8/17/2019 Stăpânirea

1/1

Stăpânirea

În lini tea pădurii adormite, doar freamătele frunzelor u oare deș ștoamnă se mai aud, noaptea pune stăpânire pe inima ei curată, iartrupul îi este cu totul absorbit de întuneric.O lucire de asfin it încă mai luminează cre tetul ora ului, dar ca laț ș șo bătaie din palme a unui magician, dispare. Creasta înaltă acerului pare acum stăpânită de for ele întunecate. inutul, careț Țacum câteva ceasuri era alb ca o coalăde hârtie pe care un scriitor îsi a terne sentimentele, se pătează cu cerneala întunecată aș

sufletului, care umple orizontul.Mun ii din slavă se învăluie în cea a nop ii, aura emanată fiind deț ț țfrică si nesiguran ă. icuricii înăl imilor albastre, stelele, suntț țsingurii care veghează acum deasupra întunecimii ora ului.șÎn pădure, păsările nocturne încep să cânte i să întâmpineșdrume ii nop ii, mai mult speria i decât încânta i de cântul lor.ț ț ț ț!e i înspăimânta i de sunetele ireale, nefamiliare, înaintează înș țnegura codrului somnoros.

"e nica trecere a lumii face ca noaptea să pălească în detrimentulșdimine ii. Osta ii care s#au luptat din greu pentru cucerireaț șcerului, a nop ii si a dimine ii, cad învin i din ceruriț ț șpreschimbându#se în roua proaspată a dimine ii. Soarele reviineț învingător pe bolta cerească, acum acoperindu#l de un portocaliuintens, revărsând raze ro ii peste ora .ș ș