Universitatea din Bucureşti- Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicãrii

Sondajul de opinie

Student: Munteanu Carmen-Alexandra Grupa: 7 Anul II

Bucureşti, 2009

1

Definiţii

1. Sondajul de opinie este o metodă de cunoaştere a opiniei publice pe baza chestionarului şi a eşantionării. Termenul de sondaj de opinie este echivalent celui de Public Opinion Polls (engl.) şi a celui de Demoskopie (germană). (Zamfir, C., Vlăsceanu, L.,coord, 1993:596)

2. Termenul de sondaj reprezintã o cercetare parţialã al cãrei scop este ca pe baza rezultatelor obţinute de la un eşantion riguros prelevat, sã se estimeze parametrii populaţiei totale, pe baza principiilor teoriei probabilitãţilor, statisticii matematice şi a legii numerelor mari. (Porojan,2006:12)

Sondajul de opinie publicã are ca scop cunoaşterea complexului preferinţelor exprimate de un numãr semnificativ de persoane , referitoare la o problemã de importanţã generalã.

Acest tip de cercetare sociologicã are ca notã diferenţialã restrangerea ariei de cunoaştere la opinia publicã şi se fondeazã pe modalitãţile interogative de culegere a informaţiilor şi pe tehnici de eşantionare.

Termenul de opinie publicã a fost preluat din limba englezã (public opinion) şi semnificã pãrerea poporului.Opinia publicã este un complex de preferinţe exprimate de un numãr semnificativ de persoane cu privire la o problemã de importanţã generalã. Ea reprezintã ideile şi judecãţile unei colectivitãţi, care au o anumitã stabilitate, nu sunt simple reacţii momentane, dar nici nu sunt neapãrat întemeiate pe un fundament ştiinţific. (Novak,2004:163).

Istoricul sondajelor de opinie

Din vechi timpuri s-au fãcut încercãri de sondare a opiniei. În istorie sau în povestirile istorice existã numeroase exemple de conducãtori de state care au încercat sã ia “pulsul” populaţiei.De exemplu, Daniel Defoe, autorul romanului “Robinson Crusoe”, a organizat la cererea guvernului englez o reţea de corespondenţi locali care sã îl ţinã la current cu starea de spirit a poplaţiei bãştinaşe. Ar mai fi şi exemplui lui Napoleon care i-a încredinţat o misiune asemãnãtoare contelui Lavalette: douãsprezece persoane având opinii diferite- iacobini, regalişti, republicani ş.a., îi aduceau în fiecare lunã rapoarte asupra opiniei publice referitoare la starea de lucru din Franţa. (Novak,2004:164) Primele sondaje de opinie organizate sunt legate de numele lui George Gallup, care, în 1928, susţine teza de doctorat în psihologie cu titlul: „O metodă obiectivă pentru

2

determinarea interesului cititorilor faţă de textele unui ziar". Ideile susţinute în această teză (necesitatea chestionării directe a publicului şi posibilitatea studierii pe grupuri reprezentative) este pusă în practică cu ocazia alegerilor generale din 1934. Un an mai tîrziu, în 1935, este înfiinţat Institutul care va fi cunoscut în întreaga lume sub numele de Gallup Poll (Institutul American de Opinie Publică). (Zamfir, C., Vlăsceanu, L.,coord, 1993:596)

În ţara noastră, deşi a existat un interes permanent al cercetătorilor pentru studierea opiniei publice, nu a funcţionat decât în perioada 1967-1980 o instituţie specializată în efectuarea sondajelor de opinie (Oficiul de studii şi sondaje al Radioteleviziunii). După evenimentele din decembrie '89 a luat fiinţă Institutul Român pentru Sondarea Opiniei Publice - IRSOP (1990), care împreună cu Institutul de Ştiinţe Sociale Aplicate (INFAS) din Bonn, a realizat pentru prima dată în România prognozarea şi analiza computerizată a alegerilor parlamentare şi prezidenţiale (P. Datculescu, K. Liepelt, Renaşterea unei democraţii: Alegerile din România de la 20 mai 1990, IRSOP, 1991). Cu aceeaşi ocazie a efectuat sondaje preelectorale şi Grupul pentru Dialog Social - GDS (P. Câmpeanu, Adriana Cambes şi M. Berindei, România înainte şi după 20 mai, 1991).

În prezent desfăşoară activitate de sondare a opiniei publice mai multe institute de cercetare private (IRSOP; CIS; SOCIOBIT; IMAS; SCOP; ISOGEP ş.a.), precum şi institutele Academiei Române (de Sociologie, Cercetare a Calităţii Vieţii, Psihologie) şi catedrele de sociologie din Universităţile de stat şi particulare. (Zamfir, C., Vlăsceanu, L.,coord, 1993:598).

Apariţia sondajelor ştiinţifice de opinie a fost determinate de trei circumstanţe reciproc independente şi manifestate aproape simultan la sfârşitul perioadei care separã cele douã rãzboaie mondiale.

a) Metoda reprezentativã, adicã generalizarea unor exemple mai mult sau mai puţin numeroase a rezultatelor astfel obţinute. Încã de la începutul secolului XX s-a constatat cã observarea unui numãr redus de subiecţi, aleşi în anumite condiţii, poate înlocui în mod legitim şi avantajos numãrãtori foarte laborioase şi costisitoare, uneori chiar imposibil de realizat.

b) Apariţia marketingului - aceasta având ca obiectiv orientarea activitãţii firmelor în funcţie de cerinţele pieţei.Marile intrepinderi industriale şi comerciale au înţeles cã în loc de a impune clientelei produsele pe care hotãrâserã sã i le ofere , este de preferat un studio prealabil referitor la ce doreşte şi ce poate cumpãra aceastã clientelã. Realizarea practicã a conceptului de marketing se face prin cercetarea de marketing. Activitatea de studiere a pieţei se bazeazã pe sondajul de opinie asupra obişnuinţelor ,preferinţelor, pãrerilor în materie de consum. Singura deosebire importantã dintre studiile de piaţã urmãresc în principal un efect comercial şi nu informarea publicului, pãstrând secrete rezultatele, în timp ce sondajele de opinie au ca principal obiectiv cunoaşterea “pulsului populaţiei”, a orientãrii şi motivaţiilor, aducând la cunoştinţã publicului larg informaţiile astfel obţinute.

3

c) Mãsurarea atitudinilor. Tehnicile de evaluare a atitudinilor pornesc de la idea cã acestea sunt variabile latente, cercetarea bazându-se pe întrebãri privitoare la opinie, adresate unor ansambluri de indivizi.

Aceste tehnici, perfecţionate, stau la originea sondajelor de opinie care au ajuns sã constituie un instrument de cercetare ştiinţificã, utilizabil în cele mai variate domenii. (Novak,2004:165)

Caracteristicile sondajului:

Sondajul de opinie este o specie a anchetei sociologice cu urmatoarele caracteristici:- se centreazã pe aspectul opinional, subiectiv, al realitãţii sociale;- se centreazã pe probleme ce suscitã un larg interes public;- se realizeazã într-un timp foarte scurt, cu chestionare simple şi clar structurate şi

pe eşantioane care sã asigure o reprezentativitate rezonabilã pentru evaluãrile cu caracter general urmãrite;

- rezultatele sunt prezentate într-o formã simplã, farã a se recurge la mijloace sofisticate de prelucrare şi interpretare a informaţiei;

- are un pronunţat caracter descriptiv. (Rotariu, Iluţ, 2006:69).

Avantajele sondajului:

Cercetarea prin sondaj îşi extinde continuu aria de investigare, datoritã multiplelor avantaje pe care le prezintã faţã de observarea tuturor elementelor populaţiei:

- costul total mai redus faţã de o cercetare totalã, un volum redus de resurse materiale, umane şi financiare utilizate;

- sondajul este mai operativ, furnizeazã rezultatele într-un interval de timp mai mic;- calitatea şi fiabilitatea este net superioarã într-un sondaj;- Erorile de înregistrare sunt mult mai uşor de identificat şi cercetat în faza validãrii

datelor primare;- Sondajul este accesibil atunci când observarea implicã distrugerea tuturor

elementelor sondajului;- Se creeazã o facilitate pentru culegerea, controlul şi prelucrarea datelor;- Cu ajutorul sondajului se estimeazã rezultatele preliminare ale unei cercetãri

totale.

Principalul dezavantaj este greutatea sau imposibilitatea surprinderii schimbãrilor ce se petrec în evoluţia fenomenului studiat, chiar şi în perioade foarte scurte de timp. Deci sondaje reflectã numai o situaţie concretã de moment. (Porojan,2006:12-13)

4

Scopul şi obiectul sondajului de opinie

Scopul oricãrui sondaj îl constituie estimarea parametrilor populaţiei pe baza rezultatelor obţinute din eşantion. Sunt douã etape:

a) descrierea staticã, fazã ce constã în culegerea şi prelucrarea informaţiei referitoare la eşantion, adicã obţinerea statisticilor bazate pe eşantion;

b) inferenţa staticã, fazã ce constã în exinderea rezultatelor obţinute pe baza eşantionului, estimându-se astfel parametrii întregii populaţii.

Obiectul unui sondaj de opinie îl constituie o problemã de interes general. O problemã de interes general presupune îndeplinirea a douã condiţii:

- sã prezinte o importanţã socialã, adicã sã fie relevantã pentru populaţia care constitue universul cercetãrii;

- sã fie o chestiune controversatã.

Un contraexemplu ar fi acela cã se efectueazã un studiu în rândul studenţilor, iar problema pusã în discuţie este sistemul de pensii. Aceastã problemã este foarte importantã în general, dar mult mai puţin pentru populaţia studenţeascã.

Dintre toate fenomenele realitãţii, care stârnesc interesul social şi admit interpretãri cu mai multe semnificaţii, pot fi obiecte ale sondajului de opinie publicã numai acelea care sunt accesibile cunoaşterii şi înţelegerii de cãtre populaţia investigatã. În acest sens se impun douã observaţii:

a) Procesul de nonrãspunsuri date într-un sondaj de opinie publicã este legat de gradul de proximitate a subiecţilor în raport cu obiectul cercetãrii.

b) Unul dintre cele mai pãgubitoare efecte ale sondajului constã în a pune subiecţii în situaţia de a rãspunde unor întrebãri pe care nu şi le-au pus sau pe care nu le înţeleg.

Ca tehnicã statisticã, sondajul se întemeiazã pe acest principiu: opiniile sunt cantitativ egale şi , ca atare, mãsurabile în tratamentul static.

Opiniile, aşa cum rezultã din sondaje, sunt raportate la categoriile socio-demografice şi profesionale; sunt comparate rãspunsurile obţinute de la diferitele segmente de vârstã sau categorii socio-profesionale. Astfel, se pot evidenţia relaţiile dintre factorii demografici, psihologici, economici, culturali şi emergenţa opiniei publice, ca urmare a combinãrii acestor factori. (Novak,2004:166-167).

5

Opinia publicã şi opinia manifestatã în public

Principalul atribut al opiniei publice constã în caracterul sãu neinstituţionalizat, în faptul cã ea oglindeşte raportul dintre cei care participã direct şi cei care participã indirect la structura puterii, raport pentru care despãrţirea ş dihotomoa opiniilor determinate.

Formarea, propagarea şi stabilizarea opiniilor neinstituţionalizate, dar în mod obiectiv existente, constituie obiectul cercetãrilor opiniei publice.

Opiniile şi atitudinile socialePrin mãsurarea opiniilor subiecţilor se poate ajunge la identificarea atitudinii sociale şi la formularea unor predicţii asupra comportamentului potenţial al indivizilor.Atitudinea este o înclinaţie a individului de a acţiona sau reacţiona într-un anume fel, faţã de o anumitã problemã sau faţã de un anumit subiect.Atitudinea se transpune în acţiune, în timp ce opinia trebuie sã treacã prin atitudine.Ar fi corect sã se utilizeze noţiunea de atitudine pentru a se indica ceea ce sunt dispuşi indivizii sã facã, iar noţiunea de opinie, pentru a indica ceea ce cred aceştia cã este adevãrat.

Credibilitatea sondajelor

La prima vedere, idea de sondaj poate contraria bunul simţ al individului care, în mod firesc îşi poate pune cel puţin douã întrebãri:

- cum se poate vorbi “în numele lui” atât timp cât nimeni nu l-a întrebat niciodatã nimic?

- Cum se poate afirma cã rezultatele sondajelor reflectã opinia unei colectivitãţi ce mãsoarã adesea milioane de persoane, atâta timp cât în realitate nu au fost cuprinşi în eşantion decât câteva sute de persoane?

Persoanele care pun aceste întrebãri nu sunt neapãrat rãuvoitoare şi nici excesiv de suspicioase. În realitate, este vorba de necunoaşterea mecanismelor care conduc la formarea unui eşantion reprezentativ şi a celor care permit extinderea rezultatelor obţinute prin consultarea unui numãr redus de persoane, cuprinse în eşantion, asupra întregii populaţii pe care se presupune cã o reprezintã aceasta. În ceea ce priveşte posibila manipulare partizanã, acesta s-ar putea realiza prin deformarea rezultatelor, alegerea datelor efectuãrii unui sondaj, alegerea momentului publicãrii rezultatelor, selectarea în mass-media a informaţiilor, precum şi alte tehnici. În acest sens, se recomandã ca la publicarea rezultatelor unui sondaj sã se specifice:

- identitatea instituţiei care a solicitat sondajul;- formlarea întrebãrilor şi succesiunea lor;- procedeul de investigaţie;- categoriile de rãspunsuri şi frecvenţele înregistrate,;- structura şi volumul eşantionului ;- erorile de eşantionare. (Novak,2004:169-172)

6

Pentru a asigura un grad cât mai mare de credibilitate a sondajului trebuie sã avem în vedere 4 factori: mãrimea eşantionului utilizat, modul de selectare, marja de eroare şi nivelul de credibilitate.

Mãrimea eşantionului. În urma statisticilor s-a descoperit cã 384 este un numãr magic. Indiferent de numãrul celor supuşi sondãrii, dacã fiecãruia i s-a dat o şansã egalã de a fi ales, este suficient sã chestionezi doar 384 dintre ei pentru a obţine un grad de precizie de 95%, adicã marja de eroare va fi de doar 5%.

Modul de selectie a eşantionului: Esenţialã, în calculele probabilistice, este acordarea de şanse egale tuturor indivizilor pentru a fi intervievaţi. Pentru orice sondaj, se va apela la împãrţirea numãrului total al posibililor intervievaţi la 384.

Exemplu: Dacã se intenţioneazã realizarea unui sondaj printre liceenii dintr-un oraş cu privire la consumul de droguri, se va întocmi o listã cu numele tuturor liceenilor din acel oraş, de la toate liceele. Numãrul obţinut se va împãrţi la 384. Pentru 65000 de liceeni vom avea 65000:384=169,2. Se va intervieva fiecare a 169-a persoana, ceea ce va înlãtura posibilitatea imputãrii anumitor interese.

Marja de eroare: Pentru un sondaj cu grad de precizie total de 100% trebuie sã intervievezi toţi indivizii, ceea ce nu se poate, aşa cã statisticienii au ajuns la concluzia cã se pot stabili anumite marje de eroare.

Statistica: Pentru mãrimea populaţiei - la un eşantion de 384 persoane avem marja 5%, pentru mãrimea eşantionului 600 avem 4% marja, pentru mãrimea eşantionului - 1 067, avem marja 3%, pentru un eşantion de 2 401 avem 2% marja, iar pentru unul de 9 605, avem marja de eroare 1%.

Gradul de precizie este direct proporţional cu numãrul intervievaţilor.

Gradul de crdibilitate este invers proporţional cu marja de eroare (Rotariu, Iluţ, 2006: 126-128).

Schema de desfãşurare a unui sondaj:

Demersul metodologic al cercetãrii prin sondaj presupune parcurgerea unor etape principale şi rezolvarea diferitelor probleme.

a) Stabilirea obiectivului În principal sondajul poate urmãri douã obiective principale:- estimarea unor parametric ai populaţiei (medii, proporţii etc.)- verificarea unor ipoteze privind legãturile dintre fenomene.

De stabilirea obiectivului depind toate demersurile ulterioare: populaţia studiatã, tehnicile folosite, modul de eşantionare ş.a.

7

A determina obiectivul înseamnã a stabili ceea ce este posibil de realizat, cu materialele avute la dispoziţie (timp, bani, numãr de operatori).

b) Determinarea universului anchetei Se referã la populaţia din care se va extrage eşantionul şi asupra cãreia se vor extinde rezultatele sondajului.

c) Alegerea tehnicilor Transmiterea informaţiei de la subiect la operator se poate realize fie oral, fie în scris.

d) Elaborarea ipotezelor O ipotezã este enunţul unei relaţii cauzale, într-o formã care permite verificarea empiricã. Pentru a avea calitatea de ipotezã, enunţul trebuie sã fie testabil, adicã prin confruntarea cu realitatea, sã fie confirmat sau infirmat.

e) Eleborarea chestionarului Chestionarul este forma sub care se concretizeazã programul sondajului şi de aceea de calitatea lui (claritate, lungime, dificultate) depinde în foarte mare mãsurã calitatea sondajului.

f) Elaborarea machetelor/ tabelelor de prezentare a datelor Stabilirea machetelor este necesarã deoarece în funcţie de gradul lor de detaliere se poate apoi dimensiona eşantionul.

g) Elaborarea eşantionului Toatã structura eşantionului este determinate de baza de sondaj şi de aceea este necesarã cunoaşterea naturii şi exactitãţii acestei baze.h) Definitivarea instrumentelor de cercetare i) Aplicarea în teren a instrumentelor Elementele ce pot afecta calitatea sondajului sunt: chestionarul, operatorul, cadrul fizic, momentul, ora şi ziua.j) Prelucrarea calitãţii informaţiilor Prelucrarea informaţiilor cuprinde urmãtoarele operaţiuni:- controlul calitãţii documentelor- codificarea rãspunsurilor- prelucrarea primarã- prelucrarea secundarã

k) Redactarea raportului de cercetare Redactarea raportului de cercetare este etapa finalã a investigaţiei şi cuprinde, în general, o introducere în problema studiatã, prezentarea procedeelor utilizate pentru culegerea şi prelucrarea informaţiilor, prezentarea rezultatelor şi un rezumat cuprinzând interpretarea acestora. (Novak,2004:175-179).

8

Indicatori specifici sondajelor de opinie

În afara indicatorilor statici utilizaţi în mod obişnuit în prelucrarea statisticã a datelor, existã şi indicatori specifici sondajelor de opinie :a) Indicatorul de actualitate – reflectã ponderea publicului efetiv în totalul populaţiei,

adicã ponderea rãspunsurilor. Cu cât nivelul indicatorului este mai aproape de 100, cu atât întrebarea este mai actualã, iar populţia este mai interesatã de subiect;

b) Balanţa reprezintã difenţa dintre cele douã ponderi opuse, reflectând sintetic, fie faptul cã populaţia este mai curând favorabilã (balanţa pozitivã), fie cã este mai curând defavorabilã (balanţa negativã) faţã de obiectul anchetei. De exemplu, pentru o scalã cu cinci trepte: B= (foarte) mare mãsurã- deloc( micã mãsurã).

c) Indicatorul de polarizare semnificã ponderea rãspunsurilor tranşante şi opuse, în totalul rãspunsurilor.

d) Opinia majoritarã exprimã valoarea modalã, arãtând care dintre stãri concentreazã cele mai multe rãspunsuri.

e) Indicatorul ponderat de apreciere şi interes exprimã valoarea ponderatã a gradului de apreciere/ satisfacţie/ mulţumire.

f) Sistemul ierarhizat de categorii de apreciere este constituit în funcţie de plasarea categoriei mediane la stânga, la dreapta sau la nivelul valorii centrale a scalei. În acest mod se obţin urrmãtoarele categorii valorice: înalt-mediu/ înalt-mediu- valori relative egal distribuite- mediu/ scãzut- scãzut. (Porojan, 1993:187).

Erori în sondajul de opinie

În realizarea unui sondaj de opinie pot fi identificate numeroase erori care influenţeazã radical rezultatul cercetãrii. Erorile pot fi identificate în urmãtoarele etape:

Proiectarea chestionarului (proiectarea chestionarului poate exclude foarte multe erori ce pot apãrea în urmãtoarele etape)- Nu existã întrebarea pentru excluderea persoanelor care lucreazã în domenii apropiate cercetãrilor de marketing;- Întrebãrile sondajului nu au o ordine logicã;- Existã multe întrebãri de verificare;- Sondajul nu este proiectat pentru a-şi atinge toate obiectivele;- Sondajul poate dura prea mult din cauza complexitãţii acestuia (numãr mare de întrebãri, numãr mare de rãspunsuri);- Întrebãrile au o formulare greu de înţeles.

Culegerea datelor (de obicei erorile ce intervin la culegerea datelor depind de modul în care operatorul a fost instruit, cât şi de experienţa acestuia)- Operatorul nu a fost instruit sau nu respectã regulile stabilite în procesul de formare ca

9

operator de interviu;- Eşantionarea greşitã a subiecţilor;- Operatorul de interviu completeazã o mare parte din chestionare cu propriile rãspunsuri;- Persoana sondatã se plictiseşte sã rãspundã la întrebãri;- Locul ales pentru realizarea sondajului nu este adecvat;- Modalitatea de sondaj aleasã nu se potriveşte cu caracteristicile sondajului;- Operatorul nu completeazã corect fişele de sondaj.

Analiza datelor (majoritatea erorilor apãrute în aceastã etapã sunt datorate erorilor efectuate la proiectarea chestionarului şi culegerea datelor);- Datele pot fi analizate greşit datoritã completarii greşite a chestionarelor;- Personalul care face analiza datelor nu are informaţii despre cum s-a desfaşurat colectarea de date şi ce erori au intervenit.- Nu existã o metodologie de analizã a datelor referitore la tipologia sondajului abordat. (Porojan,2006:293-296).

10

BIBLIOGRAFIE:

Novak A. , Statistica şi sondajul de opinie, Editura Universitarã, Bucureşti, 2004

Novak A. , Sondarea opiniei publice, Editura Studenţeascã, Bucureşti, 1996

Porojan D., Statistica şi teoria sondajului, Casa de editurã şi presã ŞANSA S.R.L, Bucureşti, 1993

Porojan D., Ciocãnel B, Bazele sondajului, colecţia Cariere, Institutul IRECSON, Bucureşti, 2006

Rotariu, T., Iluţ, P., Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, editia a II-a ,Ed.Polirom,

Iaşi, 2006

Zamfir, C., Vlăsceanu, L., coord. Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, Bucureşti, 1993

11