studiu de fundamentare privind ”zonele naturale protejate” - … · 2017-01-07 ·...

Studiu de fundamentare privind ”Zonele naturale protejate” - aferent PUG municipiul Reghin

1

CUPRINS

I.INTRODUCERE/CONTEXT..................................................................................... 2

II.CONDIȚIONĂRI NATURALE…………………………………………………… 2

2.1. Relieful ………………………….………………………………………………… 2

2.2. Substratul ………………………………………………………………………….. 4

2.3. Componenta climatică.............................................................................................. 4

2.4. Reţeaua hidrografică ………………………………………………………………. 7

2.5.Componenta biogeografică naturală ………………………………………………. 7

2.6. Riscurile naturale ….……………………………………………………………… 8

III.ZONELE NATURALE PROTEJATE…………………………………………... 9

3.1. Ariile naturale protejate …………………………………………………………. 9

3.2. Spațiile verzi urbane 14

IV. IMPACTUL ANTROPIC ÎN ARIILE PROTEJATE ......................................... 16

V. SINTEZĂ: DISFUNCȚII ȘI PROPUNERI (Zone naturale protejate) ………... 17


2

I.INTRODUCERE/CONTEXT

În conformitate cu tema de proiectare, studiul de fundamentare își propune analiza

semnificației zonelor naturale protejate, în raport cu cerințele impuse de realizarea Planului

Urbanistic General al municipiului Reghin, judeţul Mureș. Modalitatea de realizare va fi sub

forma unei „monografii analitice” care evidenţiază ariile protejate relevante din zonă și

restricțiile/favorabilitățile induse de acestea în dezvoltarea urbanistică.

Orașul Reghin este amplasat în depresiunea intracolinară Reghin, în apropierea

confluenței Gurghiului cu râul Mureș, în partea central-nordică a județului Mureș învecinându-

se în nord cu unitățile administrativ teritoriale Suseni, Ideciu de Jos și Batoș, în est cu Solovăstru

și Petelea, în sud cu Gornești și Voivodeni, iar în vest cu Breaza și Lunca (Fig.1). Unitatea

administrativ teritorială a municipiului Reghin, având o suprafață de cca. 5658 ha se grefează

pe lunca și terasele Mureșului, dar și pe sectoarele inferioare și mijlocii ale dealurilor

Reghinului care oferă, pe cea mai mare suprafață, condiții favorabile amplasării construcțiilor

și elementelor de infrastructură.

II.CONDIȚIONĂRI NATURALE

2.1.Substratul

Particularitățile geologice ale substratului din zona Reghin sunt reprezentate de rocile

sedimentare din clasa pietrișurilor, nisipurilor, argilelor și marnelor nisipoase pannoniene.

Acestea se prezintă sub forma unui pachet cu un orizont argilos la bază, cu intercalații de marne

nisipoase, nisipuri și cărbuni, și constituie substratul a peste 28% din suprafața UAT Reghin.

Holocenului îi sunt atribuite depozitele coluviale, ce ocupă 1408 hectare situate în

imediata apropiere a luncii Mureșului. Cele mai vechi depozite aparțin Sarmațianului constând

în pachete de argile marnoase în intercalații cu nisipuri și tufuri ce caracterizează 11% din

teritoriul analizat. Pietrișurile, nisipurile și grohotișurile sunt foarte bine reprezentate ca și

substrat pentru 1100 hectare, ce se regăsesc predominant în apropierea luncii și în sectorul

inferior al dealurilor Reghinului.


3

Fig.1: Harta încadrării în teritoriu a municipiului Reghin


4

2.2.Relieful

Municipiul Reghin este situat la confluența Râului Mureș cu Râul Gurghiu, în zona

premontană a Carpaților Orientali, desfășurat pe un relief depresionar specific contactului dintre

domeniul carpatic și cel al bazinului depresionar transilvan. Teritoriul adminstrativ al

municipiului se raportează la altitudinea medie de 395 m, aceasta fiind cota terasei superioare

a râului Mureş. Cel mai jos punct altitudinal este reprezentat de albia râului Mureș (350 m), iar

în partea de nord-vest se extinde spre o zonă deluroasă unde se ating cote de peste 450 m, cel

mai important vârf fiind la Pădurea Rotundă (477 m).

Configurația reliefului a influențat formarea și evoluția localității, vatra veche a oraşului

fiind inițial organizată pe terasa superioară a râului Mureş de unde s-a extins în timp, în special

cu zonele funcționale de dezvoltare a activităţilor economice, spre zona de luncă. Terasa

superioară se află la cca. 25 - 30 m deasupra luncii, a cărei cote se înscriu între 362 şi 365 m,

racordarea între cele două zone se face prin pante, acestea fiind uneori line (cca. 10%), alteori

mai mari (20-25%).

Conformația generală a reliefului pe teritoriul administrativ al municipiului Reghin este

cea specifică unei zone depresionar-colinare de contact, caracterizată de unități deluroase cu

interfluvii domoale, segmentată de valea Mureșului și afluenții acestuia.

2.3. Componenta climatică

Caracteristicile climatice ale teritoriului reprezentat de unitatea administrativ teritorială

Reghin influențează atât gradul de confort al locuitorilor orașului cât și caracteristicile de

mediu, vegetația specifică, productibilitatea agricolă cât și manifestarea unor procese și

evenimente ce pot produce pagube materiale.

Clima regiunii în care se află municipiul Reghin este una temperat-continentală,

diferențierile climatice fiind impuse și influențate în mare măsura de canalizarea maselor de aer

care se deplasează prin Defileul Mureșului cel mai frecvent din vest, nord-vest și nord-est.

Nuanțarea climatică este generată și de varietatea morfologică a teritoriului, rezultând

topoclimate specifice (topoclimat de vale, de versant, interfluviu). Caracterul temperat-

continental al climei municipiului Reghin este evidențiat și prin manifestarea unor veri relativ

călduroase și a iernilor mai lungi și reci.


5

Conform datelor de referință oferite de Institutul Național de Statistică în ceea ce

privește temperatura medie anuală se remarcă cea mai caldă lună, luna iulie și cea mai rece luna

ianuarie (Fig. 2), cu o medie anuală de 8, 73 grade Celsius.

Fig. 2: Variația temperaturii medii lunare din perioada de referință 1900-2000 la stația Târgu Mureș

Variația cantității de precipitații pune în evidență creșterea acestora în lunile de

primăvara (martie, aprilie, mai) cu atingerea unui maxim la începutul verii (luna iunie cu

aproximativ 90 mm), pentru ca în timpul lunilor de vară (iulie și august) iar mai apoi a celor de

toamnă și iarnă să scadă până la valori sub 30 mm/lună (Fig.2).

Abaterile elementelor climatice de la valorile medii se răsfrâng asupra controlului pe

care îl exercită factorul climatic asupra proceselor de eroziune a solului, a dinamicii alunecărilor

de teren, dar și a probabilității de apariție a inundațiilor.

Tabelul 1: Maximele și minimele lunare ale temperaturii aerului

Luna I F M A M I I A S O N D

Maxima lunară (grade Celsius)

14 19 27 32.5 34.4 35.3 39 38.5 38.2 31.5 36.5 18.3

Anul 1936 1994 1975 1934 1950 1963 1936 1946 1946 1952 1926 1960

Minima lunară (grade Celsius)

‐32.8 ‐32 ‐27.3 ‐7.5 ‐1.6 0.3 4.6 2.7 ‐3.3 ‐8.4 ‐19.6 ‐25.9

Anul 1963 1929 1932 1929 1976 1928 1996 1958 1970 1988 1989 1927


6

Fig. 3: Variația cantității de precipitații medii lunare din perioada de referință 1900-2000 la stația

Târgu Mureș

În ceea ce privește indicele de discomfort termic (cu temperaturi mai mari de 21º Celsius) se

evidențează lunile iunie (22,2 º Celsius), iulie (23,9 º Celsius) și august (23,5 º Celsius) care

conduc la un disconfort pentru persoanele sensibile, dar prin depășirea acestei valori la peste 27

º Celsius se produce un disconfort accentuat pentru toate persoanele.

Tabelul 2: Parametrii climatici reprezentativi

Parametrul climatic Media

Umezeala relativă a aerului (Media anuală) 78-80 %

Viteza vântului (Media anuală) 1,6 m/s

Presiunea aerului (hPa) 1017,9

Temperatura medie a aerului (º Celsius) 8,7

Media maximelor termice (º Celsius) 14,6

Media minimelor termice (º Celsius) 3,6

Conform Atasului Climatic al României, 2009, vulnerabilitatea la ceață și ploi acide

pentru teritoriul U.A.T. Reghinului este mică, vulnerabilitatea la grindină este medie, de

asemenea și vulnerabilitatea la ploile de vară este medie.

Vulnerabilitatea la vânturi tari în schimb este una ridicată, urmată de o vulnerabilitate

mică la viscol, însă se evidențează încadrarea teritoriului în clasa mare de vulnerabilitate la

depunerea de gheață, vulnerabilitatea la lapoviță și zăpadă umedă.


7

2.4.Reţeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică a județului Mureș este dominată de prezența râului Mureș, acesta

colectându-și toate apele din bazinul Transilvaniei și străbătând teritoriul județului pe o distanță

de 187 km. Reţeaua hidrografică a municipiului Reghinului este și ea tributară râului Mureş,

care drenează municipiul pe o lungime de cca. 5 km. Principalul afluent al Mureșului este râul

Gurghiu, pe stânga cursului, precum și pâraiele Agricultorilor, Trandafirilor şi Temniţei,

afluenți de dreaptă ai cursului. Râul Mureş traversează municipiul pe direcţia nord- sud, iar râul

Gurghiu pe direcţia est-vest, confluenţa lor situându-se în amonte de municipiu.

2.5.Componenta biogeografică naturală

Regiunea Reghinului aparține din punct de vedere al componentei biogeografice

provinciei biogeografice dacice, din care în funcție de dispunerea altitudinală întâlnim elemente

specific a două etaje: unul intermediar, al gorunului şi altul inferior, al stejarului.

Etajul gorunului, se dezvoltă între 400 şi 700 m, în limitele sale incluzându-se zonele

mai înalte ale teritoriului analizat. În partea superioară apar păduri de gorun cu fag, gorunul

fiind în expansiune. Sub 650 m predomină pădurile de gorun,în alcătuirea cărora, în afară de

Quercus petraea (elementul central european cu largă dezvoltare) intră gorunul balcanic

(Quercus dalechampii) şi mai rar Q. Polycarpa.

În pădurile de gorun mai apar şi alte esenţe (carpen, tei, gârniţă), apoi ca subarboret –

alunul, cornul, sângerul, lemnul câinesc, porumbarul, măceşul. Pajiştile secundare au ierburi

mezofite cu Agrostis tenuis.

Etajul stejăretelor. Se dezvoltă la altitudini sub 500 m fiind predominant în valea

Mureşului în culoarele văilor afluente. Pădurile sunt formate din stejar (Quercus robur), la care

se adaugă cerul şi gârniţa. În pădurea Mociar, există pâlcuri de pădure cu stejari seculari care

au fost puşi sub ocrotire. Cea mai mare parte din pădurile de quercinee au fost defrişate şi

înlocuite cu culturi agricole, cu fâneţe şi păşuni secundare (pir, firuţă etc.).

Vegetaţia intrazonală este bine dezvoltată în lunca Mureșului și a afluenților, fiind

alcătuită din sălcii, plopi şi specii ierbacee higrofile. Multe din lacurile sau brațele moarte

existente în secolele trecute în luncile râurilor au dispărut prin înmlăştinire fiind acum ocupate

de vegetaţie caracteristică, cu stuf, papură şi rogoz.


8

2.6.Riscurile naturale

În perimetrul construibil al municipiului nu sunt semnalate probleme deosebite în ceea

ce priveşte amplasarea construcţiilor, excepţie făcând zonele din imediata apropiere a râului

Mureş, pe terenurile obţinute în urma lucrărilor de îndiguire, unde nivelul apelor freatice este

foarte ridicat, iar terenul bun de fundare se află la mare adâncime datorită stratului gros de

aluviuni. Aceste terenuri se situează în zona de nord a localităţii. În restul localităţii terenurile

sunt propice pentru construire fără să prezinte dificultăţi speciale. Din cele de mai sus se

constată că marea majoritate a terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţii sunt

favorabile pentru construire.

*


9

III.ZONELE NATURALE PROTEJATE

3.1. Ariile naturale protejate

Chiar dacă pe teritoriul administrativ al municipiului Reghin nu sunt prezente arii

naturale protejate, existența acestora în imediata vecinătate reprezintă un fapt pozitiv pentru

urbe, atât prin funcția ecologică de asanare a aerului, cât și prin funcția estetic-peisagistică sau

turistică și de recreere.

În acest sens este de remarcat prezența în imediata apropiere a municipiului a 5 arii

protejate, dintre care 2 rezervații de interes național și 3 situri Natura 2000, de interes

comunitar.

Tabel 3. Suprafețele din siturile de importanță comunitară incluse în UAT Reghin

Codul sitului

Numele Sit Natura2000 Suprafața inclusă în UAT (ha)

Amplasament în cadrul UAT

ROSCI0368 Râul Mureş între Deda şi Reghin 13 În lunca Mureșului, în partea de nord a UAT

ROSCI0320 Mociar 11 Pe valea Gurghiului și

în estul UAT

ROSCI0369 Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş 48 În lunca Mureșului, în partea de sud a UAT

Situl de importanţă comunitară (SCI) ROSCI0320 Mociar este localizat pe raza

comunei Gurghiu și se întinde pe o suprafață de 4.017 ha. Altitudinea variază în cadrul sitului

de la 370 m la gura de vărsare a râului Gurghiu în râul Mureș, până la altitudinea maximă de

623 m pe vârful Bermezeu, în partea de sud-est a sitului, altitudinea medie fiind de 447 m.

Configurația terenului este relativ plană, partea superioară fiind un platou cu o pantă

ușoară spre nord, mărginit de versanți cu înclinare mai accentuată spre vest, sud și est.

Substratul este reprezentat de roci vulcanice și roci sedimentare.

Situl Mociar cuprinde dealul Pădurea Mlăștinii și lunca râului Gurghiu, aval de Ibănești

și până la vărsarea în râul Mureș. Situl este localizat în bazinul hidrografic al râului Gurghiu,

afluent de stânga al Mureșului, iar din punct de vedere geografic face parte din Dealurile

Gurghiului.

Tipurile de habitate prezente în acest sit sunt: păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum;

păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; păduri dacice de stejar și carpen; vegetație

de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. Speciile de nevertebrate protejate sunt Isophya stysi

(cosaș) și Osmoderma eremita (gândac sihastru).


10

Figura 4. Ariile naturale protejate din vecinătatea municipiului Reghin


11

Clasele de habitate sunt reprezentate de culturi (teren arabil), pășuni, păduri de foioase,

habitate de păduri (păduri de tranziție).

Obiectivele de conservare ale sitului sunt axate pe habitatele forestiere, situl Mociar

fiind împădurit într-o proporție de cca. 60%, restul de terenuri fiind reprezentate de pășuni,

fânețe, terenuri agricole și cursuri de ape curgătoare. Pădurile dominante sunt cele de stejari,

aici găsindu-se și rezervația de stejari multiseculari Mociar.

Din punct de vedere al administrației silvice, pădurile sunt proprietatea statului și sunt

administrate de RNP Romsilva prin DS Mureș, OS Gurghiu, UP X Mociar. Din punct de vedere

al administrației de stat se află pe raza comunei Gurghiu.

Situl de importanţă comunitară (SCI) ROSCI0368 Râul Mureș între Deda și Reghin

este localizat în zona umedă pe cursul râului Mureș între localitățile Deda și Reghin aparținând

regiunii biogeografice continentale. Situl are o suprafață totală de 394 ha și este situat la o

altitudine medie de 390 m.

Ecosistemele acvatice de zona umedă (râuri, lacuri), cu o pondere de 47% din totalul

suprafeței ariei sunt și obiectivele principale de conservare ale sitului. Restul tipurilor de

habitate sunt reprezentate de culturi agricole (teren arabil) și păduri de foioase.

Importanța ridicată a ariei este dată de prezența aici a mai multor specii de amfibieni și

mamifere dintre care este menționată Lutra lutra (vidra). Speciile de amfibieni și reptile

enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE sunt următoarele: Triturus cristatus

(triton cu creastă) și subspecia Triturus vulgaris ampelensis, Bombina variegate (broască cu

burta galbenă). Această arie Natura 2000 este foarte importantă și pentru conservarea unor

specii de pești cum sunt Gobio uranoscopus (porcușor de vad) și Zingel streber (fusar). Specia

Zingel streber pătrunde în această zonă a râului Mureș, practic este zona cea mai înaltă din

bazinul Mureșului unde această specie este prezentă.

S-a impus includerea ariei în rețeaua Natura 2000 datorită unor vulnerabilități la care

este expusă și implicit la pierderea și distrugerea habitatului ca rezultat al activităților de

agricultură, a supracositului, a lipsei cositului, a suprapășunatului, a lipsei pășunatului, a

dragării și drenării habitatului umed, al activităților industriale, a dezvoltării teritoriale, a

poluării, extragerea pietrișului necontrolat din albia râului, braconajul.


12

Situl de importanţă comunitară (SCI) ROSCI0369 Râul Mureș între Iernuțeni și

Periș este localizat în zona umedă din lunca râului Mureș între localitățile Iernuțeni și Periș, în

regiunea biogeografică continentală, are o suprafață totală de 256 ha și altitudinea medie de 347

m. Propunerea acestui SCI a fost făcută pentru conservarea speciilor enumerate în Anexa II a

Directivei Consiliului 92/43/CEE.

Aproape jumătate din totalul suprafeței ariei este reprezentat de habitate acvatice (râuri,

lacuri), astfel că formularul standard Natura 2000 face referire la următoarele specii de

amfibieni, reptile și pești de interes conservativ: Triturus cristatus (triton cu creastă) și

subspecia Triturus vulgaris ampelensi; Barbus meridionalis (mreană vânătă), Aspius aspius

(avat), Rhodeus sericeus amarus (boarță), Gobio kessleri și Gobio albipinnatus (porcușor de

nisip), Cobitis taenia (zvârlugă), Sabanejewia aurata (dunărița), Zingel streber (fusar).

Ecosistemele acvatice – zona umedă (râuri, lacuri) – cu o pondere de 49 % din totalul suprafeței

ariei sunt obiectivele principale axate pe conservarea sitului. Restul claselor de habitate sunt

culturile (teren arabil) și păduri de foioase.

În afară de speciile de amfibieni și pești menţionate anterior, formularul standard Natura

2000 face referire la următoarea specie de interes conservativ: broasca-țestoasă europeană de

baltă (Emys orbicularis), fiind astfel printre puținele situri desemnate pentru această specie.

Aria găzduieşte efective importante din specia Zingel streber, caracteristică acestei zone

biogeografice, practic râul Mureș găzduiește una dintre cele mai stabile populații ale speciei.

Fiind un ecosistem preponderent acvatic acesta este foarte vulnerabil la impactul

antropic. Categoriile de impact antropic la care zona este vulnerabilă fiind principala cauză a

degradării sau distrugerii habitatelor acvatice caracteristice sunt: agricultura intensivă,

activitățile industriale, poluarea prin îngrășăminte chimice, extinderea și dezvoltarea teritorială,

circulația, braconajul și folosirea ca momeală de către pescari a speciilor Gobio și Zingel

streber.

Rezervația naturală Pădurea Mociar este o arie protejată de interes național ce

corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier) fiind poziționată la cca.

3 km de municipiul Reghin. Ea este amplasată pe terasa de 40 m a râului Gurghiu, se extinde

pe o suprafață de 48 ha, cu înclinare N-NV în direcţia confluenţei râului Gurghiu cu Mureşul.

Pădurea Mociar reprezintă un interes ştiinţific deosebit datorită vârstei stejarilor, cuprinsă între

400-500 de ani. Ecosistemul are o densitate de 10 stejari multiseculari la hectar, cu diametre


13

medii cuprinse între 1,5-2,00 m şi înălţimi de 23 m. Vitalitatea arborilor este redusă, are

fructificaţie rară la intervale de 10-15 ani, seminţele fiind sterile. Majoritatea arborilor sunt

uscaţi. Existenţa regenerării artificiale de producţie inferioară, sub forma de arboret relativ

echien, cu compoziţia 60% stejari, 20% frasin, 10% carpen, 10% plopi tremurători, prezintă

pericol pentru supravieţuirea stejarilor multiseculari rămaşi. Există un subarboret cu o densitate

de 0,5 pe 35% din suprafaţă, format din păducel, alun, lemn câinesc. Regenerarea de stejari are

origine necunoscută cu vârste cuprinse între 35-45 ani, diametre medii 10 cm, înălţimi medii

10-12 m. Înmlăştinirea sezonieră îngreunează regenerarea naturală a pădurii. Pentru salvarea

arborilor multiseculari şi perpetuarea genetică pentru viitor sunt necesare măsuri de înmulţire

vegetativă.

Rezervație naturală Poiana cu narcise Gurghiu este o arie protejată de interes național

(categoria a IV-a IUCN), de tip forestier care se află în partea sud-estică a Depresiunii Colinare

a Transilvaniei, în nord-estul județului Mureș, aflată pe teritoriul administrativ al comunei

Gurghiu. Amplasarea ei în imediata apropiere de drumul județean DJ153C, care leagă

municipiul Reghin de satul Hodac, face ca Reghinul să fie practic cel mai apropiat oraș de

această rezervație.

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000,

publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea

”Planului de Amenajare a Teritoriului Național, Secțiunea a III-a zone protejate”, având o

suprafață de 3 hectare și fiind inclusă în situl de importanță comunitară - Mociar.

Vegetația este de tipul fâneață preponderent mezo-higrofilă, speciile mezofile fiind

dominante, adaptate la repartiţia uniformă a umidităţii. Speciile higrofite au o repartiţie mai

redusă, existând şi elemente xerofite în zonele însorite.

Au fost identificate 164 specii de plante cuprinse în 34 ordine, 47 familii şi 121 genuri.

Vegetaţia hidrofilă aparţinând asociaţiei Junco Molinetum, în care speciile dominante sunt:

Agrostis stolonifera (iarba câmpului), specia Carex (rogoz) cu subspeciile Carex fuscus, Carex

lasiocarpa, Carex brizoides, Juncus effusus (pipirig), Cardamine pratensis (stupitul cucului),

Poa pratensis (floarea fânului), Ranunculus repens (piciorul cocoșului), Caltha palustris

(bulbuc), Lychnis flos-cuculi (floarea cucului), Festuca rubra (păiuș roșu). Fauna nu reprezintă

elemente deosebite fiind o faună normală pentru fâneţele mezo-higrofite.

În ambianţa cenotică a acestor specii creşte şi se dezvoltă în condiţii optime narcisa

sălbatică (Narcisus stelaris). Perioada de înflorire a acesteia este luna aprilie-mai, perioadă în

care numărul de exemplare pe m2 variază între 2 şi 10, având o medie generală de 6 ex./m2.


14

Scopul delimitării acestei arii este de a proteja specia amenințată, Narcisus stelaris, de

factorii de degradare care s-au identificat: pășunatul intensiv și irațional, colectarea masivă,

desțelenirea pentru extinderea terenurilor agricole, turismul necontrolat și intensiv în perioada

de înflorire.

3.2. Spațiile verzi urbane

Sunt cunoscute rolul şi importanţa spaţiilor verzi și a ariilor naturale protejate în

funcţionalitatea şi estetica sistemelor urbane. Factorii decisivi care determină prezenţa spaţiilor

verzi în interiorul oraşelor şi municipiilor sunt legaţi de evoluţia istorică şi tradiţia urbană a

acestora.

Se știe că oraşele cu tradiţie istorică îndelungată au beneficiat de un concept urbanistic

care includea obligatoriu existenţa parcurilor şi grădinilor publice, care sunt categorii de spaţii

verzi cu suprafeţe mai mari. Ulterior în cazul entităţilor urbane fondate şi dezvoltate în perioada

comunistă prezenţa acestor elemente a fost considerată „parazitară”, şi ele au fost excluse din

bilanţul teritorial urban și ocupate cu construcții sau înlocuite cu elemente de mici dimensiuni

de tipul scuarurilor sau parculeţelor.

Un alt fenomen cu impact în dinamica suprafeţelor ocupate de spaţiile verzi este legat

de evoluţia urbanistică a oraşelor de după 1990, când pe fondul lipsei unor reglementări foarte

clare, s-au înregistrat fenomene de distrugere a spaţiilor verzi prin ocuparea acestora cu

construcţii sau alte utilităţi.

Municipiul Reghin beneficiază de o situație favorabilă din acest punct de vedere întrucât

a păstrat în dezvoltarea urbană elemente tradiționale, care îmbină în mod armonios existența

cartierelor de locuințe colective (de tip bloc) construite în perioada comunistă, cu cartierele de

locuințe individuale (cu spații de tip curte sau grădină), care de altfel sunt cele majoritare.

Din perspectiva bilanțului și a funcționalității spațiilor verzi urbane este cunoscut

aportul pe care îl aduc în acest sens cartierele de locuințe individuale, care prin intermediul

spațiilor de tip curte, grădină, considerate ca fiind ”verzi”, reușesc să contribuie la creșterea

suprafeței de spații verzi la nivelul bilanțului total.


15

Datele cantitative disponibile relevă că peste 11% din teritoriul administrativ este

reprezentat de suprafețe împădurite, de asemenea existența a cca. 84 ha de spații verzi amenajate

în intravilan și o cota medie de 25,24 m2 de spațiu verde per locuitor.

O contribuție importantă atât din punct de vedere cantitativ, dar și din perspectiva

funcțiunilor ecologice și recreative, este adusă de existența celor 8 areale forestiere situate în

partea colinară de nord-vest a teritoriului administrativ (Dealul Pădurea Rotunda, Dealul Rece,

Dealul Herin), precum și a arealelor forestiere din imediata vecinătate (Suseni, Mociar,

Petelea).

IV. IMPACTUL ANTROPIC ÎN ARIILE PROTEJATE

Municipiul Reghin fiind centrul urban cel mai apropiat de cele 5 arii protejate reprezintă

și unul dintre elementele potențiale de impacte antropice, cu efecte negative asupra acestora.

Principalele probleme de mediu pe care le poate induce această relație vecinătate sunt:

1. Nerespectarea statutului de arie protejată pentru cele 72 de ha aparținătoare celor 3 situri

de interes comunitar (SCI) care fac parte din teritoriul administrativ;

2. Impactul asupra biodiversității prin fenomene de plouare a aerului cu emisii provenite

de la agenții poluatori industriali. În acest sens, pe baza Studiului de evaluare adecvată

făcut pentru proiectul de construire a obiectivului ”Fabrica de clei – KASTAMONU

ROMANIA” se poate observa în hărțile de disperie de mai jos că posibilele efecte sunt

de mică extensiune și de scurtă durată.

3. Distrugerea biodiversității prin recoltarea selectivă a unor specii valoroase din ariile

protejate (pescuit, lemn, cules etc.)

4. Imactul asupra ariilor protejate datorat activităților de turism haotic și necontrolat.


16

Figura 4. Modelarea dispersiei norului de formaldehidă din surse continue cumulate

(Fabrica de PAL și Fabrica de Clei)

Figura 5. Modelarea dispersiei norului de formaldehidă în caz de accident tehnologic (proiect Fabrica de Clei)


17

V. SINTEZĂ: DISFUNCȚII ȘI PROPUNERI (Zone naturale protejate)

Disfuncții Propuneri Insuficiența măsurilor de conștientizare a importanței ariilor naturale protejate existente în proximitate

Campanii de informare privind rolul ariilor naturale protejate (Mociar, Poiana cu narcise, Lunca Mureșului)

Respectarea restricțiilor impuse de statutul de sit Natura 2000 pentru suprafețele din teritoriul administrativ incluse în cele 3 arii protejate de interes comunitar (ROSCI)

Lipsa unor piste de biciclete Amenajarea unor trasee de piste de bicicletă care să conecteze cele două zone verzi ale orașului (lunca Mureșului și Pădurea Rotundă)

Spații de promenadă insuficiente (nevalorificarea văii Mureșului în acest scop)

Amenajarea unui traseu de promenadă pe malul drpet al Mureșului (între cartierul Unirii și pod aval)

Amenajarea unui traseu de promenadă în zona ”Pădurea Rotunda”

Lipsa evidenței clare a spațiilor vezi existente (suprafețe, regim proprietate, stare)

Identificarea exactă (cadastral și juridic) a tuturor tipurilor de spații verzi existente

Reglementarea exactă a suprafețelor din cele 3 situri de importanță comunitară (SCI) care fac parte din teritoriul adminsitrativ

Spații verzi, ecologice, de odihnă și recreere insuficiente

Delimitarea de noi parcele cu spații verzi pentru îndeplinirea indicatorului de 26 m2/loc (zona Parc Nou)

Delimitarea unor spații pentru realizarea de perdele forestiere de protecție, cu rol ecologic și de protecție antivânt

Întreținerea spațiilor verzi pentru menținerea funcțiilor lor ecologice și recreative

studiu de fundamentare privind ”zonele naturale protejate” - … · 2017-01-07 ·...

Documents