Sonetede Mihai Eminescu

Afar-i toamn, frunz-mprtiat,Iar vntul zvrle-n geamuri grele picuri;i tu citeti scrisori din roase plicurii ntr-un ceas gndeti la viaa toat.

Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri,N-ai vrea ca nime-n ua ta s bat;Dar i mai bine-i, cnd afar-i zloat,S stai visnd la foc, de somn s picuri.

i eu astfel m uit din je pe gnduri,Visez la basmul vechi al znei Dochii;n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri;

Deodat-aud fonirea unei rochii,Un moale pas abia atins de scnduriIar mni subiri i reci mi-acopr ochii.