TIPURI DE STUDII EPIDEMIOLOGICE

CLASIFICARE

1. STUDII DESCRIPTIVE

a. Raportări de caz

b. Serii de cazuri

c. Studii corelaţionale (populaţionale)

d. Studii transversale (cross-sectional surveys)

2. STUDII ANALITICE

a. Studii observaţionale

Studiul caz-control

Studiul de cohortă

b. Studii intervenţionale

Trialurile clinice

1. STUDII DESCRIPTIVE

Urmăresc descrierea caracteristicilor de distribuţie ale bolii, în funcţie de determinanţii

acesteia : persoană, timp, loc

▒ Caracteristici personale: vârstă, status marital, ocupaţie, educaţie, venit, etnie, stil

de viaţă, etc

▒ Caracteristici de loc:

- distribuţia geografică a bolii

- variaţii internaţionale

- variaţii regionale/ locale

- variaţii urban/rural

▒ Caracteristici de timp:

- variaţii pe termen scurt (sezon, săptămână, zile)

- variaţii pe termen lung (schimbări seculare)

a. RAPORTAREA DE CAZ

Reprezintă un studiu epidemiologic descriptiv de bază, ce constă în descrierea detailată şi

atentă a particularității unei boli la un singur pacient, realizată de unul sau mai mulţi medici.

Reprezintă cea mai frecventă modalitate de prezentare a articolelor în revistele medicale

de specialitate.

Când raportarea de caz este extinsă la o serie de cazuri care descriu caracteristicile unei

boli la un anumit număr de pacienti atunci este vorba o SERIE DE CAZURI.

Limite ale seriilor de cazuri:

- seriile de caz și cazurile raporate depind de experiența și capacitatea de observație a

cercetătorului

- nu permit stabilirea concluziilor care să poată fi generalizate și la alte cazuri

- nu permit stabilirea frecvenței unei boli

b. STUDII CORELAŢIONALE (ecologice)

Acest tip de studiu epidemiologic descripitv permite comparația între frecvența unui

factor de risc presupus a exista în iteriorul unei populații și prevalența sau incidența bolii,

plecând de la date deja disponibile

Folosesc datele întregii populații pentru a compara frecvența unei boli fie la doua

populaţii examinate în acelaşi interval de timp, fie la aceeaşi populaţie dar examinată în

momente de timp diferite.

Statusul bolii şi statusul de expunere sunt evaluate în acelaşi timp

Avantaje:

- reprezintă primul pas în investigarea relaţiei dintre expunere şi boală

- compară datele de frecvenţă ale bolilor în diferite regiuni geografice

Dezavantaje:

- imposibilitatea determinării legăturii dintre expunere şi boală la anumiţi indivizi

- imposibilitatea controlului efectelor potenţialilor factori de confuzie

c. STUDII TRANSVERALE (de prevalență): analizează prezența unui factor sau a unei

boli într-o populație la un anumit moment dat, fără să facă referire la trecut și fără să urmărească

evoluția în viitor.

Sunt utile prin aportul de informații cantitative asupra răspândirii unei boli sau a unui

factor de risc într-o populație sau asupra frecvenței lor.

Studiile transversale realizate pe o singură populație (”serial surveys”) sunt utilizate

pentru a determina schimbările caracteristicilor esenţiale ale unei boli de-a lungul timpului.

Se derulează rapid şi sunt ieftine din punct de vedere al cheltuielilor. Dezavantajul

acestui tip de studiu este dat de faptul că nu poate stabili relaţia cauzală dintre datele colectate.

2. STUDII EPIDEMIOLOGICE DE TIP ANALITIC

Au ca scop analiza asocieri cauză- efect (expunere-boală)

a. Studii observaţionale

Studiul caz-control

Studiul de cohortă

b. Studii intervenţionale

Trialurile clinice

STUDIUL DE TIP CAZ-CONTROL

Este un studiu analitic observaţional care ia în considerare status real al bolii şi nu

expunerea la factorii de risc. Studiile caz-martor se încadrează în categoria studiilor de

observaţie (se examinează, fără să se intervină asupra pacienţilor, relaţiile posibile între unul sau

mai mulţi factori de risc şi apariţia uneia sau mai multor stări patologice).

Sunt studii analitice, ca şi studiile experimentale, căci se bazează pe ipoteze, în opoziţie

cu studiile descriptive, de tipul studiilor transversale.

Subiecţii sunt selecţionaţi în funcţie de starea lor faţă de boală, deci există două loturi:

cazuri, subiecţi la care boala este deja instalată și martori, persoane sănătoase şi se urmăreşte să

se determine factorul de risc potenţial care ar putea să fie implicat în apariția bolii studiate.

Scopul acestui studiu este de a analiza asocierea dintre boală și expunerea la factorul de

risc

Avantaje:

rapid şi ieftin

optim pentru evaluarea bolilor multifactoriale, cu perioadă de latenţă mare, precum şi

pentru evaluarea bolilor rare

studiul caz-martor permite selecţionarea unui număr suficient de bolanvi pentru a

compara distribuţia unor factori de risc, în mod satisfăcător statistic, la bolnavi şi respectiv la

persoanele sănătoase

se poate analiza un număr important de factori de risc pe care îi regăsim în

antecedentele subiecților

Dezavantaje:

dificil de stabilit relaţia temporară dintre expunere şi boală

sunt puţin rentabile pentru evaluarea factorilor de risc rar întâlniţi, cu excepţia

situaţiei în care riscul este foarte crescut;

prin aceste studii nu se poate calcula direct incidenţa bolii în populaţiile expuse şi ne-

expuse, făcând excepţie situaţia în care cazurile din populaţia considerată sunt înregistrate în

întregime;

relaţia cauză-efect şi secvenţa în timp între factorul de risc presupus şi boală sunt

uneori dificil de stabilit, căci datele care se referă la expunere sunt colectate în acelaşi timp cu

datele care se referă la boală

Etapele unui studiu caz-martor sunt:

selecția unui eșantion dintr-o populație de bolnavi

selecția unui eșantion dintr-o populație de persoane sănătoase

măsurarea factorilor de risc suspectați

TRECUT ÎNCEPUTUL STUDIULUI

Criteriul de selecţie a subiecţilor este reprezentat de statusul real al bolii.

Se urmăreşte: prezenţa/ absenţa expunerii la factorii de risc în ambele loturi de subiecți

Se determină: proporția expunerii printre cazuri şi martori, precum şi rata de expunere.

Analiza datelor pentru studiul caz-control

a: numărul de cazuri (boală prezentă) expuse factorului de risc

b: numărul de martori (boala absentă) expuși factorului de risc

BOALĂ

PREZENTĂ

BOALĂ

ABSENTĂ

EXPUŞI a b

NEEXPUŞI c d

CAZURI

EXPUŞI

NEEXPUŞI

CONTROLEXPUŞI

NEEXPUŞI

c: numărul de cazuri (boală prezentă) neexpuse factorului de risc

d: numărul de martori (boala absentă) neexpuși factorului de risc

Pentru cazuri:

1. Proporţia cazurilor expuse = =

2. Proporţia cazurilor ne expuse = =

3. Şansa (odd) de expunere printre cazuri =

= =

Pentru martori:

1. Proporţia martorilor expuşi = =

2. Proporţia martorilor ne expuşi = =

3. Şansa (odd) de expunere printre martori = =

=

Raportul sanselor = = =

EXEMPLU

2 loturi de studiu: subiecţi bolnavi (cu carii) numiţi cazuri şi subiecţi sănătoşi (fără carii),

numiţi control

a. Criteriul de selecţie al subiceţilor: prezenţa / absenţa cariilor la subiecţii celor 2 loturi

(statusul real al bolii)

b. Se urmăreste expunerea la factorul de risc (consum de hidrocarbonate în

antecedente), atât la cazuri cât şi la martori

c. Se determină

- şansa de expunere la persoanele cu carii

- şansa de expunere la persoanele fără carii

- raportul şanselor