MELODIE ADAMS

Str`lucirea uneifl`c`ri

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

|n u[a din sticl` fumurie se reflect` o siluet`. Aceeaa unei fete sl`bu]e [i zvelte al c`rei p`r brunet cureflexe calde aurii c`dea \n valuri suple pe umeri. Era\mbr`cat` \n blugi [i cizme cu tocuri \nalte care-ilungeau [i mai mult picioarele interminabile [i, pesteo bluz` din m`tase ro[ie, o canadian` kaki.

F`r` s` dea nici o aten]ie imaginii reflectate \ngeam, Sandra Farraday citi inscrip]ia cu litere mari,negre de pe u[`:

“DANIELS – Vân`toare [i aventur`!Apoi, deschise cu hot`râre u[a. Când intr`, toate

discu]iile se \ntrerupser`, toate capetele se \ntoarser`spre ea [i atmosfera deveni brusc ap`s`toare.

Sandra clipi des [i-[i ridic` ochelarii de soare \n vâr-ful capului. |nc`perea aceasta, sal` de a[teptare [i

5

giannijollys

birou \n acela[i timp, p`rea atât de \ntunecat` cândveneai de afar` unde str`lucea un soare orbitor!

Privi \n jurul ei [i constat` – a[a cum se a[teptase,o componen]` exclusiv masculin` a celor aduna]i aici.B`rba]ii care nu mai g`siser` loc pe canapeaua acope-rit` cu plastic se sprijineau de perete.

Sem`nau \ntr-adev`r cu ni[te vân`tori de operet`!gândi fata, amuzat`.

Ca un semn de solidaritate, purtau cu to]ii aceea[icaschet` american` cu cozoroc portocaliu. |n imensap`dure canadian`, aceste caschete de culoare stri-dent` deveniser` oarecum un fel de uniform` \n rân-dul vân`torilor [i aveau, \n afar` de asta, avantajul dea preveni accidentele, pentru c` puteau fi reperateimediat.

Sandra nu se sim]i deloc stânjenit` v`zându-seastfel ]inta tuturor privirilor; era obi[nuit` cusitua]iile insolite [i nu era luat` niciodat` prin sur-prindere.

A[adar, fata aceasta independent` [i voluntar`,pe care nimic n-o descuraja, le adres` tuturor unzâmbet, sus]inând privirile surprinse, [ocate,admirative sau dispre]uitoare – chiar ofen-satoare.

Se aventura pe un teritoriu cu prec`dere masculin,unde p`trunderea ei nu era privit` cu ochi buni detoat` lumea.

6

– Bun` ziua, domnilor! zise ea cu o voce limpede.– Bun` ziua, r`spunser` ei \n cor.Cu un pas sigur, Sandra se \ndrept` spre tejghea.

Tocurile cizmelor ei r`sunar` zgomotos pe dalelegrosolane. B`trânul cu ochelari care tocmai se uita \ntr-unregistru ridic` privirea când ea se aplec` spre el.

– Mda?... \ntreb` el cu indiferen]`.El, m`car, p`rea s` nu acorde nici o importan]`

prezen]ei ei aici, \n aceast` anticamer` a “vân`toriidup` aventur`”.

– Da? repet` el.– Am o rezervare pentru diminea]a asta.– Pe ce nume?– Farraday.Ea se sprijini cu coatele pe tejghea \n timp ce

b`trânul c`uta prin fi[ele clien]ilor .– Ce nume mi-a]i spus?– Farraday.Omul se \ncrunt` u[or consultându-i fi[a.– Asta este, dar... morm`i el [i se sc`rpin` \n

cre[tetul chel cu un aer nedumerit.– Nu \n]eleg... Secretara a precizat pe fi[a asta:

Farraday, o persoan`!O privi apoi, cu ochii m`ri]i.– O persoan`! Dumneata?– Exact, afirm` ea. Eu.{i, cu o non[alan]` studiat`, \[i deschise geanta.

7

– Cât v` datorez?Lu` stiloul pe care apoi \l ]inu \ntre din]i \n timp ce

cotrob`ia prin geant` \n c`utarea carnetului de cecuri.B`trânul nu mai insist`, spre u[urarea Sandrei care

nu dorea ca aceast` discu]ie s` se prelungeasc` \n fa]aunui auditoriu atât de curios.

El deschise un dosar [i scoase copia unei facturi pecare i-o \ntinse apoi, ap`sând pe butonul interfonului,strig`:

– Num`rul dou`zeci [i opt tocmai a sosit!Tân`ra scrise cecul pe care casierul \l verific` cu

grij` \nainte de a-l clasa. Apoi scutur` din cap [i,ridicând din umeri, spuse:

– M` \ntreb de ce vrei dumneata s` te duci acolosingur`!

Sandra citi \n ochii lui curiozitate amestecat` cu ovag` \ngrijorare.

Dar b`rbatul f`cu un gest fatalist cu mâna [i continu`:– La urma urmei, este treaba dumitale, nu-i a[a?“|ntr-adev`r, este treaba mea”, fu cât pe-aci s`

r`spund` Sandra. Dar t`cu [i func]ionarul mai ridic` odat` din umeri, indiferent.

– Nu v` mai r`mâne decât s` a[tepta]i s` vin` s` v`ia, doamn` Farraday. Ave]i num`rul dou`zeci [i opt...

– Mul]umesc.Sandra se duse s`-[i ia un pahar de cafea de la dis-

tribuitorul automat [i tocmai sorbea prima gur`, când

8

se \ntoarse; to]i b`rba]ii afla]i acolo, ca \ncremeni]i, \iurm`reau fiecare mi[care.

“Oh! Ce agasan]i sunt! \[i zise ea. Nu mi se paretotu[i c` ar`t ca un animal ciudat!”

Vecinul ei cel mai apropiat \i adres` \ntrebarea.– Am auzit bine? Pleca]i singur` \n p`dure?– Fire[te, r`spunse ea cu un zâmbet distant.R`bdarea ei, avea [i ea, limite! Nici nu se gândea s`

le dea explica]ii tuturor celor care a[teptau, la fel caea, plecarea pentru câteva zile de aventur` \n inimap`durii din Ontario.

P`rin]ii [i prietenii ei \ncercaser` deja s-o fac` s`renun]e la acest proiect. Zadarnic, bine\n]eles...|nc`p`]ânat` ca un catâr, Sandra nici nu vrusese s`aud` s` se r`zgândeasc` o dat` ce luase aceast`hot`râre.

– {i nu v` e team`? mai \ntreb` vecinul ei. |np`dure mi[un` animale s`lbatice!

Ce ton condescendent! se \nfurie Sandra. “|nc`unul care m` consider` o idioat` plecat` \n c`utare desenza]ii tari”, gândi ea.

– Dac` \i este team`, n-are decât s` vin` \n cortulmeu, propuse unul dintre vân`tori.

|nconjurat` de râsete grosolane, fata strânse dindin]i [i-[i privi interlocutorul drept \n ochi, zâmbind...

– Nu, nu-mi este team`!{i, cu o ironie bine calculat`, ad`ug`:

9

– Animalele s`lbatice nu se g`sesc numai \n p`dure!F`r` s` clipeasc`, sus]inu privirile b`d`ranilor. Se

auzir` câtea râsete stinghere, dar care, de data asta,salutau, se pare, replica ei.

Ap`ru la un moment dat un pilot care-i strig` \nordinea numerelor pe vân`torii pe care trebuia s`-itransporte. Apoi ap`ru [i urm`torul pilot, [i al treilea,[i al patrulea.

– Cincisprezece, [aisprezece, [aptesprezece, opt-sprezece! strig` acesta.

Patru b`rba]i se ridicar` [i-l urmar`. |ncet,\ncet, \nc`perea se golea [i Sandra putu \nsfâr[it s` se a[eze. Curând va veni [i rândulei.

– Dou`zeci [i doi, dou`zeci [i trei...Lu` de pe o m`su]` o revist` murdar` [i rupt` [i

\ncepu s-o r`sfoiasc` cu un aer ner`bd`tor,\mpingând cu piciorul o scrumier` plin` dechi[toace.

– Dou`zeci [i opt! strig` o voce profund`, pe unton neutru.

Sandra tres`ri, nea[teptându-se s`-i vin` rândul atâtde repede.

|n prag se afla un b`rbat \nalt cu o siluet` sportiv`;umeri largi, [olduri \nguste, piept musculos...

“Ce \nalt este! gândi Sandra. Are cel pu]in un metrunou`zeci!”

10

Privi chipul acesta ars de soare, cu tr`s`turi regu-late, dar care ai fi zis c` sunt t`iate cu dalta. O adierede vânt \i ciufuli p`rul negru care-i c`zu pe frunte \n[uvi]e dezordonate.

Ochii lui, \n special, \i re]inur` aten]ia. Ni[te ochide un cenu[iu metalic, cu privire direct`, intens`...

Sandra l`s` revista [i se ridic`.– Dou`zeci [i opt? repet` b`rbatul cu o oarecare

iritare.Se adresa celor cinci vân`tori care r`m`seser` \n

\nc`pere, neluând-o \n seam` pe fat`.Ea \naint` [i, pe un ton sfid`tor, spuse:– Eu sunt.O lic`rire ironic` se aprinse \n ochii cenu[ii, dar

expresia pilotului nu se schimb`. |i \ntinse mâna [i seprezent`:

– Mark Daniels.– Sandra Farraday.|[i strânser` mâinile.– Ei bine, s` mergem! hot`r\ el f`cându-i semn s-o

ia \nainte.Ie[ir` din birou. La chei mai a[teptau \nc` trei

hidroavioane. |n fa]a primului hidroavion, Sandrarecunoscu unul din micile grupuri care, cu zeceminute \n urm`, mai a[tepta \nc` \mpreun` cu ea. |iv`zu pe vân`tori \nc`rcându-[i \n avion armele,undi]ele [i l`di]ele cu muni]ie.

11

– Unde este materialul dumitale? \ntreb` pilotul.Sandra \[i mu[c` buzele. |n toat` aceast` atmosfer`

de aventur`,exaltarea ei fusese atât de mare \ncât \[iuitase bagajele!

– Am uitat totul \n portbagajul ma[inii care m-a luatde la aeroport. Cineva mi-a spus c`... agen]ia dumitalem` va ajuta s` le recuperez.

Pe buzele lui Mark Daniels ap`ru un zâmbet u[or.|i f`cu un semn unuia dintre indienii care ajutau la\nc`rcarea bagajelor.

– Emile! Vrei s` te duci \mpreun` cu Jack [i s` cau]ibagajele domni[oarei Farraday? Dup` aceea, le\nc`rca]i \n avionul meu.

Cei doi b`ie]i se repezir` spre parcare.– Aparatul meu este tras la cap`tul cheiului. Cel galben...

\i explic ̀el \ndreptându-se cu pa[i mari spre hidroavion.Sandra lungi pasul ca s` poat` s` se men]in` \n

apropierea lui.– Mi-ai zis c` te nume[ti Mark Daniels, remarc` ea.

Toate astea sunt ale dumitale?– Da, r`spunse el scurt.Sandra ridic` sprâncenele.– Sunt de-a dreptul m`gulit`... A[adar, am onoarea

s` zbor chiar cu marele director?Ridic` privirea spre el. |n ochii lui cenu[ii se z`rea

o lic`rire amuzat`, dar [i un oarecare respect...Marck Daniels zâmbi.

12

– |]i m`rturisesc c` este prima oar` când duc ofemeie \n p`dure! Vreau s` spun, o femeie singur`...

– {i pentru mine este o premier`. N-am nici oexperien]` de vân`tor...

Cowboy... De ce naiba s`-l boteze astfel? Dar a[a\i venise, pur [i simplu. Pentru c` trebuia s`recunoasc` faptul c` sem`na mai mult cu un cow-boy decât cu un pilot, cu blugii lui decolora]i, cuhaina de antilop` cu franjuri [i cu cizmele„western”.

Hidroavionul galben, tras la chei ca un vas, seleg`na \ncet \n voia valurilor lacului Rainy.

Câteva minute mai târziu, cei doi tineri indieni \iajunser` din urm`, \mpingând un c`rucior \nc`rcat cubagajele fetei.

Deodat`, aceasta observ` c` Mark Daniels abia \[ist`pânea un hohot de râs. Ce naiba i se p`rea atât decaraghios?

|i urm`ri privirea [i realiz` atunci c` ilaritateatân`rului era provocat` pur [i simplu de „materialul”ei... Un material care, la drept vorbind, nu sem`nadeloc cu cel al celorlal]i vân`tori.

B`ie]ii \nghesuir` la bordul aparatului dou` valizealbastre, o geant` de toalet` asortat`, un aparat deradio, o ma[in` de scris portativ`...

13

– Putem pleca, hot`r\ Mark Daniels.Sandra se a[ez` pe locul din fa]` [i-[i puse cen-

tura de siguran]`. El se a[ez` la comand` [i sepreg`ti de decolare, dup` ce fur` desf`cute toateparâmele.

Hidroavionul porni pe suprafa]a lacului, apoi sedesprinse [i urc` deasupra p`durii.

Cu r`suflarea t`iat`, Sandra admira superba priv-eli[te care i se perinda prin fa]a ochilor. Copaci\mbr`ca]i \n culorile toamnei se \ntindeau f`r` sfâr[itpân` la orizont, reflectându-se \mpreun` cu cerul \nlacul imens.

– Zborul va dura exact o or` [i zece minute, ziseMark. Relaxeaz`-te!

Ea tres`ri auzindu-i vocea, atât de fascinat` deaceast` minunat` panoram` \ncât uitase de tot ce o\nconjoar`. Abia acum \[i d`du seama de mâinile eicrispate pe mânerele scaunului. Mark Daniels \[i\nchipuia probabil c` ea este \ngrozit`! Dar Sandra nuera deloc genul care s` cl`n]`ne din din]i \n momen-tul decol`rii.

– Nu-mi este team`! \l asigur` ea cu un râs u[or.Este doar emo]ia plec`rii. Nici nu m` gândeam c` voiputea s`-mi realizez \ntr-o zi acest proiect. Oh! Abiaa[tept s` ajung!

El \i arunc` o scurt` privire piezi[`, apoi \[i puseochelarii de soare.

14

– Nu ]i-ai adus pu[c`, remarc` el. Nici m`car o undi]`!Se \ntoarse din nou spre ea.– Nu vreau s` fiu indiscret, dar ce vei face acolo? |n

afar` de vân`toare [i pescuit, distrac]iile sunt inexis-tente \n p`dure!

– Recunosc c` fac oarecum not` discordant` print-re ace[ti incomparabili sportivi!

La ce bun s` \nceap` s`-i explice? La urma urmei,de ce s-ar justifica \n fa]a lui? Dar Mark Daniels \i fus-ese de la bun \nceput simpatic [i, \n câteva cuvinte, \im`rturisi planurile ei:

– Sunt scriitoare [i am venit aici ca s`-mi caut inspi-ra]ia pentru viitoarea mea carte...

El d`du din cap.– A[a deci?– }in ca lucr`rile mele s` fie cât mai realiste!Pentru Sandra, autenticitatea reprezenta calitatea

primordial` a unui scriitor. Primul s`u romanob]inuse un oarecare succes, [i era convins` c` aldoilea va merge la fel de bine dac` se va obliga s`tr`iasc` aceea[i via]` ca eroina ei, \n acelea[i condi]ii,grele sau u[oare.

– Ai fi putut s` faci cercet`ri \n bibliotec`, a[a cumfac to]i! zise el pe un ton sarcastic.

– Oh, nu! protest` ea, [ocat`.{i, foarte \ncet, ca pentru sine doar, ad`ug`:– Oricum, nimeni nu poate \n]elege.

15

– Dar eu \n]eleg!Sandra [ov`i. Privirea i se r`t`ci spre orizont. Nu

mai vedea nici p`durea, nici cerul de un albastruintens.

– S` zicem c` eu m` las absorbit` \n totalitate desubiectul meu, \ncepu ea. |n asemenea m`sur` \ncâtnu mai sunt eu \ns`mi...

F`cu o pauz` [i continu` apoi aproape p`tima[,\ntr-atât dorea s`-l conving`:

– Vezi dumneata, fiin]ele create de imagina]iamea prind via]` \n mine. Când sunt fericite,plutesc [i eu \n al nou`lea cer [i, \ndat` ce \ncep s`aib` probleme, le resimt ca pe propriile meleprobleme.

Privirea ei o \ntâlni pe cea a lui Mark prin ochelariide soare ai acestuia, ale c`ror lentile nu erau suficientde \ntunecate \ncât s`-i ascund` ochii.

– }i se pare c` sunt prea idealist`? \ntreb` ea,devansându-i comentariul.

{i, f`r` s`-i lase timp s`-i r`spund`, continu`:– Poate... Cu toate acestea, dac` primul meu

roman s-a vândut bine, este gra]ie acestei metode.Mark r`mânea t`cut. Ne\ncrez`tor, poate? Ea

insist`:– Ascult`, am dou`zeci [i patru de ani [i, \n con-

secin]`, nici experien]a nici geniul unui... unuiHemingway, de exemplu. Dup` p`rera mea Regatul a

16

figurat pe lista celor mai bine vândute c`r]i tocmaipentru c` cititorii au sim]it c` am pus foarte mult dinmine \ns`mi.

Mark se mul]umi s` dea din cap.Sandra \[i mu[c` buzele, regretând deja micul ei

discurs p`tima[. De \ndat` ce vorbea despre profesie,pierdea orice sim] al m`surii [i \ntotdeauna mergeaprea departe! Ce nevoie avea s`-l conving` pe acestnecunoscut?

– M` crezi cam nebun`?– Da.Ea ridic` din umeri, ofensat`, [i deja \n defensiv`.– Evident! Bomb`ni ea. Trebuie \ntr-adev`r s` n-ai

capul pe umeri ca s` speri la un minimum de\n]elegere din partea unui om care probabil c` n-adeschis \n via]a lui o carte!

Furia o sufoca. |n loc s` se supere, Mark Danielsizbucni \n râs.

– N-am citit o carte \n via]a mea? Eu?{i, râzând din tot sufletul, f`r` s` \ncerce s-o

conving` de contrariu, spuse:– La urma urmei, totul este posibil...F`r` voia ei, Sandra \i \mp`rt`[i pân` la urm`

veselia, reg`sindu-[i dintr-o dat` sim]ul umorului,sup`rat` c` se enervase numai dintr-atât.

Pilotul \[i consacra acum toat` aten]ia comenziloraparatului [i ea profit` ca s`-l examineze mai bine.

17

Ce b`rbat incredibil de viril! Era primul lucru care-]i s`rea \n ochi. Totu[i, privindu-l mai bine, se puteaobserva c` zâmbea adeseori. |n fiecare clip`, dou`[an]uri adânci \i br`zdau vertical obrajii.

Pierdut` \n contemplarea acestui profil atât de binedesenat, fata avu deodat` chef s`-i \nl`ture [uvi]elenegre ce-i c`zuser` pe fruntea bronzat`.

|[i \ntoarse repede capul, furioas` pe sine. Ce naibai se \ntâmpla? |n cursul lunii urm`toare, trebuia s` seconsacre \n \ntregime romanului s`u, f`r` s`-i acordenici o clip` lui Mark Daniels! De altfel, dup` ce se vainstala \n cabana pierdut` \n mijlocul p`durii, undeavea de gând s`-[i petreac` \n singur`tate patrus`pt`mâni, nu-l va mai revedea!

Dac` venise s` se ascund` aici, o f`cuse ca s`lucreze! Da, numai pentru asta... Era legat` de editoruls`u printr-un contract care avea o dat` imperativ` depredare a manuscrisului.

Cariera sa trecea \nainte de toate. La Los Angelesunde ea locuia, admiratorii se \nghesuiau \n jurul ei.Nu va fi niciodat` destul loc pentru literatur` [i pentrub`rba]i. {i, \n perfect` cuno[tin]` de cauz`, \i sacrifi-case pe ace[tia din urm` cu dezinvoltur`.

Mark rupse t`cerea. – Da, trebuie s` fii pu]in nebun`. Dar nu din cauza

romanelor dumitale... Dimpotriv`, te admir c` e[ti atâtde pasionat` de ele!

18

– Mul]umesc, zise ea pe un ton ironic. Atunci de ce]i se pare c` sunt nebun`?

– Trebuie s` fii, ca s`-]i dore[ti s` tr`ie[ti \nmijlocul p`durii! Mai ales ca femeie singur`!

El ridic` din umeri [i continu`:– Iar eu, sunt cel mai scrântit dintre noi doi! N-ar fi

trebuit s` accept s` te duc acolo!– De ce?– P`i, prive[te [i dumneata unde te duci!Cu un gest larg al mâinii, el \i ar`t` p`durea

nesfâr[it`, ruginie [i aurie \n lumina soarelui. |i ar`t`asta [i scânteierea alb`strie a apei: lacuri, râuri,iazuri...

– Este formidabil! exclam` ea.– Sunt de acord cu dumneata. Dar, gânde[te-te o

clip`! Vei tr`i absolut izolat` \n p`dure!– Bine\n]eles...– {i dac` te r`t`ce[ti?– N-am s` m` \ndep`rtez de caban`, promit.– Ai face bine! |n general, eu nu-mi fac griji \n pri-

vin]a asta, pentru c` oamenii \nchiriaz` mai mul]i ocaban`. Dac` vreun vân`tor se r`t`ce[te, ceilal]i por-nesc \n c`utarea lui.

Se \ncrunt`, apoi continu`:– Dar dumneata vei fi absolut singur`, insist` el.– |n]eleg c`-]i faci griji \n privin]a mea. Dar nu-]i fie

team`, voi fi prudent`.

19

– N-ai \ncotro! Via]a dumitale depinde de asta!Imagineaz`-]i numai c` te r`ne[ti... |n ]inutul acestapierdut de lume, n-ai cum s` ridici telefonul [i s`chemi ajutoare!

– B`nuiesc c` a[a e. Sunt de acord, un accidenteste oricând posibil. Dar eu nu risc mai mult decâtceilal]i! Decât vân`torii, vreau s` spun...

– Exact. S` mai vorbim despre un aspect... Ei sunt\narma]i. Dumneata nu e[ti.

– Dar eu n-am de gând s` vânez!– {i dac` e[ti pus` \n situa]ia s` te aperi? Ce faci?El se \nsufle]i [i continu`:– S` zicem c` te treze[ti fa]`-n fa]` cu un elan –

unul singuratic, [i sunt periculo[i, crede-m`! – sau cuun urs. Ce se va \ntâmpla atunci?

Se \ntoarse spre ea a[teptând r`spunsul.Molipsit` de \ngrijorarea lui, Sandra se foi pescaunul ei.

– |n general, animalele \i evit` pe oameni, nu?murmur` ea. Am auzit c` nu se apropie niciodat` decabanele de vân`toare.

– A[a este, recunoscu el serios, aproape grav. Dars-a \ntâmplat s`-i atace pe indivizii izola]i.

Ea se for]` s` zâmbeasc`.– Chiar vrei neap`rat s` m` sperii?Mark privi cadranele postului de pilotaj \nainte s`-i

r`spund`.

20

– Ar trebui s` fii informat` despre riscurile pe care]i le asumi.

– Dac`-]i \ngroze[ti astfel to]i clien]ii, m` mirc` \ntreprinderea dumitale este atât de \nflori-toare!

El schi]` un zâmbet când ea ad`ug`:– Doar dac` nu sunt eu singura beneficiar` a aver-

tismentelor dumitale?Zâmbetul lui Mark se accentu`.– Prefer s` [tiu c` te-am prevenit... Dac` te

hot`r`[ti s` te \ntorci \mpreun` cu mine la lumea civi-lizat`, a[ vrea s` [tiu \nainte s` apuc s`-]i descarc baga-jele [i proviziile, decât dup`!

Sandra \[i \ndrept` spatele. Dac` el \[i \nchipuia c`o va face s` se r`zgândeasc`, se \n[ela!

– Voi r`mâne singur` \n p`dure o lun` \ntreag`,domnule Daniels!

– M` numesc Mark.{i, cu un râs u[or, ad`ug`:– Doar dac` nu cumva preferi s`-mi spui cow-

boy? Apoi f`cu un gest indiferent.– Foarte bine. Dac` e[ti atât de hot`rât`, s`

coborâm...– Am ajuns?Ea privi \n jos dar nu v`zu nimic altceva decât un

lac \nconjurat de p`dure.

21

– Un pic mai spre dreapta, \i ar`t` el.Aparatul \ncepu s` coboare, [i Sandra z`ri curând

un debarcader de scânduri apoi, câteva clipe maitârziu, o caban` ascuns` sub copaci.

Hidroavionul se a[ez` f`r` dificultate pe suprafa]alacului. Se vedea bine c` Mark era un pilot experi-mentat... Cu mult` \ndemânare, conduse aparatulspre debarcader, s`ri apoi jos [i-l leg` de mal cu ges-turi precise.

|n mai pu]in de zece minute, desc`rc` bagajelefetei [i l`zile cu provizii.

Nu mai \ncerc` s-o conving` s`-[i abandoneze pla-nurile. Sandra \l urm` pân` la caban` c`rându-[ima[ina de scris [i geanta de toalet`.

Când se gândea c` va trebui s` tr`iasc` s`pt`mânileurm`toare \n condi]ii de confort cel pu]in rudimenta-re... Cabana, care sem`na mai degrab` cu un cort, aveapatru laturi din placaj pân` la jum`tatea \n`l]imii, apoipânz` impermeabil` \ntins` pe o arm`tur` metalic`.Deasupra, un burlan se \n`l]a spre cer.

Ce dezam`gire! Asta era o caban` de vân`toare? Ease a[teptase la o locuin]` rustic` din grinzi de lemn,asem`n`toate pozelor din c`r]ile pentru copii, [i cu un[emineu mare din piatr`...

Se feri \ns` s`-[i manifeste dezam`girea \n fa]a pilo-tului. Acesta \mpinse u[or u[a care scâr]âi sinistru dinbalamale.

22

– Vezi, aici este inutil s` \ncui cu cheia!Sandra intr ̀\n mica \nc`pere a noii sale locuin]e. De-a

lungul unui perete se aflau patru paturi suprapuse dou ̀câtedou .̀ De cealalt̀ parte erau dulapuri [i o chicinet̀ utilat̀ cutot ce trebuie. Fa]̀ \n fa]̀ cu u[a era o ferestruic ̀de plastic.

Tot mobilierul era format dintr-o mas` de lemn,patru scaune [i o sob` de g`tit din font`.

Mark puse bagajele lâng` paturi.– Iat`-te acas`! zise el ironic. Nu se poate spune c`

este chiar un palat!Cu siguran]` c` locul nu era deloc luxos! Nici un

obiect inutil. Doar strictul necesar... Dar, \n fond, astacorespundea exact dorin]elor fetei.

Ea zâmbi.– E dr`gu].– Dr`gu]? repet` el, nedumerit.|[i trecu mâna prin p`r [i \l ciufuli [i mai mult.– Este chiar prima oar` când una din cabanele

mele de vân`toare este calificat` drept dr`gu]`! {i, pe un ton sec, continu`:– Dar venind din partea dumitale, nu m` mir`! La

ce te po]i a[tepta de la o fat` care debarc` aici \n cizmecu tocuri [i bluz` de m`tase?

Sandra se \ncrunt`, c`utând o replic` t`ioas`.– O s` ]i se mai par` dr`gu]` vreo zi sau dou`,

declar` el f`r` menajamente. M-ar mira ca entuziasmuldumitale s` dureze mai mult!

23

O repezea astfel pentru c` era femeie. N-ar fi\ndr`znit niciodat` s` foloseasc` un asemenea ton cas` se adreseze unui b`rbat!

Ochii verzi ai Sandrei scânteiar`.– Crezi ce vrei! N-am f`cut tot drumul `sta ca s`-mi

abandonez proiectul imediat ce am ajuns!– M ̀tem c ̀nu-]i dai seama prea bine de ceea ce te a[teapt̀ .– Ba da! M` simt \ns` absolut \n stare s` fac fa]`

situa]iei. Nu mai sunt un copil, s` [tii!– Ah! Nu mai e[ti copil?F`r` grab`, el o privi atent. Sandra \[i sim]i b`t`ile

inimii accelerându-se brusc.Se gr`bi s` schimbe subiectul discu]iei.– Vrei pu]in` cafea? Cu condi]ia s` existe, fire[te...– Evident c` exist`. Vei g`si \n l`zile pe care le-am

l`sat la debarcader.– M` duc s` caut.Ea tocmai trecea pragul când el o opri.– N-ai uitat nimic?– Ce?|i \ntinse o g`leat` de plastic ro[ie pe care ea o privi

f`r` s` \n]eleag`.– {i apa? \ntreb` el.– Oh! Apa!Cum de nu remarcase ea asta mai devreme?

Bine\n]eles, aici nu exista ap` curent`...– Dar chiuveta...

24

– Chiuveta are doar o ]eav` de evacuare. Dar n-arerobinet de alimentare.

O \nv`lui \ntr-o privire \n care ea citi ironia, darparc` [i o duio[ie trec`toare.

– M` duc s` aduc eu apa de la fântân`! zise el.|ncearc` \ntre timp s` dibuie[ti cafeaua... |n principiu,ar trebui s` se afle \n lada cea mai mic`.

– Am \n]eles!Sandra alerg` spre debarcader. Cum o s` se des-

curce f`r` apa curent`? Perspectiva aceasta o camdescump`nea, obi[nuit` cum era cu tot confortulmodern; ce ciudat i se p`rea s` se \ntoarc` la modulde via]` rustic al str`mo[ilor s`i...

Mark umplu g`leata cu ap` din lac. Ea \l privi, la\nceput uimit`, apoi izbucni \n râs.

– Asta da fântân`, cowboy!– Da, don’[oar`, e o fântân` cam mare! râse [i el.

Nic`ieri n-ai s` g`se[ti o ap` mai curat` [i mai proasp`t`!Sandra respir` adânc.– Cât de frumos este aici!Aerul tare mirosea a p`dure, a r`[in`...– Aici nu exist` fum, cea]`, miros de benzin`! oft`

ea, \ncântat`.Mark o privea cu o \ng`duin]` amuzat`.– Ce se aude cu cafeaua aia?Ea izbucni \n râs. Se sim]ea dintr-o dat` fericit`, relaxat`.– M` ocup imediat de ea.

25

Capitolul 2

Apa c`dea, pic`tur` cu pic`tur`, \n cafetiera de alu-miniu, [i o arom` pl`cut` \ncepea s` se r`spândeasc`\n \nc`pere.

Sandra puse dou` c`ni pe mas`. Apoi privi cu ooarecare \ngrijorare soba de g`tit pe care fierbeacafetiera.

– M` \ntreb dac` o fi gata...– Este gata! o asigur` Mark.Se ridic`, \mpingându-[i scaunul pe podeaua

acoperit` cu placaj umflat.– De unde [tii? se mir` Sandra.– Dup` arom`...– Va trebui s` m` obi[nuiesc, oft` ea.– Nu-]i place aroma de cafea?– Nu despre asta-i vorba.{i, pe un ton oarecum de scuz`, ad`ug`:

26

– N-am mai f`cut niciodat` cafea... \n stil antic.Mark izbucni \n râs.– Ce vrei s` spui?Umplu cele dou` c`ni [i puse cafetiera la loc pe

plit`.– Sunt obi[nuit` cu „totul electric”, \i explic` ea.

Pentru mine, cafeaua este gata când lumini]a ro[ie aaparatului se aprinde...

– Va trebui s` ui]i de toate astea o vreme! Crezi c`vei reu[i?

– Bine\n]eles! afirm` ea, optimist`, apoi ad`ug`:Vezi dumneata, aceste mici detalii sunt indispensabileveridicit`]ii c`r]ii mele! De exemplu, dac` n-a[ fi venitaici, nu mi-a[ fi imaginat niciodat` c` \nc` se maiprepar` cafeaua...

– ... \n stil antic! \ncheie el fraza \n locul ei.|ncepur` s` râd` [i Sandra \nghi]i prudent o prim`

gur` de cafea.– Excelent`! recunoscu ea. Mult mai bun` decât

cea f`cut` \n cafetiera mea electric`... Bravo!– Nu eu sunt „de vin`”, ci apa. Apa este perfect

curat`... Nici o pic`tur` de clor, nici o urm` din vreunprodus chimic. Este adev`rat` ap` de izvor!

Sandra \l privea \n t`cere, sorbindu-[i pe \ndeletecafeaua.

– Ai tr`it [i dumneata \n astfel de cabane, cavân`tor? \ntreb` ea \ntr-un târziu.

27

– Adeseori!Privirea fetei \ntârzie pe bra]ele lui bronzate [i

musculoase, date la iveal` de mânecile suflecate pân`deasupra coatelor.

– |n timpul sezonului de vân`toare, \n generaltoate sunt rezervate dinainte, \i explic` el. |n afarasezonului, unele r`mân neocupate [i mi se \ntâmpl`frecvent s` m` instalez pentru o vreme \ntr-una dinele.

– {i ce faci?– Pescuiesc, vânez... m` relaxez, mai ales.

Ambian]a este atât de odihnitoare aici! N-auzi nici untelefon, n-ai nici o grij`...

El se \ntinse zâmbind parc` fericit [i fata [i-limagin` cu u[urin]` \n comuniune total` cu natura.

– {i r`mâi \n p`dure... singur? \ntreb` ea, ironic.El ridic` din umeri.– Nimic nu-i mai pl`cut ca asta, \i r`spunse sec.Sandra \[i mu[c` buzele. |ncepea s` \n]eleag`

re]inerile lui Mark. El nu se \ngrijora, a[a cum crezuseea la \nceput, pentru c` era femeie, ci din cauza totaleiei lipse de experien]` a traiului \n natur`.

|i puse o \ntrebare care-i st`tea pe buze de cândsosiser` aici.

– Ai v`zut vreodat` vreun urs?– Mi s-a \ntâmplat s` v`d. De mai multe ori...El râse u[or, apoi continu`:

28

– N-ai s` g`se[ti totu[i ur[i \n spatele fiec`rui copac!Apoi, redevenind serios, spuse:– Ne fac uneori mici necazuri, nimic mai mult. Ur[ii

sunt mai ales ni[te lacomi nes`tui care nu se gândescdecât s` se \ndoape. S` nu ui]i s`-]i aranjezi toate ali-mentele cu grij` \n r`citor.

– Am \n]eles.El o privi atent.– A[adar, r`mâi?– Mi se pare c`-i destul de limpede c` r`mân!– |nainte s` vii, nu [tiai care vor fi condi]iile de

via]`. Sunt destul de primitive, nu?– O s` m` descurc, morm`i ea.– Ascult`, \nceteaz` s` mai faci pe eroina... Vino \napoi

cu mine. Vei \nchiria o camer` de hotel [i, \n fiecarediminea]`, eu am s` te aduc aici, apoi seara vin [i te iau.

Aceast` propunere o mi[c` profund pe fat`,neobi[nuit` cu atâta solicitudine. Dup` moartea tat`luis`u, când ea nu era decât un copil, mama ei s-arec`s`torit foarte repede [i, c`l`toare neobosit`,str`b`tuse lumea, abandonându-[i fiica \n grija uneiservitoare. De tân`r`, Sandra \[i dorise independen]`,dându-[i seama de timpuriu c` \n via]` nu va puteaconta pe altcineva decât pe ea \ns`[i.

– E[ti amabil, murmur` ea.– A[adar...Dar ea scutur` din cap cu fermitate.

29

– Nu, eu am nevoie s` stau aici.– Ce importan]` are dac` dormi \n aceast` caban`

sau \n ora[? Doar n-ai de gând s` lucrezi dou`zeci [ipatru de ore pe zi? |ntr-un hotel, beneficiezi de ocamer` confortabil`, de o baie, de ap` cald` la dis-cre]ie, de...

Ea \i t`ie vorba:– Nu m` ispiti! Trebuie s` r`mân aici!– De ce?– Pentru c` vreau s` m` identific cu personajul

meu principal: o fat` r`pit` de trei gangsteri. O duc\ntr-o caban` pierdut` \n inima p`durii [i o las` sin-gur` \n timp ce ei \ncearc` s` ob]in` r`sump`rarea...

Se aplec` \nainte [i spuse cu \nfl`c`rare:– |n]elegi acum de ce este indispensabil s` tr`iesc

aici? Zi [i noapte? Altfel, a[ descrie locul \ntr-o manier`absolut fals`!

El oft`.– |n acest caz, m` duc s` aduc l`zile...Cu ajutorul lui, Sandra a[ez` conservele pe rafturi

[i stoc` toate produsele perisabile \ntr-un frigider cugaz.

– Ai destul` hran` pentru zece zile, \i explic` Mark.O s`-]i re\nnoim proviziile cam pe atunci. Nu-]i facegriji, n-ai s` mori de foame!

Se uit` la ceas [i ea b`nui c` el se gândea s` plece.– Mai bei o cafea? propuse ea.

30

– Nu, mul]umesc. Trebuie s` plec. Vino pân` ladebarcader, am s`-]i explic vreo dou`-trei detalii.

El \i explic` mai \ntâi cum se manevreaz` micabarc` de aluminiu folosit` de obicei de pescari.

– Poate ai chef s` faci o limbare pe lac! \i zise el.S`ri apoi la bordul hidroavionului [i reap`ru ]inând

\n mân` o pu[c` [i o cutie cu cartu[e.– Este mai bine s` fii \narmat`; nu se [tie niciodat`.Ea scutur` negativ capul.– Nu am nevoie de a[a ceva.– Ba da! insist` el. Din precau]ie doar.El introduse trei cartu[e \n \nc`rc`tor [i Sandra

ridic`, mirat`, sprâncenele.– Credeam c`-i periculos s` la[i o pu[c` \nc`rcat`!– |ntr-adev`r. Dar cum eu sunt convins c` n-ai pus

\n via]a dumitale mâna pe o pu[c`, vreau s`-]i dau olec]ie de tir.

Fata cânt`ri pu[ca \n mân` cu team`.– Vrei s` \nv`] acum s` trag? \ntreb` ea f`r` nici un

pic de entuziasm. |ntr-adev`r?Mâinile \i tremurau u[or pe patul pu[tii [i Sandra

se mir` de nervozitatea ei.– A[a-i mai bine.|n]elese c` el n-o va l`sa \n pace pân` ce ea nu va

face ce-i cere.– Cum trebuie s` fac?– Am s`-]i explic.

31

Se a[ez` \n spatele ei [i o cuprinse cu bra]ele ca s`-i arate cum s` ]in` pu[ca.

– Nu uita niciodat` s`-]i lipe[ti strâns patul deum`r.

Vocea lui r`suna foarte aproape de urechea ei.Sandra se sim]i \n siguran]` [i tulburat` \n acela[i timpde r`suflarea lui cald`... Nu [i-ar fi imaginat niciodat`c` se va afla lipit` astfel de pieptul puternic al lui MarkDaniels. Pilotul ei...

El o \nv`]` cum s` ocheasc` urm`rind ]inta.Obrazul lui \l atingea pe cel al Sandrei, parfumul luib`rb`tesc f`cea s`-i bat` inima nea[teptat de repede...

– Acum, hot`r\ el, trage \ntr-unul din cei treicopaci!

Sandrei \i fu greu s` se concentreze, \ntr-atât derapid \i devenise pulsul. Nu mai avea decât o dorin]`:s` \nchid` ochii [i s` se abandoneze...

Ap`sar` \mpreun` pe tr`gaci.– L-ai nimerit? \ntreb` el.Ea se mul]umi s` dea din cap afirmativ,

ne\ndr`znind s` vorbeasc` de team` ca sunetul vocii eis` nu-i dezv`luie emo]ia.

Mark \i d`du drumul, f`r` s` par` deloc tulburat...– Acum, \ncearc` singur`!Ea se supuse. Dup` aceea, el o oblig` s`-[i \ncarce

singur` arma f`r` ajutorul lui, [i s` trag` iar`[i.|n sfâr[it, el d`du din cap cu un aer mul]umit.

32

– Cred c` ai \n]eles cum trebuie f`cut.– Da, recunoscu ea.– Atunci, te las. Dup`-amiaz` am de condus un alt

grup [i sper ca, de data asta, s` fie vorba de vân`toriadev`ra]i! ad`ug` el cu un zâmbet \n col]ul gurii.

Sandra se crisp`.– A[a sper [i eu. Pentru dumneata...– S` nu crezi c` m` plâng de aceast` mic` diversi-

une mai degrab` nea[teptat`. |n meseria asta nu aiprea multe surprize...

Cum s` interpreteze ea oare aceast` remarc`?Râzând sau sup`rându-se?

– Voi \ncerca s` survolez \n fiecare zi cabana dumi-tale, \i promise el. Dac` n-am s` pot veni eu, \i voi cerealtui pilot s` treac`. |n cazul \n care ai nevoie de ceva,leag` o pânz` alb` \n vârful catargului, cel de lacap`tul debarcaderului. To]i pilo]ii cunosc acest sem-nal [i oricare dintre ei poate cobor\ aici...

– Deci nu voi fi chiar atât de izolat`?– Oh, ba da!El zâmbi pe nea[teptate.– S` nu ezi]i s` \nal]i drapelul alb! Chiar dac` ai

nevoie doar s` mai tr`nc`ne[ti pu]in cu cineva... M`tem c` singur`tatea \]i va deveni curând foarteap`s`toare!

– Eu nu cred. Cu atât mai mult cu cât, peste vreodou` zile, va veni [i Nick s`-mi ]in` companie!

33

Ochii cenu[ii ai lui Mark devenir` dintr-o dat`aproape negri. El o fulger` cu privirea.

– Nick? Nu [tiam c` a[tep]i un... un prieten.Aproape c` p`rea gelos!– Nu ]i-am vorbit \nc` despre el? \ntreb` ea.Sandra nu l`s` totu[i confuzia s` se prelungeasc`.– Este eroul romanului meu. Dup` ce m` voi insta-

la ca lumea, el va deveni la fel de real ca mine sau cadumneata...

El ridic` din umeri.– Ar fi trebuit s` b`nuiesc c`-i vorba despre eroul

romanului, zise el \ncet.Se \ntoarse brusc [i \ncepu s` desfac` parâmele

hidroavionului.– La revedere, domni[oar` Sandra Farraday, marea

romancier`! |]i doresc o [edere pl`cut` \n mijloculp`durii!

Se a[ez` la comand`, \[i puse ochelarii de soare [i-if`cu cu mâna. Câteva clipe mai târziu, motorul \ncepus` vuiasc`, avionul galben alunec` pe suprafa]a scân-teietoare a apei care reflecta cerul, se \n`l]` [i curândpluti pe deasupra copacilor.

Sandra r`mase pe debarcader, urm`rind cu privireaaparatul u[or pân` ce acesta disp`ru la orizont. Apa,tulburat` o clip` de flotoarele aparatului, \[i rec`p`tadeja calmul.

I se p`ru c` aude din nou vocea lui Mark \n urechi.

34

– Vei fi absolut singur` \n p`dure. Sin-gu-r`!Sandra \nghi]i cu dificultate. Un fior rece \i str`b`tu

[ira spin`rii.Ieri \nc`, se afla la Los Angeles, ora[-lumin` incre-

dibil de zgomotos [i animat. {i acum...„N-o s` \ncepi acum s`-]i plângi de mil`?” se mustr` ea.Hot`rât`, se \ntoarse [i porni spre caban`, convins`

c` se va apuca imediat de treab`.

*

Pe unica mas` transformat` \n birou, Sandra \[ipuse ma[ina de scris, un pachet de foi albe, unborc`nel plin cu creioane, un dic]ionar gros [icarne]elul \n care-[i nota ideile. Aici era consemnat`toat` intriga romanului s`u. Nu mai lipsea decât dez-nod`mântul [i \nc` mai ezita \ntre mai multe solu]ii.

Cu o exclama]ie furioas`, fata smulse a nu [tiu câta foaiedin ma[ina de scris, o mototoli [i o arunc` pe jos, undeaceasta se al`tur` celorlalte care umpleau deja podeaua.

Dac` \n primele dou` zile lucrase cu poft` [i muncaei progresase ca \n vis, nu acesta era cazul ast`zi! |i eraimposibil s` se concentreze; fiecare cuvânt, fiecarerând scris i se p`rea o absurditate.

Când, dup` apusul soarelui, cerul se \ntunec`, ea\[i acoperi ma[ina de scris cu husa [i \ncepu s` seplimbe nervoas` prin \nc`pere.

35

„N-am scris nici o pagin` ast`zi! \[i zise ea sup`rat`.Am un blocaj! Un blocaj complet!...”

Cuno[tea bine fenomenul. Odat`, acesta durasetrei s`pt`mâni!

Ce s` fac`, Dumnezeule, o lun` de zile \n pusti-etatea asta? Dac` \n timpul care i-a mai r`mas nu vamai avea inspira]ie...

Mai puse un lemn pe foc, desf`cu o alt` sticl` deap` mineral`, b`u câteva guri chiar din sticl` [i revenis` se a[eze \n fa]a ma[inii de scris.

F`r` nici un rezultat...|[i impuse totu[i s` lucreze \n cea mai mare parte a

nop]ii, dar nimic din ce scria nu reu[ea s-o mul]umeasc`.Când zorile albir` ferestruica de plastic, podeaua eraacoperit` de ghemotoace de hârtie dar nici o pagin` nuse ad`ugase manuscrisului din zilele precedente.

Inspira]ia \i disp`ruse...Cu ochii pleca]i, cu umerii \ncovoia]i, Sandra \[i

turn` \ntr-un pahar suc de portocale [i-l b`u dintr-odat`. Apoi \[i puse haina [i ie[i.

R`s`rea soarele, colorând \n roz [i auriu suprafa]alacului. Sandra se str`dui s`-[i uite problemele \n fa]afrumuse]ii peisajului.

Respira cu pl`cere aerul proasp`t al dimine]ii. „Gre[esc insistând s` scriu, \[i zise ea. De \ndat` ce

apare un obstacol, un blocaj, trebuie \ncercat altceva...”Dar ce?

36

Se \ncrunt`, str`duindu-se s`-[i aduc` aminte cumreu[ise s` \nl`ture blocajul precedent. {i deodat`, s`ri\n sus, entuziasmat`.

„Am g`sit!”|ntr-o clip`, oboseala \i disp`ru [i un zâmbet larg \i

lumin` fa]a.„Când nu mai reu[i]i s` scrie]i, recit` ea, \n loc s`

continua]i s` aduna]i paragrafe inutile, mima]isitua]ia!”

Aceasta era solu]ia! Cea pe care o datora sfaturilorunui celebru scriitor. Un scriitor experimentat [i desucces. Sfat pe care-l va \ncerca \nc` o dat`. Poate c`[ansa \i va surâde din nou? Era totu[i de \ncercat!

Alerg` la caban` [i, lu` o pânz` alb` pe care o fix`pe catargul debarcaderului. Apoi se a[ez` pe malulapei [i a[tept`...

*

Dup` vreo or`, entuziasmul \i mai sc`zu. S`mimeze situa]ia... U[or de zis! Lucrul acesta nu-ireu[ise decât o dat`!

{i atunci, ea singur` fusese cauza [i tot singur` orezolvase. Dar iat` c` acum solicita participarea unuiactor! Ceea ce modifica considerabil situa]ia...

Oare Mark Daniels \i va \n]elege problema? Va facem`car efortul s-o asculte?

37

Se preg`tea s` desfac` pânza alb` de pe catarg cândun alt gând \i trecu prin minte: editorul ei a[teptamanuscrisul la o dat` stabilit` [i ea nu-[i putea permites` piard` prea mult timp!

|[i cobor\ bra]ele, l`sând drapelul improvizat s` flu-ture \n vânt.

„Nu se [tie niciodat`, \[i zise ea. Orice este depreferat inactivit`]ii!”

Se \ntoarse cu pa[i rari spre caban` [i-[i f`cu un picde cafea. Noaptea ei alb` nu prea l`sase urme pechipu-i frumos [i abia dac` se b`nuiau ni[te umbreu[oare sub ochi.

Când auzi un zgomot de motor, se repezi afar`.Dezam`git`, constat` c` nu era vorba de hidroavionulgalben, ci de un aparat de turism ro[u aprins care nuavea flotoare.

Pilotul f`cu un cerc pe deasupra cabanei, \nclinândde câteva ori aripile. Sandra b`nui c` acesta era felullui de a-i semnala c` \n]elesese mesajul [i c`-l va trans-mite.

Avionul plec`, [i ea se \ntoarse \n caban` [i f`cupu]in` ordine. |[i schimb` apoi bluza, \[i puse ni[teblugi cura]i [i se machie u[or, spre deosebire de zileleprecedente când se mul]umise doar s`-[i perie p`rul,neglijând chiar s`-[i dea cu pu]in` crem` protectoarepe fa]`. |ntr-o atmosfer` atât de pur`, cosmeticele nicinu-[i aveau rostul.

38

|n a[teptarea unui nou zgomot de motor, Sandra semai uit` o dat` \n oglind` [i ie[i. |[i puse mânastrea[in` la ochi [i privi spre cer.

Nu se z`rea nici un aparat. {i totu[i, la un momentdat, auzi un zgomot care devenea din ce \n ce maiputernic, dar nu venea din cer ci de pe lac...

|[i cobor\ privirea [i z`ri atunci hidroavionul caretocmai amerizase [i acum se \ndrepta spre debar-cader.

Inima fetei tres`lt` \n piept. Aparatul acesta gal-ben... era el lui Mark, fire[te!

Toate \ndoielile i se spulberar` când \l v`zu ie[inddin cabin` [i apucând parâmele.

Speriat` dintr-o dat`, Sandra alerg` [i se refugie \ncaban`, ducându-[i apoi mâna la gur`.

– Sunt nebun`! murmur` ea \ncet. Ce am f`cut?Mark se apropia cu pa[i mari. Mai avea de str`b`tut

doar câ]iva metri... A ajuns...„N-am s`-i pot spune”, \[i zise Sandra, prad` unei

panici totale.Apoi \[i aminti de contractul cu editorul, de legen-

dara ei probitate profesional`. Trebuia neap`rat s`predea manuscrisul la data prev`zut`. Nu mai contanimic altceva!

{i atunci, f`r` cel mai mic efort, intr` \n pieleaeroinei sale. Sandra Farraday disp`ru pentru a face locostaticei \ngrozite de \nfrico[`torii bandi]i.

39

– Sandra?Ea nu r`spunse. Când Mark b`tu \n u[`, ea tres`ri,

cu to]i nervii \ntin[i la extrem...El b`tu din nou apoi \mpinse u[a [i silueta lui \nalt`ap`ru \n prag.

– Sandra?Ea se repezi spre el.– Oh! Mark! Sunt fericit` c` te-ai \ntors!El o \nv`lui \ntr-o privire surprins` [i ea i se arunc`

\n bra]e.– Mi-a fost atât de team`! oft` ea ag`]ându-se de el.El o \mbr`]i[` mângâindu-i u[or p`rul.– Ce s-a \ntâmplat? Spune-mi...Sandra se \nfior`.– Nu m` mai l`sa aici, te implor! Niciodat`!Mark o apuc` de umeri [i o \ndep`rt` de el ca s-o

poat` privi mai bine. Se \ncrunt`.– Sandra?F`r` s` se mai gândeasc` – de team` c` nu va avea

curajul s` mearg` pân` la cap`tul scenariului ei – Sandra\[i \ncol`ci bra]ele pe dup` gâtul lui [i-l s`rut` pe buze.

Mark deveni imediat un participant foarte activ... {icând fata vru s` se desprind`, el o strânse [i mai tarela piept.

La \nceput, ea reu[i s`-[i analizeze la rece comporta-mentul precum [i reac]iile partenerului s`u improvizat.Dar emo]iile devenir` din ce \n ce mai puternice...

40

Sângele \ncepu s`-i curg` mai repede prin vene,inima ei o lu` razna... Cu ochii \nchi[i, se abandon` \n\ntregime acestui s`rut care, la origine, nu fusesedecât teatru.

Mark \[i accentu` strânsoarea, deveni mai exigent,mai p`tima[.

Un gând ca o str`fulgerare \i trecu Sandrei prinminte. Nu cumva acest a[a zis blocaj ascundea \n real-itate o dorin]` incon[tient` de a-l revedea pe MarkDaniels?

|l respinse cu toat` puterea. |n sfâr[it \i d`du [i eldrumul [i o privi, cu ochii mic[ora]i, cu respira]iaaccelerat`...

A[adar, [i el intrase \n joc!Ea se for]` s`-i \ntâlneasc` privirea dar,

aproape imediat, [i-o cobor\ pe a ei, moart` deru[ine...

Cum \ndr`znise s` se foloseasc` de el? {i cândse gândea c` aceast` mascarad` i se p`ruse pedeplin justificat`, cu un sfert de or` mai devreme!Acum, nici nu \ndr`znea s`-l priveasc` \n fa]`!Trebuie c`-[i pierduse min]ile de a putut s` pun`la cale un plan atât de meschin, atât de demn dedispre]...

– Scuz`-m`, Mark. M-am purtat ca o idioat`, zise eacu o voce nesigur`.

El râse u[or.

41

– Oh! Nu m` plâng...Se apropie de ea [i o cuprinse de umeri. Cu buzele

strânse, Sandra privea fix o mic` arter` de pe gâtul luicare pulsa foarte repede...

– Dar n-ai b`nuit nimic?! exclam` ea. A fost oglum`! Te-am folosit cum... cum a[ fi folosit un actor!

Se \ntoarse pentru c` fa]a ei devenise dintr-o dat`stacojie. Mark fu primul care rupse t`cerea ap`s`toarece urmase explica]iei ei.

– Mai folose[te-m` pu]in. |mi place!Privirile li se \ntâlnir`. El \i zâmbea [i, \ncetul cu

\ncetul, ea \[i rec`p`t` calmul.– Scuz`-m`, repet` ea.– Te rog!Pe un ton ironic, el ad`ug`:– Mark Daniels la dispozi]ia dumitale! Pentru

depan`ri literare [i s`rut`ri de tot felul!O privi apoi cu aten]ie.– Totul e-n regul`? Nu ]i-a fost fric`?– Totul e-n regul` [i nu mi-a fost fric`, \l asigur` ea.– }i-a fost dor de mine, pur [i simplu! concluzion`

el, pe un ton de viril` satisfac]ie.– Oh! Nu-i a[a de simplu! D`-mi voie s`-]i explic...

42

Capitolul 3

Mark o ascult` cu mult` aten]ie, f`r` s-o \ntrerup`m`car o dat`. Când ea t`cu, el d`du din cap.

– A[adar, eu jucam rolul lui Nick, odiosul darseduc`torul gangster. Iar tu deveneai biata Sally!

– Exact!– Mi-ai zis c` te blocase[i la scena asta de dou` zile?La r`spunsul afirmativ al Sandrei, el \[i scutur`

capul cu un aer ne\ncrez`tor.– M` \ntreb dac` aceste dou` minute palpitante

de... fars` te vor ajuta \ntr-un fel!– La drept vorbind, [i eu m` \ntreb. Dar am o

teorie...– Care?– Pentru mine, este imposibil s` descriu un episod

pe care nu mi-l pot imagina limpede. Nu reu[eam s`vizualizez reac]ia lui Nick atunci când Sally i se arunc`\n bra]e. La urma urmei, ea abia \l cunoa[te!

Zâmbetul lui Mark se accentu`.

43

– Acum [tii...– {tiu...Sim]ind deodat` un nod \n gât, ea \[i feri privirea,

inundat` din nou de o emo]ie arz`toare... MarkDaniels avea asupra ei un efect prea puternic! {i astanu se potrivea deloc cu programul ei. Ar trebui s` seconsacre \n \ntregime romanului.

– M-ai ajutat, recunoscu ea. Acum, destinul per-sonajelor mele va fi total modificat...

Se \ntrerupse [i ro[i iar. Mark o privea de parc` eanu vorbea despre Nick [i Sally – ni[te personaje ima-ginare – ci despre ei \n[i[i – atât de reali!

– }i-e foame? \ntreb` ea brusc.Dup` ce-i jucase festa asta urât`, m`car atâta putea

face, s`-l invite la mas`!– Tu pui carnea la fript pe gr`tar, iar eu preg`tesc

salata, propuse ea.El ridic` sprâncenele, mirat.– Gr`tar [i salat` la ora zece diminea]a?– De ce nu? Eu nu sunt foarte conven]ional`, s`

[tii...– Nici eu. De acord, fac eu gr`tarele...Lu` o pung` cu c`rbuni de lemn [i-[i f`cu de lucru

\n fa]a unui gr`tar de fier pus pe câteva pietre plate.Sandra nu-l folosise \nc`; de când sosise aici, ultima eigrij` fusese preg`tirea mânc`rii.

Carnea se dovedi a fi excelent` [i salata perfect`.Sandra mânc` cu poft`.

44

– De mult` vreme n-am mai mâncat atât de bine!m`rturisi ea. E[ti un adev`rat maestru buc`tar!

– Iar tu [tii s` apreciezi lucrurile bine f`cute!Sandra se pref`cu ofensat`.– De obicei, nu \nfulec \n halul `sta. Detest s`

m`nânc singur` [i \n general m` mul]umesc s`ciugulesc câte ceva, la orice or` a zilei.

– |ncercam s`-]i fac un compliment, dar se pare c`am dat-o \n bar`!

– Un compliment? repet` ea, nedumerit`.– Te felicitam pentru pofta ta de mâncare [i se vede

treaba c` ai \n]eles gre[it. V`d [i eu o dat` o fat`mâncând f`r` s` se gândeasc` la calorii!

– Mul]umesc pentru compliment, zise ea amuzat`.Vrei [i cafea?

– Cu pl`cere. Dar r`mâi aici!Se ridic` [i se duse s` preg`teasc` el cafeaua.

Sandra \ncepu s` resimt` efectele nop]ii ei albe. Se\ndrept` de spate pe scaunul ei tare [i oft`.

– „Inima care ofteaz` nu are ce-[i dore[te”, cit`Mark. Acum ce-]i mai lipse[te?

– Oh! Nu mare lucru... |mi ziceam c` o canapeamare [i confortabil` ar fi...

– Ai dreptate.Mark privi \n jurul lui. Apoi din câ]iva pa[i ajunse

lâng` paturi de pe care lu` saltelele. A[ez` una dintreele pe jos, [i pe cealalt` vertical, sprijinit` de perete \nloc de speteaz`.

45

– Ai o mul]ime de idei! exclam` Sandra.– |ntotdeauna sunt gata s` m` dau [i peste cap

numai ca s`-mi mul]umesc clien]ii! Sunt [i eficace, pedeasupra!

Apoi, pe un ton sarcastic, continu`:– Nu ]i-am dovedit-o când am venit?|ntinse apoi o cuvertur` indian` peste saltele.– Iat` canapeaua!|[i \ncruci[` bra]ele pe piept [i o \nv`lui \ntr-o

privire triumf`toare [i zeflemitoare \n acela[i timp.– Ai fost mul]umit` de presta]ia mea, azi diminea]`?Expresia lui r`mânea impenetrabil`, dar o lic`rire

ironic` \i \nsufle]ea ochii limpezi.– Ce \ntrebare! bolborosi Sandra, stânjenit`.Mark insist`:– Dac` n-ai fi fost mul]umit`, a[ fi putut s-o iau de

la cap`t...F`r` voia ei, fata \i fix` cu privirea buzele pline [i

senzuale a c`ror mi[care o tulbura atât de puternic.Reu[i s` r`spund` pe un ton nep`s`tor:– Nu-i cazul, mul]umesc. Performan]a ta a fost atât

de reu[it` \ncât n-are nevoie s` fie repetat`.Sandra \nghi]i cu dificultate. Min]ea... Pentru c`

acel unic s`rut o l`sase fl`mând`, frustrat`, \nfio-rat`...

|[i impuse s` nu mai viseze. |n momentul acestadoar romanul ei conta. Cariera \nainte de toate, nu-ia[a?

46

Mark Daniels era prea seduc`tor, prea viril, preafermec`tor... Dac` vreodat` se va \ndr`gosti, va fi deun b`rbat asemeni lui. Dar nu de el. |n nici un caz!

Din fericire, se sim]ea destul de lucid` pentru aevita s` cad` \n capcanele dragostei. Atunci, de ce s`-[i fac` griji... Va fi de ajuns s`-l trateze pe Mark ca peun bun prieten [i totul va reintra \n normal.

– Cafeaua este gata! anun]` el. Hai s-o bem peaceast` frumoas` canapea nou-nou]`.

– Bun` idee. Serve[te-te. Eu am s` mai pun ni[telemne pe foc.

Se a[ezar` al`turi pe salteaua pus` pe jos care,gra]ie spetezei improvizate, era relativ confortabil`.Cel pu]in aceasta era impresia Sandrei pe careoboseala o cople[ea pe nesim]ite.

B`u o gur` de cafea [i-[i puse cea[a pe jos, apoir`mase cu privirea a]intit` pe u[i]a cu p`trate mici dinsticl` rezistent` a sobei, prin care se vedeau fl`c`riledansând.

C`ldura o mole[ea. Se \ntinse [i \nchise ochii cu unoftat de pl`cere.

– Sandra?Vocea lui Mark ajungea la ea ca prin cea]`.– Sandra? repet` el \ncet. Dormi?Ea se str`dui s`-[i ridice pleoapele.– Nu. Scuz`-m`, halal gazd` mai sunt!– Am s` plec. Ai nevoie s` te odihne[ti.Ea se \ndrept` pu]in.

47

– Voi \ncerca s` fiu o gazd` mai agreabil`. Nu pleca!El izbucni \n râs.– Voi r`mâne cu pl`cere cât s` mai beau o

cafea. Dar, \n orice caz, nu te sim]i obligat` s` faciconversa]ie cu mine. |nchide ochii, dac` astadore[ti.

– De acord! |nchid ochii, dar s` [tii c` n-am s`adorm, promise ea.

Pleoapele ei se \ngreunar`, se \ngreunar`... {i ador-mi brusc, bu[tean.

Cât timp r`mase el aici s-o priveasc`? Ea n-ar fi fost\n stare s` spun`. Dar s`rutul acela care i-a mângâiatfruntea, fusese oare real sau visase?

*

Când se trezi, deja se \nserase. Dormise toat` dup`-amiaza.

Dumnezeule! Cât timp pierdut! F`cea oare umbr`p`mântului degeaba? Apoi, \[i aminti brusc de vizitalui Mark când se v`zu \nvelit` cu dou` cuverturi indi-ene. El avusese grij` chiar s`-i pun` o pern` sub cap\nainte s` plece.

D`du la o parte cuverturile, se ridic` [i f`cu vreocâteva mi[c`ri de \nviorare. Se sim]ea acum \n plin`form`.

48

Dup` ce-[i f`cu o toalet` rapid` cu apa care st`tea\n permanen]` cald` pe sob`, \[i puse un trening [i-[ileg` p`rul \n coad` de cal pe ceaf`.

Observ` atunci c` Mark t`iase lemne; co[ul era plinde bu[teni. Umpluse de asemenea dou` g`le]i cu ap`proasp`t`.

Sandra zâmbi [i se \ndrept` spre ma[ina de scris.Aici, g`si o foaie de hârtie pus` \n ma[in`. Zâmbetul \i\nflori [i mai mult când citi mesajul:

„Mul]umesc pentru mas`, Sandra. M` bucur c`am putut s` te ajut s` progresezi cu intriga romanu-lui t`u. Curaj!

MarkP.S. Contez pe un exemplar cu dedica]ie!”

Ea nu-[i putu re]ine râsul.– De acord, cowboy! spuse cu voce tare.Scoase coala de hârtie din ma[ina de scris [i intro-

duse o alta curat`, apoi \ncepu s` bat`...Cuvintele \i veneau f`r` efort, frazele urmau cursiv

altor fraze [i, curând, paginile se adunar` deasupracelor din zilele precedente.

Da, Mark Daniels \i f`cuse un stra[nic serviciu!

*

49

Vremea, relativ r`coroas` pân` acum, se \nc`lzibrusc. Era, de acum, faimoasa var` indian`...

Se f`cuse atât de cald \ncât Sandra, \mbr`cat` \ncostum de baie, se \ntinse la soare pe debarcader pen-tru a-[i corecta aici capitolele deja scrise [i ca s`-[i mainoteze câte ceva pentru capitolele urm`toare aleromanului.

Pe la ora prânzului, \ntins` pe un prosop de plaj`[i uns` din plin cu crem` solar`, tres`ri la zgomotulunui motor care o smulse din recitirea paginilor.

Ridic` privirea [i v`zu, exact deasupra ei,hidroavionul galben al lui Mark.

Sandra f`cu frenetic cu mâna.Aparatul mai cobor\ pu]in. Va ameriza! Dar \n

mometnul \n care ea credea c` este pe punctul s` sea[eze pe ap`, acesta \[i rec`p`t` elanul, ]â[nind dreptspre cer.

Se \ndep`rt` [i, foarte dezam`git`, fata urm`riavionul galben cu privirea pân` ce acesta disp`ru laorizont.

Abia atunci z`ri c`, pe lac, ni[te cercuri concentricese l`rgeau din ce \n ce \n jurul unui punct precis, nudeparte de debarcader; Mark aruncase ceva \n ap`...

Repede, Sandra s`ri \n micu]a barc` [i vâsli pân` lasticla de plastic aruncat` de pilot.

Aceasta con]inea un mesaj!Când se aplec` s-o apuce, barca u[oar`, dezechilibrat`,

se r`sturn` [i ea c`zu, cu capul \nainte, \n apa \nghe]at`.

50

Din fericire, lacul nu era prea adânc \n acest loc.Sandra ie[i la suprafa]` scuipând apa [i scuturându-[ip`rul ud.

– Cowboy tâmpit! strig` ea ridicând pumnii spre cer.Ajunse la mal cl`n]`nind din din]i [i se \nveli

repede \n prosopul de plaj` \nainte s` scoat` foia dehârtie rulat` \n interiorul sticlei.

„Trec s` te iau mâine la ora cincisprezece. Vommerge s` cin`m [i s` dans`m. Vei putea s` te preg`te[tila mine acas`: am baie, ap` cald`, cad`, toate sunt ladispozi]ia ta. Dac` e[ti de acord, leag` capotul ro[uaflat lâng` patul t`u \n vârful catargului.

Mark”

Sandra scutur` din cap.– Caraghiosule... murmur` ea cu tandre]e.F`r` s` [ov`ie o clip`, alerg` s` \nal]e capotul ro[u

\n vârful catargului.A doua zi, la ora stabilit`, Mark sosi chiar \n

momentul când ea se \ndrepta spre debarcader, cu ogeant` de voiaj \n mân`.

– A[adar, ai reu[it s` te smulgi de la lucru!– |]i datoram asta. Gra]ie... colabor`rii tale, am

avansat destul de mult cu romanul!S`ri la bordul hidroavionuui care decol` aproape

imediat. Sandra privi cum se \ndep`rteaz` lacul [i micaei caban`.

51

|[i repro[a parc` faptul c`-[i abandonasema[ina de scris. Dar, \n fond, ar fi fost foartedezam`git` dac` ar fi trebuit s` renun]e la aceast`plimbare.

– Ai putut s` recuperezi u[or sticla? \ntreb` Mark.– M-a costat o baie \n apa ca ghea]a.El izbucni \n râs.– Nu se poate! Asta-i bun`!– Mie nu mi se pare nostim. Apa era cumplit de

rece!– Ar fi trebuit s` amerizez, dar eram gr`bit. {i \ntot-

deauna mi-am dorit s` \ncredin]ez valurilor o sticl`care s` con]in` un mesaj galant...

– M` bucur c` m-ai invitat, declar` ea cu o c`ldur`nea[teptat`. |ncepusem s` m` simt cam prizonier`acolo... la fel ca eroina mea.

– Se mai \ntâmpl`. Chiar [i celor mai c`li]I vân`tori.Deci, pe unde ai ajuns cu capodopera ta?

– Pe calea cea bun`, \l asigur` ea.– Dac` mai ai nevoie de ajutor, nu ezita s` faci apel

la mine!|i adres` o privire ironic`. Ea \[i sim]i inima b`tând

mai tare, dar reu[i s` zâmbeasc` cu un aer firesc.– Mul]umesc! Voi face apel la serviciile tale, dac` va

fi cazul.Zborul decurse f`r` probleme [i curând Mark a[ez`

aparatul \n fa]a unui chei unde se mai aliniau \nc` vreo[ase hidroavioane, toate marcate cu numele lui.

52

Imediat, lucr`torii de pe chei se repezir` s` fixezeparâmele. Sandra avu impresia c` aici se afla oadev`rat` mul]ime de oameni: pilo]i, vân`tori care-[ia[teptau plecarea, pescari lini[ti]i obi[nui]i s`-[isupravegheze pluta...

|n realitate, locul era mai degrab` calm. Dar pentruea care tocmai petrecuse o s`pt`mân` \ntr-osingur`tate total`, debarcaderul parc` mi[una delume.

Marck \i lu` geanta de voiaj [i o conduse pân` la unjeep negru. Pornir` apoi pe [oseaua ce mergea pemalul lacului [i, \n mai pu]in de zece minute, el oprima[ina \n fa]a unei vaste cabane din lemn, cu unacoperi[ foarte ascu]it, ca \n pove[tile pentru copii.

Sandrei \i veni s` aplaude, \ntr-atât aceast` con-struc]ie se armoniza perfect cu \mprejurimile\mp`durite.

Câteva trepte de piatr` duceau \ntr-un hol marecare d`dea direct \n camera de zi. Aici, un minunat[emineu ocupa un \ntreg perete.

Dar Sandra nu mai avu ochi decât pentru rafturilepline de c`r]i care acopereau ceilal]i pere]i...

|i venir` \n minte propriile-i cuvinte. |l acuzase peMark Daniels c` nu citise \n via]a lui o carte.

El \i arunc` o privire ironic`. |[i amintea [i el...– |]i datorez scuze, murmur` ea.– S` nu mai vorbim despre asta!Din câ]iva pa[i, el ajunse lâng` rafturi.

53

– Ia s` vedem, unde poate fi? Ah! Iat-o!Alese o carte [i i-o \ntinse. Ea f`cu ochii mari, stu-

pefiat`.– Regatul! exclam` ea. Ai cartea mea!–– Da, [i chiar am citit-o.Sandra ro[i u[or.– Ce p`rere ai?El se gândi o clip` \nainte s` r`spund`.– Aveai dreptate, declar` el \n sfâr[it. Sentimentele

personajelor tale par atât de autentice \ncât te sim]iimplicat. Aproape f`r` s` vrei...

Privirile li se \ntâlnir`, li se ag`]ar` una de alta...Sandra avu impresia c` se \neac` \n ochii lui deculoarea argintului.

– Vino s`-mi vezi casa! zise el, risipind dintr-o dat`magia acestei clipe.

Ea \l urm` \n buc`t`ria ultramodern`, \n camera deoaspe]i [i \n baia al`turat`.

El p`rea c` se gr`be[te.– Am s` te las s` te preg`te[ti \n lini[te. Ziua mea

de munca nu s-a sfâr[it \nc`.– Oh!Ea era atât de obi[nuit` s`-[i organizeze propriul

program \ncât, \n mod egoist, uita uneori deobliga]iile profesionale ale celor din preajma ei.

– Simte-te ca acas`. M` \ntorc cât pot de repede!De \ndat` ce Mark disp`ru, ea d`du imediat drumul

la ap` \n cad`. |n timp ce aceasta se umplea, Sandra se

54

mai duse \n camera de zi, atras` de enorma bibliotec`a lui Mark – foarte eclectic`, trebui ea s` recunoasc` –apoi de colec]ia de casete. Gusturile lui pentru muzic`se dovedir` de asemenea foarte variate. Avea o fru-moas` colec]ie de cântece populare dar [i de muzic`clasic`, f`r` a uita muzica de jazz [i folclorul altorpopoare.

Dup` aceea, Sandra f`cu o baie interminabil` [i sesp`l` pe cap \nainte de a se \nf`[ura \n faimosul eihalat ro[u – stindardul ce fluturase pe malul lacului...

– Ce lux! murmru` ea \n timp ce-[i usca p`rul pecare apoi [i-l \ncre]i cu fierul electric de care se camdezobi[nuise \n izolarea ei voluntar`.

Mark veni tocmai când ea se preg`tea s` se\mbrace.

– Sandra! M-am \ntors acas`!Inima ei \ncepu s` bat` nebune[te. Acas`! Ca [i

cum... El rostise aceste cuvinte atât de firesc!– Vin imediat! strig` ea.|[i puse rochia de cocteil din m`tase de culoarea

smaraldului – culoarea ochilor ei – apoi \[i fix`colierul de aur [i cerceii.

|n fa]a imaginii pe care i-o reflecta oglinda cea mardin baie, Sandra d`du din cap satisf`cut`...

55

Capitolul 4

|n smochingul lui de o croial` perfect`, Mark p`reamai seduc`tor ca niciodat`.

– Un smoching? se mir` Sandra. |n or`[elul `sta?– Nu-i chiar un or`[el pr`p`dit! Nu numai la Los

Angeles se \mbrac` oamenii elegant seara!– S` nu-]i \nchipui c`, \n California, lumea se

\mbrac` \n smoching \n fiecare zi! Doar la ocazii cuadev`rat speciale.

Ridic` apoi privirea spre el [i-l \ntreb`:– Unde mergem?– La un dineu de afaceri.El nu p`rea dispus s` dea [i alte explica]ii, dar ea

pricepu cam despre ce era vorba.– Ah! |nc` unul din acele sinistre dineuri de la care

nu po]i s` scapi u[or!– Se poate spune [i a[a.{i, cu un zâmbet, continu`:

56

– S` nu \ntârziem... Vreau s` fiu punctual!Sandra ar fi avut chef mai degrab` s` contemple

toat` noaptea cerul acesta ca de catifea, stropit custele. Cu Mark al`turi de ea, aprecia mult frumuse]eanaturii...

De data aceasta, nu luar` jeep-ul ci o ma[in` lung`metalizat`.

Recep]ia avea loc \n saloanele celui mai mare hoteldin ora[. Se aflau deja aici câteva sute de persoane,a[ezate la ni[te mese interminabile acoperite cu fe]ede mas` albe, cu mult` argint`rie [i cristale.

Mark [i Sandra fur` condu[i spre locurile deonoare. Fata asistase deja la destule mari dineuri deacest fel pentru a \n]elege despre ce este vorba.

– Dar... tu e[ti eroul zilei? \l \ntreb` ea \ncet pe\nso]itorul ei.

Se str`duia s` zâmbeasc` pentru a-[i ascunde\ncurc`tura [i mai ales stânjeneala de a se sim]i ]intatuturor privirilor din aceast` str`lucit` adunare.

El o lu` de mân`.– N-o s` dureze prea mult... O s-o [tergem foarte

repede pentru ca s` avem tot restul serii pentru noi.– Ai noroc, s` [tii!– Noroc? se mir` el. De ce?– Pentru c` m-am gândit s`-mi iau o rochie ele-

gant`!– Te prevenisem doar c` vom merge s` cin`m [i s`

dans`m!

57

giannijollys

– F`r` s`-mi precizezi \n ce condi]ii.|mprejur`rile m` f`ceau s` cred c` era vorba despreo petrecere vesel` \ntre vân`tori. Era cât pe-aci s`vin \n blugi!

Mark zâmbi.– Am avut \ncredere \n instinctul t`u... E[ti de cali-

tate, Sandra Farraday!Acest compliment o mai \mbun` pe fat`.– Totu[i... murmur` ea. Un minimum de explica]ii

se impunea!Un b`rbat \ntre dou` vârste urc` pe estrad` [i

]inu un mic discurs. |i urmar` [i al]ii... {i, \naplauze [i urale, Mark fu ales omul anului pentrucurajul [i d`ruirea lui: iarna trecut`, pe o furtun`de z`pad` teribil`, reu[ise s` salveze via]a a treipersoane.

Toat` lumea ]inea s`-l felicite [i, cum Sandra seafla al`turi de el, primi [i ea partea ei de laude. F`r`voia ei, ochii i se \nce]o[ar`. De emo]ie, de mân-drie...

|n]elegea acum de ce unele femei \[i tr`iesc via]a \numbra so]ilor lor. Cum f`cuse [i mama ei... Nurenun]ase aceasta la o carier` artistic` promi]`toarenumai pentru a-l sprijini pe cel de-al doilea so] al ei \ncarier`?

Acesta devenise acum un om de afaceri important.Dar so]ia lui nu mai pusese niciodat` mâna pe pensule[i [evalet...

58

„S` m` retrag, s`-mi reneg astfel voca]ia?Niciodat`!” se jur` Sandra.

Mark o prinse de cot.– }i-l prezint pe pilotul meu cel mai bun... care-mi

este de altfel [i un foarte bun prieten: Peter Louden.Era un b`rbat de vreo cincizeci de ani, de talie

mijlocie, c`ruia Sandra \i strânse amical mâna, cucerit`imediat de zâmbetul lui simpatic.

El se \ntoarse spre Mark râzând.– Unde o ascundeai pe fata asta frumoas`?Eroului serii \i lic`ri \n ochi o sclipire amuzat`.– Aceast` persoan` \ncânt`toare nu este alta decât

Sandra Farraday. Num`rul dou`zeci [i opt!– Ca s` vezi! Acum \n]eleg eu de ce m` pui s`-i sur-

volez cabana de dou` ori pe zi!{i, adresându-i-se Sandrei, zise:– Chiar o s` petreci o lun` \ntreag` acolo? |ntr-

adev`r?– |ntr-adev`r! \l asigur` ea. Nu mi-am p`r`sit

cabana decât pentru recep]ia de ast`-sear` \n cinsteaeroului. M` \ntorc acolo imediat dup` asta.

Orchestra \ncepu s` cânte o melodie de dans [i maimulte perechi \ncepur` s` danseze.

Mark \i arunc` o privire Sandrei. – Dans`m [i noi?– Cu pl`cere!Dansator excelent, Mark o conduse pe ring [i, când \n

sfâr[it muzica se opri, ea abia dac` mai putea s` respire.

59

Acestei melodii antrenante \i urm` un slow. Mark o\nl`n]ui cu bra]ele, strângând-o foarte tare la piept. Ea\nchise ochii [i se l`s` \n voia lui...

Inima continua s`-i bat` nebune[te. Dar nu dincauza ritmului prea vioi al dansului ci, pur [i simplu,pentru c` Mark o ]inea \n bra]e...

Dansar` mult timp, parc` o minunat` ve[nicie...Când Sandra \[i privi ceasul, constat` c` era foartetârziu [i c` ar trebui s` se cam gândeasc` la\ntoarcere.

Peter Louden se apropie de ei.– Ai v`zut ce vreme este? \l \ntreb` el pe Mark.– Nu. De ce? – O cea]` de o tai cu cu]itul! N-ar fi prudent s` pleci

acum.Cu sprâncenele \ncruntate, Mark se \ntoarse spre

Sandra.– Mergem?– Da...Ea \l urm` afar`. Peter Louden nu min]ise! Nu se

vedea la un metru. Trebuia s` fii nebun s` decolezi peo vreme ca asta.

Sandra r`mânea t`cut`, gândindu-se la toate orelede munc` pierdute din cauza acestui ghinion.

Mark \i deschise portiera [i a[tept` ca ea s` se a[ezepentru ca apoi s` se instaleze [i el la volan.

Nu porni imediat motorul. Se \ntoarse spre ea, cuo expresie grav` pe fa]`.

60

– Nu pot s` te duc la caban` \n seara asta... Trebuies` vii s` dormi la mine.

Pân` acum fata nu se gândise decât la munca eipierdut`. Pentru prima oar`, avu \n vedere aspectulpractic al situa]iei.

– De ce s` nu iau o camer` la hotel?El ridic` din umeri.– Va trebui atunci s` vin mâine diminea]` s` te iau

cu ma[ina de aici. Cât timp pierdut!La ce bun s` mai discute motivele \ntr-un mod atât

de copil`resc? {i totu[i, perspectiva de a-[i petrecenoaptea sub acoperi[ul lui o f`cea s` nu se simt` \nlargul ei.

Ca [i cum i-ar fi ghicit gândurile, el \i zâmbi iron-ic.

– Nu-]i fie team`! Am s` m` port ca un gentlemanperfect!

– Am \ncredere \n tine. Dar \ncep s` regret c` amvenit.

El p`ru descump`nit, chiar r`nit.– N-ai petrecut o sear` pl`cut`?– Oh! Ba da, foarte reu[it`. Dar, vezi, eu

aveam de gând s` m` a[ez la ma[ina de scrismâine diminea]` \n zori. Acum nu mai este posi-bil...

– Vom pleca imediat ce r`sare soarele. Cumeste deja ora dou`, abia ai timp s` mai dormipu]in.

61

Oricum, acum era imposibil de plecat. Atunci,la ce bun toate aceste regrete? N-avea decât s` ialucrurile a[a cum erau [i s` caute partea lorbun`.

Sandra se str`dui s` zâmbeasc`.– Foarte bine! Plecarea \n zori!Drumul spre cas` le lu` mai mult timp decât la

venire pentru c` acum trebuir` s` mearg` \ncet dincauza ce]ii.

O dat` ajun[i, Mark duse ma[ina \n garaj apoi olu` pe Sandra de mijloc [i o conduse spre cas`.Când ajunser` \n fa]a u[ii, \n loc s` introduc` cheia\n broasc`, el o trase pe Sandra spre sine.Instinctiv, ea \[i \ntinse gâtul [i \i oferi buzele...Mark o s`rut` u[or, apoi \i d`du drumul aproapeimediat.

– Noapte bun`... murmur` el.– De ce m-ai s`rutat... acum? \ntreb` ea, cu inima

b`tându-i nebune[te.El o privi zâmbind, cu ochii lumino[i.– A[a-i mai bine, r`spunse \ncet. Te vei sim]i mult

mai relaxat` dac`-]i spun „noapte bun`” afar` decât s`a[tept s` fim singuri \n`untru.

Ea râse u[or, tulburat` de explica]ia lui. Tactul [isensibilitatea lui o mi[cau nespus...

– Cowboy caraghios...{i f`r` s` stea prea mult pe gânduri, ea \[i puse

mâinile pe umerii lui. Ai fi zis c` el abia a[teptase

62

aceast` invita]ie pentru a o cuprinde din nou \n bra]e[i a o s`ruta, de data aceasta cu pasiune. Buzele li secontopir` \ntr-un s`rut a c`rui intensitate \i f`cu peamândoi s` tremure.

Sandra r`spundea cu o \nsufle]ire venit` dinadâncul fiin]ei ei, din toat` inima... Sângele \i clo-cotea \n vene când trupul ei se lipea de acest trupviril.

Când \n sfâr[it Mark ridic` \ncet capul, ea oft` depl`cere.

– Am face mai bine s` intr`m \n cas`, zise ea cu ovoce nesigur`.

– Ai dreptate, zise el \mbr`]i[ând-o.– Acum, spune-mi noapte bun`, Mark!El ridic` mirat sprâncenele.– Glume[ti?O privi apoi \ndelung [i d`du din cap, nedumerit.– Nu, nu glume[ti!|i mai atinse o dat` u[or buzele.– Noapte bun`, Sandra.– Noapte bun`...Se sim]ea atât de bine \n bra]ele lui... Dar trebuia s`

se desprind`!El nu c`ut` s` prelungeasc` aceast` \mbr`]i[are; nu

era omul care s` profite de situa]ie. {i dac` fata seduse alergând \n camera ei, nu era pentru a fugi de el,ci din lips` de \ncredere \n ea \ns`[i; trupul ei,sim]urile ei o tr`dau...

63

Se ghemui \n pat, ascunzându-[i capul \n pern`,str`duindu-se cu disperare s` nu se mai gândeasc` lab`rbatul care dormea atât de aproape, sub acela[iacoperi[ cu ea...

*

Zorile abia se iveau când cineva b`tu la u[a ei.– Da? f`cu ea cu o voce somnoroas`.– Pot s` intru?– P`i... da.Mark ap`ru, aducând o tav` pe care erau a[ezate o

can` de cafea [i un corn.– Micul dejun pentru dumneavoastr`,

domni[oar`!– Mul]umesc! E[ti \ntr-adev`r adorabil.– Adorabil? Nu... D`-mi voie s`-]i fac o m`rtu-

risire!Ea se \ncrunt`, mirat`, \ntrebându-se ce poate

ascunde aceast` introducere.– Acest mic dejun nu este decât un pretext.

Muream de dorin]a de a te vedea.– Ah?Pe fa]a bronzat` [i proasp`t ras` ap`ru un zâmbet. – Voiam s` [tiu dac` e[ti la fel de frumoas`

diminea]a cânt te treze[ti ca seara la culcare...Ea scutur` din cap, \mp`r]it` \ntre dorin]a de a

râde [i cea de a se sup`ra.

64

– {i? Concluzia? \ntreb` ea.Un pic \ngrijorat` totu[i, a[tept`... R`spunsul nu

\ntârzie s` vin`...– La drept vorbind, zise el \n sfâr[it, ai fi mult mai

apetisant` dac` rimelul nu ]i s-ar fi \ntins [i dac` n-ai fimâzg`lit` cu ruj!

Ce? Se demachiase totu[i cu grij` asear`!|n]elese apoi c` el râdea de ea.– Oh! E[ti un individ insuportabil! exclam` ea.Mark izbucni \n râs. Ea lu` o pern` [i i-o arunc` \n

cap.– Te-am p`c`lit!... f`cu el luând perna [i aruncând-o

la cap`tul patului. De fapt, am venit s`-]i spun c`putem pleca de \ndat` ce vei fi gata. Cea]a s-a ridicat...

*

Când hidroavionul cobor\ pe suprafa]a lini[tit` alacului [i când Sandra \[i z`ri cabana, se sim]i cuprins`de o bucurie f`r` margini.

Ce minunat` parantez` la singur`tatea ei a fostaceast` petrecere! Dar [i ce pl`cere s` revin` la muncaei...

– Ssst... f`cu Mark punându-[i mâna strea[in` laochi pentru a supraveghea malul.

– Ce este? \ntreb` Sandra.El nu-i r`spunse [i, la rândul ei, privi cu aten]ie

\ncercând s` descopere ce anume \l intrigase. La prima

65

vedere, nimic. O examinare mai atent` \i dezv`lui \ns`c` pânza de cort, pe partea buc`t`riei, fusese sfâ[iat`pe o por]iune mare.

– S-ar zice c` ai avut un musafir, spuse Mark. Dealtfel, poate c` \nc` mai este acolo...

El vorbea atât de \ncet \ncât Sandra presim]ea unpericol.

– Este opera unui urs, \i explic` el. Interiorulcabanei trebuie s` fie \ntr-un hal f`r` hal!

Se gr`bi s` amareze hidroavionul f`r` s` piard` dinochi cabana...

– Manuscrisul! strig` dintr-o dat` Sandra,nelini[tit`. Nu mai am nici o copie! Singurul meuexemplar se afl` \n`untru!

F`r` s` stea o clip` pe gânduri, se repezi sprecaban`.

– Sandra! E[ti nebun`! Unde te duci? strig` Markpornind \n urm`rirea ei.

– Manuscrisul meu!Gândul acesta o tortura; poate c` toat` munca ei

era pierdut`... {i nu va mai avea niciodat` curajul s-oia de la cap`t.

– E[ti nebun`! repet` el. A[teapt`...– Trebuie s` aflu ce s-a \ntâmplat!Se zb`tea din toate puterile, dar degetele lui de fier

se \ncle[taser` ca o menghin` dureroas` pe bra]ele ei.– Ajunge, Sandra! \i ordon` el pe un ton sec. Haide,

calmeaz`-te! Doar n-o s` faci acum o criz` de nervi!

66

|ncetul cu \ncetul, ea \[i reg`si st`pânirea de sine.– Scuz`-m`, murmur` ea.– Cred c` \ntr-adev`r ]i-ai pierdut capul! Poate c`

ursul se mai afl` \nc` \n`untru...Privirea lui exprima o spaim` teribil`, ca [i cum ea

\i provocase o real` \ngrijorare repezindu-se orbe[tec`tre o capcan` posibil mortal`.

– Manuscrisul meu... murmur` ea, gata s` plâng`.– O s` mergem s` vedem. Dar s`-mi iau mai \ntâi

pu[ca. Vino cu mine...Vizibil b`nuitor, el se temea ca ea s` n-o \ntind`

spre caban` de \ndat` ce ar fi \ntors spatele.|[i \nc`rc` arma [i o verific`.– R`mâi aici, la bordul avionului pân` ce eu

explorez locurile, \i ordon` el.– Te \nso]esc.El renun]` s-o mai contrazic`.– |n cazul acesta, ad`poste[te-te \n spatele meu! Pe drumul spre caban` nu schimbar` o vorb`.

Sandra tres`rea la fiecare pas... Era de ajuns un zgo-mot de crengu]` rupt`, de fo[netul unei frunze \nvânt...

Cu vârful pu[tii, Mark \mpinse u[a care se deschisecu un scâr]âit familiar de acum Sandrei.

Cu inima cât un purice, \ncremenit`, ea r`masecâ]iva pa[i mai \n spate.

– A plecat! exclam` dintr-o dat` Mark cu u[urare.Dar ce harababur`!

67

|n exterior nu erau mari pagube, cu excep]iapânzei sfâ[iate. |n schimb, \n`untru \[i f`cuse de cap:frigiderul zgâriat [i r`sturnat, cu u[a deschis`, cutii deconserve [i borcane de sticl` sparte \mpr`[tiate pejos.

Sandra alerg` la masa ei de lucru. Ma[ina de scris...Intact`! Deschise dosarul \n care \[i pusese manu-scrisul. Era aici!

– Slav` Domnului! exclam` ea.– Ursul `sta nu este un intelectual, glumi Mark.

Prefer` hrana mai vulgar`!|ncepur` s` fac` \mpreun` ordine. Mark ridic`

frigiderul [i aprinse o veioz`. Sandra adun` cutiile deconserve intacte, le puse la loc [i f`cu pu]in`cur`]enie.

– M` duc s` caut o bucat` de pânz` ca s` reparpagubele, zise Mark m`surând suprafa]a sfâ[iat`. Ia-]io valiz` [i vino cu mine. Vreo dou`-trei zile, vei sta lamine.

– Crezi c` dup` dou`-trei zile ursul n-o s` mai vin`?– Nu [tiu. Dar eu am de gând s`-l a[tept.– Dac` tu r`mâi aici, n-are rost ca eu s` plec! Cu

tine sunt \n siguran]`, nu?– Cum vrei. Dar nici vorb` s` r`mâi aici singur`

pân` ce eu m` duc s` caut materiale ca s` repar. O s`vii cu mine!

Tonul pe care-i vorbise nu admitea replic`, astfel c`ea nu mai coment`. Era \n sinea ei bucuroas` c` va tr`i

68

noi aventuri pasionante... Dar, chiar [i a[a, nu ]ineadeloc s` se afle fa]`-n fa]` cu un urs!

– Nu \n]eleg de ce a intrat, zise Mark cu un aer\ngrijorat. E[ti sigur` c` n-ai l`sat nimic tentant peafar`? Coji de fructe, de exemplu...

Sandra scutur` din cap.– Nu, nu v`d s` fi l`sat ceva...Deodat`, tres`ri.– Oh! Merele! Le-am uitat pe etajer`! Cum de

am putut s` fiu atât de proast`? Doar m` pre-venise[i...

Se f`cuse palid` ca o coal` de hârtie.– Ce impruden]`! Da, acum \mi amintesc foarte

bine! Mai r`m`seser` vreo patru-cinci mere \nco[ule]...

– {tii, exist` nou` [anse din zece ca un urs s`repereze un co[ cu fructe l`sat afar` din frigider timpde dou`zeci [i patru de ore!

– |mi pare r`u, morm`i ea. |mi pare sincer r`u!– Mai bine spune c` ai avut noroc!– |ntr-adev`r! A[ fi putut s` fiu aici...{i, \ncruntat`, continu`:– De ce n-a venit mai de mult? Adeseori, eu m`nânc

mere când lucrez la ma[in`, noaptea...– Pentru c` f`ceai focul, \i aminti el. Nu \ndr`znea

s` se apropie din cauza fumului.– Atunci, \nseamn` c` trebuie s` aprind \n fiecare

noapte un foc mare afar`?

69

– Nu cred c` asta l-ar mai opri acum. {tie c`\n`untru va g`si de mâncare.

Apoi, pe un ton grav:– A[teapt`-te s`-l vezi \ntorcându-se. Ast`-sear`, o

s`-i \ntindem o capcan`!– O capcan`? Cum adic`?– Dac` tot \i plac merele, o s`-i oferim mere!– Dar a mâncat tot. Va trebui s` lu`m altele!– Nici o problem`, din moment ce tot va trebui s`

ne \ntoarcem la baz`.Deja, Sandra \ncepea s` uite de fric` [i s`-[i

recapete optimismul. Al`turi de Mark, n-avea de ce s`se team`... El st`pânea perfect situa]ia.

|n loc s` se gândeasc` la posibilele pericole alepândei lor, ea se \ntreba deja cum s` integreze episo-dul cu ursul \n romanul s`u...

*

Se \ntoarser` dup` câteva ore, aducând mere [imuni]ie.

Mark st`tea la pând` \n timp ce Sandra lucra. Când\ncheie capitolul, soarele cobora deja la orizont.

|[i aranj` foile scrise [i ie[i. Mark st`tea pe debar-cader, admirând apusul care lumina lacul.

St`tea drept, cu bra]ele \ncruci[ate pe piept, cupicioarele pu]in dep`rtate. Fie c` era \mbr`cat \nsmoching, sau foarte simplu, ca acum, \n blugi, cu o

70

c`ma[` ecosez [i cu cizme din piele natural`, emanaaceea[i impresie de virilitate brut`, de seduc]ie, devitalitate.

Sandra veni lâng` el.– Ai venit s` asi[ti la c`derea cortinei? \ntreb` el.

Nu-i a[a c` este superb?O cuprinse de umeri, [i ea se sprijini de el. |ncet,

soarele disp`ru \n spatele copacilor. Curând, lacul se\ntunec` [i Sandra oft`, dezam`git` c` aceste clipemagice fuseser` atât de scurte.

Când Mark \i mângâie p`rul cu buzele, ea \n`l]`capul spre el... [tia c` o s-o s`rute.

Privirile li se \ntâlnir` [i inima fetei b`tea s`-i sparg` piep-tul. „S`rut`-m`, \l implora ea \n sinea ei. Te rog, s`rut`-m`!”

Ca [i cum el i-ar fi auzit ruga, \i cuprinse buzele [i,cu o u[oar` tânguire fericit`, ea \[i \nnod` bra]ele pedup` gâtul lui.

Cât timp dur` acest s`rut? Câteva clipe? Minutelungi? O ve[nicie? Ea n-ar fi fost \n stare s` spun`...

|n sfâr[it, Mark \i d`du drumul, contemplând-o cuo infinit` tandre]e. Buzele \nc` li se atingeau u[or... elrisipea s`rut`ri calde pe obrajii ei, pe tâmple, pe p`r.

– Mi-e foame de tine! declar` el.– Este ora cinci, \]i \n]eleg foamea! exclam` ea

pref`cându-se c` nu \n]elege.– Oh! Ce foame \mi este! O foame de urs!Ea izbucni \n râs.– Atunci, vino. Am s`-]i ofer un m`r.

71

Capitolul 5

Mark nu repar` totu[i pânza de cort sfâ[iat`,deschiz`tura constând \ntr-un adev`rat punct deobserva]ie. De aici, putea supraveghea loculunde pusese câteva mere destinate s` atrag` ani-malul.

A[eza]i unul lâng` altul, Mark [i Sandra a[teptau. |nspatele lor, gata s` fie folosite, erau pu[tile: cea pecare Mark i-o \ncredin]ase fetei \n prima zi, [i arma deun calibru mai mare pe care el o p`stra \n permanen]`\n hidroavion.

Sandra, \ntr-o stare de surescitare extrem`, sea[tepta \n fiecare clip` s` vad` ap`rând periculosulanimal... Dar ce va face atunci?

Se imagina apucând arma, ]intind calm [i, dintr-o singur` \mpu[c`tur`, doborând oaspetelenedorit.

Mark p`rea \n schimb foarte relaxat.

72

– |ncearc` s` te relaxezi pu]in! \i zise el, amuzat. S`[tii c` s-ar putea s` a[tept`m toat` noaptea!

– S` m` relaxez, u[or de zis...Cu toate acestea, pe m`sur` ce trecea timpul, ea se

mai calm`. Tocmai se gândea la reac]ia str`luci]ilor eiprieteni din Los Angeles dac` ar fi v`zut-o \n momen-tul acesta, când vocea lui Mark \i curm` visarea.

– La ce te gânde[ti?– Oh! La nimic important...– P`reai foarte departe de aici.– |ntr-adev`r.– La... Los Angeles? B`rbatul `sta era un adev`rat vr`jitor! Cum reu[ea

s`-i ghiceasc` gândurile?– |]i lipsesc prietenii t`i? mai \ntreb` el.– Nu.Sandra \l privi drept \n fa]`.– Abia dac` m` mai gândesc la ei, afirm` ea.El insist`.– |]i lipse[te cineva \n mod special? Vreau s` zic, un

b`rbat...Ea scutur` din cap.– Nu exist` nici un b`rbat \n via]a mea.– |n afar` de Nick! \i aminti el cu umor.– |n afar` de Nick, bine\n]eles!Deodat`, avu [i ea chef s` [tie ceva despre el.– Dar tu? \ntreb` ea. Ai vreo Sally bine ascuns`

\ntr-o caban` pierdut` din p`dure? Sau altundeva?

73

– Nu, nu, o asigur` el. Acea Sally care conta pentrumine odinioar` – cu mult` vreme \n urm`! – adisp`rut din via]a mea de o ve[nicie. Abia dac`-mimai amintesc de ea...

Sandra nu percepu nici o urm` de am`r`ciune \nglasul lui. Vorbea ca despre o poveste veche, uitat`. {itotu[i, el trebuie s-o fi adorat pe fata aceea pentru avorbi despre ea cu aceast` nostalgie un pic sarcastic`.

– Oricum, n-am fi fost niciodat` ferici]i \mpreun`,ad`ug` el.

Parc` \[i amintea vorbind cu voce tare, uitând deprezen]a Sandrei.

– Voia s` m` conving` s`-mi vând afacerea [i s` m`mut cu ea la New York. Iar eu, eu \i ceream s` r`mân`aici... Hot`rât lucru, nu eram f`cu]i unul pentru altul!

Sandra d`du din cap.– Poate c` acorda mult` importan]` carierei ei?– Carier`? Dar nici m`car nu avea una! Era o mic`

snoab` foarte bogat` care alerga de la o recep]ie laalta... [i care m` vedea \ntr-un etern rol de cavaler\nso]itor. Nu m` sim]eam prea m`gulit!

Sandra nu se \ndoia de asta. Omul acesta nu aveanimic dintr-un flu[turatic monden.

– Tu nu te-ai gândit niciodat` s` te m`ri]i, Sandra?– Oh! Nu!– De ce?– N-a[ fi \n stare s` fac un b`rbat fericit.– Haide, las` modestia!

74

– Pentru mine, munca mea conteaz` \nainte detoate, \i explic` ea, pe un ton destul de arogant.

|n general, când vorbea astfel, oamenii o acuzau deegoism. Oare a[a va face [i Mark?

El nu f`cu \ns` nici un comentariu, mul]umindu-ses` spun` \ncet:

– Am observat asta, da...– N-am avut niciodat` \n via]` decât o singur`

ambi]ie. S` devin scriitor. Un scriitor celebru. Pentruasta \ns` trebuie s` muncesc, s` muncesc [i iar s`muncesc...

Râse u[or dar crispat.– Nu m` imaginez deloc m`ritat`! Duc o via]` atât

de dezordonat`! Uneori lucrez toat` noaptea iar orelemele de mas` sunt de-a dreptul fanteziste. |nchipuie-]i reac]ia unui b`rbat care se \ntoarce seara acas` [ivede c` cina nu este gata [i c` nevasta lui n-are niciun gând s`-[i abandoneze ma[ina de scris ca s` seocupe de crati]e! Cu mine al`turi, risc` s` ia miculdejun la miezul nop]ii [i o friptur` pe la zecediminea]a...

– |]i \n]eleg punctul de vedere. Dar cred c`gre[e[ti. E[ti departe de a corespunde tipului deso]ie perfect`, dar exist` totu[i [i b`rba]i care n-aunimic de-a face cu portretul-robot al so]ului per-fect!

– Eu...El o \ntrerupse [i continu`:

75

– Un b`rbat poate s` aib` o minte destul dedeschis` \ncât s` te lase s`-]i continui cariera \n voie.

{i, râzând:– Nu ne b`ga pe to]i \n aceea[i oal`!– De acord. |n teorie, ai dreptate. Dar, \n realitate,

\ncearc` tu s` g`se[ti pas`rea asta rar` despre care vorbe[ti!– Dar ai c`utat-o m`car?– Nu, recunoscu ea sincer.– A[adar...Fu rândul Sandrei s`-l \ntrerup`.– |n sprijinul celor spuse de mine, pot s`-]i dau un

exemplu trist. Mama, care era un pictor remarcabil, adus \ntr-o bun` zi toate pânzele [i pensulele \n podpentru a deveni o exemplar` st`pân` a casei. Crezi c`este fericit`?

– Ea [i-a ales calea.– |ntr-adev`r... murmur` Sandra, surprins` de

aceast` remarc`.Recuno[tea c`, dac` mama ei ar fi ]inut \ntr-adev`r s`-[i

continue cariera, tat`l ei vitreg n-ar fi \mpiedicat-o.Dimpotriv`, el o \ncurajase mereu \n acest sens.

– Unele persoane ezit` s`-[i asume riscuri, ziseMark. Mama ta poate c` nu voia s` se lupte s`-[i vând`pânzele, s` organizeze expozi]ii... a preferat un destinde femeie de cas`. Ce-i r`u \n asta?

– Da, fire[te, \[i duce via]a a[a cum crede...– Tu e[ti o fat` gata oricând s` \ncerce o aventur`!

Asta \mi place la tine.

76

– De ce?– Dac` n-ai fi venit aici, nu te-a[ fi \ntâlnit niciodat`.– {i ai fi fost mult mai lini[tit! Imagineaz`-]i, de

exemplu, c` acum ai fi stat bine la c`lduric`, \n pat, \nloc s` stai la pând` \n fa]a unei g`uri \n perete. {i toateastea, tremurând de frig!

Nu aprinseser` focul ca s` nu-l sperie pe urs...– Ce s-a ales din entuziasta vân`tori]` care, acum

câteva ore abia, tres`rea la cel mai mic zgomot? oironiz` el.

|i lu` mâna [i [i-o duse la buze, apoi continu`:– Oricum, \n patul meu a[ fi fost singur. Prefer

a[adar s`-]i ]in companie...|n sfâr[it, se ivir` zorile f`r` ca ursul s` catadic-

seasc` s` se arate.– Du-te totu[i [i dormi un pic, \i suger` Mark. Te

trezesc \n caz de nevoie.Nici nu fu nevoie s` insiste; Sandra se \ndrepta deja

spre culcu[ul ei, cl`tinându-se de oboseal`.Se trezi dup` câteva ore. Soarele era deja sus pe

cer. Mark, care se \ntorcea dup` ce se sc`ldase\ndelung, se scutura de ap` pe malul lacului, bronzat,musculos, superb...

Dup` ce-[i puse halatul ro[u, Sandra se apuc` s`preg`teasc` micul dejun: ou` cu [unc`, pâine pr`jit`,cafea...

– Hmm! Ce bine miroase! exclam` Mark ap`rând \nu[` cu un prosop pe umeri.

77

Se apropie de ea [i-i mângâie gâtul cald sub pânzadeas` de p`r. Ea se \ntoarse [i el \i cuprinse buzele...Sandra \nchise ochii [i se abandon`.

Deodat`, tres`ri.– {unca! strig` ea, dezolat`. Oh! Este complet ars`! Se preg`tea s` arunce feliile \nnegrite ca s` poat`

pune altele la pr`jit, când Mark o opri.– A[teapt`! S` p`str`m [unca proasp`t` pentru urs.

Nemânca]ii `[tia ador` [unca.– Foarte bine. |n felul `sta n-o s` mai trebuiasc`

s` g`tesc, zise Sandra. Sunt atât de nepriceput` \ndomeniul `sta \ncât a[ fi \n stare s` stric toate provi-ziile!

El o s`rut` u[or pe buze.– Sunt la fel de vinovat ca [i tine!El se \ntinse lene[ [i Sandra \l contempl` cu

emo]ie. |nc` nu se b`rbierise [i umbra alb`struie care-i acoperea obrajii [i b`rbia \i accentua latura un picaspr` a \nf`]i[`rii.

– |mi este imposibil s` stau toat` ziua aici. Suntobligat s` vizitez câteva tabere... Munc` de rutin`, \iexplic` el. Vrei s` vii cu mine?

– O s` dureze mult?– Vreo dou` ore. Dar am s` plec abia dup`-amiaz`.

A[ vrea s` dorm pu]in pân` atunci... S` ne preg`tim s`petrecem o nou` noapte alb`!

– Crezi c` monstrul va veni la noapte?– Nu [tiu mai multe decât tine.

78

Mark se \ntinse pe un pat [i adormi bu[tean.Sandra se apuc` de b`tut la ma[in` [i umplu repedecâteva pagini, f`r` efort.

La ora prânzului, \l trezi pe Mark a[a cum acesta \iceruse dar, \nainte s`-l trezeasc`, \l privi, cu inimastrâns` de o ciudat` emo]ie. Chiar [i \n somn el p`reaputernic [i sigur pe el. Unde oare se ascundea punctulslab, vulnerabilitatea unui asemenea b`rbat?

|n sfâr[it se hot`r\ s`-l trezeasc`. Imediat el ridic`pleoapele [i o privi printre genele lungi [i negre. Apoi,un surâs \i lumin` fa]a.

– Mmm... Ce bine este s` fiu trezit de tine!– Vrei s` m`nânci un sandvi[ \nainte de plecare?– Bun` idee.– Cu [unc`?– Perfect!{i, trecându-[i mâna peste obrajii aspri, zise:– D`-mi timp s` m` b`rbieresc!Pân` la urm`, Sandra \l \nso]i \n turneul lui prin câte-

va tabere de vân`tori. Fire[te, \i pl`cea ei aventura, darnu \ntr-atât \ncât s` \nfrunte proste[te pericolul; un ursbântuia prin \mprejurimi, iar ea ]inea totu[i la via]`.

Hidroavionul se \n`l]` [i porni \n direc]ia opus`bazei. Sandra, cu spiritul de observa]ie al unui scriitor,privea cu pasiune noile priveli[ti pe care le survolau,mereu acelea[i, aproape monotone, cu aceste p`durinesfâr[ite \mbr`cate \n culorile toamnei, cu lacuri,iazuri [i pârâia[e ce scânteiau \n soare...

79

F`cu ochii mari când z`ri o imens` câmpie de unverde intens. Ai fi crezut c` este o oaz` pierdut` \nmijlocul unui de[ert de copaci...

– P`mânt! exclam` ea.Mark izbucni \n râs.– Este Câmpia Elanilor. Ador s` vin aici... Adeseori,

\mprumut o barc` de la vreunul din vân`torii no[tri[i-mi ofer o mic` partid` de pescuit.. Mi se \ntâmpl`chiar s` vânez câte un elan de prin \mprejurimi.

– Este departe de cabana mea?– Pe ap`, nu-i a[a de departe.El \ncepu s` coboare lâng` o caban`, evident ocu-

pat`.Dar nu se z`rea nici o barc`, [i nici nu ap`ru

nimeni.– Probabil c` s-au dus la pescuit.Totu[i ameriz` [i se \ndrept` spre caban`. Sandra

r`mase \n avion s`-l a[tepte. La \ntoarcere, Mark venicu trei scânduri mari pe care le \nc`rc` \n avion.

– Le-am luat ca s` consturim o platform` \ntr-uncopac [i s` pândim ursul toat` noaptea.

Vizitar` mai multe alte tabere de unde, de fiecaredat`, Mark mai lu` ni[te scânduri aflate aici pentrurepararea, la nevoie, a debarcaderelor construite \nfa]a fiec`rei cabane.

|ntor[i la cabana Sandrei, se apucar` amândoi s`construiasc` un ad`post \ntr-un copac aflat foarteaproape de caban`.

80

Apoi, Mark repar` ruptura pânzei de cort, \n timpce fata se apuc` de scris, f`r` s` reu[easc` \ns` s` seconcentreze la fel de bine ca diminea]a.

Dup` cin`, ea umplu un termos cu cafea. |[i luar`apoi p`turi, o lantern`, pu[tile [i se urcar` \n postullor de observa]ie.

Ag`]aser` felii de [unc` \ntr-un arbust situat \ntr-ozon` bine luminat` de lun`. La câ]iva pa[i mai departe,merele t`iate \n patru, pentru ca s` r`spândeasc` maimult miros. Toate, formau un peisaj foarte apetisant.Pentru un urs, \n orice caz!

A[eza]i turce[te unul lâng` altul, sprijini]i detrunchiul copacului, se \nvelir` \n p`turi, cu pu[tile\nc`rcate la \ndemân`.

Orele treceau. |ncet... atât de \ncet! {i nici urm` de urs!– Vrei pu]in` cafea? \ntreb` Mark \n [oapt`.– Cu pl`cere!|i \ntinse o can` fierbinte la care ea \[i \nc`lzi

mâinile \nainte s` bea.– S` ne ghemuim unul lâng` altul ca s` ne fie m