strategia de organizare Şi legiferare În contextul

1

STRATEGIA DE ORGANIZARE ŞI LEGIFERARE ÎN CONTEXTUL CONSERVǍRII ŞI DEZVOLTǍRII DURABILE A MEDIULUI

ÎNCONJURǍTOR

Prof. univ. dr. Răducan Oprea

Facultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi – România

Reguli vizând natura în vechiul drept românesc

Activitatea de protecţie a mediului în România are o istorie îndelungatã, dezvoltându-se în concordanţã cu preocupările existente in plan international în raport cu caracteristicile specifice ale naturii teritoriului propriu.

Printre primele reglementãri a raportului omului cu natura este şi aşa numita “legea braniştii”, care dateaza de pe timpul lui Ştefan cel Mare care era preocupat de protejarea vânatului şi a altor resurse naturale.

Documente care atesta preocuparea conducatorilor ţãrii faţã de natura şi tot ceea ce oferea omenirii sunt numeroase. Vechiul drept românesc cuprindea o serie de reguli şi instituţii privind ocrotirea , în vederea regenerării, a unor factori de mediu precum pădurea, apele, solul etc.Înca din secolul XIV existau rezervaţii unde erau interzise, în scop de conservare, doborârea arborilor, păscutul vitelor, vânatoarea şi pescuitul etc. fãrã o autorizare expresã.Prima lege silvicã româneascã a fost tipãritã în 1786 şi era considerate “Oranduiala de pãdure”1.

Toate legiuirile reglementau în principal, dreptul de proprietate şi de folosinţã asupra pădurilor,inclisiv fauna lor, cuprinzând totodată o serie de recomandãri de ordin tehnic privind: stabilirea vârstei optime de taiere, curăţirea pădurii, interzicerea păşunatului,care foloseau regenerării si ocrotirii fondului forestier. Regulamentele organice din Ţara Româneascã şi Moldova au o serie de restricţii exploatării patrimoniului natural, precum şi o serie de mãsuri noi de administrare şi gestionare publicã a acestuia. La sfârşitul secolului al XIX- lea ia naştere o amplã mişcare pentru ocrotirea naturii in rândul medicilor, biologilor şi artiştilor.

La Sinaia s-a ţinut prima Conferinţa naţionala de ocrotire a naturii unde s-a înfiripat prima mişcare de ocrotire a naturii.

1 Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p. 20-21

2

Preocupările vizând direct ocrotirea naturii se manifesta mai ales începând cu debutul secolului XX.

Este de remarcat faptul cã, după Unire, ardelenii au căutat sã dea primii un temei legal protecţiei naturii, introducând în Legea pentru reforma agrarã, un articol care permitea exproprieri pentru utilizări stiitifice, fapt pentru care Facultatea de Ştiinţe din Cluj, propune pentru prima datã creearea unor rezervaţii.

În primele decenii ale secolului XX în fruntea acţionarilor de ocrotire a naturii se afla după cum bine se ştie marii naturalişti Grigore Antipa, Emil Racoviţã, Ion Borcea si alţii.

În etapa în care impactul uman asupra naturii nu luase încã amploarea celui contemporan, ocrotirea naturii se limita la acţiuni stiintifice şi culturale bazate pe punerea sub regim de protecţie a unor obiective naturale periclitate. Continuarea demersurilor pentru conservarea naturii a fost împiedicata într-o mare măsurã de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, ca şi de consecinţele lui care au declanşat o presiune considelabilã asupra resurselor naturale şi asupra ecosistemelor forestiere.

Dezvoltarea legislaţiei privind conservarea şi dezvoltarea durabilã a mediului înconjurător în România după cel de-al doilea război mondial

După rãzboi preocupările în materie s-au multiplicat. Dupã cel de-al doilea razboi mondial, problemele în materie de protecţia mediului s-au pus în alţi termeni. Problemele generale ale conservării naturii din aceastã perioadã s-au realizat în condiţiile dezvoltării planificate şi regimul politic totaliatar.

Reglementãrile juridice se diversificã dar reflectã aceeaşi concepţie limitatã la ocrotirea naturii, mai ales în sensul conservării eşantioanelor reprezentative.

S-au elaborat noi legi de protecţie a naturii, s-a reorganizat Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii şi apar noi reglementãri speciale cu privire la diferiţi factori de mediu (ex.protecţia resurselor de apa potabilã).

În perioada ce a urmat, exploatarea nemiloasã a resurselor solului, tãierile masive de lemn din pãduri, a dus la scãderea îngrijoratoare a acestora.

Deşi pe plan legislativ , reglementările juridice ,precum şi mãsurile organizatorice adoptate au creat cadrul juridic şi instituţional adecvat, aplicarea în fapt a mãsurilor de protecţie a mediului înconjurător au rămas doar litera de lege.

3

Conştientizarea la nivel planetar a gravelor probleme ecologice şi desfăşurarea primei Conferinţe mondiale a O.N.U. asupra mediului, de la Stockolm 1972, au impus şi în România o nouã concepţie referitoare la conservarea, protecţia şi dezvoltarea durabilã a mediului.Astfel la 20 iunie 1973 se dã o noua Lege privin protecţia mediului înconjurător,situând România printre primele ţãri din lume ce dispunea de o lege –cadru în acest domeniu, lege care a fost întregita şi completatã mai apoi cu alte reglementãri sectoriale2.

Factorii naturali ai mediului supuşi protecţiei în condiţiile legii sunt: aerul, apa, solul şi subsolul, pădurile şi orice altã vegetaţie terestrã şi acvaticã, rezervaţiile şi monumentele naturii. Noua Constituţie adoptatã în anul 1991 a stabilit obligaţia statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic.De asemenea în anul 1991, s-a înfiinţat ca autoritate publicã centralã Ministerul Mediului.

Fără ocrotirea mediului nu se poate asigura dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă include protecţia mediului iar protecţia mediului condiţionează dezvoltarea durabilă. Strategia protecţiei mediului se regăseşte prin urmare, prin coordonatele sale esenţiale, în Strategia naţională pentru dezvoltare durabilă a României.

La 29 decembrie 1995 s-a adoptat cu mare întârziere o noua lege nr.137 a protecţiei mediului , la baza căreia, în scopul conservării şi asigurării unei dezvoltări durabile s-au elaborate o serie de principii şi elemente strategice, fãrã însa a stabili în mod obiectiv, întregul şi complexul cadru legislativ aferent. Noua lege consacrã şi garanteazã dreptul fundamental al omului la un mediu sãnãtos.

Ulterior aeastã lege a fost înlocuita la 22 decembrie 2005 de O.U.G. nr. 195 care mai apoi este completatã de unele reglementãri sectoriale cum ar fi: - Codul silvic, aprobat prin Legea nr. 26/1996, actualizată,

- Legea apelor nr. 107/1996,actualizată,

- Legea privind desfăşurarea activităţilor nucleare nr. 111/1996, republicată şi actualizată,

- Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, republicată şi actualizată,

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei,

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate,conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice,

2 Raducan Oprea, Florin Tudor,Dreptul mediului inconjurator, Ed.Europlus,Galaţi,2007, p. 18-19

4

- Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura3

Modificările care au intervenit în evoluţia calităţii factorilor de mediu, modificările survenite în starea economico-socială a ţării în ultimii ani, elaborarea Strategiei naţional pentru dezvoltare durabilă, emiterea unor reglementări guvernamentale care au legătură cu protecţia mediului, activităţile de elaborare a unor strategii sectoriale în curs de desfăşurare, noi Convenţii şi Acorduri internaţionale la care România a devenit parte, documente şi reglementări pe plan regional şi internaţional pe probleme de mediu ş.a. au făcut necesară, an de an, actualizarea Strategiei protecţiei mediului în România, includerea principalelor prevederi ale acestora şi corectarea obiectivelor strategice. Aşadar, Strategia protecţiei mediului, ca şi alte strategii, are un caracter dinamic

Încă din 1996 se poate observa o adecvare a strategiei naţionale cu cea comunitară în ceea ce priveşte principiile, priorităţile şi obiectivele . Astfel, principiile urmărite sunt: • conservarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate a oamenilor; • dezvoltarea durabilă; • prevenirea poluării; • conservarea biodiversităţii; • conservarea moştenirii culturale şi istorice, • principiul „poluatorul plăteşte”; • stimularea activităţii de redresare a mediului (prin acordarea de subvenţii, credite cu dobândă mică, etc.).4

În ceea ce priveşte priorităţile identificate, acestea reflectă nu numai nevoile naţionale, dar şi tendinţele şi iniţiativele existente pe plan global, ele fiind: • menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei şi calităţii vieţii; • menţinerea şi îmbunătăţirea potenţialului existent al naturii; • apărarea împotriva calamităţilor şi accidentelor naturale; • raportul maxim cost-beneficiu; • respectarea programelor şi convenţiilor internaţionale privind protecţia mediului.

3 Raducan Oprea, Florin Tudor,Dreptul mediului inconjurator, op. cit. , p. 19 4 Institutul European din Romania,Politici Europene, lucrare Seria Micromonografii,Bucuresti 2003

5

Organisme specializate în domeniul protecţiei mediului şi programele de sprijin a politicii naţionale de mediu

Începând cu anul 1999 când a fost adoptat Programul National de Aderare la UE şi continuând anual, până în 2003, strategia naţională de mediu este completată de o serie de documente adiţionale, cum ar fi –– „Raportul privind starea mediului în România”, care corespunde primei părţi a „Strategiei de Protecţia Mediului” şi o completează, printr-o analiză detaliată a calităţii principalilor factori de mediu: calitatea atmosferei, calitatea precipitaţiilor atmosferice, starea apelor de suprafaţă şi subterane, starea solurilor, starea pădurilor, gestionarea deşeurilor, situaţia poluării sonore, etc. Strategiei Naţionale de Protecţia Mediului i se adaugă, în anul 2002, „Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor”, ce răspunde unei nevoi presante în acest domeniu şi care a fost pentru prima dată adresată în anul 20005.

Odată cu anul 2000 şi cu începerea negocierilor de aderare, politica de mediu se dezvoltă conform strategiei elaborate de Comisia Europeană pentru ţările candidate în cadrul Agendei 2000. Astfel, pentru a alinia politicile naţionale de mediu la standardele şi obiectivele politicii comunitare, ţările candidate trebuie să identifice arii prioritare de acţiune, să stabilească obiective cheie ce trebuie realizate până la data aderării şi să stabilească termene de adoptare, transpunere şi implementare a acquis-ului de mediu.

În anul 2002 au fost deschise negocierile de aderare pentru Capitolul 22- Protecţia Mediului, pe care România speră să îl închidă în cursul anului 2004. Tot în anul 2002, Comisia Europeană elaborează un document special pentru a ajuta România şi Bulgaria în eforturile lor de aderare la UE în 2007 şi pentru a suplimenta asistenţa financiară acordată – respective „Foaia de parcurs pentru România şi Bulgaria”. Foia de parcurs pentru România este centrată pe aspectele administrative şi juridice, pe reforma economică şi pe adoptarea uncapitole ale acquis-ului comunitar ce au la bază „Raportul anual asupra progreselor înregistrate de România pentru aderarea la Uniunea Europeană - 2002 ”6.

Aspectele de mediu menţionate în Foaia de parcurs au în vedere dezvoltarea capacităţilor de implementare a legislaţiei de mediu adoptate, precum şi coordonarea inter-ministerială în problemele de mediu, în scopul promovării dezvoltării durabile şi transformării politicii de mediu în politică transversală. În acest sens, sunt subliniate obiective pe termen mediu şi lung ce răspund unor probleme specifice. Astfel, pe termen scurt, principalele probleme identificate sunt:

5 Institutul European din Romania,Politici Europene, lucrare Seria Micromonografii,Bucuresti 2003 6 Institutul European din Romania,Politici Europene, lucrare Seria Micromonografii,Bucuresti 2003

6

● realizarea unui evaluări generale pentru identificarea nevoilor existente; ● dezvoltarea de planuri de implementare completate de strategii de finanţare; ● îmbunătăţirea capacităţii administrative de implementare a acquis-ului, prin creşterea şi formarea personalului corespunzător, la nivel central, regional şi local; ● pregătirea legislaţiei de mediu prin consultarea părţilor interesate şi evaluarea amănunţită a costurilor de implementare; ● adoptarea legislaţiei orizontale pentru evaluarea impactului asupra mediului şi accesul la informaţie; ● întărirea structurilor şi mecanismelor implicate în implementarea aspectelor de mediu în cadrul altor politici sectoriale.2

Pe termen lung, aspectele avute în vedere se referă la continuarea transpunerii legislaţiei comunitare, implementarea celei deja adoptate şi la întărirea structurilor administrative necesare implementării complete a acquis-ului de mediu.

Baza legislativă a politicii de mediu în România o constituie, în principal, implementarea acquis-ului de mediu, adică a legislaţiei orizontale şi sectoriale care reglementează politica de mediu a Uniunii Europene.

Principalii actori instituţionali ai politicii de mediu din România sunt Ministerul Agriculturii,Pădurilor, Apelor şi Mediului (MAPAM), Ministerul Integrării Europene (MIE) şi Parlamentul României. MAPAM este direct responsabil pentru iniţierea strategiilor naţionale de mediu şi crearea cadrului de implementare a acestora, fiind constituit din 3 direcţii generale: Direcţia „Agricultură şi Păduri”, Direcţia „Ape” şi Direcţia „Mediu” – dintre acestea numai ultimele două fiind de interes major pentru politica naţională de mediu. În subordinea acestor direcţii de află Inspectoratele de Protecţia Mediului (IPM), unităţi locale (la nivel de judeţ) ce semnalează nevoile locale, facilitează şi monitorizează implementarea politicii la acest nivel. Tot în subordinea MAPAM se află şi Administratia Rezervatiei Biosferei Deltei Dunării (ARBDD) şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare ( CNCAN) care au, de asemenea, rol de sprijin în dezvoltarea politicii de mediu.Sub coorbonarea MAPAM isi desfasoara activitatea furnizab date si analize necesare adoptarii de masuri in ce priveste conservarea si dezvoltarea mediului patru Institute de cercetare : ◙ Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului (INCDM - ICIM); ◙ Institutul Naţional pentru Cercetare şi Dezvoltare Marină (INCDM), ◙ Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare “Delta Dunarii” – (INCDD)

7

◙ Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie7. Alte ministere implicate în politica de mediu sunt Ministerul

Transporturilor, Lucrărilor Publice şi Locuinţei şi Ministerul Economiei şi Comerţului, care sprijină procesul de consultare al părţilor interesate pentru adoptarea de noi măsuri legislative. Propunerile legislative astfel iniţiate merg spre aprobare la Parlament, unde fac obiectul dezbaterii în cadrul diverselor comisii de specialitate.

Iniţiativele comunitare active în domeniul politicii naţionale de mediu sunt reprezentate de instrumentele de pre-aderare Phare, ISPA, şi LIFE; conformitatea cu strategiile internaţionale este dată de Agenda 21 şi Facilitatea Globală pentru Mediu (GEF), iar conformitatea cu cele naţionale de Programul „Sănătate pentru România8”. Prin cele două componente ale sale, dezvoltarea instituţională şi sprijinirea investiţiilor, programul Phare (creat in 1989) constituie principalul instrument de asistenţă tehnică şi financiară pentru ţările în curs de aderare şi contribuie la implementarea acquis-ului comunitar şi la mobilizarea investiţiilor în domeniul mediului (alături de alte domenii).

În România, Programul Phare este activ din 1998, având trei componente active în direcţia protecţiei mediului – Phare „Naţional”, Phare „Cooperare trans-frontalieră” şi Phare „Coeziune economică şi socială”9. Obiectivele naţionale pentru fiecare an de funcţionare progresează de la pregătirea adoptării acquis-ului comunitar la aspecte practice de implementare, astfel: - PHARE 1998 - întărirea capacităţii instituţionale şi administrative în vederea dezvoltării în România a unei politici de mediu capabile să aplice acquis-ul comunitar, prin proiecte ce privesc10: ● acordarea de asistenţă tehnică pentru întărirea capacităţii instituţionale şi administrative în vederea dezvoltării unei politici de mediu capabile să aplice acquis-ul de mediu ; ● întărirea capacităţii autorităţilor de protectie a mediului în vederea implementării legislaţiei şi a strategiilor din domeniul apelor ; ● întărirea capacităţii instituţionale şi administrative de gestionare a politicii de mediu în conformitate cu acquis-ul comunitar; - PHARE 2000 – implementarea acquis-ului de mediu, prin11: ● asistenţă tehnică pentru asigurarea conformităţii cu directiva de evaluare a impactului de mediu;

7 Institutul European din Romania,Politici Europene, lucrare Seria Micromonografii,Bucuresti 2003 8 Institutul European din Romania,Politici Europene, lucrare Seria Micromonografii,Bucuresti 2003 9 Institutul European din Romania,Politici Europene, lucrare Seria Micromonografii,Bucuresti 2003 10 Institutul European din Romania,Politici Europene, lucrare Seria Micromonografii,Bucuresti 2003 11 Institutul European din Romania,Politici Europene, lucrare Seria Micromonografii,Bucuresti 2003

8

● elaborarea unei strategii de aproximare legislativă pentru mediu cu referire specială la mecanismele financiare; ● asistenţă tehnică pentru întărirea IPM-urilor locale şi dezvoltarea IPM-urilor regionale; ● proiect pilot pentru monitorizarea calităţii aerului în Bucureşti; - PHARE 2001 – asistenţă tehnică pentru implementarea politicilor de mediu în România, prin12: ● asistenţă în transpunerea şi implementarea acquis-lui de mediu în domeniul gestionării deşeurilor; ● implementarea Directivei cadru a apei la nivel de bazine pilot; ● evaluarea costurilor de mediu şi planuri de investiţii; ● asistenţă pentru implementarea Directivei IPPC, privind prevenirea şi controlul integrat al poluării; ● asistenţă pentru implementarea proiectului ca atare; - PHARE 2002 - asistenţă tehnică pentru transpunerea şi implementarea acquis-ului de mediu în domeniul chimicalelor, controlului poluării industriale şi managementului riscului, aerului şi apei13; ● asistenţă în domeniul chimicalelor pentru îmbunătăţirea cadrului legal şi a aplicării lui; ● asistenţă în implementarea Directivelor VOC (privind emisiile de compuşi organici volatili), LCP (centrale mari de ardere) şi SEVESO II (privind accidentele industriale şi prevenirea riscului); ● îmbunătăţirea Reţelei Naţionale de Monitorizare a Calităţii Aerului; ● stabilirea unui sistem informatic şi a unei baze de date pentru managementul apei, în acord cu cerinţele Directivei cadru pentru apă.

ISPA este un instrument structural de pre-aderare, creat în 1999 şi funcţional din 2000, premergător Fondului de Coeziune şi concentrându-se pe finanţarea proiectelor de infrastructură în domeniile mediului şi transportului. Pentru proiectele de mediu, ISPA are două direcţii de acţiune (din cele trei existente):

- familiarizarea cu politicile şi procedurile UE; - alinierea la standardele de mediu comunitare14;

În România, infrastructura de mediu constituie o prioritate a politicii naţionale în domeniu, în special în ceea ce priveşte infrastructura apelor şi gestionarea deşeurilor (precum şi poluarea aerului). Astfel, priorităţile naţionale de mediu ale programului ISPA sunt: • alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate;

12 Institutul European din Romania,Politici Europene, lucrare Seria Micromonografii,Bucuresti 2003 13 Institutul European din Romania,Politici Europene, lucrare Seria Micromonografii,Bucuresti 2003 14 Institutul European din Romania,Politici Europene, lucrare Seria Micromonografii,Bucuresti 2003

9

• gestionarea deşeurilor urbane - în special prin depozitarea pe rampe ecologice, sisteme de colectare selectivă şi prin reciclarea deşeurilor; • îmbunătăţirea calităţii aerului, prin folosirea de tehnologii ecologice de încălzire a locuinţelor urbane.

Proiectele finanţate prin acest program nu trebuie numai să răspundă acestor priorităţi, dar şi să aibă capacitate de cofinanţare de cel puţin 20%, să atragă fondurile locale şi să demonstreze contribuţia la îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu în România.

Componentele programului LIFE pentru ţările candidate la aderaea la UE, LIFE – Mediu şi LIFE -Natura, sunt funcţionale în România din 1999 şi finanţează proiecte ce tratează probleme specifice, locale de îmbunătăţire, protecţie sau conservare a calităţii mediului (LIFE Mediu) şi a biodiversităţii (LIFE Natura)15.

Dacă proiectele din cadrul componentei „Natura” vizează protecţia diferitelor ecosisteme şi specii de plante şi animale, în cadrul componentei de mediu au fost desfăşurate proiecte inovatoare privind: sistemul de avertizarea în cadrul fenomenelor periculoase, dezvoltarea unor sisteme operative pentru studiul, monitorizarea şi prognozarea impactului poluării, sensibilizarea populaţiei în precolectarea selectivă a deşeurilor menajere, etc.

Romania este una dintre cele 178 de stat semnatare a Strategiei globale de actiune a ONU “Agenda 21” adoptata in 1992, pentru diminuarea efectelor impactului uman asupra mediului si pentru implementarea principiilor dezvoltarii durabile la nivel local. „Agenda 21” se axează pe participarea comunităţilor locale şi oferă o modalitate de integrare a problemelor sociale, economice, culturale şi de protecţie a mediului, accentuând în acelaşi timp rolul educaţiei în dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de mediu şi în utilizarea responsabilă a resurselor naturale.La inceput aceasta strategie a fost implementat la noi in tara in 9 orase pilot, unde au fost infiintate secretariate permanente in cadrul primariilor si grupuri de lucru pe domeniile economic, social si protectia mediului.

Strategia a fost extinsă la 40 de localităţi în 2002, în urma desfăşurării Forumului Naţional “Dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale, calea către integrare în Uniunea Europeană”16.

Caracterul internaţional al politicii naţionale de mediu este reflectat şi de aderarea României la Facilitatea Globală pentru Mediu , în 1994. Această facilitate este de fapt un instrument adoptat în 1991 (şi restructurat în 1992, în urma Summit-ului de la Rio) pentru a susţine financiar protecţia mediului la nivel global, prin constituirea unui fond special şi alocarea acestuia


10

pentru proiecte globale ce au în vedere păstrarea biodiversităţii, schimbările climatice, poluanţii organici persistenţi, combaterea deşertificării, protejarea apelor internaţionale şi a stratului de ozon.

Proiectele GEF sunt implementate prin intermediul PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare), PNUM (Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu) şi Banca Mondială, sunt derulate de organizaţii publice sau private şi trebuie să îndeplinească două criterii:

1. să reflecte priorităţile naţionale sau regionale şi să aibă sprijinul ţării/ţărilor implicate; 2. să contribuie la ameliorarea situaţiei mediului pe plan global.

România a implementat până în prezent 20 de proiecte GEF, 8 proiecte de ţară şi 12 proiecte regionale, majoritatea referitoare la protecţia apelor Mării Negre şi ale Dunării. Programul “România curatã” a fost lansat în aprilie 2002 de Guvernul României şi subliniază eforturile depuse pentru ameliorarea situaţiei mediului şi integrarea în plan naţional a principiilor politicii comunitare de mediu. Important de menţionat este că programul „România curată” reprezintă o strategie şi o iniţiativă naţională, care îşi propune nu numai asigurarea protecţiei mediului şi conservarea resurselor naturale, ci şi „creşterea nivelului de educaţie şi conştientizare a populaţiei privind realizarea acestor obiective”. Prin urmare, obiectivele sale sunt: • asigurarea protecţiei şi conservării mediului natural şi a mediului construit în concordanţă cu cerinţele dezvoltării durabile; • asigurarea unui management integrat al deşeurilor; • creşterea nivelului de educaţie şi conştientizare a populaţiei în spiritul protecţiei mediului17. Caracterul acestei strategii este acela cã ea se va desfãşura prin promovarea parteneriatului public-privat şi prin colaborarea cu autoritãţile locale şi cu societatea civilã. Partenerii avuţi în vedere sunt: ministerele, asociaţiile patronale, asociaţiile naţionale cu activităţi de mediu, institute de învăţământ superior, organizaţii nonguvernamentale de mediu, organizaţii de copii şi tineret etc. Astfel, România răspunde criticii aduse de UE referitoare la consultarea şi implicarea institutiilor interesate în elaborarea şi implementarea politicilor de mediu şi creează o strategie de promovare a transversalităţii protecţiei mediului în sectoarele cele mai importante ale vieţii economice, sociale şi culturale.

Planul strategic al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile pentru conservarea şi dezvoltarea durabilã a mediului şi instituţiile subordonate 17 Institutul European din Romania,Politici Europene, lucrare Seria Micromonografii,Bucuresti 2003

11

În 2007 Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile a elaborat o serie de strategii şi direcţii de ctivitate pe termen mediu privind conservarea şi dezvoltarea durabilã a mediului inconjurãtor:

1. Implementarea angajamentelor asumate de România privind capitolul 22 –Mediu în vederea integrării în Uniunea Europeană în cadrul procesului de post-aderare18

- Finalizarea sistemului naţional integrat de monitoring al apelor incluzând şi sistemul de evaluarea a a calităţii apelor conform Directivei-cadru apă;

- Continuarea programului pentru controlul poluării industriale cu scopul implementării Directivei IPPCC pentru reducerea emisiilor precum şi pentru reducerea accidentelor majore care implică substanţe periculoase;

- Gestionarea substanţelor periculoase; - Protectia spaţiilor verzi şi extinderea parcurilor în zonele urbane

ca normă de prevenirea a impactului schimbărilor climatice; - Promovrea proiectelor de reabilitare, extindere sau construcţie de

sisteme de alimentare cu apă şi canalizare şi a staţiilor de tratare şi epurare; - Promovarea de investiţii pentru asigurarea cerinţelor de apă de

calitate la sursă a zonelor deficitare; - Promovarea de proiecte pentru combaterea poluării cu nitraţi prevăzute în programele de acţiune pentru zonele vulnerabile;

- Extinderea şi modernizarea grădinilor zoologice. - Dezvolatarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi

reabilitarea siturilor contaminate; 2. Coordonarea procesului de realizare a Strategiei Naţionale de

Dezvoltare Durabilă şi urmărirea implementării acesteia19 - Încheierea unui protocol cu Departamentul pentru Afaceri

Europene pentru transferul de atribuţii privind coordonarea strategiei de dezvoltare durabilă;

- Stabilirea obiectivelor Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă (SNDD) conform obiectivelor Strategiei de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, în cadrul Grupului de lucru stabilit la nivel interministerial;

- Redactarea Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă, în cadrul Grupului de lucru, stabilit la nivel interministerial;

- Revizuirea Legii nr. 158/1999 privind constituirea şi funcţionarea Consiliului

Naţional pentru Mediu şi Dezvoltare Durabilă; - Traducerea şi transmiterea strategiei naţionale către Comisia

Europeană; - Aprobarea SNDD prin Hotărâre de Guvern;


12

- Raportarea periodică a progreselor înregistrate către Comisia Europeană.

Elaborarea schemelor directoare de amenajare şi management al bazinelor hidrografice20

- Coordonarea realizării schemelor directoare de management şi amenajare, precum şi a programelor de măsuri pe bazine sau grupe de bazine hidrografice pentru atingerea stării bune a apelor;

- Colaborarea cu celelalte autoritǎţi ale administraţiei publice centrale şi locale şi factori interesaţi pentru amenajarea complexǎ a bazinelor hidrografice, utilizarea durabilǎ a resurselor de apǎ în concordanţǎ cu dezvoltarea economico-socialǎ a ţǎrii, protecţia apelor împotriva epuizǎrii şi degradǎrii, precum şi pentru apǎrarea împotriva efectelor distructive ale apelor;

-Elaborarea şi promovarea, potrivit legii, de proiecte de acte normative, regulamente, instrucţiuni şi norme tehnice specifice în domeniul gospodăririi cantitative a apelor în conformitate cu acquis-ul comunitar privind calitatea apei;

4. Reducerea amplitudinii fenomenului de eroziune costieră pe litoralul românesc al Mării Negre

- Elaborarea Strategiei de management integrat a zonei costiere; - Implementarea programului de lucrări de protecţie şi reabilitare a

zonei costiere (elaborarea unui proiect de HG); - Finalizarea procedurii parlamentare de aprobare a proiectului de

Lege pentru modificarea OUG nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere;

- Pregătirea aplicaţiilor pentru finanţarea proiectelor prioritare de protecţie şi reabilitare a plajelor;

- Coordonarea implementării proiectelor de protecţie a falezelor litoralului românesc.

Asigurarea protecţiei populaţiei prin diminuarea riscului la viituri, secetă şi fenomene meteorologice periculoase21

- Modernizarea sistemului de prognoză a fenomenelor hidrometeorologice periculoase pentru alarmarea în timp util a populaţiei şi utilizatorilor de apă, precum şi a structurilor pentru asigurarea intervenţiei în cazuri de urgenţă;

- Imbunătăţirea sistemului informaţional pentru situaţii de urgenţă; - Pregătirea studiilor de fezabilitate pentru executarea de lucrări de

investiţii pentru diminuarea efectelor negative ale inundaţiilor; 20 Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, Planul Strategic al MMDD pentru 2007-2009 21 Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, Planul Strategic al MMDD pentru 2007-2009

13

- Urmărirea implementării proiectelor pentru repararea şi ranforsarea lucrărilor pentru diminuarea riscului la inundaţii;

- Urmărirea dotării în mod corespunzător cu materiale şi echipamente de intervenţie ale Centrelor de intervenţie rapidă ale sistemelor de gospodărirea apelor;

- Elaborarea planurilor de management al inundaţiilor, conform Directivei pentru evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii;

- Reactualizarea şi verificarea planurilor de apărare în caz de inundaţii, diseminarea informaţiilor publice utilizând un site internet specializat;

- Modernizarea sistemului de alarmare a populaţiei aval de barajele aflate în administrarea ANAR, prin implementarea Proiectului WATMAN;

- Atragerea de noi fonduri pentru lansarea de proiecte pentru diminuarea impactului situaţiilor de urgenţă cauzate de ape;

- Colaborarea în cadrul ONU pentru Platforma mondială pentru diminuarea riscului la dezastre, pentru activităţile specifice meteorologice, hidrologice, precum şi al impactului schimbărilor climatice asupra evenimentelor hidrometeorologice extreme;

- Adoptarea de planuri de măsuri pentru diminuarea efectelor secetei hidrologice şi avertizării secetei meteorologice şi agrometeorologice;

- Verificarea şi îmbunătăţirea planurilor de restricţie pentru secetă, pe măsura dezvoltării socio-economice a regiunilor şi amenajării bazinelor hidrografice

6. Coordonarea politicilor in domeniul conservarii diversitatii biologice si a habitatelor naturale in acord cu politica UE in domeniu si cu obligatiile Romnaiei fata de conventiile si acordurile internationale la care Romania este parte22

-Implementarea obligatiilor comunitare si internationale cu privire la implementarea conventiilor si acordurilor pentru diversitate biologica - implementarea Reţelei Natura 2000 în România prin:

- Transmiterea la Comisia Europeană a listelor cuprinzând ariile de protecţie specială avifaunistică;

- Pregătirea şi participarea la seminariile biogeografice (maxim 12 luni)

-Transmiterea la Comisia Europeană a raportărilor privind Natura 2000;

- Finalizarea proiectului de act normativ privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate;

- Elaborarea măsurilor de management pentru siturile Natura 2000; 22 Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, Planul Strategic al MMDD pentru 2007-2009

14

- Delimitarea în teren a siturilor Natura 2000. 7. Coordonarea politicilor în domeniul schimbărilor climatice în

acord cu cele ale Uniunii Europene23

- Reactualizarea Strategiei naţionale a României privind schimbările climatice şi a Planului naţional de acţiune privind schimbările climatice în conformitate cu noua politică dezvoltată la nivel european şi includerea domeniului schimbărilor climatice în celelalte strategii sectoriale (energie, transporturi etc.);

-Elaborarea Planului naţional de acţiune pentru adaptare la efectele schimbărilor climatice;

- Urmărirea implementării schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

8. Îmbunătăţirea comunicării externe a politicilor ministerului24 - Realizarea unor campanii de conştientizare şi promovare a

activităţii MMDD, având ca teme domeniile: directiva cadru apă, managementul deşeurilor, schimbări climatice, participarea publicului la luarea deciziilor de mediu;

- Comandarea unui sondaj de opinie care să prezinte situaţia actuală a MMDD, precum şi punctele de interes ale publicului ţintă al instituţiei;

- Realizarea strategiei de comunicare a Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile;

- Reorganizarea Serviciului Relaţii Publice, în vederea îmbunătăţirii procesului de comunicare.

9. Programarea, coordonarea şi monitorizarea utilizării asistenţei financiare nerambursabile acordate României de Uniunea Europeană25

- Programarea şi implementarea proiectelor privind infrastructura de mediu dezvoltate în cadrul Programului Operaţional Sectorial de Mediu în vederea asigurării condiţiilor necesare absorbţiei fondurilor structurale;

- Monitorizarea îndeplinirii de către beneficiari a condiţionalităţilor de mediu pentru proiectele ISPA;

- Coordonarea şi monitorizarea implementării proiectelor PHARE. În cadrul Protecţiei mediului direcţiile de activitate acoperã 3

subdomenii de activitate: 1. Conservarea resurselor naturale 2. Evaluarea şi ameliorarea calităţii mediului 3. Gestiunea deşeurilor şi produselor chimice

23 Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, Planul Strategic al MMDD pentru 2007-2009 24 Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, Planul Strategic al MMDD pentru 2007-2009 25 Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, Planul Strategic al MMDD pentru 2007-2009

15

Uniunea Europeană a demarat constituirea Reţelei Natura 2000 ca modalitatea principală de implementare a Directivelor Habitate şi Păsări.

Reţeaua Natura 2000 a fost concepută să asigure conservarea habitatelor naturale şi supravieţuirea speciilor ameninţate cu dispariţia şi a celor rare de pe teritoriul Uniunii Europene, iar baza legală a acestei reţele o reprezintă două directive: Directiva 92/43/CEE referitoare la conservarea habitatelor naturale şi a florei şi a faunei sălbatice, cunoscuta sub numele Directiva “Habitate”, adoptată la 21 mai 1992 şi Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice, cunoscută sub numele de Directiva “Păsări”, adoptată la 2 aprilie 1979. 1 În România aceste directive au fost transpuse integral prin OUG nr. 57/2007. Procesul de implementare a celor două directive s-a realizat prin intermediul autorităţilor competente, respectiv Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare “Delta Dunării”. 2

În prezent, se află în circuit de avizare interministerială proiectul de Hotărâre de Guvern privind declararea de noi arii naturale protejate, după ce în prealabil au fost primite şi analizate propuneri susţinute de studii de fundamentare ştiinţifică şi avizate de Academia Română.

Protecţia mediului şi nevoia asigurării unei dezvoltări durabile (concept lansat la Rio), au fost argumentele reconsiderării energiilor noi si regenerabile pentru producţia la scară industrială. Uniunea Europeana s-a angajat prin Protocolul de la Kyoto să reducă emisia gazelor cu efect de seră cu 8 % până în 2008-2012.

Bazele unei Politici Energetice a Uniunii Europene a fost lansată în anul 2007 odată cu comunicarea către Consiliul European a documentului „O politică energetică pentru Europa”. Obiectivele Strategice ale UE în cadrul acestei politici energetice în perspectiva anului 2020 sunt de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30% în ţările dezvoltate, cu un angajament de 20% pentru ţările membre UE.

Această strategie face parte din comunicatul ambiţios al Comisiei Europene de a limita schimbările climatice cu 2 grade până în anul 2020. Scopul principal al politicii energiei al Comisiei Europene constã în dezvoltarea procesului de regenerare a energiei, în special a energiei produse cu ajutorul vântului, a apei, a energiei solare şi biomasei.

Directiva privind promovarea energiei produse din surse de energie regenerabilã, adoptată de Comisia Europeană în Noiembrie 2000, face un pas important spre atragerea interesului pentru investiţii în surse alternative26.

26 Planul National de Actiune in Domeniul Energiei din Surse Regenerabile, Bucuresti 2010

16

În România, preocupările care au stat la baza utilizării resurselor regenerabile au existat din vremuri mai îndepărtate, însă în ultimii doi ani acestea au luat amploare ca urmare a interesului investitorilor, motivaţi de schemele de susţinere financiară dezvoltate şi puse în practică de autorităţi. Măsurile guvernamentale pentru promovarea resurselor regenerabile sunt: - facilităţi în etapa investiţională: utilizarea de fonduri structurale, inclusiv pentru facilitarea accesului la reţeaua electrică; - scurtarea timpilor de emitere de autorizaţii, licenţe şi alte documente necesare înfiinţării; - acordarea de certificate verzi în etapa de exploatare; - menţinerea preţului certificatelor verzi pe piaţa dedicată acestora în anumite limite care să protejeze investitorii; - reglementarea unui tarif special pentru energia produsă din resurse regenerabile; - mecanisme de susţinere a utilizării resurselor regenerabile în producerea de energie termică şi a apei calde menajere.

În „Strategia energetică a României pentru perioada 2007 – 2020”, publicată în Monitorul Oficial din data de 19.11.2007, unul dintre obiectivele prioritare ale dezvoltării sectorului românesc este promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile, astfel încât ponderea acestor resurse în totalul consumului brut de energie electrică să fie de 33% în anul 2010, 35% în anul 2015 şi 38% în anul 202027.

În iunie 2010 a fost finalizatã şi adoptatã legea pentru promovarea energiei regenerabile din România. Acest lucru a însemnat un pas semfificativ în dezvolatea pieţei pentru energia regenerabilã din România. Fermele eoliene reprezintă un punct important pentru ca România sã îndeplinească ţelul propus de RES (Renewable Energy Fact Sheet) având prevăzut un consum 24% de energie regenerabilã pânã în anul 202028.

Cele mai importante măsuri legislative luate de Guvern pentru liberalizarea pieţei energiei electrice dar şi pentru susţinerea producerii de energie regenerabilă sunt:

Legea nr. 199/2000 republicatã în Monitorul Oficial nr. 954/27.11.2006 privind utilizarea eficientã a energiei. Aceasta are drep scop crearea cadrului legal necesar pentru elaborarea şi aplicarea unei politici naţionale de utilizare eficientã a energiei, în conformitate cu prevederile „Tratatului Cartei energiei”, ale „Protocolului Cartei

energiei” privind eficienţa energeticã şi aspectele legate de mediu,şi cu principiile care stau la baza dezvoltãrii durabile.

27 Planul National de Actiune in Domeniul Energiei din Surse Regenerabile, Bucuresti 2010 28 Planul National de Actiune in Domeniul Energiei din Surse Regenerabile, Bucuresti 2010

17

Hotararea nr. 941/29 august 2002 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei (ARCE).

Hotararea nr. 443 din 10 aprilie 2003 privind promovarea producţiei de energie electricã din surse regenerabile de energie, publicatã în Monitorul Oficial nr. 288 din 24 aprilie 2003.

Hotararea nr. 1892 din 4 noiembrie 2004 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie.

Directiva Uniunii Europene referitoare la energiile regenerabile a condus în ţările europene la o preocupare deosebită de utilizare a unor surse regenerabile, punându-se accent în principal pe energia eoliană. Condiţiile avantajoase create de UE constructorilor de centrale electrice eoliene (CEE) a determinat o dezvoltare masivă a acestora în ultimii ani în Europa.Această tendinţă de construire de CEE se constată şi în România. Aspecte de încadrare a centralelor electrice eoliene (CEE) în sistemul energetic naţional (SEN) sunt analizate de autoritati, luând în considerare structura actuală a sistemului, cu particularităţile sale referitoare la reţeaua de transport şi – în principal – la structura surselor de energie.

Integrarea CEE în SEN necesită urgenta revedere şi completare a actualelor reglementări de proiectare şi funcţionare a instalaţiilor SEN. În acest sens trebuie elaborate: - reglementări (standarde) referitoare la calitate şi securitate a instalaţiilor SEN care să includă CEE; - normative de proiectare şi complectarea codurilor de reţea cu precizarea modului de planificare a reţelelor cu luarea în considerare a CEE (de ex. în planurile pe 5 ani), în special cu referire la nivelul de rezervare necesar în reţea şi în centrale, corelat cu regimul CEE; - legislaţia cu privire la regimul investiţiilor determinate de apariţia CEE fie în reţelele locale de distribuţie (în afara propriului racord la reţea), fie pentru respectarea criteriilor de siguranţă în SEN; Cea mai recentã strategie lansatã de MMDD , numitã Strategia pentru Dezvoltarea Durabilã a României Orizonturi 2013-2020-2030 işi propune racordarea deplinã a României la o nouã filosofie a dezvoltării, proprie Uniunii Europene şi larg împartasitã pe plan mondial – cea a dezvoltării durabile.

Ca orientare generalã, lucrarea vizează realizarea urmatoarelor obiective strategice pe termen scurt, mediu şi lung:

18

Orizont 2013: Încorporarea organicã a principiilor şi practicilor dezvoltãrii durabile în ansamblul programelor şi politicilor publice ale României ca stat membru al UE. Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al ţãrilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltãrii durabile. Orizont 2030: Apropierea semnificativã a României de nivelul mediu din acel an al ţarilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltãrii durabile29.

Lucrarea reprezintã un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul Mediului şi Dezvoltarii Durabile (MMDD) şi al Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), prin Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilã, aprobat prin Hotarârea de Guvern Nr. 1216 din 4 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial Nr. 737 din 31 octombrie 2007.

Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 (PND) reprezintă documentul de planificare strategicã şi programare financiarã multianualã care orienteazã şi stimuleazã dezvoltarea economicã şi socialã a ţãrii în concordanţã cu principiile Politicii de Coeziune a Uniunii Europene.

Cadrul Strategic Naţional de Referinţã 2007-2013 (CSNR), aprobat de Comisia Europeanã la 25 iunie 2007, stabileşte priorităţile de intervenţie ale Instrumentelor Structurale ale UE (Fondul European de Dezvoltare Regionalã, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune) în cadrul politicii de coeziune economicã şi sociala şi face legatura între priorităţile Planului Naţional de Dezvoltare 2007-2013 şi cele ale UE stabilite prin Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea 2007-2013 şi Strategia Lisabona revizuitã.

Întrucât România s-a angajat sa finalizeze propria Strategie Nationala pentru Dezvoltare Durabila, revizuita, pâna la sfârsitul anului 2008 si sa o prezinte apoi Comisiei Europene, primul termen de raportare asupra implementarii este luna iunie 2011. 29 Strategia pentru Dezvoltarea Durabila a Romaniei Orizonturi 2013-2020-2030, Bucuresti, 2008

19

Reglementarea activităţilor periculoase pentru mediu În concepţia OUG 195/2005, o formã principalã de protecţie a

mediului o constitue reglementarea activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului, astfel încât sã se evite sau, pe cât posibil, limiteze efectele negative ale acestora.

Una dintre marile probleme ale vieţii mondene o constitue cea a circulaţiei substanţelor chimice periculoase, colectării, stocajului, neutralizării ori eliminării deşeurilor.

Orientările strategice promovate la nivel european în materie de deşeuri se exprima în principal în:

- prevenirea formarii de deşeuri,în special prin dezvoltarea de tehnologii curate tinzând sã reducã cantitatea şi nocivitatea deşeurilor rezultate în cadrul procedeelor de producţie;

- promovarea revalorificării deşeurilor, în sensul introducerii lor în circuitul economic productiv;prin recuperarea materialelor pe care le conţin;

- eliminarea deşeurilor nevalorificabile favorizând orice posibilitate de tratament prealabil producerii, vizând reducerea volumului şi nocivităţilor lor potenţiale şi supunerea lor unei reglementãri stricte;

În ceea ce priveşte supravegherea şi controlul gestionãrii substanţelor şi produselor toxice la nivel naţional nu existã reguli specifice ,dar un pas importatnt l-a constituit înfiinţarea Registrului Naţional al Substanţelor Chimice Potenţial Toxice ( H.G.nr.172 / 5mai 1997).Regimul de gestiune al acestor substanţe este stabilit, în principal, prin Decretul nr.466/1979. Conform acestui act normaitv, Ministerul sãnãtãţii, cu acordul Ministrului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului şi cu consultarea altor autoritati publice competente, întocmeşte lista substanţelor toxice şi plantelor care conţin aceste substanţe. În acest context se reglementează şi modul de depozitare şi transport al acestora. În privinţa regimului de gestionare a deşeurilor periculoase, toate activităţile de transport, tranzit, depozitarea temporarã sau definitiva , disturgere şi manipulare sunt permise numai în baza acordului şi autorizaţiei de mediu30. De asemenea autoritãţilor publice locale, persoanelor fizice şi juridice care au în profilul lor activitãţi de acest gen le revin o serie de obligaţii specifice legate de autorizare, depozitarea deşeurilor ori protecţia mediului. Ca o regulã generalã în România, importul de deşeuri de orice natura, în stare brutã sau prelucratã, este interzis, cu excepţia anumitor 30 Mircea Dutu, Dreptul Mediului,Editura economica, Bucuresti,1998, p 331-332

20

categorii de deşeuri ce constitue resurse secundare de materii prime utile.Aceastã problemã este reglementatã în present în detaliu prin H.G. nr.340/1992 cu modificările ulterioare. Prin Ordonanţa Guvernului României nr.33 din 18 august 1995 s-au stabilit mãsuri pentru colectarea, reciclarea şi reintroducerea în circuitul productiv al deşeurilor refolosibile de orice fel.Conform acestui act normativ, activtatea de colectare, prelucrare şi livrare de deşeuri refolosibile în vederea reintroducerii în circuitul productiv se desfaşoarã pe baza unor reguli şi în condiţiile unei autorizaţii eliberate de Ministerul Industriilor.

Regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viaţa, sãnãtatea, securitatea muncii şi protecţiei mediului s-a stabilit prin H.G. nr.168/1997cu modificările ulterioare.Prima regulã în acest sens o constituie obligativitatea încadrării în prescripţiile prevăzute în documentele tehnice normativate în vigoare în România refeitoare la protecţia mediului.

O serie de acte normative reglementeazã de asemenea şi regimu îngrãşãmintelor chimice şi al produselor antiparazitare.

Planurile Regionale şi Judeţene de Gestionare a Deşeurilor vor asigura beneficii majore în fiecare din cele opt regiuni, precum şi în fiecare judeţ. Acestea sunt în conformitate cu cerinţele Planului Naţional privind eliminarea deşeurilor municipale şi vor ajuta fiecare regiune să îndeplinească cerinţele necesare pentru obţinerea de sprijin financiar acordat României din partea UE. În elaborarea acestor planuri s-a avut în vedere optimizarea investiţiilor şi costurilor operaţionale în domeniul gestionării deşeurilor la nivel judeţean şi regional, pe termen scurt, mediu şi lung.

Bibliografie

- Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003 - Institutul European din Romania,Politici Europene, lucrare Seria Micromonografii,Bucuresti - Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, Planul Strategic al MMDD pentru 2007-2009 - Strategia pentru Dezvoltarea Durabila a Romaniei Orizonturi 2013-2020-2030, Bucuresti - Mircea Dutu, Dreptul Mediului,Editura economica, Bucuresti,1998 - Raducan Oprea, Florin Tudor,Dreptul mediului inconjurator, Ed.Europlus,Galaţi,2007

strategia de organizare Şi legiferare În contextul

Documents