelei cu aracet, care formeaza o pelicula aderenta, transparenta.

c) Instrumente pentru masurarea lungimilor si grosimilor 1) Instrumente pentru lungimi - ruleta cu panglica textila, compusa din batatura de in in urzeala de fir de alama de 5 si 10 m lungime. Este un instrument comod, utilizat in padure si in depozitul de cherestea.- ruleta cu panglica de otel flexibil cromat de 2 si 5 m lungime - metru calaret, un compas mare din lemn cu brate fixe, avand distanta intre varfurile bratelor exact 1 m.

- riglele de lemn de 2-5 m , se folosesc mai mult in depozite pentru masurarea bustenilor2) Instrumente pentru grosimi - clupa ( compas forestier ), din lemn sau metal. Cele din lemn sunt confectionate din lemn de paltin fiert in ulei, cele din metal sunt confectionate din otel cromat, din alama nichelata.- ruleta din panza sau metal , se foloseste la cupaj in functie de circumferinta.- carnetul de cubaj , trebuie pregatit inainte de inceperea masuratorilor pe teren.

Dimensiuni nominale si supradimensiuni pentru contragere ale cherestelei

1) Umiditatea lemnului Reprezinta cantitatea de apa pe care o contine lemnul, exprimata in raport cu masa acestui

material.Umiditatea absoluta se calculeaza in raport de masa acestuia in stare anhidra, cu relatiile:

U = MU – Mo / Mo sau in procente U = MU – Mo / Mo * 100

MU = masa lemnului in starea initiala, cu umiditatea UMo = masa lemnului in stare anhidra, U=0%

Umiditatea relativa se calculeaza : U = MU – Mo / Mo * 100 [%]

Lemnul, fiind un material higroscopic absoarbe apa din mediul ambient pana cand ajunge sa se stabileasca echilibrul higroscopic intre lemn si aerul inconjurator la temperatura data.

Apa care patrunde in spatiile intercelulare ale peretilor celulari se numeste apa legata, care in cantitate maxima constituie umiditatea de saturatie a fibrei in aer saturat cu vapori ( USF ).

Aceasta umiditate difera de la o specie la alta :Ex : lemn de foioase USF = 32…35 % ; lemn de rasinoase USF =30…34%Coaja are un rol determinant in pastrarea apei. Lipsa ei conduce la pierderea acesteia.Bustenii de brad cu coaja, pastrati in padure timp de 6 luni pierd 10-15 % din greutate, in

timp ce, bustenii fara coaja pierd 45 %.Umiditatea normala a lemnului uscat la aer variaza intre 10-20 % sau in medie 15 %.Lemnele uscate si usoare absorb mai repede apa decat cele grele si umede.

2) Clasificarea cheresteleiDimensiuni nominaleSe numesc piese de cherestea bucatile de lemn debitate cu panze de fierastrau pe cel putin

o fata longitudinala.1. Dupa specia lemnului :a) cherestea de rasinoase ( brad, molid, pin )b) cherestea de foioase ( fag, stejar )2. Dupa forma sectiunii transversale :a) piese de lemn rotunde, semirotunde, etc.b) prisme – cu 2,3 sau 4 fete planePiesele avand cele 4 fete longitudinale se numesc, in functie de dimensiuni :

- scanduri de rasinoase, avand grosimi de 12, 18 si 24 [mm]- scanduri de foioase , cu grosimi de 20, 25, 30 si 40 [mm]- dulapi de rasinoase, cu grosimi de 28, 38, 48, 56 si 75 [mm]- dulapi de foioase, cu grosimi de 50, 60, 70, 80, 90 si 100 [mm]- sipci de rasinoase cu sectiunea 12, 18, 24, 28 * 12, 18…..56 mm- sipci de foioase de 20,25 ….40 * 26….60 mm- rigle de rasinoase cu sectiunea de 33…96 * 33….96 mm- rigle de foioase de 50…100 * 50…..100 mm- frize de foioase cu grosimi de 20 mm si latimi de 35…120 mm- grinzi cu grosimi intre 100 si 300 mm si latimi intre 100 si 300 mm la

rasinoase, si de 170….240 mm * 170…..300 la foioase.Cheresteaua normala de rasinoase se produce cu lungimi intre 3 si 6 m.

Piesele cu lungimi intre 1,00 si 2,75 m ( din 25 in 25 cm ) sunt scurte, iar cele intre 0,5 m si 0,9 m ( din 10 in 10 cm ) snt subscurte.

Cheresteaua de foioase se considera normala daca are lungimi cuprinse intre 1,8 si 6,0 m (din 10 in 10 cm ) ; scurta, intre 1,0 si 1,7 m ( din 10 in 10 cm ) ; subscurta, intre 0,45 si 0,95 m ( din 5 in 5 cm ).

3. Dupa gradul de prelucrare :a) bruta, cand are canturile ferastruite pe aproape intreaga lor lungime.b) semitivita, cand un cant este prelucrat , iar celalalt este rotund.c) netivita, cand ambele canturi sunt netivite pe mai mult de jumatate din lungimea piesei.d) rindeluita, cand fetele si canturile sunt prelucrate la MRG.4. Dupa pozitia piesei in sectiunea transversala a busteanului :a) scanduri «  cu inima  », cuprind zona din jurul canalului maduveib) scanduri « cu inima despicata », sau scanduri centralec) scanduri tangentiale sau laterale5. Dupa conturul inelelor anuale :a) scanduri radialeb) scanduri semiradialec) scanduri tangentiale6. Dupa destinatie :a) cherestea cu uz generalb) cherestea pe baza de comandac) cherestea pentru export7. Dupa calitate ( STAS 1949-59 )Scandurile si dulapii de rasinoase se impart in 5 clase de calitate : extra ( E ) ; tombat ( I, II, III, IV, V ). Cheresteaua de fag se imparte in patru clase si anume, A, B, C, D, ca si cea de stejar.

Defectele cherestelei, mod de identificare si masurare a cherestelei

1. Defecte naturaleExemple:a) cherestea de rasinoase, clasa Extra- fibra inclinata, se admite la piesele fara noduri- bucle, se admit la un capat pana la jumatatea din lungimea piesei- lemn de compresiune, se admite sub forma usoara- inimi concrescute, nu se admit- noduri rotunde si ovale, se admit in numar nelimitat- crapaturi, fisurile se admit, rulura si solzi nu se admit- gauri de insecte, se admit cele mici- pete mucegai, se admit superficial, uscate- putregai fibros, nu se admite- zone umede, se admitb) cherestea de foioase, fag- inima, nu se admite- inima rosie, sanatoasa se admite cu conditia sa nu includa inima propriu-zisa- putregai, nu se admite- mucegai si pete, se admit sporadic daca nu patrund mai adanc de 1mm- gauri de insecte, nu se admit- coaja infundata, se admite nestrapunsa- crapaturi, fisurile si crapaturile inelare se admit, gelifurile se admit pe o fata- fibra inclinata, se admite daca nu depaseste 80 mm- curbura, se admite la piesele tivite daca sageata nu depaseste 1 m lungime- bombare, se admite daca sageata nu depaseste 2 mm la piesele cu lungime = 15 cmc) cherestea de foioase, stejar- alburn, la piese tivite, se admite alburn sanatos in grosime de cel mult jumatate din grosimea piesei- inima, nu se admite- putregai in duramen, nu se admite- pete de tanin, se admit- gauri de insecte, se admit pe o singura fata- lunura, nu se admite- coaja infundata, se admite nestrapunsa- crapaturi, fisurile se admit, gelivurile se admit pe o fata, iar cele inelare nu se admit- fibra creata, se admite

2. Defecte de prelucrare si conservare Pentru cherestaua de rasinoase :- bombare, se admite cu sageata maxima la piesele inguste-2 mm, la piesele late- 3mm- arcuire si rasucire, se admite cu sageata maxima de 0,3% din lungimea piesei- curbura, nu se admite- neparalelismul canturilor, se admite cel mult ± 3 mm- ondulatii, nu se admit- zgarieturi, se admit pe canturi, iar pe fete pana la 2 mm adancime- tesitura obtuza, se admite bine curatata, pe un singur cant- tesitura ascutita, nu se admite.