Teoria imigrationista si teoria admigratiei

1) Enuntul teoriei imigrationiste - Argumentul disparitiei dacilor ca popor in

urma razboaielor daco-romane a fost formulat de Roesler si preluat in diferite

forme de adversarii continuitatii, dar si de unii invatati romani din trecut care

doreau ca originea poporului roman sa fie pur romana. Sustinerea acestei teze

pleaca de la afirmatiile lui Eutropius, autor despre care s-ar putea spune ca s-a

bucurat din partea istoricilor maghiari de o credibilitate care nu a mai fost

acordata nici unuia dintre istoriografii antici,dar o multitudine de dovezi

contrazic afirmatiile sale, sustinand continuitatea dacica. Acesta afirma in

lucrarea "Breviarum ab urbe condita" ca "Traianus, dupa cucerirea Daciei, a

adus o multime foarte mare de oameni din toate colturile lumii romane pentru

popularea oraselor[...], caci Dacia fusese secatuita de barbati in urma lungului

razboi al lui Decebalus.

2) Prezentarea critica a argumentelor care sustin teoria imigrationista - disparitia

dacilor ca popor in urma razboaielor cu romanii (dacii ar fi fost exterminati in

acest razboi) ; disparitia vechii toponimii dacice (dispar numele de rauri si de

munti dacice) ; imposibilitatea romanizarii Daciei in cei 165 de ani de

stapanire romana (Roesler crede ca, fiind provincie care nu se afla in sanul

Imperiului, Dacia era greu de romanizat in acest interval de timp) ; parasirea

completa a Daciei in timpul lui Aurelianus (retragerea din Dacia ar fi fost

totala.Cat cacat a putut manca omul asta :))) ; formarea poporului roman si a

limbii romane la sud de Dunare (romanii s-ar fi format la S de Dunare,

migrand la N in secolul XII) ; caracterul nomad al romanilor decurgand din

ocupatia lor de capetenie-pastoritul ; inexistenta unor izvoare istorice care sa

ateste prezenta romanilor la nord de fluviu inainte de secolul al XII-lea, deci

inaintea venirii maghiarilor in Transilvania.

3) Enuntul teoriei admigrationiste a lui Dimitrie Onciul - Dimitrie Onciul are un

text („Scrieri istorice” 1885), care e conceput ca o recenzie a cartii lui A.D

Xenopol dar care a devenit o carte de sine statatoare, in care isi prezinta si

teoria sa care a fost numita ulterior admigrare. Aceasta prezinta o solutie de

compromis intre teza continuitatii si imigratiei si anume intarirea nucleului

daco-roman dupa teritoriul fostei provincii romane prin migratii de mica

amploare in anumite conditii istorice a unor grupe de populatie romanica sud

dunareana la nord de dunare, mai ales in timpul navalililor slave si bulgare. D.

Onciul a căutat să explice soarta elementelor romanice în timpul năvălirii

populaţiilor „barbare”, a examinat atent legăturile românilor cu bulgarii de

peste Dunăre şi cu ungurii de peste Carpaţi, a redat, folosind cuceririle

istoriografice din alte ţări, cadrul politic internaţional în care s-au format

statele româneşti, Ţara Românească şi Moldova. Cu argumente puternice de

ordin lingvistic, istoric şi toponimic, el demonstreaza continuitatea populaţiei

daco-romane la nordul Dunării după retragerea aureliană, a admis - în opoziţie

cu A.D. Xenopol - o admigraţiune de populaţie din sudul Dunării după

aşezarea slavilor şi a bulgarilor în părţile de miazănoapte ale Peninsulei

Balcanice în secolul al VII-lea, până atunci locuite de populaţie romanică.

Poporul român şi limba română s-au format - de o parte şi de alta a Dunării, în

strânsă unitate teritorială. Marele fluviu n-a împiedicat ca limba română de pe

ambele maluri să se dezvolte esenţial în acelaşi fel, comunicaţia dintre ambele

maluri n-a încetat după trecerea la sud de Dunăre a legiunilor şi înaltei

administraţii romane.

4) Rolul slavilor in formarea poporului roman - Hasdeu considera poporul roman

pe deplin format atunci cand a intrat in raport cu slavii. Cuvntele slave au patruns

in limba romana se pare, nu prin contact etnic ci pe cale politica, religioasa si

culturala. Convieţuirea îndelungată cu slavii şi legăturile cu statele slave,

influenţate în organizarea lor politico-administrativă de Imperiul bizantin, au

făcut ca românii din Dacia să adapteze realităţilor lor, pentru unele instituţii,

nume slave. Este cazul voievodatului şi cnezatului, instituţii cu numiri slave,

născute însă în procesul de dezvoltare al societăţii româneşti şi având trăsături

originale, specifice mediului românesc. Aceste instituţii, diferite prin conţinutul

lor de cele cu nume similar din lumea slavă, s-au păstrat la români, în cazul celor

din Transilvania, chiar şi sub stăpânirea maghiară. Junimistii au reabilitat

influenta slavilor ca replica la scoala latina si ca un exercitiu de depasire a

complexelor nationale. „Dictionarul etimologic” a lui Alexandru Cihac, un

apropiat al Junimii demonstreaza ca fondul lexical al limbii romane are 2/5

elemente slave si alte influente, 1/5 elemente turcesti si tot 1/5 elemente latine si

acest argument impreuna cu teoria circulatiei cuvintelor (Hasdeu) au constituit

tandemul de baza a teoriei slavone. Si Ioan Bogdan considera ca slavii reprezinta

un element constitutiv al sintezei romanesti. Iorga, Giurescu si Panaitescu admit

influenta majora a slavilor insa doar ca element care se adauga substratului latin.