STUDIU DE CAZ (adolescenţa)- model

Analizaţi situaţia descrisă mai jos (prezentaţi/descrieţi o situaţie problemă sau conflictuală legată de relaţia profesor-elev sau legată doar de comportamentul adaptativ/de învăţare al elevului/educatului; situaţie pe care aţi întâlnit-o sau aţi trăit-o....) şi folosiţi metodologia tip „soluţionarea problemei” pentru a răspunde la întrebările date în continuare.

Un elev din clasa a XI–a (căruia i-a decedat mama când el avea vârsta de 14 ani) se

îndepărtează tot mai mult de colegi, prieteni, profesori şi începe să deseneze în cea mai mare

parte a timpului (chiar şi în timpul orelor, pauzelor) scene sinistre: cadavre umane, schelete,

etc. Datorită agravării situaţiei, până la vârsta de 16-17 ani a avut o internare la spitalul de

psihiatrie cu diagnosticul „tulburare neuro-vegetativă”. Elevul avea o atitudine retrasă faţă de

profesori, tendinţe spre izolare socială, repliere pe sine; prezintă dificultăţi în comunicarea,

relaţionarea socială interindividuală. Rezultatele (performanţele) la învăţătură erau medii la

majoritatea obiectelor de învăţământ, neexistând (cel puţin declarativ) discipline de

învăţământ preferate.

1. Prezentaţi (pe scurt) faptele:

Unui elev de clasa a XI – a i-a decedat mama când el avea 14 ani. După acest eveniment a dat dovadă progresiv de un activism social din ce în ce mai scăzut, introversiune şi a început să deseneze scene macabre, sinistre. În clasa a X- a a fost internat la spitalul de psihiatrie cu diagnosticul „tulburare neuro-vegetativă”. Situaţia şcolară a elevului este de nivel mediu.

2. Care sunt cauzele şi efectele/consecinţele problemei?

- pierderea figurii principale de ataşament (decesul mamei);

- izolarea socială; reacţii specifice tulburării de stres postraumatic;

- demotivarea;

- inexistenţa unei reţele de suport social corespunzătoare.

3. Descrieţi sintetic situaţia aşa cum o vedeţi dumneavoastră.

Din cauza situaţiei traumatizante şi a inexistenţei unei reţele de suport social corespunzătoare, elevul dă dovadă de un activism social foarte scăzut, introversiune, devenind foarte distant şi retras faţă de cei din jur.

4. Care sunt posibilele soluţii pe care le-aţi adopta?

Adaptarea conţinutului şi a strategiei didactice la obiectul principal al preocupării elevului (desen) prin modificarea treptată a tematicii desenelor;

Integrarea treptată în cadrul unor activităţi şcolare şi extraşcolare utilizând sarcini didactice care solicită munca în echipă (învăţarea prin cooperare, colaborare, învăţarea activă, acţională, experienţială) şi responsabilizarea organizării sau dirijării/direcţionării anumitor activităţi;

Colaborarea cu cu cadru de specialitate din şcoală (psiholog, consilier, pedagog).

5. Care este recomandarea dumneavoastră?

Adaptarea conţinutului şi a strategiei didactice pornind de la obiectul central al preocupărilor/activităţilor elevului (desen tematic). Punerea accentului pe implicarea/integrarea (progresivă) a elevului în activităţi care presupun colaborare, cooperare, activizare, acţiune, responsabilizare.

Prin recomandările şi soluţiile adoptate ar trebui să se poată răspunde afirmativ la cel puţin una dintre următoarele trei întrebări:

a). Instituţia (de învăţământ) are de câştigat?

b). Clienţii (în cazul de faţă: elevii/educabilii, părinţii) au de câştigat?

c). Angajaţii (profesorii) instituţiei au de câştigat?