Stefan si Ela/ Relatia dintre doua personaje/Evolutia cuplului

Cand relatia de cuplu este redata exclusiv prin ochii unei femei, se poate vorbi despre o perspectiva feminista, iar cand barbatul e acela care descrie relatia, abordarea e catalogata drept misogina. Fara a scapa de aceasta prejudecata, Camil Petrescu reuseste intr-o oarecare masura sa o infirme atunci cand acorda exclusivitate vocii masculine in redarea povestii de iubire din Ultima noapte. Istoria amoroasa a lui Stefan si a Elei este plasata intr-o societate confruntata cu doua mari probleme: apropierea PRM si pasiunea exagerata a oamenilor pentru acumularea de capital financiar. Lumea traieste un moment de criza profunda care afecteaza, inerent, si relatiile intime, iar tensiunea ce destabilizeaza casnicia protagonistilor din Ultima noapte consta intr-o dificultate tot mai accentuata de a comunica. Evidentierea situaiti initiale ale celor doua personajeRelatia de iubire este prezentata initial intr-o nota idealista. Personajul-narator, aflat pe front si convins ca sotia lui il inseala, nu ezita sa sustina cu incrancenare ca doi oameni care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt. Cei care afirma contrariul (camarazii de la Popota) sunt repede catalogati drept saraci de spirit, capabili doar de notiuni primare, grosolane, cu intelesuri nediferentiate.In ciuda racirii recente a relatiei, Gheorghidiu isi rememoreaza cu o placerea autoindusa inceputurile povestii de dragoste din facultate. Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala este fraza prin care incepe abrupt cel de-al doilea capitol al romanului, Diagonalele unui testament, dar si retrospectiva iubirii dintre Stefan Gheorghidiu si Ela. Tanarul intelectual insetat de absolut, pe atunci student la Filozofie si lipsit de mijloace materiale deosebite, se casatoreste din dragoste cu Ela, tanara cocheta, studenta la litere, orfana crescuta de o matusa. Daca pentru intelectualul in devenire relatia cu una dintre cele mai frumoase studente ii satisface orgoliul pentru a fi admirat social, pentru tanara literata, inteligenta barbatului reprezinta implinirea dorintei de a se distinge de celelalte fete prin statut cultural. Neexperimentati si plini de iluzii, cei doi isi accepta saracia, crezand ca pot trai in afara determinarilor sociale, Gheorghidiu identificand in ochii albastri si neprihaniti ai sotiei un suflet din sufletul sau. Patru elemente ale textului narativ semnificative pentru constructia personajelor; Trasaturile celor doua personaje prin raportarea la doua episoade.Pe parcursul actiunii insa, prin intermediul analizei psihologice, protagonistul incepe sa evidentieze tot mai accentuat conflictul dintre imaginea pe care si-o construise despre ideea de iubire si situatia concreta a relatiei lor. Astfel, pana si bunatatea sufleteasca a Elei (prapadea putinii bani in cadouri pentru prietene, iar pe colega ei bolnava a inc=grijit-o luni de zile ca o sora de caritate) ori disponibilitatea ei de a-l insoti la cursuri de filozofie sau matematica sunt interpretat de barbatul gelos drept simptome ale inferioritatii femeii. Secventa narativa in care Stefan ajunge sa mosteneasca o avere impresionanta reprezinta pentru protagonist un nou exemplu in sustinerea ideii ca de la bun inceput sotia sa nu se deosebeste cu nimic sau poate doar prin frumusete de o fata comuna. Gheorghidiu simte ca nu isi va putea schimba nicidecum sotia, din moment ce ea se implica in polemicile legate de testamentul unchiului Nae, ce nu au nimic de-a face cu lumea ideilor, ci doar cu aceea a lucrurilor materiale: As fi vrut-o mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare, plapanda si avand nevoie sa fie ea proteata, nu sa intervina atat de energic, interesata.Cu toate acestea, combinatia dintre gelozie si orgoliu nemasurat, ce sta la baza confesiunii eroului, il determina pe barbat sa disece fiecare amanunt al vechii sale relatii, incat incepe sa se ipostazieze intr-o adevarata divinitate pentru sotia lui: Destinul tau, fata draga, e si va fi schimbat prin mine. Aceasta fraza, in care mai multi comentatori identifica misoginismul luiStefan, ba chiar al lui C. Petrescu, nu este insa cu adevarat adresata Elei, de vreme ce tanarul o rosteste in singuratate, ramanand indelung cu privirea fixa. Cand cuplul isi schimba stilul de viata, devenind mondeni, Gheorghidiu exprima o disperare fara iesire a unui intelectual ce isi vede naruite idealurile existentiale din cauza confruntarii cu realitatea exterioara. Naratiunea la persoana I exprima, deincolo de autenticitatea marturisirii, imposibilitatea unei comunicari normale in societatea moderna.Excursia de la Odobesti declanseaza ireversibil criza matrimoniala. Natura reflexiva si hipersensibila, personajul sufer pentru c are impresia c este nelat. Mici incidente, gesturi fr importan, privirile pe care Ela le schimb cu domnul G., vag avocat, se amplific n contiina protagonistului: Toat suferina asta monstruoas mi venea din nimic, marturiseste Stefan intr-un moment de sinceritate. Nevoia de absolut l determin s-i analizeze cu luciditate strile i s-i exagereze suferina, ridicnd-o la proporii cosmice. Ela apare ca o femeie infidela, dar tradarea ei nu este evidenta, ci se constituie dintr-o suita de imprejurari interpretate de Stefan in maniera proprie. Daca e sa o credem pe Ela, ea nu a infaptuit nimic reprobabil, nu s-a comportat altfel decat celelalte femei (toate femeile fac la fel, ii replica ea sotului cand acesta o acuza ca i-a acordat prea multa atentie unui strain), sensibilitatea imposibila a lui Stefan fiind aceea care amplifica neintelegerile dintre ei.Pentru ca sotia sa tinde sa se integreze tot mai pregnant in societatea in care banul are valoare suprema, Gheorghidiu considera ca singurele sentimente si senzatii autentice sunt cele filtrate rational, caci, afirma protagonistul, singura existenta reala e aceea a constiintei, iar in afara de constiinta, totul e bestialitate. Astfel, prozatorul realizeaza o disociere capitala intre traire si constiinta.Excesul de luciditate il determina pe erou sa analizeze pana si momentele de maxima intimitate. De exemplu, venit in permisie la Campulung, Stefan nu e capabil sa se bucure nici macar de voluptatea unei nopti alaturi de Ela. Un gest absolut marunt ca aprinderea unei tigari il imbolnaveste pe barbat prin sugestiile lui: n-aveam nicio dovada ca ma insela, dar aveam acum certitudinea ca acest gest vine dintr-o deprindere de a poza goala, de a face impresie, de care ea nu-si mai da seama, si care era revelator pentur ceea ce nu stiam eu.Pe acest fond, drama razboiului, cu moartea plutind in toate, submineaza definitiv conceptia absolutista despre iubire a lui Stefan. Daca in timpul pregatirilor pentru razboi personajul-narator inca isi considera relatia o prioritate, tragediile la care participa il fac sa se indeparteze iremediabil de tot trecutul, asa ca in momentele de agonie de dupa un bombardament recunoaste indiferent: De sotia mea, de amantul ei, de zbuciumul de atunci, mi-aduc aminte cu adevarat ca de o intamplare din copilarie. Si atunci sufeream de lururi care azi mi se par fara inteles.Extenuat si deziluzionat, Stefan renunta in cele din urma chiar si la universul sau imaginar, pe care cu atata minutiozitate il construise: sunt obosit si mi-e indiferent chiar daca e nevinovata. Tocmai de aceea, Gheorghidiu refuza sa mai analizeze, sa-si explice hotararea din final de a-i lasa Elei absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul.In opinia mea, traversand doua experiente fundamentale pentru fiinta umana din orice epoca dragostea si razboiul , cuplul lui Camil Petrescu format din Stefan si Ela se dezintegreaza din cauza unei crize specifice modernitatii, aceea a comunicarii.In concluzie, Stefan Gheorghidiu, intelectualul, care traieste cu nostalgia absolutului si a perfectiunii, si Ela, femeia frumoasa, populara, cocheta, dar cu aspiratii cat se poate de pamantesti, reprezinta doua destine pe care iubirea le uneste pentru un timp, dar pe care existenta concreta le asaza cai diferite, potrivite esentei lor, separandu-le pentru totdeauna.