Mi-a vrea vemntul rupt din cerul pur,

Cand sumbra bezna ma orbeaSi cugetul plutea in ceata,Speranta stinsa cand abiaMai palpaia in drum razleata,

Cand sufletul batea nebunIn noaptea spiritului deasa,Cand omul nu cuteaza bunSa para lumii si te lasa,

Tintind in suflet, ura candMusca mereu in mine treaza,Doar tu mi-ai fost luceafar blandCe pana azi imi lumineaza.

La crestet blanda ma vegheaiCu ochi de serafim tu una,Si noaptea neagra alungai,Lucind deaupra mea intruna

Cand norii se bateau in frunti,Si tu atunci, mai vie inca,Stiai senina sa-i infruntiSi bezna sa alungi adanca.

Mi-esti geniu bun s cand indurSau cand infrunt urgii, nu-mi pasaDe toata ura dimprejurPazit de vocea ta duioasa.

Tulpina sti ce nu s-a frantNici indoita de furtunaSi lespezi de mormantStatornic frunzele isi suna.

Mugeasca tunetul turbatSi verse-si focul norii, insaEu stiu, vei sta, precum ai stat,Plecand asupra-mi pleata plansa.

Oriunde te-ai afla in plai,OIricat as fi batut de soarta,Un soare bland as vrea sa aiCu cei in suflet ce te poarta.

In laturi, subrede simtiri,Vandute inime, in laturi!Doar tu ramai prin naluciriCu mine pururea alaturi!

Statornica doar tu mereuCand nimeni alt in preajmanu mi-i,Si astfel nu ma simt nici euSihastru in pustia lumii.