Universitatea de Arte George Enescu Iaşi

Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design Iaşi

Specializarea: Conservare-Restaurare

Direcţia de studiu: Restaurare Pictură Murală

Teoria Restaurării

Normele restaurării ştiinţifice prin prisma legislaţiei naţionale/internaţionale

Studiu de caz

Student: Ţâbârnea Radu, An I, Master, sem I

2011-2012

2

Cuprins

I. Introducere ................................................................................................................................... 3

II. Conceptul de restaurare.............................................................................................................. 3

III. Principiile etice în conservare - restaurare .............................................................................. 3

IV. Studiu de caz privind nerespectarea legilor din conservare-restaurare ................................. 4

V. Bibliografie ................................................................................................................................. 7

3

I. Introducere

Restaurarea operelor de artă combină atât arta, cât şi chimia. Substanţele chimice au fost folosite de artişti din cele mai vechi timpuri, începând cu pigmenţii naturali pe care-i întâlnim

în picturile preistorice. Astăzi, substanţele chimice moderne precum solvenţii, răşinile,

fungicidele şi siliconii, joacă un rol esenţial în conservarea patrimoniului artistic şi cultural al

umanităţii. Chimia şi fizica au un aport fundamental în alegerea celei mai adecvate metode de restaurare a picturilor, sculpturilor, materialelor textile şi chiar a monumentelor vechi.

Produsele chimice sofisticate permit restaurarea, conservarea şi protejarea unei întregi palete

de opere de artă, de la sculpturile şi frescele lui Michelangelo la soldaţii de teracotă ai lui Qin

Shi Huangdi sau Statuia Libertăţii.

II. Conceptul de restaurare

După Dicţionarul de Artă termenul de restaurare reprezintă ansamblul de proceduri

ştiinţifice, bazate pe o temeinică documentare şi cercetare multidisciplinară prealabilă, prin

care se urmăreşte restituirea unui aspect cât mai apropiat de original a unei construcţii, unei

opere de artă, de arheologie, de etnografie etc., cât şi stoparea proceselor distructive şi a degradărilor suferite, prin folosirea unei metodologii adecvate şi a unor materiale verificate,

proprii fiecărui domeniu1. Mai simplu spus, prin restaurare, se înţelege orice intervenţie

menită să repună în eficienţa sa un produs al activităţii umane. În cazul în care este vorba de

operele de artă - chiar dacă printre acestea se regăsesc şi unele opere cu scop funcţional, ca şi edificiile arhitecturale şi obiectele aşa numitelor arte aplicate - rezultă în mod clar că

restabilirea funcţionalităţii nu reprezintă în definitiv decât un aspect secundar sau coincident,

niciodată cel principal şi fundamental care vizează opera de artă.

Deşi în pictură preocupările legate de restaurare sunt foarte vechi, demersurile în acest sens aveau un caracter empiric, artiştii medievali şi renascentişti practicând un gen de rifiorire

(termen italian echivalând cu repictare). Profilul distinct al acestei ştiinţe şi arte, care este

restaurarea, pare a se fi conturat abia în secolul al XVIII-lea în Italia şi apoi în Franţa, unde

apar restauratori specializaţi, care inventează tehnici de lucru specifice (parchetajul, transferul picturii pe un alt suport etc.) şi aplică procedee mai apropiate de concepţiile actuale.

Empirismul practicat odinioară a fost înlocuit, treptat, în secolul XX de cercetarea ştiinţifică

interdisciplinară şi de metode de lucru adecvate.

III. Principiile etice în conservare - restaurare

Pentru a putea începe o operaţiune de conservare-restaurare a unui bun de patrimoniu

cultural trebuie să avem în vedere anumite principii. Cercetătoarea Hanna Jedrezejewska defineşte o serie de principii etice care trebuie respectate de conservatori şi restauratori în

activitatea lor. Aceste principii sunt:

Conservatorul şi restauratorul trebuie să aibă calificarea necesară pentru activitatea pe care

o prestează. Acesta nu ar trebui să presteze activităţi dacă nu are experienţa necesară în domeniul conservării şi restaurării. Conservatorii şi restauratorii specializaţi într-un anumit

sector de activitate nu ar trebui să se considere în mod automat specialişti şi în alte sectoare.

Restauratorul trebuie să fie capabil nu numai să realizeze tratamentul necesar, dar şi să ofere interpretarea adecvată a ceea ce descoperă şi a modului în care tratează obiectul. Într-o

operaţiune de restaurare este absolut necesară multă experienţă, cu cazuistici cât mai diverse,

documentare şi informare continuă, dar şi contactul cu alţi specialişti. Atitudinea

1 Dicţionar de artă – Forme, tehnici, stiluri artistice N-Z, Editura Meridiane, Bucureşti, 1998, pag. 91;

4

restauratorului faţă de obiect trebuie să fie una de respect total referitor la valoarea şi tipul

obiectului. Cu siguranţă este deplorabil dacă codul eticii unui conservator-restaurator se

bazează în primul rând pe câştigul monetar. De cele mai multe ori conservarea şi restaurarea este realizată în vederea demonstrării aptitudinilor şi îndemânării, ingenuităţii specialistului,

cu efecte ce pot fi devastatoare, sau şocante pentru privitor. Un conservator nu ar trebui să

ţină în secret metodele şi observaţiile sale, ci să-şi împărtăşească cunoştinţele ca o contribuţie

la menţinerea în bună stare a obiectelor2. Toate acţiunile profesionale ale conservatorului şi restauratorului trebuie însoţite de un respect fidel în ceea ce priveşte integritatea estetică,

istorică şi fizică a obiectului.

Pentru fiecare operă cu caracter istoric sau artistic pe care o are în evidenţă, conservatorul

şi restauratorul trebuie să adopte cel mai înalt şi precis standard de tratament. Deşi împrejurările pot limita durata tratamentului, calitatea acestuia nu va fi guvernată niciodată de

calitatea sau valoare obiectului de patrimoniu. De asemenea, conservatorul nu va trebui să

recomande nici un fel de tratament care nu este adecvat conservării. Pentru un profesionist

necesitatea şi calitatea tratamentului sunt mult mai importante decât remunerarea sa. Conservatorul şi restauratorul trebuie să urmărească şi să aplice tratamentele lor după

principiul reversibilităţii, prin care se evită utilizarea materialelor care pot deveni ireversibile,

astfel încât îndepărtarea lor în viitor să pună în pericol integritatea obiectului din punct de

vedere fizic. Tratamentul se va efectua de către conservator şi/sau restaurator, care au obligaţia de a înregistra şi raporta amănunţit beneficiarului datele pr ivind materialele,

metodele şi etapele implicate în tratarea obiectului. În relaţiile sale cu publicul fiecare

conservator sau restaurator trebuie să accepte ocaziile în care poate educa publicul cu privire

la ţelurile, dezideratele şi scopurile profesiei sale pentru a realiza o mai bună înţelegere a conservării şi restaurării în rândul opiniei publice.

IV. Studiu de caz privind nerespectarea legilor din conservare-restaurare

LEGE Nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice

ART. 22 Intervenţii asupra monumentelor istorice:

(1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului

emis de Ministerul Culturii şi Cultelor; fac excepţie intervenţiile determinate de forţă majoră,

cu condiţia ca modificările să fie reversibile.

(2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:

a) toate lucrările de cercetare, construire, extindere, reparare, consolidare, conservare,

restaurare, amenajări peisagistice, precum şi orice alte lucrări care modifică substanţa sau

aspectul monumentelor istorice, inclusiv reparaţiile curente, lucrările de întreţinere şi

iluminarea interioară şi exterioară de siguranţă şi decorativă;

b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;

c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de

mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente

istorice3;

Nerespectarea legii privind protejarea monumentelor istorice, poate fi percepută ca un

fenomen dăunător, atât pe plan mioritic, cât şi pe plan internaţional. Un exemplu în acest sens

poate fi prezenţa arhitecţilor-restauratorilor care interveneau pe monumente după bunul plac,

2 Sandu Irina Crina Anca, Sandu Ion, Popoiu Paula, Donze van Saane Antonia – Aspecte metodologice privind

conservarea ştiinţifica a patrimoniului cultural, Editura Corson, Iaşi, 2001, pag. 42- 44; 3 http://www.dccpcnjtimis.ro/legislatie/L422_2001.htm

5

în spiritul acelor vremuri. Un arhitect, restaurator care a intervenit pe foarte multe monumente

ale patrimoniului naţional este Andre Lecomte du Nouy. Acest arhitect francez, restaurator şi

membru corespondent al Academiei Române, a fost chemat de Regele Carol I al României să

restaureze o serie de monumente din România şi de departe cel mai important edificiu

restaurat de arhitect între 1875 şi 1880 a fost Mănăstirea Curtea de Argeş. De altfel, arhitectul

urma să rămână în România până la sfârşitul vieţii, ba chiar, la cererea lui, să fie înmormântat

nu departe de biserica din Curtea de Argeş. Andre Lecomte du Nouy (1844-1914) s-a născut

pe 7 septembrie la Paris, într-o familie cu tradiţii artistice. Unchiul lui, Hyacinte-Andre du

Nouy (supranumit Donouy) era pictor şi între altele, a lucrat la Curtea regală din Napoli timp

de doi ani, înainte de a executa, la Paris, decoraţia castelelor Tuilleries, Versailles şi Saint

Cloud. În 1859, Andre Lecomte du Nouy se înscrie, pe 11 noiembrie, la Ecole Imperiale de

Dessin et Mathematiques. Singura indicaţie privind activitatea lui şcolară este matricula din

registrele şcolii. Cel puţin, din programul stabilimentului putem deduce că el a studiat

desenul, sculptura ornemanistă, matematica şi arhitectura. În continuare Andre Lecomte du

Nouy şi-a continuat pregătirea în atelierele a trei reputaţi francezi, între care renumitul Eugene

Viollet-le-Duc. De altfel, sub îndrumarea acestuia, Andre Lecomte du Nouy execută diferite

lucrări de restaurare ale unor monumente, printre care şi catedrala din Cahors. Tot cu Viollet-

le-Duc, Andre Lecomte du Nouy participă la o expediţie arheologică în Siria şi Palestina în

anii 1870-1871. O operă remarcabilă realizată de Andre Lecomte du Nouy este edificiul Pater

Noster, de pe Muntele Măslinilor de la Ierusalim, concepută în stilul italian al monumentelor

din Campo Santo de la Pisa în 1868. În anul 1874, autorităţile române se adresează lui

Viollet-le-Duc pentru a obţine colaborarea acestuia în vederea restaurării Mănăstirii Curtea de

Argeş, care urma să devină necropola regilor României. Cum reputatul arhitect francez avea

diferite şantiere în curs, el îl recomandă pe cel mai competent dintre elevii lui şi astfel Andre

Lecomte du Nouy se deplasează în România, cu un contract semnat pentru doi ani. În

România, arhitectul francez a condus restaurarea a cinci monumente importante: Curtea de

Argeş între 1875-1880, bisericile Trei Ierarhi în 1882 şi Sfântul Nicolae în 1888 la Iaşi,

Sfântul Dimitrie în 1889 la Craiova şi biserica Mitropoliei din Târgovişte în 1890. Însă, de

departe, cea mai cunoscută realizare este necropola regală. Acest monument. Reprezentativ

pentru artă medievală românească, a devenit un simbol al Ţărilor Române, constituind chiar

modelul pavilionului provinciilor danubiene la Expoziţia Universală din Paris, în 1900.

Deciziile arhitecturale luate de Andre Lecomte du Nouy în operă de restaurare a

monumentelor din România au făcut obiectul unor nenumărate polemici chiar din timpul

lucrărilor. De manieră generală, ele se încadrează în dezbaterea globală privind principiile

care trebuie urmărite în momentul refacerii unor monumente vechi, de cele mai multe ori într-

o stare de conservare precară şi care, deseori, au fost cârpăcite de-a lungul secolelor.

La începutul secolului XX-lea, la venirea arhitectului Andre Lecomte du Nouy în

România, în vederea restaurării necropolei regale (Curtea de Argeş), acesta propune

dărâmarea monumentului, pentru a fi apoi restaurat prin reconstrucţia lui din temelii. În anul

1911, administraţia a dat ordin ca biserică să fie dărâmată, iar locuitorii oraşului, punând

mână de la mână şi strângând suma, enormă pentru acea vreme, de 56.000 lei, se adresau

Comisiunii Monumentelor Istorice cerând cu insistenţă ca biserica să fie reparată cu banii

6

lor4. Arhitectul Grigore Cerchez a reuşit în cele din urmă să convingă administraţia să nu

dărâme monumentul, ci să fie restaurat. Păstrând într-o oarecare măsură proporţiile,

Lecomte du Nouy a făcut la Târgovişte şi Craiova ceea ce a făcut Bramante la Roma cu patru

sute de ani în urmă (...)- precizare făcută de arh. Grigore Ionescu.

Un alt monument supus restaurării arhitectului- restaurator francez, Andre Lecomte du

Nouy, este Mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi. Aici, restaurarea arhitectului francez, a constat în

poleirea cu bronz a uşilor de la intrare, pardoseala a fost restaurată în mozaic de marmură. De

asemenea, au fost instalate două icoane în mozaic asupra uşilor din sud şi nord, iar după

descrierea făcută de însăşi arhitectul Lecomte: la dreapta şi la stânga uşii de intrare sânt

pictate portretele fondatorilor şi familiei regale a României; tot mobilierul, tronurile, scaunul

Episcopal, candelele, lampele, sfeşnicele pupitrele, şi iconoclastul sunt din bronz aurit,

îmbogăţit cu fildeş şi smalţuri afară de staluri ce sunt din bronz verde. Tot acest mobilier

precum şi tâmpla este datorită mărinimiei Măriei Sale Regelui, această completă şi bogată

restaurare a costat 1910.000 lei5.

Alte intervenţii a lui Andre Lecomte du Nouy - Mitropolia din Târgoviște, biserica Sfântul

Nicolae din Iași și Sfântul Dumitru din Craiova, au fost dărâmate în întregime, André

Lecomte du Nouy construind monumente noi, inspirându-se din formele vechi arhitectonice și

din motivele lor decorative. Celelalte două monumente, biserica Trei Ierarhi și biserica

Mănăstirii Argeșului, au suferit puține modificări de ordin arhitectural. Au fost înlăturate

zidurile înconjurătoare și clopotnițele, acolo unde existau. Împodobirea tuturor celor cinci

biserici a fost încredințată unor artiști străini, necunoscători buni ai artei bizantine tradiționale,

care au făcut o pictură nouă.

A restaura un monument degradat este a păstra din acest monument tot ce se poate

păstra, fără a ne atinge de părţi (...) restaurarea nu este permisă decât în cazul când avem

documente sigure6...

Referitor la cele precizate, se poate remarca faptul că în prezent, omenirea a ajuns, în

cele din urmă, după căutări şi nesfârşite greşeli, la concluzia că trebuie să păstreze, să conserve şi să restaureze patrimoniul cultural, în folosul dăinuirii ei, în cel mai fidel consens

cu idealurile culturii contemporane.

4 Maria Ana Musicescu, Grigore Ionescu – Biserica Domnească din Curtea de Argeş, Editura Meridiane,

Bucureşti, 1967, pag. 6; 5Alexandru Lepădatu, op. cit., pp. 58-59; 6Afirmaţie a lui G. Sterian, Bucureşti, 1890, Comitetul de rezistenţă pentru apărarea de la distrugere a

monumentelor istorice.

7

V. BIBLIOGRAFIE

Maria Ana Musicescu, Grigore Ionescu – Biserica Domnească din Curtea de Argeş,

Editura Meridiane, Bucureşti, 1967;

Sandu Irina Crina Anca, Sandu Ion, Popoiu Paula, Donze van Saane Antonia –

Aspecte metodologice privind conservarea ştiinţifica a patrimoniului cultural, Editura

Corson, Iaşi, 2001;

Dicţionar de artă – Forme, tehnici, stiluri artistice N-Z, Editura Meridiane, Bucureşti,

1998;

Grigore Ionescu – Istoria Arhitecturii Româneşti din cele mai vechi timpuri până la

1900, Editura Cartea Românească, Bucureşti,1937; Biserici şi mănăstiri ortodoxe din România, album editat cu acordul şi binecuvântarea

Patriarhiei României, Editura Alcor Edimpex Srl, Bucureşti, 2006;

Mănăstiri şi biserici din România, Editura Noi Media Print, Bucureşti, 2008;

http://www.dccpcnjtimis.ro/legislatie/L422_2001.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Lecomte_du_No%C3%BCy

http://www.artexpertswebsite.com/pages/artists/dunouy.php

http://www.turismland.ro/biserica-sfantu-nicolae-domnesc-iasi/

http://biserica.org/phpBB2/viewtopic.php?t=945&sid=139f5b5570e88dd3f1c7d595ab

eb1ba0

http://jurnaluldearges.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2612:andr

e-lecomte-du-nouy-restauratorul-bisericii-episcopale-de-la-curtea-de-

arge&catid=7:discovery&Itemid=11