SONIA HOISAN

3,14 sau poate 15

2

Volum apărut sub egida

Asociației Literare ”Creneluri Sighișorene”

3

SONIA HOISAN

3,14 sau poate 15

EDITURA NICO

4

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

HOISAN, SONIA

3,14 sau poate 15 / Sonia Hoisan. - Târgu-Mureş:

Editura Nico, 2016

1. Băciuţ, Nicolae (ed., pref.)

ISBN 978-973-1728-71-5

821.135.1-1

Coperta de Nicolae Băciuţ

Editura NICO

Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29

Apărut 2016

Copyright© Sonia Hoisan 2016

Toate drepturile rezervate

Tehnoredactare Sergiu Paul Băciuţ

Grafica Mihai Cătrună

Format 16/61x86, coli tipo 3

Tiparul executat la INTERMEDIA GROUP Târgu-Mureş,

Str. Revoluţiei Nr. 8

România

5

Autobiografie

Motto:

Înmoi pana-n cerneală,

Îmi iau inima-n dinţi şi scriu

Poveşti nemuritoare,

Pentru ale noastre amintiri.

Am stat şi m-am întrebat mult timp care ar fi cel mai

convenţional mod de a începe să vorbesc despre mine, iar apoi

am realizat că nu există... aşa că:

Îmi amintesc (din ceea ce mi-au povestit părinţii) că m-

am născut, metaforic vorbind, înconjurată de zăpadă, în 26

ianuarie 1999 la Tg. Mureș. Am crescut primind toată căldura

sufletească pe care mama şi tata au fost capabili să mi-o ofere.

Am fost iniţiată în arta scrisului şi a cititului pe băncile

şcolii „Aurel Mosora” sub stricta supraveghere a doamnei

învăţătoare Danciu Elena. Pentru iubirea faţă de literatură şi

curajul de a îmi imortaliza trăirile prin cuvinte o să-i

mulţumesc veşnic doamnei profesoare de limba română

Carmen Duşmănescu.

Am început să scriu la vârsta de unsprezece ani şi am

ajuns să nu am niciun caiet în care să nu am mâzgălite versuri,

fragmente de proză, descrieri sau chiar cugetări.

Desfăşor activitate culturală în oraşul meu natal din

2015, în cadrul Asociaţiei Literare „Creneluri Sighişorene”.

Am apărut cu poezie şi proză în revista „Ideea” a Şcolii

Gimnaziale „Aurel Mosora”, pe site-ul www.antonpann.ro, în

revista „Maitreyi” a Colegiului Naţional „Mircea Eliade”, în

revista cenaclului „Creneluri Sighişorene” şi în cartea care

marchează cea de a treisprezecea ediţie a concursului

„Primăveri Luduşene”.

6

M-am bucurat de apreciere la câteva dintre concursurile

literare la care am participat dintre care menţionez:

- Premiul III în cadrul Festivalul Internaţional de poezie

„Andronesco”, 2015;

- Menţiune I în cadrul concursului „Ştafeta poveştilor”, 2015;

- Premiul III la secţiunea de eseu în cadrul Festivalului-

Concurs Naţional „Bogdania”, 2016;

- Menţiune la secţiunea poezie în cadrul concursului

„Primăveri Luduşene”, 2016.

7

Abis portal

Există unele momente pe durata existenţei unui om în

care pur şi simplu viaţa îl loveşte din plin. Când spun acest

lucru nu mă gândesc la o lovitură fizică dată naibii. Mă

gândesc la toate momentele de extaz asurzitor pe care le trăim.

Spunea bine cineva: “Cea mai înaltă culme a fericirii se află

lângă cel mai adânc abis al tristeţii.”

În esenţă, voiam să vă întreb, pe fiecare dintre voi, dacă

aţi fost vreodată atât de fericiţi încât tot ceea ce aţi vrut să

faceți a fost să strigaţi cât vă ţin plămânii ca să vă exprimaţi

bucuria? Şi dacă da, după ce v-aţi despărţit de prietenii, colegii

sau chiar necunoscuţii cu care aţi împărtăşit bucuria, nu aţi

simţit o lipsă atât de mare a unui lucru necunoscut încât lipsa

respectivă să doară? Dacă stăm fiecare acum şi ne gândim cu

siguranţă o să ne amintim vag de un astfel de moment pe care

mie îmi place să îl numesc “abisul”. Nu îl privesc ca pe un

lucru rău, negru care poate fi confundat cu o groapă adâncă în

pământ. Îl văd mai degrabă ca pe un portal de întoarcere în

realitate.

Fericirea colectivă e atât de orbitoare şi de ameţitoare

încât avem nevoie de acest “abis-portal” pentru a ne reconecta

cu nuanţele de gri ale realităţii.

16.10.2015

8

9

Carpe diem

Firea umană este construită în așa fel încât se pierde în

detaliile vieții și uită să se bucure de micile plăceri pe care

aceasta le oferă. Când vrem să urcăm un munte, ne uităm la cât

de înalt este și ignorăm în totalitate acel pârâu cu apă cristalină

care ne va însoți până ajungem în vârf.

Trecem nepăsători pe lângă tot ceea ce ne oferă frumos

viața. Ne concentrăm atât de mult pe viitor și uităm să ne

bucurăm de cel mai frumos cadou pe care l-am putea primi

vreodată: ziua de azi.

Văd pe stradă oameni care ignoră complet faptul că

soarele strălucește, oameni care sunt atât de asurziți de

problemele zilnice încât nu aud cântecul melodios al păsărilor,

oameni care pur și simplu trăiesc fără să guste din dulceața

vieții.

”Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima!” Trăiește în

așa fel încât să nu pierzi nici măcar o zi din viață, dar trăiește

cu demnitate. ”Carpe diem” nu înseamnă să petreci în club

fiecare seară de luni până duminică, ci să te îndepărtezi de

vâltoarea vieții cotidiene, doar un moment, pentru a vedea că

viața e frumoasă dacă știi să te bucuri de ea.

24.09.2015

10

Copilărie

Nu am trăit așa de multe, iar datorită acestui fapt

părerea mea s-ar putea să fie greșită dar, cea mai frumoasă

parte a vieții este copilăria. Cele mai dragi și sfinte amintiri ale

mele au luat ființă atunci.

Nu știu dacă exagerez sau nu, dar cred că sunt printre

ultimii norocoși care au aflat ce înseamnă copilăria fără

internet.

Acele zile interminabile de vară în care intram în casă

doar că să mâncăm; și aveam genunchii juliți; și zilele în care

ploua când ne adunam la cineva acasă să ne uităm la Scooby

Doo, iar mama făcea plăcintă cu mere după rețeta bunicii.

Mă gândesc cu atât de mult drag la perioada aceea și la

toate năzbâtiile pe care le-am făcut; iar acum din păcate stau și

mă uit la viitorul nostru, la cei care, își pierd copilăria în

favoarea tehonolgiei.

Nu sunt împotriva evoluției, dar, oare pierderea

copilăriei nu este o involuție?

Cumpără-i unui copil de cinci ani o tabletă electronică

și o să se bucure de ea pe moment până apare ceva mai nou și

mai nou. Cumpără-i o bicicletă sau o minge de fotbal și o să îi

dăruiești ceva mai prețios decât tehnologie. O să îi dăruiești

posibilitatea de a-și creea amintiri.

Dacă stai o dupămasă închis în casă și te joci, o să uiți

acea dupămasă în scurt timp. Dar, dacă stai o dupămasă afară și

îți julești genunchii o să ai o amintire ce va dura veșnic.

8.10.2015

11

12

Cu ce rămânem...

Până la urmă, asta-i tot ce-ţi rămâne. Un sac prăfuit plin

de amintiri, neînţelese, îndrăgostite, câteodată trădate, uneori

transparente, urâte, triste, dar şi frumoase, vesele când veselia e

la înălţime, mii şi mii de amintiri.

Întreaga ta avere, constă în zâmbetele luminoase,

nostalgice sau resemnate; în lacrimile amare de deznădejde sau

în lacrimile dulci de fericire, în cuvinte, şoapte, în căldura

sufletului, în adâncurile speranţei...O viaţă plină în care

oamenii vin şi pleacă. Unii îţi lasă ceva, alţii îţi iau ceva...Mulţi

oameni tăcuţi care trec fără să-i simţi.

Ascultă, dacă poţi adulmecă, gustă, păstrează totul,

umpleţi sacul cu amintiri. Lasă o bucăţică din tine pe oriunde

treci. Îţi imaginezi cât poate fi de trist să nu ai pentru ce zâmbi,

pentru ce plânge, pentru ce ofta?

Îţi imaginezi cum ar fi să nu ai amintiri?

13.04.2014

13

Dor

Dor.... Cum e să îți fie dor...? Să simți cum se rarefiază

aerul cu fiecare secundă pentrecută departe de ceea ce iubești?

Dor... Cât de tare doare să îți fie dor...? Să simți funia

timpului cum se apropie de tine cu fiecare clipă pe care o

petreci fără ceea ce iubești?

Dor... Ce fel de om nu simte niciun dor...? Cum poți să

trăiești fără să simți cum te prelingi în propria ta ființă de dor?

Dor... Dar de ce dor...? De ce trebuie să trăim cu acest

sentiment...? De ce să suferim pentru ceva ce ne aparține dar pe

care nu îl avem...? De ce ne aparține ceva ce nu putem avea...?

Dor de copilărie... de iubire... de persoane... de locuri...

de sentimente...

Oh... Oh... Dor...

19.02.2016

14

15

Iluzii

Mereu iubim iluzii...

Știi? Te poți îndrăgosti de un million de oameni și să

iubești de un million de ori aceeași iluzie. Îți conturezi propria

imagine a partenerului ideal, pui masca asta pe fiecare și ajungi

să iubești de fiecare data iluzia perfecțiunii.

22.06.2016

16

17

Înger

Îngerule nu vreau să decazi

Ale mele vorbe să le crezi miraj

Nu vreau să renunţi la ale tale aripi

Nici să te trag în focul meu amarnic

Nu vreau să-ţi cer să-mi dai din nemurirea-ţi

Nici să fi cu mine dacă nu-ţi dorești

Tot ce vreau e un sărut să-mi stâmpar dorul

Şi înc-o mie de-o să-mi ceri

Tot ce vreau e să te ţin aproape

Să fi mereu lânga inima mea

Să-mi ţi companie înger solitar

În trista viaţă ce fără tine o am

10.03.2016

18

19

Lacrimi

Inevitabil când văd oameni plângând mă gândesc la

toate momentele pe care ei le-au trăit și al căror rezultat sunt

miile de mărgăritare care la împodobesc fețele.

Mie îmi place să cred că atunci când plângem, lacrimile

noastre revarsă mai multe momente cruciale din existența

noastră.

De exemplu atunci când termini școala (clasa aVIII-a

sau a XII-a) nu plângi doar pentru ziua aceea. Plângi pentru

prima ceartă din clasă, pentru prima absență (la liceu mai

mult), pentru prima dată când organizați ceva împreună ca și

grup și așa mai departe. Lacrimile acestea revarsă fiecare

moment trăit pe parcursul școlii care și-a lăsat amprenta asupra

ta fără să îți dai seama.

Când ești mireasă/ mire (nu știu dar bănuiesc) dacă

plângi o faci gândindu-te la fiecare clipă marcantă de la

începutul relației voastre până în acel moment; iar lacrimile

revarsă toată povestea de dragoste trăită.

Am citit undeva că ”O lacrimă este 1% apă și 99%

sentimente” și cred că niciodată în viața mea nu am citit o

afirmație care să se muleze mai bine pe convingerile mele

decât aceasta.

30.11.2015

20

21

Mă gândesc...

Că fericirea se află peste tot în jurul nostru, dar că suntem prea

ocupați să o vedem.

Că oamenii tăcuți au cele mai interesante personalități.

Că noi dormim în timp ce alții lucrează.

Că zăpada e de fapt ploaie înghețată.

Că soarele apune doar pentru a răsări în altă parte.

Că viața ne surprinde în cele mai frumoase moduri.

Că e bine să zâmbești.

Mă gândesc...

Că fluturii trăiesc doar o zi.

Că e mai bine să dăruiești decât să primești.

Că unii plâng de fericire iar alții de tristețe.

Că cerul e albastru.

Că păsările zboară pentru că forma corpului lor e aerodinamică.

Că peștii respiră sub apă.

Că fiecare zi a vieții înseamnă ceva.

Că unii sunt fericiți.

Că exact acum e ziua de naștere a unui om.

Mă gândesc...

Că am norocul să cunosc oameni extraordinari.

Că tot ceea ce am nevoie ca să fiu fericită e o foaie de hârtie și

un pix.

Că părinții mei mă susțin în tot ceea ce vreau să fac.

Că viața mi-a dat șansa să fac ceea ce îmi place.

Că o ușă se închide iar alta se deschide.

Că aștept vara doar că să nu mă mai trezesc dis de dimineață.

Că îmi iubesc prietenii și îmi ador familia.

Mă gândesc...

Că e frumos să îți auzi inima cum bate....

Că e frumos să te simți viu...

Că e frumos să știi că lași ceva în urmă oriunde te duci...

Mă gândesc...

30.11.2015

22

23

Nu ştiu… sau poate ştiu…

Nu ştiu de ce scriu,

Nu ştiu cui scriu.

Ştiu doar că trebuie,

Iar dacă trebuie,

Iată că scriu…

Scriu fără să ştiu.

Fără să vreau,

Nici nu ştiu

Dacă scriu chiar eu.

Stau şi mă uit la creion

Şi la mâna care-l ţine

E mâna mea,

Dar nu e a mea.

Nu pot descifra ce scrie

E ca şi cum

M-aş uita la mine,

Dar nu ca în oglindă.

Ca şi cum

Aş fi afară din mine.

Stau şi privesc pierdută

Cum rămân pe foaie urme,

Urme de cărbune…

Acolo sunt eu,

Dar parcă nu sunt eu…

Şi totuşi aş vrea… aş vrea…

Să ştiu ce scrie,

Nu pot descifra

Acest scris vechi

Uitat de lume…

Nu ştiu…

Sau poate ştiu…

24

25

Pătat de stele

Cerul e pătat de stele

Noaptea plânge pentru noi

Lacrimile tale fine

Pământului îi dau fiori.

Cerul e pătat de stele

Aștept să te cobori

În a mea lume meschină

Să fim numai amandoi.

Cerul e pătat de stele

Așteptarea a luat sfârșit

Zâmbetul tău dulce

Inima mi-a despietrit.

23.06.2016

26

27

Ploaie

Mai știi când ai spus că îți place ploaia?

Pe mine mă sperie. Toată ființa mea e alcătuită din

păcat... ploaia ar putea să le ispășească. Ploaia mi-ar putea

ucide ființa. Știu că sufletul tău pur nu îmi înțelege teama... ție

îți place ploaia... dar nu îmi e teamă pentru mine.. nu îmi e frică

de moarte. Îmi e teamă că o să mor și că nu o să mai pot avea

grijă de tine.

Așa cum fiecare muritor primește un înger când se

naște, și tu, îngerule, ai primit un muritor să nu te lase să

decazi...

17.06.2016

28

29

Poartă spre mine

Nu contează ce fac, unde sau cu cine sunt, primul lucru

pe care îl observ la o persoană sunt ochii. Mă fascinează atât de

tare încât pierd contactul cu realitatea.

Din ochii unui om îi poți afla întreaga poveste, toate

sentimentele și îi poți vedea sufletul. Dacă știi să privești adânc

în ochii unui om, o să îl privești direct în suflet.

Ochii sunt cei care nu pot să mintă niciodată, sunt cei

care o să zâmbească când încerci să pari supărat și cei care o să

fie triști când o să încerci tu să zâmbești. Ochii sunt poarta spre

tot ceea ce simțim și credem noi.

Ochii sunt lumina sufletului și esența sentimentului.

Fără ochi nu ne-am putea citi unii pe alții, iar cele mai bune

”lecturi” sunt cele citite cu ochii, din ochii altcuiva.

08.11.2015

30

31

Prietenie

”De unde ști dacă cineva îți este cu adevărat prieten?”

Tot ceea ce pot spune este că nu ai cum să știi sigur

dacă îți este cineva prieten adevărat. Unul din oamenii dragi

sufletului meu, spune că a căutat toata viaţa un prieten adevărat

dar că nu a găsit unul, iar acest lucru m-a pus pe gânduri.

Deseori ne batem cu pumnul în piept că noi am găsit adevărații

prieteni, dar niciodată nu ne întrebăm în ce constă acest lucru.

Se spune: ”Niciodată nu spui niciodată” dar oare

”pentru todeauna” ar trebui să spui vreodată când vine vorba de

prietenie? Încercăm să aflăm dacă iubrea adevărată există, dar

nu suntem siguri în legătură cu prietenia adevărată?

25.10.2015

32

33

Simplu muritor

Ești un înger atins de păcat

Ai coborât în iad

Aripile le-ai lepădat..

Ești un demon atins de lumină

Ai urcat în Rai

Răul l-ai îndepărtat

Ești doar un muritor acum

Ai sfârșit pe pământ

Ai aripi cu rău în sufletul tău.

20.06.2016

34

35

Singurătate

Singurătatea... subiectul clișeu al dramelor romantice,

motivul unei crime pasionale, impulsul spre depresie și spre

dorință de sinucidere, motivul pentru care oamenii se tem de

iad...

Singurătatea... cel mai puternic drog care te poate

distruge fără a face daune vizibile...

Însuși iadul e descris prin acest cuvânt... se spune că

cea mai mare pedeapsă pentru nesupunerea omului este

petrecerea eternității în singurătate...

28.10.2015

36

37

Speranță

- Ce-i aia ”speranță”?

- Să vezi soarele răsărind dimineața.

- Cum așa?

- Fiecare zi e un nou început. Fiecare început e plin de

speranță.

Dacă ai pe masă un pahar umplut doar pe jumătate ai

posibilitatea de a alege dacă vrei să spui că paharul e pe

jumătate plin sau pe jumătate gol.

În viață ai exact aceleași posibilități, doar că jumătatea

goală din pahar, reprezintă lipsa speranței, iar cea plină

prezența ei. Așa că ai două posibilități: să ai un pahar pe

jumătate gol toată viață la tine sau să ai unul pe jumătate plin.

Alegerea îți aparține.

01.03.2016

38

Stea căzătoare

M-am îndrăgostit

De o stea căzătoare.

Mi-am pus o dorință,

Și-am privit-o cum moare...

Neștiutor muritor...

Uit-o! E moartă...

15.06.2016

39

40

Tot ce ne înconjoară

Viața e doar un lung șir de respriaţii irosite pe

probleme, griji și satisfacții trecătoare. Noi toți nu facem

altceva decât să ne irosim viața câștigând bunuri materiale și

experiențe încătușate de jungla de beton pe care o numim

”evoluție”.

De când ne naștem avem în față doar betoane, blocuri

înalte și poluare. Creștem cu aceste lucruri în prim-plan,

ajungem maturi și percepem răul a fi un bine necesar. Ne

auzim părinții vorbind de vremurile în care au crescut ei, iar în

mintea noastră se învârt doar idei care se leagă de cât sunt ei de

”demodați”.

Mă întreb, oare câți dintre noi am simți cu adevărat

puterea naturii dacă am sta întinși pe iarbă într-o zi de vară? Iar

dacă puterea naturii e atât de mare încât să ne facă să o simțim,

de ce nu sparge pur și simplu ”zidul de beton” creat de

inconștientă să ne amintească, că, avem nevoie de ea?

Nu neg că avem nevoie de evoluție, ba chiar recunosc

importantă ei; dar cred că ar trebui să privim la tot ce ne

înconjoară ca să nu uităm niciodată că cele mai de preț și utile

lucruri își au originea în cele mai simple idei.

14.10.2015

41

42

Trăim

Oare am putea trăi fără respirație? Dar și mai important,

am putea să trăim doar respirând? Cele mai elementare aspecte

le vieții, cele fără de care nu am putea exista, sunt cele cărora

nu le acordăm niciodată atenție. Respirăm ca să trăim, dar nu

trăim pentru a respira.

Am fost întrebată când mi-am auzit ultima data propria

respirație și gândindu-mă am realizat că nu am auzit-o

niciodată. Nu mi-am auzit niciodată propria respirație, ceea ce

echivalează cu faptul că nu mi-am auzit niciodată propria viață.

Dacă ar fi să te oprești chiar acum din tot ceea ce faci, pur și

simplu să respiri și să asculți, câte vieți, cu tot cu a ta, ai asculta

în acelaşi timp?

13.11.2015

43

44

Ușa vieții

Ați simțit vreodată o iubire așa de mare încât nimic în

afară de durere n-ar putea să o egaleze? Ați simțit vreodată că

atingeți raiul și iadul în același timp? Este ceva atât de dureros,

dar așa de dulce încât să vrei să îl oprești dar nu faci nimic

pentru asta? Ei bine, dacă ați simțit asta înseamnă că iubiți o

persoană prinsă în ușa vieții voastre. Nu intră dar nici nu

pleacă. Rămâne acolo pentru a nu te lasă să o uiți. Și astfel de

persoane te distrug. Astfel de persoane mereu hotărăsc să se

întoarcă, când, tu ești gata să treci peste, și mereu pleacă

singure când ești gata să fugi cu ele.

19.11.2015

45

Viața

Stăteam și mă gândeam la viață. La viață în general nu

doar la a mea și am realizat că-i atât de scurtă încât nu merită

să irosim nici măcar un moment.

Sunt oameni care trăiesc pentru a fi fericiți. Trăiesc

clipa fără a se gândi la viitor. Alții sunt atât de preocupați de

viitor, încât, pur și simplu uită de existența prezentului și, fac

tot ce fac pentru ceea ce va urma în viața lor. Există și o a treia

categorie: cei care se agăță de trecut pentru a trăi, iar tot ceea

ce fac ei se bazează pe ce au făcut și trăit înainte.

Noi, ca și oameni avem un număr nemăsurat de

posibilități, de moduri în care să trăim. Fie trăim pentru a face

ceva care să rămână în istorie, fie pentru a-i ajuta pe alții, cel

mai important este însă, că trăim relativ mult. Ca și restul

oamenilor de pe planetă am și eu un vis, dar acest vis este

însoțit de o întrebare pentru care nu am încă răspuns.

Dacă aș fi un fluture, și aș trăi doar o zi, câte din lucruri

aș mai face din tot ceea ce fac acum?

Adevărul meu e că nu știu dacă aș mai face ceva din

ceea ce fac. Adevărul adevărului meu e că dacă ai trăi doar o zi,

nu ai putea trăi nici în trecut, nici în prezent, nici în viitor. Ne

privim viața ca și cum ea va fi mereu acolo, așteptându-ne pe

noi să conștientizăm cât de importantă e...

Avem o viață atât de lungă încât e prea scurtă...

22.10.2015

46

CUPRINS

Autobiografie/5

Abis portal/7

Carpe diem/9

Copilărie/10

Cu ce rămânem.../12

Dor/13

Iluzii/15

Înger/17

Lacrimi/19

Mă gândesc.../21

Nu ştiu… sau poate ştiu…/23

Pătat de stele/25

Ploaie/27

Poartă spre mine/29

Prietenie/31

Simplu muritor/33

Singurătate/35

Speranță/37

Stea căzătoare/38

Tot ce ne înconjoară/39

Trăim/42

Ușa vieții/44

Viața/45

47

EDITURA NICO

48

ÎÎnn eesseennţţăă,, vvooiiaamm ssăă vvăă îînnttrreebb,, ppee ffiieeccaarree ddiinnttrree vvooii,,

ddaaccăă aaţţii ffoosstt vvrreeooddaattăă aattââtt ddee ffeerriicciiţţii îînnccââtt ttoott cceeeeaa ccee aaţţii

vvrruutt ssăă ffaacceețții aa ffoosstt ssăă ssttrriiggaaţţii ccââtt vvăă ţţiinn ppllăămmâânniiii ccaa ssăă vvăă

eexxpprriimmaaţţii bbuuccuurriiaa?? ŞŞii ddaaccăă ddaa,, dduuppăă ccee vv--aaţţii ddeessppăărrţţiitt ddee

pprriieetteenniiii,, ccoolleeggiiii ssaauu cchhiiaarr nneeccuunnoossccuuţţiiii ccuu ccaarree aaţţii

îîmmppăărrttăăşşiitt bbuuccuurriiaa,, nnuu aaţţii ssiimmţţiitt oo lliippssăă aattââtt ddee mmaarree aa uunnuuii

lluuccrruu nneeccuunnoossccuutt îînnccââtt lliippssaa rreessppeeccttiivvăă ssăă ddooaarrăă??

SSOONNIIAA HHOOIISSAANN