Referat

Cadre de referinţǎ pentru analiza şi evaluarea calificǎrilor

Standarde Ocupaţionale

Student : Radu Rodica-Maria Programul de master : Psihopedagogia şcolii incluzive Anul : I Semestrul : I

Disciplina : EVALUAREA PROGRAMELOR SOCIAL-EDUCAŢIONALE Prof. univ. dr. Potolea Dan

Bucureşti, 2013Cadre de referinţǎ pentru analiza şi evaluarea calificǎrilor

Standarde Ocupaţionale

Student : Radu Rodica-Maria Programul de master : Psihopedagogia şcolii incluzive Anul : I , semestrul : I

Reglementarea calitǎţii muncii şi asigurarea eficienţei exercitǎrii oricǎrei meserii se face prin adoptarea unui ansamblu de norme definite prin stabilirea anumitor standarde. Aceste standarde asigurǎ un nivel optim de competenţe şi performanţe ,dar şi un cadru de evaluare necesar pentru practicarea unei profesii.

Capitolul I

I.I Noţiuni generale

În 1994, reprezentanţii Guvernului României, ai patronatelor şi sindicatelor, prin acord au hotărât înfiinţarea Consiliului pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare (COSA), în vederea desfăşurării unei politici unitare în domeniul expertizării calificării profesionale a forţei de muncă active ,asigurand o buna cooperare între furnizorii de formare profesională şi angajatori astfel încat educaţia şi formarea profesională să raspunda in mod real cerinţelor pieţei muncii. În 2003 Consiliului Naţional de Formare profesională a Adulţilor(CNFPA) a preluat COSA,iar din 2005 îndeplineste calitatea de Autoritate Naţională pentru Calificări.(ANC).Potrivit EN 45020:93, SR 10000/1:94, Ordonanţa Guvernului OG nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare naţională în România – aprobată prin Legea nr.355/2002, standardul este definit astfel : “un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care furnizează – pentru utilizări comune şi repetate – reguli, linii directoare şi caracteristici referitoare la activităţi şi rezultatele acestora, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat”.Ocupaţia este o activitate aducătoare de venit cu caracter permanent, pe care o desfăşoară o persoană într-o unitate economico-socială.

Standardele ocupaţionale sunt cunoscute pe plan mondial şi sub numele de “standarde de competenţă” sau „standarde de calificare”,iar în România în conformitate cu un acord încheiat cu Ministerul Muncii, doar ocupaţiile noi pentru care au fost elaborate standarde ocupaţionale sunt introduse în „Clasificatorul Ocupaţiilor din România” (COR). Sunt denumite standarde deoarece„definesc un reper de ordin calitativ general acceptat, care ia în considerare toate cerinţele obligatorii specifice locului de muncă ”, iar ocupaţionale pentru ca „descriu rolurile şi activităţile specifice unei arii ocupaţionale” (ANC-Ghid de aplicare a metodologiei de elaborare sau revizuire a standardelor ocupaţionale şi a calificărilor profesionale corespunzătoare-M2 ). UK Sector Skills Council for Active Leisure and Learning spune despre standardele ocupaţionale ca „definesc principalele roluri şi responsabilităţi dintr-un domeniu de activitate. Ele oferă o descriere clară a ceea ce se aşteaptă de la angajaţi pentru avea o prestaţie bună la locul de muncă. Standardele ocupaţionale cuprind o descriere detaliată a sarcinilor, cunoştinţelor şi aptitudinilor necesare pentru o prestaţie eficientă la locul de muncă, incluzând responsabilităţile legale.” Autoritatea Naţională pentru Calificări defineste standardul ocupaţional ca „documentul care descrie activităţile profesionale specifice ocupaţiilor dintr-o arie ocupaţională şi reperele calitative asociate îndeplinirii cu succes a acestora în concordanţă cu cerinţele pieţei muncii”(ANC-Ghid de aplicare a metodologiei de elaborare sau revizuire a standardelor ocupaţionale şi a calificărilor profesionale corespunzătoare-M2). Standardele ocupaţionale au ca obiective dezvoltarea standardelor de pregătire profesională, dezvoltarea unei structuri pentru formarea şi dezvoltarea profesională a angajaţilor , informarea specialiştilor de pe piaţa muncii şi a furnizorilor de formare privind cerinţele dintr-o arie ocupaţională,identificarea competenţelor pentru care dovezile de performanţă cerute au fost acceptate,elaborarea fişelor de post, recrutarea personalului,dezvoltarea unui sistem stimulativ de evaluare a angajaţilor,stabilirea sistemelor de management al calităţii,elaborarea programelor de formare profesională.

I.II Elaboratea standardelor ocupationale

Procesul de elaborare a standardului ocupaţional şi a calificărilor cuprinde două etape: elaborarea standardului ocupaţional si elaborarea calificărilor.Standardul ocupational este emis de catre specialişti practicanţi ai ocupaţiilor sau coordonatori direcţi ai acestora. Calificarea ,potrivit ANC este „documentul standard care descrie rezultatele învăţării în concordanţă cu cerinţele pieţei muncii, specificate în standardul ocupaţional.Calificarea este un set unic de competenţe care permit angajabilitatea unei persoane.” Redactarea standardului ocupaţional se face de către experţii sectoriali - specialişti în elaborarea standardelor şi porneşte de la informaţiile obţinute prin analiza ocupaţională, informaţii culese, analizate şi înregistrate în cadrul procesului devint punct de referinţă pentru elaborarea şi revizuirea standardelor ocupaţionale şi a calificărilor profesionale corespunzătoare. În standardul ocupaţional se regasesc următoarele activităţi: identificarea unităţilor de competenţă; stabilirea tipului unităţilor de competenţă; identificarea elementelor de competenţă; revizuirea structurii standardului ocupaţional; elaborarea conţinutului unităţii de competenţă; revizuirea finală a standardului ocupaţional. Procesul de de elaborare a standardului ocupational are urmatoarele caracteristici : este un proces linear cu caracter iterativ descris în activităţi distincte, clar definite; este un proces cu opţiuni limitate

deoarece standardul ocupational are un format prestabilit în care foloseste un limbaj adecvat, clar, pentru a evita confuziile. Dacă cerinţele calitative nu sunt respectate , trebuie informat comitetul sectorial despre modificările necesare. În conceperea standardelor ocupaţionale se are în vedere atât interesul angajatorilor cât şi al angajaţilor. Este un rezultat obţinut prin consens şi cooperare deoarece se doreste asigurarea unui echilibru între nevoi diferite - angajatorii isi doresc informaţii reprezentative pentru domeniul de activitate,iar angajatii doresc sa inţeleaga aspectele tehnice ale competenţelor profesionale- pentru a crea un cadru în care se poată ajunge la consens intre cele doua parti . Standardul ocupaţional conţine un set de unităţi de competenţă care acoperă toate activităţile importante dintr-o arie ocupaţională. Unităţile de competenţă se stabilesc pornind de la funcţiile majore identificate în analiza ocupaţională iar structura standardului este finalizata atunci cand toate funcţiile majore au fost analizate şi structurate. Aria ocupaţională reprezinta un grup de ocupaţii care au caracteristici de natura tehnice, economice sau sociale similare şi acelaşi grad de autonomie şi responsabilitate. Competenţa profesională este capacitatea unei persoane de a utiliza, combina şi transfera cunoştinţe teoretice, deprinderi practice şi atitudini specifice pentru a realiza activităţi de muncă la nivelul calitativ cerut la locul de muncă. A fi competent într-o ocupaţie înseamnă a aplica cunoştinţe de specialitate,a folosi deprinderi specifice,a analiza şi lua decizii,a te raporta creativ la sarcinile primite,a lucra cu alţii ca membru al unei echipe,a comunica eficient,a te adapta la mediul de muncă specific,a face faţă situaţiilor neprevăzute Potrivit ANC-Ghid de aplicare a metodologiei de elaborare sau revizuire a standardelor ocupaţionale şi a calificărilor profesionale corespunzătoare-M2, unitate de competenţă intr-un standard ocupational trebuie să includă următoarele elemente: >titlu: denumeşte o activitate cu un rezultat care poate fi evaluat >elemente de competenţă: subactivităţi care compun activitatea prezentată în titlu, cu un set coerent de rezultate măsurabile >criterii de realizare: descrierea unor repere importante pentru realizarea cu succes a activităţilor cuprinse în elementele de competenţă şi pentru calitatea rezultatului dorit. Aceste repere se referă la:- Deprinderi: persoana demonstrează că este capabilă- Cunoştinţe implicite: persoana aplică o serie de cunoştinţe necesare exercitării capacităţilor- Atitudini: persoana demonstrează un anumit tip de comportament> gama de variabile: detaliază tipurile de aparatură, echipamente, documentaţie, metode, proceduri etc. care apar în criteriile de realizare.> contexte: descriu situaţiile, locaţiile şi mediul la care se referă criteriile de realizare> cunoştinţe: enumeră toate tipurile de cunoştinţe necesare realizării cu succes a activităţii descrise în unitatea de competenţă> nivel de responsabilitate: o unitate de competenţă poate fi plasată pe unul din cele opt niveluri (Cadrului European al Calificărilor - EQF). Acest nivel este determinat de nivelul de autonomie şi responsabilitate pe care o persoană competentă trebuie să-l deţină în relaţie cu activităţile pe care le îndeplineşte la locul de muncă

Într-un standard ocupaţional sunt definite următoarele tipuri de unităţi de competenţă:1) Unităţi de competenţă cheie : -Comunicare în limba oficială

- Comunicare în limbi străine - Competenţe de bază în matematică, ştiinţă, tehnologie - Competenţe informatice - Competenţa de a învăţa - Competenţe sociale şi civice - Competenţe antreprenoriale - Competenţa de exprimare culturală

Aceste competente cheie potrivit EQF „ sunt transferabile către toate sectoarele de activitate, pe acelaşi nivel de autonomie şi responsabilitate, pentru a sprijini integrarea pe piaţa forţei de muncă, incluziunea socială şi învăţarea pe întreg parcursul vieţii. “

2) Unităţile de competenţă generale -un grup de elemente de competenţă transferabile, asociate unor arii ocupaţionale înrudite care aparţin aceluiaşi domeniu.

3) Unităţile de competenţă specifice -un set de elemente de competenţă asociate unei activităţi importante dintr-o arie ocupaţională.Pentru a emite aceste competenţe specifice se selecteaza şi se analizeaza funcţiile majore care definesc activităţile relevante numai pentru aria ocupaţională analizată.

Fiecare unitate de competenţă are la randul sau un număr de elemente de competenţă adica „un set de activităţi cu rezultate cuantificabile, necesare pentru realizarea activităţii denumite”. Elementele de competenţǎ trebuie sa detina urmatoarele caracteristici : -să fie relevante pentru unitatea de competenţă din care fac parte ;- să exprime activităţi care presupun aplicarea de deprinderi şi cunoştinţe ;- să fie descrise astfel încât să permită evaluarea ;- să fie definite printr-un verb activ (ex: reglează, înregistrează, taie) ;- să se refere la contexte clar definite ;- să fie declaraţii concise ;- să fie corelate între ele într-o succesiune logică . Sunt elemente de competenţă activitaţile specifice din analiza ocupaţională ce necesită importante cunoştinţe, deprinderi şi atitudini. Pentru a se evita repetarea sau suprapunerea într-un standard ocupaţional al elementelor de competenţa se recomanda ordonarea lor într-o succesiune logică şi corelarea lor cu titlul unităţii Revizuirea standardelor ocupaţionale este foarte importanta deoarece aceasta asigură coerenţa dintre unităţile şi elementele de competenţă. Elaborarea conţinutului unei unităţi de competenţă inseamna formularea criteriilor de realizare, explicitarea contextelor în care se desfăşoară activitatea descrisă de unitatea de competenţă, specificarea gamei de variabile, precizarea cunoştinţelor necesare şi stabilirea nivelului de responsabilitate şi autonomie. La elaborarea criteriilor de realizare este important sa se ţina seama de faptul ca ele nu trebuie să descrie alte activităţi , criteriile de realizare reprezintă calitatea rezultatului activităţii descrise de element şi cuprind modele calitative corespunzătoare tuturor contextelor în care activitatea se poate desfăşura ele se elaborează pentru rezultatul activităţii şi pentru modul de îndeplinire a activităţii.

Criteriile de realizare se divid in : criterii de realizare asociate rezultatului activităţii descrise de elementul de competenţă(cunoştinţele implicite necesare, contextul de realizare şi tipuri de elemente variabile de care trebuie să se ţină seama pentru obţinerea rezultatului dorit în diverse situaţii de muncă) şi criterii de realizare realizare asociate modului de îndeplinire a activităţii descrise de elementul de competenţă (atitudinea pe care o are cel ce realizează acţiunea descrisă) . ANC subliniaza în ghidul de aplicare a metodologiei de elaborare sau revizuire a standardelor ocupaţionale şi a calificărilor profesionale corespunzătoare-M2 faptul că aceste criterii stau la baza stabilirii metodelor de evaluare şi trebuie să “ conţină suficiente detalii pentru a permite oricărei persoane să înţeleagă care este nivelul calitativ cerut în realizarea activităţii descrise de unitatea de competenţă”.

Explicitarea contextelor în care se desfăşoară activitatea descrisă de unitatea de competenţă se refera la descrierea caracteristicilor situaţiilor specifice în care se pot desfăşura activităţile descrise într-o unitate de competenţă. În rubrica contexte , în general, se specifica locaţiile diferite de desfăşurare a activităţilor, situaţii de risc ce implica anumite ocupatii, condiţiile de mediu(daca activitatea se desfasoara in interior sau exterior), informaţii legate de autonomia în desfăşurarea activităţilor,informaţii privind imprevizibilitatea activităţilor. Specificarea gamei de variabile înseamna mentionarea în standardul ocupational a tipului de echipamente, tipului de materiale, etapele procesului tehnologic, tipul de defecţiuni, tipuri de neconformităţi, cerinţe tehnice, tipuri de colaboratori Gama de variabile este particularizată în funcţie de specificul sectorului din care a fost selectată aria ocupaţională de referinţă. Precizarea cunoştinţelor trebuie să se faca la nivel general, în standard fiind mentionate doar cunoştinţele esenţiale pentru realizarea activităţii descrise de o unitate. Stabilirea nivelului de responsabilitate şi autonomie se face pentru fiecare unitate de competenţă în conformitate cu descriptorii de nivel. Cadrului European al Calificărilor (EQF), a definit 8 niveluri de responsabilitate şi autonomie,iar Cadrului Naţional de Calificare (CNC) a adoptat descriptorilor de nivel ai EQF.

La final are loc echipa de elaborare a standardului ocupaţional efectuează o revizuire finală a acestuia pentru a se asigura atat de corespondenta standardului la metodologia aflata în vigoare cât si integrarea tuturor informaţiilor menţionate în analiza ocupaţională.

ANEXA 1

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CALIFICĂRI

STANDARD OCUPAŢIONALTITLU, cu litere mari îngroşat

Sectorul: litere mici, neîngroşat

Versiunea: 00

Data aprobării: zi/lună/anData propusă pentru revizuire: zi/lună/an

Iniţiator proiect: (societate sau nume, prenume, funcţie, locul de muncă)Echipa de redactare: ( nume, prenume, funcţie, locul de muncă )Verificator sectorial: ( nume, prenume, funcţie, locul de muncă)

Comisia de validare:(nume, prenume, funcţie, locul de muncă)

Denumirea documentului electronic: SO_titlul standardului, cu litere mici......................_00

Responsabilitatea pentru conţinutul standardului ocupaţional revine Comitetului Sectorial litere mici, neîngroşat …………………………. .

Descriere*:

Prezentul document a fost elaborat ca rezultat al dezvoltării analizei ocupaţionale pentru aria ocupaţională...........................................grupă COR..............(se indică grupa de bază- 4 cifre)

Ocupaţiile avute în vedere în stabilirea ariei ocupaţionale sunt:(Se vor insera ocupaţiile, cu codul COR)

*Descrierea ocupaţiei începe după completarea rubricilor de mai sus.(Informaţii generale de interes privind practicarea ocupaţiilor la care s-a făcut referire.)

Lista unităţilor de competenţă

Titluri şi categorii de unităţi de competenţăNivel de responsabilitate şi autonomie

Unităţi de competenţă cheie

Unitatea 1: Comunicare în limba oficială;

Unitatea 2: Comunicare în limbi străine;

Unitatea 3: Competenţe de bază în matematică, ştiinţă şi tehnologie;

Unitatea 4: Competenţe informatice;

Unitatea 5: Competenţa de a învăţa;

Unitatea 6: Competenţe sociale şi civice;

Unitatea 7: Competenţe antreprenoriale;

Unitatea 8: Competenţa de exprimare culturală. Text simplu cu litere mici.

Cifră fără îngroşare

Unităţi de competenţă generale

Unitatea 1: Text simplu (fără îngroşare) cu litere mici.

Unitatea 2:

Unitatea 3:

Unitatea 4:

Unitatea n:

Cifră fără îngroşare

Unităţi de competenţă specifice

Unitatea 1: Text simplu (fără îngroşare) cu litere mici.

Unitatea 2:

Unitatea 3:

Unitatea 4:

Unitatea n:

Cifră fără îngroşare

Titlul unităţii de competenţăText cu litere mici îngroşate

(tipul unităţii)Text simplu (fără îngroşare), cu litere mici

Nivelul de responsabilitate şi autonomieCifră fără îngroşare

Elemente de competenţă

Criterii de realizare asociate rezultatului activităţii descrise de elementul de competenţă

Criterii de realizare asociate modului de îndeplinire a activităţii descrise de elementul de competenţă

1. Text simplu (fără îngroşare) cu litere mici.

1.1. Text simplu (fără îngroşare) cu litere mici.1.2.1.3.

Text simplu (fără îngroşare) cu litere mici.

2. 2.1. Text simplu (fără îngroşare) cu litere mici.2.2.2.3.

Text simplu (fără îngroşare) cu litere mici.

3.

4.

5.

Contexte:- text simplu(fără îngroşare) cu liniuţă şi cu litere mici.

Gama de variabile:- text simplu (fără îngroşare) cu liniuţă şi cu litere mici.

Cunoştinţe:- text simplu (fără îngroşare) cu liniuţă şi cu litere mici.

*Notă! *În toate situaţiile în care intervin enumerări, acestea se scriu cu liniuţă, cu literă mică de la capăt; punct şi virgulă între enumerări, iar la finalul enumerărilor se pune punct.*Textul se scrie cu stilul Times New Roman, Normal, dimensiunea 12, cu spaţiere de 1 şi cu caractere româneşti. Rubricile formatului de Standard Ocupaţional prezentate mai sus (copertă + tabel ) se scriu cu stilul Times New Roman, Bold, dimensiunea 12, cu spaţiere de 1 şi cu caractere româneşti.*Tot textul Standardului Ocupaţional se scrie fără spaţiere între paragrafe.

Capitolul II

II.I Formatorul

Standardele ocupaţionale sunt o sursă utilă de informaţii pentru formatori şi pentru ceicare elaborează programe de formare. Ocupaţia de formator presupune specialistul în formare care proiectează, derulează, evaluează şi revizuieşte activităţi teoretice / practice şi / sau programe de formare şi dezvoltare a competenţelor profesionale, derulate în instituţii specializate sau la locul de muncă, conform Standardului Ocupaţional. În Clasificarea ocupatiilor din Romania(COR) această ocupaţie are codul 242401 . Nu exista diferenţe între ocupaţia de Formator şi ocupaţia Formator de Formatori. ANC specificǎ “standardul se aplică tuturor categoriilor de formatori:a. Formatorului responsabil cu activităţile teoretice şi practice de dezvoltare acompetenţelor indiferent de nivelul de calificare la care lucrează. El lucrează ca formator(cu normă întreagă sau fracţiune de normă) în instituţii de formare, dar poate fi şi angajatulunei organizaţii (indiferent de natura ei) care are o structură responsabilă cu formareapropriilor angajaţi.b. Formatorului responsabil cu activităţile practice de dezvoltare a competenţelorprofesionale. El lucrează ca formator (cu normă întreagă sau fracţiune de normă) îninstituţii de formare dar poate fi şi angajat al unei organizaţii (indiferent de natura ei) careare o structură responsabilă cu formarea angajaţilor proprii.c. Îndrumătorului de practică din cadrul întreprinderilor şi altor organizaţii. El esteresponsabil cu activităţile practice de dezvoltare a competenţelor profesionale în condiţiireale de muncă, în organizaţia în care lucrează. El este angajat al acesteia pe un post deconducere sau de execuţie şi, ca îndrumător de practică, el poate fi sau nu degrevat desarcinile obişnuite de lucru.d. Maistrului de ucenicie – în condiţiile legislaţiei privind ucenicia la locul de muncă.e. Formatorului de formatori “ Astfel, pentru aceste două ocupaţii există un singur Standard Ocupaţional, cel de FORMATOR. Codul COR, chiar şi cel nou, prevede două coduri diferite: 242401 pentru formator (vechiul cod COR fiind

241205) şi 242402 pentru formare de formatori (vechiul cod COR fiind 241207),existând un singur standard ocupaţional.Ca urmare, formatorul descris prin standardul ocupational ocupaţional este:Conceptor al programelor de formare, pe baza documentelor normative în vigoare, astandardelor ocupaţionale / de pregătire profesională şi a nevoilor unui anumit sector saudomeniu de activitate – inclusiv al celui de formare a formatorilor.Proiectant al programelor şi al activităţilor de formare, pe baza identificării nevoii şicererii de formare dintr-un anumit sector sau domeniu de activitate.Organizator al programelor de formare, asigurând toate condiţiile necesare desfăşurăriioptime a programului de formare.Facilitator al procesului de învăţare şi de dezvoltare prin crearea unor situaţii de învăţareadecvate dezvoltării competenţelor profesionale care se constituie în ţinte ale formării.Evaluator al competenţelor efectiv formate sau dezvoltate la participanţii la formare,precum şi al propriei prestaţii ca formator.Evaluator al programelor de formare – atât al celor proprii, cât şi al programelor deformare propuse spre evaluare în vederea autorizării.Persoană care învaţă pe tot parcursul carierei profesionale, dezvoltându-şi permanentpropriile competenţe de formator.Standardul ocupaţional de mai jos este valabil pentru toate domeniile de activitate şi nivelurile de calificare la care lucrează formatorul, inclusiv pentru maistrul de ucenicie, aşa cum este el definit prin Legea privind ucenicia la locul de muncă (Nr. 279/2005) şi prin normele metodologice asociate.

ANC propune pentru ocupatia de formator urmatorul standard ocupational : Anexa 2

Standard ocupaţional :…….

UNITĂŢI DE COMPETENŢĂ

Categorii de competenţe

Nr.

crt.

Titlul unităţii

Specifice ocupaţiei Pregătirea

profesională a personalului

1 Pregătirea formării

2 Realizarea activităţilor de formare

3 Evaluarea participanţilor la formare

4 Aplicarea metodelor şi tehnicilor speciale de formare

Opţionale Managementul programelor de

formare

5 Marketing-ul formării

6 Proiectarea programelor de formare

7 Organizarea programelor şi a stagiilor de formare

8 Evaluarea, revizuirea şi asigurarea calităţii programelor şi a stagiilor de formare

Bibliografie:

1) www.anc.edu.ro2)ANC-Metodologia de elaborare şi revizuire a standardelor ocupaţionale şi a calificărilor profesionale (M2)3)ANC- Ghid de aplicare a metodologiei de elaborare sau revizuire a standardelor ocupaţionale şi a calificărilor profesionale corespunzătoare (M2)4)http://www.tvet.ro/Anexe/4.Anexe/Descriptori.pdf 5) http://www.anc.edu.ro/uploads/so/m/Formator.pdf