Substantivul

DefiniţieSubstantivul este partea de vorbire care se declină şi care denumeşte obiecte în

sens foarte larg, adică fiinţe, lucruri, fenomene, acţiuni, stări, însuşiri, relaţii.

Exemplu: *Bărbat*Femeie*Cutremur*Frig*Brad*Optimism*Prietenie

Substantivele sunt de două feluri: COMUNE şi PROPRII.

Substantivul comun este partea de vorbire care denumeşte nume de fiinţe, de lucruri, de obiecte.

Exemple de substantive comune: casă, pisică, băiat, om, pământ, câmp, fulger, omăt, pepene, măr, prună, apă etc.

Substantivul propriu este partea de vorbire care denumeşte nume de oraşe, nume de oameni, nume de ape, nume de munţi, nume de ţări.

Exemple: Larisa, Lucian, Oana, Julieta, Ana, Dumitru, Alin, Augustin, Paris, Bucureşti, Timişoara, Bega, Mureş, Jiu, Dunăre, Franţa, România, Rusia, Grecia etc.

Genul

În limba română, substantivul are trei genuri: MASCULIN, FEMININ şi NEUTRU.

În principiu există o concordanţă între genul natural şi cel gramatical, masculinul se referă la bărbaţi, femininul la femei, iar neutrul la neînsufleţire.

Exemple de substantive la genul masculin: un bărbat – doi bărbaţi, un cal- doi cai, un copil- doi copii, un arbore- doi arbori etc.

Exemple de substantive la genul feminin: o femeie- două femei, o vioară- două viori, o ţară – două ţări, o şcoală- două şcoli etc.

Exemple de substantive la genul neutru: un bloc- două blocuri, un scaun- două scaune, un animal- două animale, un calculator- două calculatoare etc.

Substantive mobile

Desemnează ambele sexe de la aceeaşi rădăcină prin derivare sau prin desinenţe.Exemple: bărbat-femeie, frate-soră, ginere-noră, unchi-mătuşă, cocoş-găină,

prieten-prietenă, elev- elevă, văr-vară, pictor- pictoriţă, român-româncă etc.

1

Substantive colective

Sunt substantivele care au formă de singular şi înţeles de plural.Exemple: brădet, lăstăriş, porumbişte, armată, cireadă, turmă, grup etc.

Substantive epicene

Substantivele epicene desemnează prin aceeaşi formă ambele sexe.Exemple de substantive epicene: cocostârc, cuc, papagal, veveriţă, girafă, dihor,

elefant, fluture, lebădă etc.

Numărul substantivelor

Substantivele au două numere: SINGULAR şi PLURAL.Singularul arată un singur exemplar dintr-o categorie de obiecte.

Exemple de substantive la numărul singular: copac, fată, oraş etc.Pluralul arată două sau mai multe obiecte de acelaşi fel.

Exemple de substantive la numărul plural: copaci, fete, oraşe etc.

Substantive defective de plural (singularia tantum)

Sunt substantive care desemnează anumite stări, orânduiri sociale, religii, nume de materii.

Exemple de substantive defective de plural: ortodoxism, miere, unt, fasole, Crăciun, tenis, fotbal, înţelepciune, sete, curaj, cinste, Timişoara, aur, Dunăre etc.

Substantive defective de singular (pluralia tantum)

Sunt acele substantive care au forme numai la numărul plural.Exemple de substantive defective de singular: ochelari, aplauze, Paşti, Rusalii, Carpaţi, icre, tăieţei, Bucureşti etc.

Cazul

Cazul reprezintă categoria gramaticală care exprimă raporturile şi funcţiile sintactice ale substantivului în cadrul propoziţiei.

În limba română, substantivul are cinci cazuri: NOMINATIV, ACUZATIV, GENITIV, DATIV şi VOCATIV.

Cazul nominativ (N.) răspunde la întrebările “Cine?”, “Ce?” şi are următoarele funcţii sintactice: Subiect: Adela scrie. – cine scrie? Nostalgia poetului este nemărginită. – ce este nemărginită?

2

Nume predicativ: Fratele meu este avocat. – ce este? Sora mea este Erica.- cine este? Atribut apoziţional: Vărul meu, Alexandru, este un medic competent. – care văr?ATENŢIE !!!

Substantivele aflate în cazul nominativ NU sunt însoţite de prepoziţii.

Cazul acuzativ (Ac.) răspunde la întrebările “Ce?”, “Pe cine/ce?”, “Cu cine/ce?”, “La cine/ce?”, “Despre cine/ce?”, “Lângă cine/ce?”, “De la cine/ce?”, “Unde?”, “Când?”, “Cum?” şi are umătoarele funcţii sintactice:

Complement direct: Florina povesteşte o întâmplare amuzantă.- ce povesteşte?L-am văzut pe Ionel astăzi. – pe cine am văzut?Complement indirect: Mă tem de tunete. – de ce mă tem? Discutăm despre petrecere.- despre ce discutăm? Mă gândesc la Cecilia. – la cine mă gândesc? Am primit de la Gabriela un bibelou. – de la cine am primit?

Substantivele care sunt în cazul acuzativ şi au funcţia sintactică de complement indirect sunt însoţite de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale specifice acestui caz: cu, de la, pentru, despre etc.

Complement de agent: Elevul a fost pedepsit de dirigintele său. – de cine a fost pedepsit ? Compunerea scrisă de Rareş este frumoasă. – scrisă de cine? Problema este de rezolvat de către elevi.- de rezolvat de către cine ? Complementul de agent este partea secundară de propoziţie care determină un verb pasiv şi arată de către cine este realizată acţiunea exprimată de verb. Răspunde la întrebarea “De către cine?”. Atribut substantival prepoziţional: Cireşul din grădină a crescut. – care cireş? Îmi plac romanele de dragoste. – ce fel de romane? Nume predicativ: Florile sunt pentru mama. – pentru cine sunt? Prăjiturile sunt de la Maria. – de la cine sunt?

Complement circumstanţial de loc : Miercuri merg la munte.- unde merg? Trenul pleacă spre Timişoara dimineaţa. – încotro pleacă? El vine de la bunici duminică.- de unde vine ?Complement circumstanţial de timp: El va sosi odată cu Ionela.- când va sosi? Te aştept de zece minute. – de când te aştept? Mă gândesc cinci zile. – cât timp mă gândesc?Complement circumstanţial de mod: El este înalt cât bradul. – cât de înalt? Prietena mea este frumoasă ca o floare. – cât de frumoasă? Elevul recită ca un actor. – în ce fel recită? Complement circumstanţial de cauză: A leşinat de foame. – din ce cauză a leşinat?

3

Daniel a fost pedepsit pentru patrul de la limba română. – pentru ce a fost pedepsit? Complement circumstanţial de scop: Alina se pregăteşte pentru olimpiadă. – în ce scop se pregăteşte? A plecat după copil. – cu ce scop a plecat?

Cazul genitiv (G.) răspunde la întrebările “al, a, ai, ale cui?” şi are următoarele funcţii sintactice:

Atribut substantival genitival: Maşina fratelui meu este wolswagen.- a cui maşină? Caietul elevului este ordonat. – al cui caiet? Tablourile pictorului sunt interesante. – ale cui tablouri?Atribut substantival prepoziţional: Lupta contra nedreptăţii continuă. – ce fel de luptă? Grădina din jurul casei este minunată.- care grădină?

Substantivele în cazul genitiv care îndeplinesc funcţia sintactică de atribut substantival prepoziţional sunt însoţite de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale specifice acestui caz: asupra, deasupra, contra, înaintea, înapoia, îndărătul, în jurul, în faţa, în dreptul, în susul, în josul, în urma, pe firul, din preajma etc.

Atribut substantival apoziţional este o funcţie sintactică care face o precizare suplimentară: Creioanele surorii mele, ale Rodicăi, sunt ascuţite. – ale cărei surori?

Nume predicativ: Lupta lor este contra drogurilor.- contra cui este? Rochiile sunt ale Simonei. – ale cui sunt?

Substantivele în cazul genitiv care au funcţia sintactică de nume predicativ sunt însoţie fie de articol posesiv (genitival), fie de prepoziţiile contra sau împotriva, care cer genitivul.

Complement indirect: Grijile cad asupra lor. – asupra cui cad? Hoţii acţionează contra legii. – contra cui acţionează?

Substantivul este însoţit de una dintre prepoziţiile: asupra, împotriva, contra.

Complement circumstanţial de loc: El se opreşte în faţa casei. – unde se opreşte? Pietrele s-au prăbuşit până în josul râului. – până unde s-au prăbuşit? Cornelia stătea înaintea casei. – unde stătea?

Substantivele aflate în genitive care îndeplinesc funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc sunt însoţite de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale precum: înaintea, înapoia, (pe) deasupra, de-a curmezişul, din jurul, în faţa etc.

Complement circumstanţial de timp: În cursul dimineţii scriem.- când scriem?Îndrăgostiţii se plimbau prin parc în toiul nopţii. –când se plimbau?

4

Substantivele în cazul genitiv cu funcţia sintactică de complement circumstanţial de timp sunt însoţite de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale precum: înaintea, în cursul, în toiul, în (pe) vremea, la mijlocul, pe timpul etc.

Complement circumstanţial de mod: Avionul zbura contra vântului. – cum zbura? A acţionat în temeiul legii. – cum a acţionat? Copilul învăţa pe măsura posibilităţilor. – cât învăţa?

Complement circumstanţial de scop: Adriana se pregăteşte zilnic în vederea reuşitei. – cu ce scop se pregăteşte? În scopul unor bune rezultate, elevii învaţă mult. – în ce scop învaţă?

Cazul dativ (D.) răspunde la întrebarea “Cui?” şi are următoarele funcţii sintactice:

Atribut substantival prepoziţional: Reuşita datorită ambiţiei îţi aduce bucurii mari. – ce fel de reuşită? Comportamentul asemenea lui Goe este condamnabil. – ce fel de comportament?

Atribut apoziţional: I-am adus verişorului meu, lui Alin, un cadou. –cărui verişor?

Nume predicativ: Sfârşitul sesiunii a fost asemenea aşteptărilor. –cum a fost? Planul este conform instrucţiunilor primite. – cum este?Complement indirect: I-am adus Iulianei un căţel. – cui am adus?

Complement circumstanţial de mod: Victor a procedat potrivit indicaţiilor. – cum a procedat?

Complement circumstanţial de cauză: Din cauza neînţelegerilor s-au despărţit.- din ce cauză s-au despărţit?

Dativul se construieşte cu prepoziţii precum: datorită, graţie, mulţumită etc.

Cazul vocativ (V.) este cazul care nu are funcţii sintactice şi exprimă o chemare adresată cuiva în scopul de a-i atrage atenţia asupra unei comunicări.

Principala caracteristică a acestui caz o reprezintă intonaţia. Este cazul adresării directe indicând explicit interlocutorul printr-un dialog.

Exemple: - Ioane   !; -Mario, vino la mine! - Băiete, fii cuminte !

Substantivul aflat în cazul vocativ se separă de restul propoziţiei prin virgulă.

5