subiecte pentru examen etica si deontologia functiei publ.doc

8/14/2019 Subiecte pentru examen Etica si deontologia functiei publ.doc

http://slidepdf.com/reader/full/subiecte-pentru-examen-etica-si-deontologia-functiei-publdoc 1/15

Subiecte pentru examen - Etică şi deontologia funcţiei publice

1. Enunţaţi definiţia funcţiei publice

În cadrul Legii nr. 188/1999 funcţia publică e definită drept : „ansamblul atribuţiilor şi

responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogatielor de putere publică

de către administraţia publică centrală şi locală” !capitolul ". #rt. $ !1%%.

&e poate obsera că legiuitorul apelează pentru definirea conceptului de funcţie publică,

at't la termenul de atribuţii, care este unul riguros (uridic !el eocă însărcinările pe care un organ

public are misiunea, potriit legii, să le transpună în practică%, c't şi la cel de reponabilităţi,

care este un concept cu conotaţii filosofice şi (uridice în egală măsură. )rin urmare, pe l'ngă

„ansamblul atribuţiilor*, funcţia publică reprezintă şi „ansamblul responsabilităţilor*.

În concluzie, !n definiţia funcţiei publice, dimeniunea "uridică ete !mbinată cu

emnificaţia a etică.

$. +e se află la baza acţiunii funcţionarului public şi a administraţiei în ansamblul său

)entru funcţionarul public, ca şi pentru administraţie în ansamblul său, legalitatea

repre#intă criteriul fundamental de moralitate. asemenea concluzie rezultă din însăşi

misiunea administraţiei publice, care constă în actiitatea de punere în eecutare a legii şi

prestarea de sericii publice, în limitele legii. #ceastă misiune se regăseşte în ma(oritatea

definiţiilor formulate în doctrina de specialitate. Înţelegem astfel că, la ba#a acţiunii

funcţionarului public, a administraţiei în ansamblul său, e află executarea legii.

$rincipiul legalităţii implică două aspecte:

upremaţia legii, în sensul că administraţia, ca şi toate subiectele de drept public sau

de drept priat trebuie să se supună legii, încep'nd cu legea fundamentală şi

respect'nd principiul supremaţiei actelor (uridice/

ba#a legală, în sensul că acţiunea subiectelor de drept trebuie să se încadreze în

limitele dreptului.

0. Eplicaţi faptul că în actiitatea funcţionarului public responsabilitatea trebuie să

primeze faţă de răspundere.

# orbi despre răspundere, în cazul funcţionarului public, presupune cu necesitate

abordarea relaţiei acesteia cu responsabilitatea. acă fiecare subiect de drept trebuie să manifeste

în actiitatea sa responsabilitate, funcţionarii publici, demnitarii, oamenii politici trebuie să fie

fundamental responsabili în îndeplinirea prerogatielor lor. %eponabilitatea precede

1



răpunderii şi o poate elimina. Ea presupune respectarea de către indiid a sistemului de alori

instituit de „cetate* la niel global sau la niel microsocial. „acă acest sistem de alori este

respectat, omul trăieşte în armonie cu sine însuşi şi cu ceilalţi, cu societatea în ansamblul său.

+'nd sistemul de alori este negat, omul încetează să mai fie responsabil şi deine răspunzător

pentru comportamentul său ilicit*.)rin urmare, funcţionarul public şi demnitarul, omul politic trebuie să facă să primeze, în

comportamentul lor, responsabilitatea. +um afirmă #. "orgoan, pentru ei nu eistă o aloare mai

importantă dec't „ îndeplinirea, cu o coningere reieşită din înţelegerea raţională a fenomenelor,

a sarcinilor*. Ei trebuie să-şi ducă la bun sf'rşit atribuţiile, nu pentru că aşa li se impune, ci din

coningere, din datorie, fiindcă sunt coninşi că ele reprezintă rostul lor professional, şi nu din

temerea că dacă nu face acest lucru, a fi tras la răspundere

+u c't funcţia publică este mai înaltă cu at't responsabilitatea în sensul precizat anterior

este mai mare, mai precis, persoana respectiă contează mai puţin ca fiinţă indiiduală !cu tot ce presupune acest lucru% şi mai mult ca simbol, ca putere de a pune în practică alorile „cetăţii* 2

binele, adeărul, libertatea.

3. În ce constă relaţia dintre etică şi legea (uridică în deontologia funcţiei publice

Etica 2 în calitatea ei de disciplină filosofică ce caută răspuns la întrebarea cum trebuie să

acţioneze indiidul în raport cu sine însuşi, cu semenii săi şi cu lumea din (ur 2 este aceea care dă

sens iu legilor (uridice ce „domină* actiitatea oricărui funcţionar public.

4. )recizaţi semnificaţia termenului „deontologie

&intagma „deontologie*proine din cuintele greceşti deon, deonto care înseamnă ceea

ce se cuine şi logo care înseamnă ştiinţă, proporţie !rostire, (ustificare raţională, raţiune,

definiţie, facultate raţională%.

&eontologia se află la interferenţa între drept şi morală. Ea poate fi definită ca

reprezent'nd ansamblul normelor care conturează un anumit tip de comportament profesional sau

priat. parte din aceste norme sunt consacrate din punct de edere (uridic, put'nd fi impuse

prin interenţia forţei de coerciţie a statului, altele sunt sancţionate doar de opinia publică,

înscriindu-se în categoria normelor etice.

#stfel, deontologia e referă la regulile proprii unei profesii, a cărei eercitare o

guernează. 5om regăsi o deontologie profesională a aocatului, a (udecătorului, a medicului, a

profesorului, a (urnalistului, a salariatului şi, plec'nd de la normele comune consacrate de acesta,

un specific al deontologiei funcţionarului public.

2



6. )recizaţi la ce se referă puterea discreţionară a administraţiei publice în 7om'nia.

"n 7omania, in ceea ce prieste puterea discretionara a administratiei publice, se

impartaseste punctul de edere al scolii germane si anume ca administratia dispune de o

anumita mar(a de libertate care ii ingaduie sa aleaga, dintre mai multe ariante, pe cea

optima !capacitatea de selectie, intr-un contet dat, a solutiei care i se pare iabila, care

corespunde specificului problemei respectie%.

8. )recizaţi sensul sintagmei „iaţa priată* pentru funcţionarul public !a'nd în edere

corelaţia dintre definiţia funcţiei publice, stat de drept şi lege%.

În ceea ce prieşte accepţiunea sintagmei de 'iaţă pri'ată, se impun două precizări. 9ai

înt'i, că eistă o deosebire între iaţa priată şi cea publică a unei persoane/ prima reprezintă

„iaţa ascunsă, discretă*, a persoanei, iar cea de-a doua, iaţa care se desfăşoară într-un locaccesibil tuturor. +ea de-a doua precizare, izează faptul că noţiunea de iaţă priată este diferită

în conţinut, în funcţie de poziţia socială a celui izat.

5iaţa priată a unui politician, spre eemplu, ca şi a altor categorii profesionale !eemplu

magistraţi, funcţionari publici% este prin natura funcţiei, mai limitată dec't iaţa priată a unei

persoane oarecare. Este firesc să fie aşa dacă aem în edere corelaţia ce eistă între funcţia

publică, lege şi statul de drept. +u c't funcţia publică este mai mare, cu at't creşte importanţa

respectării egii şi puterea statului de drept !;<inele ca aloare%, iar paralel se dizolă, se

subţiază importanţa acelei persoane care ocupă funcţia în cauză ca indiid, ca particular. În ceeace îi prieşte pe politicieni, în ţările anglo-saone se restr'nge mult mai mult dec't în celelalte

state dreptul acestora la iaţă priată. +ariera politică presupune însă peste tot şi în toate cazurile,

diulgarea unor aspecte ale ieţii priate care sunt inadmisibil a fi dezăluite în alte state.

Eemplu, publicarea aerilor este posibilă în cazul demnitarilor şi funcţionarilor publici, dar este

inadmisibilă în alte cazuri.

=. Enumeraţi izoarele deontologiei funcţiei publice.

#. )rincipalul izor este (ontituţia, cea care asigură „at't stabilitatea, c't şi eoluţia uneicomunităţi politice*. Ea reprezintă legea supremă în stat, în care se regăsesc multe principii care

fundamentează comportamentul profesional al funcţionarului public:

principiul legalităţii, al supunerii tuturor în faţa legii, completat cu cel potriit căruia nimeni

nu este mai presus de lege, preăzute de articolul 16, aliniatele 1 şi $/

3



fidelitatea faţă de ţară şi îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor care le rein, în care scop

funcţionarul public depune (urăm'ntul de credinţă cerut de lege

<. Legea, ca act (uridic al )arlamentului şi o aem în edere pe cea care constituie

reglementarea cadru în materie 2egea priind &tatutul funcţionarilor publici, nr. 1==>1???, la

care se adaugă +odul de conduită a funcţionarilor publici !legea nr.8>$@@3%.

+. )lte categorii de acte normati'e !Aotăr'ri de Buern, rdonanţe de Buern, alte acte

administratie cu caracter normati%, inclusi regulamente de ordine interioară prin care se

prescriu norme speciale priind o instituţie determinată.

#cestor izoare scrise poate să li se alăture şi tratatul internaţional, care potriit

articolului 11, prin ratificare de )arlament deine parte integrantă a dreptului intern.

. *#'oare necrie+

cutuma 2 eista funcţii sau demnităţi publice pentru care sunt instituite norme

cutumiare care au căpătat în timp, forţă de lege !de pildă, în domeniul diplomaţiei%.

uriprudenţa - sau practica instanţelor (udecătoreşti, dreptul administrati fiind

socotit în ţările din sistemul francofon, un drept esenţialmente (urisprudenţial, sau,

cum se eprimă constant doctrina, făcut mai mult de (udecător dec't de legislator.

?. Enunţaţi două principii constituţionale în deontologia funcţionarului public.

a. Egalitatea de tratament faţă de toţi beneficiarii er'iciului public "zorul lui se

regăseşte în două tete constituţionale:- articolul , care prin titlul său „unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni* ca şi prin

conţinut, proclamă 7om'nia „ca patria comună şi indiizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără

deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de se, de opinie, de

apartenenţă politică, de aere sau de origine socială.*

- articolul 1 din +onstituţie, care obligă funcţionarul public la un comportament

ec0ilibrat şi nedicriminatoriu faţă de toţi cei care se adresează pentru rezolarea diferitelor

probleme.

b. uncţionarul public trebuie ă apere !n acti'itatea a principiul upremaţiei(ontituţiei şi repectarea legii.

)reăzută de articolul 1 ca una din îndatoririle fundamentale, respectarea +onstituţiei şi a

legilor nu reprezintă doar o obligaţie a cetăţenilor, ci, în egală măsură, cCiar într-un mod mai

accentuat, un principiu pe care purtătorii autorităţii publice îl aşează la baza actiităţii lor, a

comportamentului lor profesional, în interiorul sau în afara instituţiei.

4



1@. Enunţaţi două principii legale în deontologia funcţiei publice.

uncţionarul public trebuie ă manifete dicreţie profeională pri'ind toate

informaţiile de care ia cunoştinţă !n exerciţiul funcţiilor ale.

#stfel, articolul 2 din &tatut obligă funcţionarul public „să păstreze secretul de stat,

secretul de sericiu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau

documentele de care iau cunoştinţă în eercitarea funcţiei publice, în condiţiile legii, cu ecepţia

informaţiilor de interes public*.

uncţionarul public trebuie ă aibă un comportament neutru din punct de 'edere

politic !n exercitarea arcinilor de er'iciu.

#stfel, deşi actuala reglementare recunoaşte dreptul de asociere politică al funcţionarilor

publici !prin art. ?= din egea nr.161>$@@0 care preede că „Duncţionarii publici pot fi membrii ai

partidelor politice legal constituite*%, prin articolul 3. 415 este instituită „obligaţia funcţionarilor

publici ca, în eercitarea atribuţiilor care le rein, să se abţină de la eprimarea sau manifestarea

publică a coningerilor şi preferinţelor lor politice, să nu faorizeze reun partid politic şi nici să

participe la actiităţi politice în timpul programului de lucru*. #ceastă obligaţie este analizată în

literatura de specialitate sub titulatura de obligaţie de rezeră, şi ea impune funcţionarului public

o anumită moderaţie şi rezonabilitate în comportament.

11. efiniţi conflictul de interese conform egii 161>$@@0.

+onflict de interese ; acea situaţie în care persoana ce eercită o demnitate publică sau o

funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea

cu obiectiitate a atribuţiilor care îi rein potriit +onstituţiei şi a altor acte normatie.

e esenţa regimului (uridic al conflictului de interese ne apare astfel a fi situaţia în care

anumite interese proprii unui funcţionar sau demnitar public ar afecta obiectiitatea de care

trebuie să dea doadă în eercitarea atribuţiilor care îi rein.

egiuitorul orbeşte doar despre un interes personal de natură patrimonială, soluţie care

nu este satisfăcătoare, dat fiind faptul că poate eista un interes de natură nepatrimonială care să

afecteze obiectiitatea unui funcţionar, uneori cCiar mai mult dec't unul patrimonial. e pildă, orelaţie de concubina( a afecta cu siguranţă obiectiitatea funcţionarului sau demnitarului aflat în

situaţia de a decide, la un moment dat, o soluţie, care îl implică şi pe cel cu care el se află într-un

asemenea tip de relaţie.

5



1$. efiniţi problema incompatibilităţii conform egii 161>$@@0.

"ncompatibilităţile aplicabile funcţionarilor publici sunt consacrate de articolele ?32?6

din egea nr. 161>$@@0 !)artea ", itlul "5, capitolul """, secţiunea a 4-a%. in interpretarea celor

trei articole, se desprinde o concepţie seeră a legiuitorului, prin care calitatea de funcţionar

public ete declarată incompatibilă cu orice altă funcţie publică dec6t cea !n care a fot

numit, cu funcţiile de demnitate publică, precum şi cu o funcţie pri'ată, remunerată au

neremunerată.

#stfel, prin art. 9 aliniatul 415, se consacră principiul care guernează regimul

incompatibilităţilor funcţionarilor publici. Este orba despre o incompatibilitate absolută între

statutul de funcţionar public şi orice altă funcţie sau demnitate publică. )rin alineatul 475 al art.

9 se instituie incompatibilitatea cu orice altă funcţie sau cu desfăşurarea de actiităţi at't în

sectorul public c't şi în cel priat !regii autonome, societăţi comerciale, ori alte unităţi cu scop

lucrati din sectorul public sau priat, o asociaţie familială ori o persoană fizică autorizată%.

)rin alineatul 435 se consacră o interdicţie care prezintă trăsături asemănătoare cu clau#a

de neconcurenţă preăzută de (odul muncii. textului se interzice funcţionarilor publici care, în

eercitarea funcţiei publice, au desfăşurat actiităţi de monitorizare şi control cu priire la

societăţile comerciale sau alte unităţi cu scop lucrati de natura celor preăzute la alin. !$% lit. c% 2

este orba despre „funcţii şi actiităţi, remunerate sau neremunerate, în cadrul regiilor autonome,

societăţilor comerciale ori alte unităţi cu scop lucrati din sectorul public sau priat, în cadrul

unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică autorizată*, să desfăşoare actiităţi şi să acorde

consultanţă de specialitate la aceste societăţi timp de 0 ani după ieşirea din corpul funcţionarilor

publici.

)rin articolul 92 alineatul 415 din Legea nr. 11/73 sunt interzise raporturile ierarCice

directe în cazul în care funcţionarii publici respectii sunt soţi sau rude de gradul 1. )otriit

alineatului 475, o asemenea interdicţie se aplică şi în cazul în care şeful ierarCic direct are

calitatea de demnitar. acă se ieşte o asemenea situaţie, potriit alineatului 435, persoanele

respectie or opta, în termen de 6@ de zile, pentru încetarea raporturilor ierarCice directe sau

renunţarea la calitatea de demnitar.)rticolul 9 4legea nr. 11/735 reglementează o ecepţie de la regimul drastic al

incompatibilităţilor consacrat de articolul ?3, el permiţ'nd funcţionarilor publici să poată eercita

funcţii sau actiităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

6



10. )recizaţi cum trebuie să fie comportamentul funcţionarului public în eercitareasarcinilor de sericiu din punct de edere politic

uncţionarul public trebuie ă aibă un comportament neutru din punct de 'edere

politic !n exercitarea arcinilor de er'iciu.

#stfel, deşi actuala reglementare recunoaşte dreptul de asociere politică al funcţionarilor

publici !prin art. ?= din egea nr.161>$@@0 care preede că „Duncţionarii publici pot fi membrii ai

partidelor politice legal constituite*%, prin articolul 3. 415 este instituită „obligaţia funcţionarilor

publici ca, în eercitarea atribuţiilor care le rein, să se abţină de la eprimarea sau manifestarea

publică a coningerilor şi preferinţelor lor politice, să nu faorizeze reun partid politic şi nici să

participe la actiităţi politice în timpul programului de lucru*. #ceastă obligaţie este analizată în

literatura de specialitate sub titulatura de obligaţie de rezeră, şi ea impune funcţionarului public

o anumită moderaţie şi rezonabilitate în comportament.

13. Enumeraţi c'tea principii din +odul <unei #dministrări adoptat de )arlamentuleuropean la 6 septembrie $@@1.

a. legitimitatea 2 care obligă funcţionarul public să îşi desfăşoare actiitatea în conformitate cu

dreptul, aplic'nd astfel regulile şi procedurile preăzute de legislaţia comunitară/

b. interdicţia dicriminării, care impune un tratament egal, nediferenţiat al funcţionarilor faţă de

toţi cei care li se adresează şi ale căror probleme şi solicitări sunt cCemaţi să le rezole/

c. abenţa abu#ului de putere, care se realizează prin respectarea strictă a competenţei pe care

legea o stabileşte pentru fiecare autoritate, depăşirea acestei competenţe atrăg'nd abuzul de

putere/

d. obiecti'itatea este un mod de acţiune, în care sunt eliminate din acţiunile funcţionarilor orice

elemente subiectie, releanţă a'nd doar aspectele pertinente/

e. politeţea este acea trăsătură a comportamentului funcţionarului public care îl obligă pe acesta

să fie conştiincios, amabil, descCis în relaţia cu publicul, indiferent de forma în care acesta i se

adresează !prin corespondenţă, telefon, poştă electronică%. În acelaşi timp, funcţionarul public

este dator să prezinte scuze în cazul în care, din eroare, pre(udiciază pe un cetăţean, şi să facă

eforturi pentru a diminua pre(udiciile pe care le-a produs/

f. termenul re#onabil pentru adoptarea deci#iei impune funcţionarului ca deciziile prin care se

soluţionează cererile sau pl'ngerile cetăţenilor să fie adoptate în termen rezonabil, fără înt'rziere,

preăz'ndu-se şi un termen maim care nu poate fi depăşit, şi care este de două luni de la data

depunerii petiţiei.

7



14. Enunţaţi două norme de conduită morală şi profesională a funcţionarilor publici dinegea 8>$@@3.

Loialitatea faţă de (ontituţie şi lege. 415 Duncţionarii publici au obligaţia ca, prin actele şi

faptele lor, să respecte +onstituţia, legile ţării şi să acţioneze pentru punerea în aplicare a

dispoziţiilor legale, în conformitate cu atribuţiile care le rein, cu respectarea eticii profesionale.

Loialitatea faţă de autorităţile şi intituţiile publice. !1% Duncţionarii publici au obligaţia

de a apăra în mod loial prestigiul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară

actiitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce pre(udicii imaginii

sau intereselor legale ale acesteia.

*nterdicţia pri'ind acceptarea cadourilor, er'iciilor şi a'anta"elor. Duncţionarii publici

nu trebuie să solicite ori să accepte cadouri, sericii, faoruri, initaţii sau orice alt aanta(, care

le sunt destinate personal, familiei, părinţilor, prietenilor ori persoanelor cu care au aut relaţii de

afaceri sau de natură politică, care le pot influenţa imparţialitatea în eercitarea funcţiilor publice

deţinute ori pot constitui o recompensă în raport cu aceste funcţii.

16. Eplicaţi semnificaţia termenului etică şi precizaţi obiectul acestei discipline

ermenul „etică* proine din cu'ntul grecesc et0o şi înseamnă caracter, mod Cabitual de

iaţă. a )laton, etCos-ul este rezultatul obişnuinţei, iar pentru #ristotel, etCos-ul este de natură

morală şi nu intelectuală. În stoicism etCos-ul este sursa comportamentului.

Etica 2 disciplină filosofică ce caută răspuns la întrebarea cum trebuie să acţioneze

indiidul în raport cu sine însuşi, cu semenii săi şi cu lumea din (ur. #şadar, etica sau „filosofia

practică* îşi pune problema (ustificării modurilor de comportare şi acţiune care determină practica

ieţii umane, în domeniul indiidual şi social, în cazul nostru, în domeniul funcţiei publice.

18. În ce constă distincţia dintre etică şi morală

Etica 2 termenul proine din lb. Breaca - ,,etCos* ; caracter, obisnuinta, datina

9orala 2 termenul proine din lb. atina - ,,mores* ; morauri

Etica este disciplina filosofica care studiaza ideile de <ine, 7au, atorie, reptate,

#dear, ibertate etc. !etici filosofice%, atitudinile, caracterele, moralitatea oamenilor. e la greci

s-a pastrat termenul ,,etCos*, care desemneaza teoria, iar de la romani aem ,,mores*, care

reprezinta obiectul cercetat !etica este teorie, morala este obicetul eticii%.

#.+ompte-&ponille: ,,9orala comanda, etica recomanda*. 9orala se ref la

comportamentul uman azut prin prisma alorilor !raportat la etica%. Etica se ref la tot ce intra in

sfera alorilor in actiune.

8



1=. )recizaţi care sunt soluţiile teoretice conturate de-a lungul timpului la întrebărileaiologiei şi în ce constă fiecare dintre ele.

). Subiecti'iştii adoptă următoarea formă de argumentare: nu eistă alori fără procese

interne psiCice, adică fără reacţii de gust, fără emoţii şi sentimente, fără acte de oinţă sau stări

cognitie strict indiiduale. )rin urmare, aloarea este identificată întrutotul cu actele de

apreciere, cu suma proceselor de alorizare. 7ezultă că ubiecti'itatea 4indi'iduală5 ete ura

'alorilor. Epresii de tipul „are aloare ceea ce îmi place mie* ilustrează această abordare.

Eident eistă foarte multe contraargumente !mpotri'a ubiecti'imului axiologic.

)oate fi aloroasă preferinţa unui Coţ de a nesocoti bunul altuia, sau preferinţa seuală a unui

pedofil, sau preferinţa escrocului de a-i păcăli pe creduli etc. )erspectia subiectiistă dusă p'nă

la ultimele ei consecinţe nu poate să furnizeze (udecăţi consistente nici despre natura binelui şi

nici despre natura răului.

Fu poate fi considerat agent moral cu conştiinţă cel care se raportează doar la propriile

sale sentimente şi le ia pe acestea drept etalon/ agent moral, în sensul deplin al cu'ntului , ete

doar cel preocupat imparţial de binele tuturor celor afectaţi de ce face el, este cel ce

analizează atent faptele şi eaminează implicaţiile lor, este cel dispus să asculte de „glasul

raţiunii* cCiar şi atunci c'nd acest lucru presupune reizuirea anumitor coningeri anterioare.

. :biecti'iştii+ 'alorile nu unt dependente de ubiectul care 'alori#ea#ă, ci ele

aparţin !n mod intrinec lucrurilor, cam tot aşa cum unei substanţe îi sunt constitutie anumite

proprietăţi fizico 2 cCimice. În această iziune, obiectele sau persoanele au o anumită aloare

morală, utilitară, itală etc. tot aşa cum ele au olum, densitate, masă, culoare etc. e reme ce

aloarea aparţine obiectului, sesizarea de către subiect a alorii este, în cel mai bun caz un act de

cunoaştere, care poate fi ratat, nu arareori. 9odelul obiectiist se doedeşte inaplicabil în

domeniul aprecierilor morale şi estetice. În domeniul etic ne alegem prietenii aşa cum ne alegem

marca de maşină, Cainele etc. esigur eistă şi prietenii din interes, dar eistă şi prietenii bazate

pe coningeri, sentimente, idealuri comune înalte, care nu-i separă pe oameni !ca în situaţia

prietenilor de interes%, ci îi solidarizează.

(. ariantă a subiectiismului aiologic este relati'imul. Este foarte cunoscută pentru

epoca modernă formula lui <laise )ascal „adeăr dincoace de )irinei, eroare, dincolo*, iar pentru perioada post-modernă este des citat Dr. FietzscCe „fiecare popor orbeşte o limbă proprie în ceea

ce prieşte binele şi răul, pe care nu o înţelege ecinul său* ! Aşa grăit-a Zarathustra%. ema este

străecCe, şi Aerodot în Istoriile sale relatează următoarea înt'mplare semnificatiă: arius

regele perşilor a descoperit că un trib de indieni, calatenii, obişnuiau să măn'nce conform

tradiţiei, corpurile taţilor morţi. ot el a obserat că grecii nu făceau aşa cea/ ei practicau

9



incinerarea, rugul funerar fiind un mod natural de înlăturare a cadarelor. arius considera că o

înţelegere superioară a lumii include o recunoaştere a diferenţelor dintre culturi, prin urmare i-a

întrebat pe greci cu ce preţ ar accepta ei să adopte un obicei precum cel al calatenilor. #ceştia au

răspuns că nici o sumă de bani nu i-ar putea coninge să facă acest lucru. e asemenea, arius i-a

întrebat pe calateni cu ce preţ ar accepta să ardă corpul taţilor lor morţi. +alatenii au fost îngropaţişi l-au rugat pe arius ca nici măcar să nu mai pomenească de un asemenea lucru îngrozitor.

#ceastă poeste eidenţiază pregnant următoarea idee: culturi diferite au alori şi coduri morale

diferite. 7elatiiştii consideră că ideea adeărului uniersal în etică este un mit, nu eistă un

criteriu independent în irtutea căruia să numim un obicei corect sau incorect, pentru simplul

moti că orice criteriu este dependent de o anumită cultură.

*ncon'eniente+ acă relatiismul implică ideea că nu eistă altă măsură a corectitudinii

morale în afara criteriilor unor societăţi, atunci rezultă că toate practicile sunt corecte, ele trebuie

tolerate în egală măsură, de eemplu, practica anti-semită din timpul nazismului pare „corectă*, pentru că aceasta este în acord cu un criteriu stabilit de acea societate. ot din abordarea

relatiistă rezultă că ori nu eistă progres moral, ori 2 dacă acesta eistă 2 noi nu aem nici un

criteriu, obiecti, ferm, indubitabil pentru a-l constata.

&. )bolutimul - altă poziţie în aiologie

În ce constă o asemenea abordare c'nd este orba de alorile morale )ornind de la

relaţia relati 2 absolut, dacă relatiiştii dezoltă ecCea ipoteză a lui )rotagoras !„omul este

măsura tuturor lucrurilor/ a celor ce sunt precum că sunt şi a celor ce nu sunt precum că nu sunt*%

atunci, absolutiştii întăresc într-o formă sau alta ecCea susţinere a lui $laton: 'alorile !<ine,#deăr, reptate, ibertate, Drumos etc.% nu aparţin lumii sensibile, ci registrului lumii

inteligibile. )rin formă şi conţinut, acestea au trei caracteristici esenţiale: unt obiecti'e nu

subiectie, trancendente nu imanente, abolute şi nu relatie. "mmanuel ;ant înseosebi este

cel care a demonstrat şi caracterul obiecti, şi dimensiunea uniersală şi însuşirea absolută a legii

morale.

1?. +are este unicul criteriu al moralităţii unei acţiuni în etica lui "mm Gant

<nicul criteriu al moralităţii unei acţiuni in etica lui "mm Gant este dacă a fost sau nu

făcută în conformitate cu datoria şi în ederea acesteia. #ceste principii l-au determinat pe Gant

să spună că nu e niciodată (ustificabil să minţi, obligaţia de a rosti adeărul nu poate fi înlăturată

de nici un fel de considerente lăturalnice !aceasta este cerinţa minimă pentru a orbi de

comportament moral%.

10



$@. +are sunt argumentele conform cărora o acţiune morală este o acţiune potriitdatoriei în etica lui "mm. Gant

*n concepţia lui *mm. ;ant o acţiune morală ete o acţiune potri'it datoriei.

&entimentele, simţirile, înclinaţiile nu pot fi motiul unei acţiuni morale, pentru că acestea, oric't

de dezirabile şi admirabile ar putea să pară, nu sunt supuse oinţei omului. Foi nu ne putem

impune să iubim pe cinea, nu putem să ne sporim simpatia pentru cinea după rere, şi nu poate

fi de datoria noastră să facem cea ce nu suntem în stare 2 „ trebuie” implică pe =pot” !astfel

filosoful iluminist critică prin scrierile sale eudaimonismul 2 concepţia etică care pune la baza

moralei năzuinţa omului spre fericire, gr. Eudaimonia ; fericire, critică egoismul etic,

Cedonismul%. 5aloarea morală a acţiunii nu o putem măsura nici în funcţie de rezultatele sau

consecinţele lor, fiindcă acestea pot fi mult diferite de anticipările subiectului, din raţiuni ce nu

depind de el !astfel critică şi utilitarismul care aea să se contureze ca doctrină etică importantă

după el%.

$1. Enunţaţi cele două forme ale imperatiului categoric formulate de "mm. Gant.

egea morală deplină , absolută este formală şi ea este dată de imperati'ul categoric

prin cele două eprimări ale sale: „trebuie să faci întotdeauna în aşa fel înc't maima oinţei tale

să poată slu(i drept legislator uniersal* şi, respecti, ,,lucrează în aşa fel ca să tratezitotdeauna umanitatea fie în persoana ta, fie în persoana altuia numai ca un scop în sine,niciodată ca un simplu mi(loc.*

$$. e ce morala Hantiană este considerată una a datoriei pure, integrale

>orala ?antiană ete una a datoriei pure, integrale deoarece eclude sin s'nul ei orice

elemente Cedoniste, eudemoniste, utilitariste. egea morală are un caracter general alabil, ea este

eprimată de imperatiul categoric 2 care este independent de înclinaţiile subiectie ale

oamenilor.

$0. În ce constă distincţia dintre acţiunile făcute „conform datoriei* şi cele făcute „dindatorie* în etica lui "mm. Gant

# acţiona din datorie, adică a'nd ca mobil datoria însăşi înseamnă a respecta o datorie

numai de dragul datoriei, nu dintr-un impuls sau înclinaţie. #ceasta este o acţiune dictată de

ocea conştiinţei, nu de înclinaţii con(uncturale. „oar acţiunile făcute din datorie au conţinut

moral*. &pre deosebire de acestea, a acţiona conform datoriei, dar nea'nd ca mobil al acţiunii

datoria însăşi înseamnă a respecta formal o datorie dar a aea ca mobil real al acelei acţiuni o

înclinaţie, un impuls de plăcere, de milă, dragoste, solidaritate etc. e eemplu, dacă o persoană

11



bogată construieşte case pentru săraci urmărind un interes egoist fiind m'nat la acţiune de

înclinaţia de a fi admirat, adulat de public, de a c'ştiga alegerile etc. acţiunea sa nu e morală

!cCiar dacă e „conformă datoriei*% pentru că nici o acţiune egoistă nu e morală. #şadar, o acţiune

este morală numai dacă temeiul său e datoria însăşi.

$3. )recizaţi în ce constă utilitarismul ca doctrină etică, şi amintiţi un fondator al ei.

<tilitarimul - doctrină etică fundată !n ec. @*@, de către I. <entCam, IoCn &tuart

9ill, AenrJ &idgKicH potriit căreia criteriul moralităţii îl constituie folosul !indiidual%, alegerea

morală a'nd loc prin simpla calculare a foloaselor. "n timp ce absolutismul pune accent pe ceea

ce faci, pe prezent, utilitarismul e interesat de iitor, de ceea ce se a intampla.

)rincipiul utilitarist formulat de eremA ent0am+ „#sigurarea celei mai mari fericiri

posibile pentru un număr c't mai mare de oameni* se bazează pe ideea că ar putea eista o

concordanţă între interesele indiiduale şi cele colectie !în societatea capitalistă de atunci%,

urmărirea folosului personal asigur'nd implicit realizarea fericirii generale.

$4. Enumeraţi c'tea critici aduse utilitarismului.

+ele mai eidente critici adue utilitarimului ca doctrină etică sunt următoarele:

1. dificultatea practică de a-l aplica 2 căci în ce fel am putea determina cu acurateţe fericirea

pe care e probabil s-o producă o acţiune indiiduală sau o regulă generală/

$. caracterul lui inecCitabil: se poate înt'mpla ca fericirea ma(orităţii să poată fi obţinută cel

mai eficace prin sacrificarea unei minorităţi inocente sau printr-o instituţie eidentnedreaptă, cum este sclaia/

0. unilateralitatea sa, const'nd în faptul că moralitatea este analizată eclusi prin prisma

acţiunilor şi a consecinţelor lor, niciodată prin cea a motielor sau a intenţiilor.

$6. Enunţaţi regula de aur în morală.

%egula de aur apare în multe filosofii ale moralei şi în multe religii !inclusi în Foul

estament%: „rice ai cere să facă alţii, fă şi tu pentru ei*, sau în ariantă negatiă, deenită

proerb: „+e ţie nu-ţi place, altuia nu-i faceL*, sau „)oartă-te cu ceilalţi aşa cum ai rea ca ei să se poarte cu tineL*.

$8. Enumeraţi caracteristicile normelor morale.

a. asumarea lor conştientă !ele se deosebesc de reflee, stereotipuri, obişnuinţe%/

12



b. semnificaţia lor socială şi alabilitatea lor supraindiiduală !de eemplu, cCiar dacă orice

normă este un model de comportament indiidual, totuşi nu poate intra în această

categorie prescripţia pe care şi-o impune cinea doar pentru sine de-a bea ceai de 0 ori pe

zi%/

c. dimensiunea lor raţională şi rezonabilă !orice normă se adresează unui agent liber, care poate să facă anumite lucruri, fără a fi neoit/ ceea ce solicită norma nu este cea absurd,

ci cea dezirabil: ar trebui să fie dorit de cei mai mulţi dintre noi%/

d. este un model, un prototip de acţiune care trebuie aplicat în anumite situaţii de iaţă şi

totodată este o regulă raţională, alidată social de comportament a'nd alabilitate

supraindiiduală/

e. trebuie să funcţioneze eplicit ca standard de apreciere prin intermediul conştiinţei

colectie.

$=. În ce constă distincţia dintre regulile morale şi cele (uridice

#colo unde legea (uridică formulează numai o interdicţie, morala adaugă o datorie sau o

obligaţie ce nu poate fi impusă prin autoritatea eterioară a legii, ci numai de conştiinţa fiecărui

indiid. )rin urmare, morala îţi cere ca şi legea să nu ucizi, să nu furi, să nu minţi etc. dar numai

morala îţi cere să fii altruist, mărinimos, generos.

Bormele "uridice interzic grae fapte antisociale şi urmăresc în acest fel să asigure un

minimum de ociabilitate, fără de care societatea s-ar transforma într-o (unglă. În acelaşi timp

normele morale solicită un comportament altruist, urmăresc să instituie un maximum de

ociabilitate.

$?. +are este întrebarea specifică pentru etica irtuţilor şi cum defineşte irtutea

#ristotel

Etica 'irtuţii - atunci c'nd ne raportăm la caracterul omului care acţionează şi în funcţie

de acest criteriu apreciem ca fiind morală sau nu acţiunea respectiă. +e trăsături de caracter fac

ca o persoană să fie bună +e caracter am )otriit acestei teorii trebuie să ne concentrăm atenţia

asupra caracterului irtuos sau icios al celor angrenaţi în orice tip de actiitate. )aradigma:

modul de g'ndire aristotelic: +e este binele omului +u răspunsul: binele omului !fericirea% este o

actiitate a sufletului conformă cu irtutea*. Cirtuţile morale unt definite de )ritotel ca o

medie raţională !mesotes5 !ntre =prea puţin” şi =prea mult” !cura(ul de eemplu, constituie

media dintre temeritate şi laşitate, bl'ndeţea media dintre m'nie şi indolenţă%.

13



0@. Enumeraţi cele trei forme ale dreptăţii la #ristotel

a.dreptatea comutati'ă este cea care trebuie să prezideze la scCimburi 2 regula este egalitatea

matematică !un scCimb este drept atunci c'nd cei doi termeni scCimbaţi au aceeaşi aloare, adică

atunci c'nd fiecare din ei poate fi scCimbat pe un acelaşi terţ%/

b.dreptatea ditributi'ă stabileşte egalitatea între raporturile a patru termeni !două lucruri şi

două persoane% 2 studentul bun a primi o notă bună, iar cel slab o notă mică/

c.dreptatea reprei'ă 2 legea talionului din 5ecCiul estament: „ocCi pentru ocCi, dinte pentru

dinte* este o eritabilă ecuaţie.

01. +um pot fi definite irtuţile şi care sunt ele

Cirtuţile pot fi definite drept trăături de caracter , ce merită toată lauda şi pe care o

persoană este bine să le aibă în toate împre(urările ieţii. În sens etins, ceea ce numim irtuţi

sunt calităţi morale pozitie în manifestare, sunt deci alori ale caracterului

+are sunt irtuţile <unătate, politeţe, milă, conştiinciozitate, spirit de cooperare, cura(,

amabilitate , deotament, cinste, bunăoinţă, generozitate, sinceritate, Cărnicie, dreptate,

loialitate, cumpătare, cCibzuinţă, încredere în sine, autocontrol, independenţă, tact, precauţie,

toleranţă.

0$. +are este întrebarea specifică pentru teoria acţiunii corecte în etică

Deoria acţiunii corecte - atunci c'nd ne raportăm la standarde, legi, norme, principii

etice formale pentru a (udeca moralitatea unei acţiuni/ teorii etice consacrate: utilitarismul,

Hantianismul, teoria contractului social/ întrebarea reprezentatiă la care răspund ei: +e este

corect să facem

00. În ce constă teoria contractului social la Comas Aobbes

#colo unde nu eistă nici o reglementare a relaţiilor dintre oameni, unde fiecare ar facece rea, consecinţa ar fi „o tare perpetuă de ră#boi a tuturor contra tuturor 4bellumomnium contra omne5, aceasta este starea de natură !M.% ar eista doar o teamă continuă şi pericolul unei morţi iolente, iar iaţa omului ar fi singuratică, săracă, ur'tă, sălbatică şi scurtă.*

)entru a ieşi din starea de natură este neoie de o cale prin care oamenii să a(ungă săcoopereze unii cu alţii/ prin cooperare şi diiziunea muncii, cantitatea de bunuri de bază ar puteafi mărită şi împărţită tuturor celor care au neoie de ea/ pentru aceasta este neoie mai înt'i săeiste garanţii că oamenii nu-şi or face rău reciproc, iar în al doilea r'nd, oamenii trebuie să se poată baza unii pe alţii că îşi or respecta înţelegerile, într-un cu'nt, depăşirea tării de naturăe face prin tat !organ de punere în aplicare a regulilor stabilite de comun acord de cătreoameni, reguli care să le controleze relaţiile reciproce%. )cet acord la care fiecare cetăţean etepărtaş ete numit contract ocial.

14



03. )recizaţi c'tea teze cu priire la etica post-moralistă.

De#ele pri'itoare la aceată cultură potmoralită sunt în esenţă următoarele:

a. etica binelui şi a datoriei a fost înlocuită de o ciilizaţie a bunăstării şi a consumului,

care-şi cere la r'ndul ei o reprezentare în sfera alorilor, în sistemul de interdicţii, în

regulile de conduită cotidiană şi în sfera profesională/

b. această cultură post-moralistă continuă într-un alt mod procesul de secularizare al

moralei, iar cultura contemporană, eliberează morala de un „rest* religios. 9ai precis,

eistă şi sunt recunoscute şi în post-moralism sentimentele morale, dar nu mai este at't de

acut sensul datoriei, iar cultura autodeterminării indiidualiste a cuprins sfera morală

astfel înc't epoca fericirii narcisiste nu este cea a lui „totul este permis*, ci este aceea a

unei *morale fără obligaţie şi fără sancţiune*/

c. amurgul datoriei înseamnă o scădere a interesului pentru o pedagogie austeră a oinţei, şi

în paralel, o înt'ietate acordată pedagogiilor comunicaţionale ale iniţiatiei, aleautonomiei, ale „dezoltării personale*, se atribuie aloare eclusiă implicării de sine şi

capacităţii de a se forma/

d. cultura post-moralistă este solidară cu o etică minimală !în opoziţie cu maimalismul

rigorist al datoriei pure din etica lui "mm. Gant% şi cu o relatiizare a alorilor morale, dar

aceasta nu implică ideea că „se poate face orice*, ci reponabilitatea faţă de ceilalţi.

#stfel, criteriul etic nu mai este considerat at't de „pur* şi „dezinteresat*, dar el este în

mod sigur mai legat de eficacitate şi interes şi prin aceasta, de binele public.

04.+omentaţi fraza lui Iean )aul &artre: „+ondamnat să fie liber, omul poartă pe umerii

săi întreaga poară a omenirii. El este responsabil de lume şi de sine, prin faptul că este.*

=:mul ete condamnat ă fie liber” înseamnă un fapt fundamental: ceea ce trebuie să

facă acesta nu îi mai este indicat printr-o necesitate înscrisă în "storie, în Fatură, în umnezeu

sau în 7aţiune. #legerea nu se poate face dec't de unul singur şi nu are niciodată scuze. În felul

acesta, responsabilitatea care îi reine omului este imensă, pentru că omul e răspunzător de

propria-i eistenţă, de felul său de a fi, şi, prin aceasta, de ceilalţi, de lumea care-l încon(oară şi pe

care el o modelează. )rin urmare, se eocă o responsabilitate absolută a subiectului faţă de actele

sale şi faţă de ceea ce el lasă să fie făcut 2 de eemplu, afirmă că e de datoria omului să combată

guernul c'nd declanşează războaie, iar dacă n-o face este complice la acel război.

15

subiecte pentru examen etica si deontologia functiei publ.doc

Documents