sonete

1
Sonete de Mihai Eminescu Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gîndești la viața toată. Pierzîndu-ți timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată; Dar și mai bine-i, cînd afară-i zloată, Să stai visînd la foc, de somn să picuri. Și eu astfel mă uit din jeț pe gînduri, Visez la basmul vechi al zînei Dochii; În juru-mi ceața crește rînduri-rînduri; Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri… Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii.

Upload: lexutzionist-lexutzio

Post on 09-Nov-2015

218 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

Sonetede Mihai Eminescu

Afar-i toamn, frunz-mprtiat,Iar vntul zvrle-n geamuri grele picuri;i tu citeti scrisori din roase plicurii ntr-un ceas gndeti la viaa toat.

Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri,N-ai vrea ca nime-n ua ta s bat;Dar i mai bine-i, cnd afar-i zloat,S stai visnd la foc, de somn s picuri.

i eu astfel m uit din je pe gnduri,Visez la basmul vechi al znei Dochii;n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri;

Deodat-aud fonirea unei rochii,Un moale pas abia atins de scnduriIar mni subiri i reci mi-acopr ochii.