suntem… ziua unirii · martie, şi bucovina, pe 28 noiembrie, reveniseră la patria-mamă. cazul...
TRANSCRIPT
Un grănicer solid, în uniformă,un adevărat şi vajnic paznic alhotarelor “noastre”, vrute a fiîntinse peste apele mâloase alePrutului pe vecie. Pe chipiul săus-au perindat, rând pe rând, stemaimperială rusă, stema “proletară”a Uniunii Sovietice şi, în sfârşit,stema statului pretins “indepen-dent şi suveran” RepublicaMoldova. El a “apărat” linia Pru-tului de semiluna otomană, apoide acvila regală românească, pen-tru ca ulterior să se erijeze, prinminciună şi teroare, în apărător alunor oameni de ei înşişi.
Grănicerul şi-a făcut (îşi face) da-toria în tihnă şi nederanjat de ni-meni. Noi nu l-am tras niciodatăde mânecă, nu l-am vizitatniciodată la postul lui de pe malul
Prutului ca să-l întrebăm ce faceacolo. De cine anume înţelege săne “apere”. Înainte, până prin1991, situaţia mai avea o oarecarelogică. Grănicerul de pe aceletimpuri era blond, cu ochi albaştrişi nu ne vorbea limba. El ar firidicat fără îndoială din umeriauzindu-ne păsul. Sau ar fi pusmâna pe armă, ca să tragă în noi.Până la urmă, ce-i păsa lui, mili-tar venit din adâncurile câmpieiruse, de reprezentanţii unui oare-care popor de la periferia imperi-ului. El nu simţea faţă de aceştianici compasiune, nici nu era înstare să înţeleagă. El nu simţeanici dragoste, dar nici ură, ci osinceră indiferenţă. În schimb îşicunoştea datoria.
(continuare în pag. 2)
Suntem…Suntem un popor admirabil...
De două sute de ani unul dintre râurile noastre interne, Prutul,desparte familii şi destine. Avem nevoie de acte ca să-l trecem. Defiecare dată când dorinţa ne-a fost să trecem apa lui ca să regăsimceea ce a fost dintotdeauna şi este al nostru, în faţă ne-a ieşit ungrănicer.
Ziua UNIRIIAcum 92 de ani, la 1 decembrie
1918, Adunarea Naţională a tuturorromânilor din Transilvania, Banat,Crişana şi Maramureş, adunaţi prinreprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia, a hotărât unirea acelor românişi a tuturor teritoriilor locuite dedânşii cu România.
În prealabil, şi Basarabia, pe 27martie, şi Bucovina, pe 28 noiembrie,reveniseră la Patria-Mamă. CazulBasarabiei a fost văzut de presavremii ca un exemplu de eliberare desub stăpânirea imperiilor şi o primăetapă pentru realizarea RomânieiMari. 1 decembrie 1918 a fost ziuaîntruchipării idealului unei RomâniiMari şi Libere. În iunie 1940 Româ-nia a fost cotropită de armatele sovi-etice, fiindu-i luate Basarabia şinordul Bucovinei.
La 92 de ani de atunci, toţipatrioţii de pe teritoriul RepubliciiMoldova sunt invitaţi să vină laChişinău pe 1 decembrie, la ora 16.00în faţa hotelului Chişinău (lângăhotelul Naţional) pentru a da startsărbătorii special dedicate acesteizile.
Ne-am pomenit într-o situaţiegrotescă, alogică şi degradantăatunci când grănicerul vechi a ple-cat înapoi în câmpia rusă, iar postulsău a fost ocupat de către un băiattimid, brunet cu ochi căprui, origi-nar de prin satele Ungheniului sauNisporeniului. Victima a ocupatlocul torţionarului, şi s-a transfor-mat, încetul cu încetul, într-un noutorţionar. Mai de-al nostru. Noulgrănicer vorbeşte româneşte, el esteunul dintre noi, şi totuşi, continuăsă îndeplinească funcţia predece-sorului său, ocupantul sovietic. El,românul din Ungheni, Leova, sauCahul îşi aduce în fiecare zicontribuţia la divizarea proprieisale naţiuni. Nu e vina lui. Aşa i-auspus superiorii. Militar fiind, îşiface datoria fără să crâcnească. Iardacă foamea îl face pe vreun semende-al său să treacă Prutul înot, ca săfacă un ban lucrând pe malul drept,el ridică mitraliera şi ocheşte.
Suntem un popor admirabil.
Sărbătorim Crăciunul şi cu ruşii, şicu românii, pentru că avem ocaziasă ne veselim de două ori. Şi nemândrim cu asta. Întocmim de zor“Proiecte Moldoveneşti” în carefacem mare caz de caracterul nos-
tru “unic în Europa”, multietnic,“ospitalier”. Ne place că suntemaşa. Un tip scund, brunet şi bărbosîi şopteşte la ureche moldoveanului– “Transformă ocupaţia în mod deviaţă, rămâi ocupat pe vecie! Niciprin cap să nu-ţi treacă să teeliberezi! Iubeşte-i pe cei care teapasă!”
Chiar după decenii de îndobitocire,câteva sute de mii dintre noi auieşit, totuşi, în centrul Chişinăuluişi au obţinut restaurarea a câtevadin adevărurile pe care sovieticiivruseră să le şteargă cu buretele.Cineva spunea că “basarabenii suntoamenii care ştiu să producă sur-prize”. Am găsit totuşi, energie, săne ridicăm de fiecare dată când ne-au doborât. Am găsit în noi putereasă rezistăm.
Suntem un popor admirabil.
De fiecare dată când credem că…gata, am încurcat-o rău de tot, ne-au pus laţul la gât şi nu mai avemcale de scăpare, se găseşte ceva…sau cineva… un concurs fericit deîmprejurări care ne scoate parţialdin încurcătură şi ne oferă şansa săne mai zbatem ca peştele pe uscatcâţiva ani (decenii) până la
următoarea criză. Interesant că“progresele” astea “majore” pecare le facem şi de care ne mân-drim atât de mult nu reprezintă, defapt, decât nişte victorii efemereîntr-un lung lanţ de înfrângeri. Isto-riografia noastră, nu se ştie din cemotiv, vorbeşte foarte puţin saudeloc despre înfrângerile pe care le-am suferit. “Marile victorii” de careunii sunt atât de mândri n-au fostdecât nişte etape parcurse în atin-gerea unui obiectiv. Atâta timp câtdouă-trei bătălii câştigate (alfabet,limbă de stat, drapel, stemă) nu-ţiasigură şi victoria în război, dege-aba te bucuri.
Degeaba ne bucurăm, deci, căavem azi alfabet latin şi tricolordacă obiectivul logic şi realizabil laînceputul anilor 1990 – refacereaintegrităţii teritoriale a ţării noastre,România, prin reunirea teritoriilorde la est de Prut cu cele de la vestde acest râu – a fost ratat.
Iar noi, astăzi, am ajuns cumva să“nu mai vrem” reunirea? Sau…nici nu contează?
Suntem un popor admirabil.
Suntem.
Pentru Adevăr
2
Problema mea este că sunt
o problemă. Pentru că respir, pentru
că gândesc, pentru că merg pe
stradă purtând chipiul „Basarabia –
pământ românesc”. Recent, m-am
convins că încă cel puţin 20.000 de
tineri nu vor să fie consideraţi pro-
bleme. Dar parcă nici otomanii nu
şi-au dorit problema orientală…
Mă iertaţi, am uitat să mă
prezint: sunt basarabean, român,
moldovean şi, de fapt, pe jumătate
ucrainean. Da, sunt naţionalist. Cei
care nu privesc mai departe de stre-
şina casei şi spun: „Ia mai lăsaţi-mă
cu naţiunea, ajunge că-mi bat capul
de familie” ar trebui să ştie că trăim
în mileniul III, când naţiunile, şi nu
triburile, determină evoluţia ome-
nirii. Totodată, nu suntem nişte ma-
şini biologice, iar ideologia homo
sovieticus ţine de domeniul trecu-
tului; nemaivorbind că cea mai in-
fluentă instituţie din lume se
intitulează „Organizaţia Naţiunilor
Unite”, şi nu „Organizaţia Statelor
Unite”.
Îmi iubesc neamul româ-
nesc, limba pe care o vorbesc şi tre-
cutul pe care îl cinstesc. Spre
deosebire de un ultranaţionalist, nu
voi distruge niciodată bustul lui A.
Puşkin din Chişinău, dar nici nu voi
fi acel „patriot” indiferent de tergi-
versarea amplasării bustului lui L.
Rebreanu.
De-a lungul scurtei vieţi,
am observat cum alţii se dădeau
mai patrioţi decât mine. O doamnă
vorbitoare de limba rusă, cu origini
din Bielorusia, m-a apostrofat că
Moldova este şi patria ei. Şi-atunci
care este patria mea? N-am mai în-
trebat-o la care Moldovă se referea:
la cea istorică sau la asta isterică?
Problema mea
Pentru Adevăr
3
Am încercat să o înţeleg,
pentru că „e bine să înveţe un popor
de la altul, însă nu e bine să înveţe
un popor pe altul” (Gr. Vieru). În
rusă, patrie înseamnă родина, adică
„ţara unde te-ai născut”, în timp ce
în română patrie echivalează cu
„ţara părinţilor, adică România
Mare” (Vl. Beşleagă). Probabil
dacă doamna respectivă s-ar fi năs-
cut în Zimbabwe aceea ar fi fost pa-
tria ei. Nu ştiu dacă acelaşi lucru se
poate spune despre un român ade-
vărat.
O altă persoană, comple-
tând un formular în
prezenţa mea, s-a apu-
cat să scrie la rubrica
limba maternă: „rusa”
şi „româna”. Am
rămas nedumerit: dacă
nu poţi avea două
mame, cum poţi să ai
două limbi materne?..
S-a spus că
suntem „o insulă latină
într-un ocean slav”
(sau „o enigmă şi un
miracol istoric” – G.I.
Brătianu). În aces caz,
basarabenii au fost şi sunt expuşi
mareelor. Dar cât poate să ne tot ia
pe sus fluxul acelei Mări Roşii,
care se zice că a secat?
Până una-alta, locuitorii
acestei fâşii de pământ (indiferent
de etnie), încearcă să ducă nu un
mod de trai, ci unul de supravie-
ţuire (mulţi nu-şi pot asigura măcar
coşul minim de consum). Şi cum n-
ai drege-o, suntem cu toţii comple-
xaţi, simţindu-ne periferici:
românii se uită la Bucureşti, ruşii –
la Moscova. Dar nu toţi ruşii sunt
roşii. Bineînţeles, unii dintre ace-
ştia se întreabă cine are nevoie de
ei, acolo, în România? Şi grav e că
nu se explică la nivel înalt că Ro-
mânia nu e doar acolo, ci şi aici.
România e oriunde sunt români, şi
nu de azi, şi nu de ieri.
De ce, într-o Europă unită,
românii trebuie să fie separaţi?.. Bi-
neînţeles, astăzi „nu toţi românii
vorbesc la fel, chiar dacă toţi vor-
besc româneşte” (L. Boia), dar prin
asta nu descoperim America şi nici
nu impresionăm Europa. Nu sun-
tem singulari, cu toate că suntem
singurii care au rămas în urmă
(nemţii au depăşit această che-
stiune, austriecii optând, în cunoş-
tinţă de cauză, pentru
independenţă). Acuzaţiile gen:
„agresivitatea”, „imixtiunea”, ba
chiar „imperialismul” României
(care, apropo, niciodată nu a avut o
asemenea organizare statală – de
imperiu, ceea ce nu poate fi spus şi
despre Rusia) dovedesc fără echi-
voc faptul că cineva are probleme
la „mansardă”. Altfel cum se ex-
plică întregul tam-tam creat şi cu
ocazia împlinirii a 650 de ani de
la... moartea căţelei lui Dragoş?!
Orice om normal înţelege că se
apelează la o diversiune, ce vrea să
compenseze existenţa mediocră,
plină de lipsuri a majorităţii popu-
laţiei.
Acum e la modă retorica
europeană. Ei, şi cum poţi să intri
în Europa, ocolind România? Nu în
zadar această renaştere naţională
are o conotaţie libe-
rală, pentru că UE în-
seamnă (şi) libera
circulaţie a oamenilor,
a capitalului şi a măr-
furilor. Iar în ceeea ce
priveşte aberanta blo-
care a frontierei de pe
Prut, există un dicton
(tot) liberal: „unde
graniţele nu sunt tra-
versate de mărfuri,
trec soldaţii”.
„Săracă ţară
bogată” (M. Emi-
nescu) şi dezbinată, aş adăuga. Cu
toate că mulţi nu-şi doresc unirea,
având frica provincialului, a margi-
nalizatului: „mai bine fruntaş la sat,
decât codaş la oraş”, se pare că în
sfârşit a apărut o nouă generaţie de
„golani”. Şi dacă nu se ajunge la
Vlădică, măcar să se ajungă la
opincă: suntem români şi punctum!
Ion Mischevca
4
Pentru Adevăr
Revista Pentru Adevăr - contacte: e-mail: [email protected]: ptadevar.wordpress.comtel.(R. Moldova) 060123676tel. (România)+40754305010
Căutăm distribuitori ai revistei în toate raioanele Re-publicii Moldova.ATENŢIE! Această revistă e realizată într-un număr
mic de exemplare. Vă rugăm citiţi şi daţi mai departe.
Pe 28 noiembrie 2010 au loc în Republica Moldovaalegeri parlamentare anticipate. Partidul Comuniştilorse pregăteşte cu orice mijloace de preluare a puterii,ba chiar are pregătit câteva măsuri pe care le va intro-duce imediat cum revin iar în funcţii. Potrivit unui plansecret de operaţiuni, numit "чемодан", elaborat de fos-tul director al SIS, Artur Reşetnicov şi semnat deVladimir Voronin, elevii şi studenţii care au mers la
studii anul acesta în România vor fi ultima generaţiecărora li se va permite acest lucru. De asemenea, ceicare învaţă în prezent în România vor fi impuşi să-şipărăsească actualele locuri de învăţământ pentru locurisimilare în Republica Moldova. Celor care vor refuzali se va interzice să iasă din ţară, reţinându-li-sepaşaportul.
FĂRĂ STUDENŢI ÎN ROMÂNIA!
Studenţii basarabeni din România au început ocampanie de chemare a oamenilor la vot, făcândun apel şi prin ziarul nostru, în acest sens:
Doina Rusu, studentă la Facultatea de economieşi administrarea afacerilor - Iaşi, originară dinsatul Mihuleni, raionul Şoldăneşti:
Eu vreau să-mi văd părinţii şi dupa 28 noiembrie2010! Eu vreau să-mi aniversez cei 21 de ani alăturide fraţiorul mic!
Bunicule, vrei să mă vezi fericită? Ieşi la vot, pe28!!!
Veaceslav Racu, student la Inginerie industrială- Bucureşti, originar din satul Neculaieuca, raionulOrhei:
Dragi părinţi, bunici, fraţi şi surori care încă aţirămas în mica şi zbuciumata Republica Moldova,vă rog să mă mai ajutaţi încă o dată, aşa cum aţifăcut-o şi până acum: mergeţi vă rog la vot,contează foarte mult pentru mine, ajutaţi-mă să-mifac un viitor mai bun.
Nicolae Ţîbrigan, student la Facultatea de Soci-ologie – Bucureşti, originar din satul Varvareuca,raionul Floreşti:
Cu ocazia celor mai importante alegeri din 1991încoace, când forţele pro-ruse, în frunte cucomuniştii care ne-au înrobit în 1940, s-au reac-tivizat şi nu ne slăbesc nici acum din îmbrăţişarealor aducătoare de rele, NU TREBUIE SĂ STAŢIACASĂ! La 28 noiembrie se va hotărî soartanoastră. Tată, unchiule, familie: Vino să votezi,votează împotriva comuniştilor!
Alina Sclifos, studentă la Facultatea deAdministraţie Publică – Bucureşti, originară dinChişinău:
Dragii mei bunici, nu mă lăsaţi în voia sorţiiajutaţi-mă să-mi creez viitorul Luati-va pas-apoartele atent invelite in vreo basma si mergeti cumine la Vot. Votul nostru. Contează.
Oxana Greadcenco, studentă la Facultatea deLitere şi Ştiinţe ale Comunicării, sat Fădârleni,raionul Căuşeni:
Dragii mei bunei, vă aduceţi aminte de dumini-cile frumoase petrecute împreună? Atunci eram mic,voi mă îndrumaţi duminica dimineaţa să merg labiserică şi mă luaţi cu voi. Acum am crescut, du-minica dimineaţa, pe 28 noiembrie, eu vă iau cumine la vot! Pentru că-mi doresc o ţară mai bună,mai liberă, mai pentru tineri!
Ana Cojocaru, studentă la Facultatea de Jur-nalism-Cluj, originară dinUngheni:
Bunico, dacă mergi la vot îmi asiguri un loc demuncă acasă, aproape de tine. În sfârşit vom puteafi mai des la tine în vizită!
VENIŢI LA VOT PE 28!