Sunetul asurzitor al ambulanței, izul de cafea ori amintirea atingerilor plăpânde ale iubitei mele reprezintă ghidul acestei zile posomorâte. Au trecut ceasuri și chiar zile învăluite în trândăvie de la ultima ispravă în scris. Cu toate acestea am hotărât să aștern tentative de netezire, gândurilor mototolite ce-mi invadează spațiul nemărginit al minții.

Uneori simt cum întreg universul complotează pentru a-mi suspenda munca. Apoi îmi amintesc că nu forțele exterioare cât cutremurul tăcut din interiorul ființei mele reprezintă sursa tuturor nenorocirilor responsabile cu incapacitatea de a creea.

Lenevesc pentru alte cateva ore matinale in patul cufundat in milioane de amintiri si arome ce si-au croit eterna persistenta in structura camerei.