„Sistemele minciunii fncţioneazã în viaţa noastrã particularã şi în viaţa noastrã intelectualã, în viaţa noastrã artisticã şi în cea publicã. Unele dintre ele se susţin şi se completeazã reciproc, altele se iau la întrecere. Acest lucru este valabil pentru orice loc de pe pãmânt. Sunt multe locuri pe pãmânt. În fiecare dintre ele, sistemele şi relaţiile acestora sunt diferite. Dacã cineva ar dori sã facã o hartã a lumii care sã configureze sfera, acţiunea şi repartizarea tuturor sistemelor minciunii care existã astãzi ar trebui sã înfãţişeze o adevãratã junglã, într-atât se întrepãtrund nenumãratele, multicolorele sisteme ale minciunii. Sistemele minciunii sunt revendicate de rãul dezlãnţuit, rãbufnit şi asociat cu forţa, prin sistemele minciunii se apãrã slãbiciunea gãlãgioasã şi speriatã; chiar şi binele, atunci când se aflã în situaţii critice, îşi cultivã propriile sisteme miniaturale ale minciunii. Existã sisteme ale minciunii fragmentare, secoriale, limitate, cuprinzând doar diferite domenii ale vieţii, segmente izolate ale lumii. Şi existã sisteme ale minciunii totale, mari, cuprinzând întreaga realitate. Existã sisteme ale minciunii la care omul aderã de bunãvoie, de care poate fugi atunci când doreşte. Şi existã sisteme ale minciunii ce-l învãluie pe om cu forţa şi de care se poate elibera doar printr-o evadare nebunã sau printr-un act disperat.” P 11-12