Cristina Florea: Nu este de ajuns sa citim cateva carti referitoare la subiect si sa dobandim cunostinte teoretice vaste pentru a nu cadea victime manipularii. Manipularea exista la toate nivelurile vietii, de la banalul cotidian la razboiul psihologic, de multe ori neconstientizata nici de autor i nici de victima. Solutia ar fi ca, pe langa insusirea teoretica, sa fim in permanenta rationali, lucizi, sa ne mentinem spiritul critic in toate ocaziile, sa ne raspundem clar la intrebarea DE CE?.Va propun un exercitiu. Incercati sa depistati, timp de o saptamana, la TV, in ceea ce cititi, in interactiunile cu prietenii sau necunoscutii, sofismele prezente in cotidian si remarcati la cate din acestea ati achiesat sau ati fi achiesat. A, sa evitati insa o capcana: se poate intampla sa fie si un adevar chiar daca e argumentat printr-un sofism din stangacia autorului.Va prezint in continuare un material despre sofisme in care am inserat exemple din viata de zi cu zi:

SOFSM, sofisme, s.n. Silogism sau raionament corect din punct de vedere formal, dar greit din punct de vedere al coninutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neeseniale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce n eroare; Din fr. sophisme, lat. sophisma. Logica, de la cuvntul grecesc logos, este tiina raionrii sau judecii corecte. Ea ofer instrumentele pentru analiza formei i coninutului argumentelor. Logica urmrete legtura dintre premise i concluzii, i ne ajut s stabilim dac judecata noastr este dreapt sau strmb. Disciplinele gndirii logice devin repede un lucru al trecutului, o relicv a educaiei clasice. Sentimentele, emoiile i retorica sunt cel mai adesea baza de apel la ceea ce se consider "raiune" n ziua de astzi. Una dintre cele mai bune ci de a nelege i aplica elementele logicii este s ne familiarizm cu falsurile care pot aprea n argumentare. Falsuri care por fi intenionate sau neintenionate. Erorile intenionate n argumentare sunt cunoscute n logic drept sofisme. Acestea sunt raionamente aparent corecte, dar n realitate greite. n cele ce urmeaz sunt descrise cele mai cunoscute 'erori intenionate n argumentare' sau sofisme.Sofisme de relevan Sofismele de relevan nu ofer motive valide pentru a accepta ca adevrate concluziile lor. Dei sunt destinate s-i conving pe toi, numai cei neateni, predispui sau creduli sunt de obicei impresionai de apelurile lor nelogice. Va fi util s analizm structura, s dm exemple i s indicm motivul invaliditii pentru fiecare n parte. Argumentul forei

Crede ce-i spun sau dac nu...

Argumentum ad baculum este numele latin al "argumentului" care apeleaz la for mai degrab dect la raiune sau dovezi. Acesta a fost i este un fals logic folosit fr perdea n istorie de ctre autoritile laice i religioase. Lucrurile se petrec aa ca i n relaiile de zi cu zi dintre copii. Fratele mai mic zice celui mare: "D-mi i mie jucria; tu te-ai jucat atta cu ea". Rspunsul care se aude: Nu! Asta-i a mea. Cel mic aduce un argument care i-ar da dreptul s se joace i el: "Dar e i a mea. Nu tii ce-au zis mama i tata cnd ne-au cumprat-o? Fratele mai mare trage jucria mai aproape de el i nu spune nimic. Cel mic se gndete la un argument costisitor i spune: D-mi-o numai acuma i apoi nu i-o mai cer". Din nou rspunsul este: "Nu! Este a mea!" Epuiznd argumentele i lucrurile de oferit n schimb, copilul cedeaz i pleac. n aceast interaciune se ascunde un adevr esenial: n absena raiunii i adevrului, fora brut predomin.

n fiecare zi, infractori de orice fel rmn fr argumente n concurena cinstit sub tutela legii i decid s obin ce doresc prin for, ameninare sau intimidare. Violena ncepe acolo unde se termin argumentele! Acest fals logic este svrit de obicei de cei care au euat s-i conving pe alii prin alte mijloace i crora nu le rmne dec fora sau ameninarea cu fora pentru a obine acceptarea poziiei lor.

Sofismul asta se poate gasi uneori in relatia parinti-copii i in orice relatie care presupune unul mai slab fizic decat celalalt (frati, sot-sotie etc) dar e evidenta in relatia sef-subaltern. Seful are intotdeauna dreptate suna cunoscut? Argumentul mulimii (ad populum)

Acest sofism implic apelarea la "popor" mai degrab dect la raiune. Acordul la concluzie este ctigat nu prin oferirea de argumente valide, ci prin strnirea sentimentelor mulimii. n viaa modern, propaganditii, demagogii, politicienii i cei ce se ocup de reclame fac mereu acest tip de apel. Dac oricine" crede sau face un lucru, sau adeziunea este "majoritar", acel lucru trebuie s fie corect. Este un fapt dovedit ns n istorie c ideile populare s-au dovedit adesea eronate. i inversul este valabil: minoritatea nu are ntotdeauna dreptate, numai pentru c gndete diferit. Astfel c numrul celor care cred un anumit lucru nu este relevant pentru adevrul sau falsitatea lui. Singurele lucruri relevante sunt dovezile.

Popularitatea sofismului ad populum poate fi atribuit spiritului de turm. Oamenii au tendina s se strng n jurul a ceea ce este confortabil i familiar. n sufletul lor rezid nevoia de a fi "ca ceilali" i aceasta i face s accepte tirania culturii i nelepciunii convenionale. Ct de puini sunt cei care au ncredere n integritatea propriei contiine i judeci cnd acestea sunt nepopulare! Dac toat lumea vorbete la unison, dar contrazice adevrul, acesta nu este alterat. A fi impresionat de numere sau popularitate mai mult dect de adevr, nseamn a gndi ilogic.

De cate ori n-ati auzit sintagma: Toata lumea foloseste acest produs. sau - Sunt foarte multi oameni care au apelat la serviciile noastre. Sau: cartea e un bestseller! (Faptul ca a fost cumparata de multi oameni nu e un argument ca are valoare. Poate fi rezultatul unei publicitati agresive) n cutarea adevrului ajungem uneori pe crri solitare. Ne-am putea ngrijora sau ne-am putea mndri. Muli alii ns sunt pe aceleai crri chiar dac nu-i vedem i nu-i cunoatem. S nu ne lsm afectai nici de popularitate, nici de nepopularitate. Apelul la autoritate Acest argument (ad verecundiam) presupune n mod greit c exist o legtur ntre adevrul unei afirmaii i autoritatea persoanei sau grupului care o face. Dac cineva este ntr-o poziie suspus, este celebru sau realizat atunci el trebuie s fie o garanie sigur c o anumit concluzie pe care o susine este adevrat.

Exemple sunt cu duiumul in reclame: Specialistii spun ca folosirea acestui produs ...nu stiu ce face. Sau: X, o mare vedeta, spune ca maioneza Y e cea mai buna etc.

Ca o regul general, nici o propoziie nu este adevrat numai pentru c autorul ei este talentat sau are succes. Chiar i n domeniile n care dispun de experien sau cunotine speciale, experii se pot nela. Am putea accepta i evalua mrturia lor ca o dovad suplimentar, dar niciodat ca o dovad direct a adevrului unei concluzii. Personalitatea este irelevant pentru adevr. Apelul la autoritate este cu att mai nepotrivit dac persoana citat nu este calificat n domeniu, dac experi cunoscui au alt prere, dac autoritatea respectiv a vorbit n glum sau dac citarea este din auzite.

Autoritatea anonim. Atunci cnd autoritatea citat este anonim este imposibil s se confirme dac este vorba despre un expert. Aa este cazul cu zvonurile. Nu este posibil s aflm dac un zvon este adevrat sau nu. Zvonurile false sunt lansate de obicei deliberat cu scopul de a discredita oponentul.

Un membru al guvernului a destinuit c...Experii sunt de acord c...Se spune c...Se zvonete c primul ministru... Pentru c nu cunoatem sursa informaiei nu avem nici o cale de a-i evalua veridicitatea.

Exemple ar fi cu duiumul la revolutie. Atacul la persoan

Acest "argument" (ad hominem), face apel la lipsa de credibilitate a unui om i este astfel inversul apelului la autoritate. El atac persoana, nu argumentul. Cel vizat este lipsit de erudiie, burghez, psihopat, comunist, ateu, interesat de un avantaj, recidivist, contrazis de propriile fapte, frecventeaz medii ru famate, etc. Propoziia trebuie respins din cauz c este opinia cuiva cu reputaie proast. Dac respectivul o crede adevrat, atunci ea trebuie s fie fals. Atacul la persoan este folosit frecvent n propaganda politic.

n toate variantele lui, sofismul ad hominem ne cere s adoptm o poziie fa de adevrul unei concluzii pentru simplul motiv c cineva crede contrariul. Dar respectivul poate avea dreptate chiar dac este dezagreabil, este implicat n chestiune, este inconsecvent n alte lucruri sau are defecte ca toi ceilali. Din nou personalitatea este irelevant pentru adevr. Caracterul sau circumstanele cuiva n-au nimic de-a face cu adevrul sau falsitatea afirmaiilor lui.

Exemple mai putem vedea in filmele americane cand, intr-un proces cu jurati, se incearca discreditarea martorului. Astfel, desi marturia e perfect valida si conforma cu realitatea, nu se ia in considerare pt. ca vine de la o prostituata, un infractor, un bataus etc. Lupta cu "omul de paie"

Acesta este probabil cel mai mare fals logic. Este uor s lupi cu ceva ce nu este real i deci nu riposteaz. Situaia apare atunci cnd poziia adversarului este reprezentat greit cu scopul de a o face mai uor de combtut. Acest sofism este foarte greu de evitat, i astfel scoate n eviden nevoia de dialog cu cei cu care suntem n antagonism. Chiar dac nu putem fi de acord, putem cel puin s vizualizm fiecare corect poziia celuilalt i s o combatem corect. Aceasta nseamn onestitate intelectual.

Mai concret, e vorba de judecarea unor afirmatii scoase din context, inerpretate ad literam sau rastalmacite. De ce folosesc unii acest sofism? Un motiv este fragilitatea argumentelor proprii. Nesigurana i tenteaz s construiasc un adversar "de paie" prin reprezentarea convenabil a afirmaiilor oponentului. Dar dac pot ctiga numai "alternd" poziia i aseriunile celuilalt, n mod sigur nu-i iubesc aproapele i nu fac un serviciu adevrului. Apelul la ignoran

Apelul la ignoran (argumnetum ad ignoratiam) ne propune s acceptm adevrul sau falsul unei propoziii pentru c nici un oponent nu a dovedit sau nu poate dovedi contrariul. Este un caz special al falsei dileme deoarece presupune c toate propoziiile trebuie s fie cunoscute fie ca adevrate fie ca false. Exemple: Cosmonauii sovietici nu l-au ntlnit pe Dumnezeu n cosmos. Deci Dumnezeu nu exist.Sau: Nimeni nu a dovedit concludent c nu exist extrateretri. Deci extrateretrii exist. Dar absena dovezilor mpotriva unei afirmaii nu este suficient pentru ca aceasta s fie adevrat. Ce nu tim poate fi totui adevrat. Lipsa unei dovezi nu este o dovad! Apelul la clemen

Apelul la clemen sau mil (ad misericordiam) ncearc s ctige acceptarea prin invocarea consecinelor nefaste pe care le va suferi autorul sau alii n caz contrar, consecine care vor strni mil. Apelul la clemen se ntlnete n pledoariile avocailor, dar i n alte cazuri, aa cum arat exemplul de mai jos al unui taximetrist surprins n neregul cu actele de ctre agentul de circulaie: Dac mi ridicai permisul, nu voi mai putea conduce, deci nici lucra n acest caz voi pierde locuina i copiii mei vor ajunge n strad Deci trebuie s inei cont de acest lucru i s nu-mi ridicai permisul Sper c vei accepta proiectul meu. Am lucrat trei luni la el. Concluzia trebuie acceptat din cauza strii demne de mil a subiectului. Concluzia este greit chiar dac premisele sunt adevrate, astfel c raionamentul este fals. Starea demn de mil a afirmatorului n-are nimic de-a face cu adevrul concluziei.

Sigur ati intalinit persoane care isi invoca toate bolile si operatiile ale lor sau neamurilor lor pt a-si pastra niste privilegii nemeritate.

Apelul la consecine (ad consequentiam) este tratat de unii ca un sofism separat. Exemplu: Evoluia nu poate fi adevrat, pentru c dac ar fi, atunci n-am fi mai buni dect maimuele. Trebuie s existe Dumnezeu pentru c altfel viaa n-ar avea sens. (Existena lui Dumnezeu nu depinde de percepia noastr asupra sensului vieii) Consecinele nu sunt relevante pentru adevrul unei concluzii.Sofisme de supoziie Sofismele de supoziie sau supoziie nentemeiat sunt raionamente greite la care eroarea rezult din folosirea unor premise corecte dar insuficiente pentru a susine concluzia sau dintr-o presupunere implicit a unei propoziii al crei adevr nu este sigur sau plauzibil. Vom examina cteva sofisme de acest fel, cutnd s identificm supoziia nentemeiat pe care se bazeaz. Falsa dilem

Acest sofism este cunoscut ca i gndirea n alb i negru. Falsa dilem folosete urmtorul mod de a raiona:Fie afirmaia X este adevrat, fie afirmaia Y este adevrat (cnd de fapt X i Y ar putea fi ambele false)Afirmaia Y este fals.Deci afirmaia X este adevrat. Acest raionament este neltor pentru c dac amndou afirmaiile pot fi false, atunci nu poate fi dedus c una este adevrat doar din faptul c cealalt este fals. C aa stau lucrurile se vede din exemplul urmtor:Premis major: Fie micarea noastr de reform ndeplinete voia lui Dumnezeu, fie biserica mam.Premis minor: Este limpede c Biserica mam nu ndeplinete voia lui Dumnezeu.Concluzie: Deci micarea noastr de reform ndeplinete voia lui Dumnezeu. n cazurile n care cele dou opiuni sunt n realitate singurele posibile, acest tip de raionament nu este fals. Brfa i calomnia, ca i propaganda politic i religioas, se bazeaz mult pe falsa dilem. Adversarii au greeli, doctrinele lor sunt eronate n unele puncte, deci ale noastre rmn s fie alternativa adevrat. Este un fals intelectual! Nimeni nu este bun numai pentru c altul este ru! Falsa dilem propune un numr limitat de opiuni (de obicei dou), cnd n realitate exist mai multe. Depistarea sofismului const n identificarea opiunilor date i demonstrarea (cu exemple) c exist i alte opiuni. Generalizarea pripit

Acest sofism ncepe cu un caz particular nereprezentativ sau atipic ntr-un fel oarecare i apoi greete prin derivarea din el a adevrului unei reguli generale. Uneori poate fi vorba de mai multe cazuri, dar totui insuficiente pentru a se face o generalizare. Hasan, turcul, mi-a furat portofelul. Deci turcii sunt hoi. I-am ntrebat pe ase dintre prietenii mei ce prere au despre noile reglementri pentru tineret i ei au fost de acord c sunt bune. Noile reglementri sunt deci foarte populare. Este evident c un numr insuficient de exemple nu este de ajuns pentru a stabili adevrul unui reguli generale. ntruct concluzia poate fi greit (dei premisa este adevrat), raionamentul nu este de ncredere. Pentru evaluarea sofismului trebuie clarificat dac numrul de exemple este suficient de mare i reprezentativ pentru clasa la care se aplic generalizarea. (pt. asta sunt sondajele pe esantioane reprezentative) Cauza fals

Sofismul presupune prezena sau absena unei legturi cauzale ntre lucruri care par s se afle ntr-o anumit corelaie, condiionare sau ordine temporal (post hoc, ergo propter hoc - dup aceasta deci din cauza aceasta). Vineri seara luna a fost plin. Smbt m-am trezit mai trziu dect de obicei. Deci luna plin m-a fcut s dorm mai mult.Patronat: Preurile cresc pentru c cerei salarii mari.Sindicate: Cerem salarii mari pentru c preurile cresc. Avem o rat ridicat a omajului din cauza reducerii cererii de consum. (n realitate ambele ar putea fi cauzate de regresul economic general) n cartierele srace rata delicvenei este ridicat. Deci cauza delicvenei este srcia.

Identificarea acestui sofism se face artnd c legtura ntre lucruri (sau evenimente) este pur ntmpltoare. "Efectul" ar fi putut aprea i n absena "cauzei" sau ar putea fi determinat de o cauz strin de cea sugerat. Argumentarea circular

Acest sofism (petitio principii) presupune o apelare la concluzie nc de la nceput, o ntoarcere la nceputul argumentrii prin folosirea concluziei ca premis, adic ceva este adevrat pentru c este adevrat. Este un fals logic greu de depistat i acceptat pentru c de obicei ceea ce este considerat adevrat este i o prejudecat. Poate fi ntlnit sub mai multe forme:Expresii circulare Biblia este inspirat fiind Cuvntul lui Dumnezeu (Biblia este inspirat pentru c este inspirat). Marfa nu e de calitate fiind indigen (Nu e bun pentru c nu e bun).Raionamente circulare A certific ca profet c B este un profet adevrat. B certific ca profet c A este un profet adevrat. Deci A este un profet adevrat i deci i B.Afirmaia repetat Impunerea unei idei prin repetare persuasiv. Unele "demonstraii" doctrinare apeleaz la acest sofism cnd dovezile biblice sunt insuficiente. Se scriu articole lungi pe baza a texte puine sau se consum jumtate din spaiu cu expunerea tezelor fr dovezi pentru ca n partea a doua s se repete ideile nsoite de dovezi. Impresia este de "dublare" a dovezilor. ntrebarea complex

Sofismul ntrebrii complexe const n tratarea ca o singur propoziie a dou afirmaii fr legtur ntre ele. Se ateapt s fie acceptate sau respinse mpreun, dei n realitate una este acceptabil i cealalt nu. Adevrul concluziei este inclus implicit n premise.

Ai ncercat s nu te mai uii aa de mult la televizor?Dac da, atunci trebuie s admii c te uii prea mult televizor.Dac nu, atunci nseamn c nc te uii prea mult la televizor.

ntrebarea a fost de fapt dubl: (1) Te uii mult la televizor i (2) ai ncercat s te opreti?

ntr-un format chiar mai subtil, acest sofism implic aceeai dificultate ca i argumentarea circular. Nu am accepta prima premis dac n-am accepta mai nti adevrul concluziei. Este o metod cu rezultate n anchetarea infractorilor. "Ce ai fcut cu banii pe care i-ai furat?" Se ateapt un rspuns inclusiv la ntrebarea "Ai furat?" Deconspirarea acestui sofism se face prin identificarea propoziiilor nelegitim unite prin "i" i prin precizarea c acceptarea uneia nu nseamn i acceptarea celeilalte.

Un exemplu de linguseala: Cum reusiti sa va mentineti in forma? intrebarea presupune din start ca va mentineti in forma.

Evitarea sofismelor Sofismele pot afecta serios capacitatea noastr de a stabili adevrul. Fie c sunt comise din greeal n cursul procesului de gndire, fie c sunt folosite deliberat n efortul de a-i manipula pe alii, nici unul dintre ele nu ofer motive legitime pentru adevrul concluziei lor. Cunoscnd ce sunt sofismele suntem protejai n ambele cazuri. Dac putem identifica cteva din cele mai obinuite raionamente incorecte probabilitatea s le folosim noi nine sau s fim nelai de alii este mai mic. Mintea logic trebuie s poat distinge ntre sofisme persuasive i raionamente convingtoare. Lista sofismelor este departe de a fi ncheiat. Iat nc cteva:Panta alunecoas Pentru a demonstra c o propoziie este inacceptabil, se arat c ea poate determina o avalan de evenimente inacceptabile. Exemple: Dac aprobm legea mpotriva armelor complet automatizate, nu va trece mult i vom aproba legi mpotriva tuturor armelor. Apoi vom ncepe s restrngem i alte drepturi, iar n cele din urm vom sfri trind ntr-un stat comunist! Prin urmare n-ar trebui s interzicem armele complet automatizate. N-ar trebui s joci. Odat ce ncepi i va fi greu s te mai opreti. Curnd i vei cheltui toi banii pe jocuri de noroc i apoi vei recurge la crim pentru ai suplimenta ctigul. Dac fac o excepie pentru tine, atunci va trebui s o fac pentru toi. Sofismul pantei alunecoase folosete nelegitim condiionarea "dac-atunci". Pentru a-l identifica trebuie s comparm propoziia combtut cu ultimul i cel mai grav eveniment inacceptabil din seria invocat pentru a evidenia c acesta nu este neaprat o consecin a propoziiei.Limbajul prejudecat

Sofismul folosete termeni care strnesc orgolii i prejudeci, de exemplu mgulind sau subminnd credibilitatea altora. Exemple: Orice persoan rezonabil va fi de acord c... Numai un naiv ar susine c... Cretintatea pretinde c slujete lui Dumnezeu (aici folosirea lui "pretinde" sugereaz falsul). Liderii cultului susin c... ("Liderii" este folosit depreciativ) Pentru dovedirea sofismului trebuie identificai termenii care induc prejudeci (ex. "rezonabil", "naiv") i trebuie artat c dezacordul fa de concluzie nu-l face pe nimeni "nerezonabil" sau "naiv".

Acum ar trebui sa fie vorba despre sofisme. E destul de important sa vorbim despre asa ceva. De ce? Fiindca daca poti identifica usori niste sofisme, e mai greu sa te manipuleze cineva cu diferite discursuri.I mean, unii oameni incearca sa-ti bage pe gat tot felul de prostii fara sa dea nici un fel de argumente. De astia, daca te-ai obisnuit sa recunosti argumentele si sa observi ca lipsesc, atunci cand lipsesc, te poti apara usor.Exemplu: Cineva care te injura si dupa aia pretinde ca iti ofera ca argument afirmatia ca il enervezi e probabil o persoana lipsita de niste deprinderi elementare de gandire, care se descalifica automat ca interlocutor pentru o discutie rationala.O injuratura nu exprima nici un punct de vedere si nu are cum sa fie sustinuta cu argumente, iar daca vorbesti despre motivul care te face sa actionezi intr-un fel (sa injuri, de pilda), n-ai dat nici un argument, bineinteles.Alti oameni se prefac ca iti dau argumente, fara sa argumenteze ceva cu adevarat, dar spunand niste chestii care seamana cu niste argumente.Astia sunt sofistii, si e mai greu sa te aperi de ei. So, hai sa ne uitam la niste sofisme. Primul grup: sofismele de relevanta. Strange as it may sound, unii oameni se prefac ca dau argumente dar incep sa vorbeasca despre o chestie fara legatura. O chestie care pare sa aiba legatura cu teza pe care o sustin ei, dar nu are.De pilda: Eu spun ca nu e ok sa intarzii, iar tu imi spui ca era aglomerat in centru. Observatia cu aglomeratia nu e relevanta. Tu ar trebui sa sustii ca e ok sa intarzii, dar asta e o teza evaluativa si nu are cum sa se sprijine pe niste chestii factuale.Sau: Eu te acuz ca ai masluit alegerile, iar tu imi raspunzi ca reprezentantii partidului tau nu au facut promisiuni electorale populiste. Un alt nume pentru sofismele astea e ignoratio elenchi. Nevermind. O varianta a sofismelor de relevanta e sofismul omului de paie.Cum functioneaza asta? Pai, de obicei, e vorba de situatia in care un individ argumenteaza polemic (adica nu sustine el o teza, ci incearca sa critice teza pe care o sustine altcineva). In loc sa critice teza pe care trebuie sa o respinga, sofistul o inlocuieste cu o afirmatie asemanatoare, dar mai usor de criticat.Cu alte cuvinte, isi construieste un om de paie, cu care sa se bata, in loc sa se lupte cu un om in carne si oase. Exemplu: Cineva sustine ca poate ar trebui sa fie introdusa o amenda pentru cei care nu voteaza, asa cum e in alte tari din EU. Eu incep sa zic Aaaa, pai ti se pare ok sa vina politia si sa ii tarasca pe oameni in strada, la sectiile de votare, impotriva vointei lor? Asta e democratie?O alta varianta a sofismelor de relevanta e asta. Cineva sustine o chestie ambigua (o afirmatie ambigua e altceva decat o afirmatie vaga; e clar, nu?). Chestia respectiva poate fi luata in mai multe sensuri. In cel putin doua sensuri diferite, in orice caz. Sofistul nostru sustine cu argumente afirmatia luata in sensul 1, dupa care pretinde ca a argumentat pentru afirmatia luata in sensul 2.Exemplu: Spun ca homosexualii sunt o minoritate care are probleme. Mai intai iau afirmatia asta in sensul ei se confrunta in societate cu tot felul de probleme, nu sunt acceptati, sunt discriminati etc. si argumentez (probabil pe baza unor exemple, statistici etc.) pentru asta. Dupa care conchid ca e vorba de o comunitate care creeaza probleme societatii si ca ar trebui luate masuri pentru ca societatea sa scape de astfel de probleme.Prezentarea asta s-a cam lungit, sorry. Gata, pauza, o sa continuam cu o alta categorie de sofisme data viitoare.Urmatorul grup de sofisme despre care voiam sa vorbesc sunt cele din clasa petitio principii, sau sofismele circularitatii. Cea mai simpla varianta este asta. Un om sustine ceva. Sustine, de pilda, ca X este un politician prost. Cand i se cer argumente zice ca X nu e bun in politica.

Schema argumentului sau, prin urmare, ar fi asta:X nu e bun in politicaDeci: X e un politician prost.E limpede in ce sens e vb de un argument circular, nu?Adica, daca in cazul sofismelor de relevanta premisele nu prea aveau nici o treaba cu teza despre care se discuta, in cazul sofismelor de circularitate premisele au legatura, doar ca prea multa. Sa repeti propozitia pe care incerci sa o sustii nu poate conta drept argument. O alta varianta de petitio principii e tactica otravirii fantanilor. Un om poate sa se prinda care sunt argumentele pe care le va aduce oponentul sau. El ar putea sa le mentioneze, la modul: sigur ca oponentul meu va spune X, Y si Z, la ce altceva v-ati putea astepta?Printr-o faza de genul asta auditoriului i s-ar putea da impresia ca argumentele celuilalt au fost slabite. Dar nu e asa.De pilda, tu banuiesti ca eu voi sustine ca e normal ca guvernarea actuala sa aiba anumite probleme cu alcatuirea bugetului, fiindca fondurile sunt putine, iar situatia prezenta am mostenit-o de la guvernarea anterioara. Asa ca o sa spui: bineinteles ca guvernantii vor da vina pe mostenirea politica; ce altceva ar putea sa faca? etc.Cu asta poti spera sa slabesti efectul discursului meu, desi nu oferi, cu adevarat, nici un fel de argumente.O alta e sa nu sustii ceva circular, dar sa sustii o chestie discutabila bazandu-te pe teze cel putin la fel de discutabile. Exemplu: Romanii sunt poporul ales pentru ca asa scria pe un copac din Piatra Craiului care ars acum 20 de ani.In fine, dintr-un motiv mai curios, uneori e trecuta tot la sofismele de circularitate si falsa dilema. Despre ce e vorba? Cineva prezinta doua chestii ca si cand ar fi singurele alternative intr-o situatie sau ca si cand s-ar exclude una pe cealalta. Dupa care o elimina pe una si zice ca e evident ca trebuie sa o accepti pe cealalta.De pilda: Cineva sustine ca tehnologia moderna fie ne face viata mai buna, fie reprezinta un pericol pentru viitorul omenirii. Dupa care incearca sa arate ca viata nostra nu e mai buna si trage concluzia ca tehnologia reprezinta un pericol pentru viitorul omenirii.Cand e ok sa folosesti atacul la persoana? Uite niste example: X afirma ca l-a vazut pe Y iesind din camera in care s-a produs crima; resping afirmatia lui X spunand ca X este orb din nastere. Sau: X spune ca Y i se pare omul cel mai potrivit pentru a ocupa nush ce functie; dar se descopera ca Y i-a imprumutat o suma f mare de bani fara dobanda lui X. Si asa mai departe.In majoritatea cazurilor, however, daca te iei de cel care a facut o anumita afirmatie, prin asta nu ataci afirmatia respectiva. E foarte nashpa, fiindca la noi o multime de oameni fac asa ceva in tot felul de discutii publice (si nu numai).O varianta a sofismului ad hominem este tu quoque (pai si tu). De obicei asta functioneaza asa. Unui om care imi reproseaza ca am facut o chestie nashpa ii raspund ca si el a facut chestia respectiva. Of course, asta nu inseamna ca chestia pe care am facut-o eu nu era nashpa. E praf in ochi, pur si simplu.So, cum ajungi sa nu mai faci prostia asta cu sofismul ad hominem? Incerci sa te concentrezi asupra afirmatiilor, asupra ideilor, fara sa te gandesti la oameni, la cum sunt ei, la ce-l face de fapt pe el sa spuna asta s.a.m.d. Daca vine nu stiu ce politician corupt si-ti spune ca ai gresit intr-o situatie, in loc sa te gandesti la el, te gandesti la ce ti-a spus ai gresit sau nu? Daca da, ce conteaza cine o spune?Pe langa atacul la persoana, multa lume foloseste complet aiurea apelul la autoritate (ad verecundiam). Again, exista situatii in care e ok sa invoci autoritatea unui specialist intr-un anumit domeniu.Dar intr-o multime de alte situatii apelul la autoritate e aiuristic: eu sunt mai in varsta, deci stiu mai bine, si eu spun ca; X e un mare intelectual, a scris o carte despre tragedia greaca, deci parerea lui despre situatia politica mondiala are mare greutate; Y era un mare economist acum 500 de ani, deci ceea ce spune el e valabil si azi, chestia asta a aparut pe internet, deci asa este; etc.Pe scurt, e mai bine sa iti folosesti capul atunci cand evaluezi o afirmatie, fara sa te impresioneze ca a spus-o marele X.Next. Cu foaaaaaaaaarte putine exceptii, e aiurea sa sustii o idee pe baza unei chestii de genul dar majoritatea oamenilor ar fi de acord ca O exceptie: Z o sa iasa presedinte fiindca majoritatea oamenilor cred ca o sa iasa presedinte e limpede de ce in cazul este merge, nu? Altfel, nu conteaza ce cred majoritatea oamenilor. Majoritatea oamenilor s-ar putea insela. A fost o vreme cand aproape toti oamenii credea ca pamantul e in centrul universului. So what? They were all wrong. La fel, a fost o vreme cand majoritatea zicea ca e ok sa existe scavi. Wrong again! See, nu conteaza ce cred majoritatea oamenilor (btw, sofismul se cheama ad populum)Ultimul procedeu dubios de argumentare (ad ignorantiam) functioneaza dupa schema asta: Guvernul nu a reusit sa ne convinga ca nu exista extraterestri. Nu putem sti daca nu cumva exista. Deci exista. De obicei, se trece de la faptul ca nu putem sti ca lucrurile nu stau in cutare fel, la a spune ca, desigur, stau fix in felul ala.Cand oamenii discuta despre cauze si efecte, pot ajunge sa confunde cauza cu efectul, sau sa creada ca intre doua fenomene exista o relatie cauzala doar fiindca vin unul dupa altul in timp (post hoc, ergo propter hoc), sau pot exagera efectele unui anumit fenomen (sofismul pantei alunecoase: daca le permitem homosexualilor sa se casatoreasca, atunci nu vom mai sti unde sa ne oprim si, in 50 de ani, populatia va disparea etc.).Sofismele legate de inductie sunt, printre altele, generalizarea pripita, pe baza unui numar mic de cazuri sau a unui esantion nesemnificativ sau falsa analogie. Nu mai intru in detalii cu prezentarea lor, am obosit, daca e ceva, puteti intreba.Ca si ultima data, in loc de exercitii puteti incerca, pur si simplu, sa vanati sofisme din categoriile de mai sus. Gata, am terminat, asta a fost ultima prezentare, bye!

Ratiu Liviu: Notiunile descrise mai sus pot fi catalogate ca tehnici de manipulare prin intermediul cuvintelor, cu scopul de a dezinforma o masa de oameni(se realizeaza prin mass-media), un auditoriu format - secte, adunari, forumuri de discutii, o persoana anume(se realizeaza prin comunicare individuala).Manipularea se poate face si prin intermediul imaginii, deoarece creierul uman lucreaza pe baza de imagini, face asocieri si analogii potrivit unor impulsurilor din mediul cu care ia contact. Cu alte cuvinte, atunci cand ne aflam intr-o anumita situatie, anumite lucruri ne atrag atentia si ne produc emotii, ganduri etc. Pentru a ne aminti ceva, noi ne retranspunem imaginar in situatia respectiva, recreem decorul prin succesiuni de imagini, iar creierul nostru genereaza emotii, ganduri foarte apropiate de cele din trecut.Dezinformarea prin intermediul imaginii are o multitudine de avantaje: este literalmente incontestabila; informatia vizuala nu are nevoie sa treaca prin creier pentru a ne afecta inima sau pornirile instinctuale; imaginea, prin natura ei, se preteaza la toate manipularile posibile: selectie, incadratura, unghi de filmare, animatie, trucaje; imaginea se adreseaz maselor intr-o masura mai mare decat cuvantul, este usor de perceput, usor de reprodus si devine imediat subiect de conversatie. Televiziunea ofera o ntreaga serie de facilitati care devin insa foarte usor constrangeri, astfel incat a fost definita drept paradisul dezinformatorilor. Materialele trebuie s fie scurte. Trebuie sa schimbam subiectul inainte ca telespectatorul sa schimbe canalul (este una din regulile producatorilor), iar difuzarea informatiilor depinde de orele la care se produc evenimentele (daca un eveniment se produce dup ora 23.00, este posibil sa nu se vorbeasc nici a doua zi de el). Scurtimea mpiedica orice aprofundare a subiectului, iar momentul producerii unui eveniment poate duce la omiterea lui din jurnalele de stiri. Puterea imaginii este atat de mare, incat prima impresie ramane de nezdruncinat, dezmintirile ulterioare avand efecte minime. E adevarat fiindc am vazut(imaginea bruta receptata) este o afirmaie puternic inradacinata n psihicul uman, mai puternica decat E adevarat pentru ca am citit sau "E adevarat pentru ca s-a spus"(cuvantul supus judecatii). O explicatie este ca imaginea venita este interpretata ca maiputin subiectiva decat cuvintele care creaza imagini si declanseaza rationamente.Din prisma mass-media, televiziunea si internetul au cel mai mare impact asupra privitorului; motivul este ca folosesc asocierea imagini-cuvinte-sunete - manipularea dusa la rang de arta! Cel mai mare impact il are totusi televiziunea, intrucat "serveste" informatia intr-o forma prestabilita, privitorul neavand posibilitatea imediata de verificare din mai multe surse(cum o are internetul, sa zicem). Reamintesc, ca tehnici de manipulare a informatiei: omisiunea, fragmentarea, minciuna, denaturarea. Ele sunt instrumentele folosite pentru manipularea mass-media. O atitudine perfect scuzabila daca luam n calcul cercetarile sociologice: 86% dintre americani folosesc televiziunea ca instrument principal pentru a se informa asupra unei stiri. Doar 51% dintre acestia citesc un ziar. Putem banui ca, n mare, proportiile se respect si n Europa sau oriunde n lume.Un exemplu il reprezinta razboiul din Vietnam, unde o cercetare ulterioara a dovedit ca majoritatea reportajelor de lupta erau furnizate de serviciile de relatii publice ale armatei, care numai n 1971, au cheltuit peste 200 de milioane de dolari ca sa imbunatateasca imaginea. Serviciile de relatii publice ale armatei au inscenat manevre ale armatei sud-vietnameze, acestea fiind filmate de operatori militari si difuzate in SUA prin statii mici de televiziune care nu aveau fondurile necesare finantarii unor corespondenti de razboi. Filmul si televiziunea au creat o imagine cu totul distorsionata despre razboi. Acolo, pe ecran, au loc ambuscade spectaculoase, acte de bravura evidente, se poarta dialoguri pline de miez, tensiunea creste si descreste pentru a impresiona spectatorul! Exemple ulterioare sunt nenumarate: razboiul din Golf, revolutiile televizate pline de cadre mestesugit aranjate(va suna cunoscut?), razboiul din Irak. Unul dintre filmele cu impact major asupra soldatilor irakieni a fost colajul de momente in care inamicul prindea soldati irakieni si acestia erau in genunchi, iar unii implorau mila(fusesera obligati sa sarute picioarele capturatorului).Un tip aparte de imagini sunt cele care imprima in subconstientul privitorului mesaje subliminale. Cateva cazuri de reclame disecate cadru cu cadru au atras atentia unor cercetatori, studiile neintarziind sa apara...Un studiu al cercetatorilor de la Colegiul Universitar din Londra, studiu relevat in renumita publicatie de stiinta Neuron, pune pe jar mediul academic. Experimentele oamenilor de stiinta britanici au demonstrat ca, intr-adevar, deciziile oamenilor pot fi influentate prin intermediul mesajelor subliminale. Imaginati-va un jucator profesionist de poker, jucator care stie cand sa renunte la carti sau cand sa blufeze. Astfel de oameni actioneaza ca raspuns al unor stimuli imperceptibili trimisi de adversar, folosind o parte a creierului care nu este relationata de gandurile constiente. La acelasi nivel, o imagine care nu dureaza decat cateva miimi de secunda, imagine transmisa sub forma unui soc electric, poate determina un om sa faca lucruri pe care, in mod normal, nu le-ar fi facut, declara Mathias Pessiglione, liderul echipei de cercetatori de la Colegiul Universitar din Londra. In testul efectuat de oamenii de stiinta, subiectii, reprezentati de 11 barbati si 9 femei, toti cu varste cuprinse intre 18 si 39 de ani, au fost supusi unui bombardament cu imagini care nu durau mai mult de cateva milisecunde, suficient pentru a fi percepute de creier, dar fara ca oamenii sa constientizeze. Acestora le-au fost prezentate imagini ale mai multor simboluri. Urmatorul pas a fost reprezentat de identificarea acestor simboluri dintr-o multime, premiul constand in castigarea unor sume de bani pe care voluntarii le puteau pastra. Spre suprinderea oamenilor de stiinta, subiectii au ales exact simbolurile corecte dintre 120 de variante false, totul intr-un procent covarsitor. O medie a succesului ar fi de 63%, desi unii concurenti s-au apropiat de procentajul maxim.

Chiar daca nu suntem constienti, creierul nostru cunoaste valoare unei recompense si ne indruma in deciziile noastre. Conform informatiilor obtinute in urma testelor, putem afirma cu siguranta ca mesajele subliminale, atunci cand amintesc de recompense si avantaje, ne pot influenta in deciziile luate, concluzioneaza Mathias Pessiglione.Cu toate acestea, exista si o concluzie pozitiva: Pessiglione crede ca mesajele subliminale ar putea aduce lamuriri n cazul unor patologii, precum sindromul Tourette sau maladia Parkinson, in cazul carora unele mecanisme de nvatare inconstienta sunt, probabil, afectate.

surse: Vladimir Volkoff, "Tratat de dezinformare", Bucuresti, Editura Militara, 1999, C. Cosmin, "Informare si dezinformare", Lumea magazin, nr.1 si 2/2003 Ion Stavre, "Reconstructia societatii romanesti prin audiovizual, Bucuresti, Nemira, 2004, pag. 107 Agentia Mediafax, 2008 Studiul "Cum functioneaza memoria" realizat de Kenneth Norman, Sean Polyn, in colaborare cu Jonathan Cohe si Vaidehi NatuFiru Cristina: Ritmul vietii este foarte rapid si noi am intrat intr-o stare de letargie mentala si nu mai incercam sa ne gasim singuri solutii la problemele cotidiene si ne-a intrat in obisnuinta ca aceste solutii sa le primim din alte surse.Eu cred ca manipularea are loc atunci cand noi nu mai trecem prin filtrul gandirii proprii informatiile care ni se ofera si le luam ca fiind adevarate. Toate simturile noastre sunt bombardate prin diverse metode in vederea acceptarii unor informatii menite sa ne deteremine sa facem " ceva" fara a mai trece prin filtrul gandirii si contiintei proprii.Dar pentru a fi manipulati trebuie sa fim si pregatiti pentru aceasta. Stresul cotidian ajuta, frica in masa indusa ( gen cutremure anuntate, crize economice, boli care se apropie) etc.Ritmul alert in care ne desfasuram activitatea ne sensibilizeaza, se mai adauga si problemele familiale, se mai adauga si ceea ce am mentionat mai sus si... terenul este pregatit. Si se incepe cu informatii care se repeta constant si sunt prezentate cat ma " bombastic" - gen " un mare dezastru se apropie" ( ati observat ca la tv crainica in momentul in care anunta o stire importanta isi schimba fizionomia? are o privire fixa si expresia fetei este dura?) Pe stada nu putem fi lasati in pace si atunci ca sa nu ne plictisim si sa ne gandim la ale ' noastre, ni se pun tot felul de afise publicitare care mai de care mai luminoase si cu culori care-ti amortesc creierul. La semafor, daca esti in masina este imposibil sa nu-ti cada privirea pe acele imgini publicitare care se misca incontinuu, incontinuu,....( ia sa urmariti ce stare de spirit aveti dupa ce urmariti un asemenea spot publicitar) :)... Siasta este numai o parte , cam 5% dintre tehnicile cu care putem fi transformati in "armata de robotei".. Cui serveste acest lucru? Gasiti dumneavoastra raspunsurile.Numai bine ... Pop Adrian: Citat din: Firu Cristina din Mai 07, 2009, 11:36:18>>>>Ritmul vietii este foarte rapid si noi am intrat intr-o stare de letargie mentala si nu mai incercam sa ne gasim singuri solutii la problemele cotidiene si ne-a intrat in obisnuinta ca aceste solutii sa le primim din alte surse.Eu cred ca manipularea are loc atunci cand noi nu mai trecem prin filtrul gandirii proprii informatiile care ni se ofera si le luam ca fiind adevarate. Toate simturile noastre sunt bombardate prin diverse metode in vederea acceptarii unor informatii menite sa ne deteremine sa facem " ceva" fara a mai trece prin filtrul gandirii si contiintei proprii.Dar pentru a fi manipulati trebuie sa fim si pregatiti pentru aceasta. Stresul cotidian ajuta, frica in masa indusa ( gen cutremure anuntate, crize economice, boli care se apropie) etc.Ritmul alert in care ne desfasuram activitatea ne sensibilizeaza, se mai adauga si problemele familiale, se mai adauga si ceea ce am mentionat mai sus si... terenul este pregatit. Si se incepe cu informatii care se repeta constant si sunt prezentate cat ma " bombastic" - gen " un mare dezastru se apropie" ( ati observat ca la tv crainica in momentul in care anunta o stire importanta isi schimba fizionomia? are o privire fixa si expresia fetei este dura?) Pe stada nu putem fi lasati in pace si atunci ca sa nu ne plictisim si sa ne gandim la ale ' noastre, ni se pun tot felul de afise publicitare care mai de care mai luminoase si cu culori care-ti amortesc creierul. La semafor, daca esti in masina este imposibil sa nu-ti cada privirea pe acele imgini publicitare care se misca incontinuu, incontinuu,....( ia sa urmariti ce stare de spirit aveti dupa ce urmariti un asemenea spot publicitar) :)... Siasta este numai o parte , cam 5% dintre tehnicile cu care putem fi transformati in "armata de robotei".. Cui serveste acest lucru? Gasiti dumneavoastra raspunsurile.Numai bine ...