fcfi Acesta foia ese '̂ vjj cate 3 c6Ie pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso­ciatiunei, era pentru

nemembrii 3 fr. Pentru străinătate

10 franci cu porto I, tfv, poştei. g w

TRANSILVANIA . Foîa Asociatiunei transilvane pentru literatura romana

si cultur'a poporului romanu.

Nr. 6. Brasiovu 15. Martiu 1870.

S^n.

<i Abonamentulu se face numai pe cate

1 anu intregu. Se aboneza Ia Comi­tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii c o ­

lectori.

/tfftVt, v ^ s * .

Anulu III.

Despre medicina cu privire la romani.*). IV.

I n v î r t o s i r e a pelei.

Intre aparatele corpului nostru pe lea e s t e r n a coprinde loculu celu mai eminente. Acestu acopere-mentu alu corpului nostru este atktu in privinti'a stru-cturei sale anatomice, cktu si a destinatiunei sale fi-siologice de cea mai mare însemnătate. — Privindu pelea esterna din partea anatomica sdu a structurei sale, observamu ck ea consta din t rei l espedi de diferite structure, si anume lespedea cea mai deasu­pra se numesce pelea s u p e r i d r e seu epiderma. Fara acesta pele amu fi espusi la multe doreri, si cine nu scie, cktu de simtibile este dorerea, candu cea mai mica părticica a epidermei se belesce. Caus'a acelei doreri sdu usturimi este, ck-ci epiderm'a asia belită nu mai pdte scuti nervii, cei ce se resfira in pelea grdsa. Cu degetulu lipsitu de epiderma nu ne potemu inbumbâ, nu potemu legă ceva, cu atktu mai pucinu a face ceva, unde se cere potere mai mare. Ea consta din soldi cornosi ori părticele cestdse, ce nu se potu vede" cu ochii nearmati, si este cu atâta mai sanetdsa, cu cktu e si mai vîrtdsa. Dreptu aceea îngrijirea de ea nu se pdte destulu recomendâ. Epi­derm'a se arata a fi de însemnătate si mai mare, daca consideramu si lespedîc'a plapenda de pele, ce jace intre ea si pelea grdsa si se numesce ret io 'a mucdsa a lui Malpighin . Acesta reti'a este por-tatoriulu coldre i pe le i omenesci, p. e. ea este la negri (arapi) portatoriulu coldrei negre a pelei s. a. Ea totu odată este si bas'a nutritiunei pentru epi­derma, din ea se formdza necontenitu soldii si cestu-tiele spre scutirea ndstra, candu epiderm'a se inve-chiesce si tocesce, si astfeliu intregirea ei la omulu viu urmedia necontenitu, p. e. matriti'a in capu nu e alta nimicu, decktu epiderma învechita si tocita. De si inca nu e decisa intre fisiologi întrebarea, deca porii perforeza epiderm'a, sdu ck ei sunt cu densa astfeliu astrucati, câ suddrea se esa din ei numai ecsosmotalmente, adecă in form'a unei filtratiuni; to­tuşi cei mai mulţi fisiologi înclina a primi părerea acesta din urma. Din contra nu mai este neci una indoieTa, ck aburimea pelei se efeptuesce afara de pori in sfer'a pelei, ce jace pe langa ei. Activitatea aeriforma, transpiratiunea pelei se efeptuesce adecă

*) Vedi „Transilvani'a" Nrii 1868 , 1869 .

nu numai prin aburimea esudatului apatosu alu po-riloru, ci poterea caracteristica a caldurei e, a străbate totu, si ce e mai vîrtosu, a duce cu sine, câ tdte tie-seturile corpului nostru se fia apăsate usioru din laintru in afara de aerulu corpului nostru mai cal-durosu, si pentru aceea concede si pelea din afara in tdte locurile fara greutate străbaterea undeloru caldurei, cari fiinduck vinu din laintru, naturalmente ck rapescu cu sine si sgur'a trupesca (necuratieni'a) din sânge.

A duo'a lespede este pe lea din mid iu locu seu derm'a , cureo 'a său pe lea grdsa . Ea se mai nu­mesce si pelea v a s a l o r u , pentruck in ea se contienu tdte, sdu cea mai mare parte a aceloru canaluri, ce pdrta suculu trupului, adecă sângele si limfa. Afara de acdsta pelea grdsa este si scaunulu nenumerate-loru capete de nervi, precumu si alu ghindureloru scdse si de sudori, alu radecineloru perului, nu mai pucinu alu ducturiloru esportatdrie din ghindurele de sudori, adecă alu p o r i l o r u , si prin acesta ea de­vine nu numai organulu sustienerei, respective alu nutrirei pelei esterne (alu periferiei), ci si loculu celu mai potente alu curatieniei, precumu si alu inbuna-natirei sângelui. S'a calculatu cu destula esactitate, cktu e de mare numerulu nerviloru, vasaloru de sânge si alu altoru organe, ce se resfira si circuldza in pelea grdsa. Unu corpu midiulociu are de regula in partea sa esterna 16 urme pătrate. Fiescecare ast­feliu de urma pătrata consta din de 12 ori 12 poli­cari pătraţi, si fiacare policariu patra tu cuprinde dupa cercetările nu ale unuia, ci ale celoru mai mulţi fi­siologi renumiţi, mai aprdpe 2000 găuri, de ghindure sudorifere seu pori . Si fiindu-ca fiacare ghindura sudorifera este incungiurata de vasa mici de sânge, asia dara pe unu policariu patratu pe langa cele 2000 de ghindure sudorifere cu ducturile loru esportatdrie seu pori, se mai vinu inca celu pucinu 2000 de ar-teriutie si atktea mii de vene si mai pucinu 2000—4000 de capete de nervi. Acestea tdte adunate in una suma facu in tdta suprafati'a corpului de 16 pitidre său urme pătrate camu la 18 '/2 milidne de organe sin­guratice, fara câ se fimu numeratu aici si radecinele periloru si ghindurele scdse, alu caroru numeru se pdte computa la diumatate din sum'a arătata. Ce minunata este dara acdsta structura si cktu de mare trebue se fia însemnătatea pelei, pentru sanetatea nd-stra. Nervii carii se termina cu capetele loru si pelea grdsa, se ridica, câ nisce coline său negei, si câ atari

l l

— 66 —

se resfira peste tdta pelea esterna, inse mai cu sdma in unele parti ale corpului si adecă in obrase, budie, genunchi, verfurile degeteloru, tălpile pitidreloru, păr­ţile genitali, muculu tietieloru s. a. Pelea gr6sa con-tiene inca si ghindurele sudorifere, ale caroru ducturi esportatdre spirali se deschidu in pori si in ghinduri sedse sdu de grăsime, ce prepara alifi'a pelei si tiene acdsta si perulu in dresicare unsatura si se deschide sdu subt epiderma, sdu in cepele periloru, cari inca au situatiunea loru in pelea grdsa, si producu perii.

A trei'a lespede a pelei esterne este pelea g rdsa seu panusi 'a . Ea are mare insemnatate si pentru aceea, ck-ci prin ea se efeptuesce o legătura a in-tregei pelei esterne cu mass'a muschiloru, ce este priintiosu esirei caldurei corpului in dresicare gradu, ck-ci regulat'a reversare a caldurei din trupului no­stru este una din cele mai ponderdse intocmiri, pre­cumu vomu vedea mai la vale. Ea se numesce si pe lea in fer idre sdu de desub tu , si consta din fibre elastice mestecate cu tieseture legatdrie, ale caroru lacune sunt mai multu sdu mai pucinu pline de gră­sime (clisa, slănina) si servesce câ o perina celoru-lalte duoe lespedi, causandu, câ se ne potemu miscâ libera sî fara neci o dorere, si contribue multu la formarea statului omenescu.

Privindu dara pelea ndstra dupa structur'a ei anatomica, aflamu mai deasupra epiderm'a, cu retiao'a lui Malpighin si cu porii, apoi pelea grdsa sdu derm'a sdu cureo'a, care contiene colinii si negeii de nervi, apoi canalii sudoriferi cu ghindurele sudorifere, mai susu ghindurele sedse, mai afundu burdufii. sdu ce­pele periloru cu perii, in fine panusi'a sdu pelea grdsa, sdu pelea de desubtu.

Din acdst'a se vede, ck pelea esterna este egal-mente estinsa peste totu corpulu si pentru aceea pre­tinde, câ se fia asemenea tractata. Ddca venimu in discursu cu cineva despre pele si ilu intrebamu, cumu se spală si cumu grijesce elu peste totu de pelea sa, ne da respunsu, ck in tdta dimindti'a se spală pe fatia, ba alţii mai adaugă, ck si pe peptu, că si candu alte parti ale corpului omenescu nu aru fi acoperite cu pele. Astfeliu de procedura, de si de comuna in-trebuintiata, aduce multe daune pentru concernentii individi.

De pelea esterna se tiene si p e r u l u si unghi i le . De sî destinatiunea perului inca nu e de totu cuno­scuta , ea totuşi se pdte lua in consideratiune din multe motive. Si din acestu punctu de vedere pe­rulu are mare insemnatate in regularea relatiuniloru electrice si termali (de căldura) ale trupului; tocma asia este elu si unu scutitoriu alu capului in contra inrîurintieloru de diferite temperaturi esterne asupra craniului (ciuturei) si prin elu asupra creeriloru. Pen­tru aceea nu e totu una, cumu tractamu noi perulu nostru si pelea capului. — U n g h i e l e nu sunt alt'a, decktu una lespede grdsa a epidermei, subt ele se aduna o mulţime de nervi si servescu a intari pipai-tulu, dandu sprijdna verfuriloru degeteloru. Consi-

derandu pelea esterna in privinti'a destinatiunei, acti-vitatiei ori functiunei sale, adecă in privinti'a fisio-log ic ' a , vomu afla, ck ea mai antaiu este o r g a n u scu t i to r iu prin soldii si lespedile corndse ale ei. Ea nu ne scutesce numai asupra apasariloru esterne dorerdse, ci si in contra perderei mari a caldurei corpului, si in privinti'a acdsta ipotes'a fisiologica, ck adecă porii nu străbătu epiderm'a, este mai corespun-dietoria si raţionale, si numai acestei impregiurari avemu de a multiami, ck noi drn'a nu degeramu asia usioru, si ck vdr'a nu ne e tocmai nesuferibile cal-dur'a. — Adud'a destinatiune a pelei ndstre este a lucra câ o r g a n u p ipa i to r iu ori s imt i tor iu . Spre acdsta servescu acumulatiunile enorme ale nerviloru in pelea esterna, ce se formdza in coline mici ori negei si câ atari se intindu peste tdta pelea, inse totuodata in gradu mai eminente in părţile arătate mai susu. Acdsta intocmire a colineloru nervdse are destinatiunea a sustiend ecuilibrulu in undele sânge­lui din corpulu nostru. In corpuln viu esista o in­tocmire, prin care fia-ce organu nesuesce a arata in contra fiacarei impresiuni, ce i se face lui, o contra-impresiune, contra-actiune, si acdsta se numesce legea r eac t iune i . Acdsta lege a reactiunei lucra in pele astfeliu, câ părţile centrali ale sistemei ndstre nervdse, la impresiunile ce le primescu in suprafati'a esterna a corpului, de locu se respundia cu o contra-activi-tate. Acdsta contra-activitate sta in aceea, ck de in-data in acelu punctu, unde s'a intemplatu impresiunea, se revarsă mai multu sânge si căldura. Deci fiendu-ck corpulu nostru intregu este semenatu cu coline de nervi, cari se formedia in organe de pipaitu si sim-titu, si aducu primitele impresiuni la sistem'a nervdsa a creeriloru, a meduvei spinarei si a fdlelui, se sus-tiene legea reactiunei in necontenita activitate, sdu ce e totu atâta, efeptuesce câ sângele se se afle in corpu dresicumu in continuu flucsu si reflucsu, se esiste si in noi o batere si retragere necontenita de căl­dura, ce provede diferitele parti constitutive ale cor­pului cu necesari'a temperatura si nutrementu, inse totuodata ii si subtrage părţile constitutive de ma­teria, ce s'au facutu de prisosu, adecă sgur'a schim-barei materiei. Fara colinii de nervi si fara insusirea pelei, a lucra câ organu simtitoriu, nu amu capatâ si simţi neci nutritiune si incaldire, neci peste totu vreo schimbare a materiei ndstre din laintru in cu

alt'a noua din lumea esterna. Atrei'a destinatiune a pelei ndstre este: a lucra câ o r g a n u resuf la to r iu . Omenii mai de multu nu cunoscea de locu, ck omulu voindu a remane sanetosu, trebue se resufle nu nu­mai prin plumani, ci si prin piele. Candu s'a in-coronatu pap'a Leone X., intre alte desiertatiuni le plesni prin capu câ se prepare si unu copilu fru-mosu in form'a unui angeru, lipindu'lu cu aura pe pelea gdla. Acelu copilu cadiu dintr'odata mortu, fara se fia sciutu cineva esplicâ caus'a mortiei. înainte cu mai mulţi ani erâ datin'a la tierani, a baga ckte unu copilu in sacu de farina si apoi a lega saculu

— 67 —

pe langa grumadiu, câ astfeliu copilulu se asude in elu, ci de multe ori acelu copilu se afla mortu, fara câ se fia potutu cineva gaci caus'a mortiei. Inse in ambele caşuri caus'a morţii fusese totu aceeaşi, adecă desfiiintiarea resuflarei. In casulu din urma părţile de farina cuprinse in sacu, s'au prefacutu mai antaiu prin aburimea pelei in ciru, apoi s'au transformatu in impletiturele sacului atktu de desu, incktu n'a mai potutu intra aeru in sacu, si asia sângele copilului inchisu in sacu nu a capatatu destulu ocsigenu spre curatieni'a sa. In casulu dintaiu auritur'a lipita de trupulu copilului a opritu atingerea aerului in capi-laritatile pelei si astfeliu a trebuitu se urmeze m<5rtea.

Fisiologii cei mai noi au castigatu esplicatiune de ajunsu asupra astufeliu de aparitiuni. F<5rte inte­resante sunt si multifariele cercări ce s'au facutu in respectulu acesta cu animalia, cari p. e. au probatu, ck deca se aducu aburi stricatiosi prin pelea din afara la sânge, pdte urma mdrtea, Spre acestu scopu s'au pusu animalele in spatiuri implute cu gase, care nu se potu respira in plumani, inse asia, câ capulu se le remana afara, pentrucâ se pdta resuflâ, si totuşi au urmatu mdrtea aceloru animale si a fostu afara de tdta indoidla, ck gasele stricatidse si innecatdrie au intratu in corpu prin pelea din afara si au produsu mdrtea. Din tempulu acesta s'au adeveritu, ck pelea este si organu respiratoriu si ck trebue se fia. Acdsta s'a confirmaţii si mai multu, de candu s'a ecsaminatu ânim'a in diumetatiele sale, adecă in privinti'a sân­gelui coprinsu in ele, si s'au aflatu, ck sângele in diumetatea drdpta a ânimei este mai caldu, de cktu in cea stânga. Acdsta aparitiune se pdte esplica nu­mai asia, ck se presupune cu dreptulu, cumck sân­gele venosu dupa despărţirea sa de sângele arteriosu se satura de nou cu ocsigenulu din aeru in supra-fati'a pelei sî se supune unei noue ocsidatiuni pe drumulu dela capilaritatea pelei pana la ventriculu dreptu alu ânimei, prin care naturalmente ck trebue se se incaldidsca mai tare. Celu mai cumpanitoriu lucru la acestu esperimentu este, ck de atunci s'a recunoscutu, ck respirarea pelei trebue se fia mai mare, decktu a plumaniloru, sî ck unu corpu, care prin pelea sa esterna nu pdte destulu resufia, ince-tulu cu incetulu trebue se se bolnavdsca.

De aci se vede, cktu de mare este necesitatea a tiend pelea esterna sanetdsa, ck-ci numai atunci e cu potintia, câ tdte organele corpului se funcţioneze pre-totindenea si de ajunsu. Astfeliu este învederată sî a patr'a funcţiune a pelei, adecă: a spr i j in i plu-mani i in l u c r a r e a sa resuf la tdr ia . De aici.apoi pdte cundsce oricine, ckta grija trebue se pdrte omulu de curatieni'a pelei sale.

Inse pielea din afara a omului mai are inca sî a c incea insusire, adecă ea este sî o r g a n u scotie-toriu de substantie străine. Chemi'a ne-a probatu, ck nu numai ap'a sî carboniu se scotu sdu storcu pe suprafati'a corpului nostru, ci tdte părţile constitutive, din care suntemu compuşi, abureza prin pielea din

afara in forma de gasu. Pe acdsta insusîre impor­tanta a pielei se basdza mai cu sdma fisiatri'a sdu medicin'a firdsca.

Avsies'a insusire a pelei este capac i t a t ea de spr i jon i re si de s t r a p o r t a r e (vicariare) a ei fatia cu alte organe ale corpului si anume cu sororile ei, adecă cu celealalte organe escretorie. Despre acesta insusire a pielei avemu se tractamu cu multa serio-sitate, pentruck aceea formdza una basa principale a fisiatriei seu medic ine i firesci, cumu si ca din a-cdsta potemu trage celu mai mare folosii in vidti'a practica, ceea ce se va vedea mai curatu din esem-plele, ce le vomu aduce inaintea.

Pelea are cu plumanii dude calităţi principali ale activitatei sale, comune, adecă pelea câ si plumanii i n sp i r a (atrage aerulu) si escrdza (stdrce afara).

Este inse bine de insemnătu, ck acdsta nu se intempla si viceversa, adecă plumanii nu potu îm­plini funcţiunea pelei. Nu e indoidla, ck in vidtia vinu inainte destule caşuri, unde plumanii in fapta trebue se lucre pentru altu organu escretoriu pa t i -mas iu , p. e. unde pelea e negrijita. Inse, ddca a-cdsta durdza dresicare tempu, nu se pdte intempla neci una-data fara cea mai mare dauna pentru plu­mani, si vindecarea cutarui morbu nu se va potea midiuloci. Unu semnu caracteristicu alu plumaniloru, cari lucra pentru pelea esterna este mai alesu asia numita emfisema, unu feliu de astma ori suspinu, in care calile aerifere ale plumaniloru se largescu cu incetulu, inse .totuodata esuda si o umedidla usioru inchiagatoria, ce amenintia resuflarea in form'a an-ghinei si o impedeca infricosiatu. Insa'si oftic'a pdte fi urmarea siluirei plumaniloru in activitatea loru. Tocma pentru acdsta inse pelea trebue se aiba însu­şirea si capacitatea de a sprijini pe tdte celelalte or­gane escretorie in funcţiunile loru, sdu a le si suplini cu totulu., '

Cumu-ck acdsta se si intempla in adeveru, ck adecă pielea vine in ajutoriu mai vîrtosu plumaniloru, ne convinge esperienti'a ce o face pe fiacare dî una parte a omenimei. Scimu de ecs., ck se afla unele tienuturi pe fati'a pamentului, unde morburile de plu­mani nu sunt cunoscute de locu. Caus'a se presupune in relatiunile fisice, geografice seu climatice ale ace­loru tieri, ck-ci acolo activitatea plumaniloru se mic-siordza, dra a pelei cresce. Tienuturi muntdse, ori regiuni cu clima caldurdsa sunt tocma pe atâta priin-tidse plumaniloru, pre cktu sunt favorabile pielei. Medicii trimitu pe bolnavi in asemeni regiuni, inse cu succesu sdu pucinu, sdu cu neci unulu, din causa ck ei seu nu sciu, sdu nu voiescu a invetia pe bol­navi, câ se ingrijesca si de piele. Unu patimasiu de plumani, pe care mediculu ilu trimite in vreo clima caldurdsa, fara câ se'i dea instrucţiune cumu se'si tracteze si pielea, se va reintdrce cumu s'a si dusu, sdu pdte si mai infrantu si spoliatu de ' sanetate si de bani. Este inse afara de tdta iudoidl'a, ck in unele locuri, precumu Cairo, Nizza, Madera s. a.

1 1 *

— 6 8 —

morburile de plumani (ectic'a, tuberculos'a, astm'a etc.) nu sunt cunoscute. Si <5re de ce? De aceea, ek-ci in acelea regiuni vasele de sânge ale pelei esterne in urmarea unoru inriurintie climatice, seu si numai to­pografice (munţii) se implu mai tare de sânge, de-cumu se intempla la siesuri si in regiuni mai reci; de aceea curăţirea sângelui in sfer'a pielei se face in proportiune multu mai bine decktu in plumani. Ace­sta este cea mai rationabila esplicatiune, ce se pdte da susu descrisei aparitiuni in organismulu nostru; din aceea inse potemu trage si noi una invetiatura ponderdsa, dra aceea este, câ se invetiamu a imita n a t u r ' a si a ne adopera, câ la pătimaşii de plumani se formamu pelea esterna asia, precumu o formeza insasi natur'a in regiunile muntdse si in climele cal-durdse, dra acestu scopu ilu potemu ajunge in dîlele ndstre in modulu celu mai frumosu si cu midiuldcele cele mai plăcute.

In morburi iuti, inflamabili, pielea inplinesce multu mai usioru funcţiunile plumaniloru, precumu vomu vedea mai la vale.

Asia dara pielea este copi'a, este dresicumu o-glind'a procesului internu alu vietiei. Coldrea ei, in-tenderea, elasticitatea, temperatur'a, flecsibilitatea, ne-tedimea, tnolimea si grăsimea ei, preste totu t o n u l u ei ne este simptoma despre procesulu vitale in trensa. De aceea, pentruca se ne potemu folosi de cele dîse pana acumu, avemu se ecsaminamu si se­mnele, pe care ni le infatiosidza pielea sanetdsa la omu. Intre acelea se numera cu totu dreptulu cal-dur'a ei a s e m e n e a (proportionata, uniforma). Acestu singuru semnu inse nu este de ajunsu, pentruck pielea pdte fi caldurdsa si totuşi bolnava. Mai mare temeiu punemu pe co ldrea ei. Fiendu-ck .pe sub pele cer-culdza necontenitu una cantitate drecare de sânge, asia ea are se fia ros i ie teca , dra nu rosiia. Pelea albfa, fia oricktu de plăcuta, mai alesu la femei, nu este sanetdsa. Alu treilea semnu este e las t i c i t a tea . Pelea prinsa cu degetele si ridicata in susu, apoi lăsata, are se'si ia de locu positiunea de mai inainte, era nu se se incretidsca. In părţile mai carndse se fia greu de prinsu, se fia dresicumu plina. Pelea are se fia si aburdsa . Inse pelea aburdsa nu este umeda, asudata, ck-ci acdsta ori unde s'ar arata, nu ar fi sanetdsa. In fine pielea se fia incovoidsa (mla-didsa), mdle, neteda câ bisonulu.

(Va urma).

Corniţele Nicolae Bethlen cancelariu si cronicariu. Acestu barbatu de stătu sî totu-odata unulu din

cei mai buni cronicari ai Transilvaniei, si-a descrisu elu insusi vidti'a sa pe largu, inse asia, ck intretiesu in aceea una suma considerabile de fapte si eveni­mente, a caroru parte mare merita se ocupe locu de frunte in istori'a Transilvaniei.

Nicolae Bethlen s'a nascutu in comun'a Boi , in

comitatulu Cetatei-de-balta in 1. Sept. 1642. Tata-seu a fostu Ioanu Bethlen, consiliariu sî cancelariu alu tierei, cunoscutu sî câ scriitoriu, precumu vomu vedea mai tardfu, candu vomu impartasi estrase din una parte a istoriiloru lui, dra mam'a lui Nicolae a fostu Varvdr'a, fiic'a unui negutiatoriu anume Nicolae Oradianu, carele de fric'a turciloru fugise dela Oradea la Chisiu impreuna cu tata-seu, dra in dîlele princi­pelui Gavriilu Bethlen (1613—1629) ajunsese liferantu alu curtei si primariu alu orasiului sî isi câştigase titlu de „generosus." Acelu Nicolae Oradianu se fă­cuse calvinu, pentruck in acelea tempuri era tare la moda, a'si schimba confesiunea religidsa dupa a do-mnitoriului sî dupa a boieriloru de frunte; asia urmk, ck comercianţi, profesionişti si toti onoratiorii nu mai cautâ „ce dîce pop'a," cktu mai vîrtosu ce facu boierii sî curtea. Amu vediutu inse din alte documente, ck tocma sî dintre membrii clerului romanescu trecea mulţi la calvinfa.

Strabunulu lui Nicolae Bethlen a fostu Lupulu Bethlen, in tempulu seu generariu en chef (mare spa-tariu) preste dstea Transilvaniei, consiliariu sî comite supremu in Cetate-de-balta.

Nicolae Bethlen a fostu intre contempuranii sei unulu din bărbaţii cei mai invetiati in patri'a sa; a-cdsta inse a sî fostu un'a din căuşele principali, pen­tru care elu fdrte raru se potea cointielege cu cei­lalţi compatrioţi ai sei; Bethlen inca se născuse prea curendu pentru tempulu seu, de aceea contempuranii sei sdu nu'lu intielegea de locu, sdu nu voia se'lu in-tieldga; de aici mulţime de persecutiuni asupra lui, pana ce in fine ajunse si in captivitate nemtidsca la Vien'a, unde sî mori in a. 1716.

Nicolae Bethlen caletorise multu in tieri străine, ceea ce pe acelea tempuri tocma si pentru unu fiiu de magnatu era una raritate mare. In Maiu 1661 ilu trimise tata-seu mai antaiu la Vien'a, unde se in-fatiasik la episcopulu ungurescu Szelepcsdnyi, despre care insemna ck era fdrte betîvu. Dela Vien'a in Iuliu ajunse la — Heidelberg, unde a studiatu aprdpe unu anu, dra apoi a trecutu la Ultraiectu (Utrecb.t) in Oland'a si de acolo mai tardfu la Laida spre a'si continua studiale. Dupa aceea Bethlen trecu sî la Angli'a, se intdrse la Franci'a, se petrecendu cevasi in Parisu, acolo principele Turenne ii dede una epi-

.stola secreta a regelui, adresata lui Apaffi, sî rogk pe junele Bethlen, câ se o aducă catu se pdte mai cu­rendu. Asia Nic. Bethlen maneck din Parisu in 24. Aprile 1664, apoi trecendu pe la Valenciennes, Bru-xelle, Antverp'a, Amsterdamu, Oldenburg, Brem'a, Hamburg, Berolinu, Vratislavi'a (Breslau) si de acolo in Ungari'a, ajunse abia in 9. Iuniu, adecă in 46 de dîle la Alb'a-Iulia iu Transilvani'a. Cu tdte acestea caletori'a pe distanti'a arătata, făcuta numai in 46 de dîle trecu de una raritate din cele mai mari.

In an. 1665 Nic. Bethlen facu alta caletorfa la Veneţia. In an. 1666 a mersu cu Mich. Teleki in missiîme secreta la Ungari'a, spre a negotiâ cu betî-

— 69 —

vnlu Stefanu Tokolyi, cu palatinulu Franciscu Vese-ldnyi sî cu alti mai mulţi magnaţi unguresci malcon-tenti, carii iritaţi prin persecutiunile religidse sî prin alte călcări de drepturi, care urmă un'a dupa alt'a, se consultă inca de atunci, câ se delature pe Leo-poldu I. sî se supună Ungari'a intrega suzeranitatei turcesci. Inse despre acestea vedi istori'a scrisa de tatalu lui Nicolae, adecă de cancelariulu Ioanu Bethlen cumu sî tdte celelalte documente păstrate din acelea tempuri. Precumu Mich. Cserei, asia si Nic. Bethlen adeverdza, ck magnaţii contemporani ai sei erajafîr tîyLpreste tdta intipuirea; asia intre altele spune den­sulu, ck mai bine de optu dîle cktu remase elu cu Teleki in Kesmârk la Stefanu Tokolyi, venindu a-colo mulţi boieri invitaţi de acesta, isi petrecura nu­mai in ospetie si beţii cu dîlele intregi, incktu neci-unulu nu remanea sobriu, ck-ci bea neincetatu. Totu camu asemenea beţii se facura sî la palatinulu Vese-lenyi. Acestu vitiu sckrnavu carele domnise la boierii sî onoratiorii acestora tieri, merita se fia consideratu prea deaprdpe, din causa ck elu a influentiatu desti­nele tieriloru si ale poporului in modu decisivu. Ari-stocrati'a ungaro-transilvana avea a face cu spahiii sî cu ienicerii turciloru, carii cu singur'a esceptiune de unii sultani sî de ckte unu pasia, nu se inbetâ de locu, pentruck beutur'a betîva le era oprita prin legea mohamedana. Dintre nemţi inca bea mulţi câ cepulu, dara ei in tier'a loru nu prea au vinu, ci bere multa, apoi alt'a e betî'a de vinu sî cu totulu alt'a de bere. Yinarsulu pe_.atuncL. abia era .cunos­cuţii. djx^.nume^j^jcofidieJiBA! Acumu se ne represen-tamu in mentea ndstra, de ecs. dude armate fatia in fatia, una comandata de oficiari si generali bine nu­triţi, inse toti sobrii, dra alt'a de alţii, carii toti pe­trecuseră tdta ndptea in beţii desfrenate. Totu ase­menea se ne representamu consiliulu lui Apaffi con-statoriu din 10—12 membrii, morţi de beti, consul-tandu despre afacerile cele mai grele sî cele mai de­licate ale tierei. Eca pentru ce apretiamu noi atktu de multu informatiunile cronicariloru in punctulu acesta.

Petrecendu Nic. Bethlen in diferite tienuturi ale Ungariei, a amblatu sî la petîtu, inse necairi nu i s'a nemeritu. Tata-seu ii pusese una conditiune, câ a-deca voindu a se insura, neci decumu se nu ia ca­tolica sî neci unitariana (sociniana). Intr'aceea junele Nic. Bethlen isi pusese ochii pe fiic'a lui Dragiceanu Can tacus inu , „carele era unulu din cei mai mari boieri in Munteni'a;" o-ar fi sî luatu, inse mam'a vi­trega a lui prin intrigele sale 'lu instraink de catra acea romana, care lui ii plăcuse. (Insemnamu, ck pana la inceputulu vdcului alu 18-lea se mai inchiaiâ unele casatorii intre familii boieresci din Transilvani'a si altele din Munteni'a, cu ckta fericire? nu se prea spune). In fine dupa multe amblete N. Bethlen luk de soţia in Iuniu 1668 pe Ildn'a fiic'a lui Stefanu Kiin, proprietarii! secuiu din , Osdola (Trei-scaune). Pe acea soţia o perdu in 3. Dec. 1685 in etate nu­mai de 33 de ani. La acestu anu scrie Bethlen, ck

precumu soci'a lui a intratu in mormentu, asia din acelu anu inainte s'a inmormentatu sî pacea Tran­silvaniei. Pucinu dupa aceea, adecă in 1686 N. B. drasi se casatori cu Iuli'a Rhedei, fetitia pe rangu, inse orfana sî săraca, tienuta de sufletu de consân­genii ei. Prunci avii dela ambele neveste, din cro­nicele lui inse rfu ese curatu, ckti 'iau remasu in vidtia.

Amu aieptatu mai susu, ck Nicolae Bethlen era fdrte multu persecutatu sî denunciatu atktu la Mich. Apaffi pre cktu a domnitu acela, cktu sî dupa mdrtea lui la nemţi de catra colegii sei; anume Georgie Bânffi, Stefanu Apor sî verii sei Alecsie sî Grigo-rie Bethlen nu'lu potea suferi; intru asemenea Ioanu Sa-sulu, adecă corniţele sasescu se incercâ se'i faca totu feliulu de rele, dra anume pe cumplitulu generariu Rabutin ilu iritaseră fdrte asupra lui.

Ur'a sî ostilităţile care domnea pe atunci intre boierii tierei, sunt descrise in Nicolae Bethlen in mai multe parti ale memorialeloru sale cu colori vii; tira-ni'a, brutalităţile sî stupiditatea loru asemenea. Vedi ' inse mai virtosu in tom. I. pag. 224—225, apoi 239, 253, 402, unde vorbesce si despre poltroneri'a secui-loru câ ostaşi; era la pag. 416 Bethlen suspina scri-endu: „De aici se invetie fiacare lectoriu, ce sunt, judecăţile transilvane, unde principele sî boierii subi nume de judecători adesea sunt si acusatori, si mar^ tori, si ecsecutori." La pag. 428 se descriu hxitiile cele mari la tesaurulu tierei. La pag. 443 se insemna, ck Ladislau Szdkely sî Stefanu Nalâczi scriseseră de­spre cancelariulu Ioanu Bethlen si despre acestu fiiu alu seu Nicolae: „Caniş pater, caniş filius," adecă cane este tata-seu, cane si fiiu-seu. Acdsta se in­templa, pre candu boierii au fostu decisu a pierde pe orgoliosulu magnatu secuiescu Pavelu Bdldi si pe aceşti duoi Bethlen.

In 23. Aprile 1676 sdr'a pe la 8 dre Nicolae Bethlen denunciatu câ compromisu in caus'a lui P. Bdldi fu arestatu in Fagarasiu si detienutu in carcere pana in 31. Martiu 1677. La pag. 478 Nic. Bethlen asemena starea de atunci a Transilvaniei cu^ j id^m 'a sî recundsce, ck blastematiile comise in dîlele lui Mi Apaffi au preparatu căderea tierei sub domni'a nem­tiloru.

La pag. 471 se vorbesce despre una cdrta a lui Nalâtzi cu Dionisiu Bânffi, cu care ocasiune acesta insultk pe Nalâtzi dîcendu'i: Mei valache betranu, ce minţi câ una visla (cane)?*)

La pag. 498 se arata, ck in Maiu 1679 cu oca­siunea dietei din Fagarasiu si in urm'a incarcerarei magnatului Kapi s'au mai arestatu siese magnaţi, dintre carii inse numai Ioanu Haller fusese omu cumu se cade,, dra ceilalţi au fostu nisce tirani, adulteri, be-tîvi, porci-de-cane. Pavelu Bdldi si nevasta-sa inca era blastemati. — Mich. Teleki bate pe unu sierbi-toriu alu seu cu trei sute de beţie (pag. 506). Acelaşi

*) Mit hazudoz61 mint egy visla, v e n o l a h ? Ck-ci Nalâtzi inca era romanu calvinitu.

— 70 —

M. Teleki voiesce se pdrda pe Emerieu Tokolyi cu veninu, acesta inse descopere atentatulu si apuca cor­pus delicti, adecă veninulu (Part. XII. pag. 520).

Dupa Nic. Bethlen, faimosulu iesuitu pater An-tidius Dunod, acelu omu misteriosu alu cabinetului Vienei, veni mai antaiu la an. 1685. Totu in acelu anu dîse elu catra boierii adunaţi, memorabilele cu-vente misteridse: „S'au facutu cesiune despre voi spre perirea vdstra; ci Mai. sacra c. r. ve va protege si fara voi'a vdstra parintiesce. Este in interesulu vostru, câ se ve confederaţi s t r i n su cu principii Moldaviei si Va-lachiei si se cere ţ i p r o t e c t i u n e a Mai. sale.*)"

In t o mu lu II. partea XIII. dela pag. 21 inainte se afla date fdrte interesante despre genesea diplo­mei l eopo ld ine , care apoi dela 1692 incdce se fă­cuse Magna Charta Transilvaniei, violata inse de ne-numerate-ori. P r im 'a deputatiune trimisa la Vien'a in caus'a diplomei la 1685, adecă totu in anulu, in care venise si pop'a Dunod incdce, a constatu din boierii Ioanu Haller, Sigismundu Pernyeszi, Michailu Inczddi si sasulu Mat. Miles. Atatu pe aceştia, cktu si pe membrii de atunci ai consiliului tierei Nicolae Bethlen ii descrie câ pe nisce ignaxanţi. Cu tdte a-cestea prim'a diploma, carea esise numai in 9 puncte, ar fi fostu pentru tiara multu mai buna si mai salu-taria, decktu totu ce a esitu mai tardfu in cestiunea definirei si stabilirei dreptului publicu alu Transilva­niei. In vdr'a anului 1686, pre candu guer'a decurgea si tieYa era ocupata de nemţi, boierii se certa bar-batesce asupra coprinsului diplomei. Aici apoi Nic. Bethlen, câ unulu care fusese membru alu eomisiunei însărcinate cu ecsaminarea diplomei, scrie cu mare amaratiune, ck boierii tierei au respinsu acea diploma din 1686, nu de fric'a turciloru, carii apucaseră a fi batuti reu la ckteva locuri, ci din causa ck era des-nientati si mituiţi de agenţii diplomatici ai regelui Franci ei Ludovicu XIV, Carii se apropiesera de Tran­silvania prin Polonia. La pag. 42 fiendu vorba de­spre apărarea Sibiiului, Nic. Bethlen insdinna, ck elu cu romanii din garnisdna se intielegea romanesce si'i comanda romanesce, era romanii respundea: „Bticurosu Ddmne, asia voiu face." (Acestea cuvente sunt scrise sî la Bethlen romanesce).

Vediendu Nic. Bethlen, ck neci independenti'a, neci neutralitatea Transilvaniei nu mai pdte fi apă­rata si sustienuta, in a. 1688 se adresk catra impe-ratulu Leopoldu I. cu memorialulu seu titulatu Mo-r i b u n d a T r a n s i l v a n i a etc. (Vedi mai la vale.)

Intre anii 1685 et 1686 Bethlen inca fusese la Vien'a, in a. 1689 inse fu trimisu inadinsu in caus'a diplomei si se reintdrse de acolo numai in Nov. 1690. Cu acea ocasiune Bethlen inca fu ametîtu prin bar-

*) Curentele lui Dunod: Cessio de vobis facta est vobis exitialis; sed sua s. c. r. majestas nolentes volentes paterne pro-tegit. E re vestra est vobis (sic) cum principibus Moldaviae et Valachiae arcto foedere jungi et suae Majestatis protectionem im­plorare. — Se latise adecă una faima, câ si cumu turcii aru fi voitu se dea Transilvani'a poloniloru.

batii de stătu ai Austriei cu funcţiuni înalte, cu pro­misiuni de bani, dominiuri, ba 'i promisera pana si funcţiunea de voivodu alu tierei pe vietia (pag. 110 pana la 122). Intre acestea cărţile se amestecară cu totulu altumentrea. N. Bethlen fu delaturatu; despre restaurarea vechiului voivodatu alu tierei nu mai fu vorba, pentruck cabinetulu Vienei se decise pentru forma de regimu colegiala, adecă unu guberniu cu gubernatoriu in frunte, era in funcţiunea de guber-natoriu dupa nidrtea lui Apaffi fu inaintatu junele Georgie Bânffi in etate numai de 28 de ani. Tatalu acestuia 'si perduse capulu mai multu din causa, ck elu tienuse cu Austri'a; erâ deci lucru firescu, câ fiiu-seu, de sî inca teneru, de sî calvinu, era nu catolicu, se fia remuneratu in modulu acesta. Din acelu tempu inainte positiunea lui Nic. Bethlen in funcţiunea sa de cancelariu alu tierei deveni totu mai grea, totu mai critica, frecările intre densulu si intre ceilalţi boierii ai tierei, dra mai alesu intre elu de una, intre Georgie Bânffi, Stefanu Apor si alti cktiva de alta parte, totu mai multe si mai inversiunate. De aici vene apoi, ck Nic. Bethlen dupa căderea se crutia sî mai pucmu pe adversarii sî pe inemicii sei, prin ur­mare preste ckte scrisese in tomu I., enumera câ sî Cserei, tdte vitiurile, crimele, tiraniile, mintiunile, pro4 ditiunile si alte spurcatiuni ale loru, cu femei cu totul] pentrucâ posteritatea se le cundsca bine. In acestu respectu părţile XX. pana la XXIV. din tom. II. alu memorialeloru lui Nic. Bethlen dau una lectura din cele mai interesante. Dupa venirea iesuitiloru in tiara positiunea lui Nicolae Bethlen câ reformatu zelosu de­venise si mai grea. Cei dintaiu iesuiti carii venita in tiara pe la an. 1693 spre a întreprinde pe fatia propagand'a loru religidsa si totu-una-data politica^ au fostu trei insi, anume Landei, Vizkeleti si Gavriilu Hevenesi, adecă unu ndmtiu sî duoi magiari. Georgie Bânffi gubernatoriulu de sî calvinu, favorâ pe iesuiti, din care causa elu a sî cadiutu in prepusu ck ar cu­geta se trdca la catolicismu. (In dîlele ndstre familia Bânffi intrega este catolica.) Mich. Teleki inca înce­puse a cocheta cu iesuitii, dra de alta parte orgoliulu, trufi'a lui ajunsese asia de parte, in cktu începuse â bate, a ciomagl si pe boierii fruntaşi, câ si pe sierr, bitorii sei.

Istori'a alegerei, instalarei, apoi a căsătoriei Uu Mich. Apaffi II . , apoi scdterea acestuia din tidrâ si detienerea lui împreuna cu nefericit'a sa soţia in Vien'ai se pdte rectifica (correge) prea bine dupa acestu crO" nicariu.

La pag. 266—267 Nic. Bethlen face una con-fessiune din cele mai desperate; elu adecă ajunge la convicţiunea, ck ei toti nu merita se posdda si se.' guberne Transilvani'a, pentruck toti fara esceptiune sunt dmeni de nimicu.

In a. 1704 vediendu Nic. Bethlen, ck patri'a sa începuse a innota in sânge, aluneck a compune unu memorialu titulatu P o r u m b u l u lui Noe portatona

— 71 —

alu ramurei de oliva*), despre care vorbesce si croni-cariulu Mich. Cserei. Simburele acelui memorialu este:

1. Mai bine de trei sute de ani imperiulu resa-ritdnu si celu apusenu se batura in Ungari'a din caus 'a Ungar i e i , fara că se o pdta tiene sdu unulu sdu altulu intrdga; asia pe paretele palatului regescu din Buda sta: Mene, Mene Tekel Apharsin, adecă s'a impartitu domni'a ta intre turci sî nemţi.

2. E s t e b ine sc iutu , ca inainte camu cu una suta cincidieci de ani Transilvani'a s'a supusu pro-tectiunei turcesci cu i n v o i n t i ! a imperatului Ferdi-nandu sî a celorulalti domnitori cristiani, pentruck aceştia vediusera, ck situatiunea ei geografica face, câ se fia preste potentia apărarea ei cu arme in contra turciloru sî a tatariloru.

Asia atunci Transilvani'a cu un'a parte a Un­gariei rupenduse de catra cordn'a ungurdsca, devenf t r i bu t a r i a la turci pana in a. 1688, in care curtea din Vien'a o a ocupatu cu garnisdne (praesidiumok-kal elfoglalta), dra in an. 1690 dupa mdrtea princi­pelui Apaffi o a recuperatu (recuperâlta) parte cu arme prin principele Ludovicus Badensis, parte prin diplom'a cea ndua data Transilvaniei, dra apoi in a. 1699 o a tienutu la man'a sa pe temeiulu pacei de Carlovitiu.

3. Este asemenea sciutu fdrte bine, ck de 150 de ani toti dmenii intielepti in Ungari'a sî in Tran­silvani'a au tienutu la macsim'a de stătu secreta (tit-kos ds leg fdbb ratio statusânak), câ la unu funda-mentu alu fericirei si libertatei acestdru tieri, ck Tran­silvani'a se fia supusa turciloru, dra Ungari'a nemti-loru, precumu s'a si intemplatu in adeveru. Totu acdsta fusese si politic'a marelui principe alu Tran­silvaniei Gavriilu Bethlen, a primatelui Ungariei Petru Pâzmân si a palatinului Nicolae Eszterhâzi, ck na­ţiunea ungurdsca t r e b u e se r e m a n a desb ina ta , pen­truca se pdta fi libera; din causa ck ea sub regii sei n e c i - u n a - d a t a nu a po tu tu pe t rece in pace , ci au traitu totudeauna in desbinare. Este numai spre binele intregei creştinătăţi, a turciloru, dra mai de aprdpe spre binele Moldovei, alu Munteniei, in parte sî alu Poloniei, câ pe Ungari'a si Transilvani'a îm­preunate se nu le pd ta pos iede nimeni , neci turcii, neci nemţii, neci ungurii, dra anume aceştia nu, pen­truck la ambele parti le-ar da de lucru si 'iar perde pe ei. Apoi fiendu-ck astadi**) tocma pentru acdsta sunt aruncate sortile, asia dara eu (Bethlen) cu scopu de a evita noulu periculu propunu acestea:

Imperatulu Leopoldu I. se caute sî se aldga unu principe june din una casa mare nemtidsca p ro te ­s t an t a , carele se domndsca preste Transilvani'a si preste părţile Ungariei tienute odenidi'a de principii Transilvaniei Bocskai si G. Bethlen, dra apoi acestu principe se ia de soţia pe una domnisidra archidu-cesa de Habsburg.

*) Olajdgot viselo No6 galambja. **) In 1704 .

Innoinduse pacea cu turcii, Transilvani'a se re­mana tributaria pdrtei otomane cu 15 mii galbini si totu cu atâta imperatului Romaniloru. Neci una din cele dude imperatii se nu pdta adaoge acelu tributu anuale, si neci se pdta tiend garnisdne in Transilva­ni'a, cu atatu mai pucinu se o pdta ocupa vreuna-data. Ambii imperati se confirme pe principe cu diplome.

Morindu principele Transilvaniei, successoriulu seu se ia feudu (semnu alu dependentiei) totudeauna dela imperatulu Romaniloru, sdu dela regele Ungariei, pre cktu tempu in Ungari'a va domni cas'a austriaca.

Hotarale Transilvaniei de catra imperiulu tur-cescu se remana asia, precumu s'au stabilitu acelea in pacea dela Carlovitiu.

Principele Transilvaniei se nu se pdta confederâ cu neci una potere spre a porta guera in contra casei austriace, sub peddpsa de a'si perde tronulu. Legile politice si religidse ale Transilvaniei se remana cumu au fostu sub Gavr. Bethlen.

Câ garanţi si arbitrii in favdrea Transilvaniei se fia recunoscuţi regii Angliei, Svetiei, Daniei, Prusiei.

Principele Transilvaniei se fia oblegatu a da im­peratului Romaniloru ajutoriu 1 miie călăreţi si 1 miie pedestraşi, neci-odata inse asupra turciloru si neci in vreo guera religidsa.

In guerele cu turcii Transilvani'a se remana ab-i solutu neutrala.

Principele se invetie unguresce sî tdta curtea lui se fia ungurdsca, dara nu cumuva se ia vreodată de socia pe vreuna ungurdica, sdu ardeldna, neci din casa privata. Elu se remana in legea reformata.

La punctu 18 intre alte oblegamente ale princi­pelui tierei pune si acdsta:

A bârdolatlan tudatlan magyar nemzetet mind a politiai mind az oeconomiai dolgokban reformâlja ds excolâlja; adecă: pe naţiunea magiara necioplita (ne­cultivata) sî lipsita de invetiatura, se o reformeze sî cultive atktu in afacerile politice*), cktu sî economice.

(Vedi acestu actu intregu publicatu la finea me-morialeloru lui N. Bethlen part. II. pag 396—415.)

Pentru acestu memorialu, sdu mai bine cu pre-testu luatu din acelaşi, generariulu Rabutin in coin-t i e l ege re cu guberniulu tierei demandk arestarea lui Nic. Bethlen, a cancelariului tierei. In 19. Iuniu 1704 ndptea intre 10 si 11 dre consiliariulu Stef. Haller din partea guberniului, Acton secretariulu lui Rabutin in numele acestuia, calcandu locuinti'a lui Bethlen, ilu dechiarara de arestatu câ pe unu criminalu de lesa-maiestate, in adeveru inse, pentruck acelu singura ardeldnu la incrueea una mulţime de planuri ale loru secrete.

Intre appendicile publicate la finea tomului II. alu memorialeloru lui Bethlen Ia pag. 416—432 se vede sî una suplica a lui adresata guberniului din

*) Cronicarii betrani sub cuventulu latin eseu politia intie-legu politic'a sî administratiunea politica.

— 72 —

prins<5re cu dat'a din 28. Iuniu 1704 formulata in 12 puncte, prin care densulu voiesce a proba inno-centi'a sa, nedreptatea ce i se face si cere a fi tra-ctatu in conformitate cu legile tierei fara neci una abatere. Nu a fostu ascultatu, ci ilu tienura la Sibiiu in captivitate pana in 1. Maiu 1708, in care dî apoi ilu porniră catra Vien'a; ilu duseră inse prin Slavo-ni'a, Croati'a, Stiri'a, era anume la Esecu ilu tienura cinci septemani, si asia in Vien'a ajunse numai in 18. Iuliu. Acolo nemţii nu'lu incbisera in temnitia pu-turdsa, precumu o patise in Transilvani'a sub Apaffi sî aduo'a dra sub Rabutin, ci 'i detera voia a'si lua locuintia pe spesele sale, numai cktu acolo 'lu păzea in curte si in tenda ckte trei soldaţi sî unu gefreiter, era unu agentu (politianu?) anume Tarczali trebuea se locudsca si se mance cu elu. In acea prinsdre petrecu cancelariulu comite Nicolae Bethlen pana in 1716, Octobre 2., in care dî a repausatu.

In an. 1687 Nic. Bethlen mai scrisese unu me-morialu titulatu: Mor ibunda T r a n s i l v a n i a ad pe-

, des a u g u s t i i m p e r a t o r i s Leopo ld i pro iec ta , a-deca: Transilvani'a moribunda, aruncata la pitidrele augustului imperatu Leopoldu.

Scopulu acelui memorandu fusese, câ curtea Vie­nei se inbiie din nou pe ardeleni cu diplom'a oferita loru in an. 1685, atunci inse refusata nebunesce de patra airistocrati'a fruntasia, din care causa N. Bethlen fi numise ignoranţi si hebeuci infricosiati,, precumu jau si fostu in adeveru. Intr'aceea pentru acelu me­morandu nu i se intemplk nimicu. Acea diploma fdrte memorabila din 1685 se afla in estrasu latinescu la Bethlen partea II. pag. 21 et 22 , dra intrdga se descoperi mai tardfu, dupa care o traduse sî Lad. Kovâri sî o publick in istori'a sa.

Memorialele lui N. Bethlen aru merita se ajungă jîsî la cunoscinti'a publicului romanescu. Nic. Bethlen adecă in multe lucruri este informatu multu mai bine si decktu contempuranulu seu Mich. Cşerej, sî decktu ori-eare altulu din ckti au scrisu pe urm'a tata-seu despre lucrurile Transilvaniei din tempulu lui Mich. Apaffi si alu lui Leopoldu I. Unii istorici magiari din dîlele ndstre sustienu, ck N. Bethlen ar fi scrisu prea cu patima despre colegii sei sî mai anume de­spre Georgie Bânffy si Stefanu Apor. Concedemu si noi acdsta, ba judecandu dupa natura omendsca în­soţita de atâtea patime credemu, ck mai vîrtosu in una epocha de crisa suprema, precumu era si aceea dintre anii 1680—1712 pentru patri'a ndstra, abia se potea scrie in altu stilu, tonu si maniera. Inse istoriculu nepartinitoriu va sci se desbrace intempla­rile, faptele complinite, de patimele in care se infa-tiosidza acelea. Nic. Bethlen inca a consemnatu sî pastratu una suma de evenimente publice, cumu si fapte particularie, adeverite atktu prin documente au­tentice, cktu sî prin mărturisirea altoru contempurani de ai sei. Despre poporulu romanescu câ poporu, câ naţiune, Nic. Bethlen vorbesce raru sî atunci inca sdu cu compătimire, sdu sî cu despreţiu; ci nu se

cuvene a uita, ck elu inca era aristocratu, cumu sî ck chiaru despre cast'a sa aristocratica sî despre se­cui neci-decumu nu scrie cu mai puţina crutiare, ceea ce alti cronicari unguresci facu tocma din contra-.

B i b l i o g r a f i c u.

CURSU ELEMENTARIU DE ANTROPOLOGIA si de med ic in ' a p o p u l a r i a prac t ica .

(Fine).

Cuventulu: Gus tu esprima o facultate. Acdsta facultate constitueza unulu din cele cinci simtiuri ale ndstre. Ea ne pune in stare de a apretiui. . . Ce? Limb'a latina si francesa o va dîce indata. — Latin'a are cuventulu sapor , si frances'a saveur . Dara ce e acea sapor sdu saveur? Acest'a e cualitate inhe-renta substantieloru, care face ck ele sunt s ap ide (gustdse), sdu care lipsindu'i, le face i n sap ide (ne-gustdse). Care sunt cuventele ce limb'a romana po-seddza spre a traduce acestu substantivu si aeestu adjectivu? Asemene nu esista.

Adjectivulu mi ros i to r iu arata o cualitate (însu­şire), dr pe de alta parte elu insemndza si o facultate. Asia dar se dîce: Nasu lu este o r g a n u l u mirosi -to ru ; nu mai puţinu se dîce: U n u t r u p u b ine , reu mi ros i to ru l

Cuventele: Cdpsa, flueru, pitioru si alte asemene sunt nesce termine prea multu inesacte spre a putea gasi locu intr'o carte, unde fiacare cuventu insem-nandu unu obiectu specialii, trebue se'si aiba espre-siunea sa esacta. Asia dar, deca se traduce prin cu­ventulu p i t io ru partea aceea, care se întinde dela ge-nuchiu pana in josu, apoi ce nume se se dea dre acelei parti de totu inferidre, care se rdzema .pe pamentu, ce francesii o numescu p ied , si latinii pes? Ddca partea acdsta din urma e tradusa prin totu acestu cuventu p i t io ru , apoi nu mai remane vreunu cu­ventu spre a esprima partea superidra, numita crus latinesce, si j a m b e frantiozesce; ck-ci cuventulu flu­e ru , insemndza osulu celu mai mare din cele ddue, alu pârtii membrului inferioru.

Cuventulu: V e n i n u , ce de ordinariu se intre-buintidza spre a esprima licuidulu celu verde, galbiu si amaru, secretatu din ficatu, deca se considerdza etimologia lui cea latina v e n e n u m , este o espresiune din cele mai improprie. A trebuiţii câ se o reservesu, precumu si adjectivulu ei ven inosu , spre a traduce cuventele francese: venin , ven imeux , vdndneux, din care cei dintaiu se aplica la licuidulu acela, care face asia de pericnldsa musîcatur'a unoru sierpi; dr celu alu doilea se aplica si la acele animale si plante, precumu si la fructele ce potu produce otrăvirea etc.

Cuventulu: L o v i t u r a insemndza acţiunea (fapt'a) de a lovi sdu de a fi l ov i tu ; precumu b a t a i ' a a-cea de a b a t e seu de a fi ba tu tu . Resultatulu inse alu unei lovituri, alu unei batai, modificatiunile in-

— 73 —

cercate pe părţile lovite, in a loru conformaţia, a loru tiesatura, potu se fia dre traduse prin totu acestu cu-ventu ? Vinetidl'a insemndza numai unu simptomu alu acestei afecţiuni, ce se numesce latinesce contus io .

Asi putea se mai imultiescu numerulu acestoru citatiuni. Credu inse, ck ele sunt destule, spre justi­ficarea aceloru de mai susu dîse despre insuficienti'a limbei romane in starea ei actuala, spre a esprima ter­mine si idee scientifice. A trebuitu dar câ se cautu intr'o alta limba cuventele ce 'mi lipsiea. Nu potdmu se me adresezu mai bine decktu la latina, mum'a limbei romane. Acdst'a inse nu amu facut'o, decktu dupace amu consultatu pe judecătorii competenţi, si dupace amu capatatu a loru aprobare; ck-ci nu mi se cuvine dar se fiu socotitu de a introduce neolo-gismi intr'o limba ce nu e a mea. De acea amu dîsu: S a p o r u , femoru, c ru ru , o l fact iune, odo-r a n t u , i r i t an tu , c o n t u s i u n e , febra etc. Sperezu, ck mi se voru ertâ aceste cercări, care 'mi erau po­runcite de imposibilitatea in care me aflam, de a intrebuintiâ nesce cuvente care se traducă inţr'unu cbipu ecsactu aceea ce voiamu a dîce. cercări fara care, tdte, atktu in lectiunile mele, cktu si in cartea acdst'a, n'aru fi fostu decktu confusiune si intunecare.

Citindu acdsta carte se va socoti pdte, ck eu nu m'amu marginitu cu noţiuni curatu elementarie, si ck m'amu datu ckte odată, cu prea depărtata pătrundere, in domni'a scientiei; si ck, prin urmare, cuprinderea uvragiului nu respunde la titlu. O marturisescu. Tre­bue inse se dîcu aici resdnele ce m'au imbietu de a urma in asia feliu.

„Cine pdte celu mai multu, pdte si celu mai pu­cinu," dîce proverbulu. Departe de mine pretenti'a de a me pune câ profesoriu pe langa colegii mei; dr ddca medicii insarcinati de a face unu cursu de medicina, in diversele seminarii ale principateloru, bine voescu, sdu credu de a putea a se servi cu cartea mea, le va fi pujurea la indemana de a alege intrensa, precumu amu facutu si eu, adaogendu aceea ce voru socoti de necesariu si lapedandu aceea ce li s'ar părea de prisosu. Intindiendu-me camu mai multu, pe cktu me drta titlulu acestui uvragiu, amu vrutu, in cerculu in care eramu marginitu, a face dintrensa unu feliu de memen to pentru acei ce aru voi se 'si aducă aminte drecare detaliuri ce se uita asia de graba, candu cineva se da la practic'a medicala; si pentru acei, afara de colegii mei, carii aru voi se aiba noţiuni camu mai pre large despre unele feno­mene ale organisatiunei umane si despre schimbările ce 'i aduce bdl'a, se le punu la indemana de a gasi cu usiurintia in acdsta prescurtare acea ce adesu i ar fi cu neputintia de a gasi in uvrage speciali si de condeiu intinsu.

Cktu pentru valdrea cartiei ce inchinu astadi pu­blicului, eu nu 'mi facu nici o ilusie despre defectuo-sitatile si despre lipsurile ce ea pdte si chiaru ck trebue neaparatu se aiba. N'amu lucratu pentru in-naintarea scientiei; numai in cerculu celu strimtu ce

mi s'a impusu, amu cautatu de a cuprinde cu cea mai mare ecsactitate si luciditate tdte ce amu soco­titu de necesitate se scia elevii, cărora ea este de­stinata.

Amu lucratu cu consciintia si in tdta mesur'a cunosciintieloru mele. O repetezu inse inca odată, departe sunt de a socoti uvragiulu meu scutitu, nu voiu dîce de erdre materiale, dar de acele inesacti-tati, ce nu e totudeauna datu chiaru atenţiuni celei mai seridse de a le evita. Pe langa tdte, voiu primi cu recunosciintia criticele cele seridse ce se va bine voi a-mi adresa.

înainte de a termina, nu voiescu se uitu aici de a esprima multiamirile mele cele mai sincere colegu­lui meu dn. dr. Colinu, care m'a feritu de unu mare embarasu, punendu la amea dispositiune, pentru cur­sulu meu de antropologie, magnificulu seu atlasu de anatomie, coloratu, in optu volume in folio. Ck-ci fara de unu asemene, trebue s'o dîcu, mi-ar fi fostu mai cu neputintia de a preda lectiunile mele cu unu dre care folosu pentru elevi. Acdst'a e unu adeveratu sacrificiu ce a binevoitu a face; pentruck acestu uvra­giu este unulu dintr'acele, carii, din caus'a valdrei loru celei mare, nu se lasa de ordinariu in mani străine. Asemenea n'asi prea putea si chiaru n'asi voi in viitoriu se abusezu de prea bun'a indatorire a dsale. De acea, socotu de o necesitate absoluta, ddca gu-bernulu voiesce câ elevii se tragă foldse seridse de invatiatur'a ce mi s'a incredintiatu, si câ se'si com-plecteze opulu inceputu, se aducă dela Parisu, unu cadavru elasticu de dn. dr. Auzoux, de mărime na­turala. Fara de o asemene nu se pdte face unu cursu de antropologie si fara acestu din urma nu este prin urmare posibilu de a preda unu cursu de medicina.

Iasi, 1864.

Dela societatea pentru cultur'a si literatur'a romana in Bucovin'a. / .

Conformu statuteloru reformate ale societatei, pe 1 0 / 2 2 Februariu a. c. se conschiamk adunarea gener. la Cernăuţi, dupace mai intaiu programulu adunarei subscrisu de ddnii presiedente Georgiu Hurmuzachi si secretariu M. Calinescu se impartise cu una luna mai inainte. Nu incape indoidla, ck F d i e a socie­ta te i r omanesc i din Bucovina va aduce tdte lucră­rile acelei adunări; intr'aceea inse r a p o r t u l u comi­te tu lu i soc ie ta t ie i despre trebile si lucrările sale in anulu 1860 s'a publicatu, dra noi coprinsulu ace­luiaşi in parte mare ilu aflaramu atktu de interesantu, in cktu ne tienemu de una datorintia prea plăcuta, a reproduce din elu pre cktu ne drta spatiulu, urma-tdriele parti:

„Potrivitu cu îndatorirea sa stabilita in § 20 p. 9 alu statuteloru celoru reformate ale societatiei pen­tru cultur'a si literatur'a romana in Bucovin'a, comi­tetulu supune prea onoratei adunări urmatoriulu ra-portu despre lucrările sale din an. administr. 1869.

12

— 74 —

1. Mai inainte se aduce la cunoscinti'a prea on. adunări schimbarea urmata in sinulu comitetului in privinti'a functiunei de secretariu alu societatiei. Tre-cenduse din viatia demnulu, zelosulu si multu regre-tatulu secretariu dn. Leonu Popesculu dupa o inde-lungata suferintia, se alese in loculu defunctului, con­formii cu § 19 alu statuteloru de secretariu alu so­cietatiei dn. bibliotecariu si profesoriu gimnasialu M. Calinesculu, care primise acesta sarcina deja câteva luni mai inainte pe tempulu congediului premerga-toriului seu.

2. Inmultinduse de o parte trebuintiele societa­tiei si necesitatea de mai multe incaperi, si neputendu comitetulu de alta parte lasă localităţile societatiei, dupa esirea dlui profesoriu I. Sbiera din locuinti'a respectiva, fara priveghiare ulteridra, de dre ce se pastrdza acolo tdta averea societatiei; precumu si pen­tru câ se 'i se inlesndsca bibliotecariului purtarea tre-biloru insarcinariei sale, cari devenira deja impova-ratdrie, comitetulu a fostu nevoitu de a mai luâ in chiria o odaia langa localităţile societatiei pentru lo­cuinti'a bibliotecariului.

2. Neputenduse pertratâ proiectulu statuteloru modificate de comitetulu societatiei la adunarea gen. din 18. Fauru (2. Martie) 1869 din caus'a lipsei nu-merului membriloru recerutu de statute, § 33, comi­tetulu a decisu, eonformu cu § 20 din statute, a se tiend pentru acdsta afacere urginte adunare generale straordinaria in Cernăuţi in % 0 . Iuliu 1869. Fiendu acdsta adunare destulu de numerdsa, dupa recerinti'a § 33 din statute, proiectulu statuteloru modificate s'a desbatutu si s'a primitu. Inaltulu gubernu alu tierei le-au adeveratu din partea sa cu intimatulu din 9. Dec. 1869 Nr. 11688.

Conformii conclusului adunarei generale straor-dinarie din 8 / 2 0 Iuliu 1869, comitetulu s'a constituitu indata in temeiulu statuteloru celoru ndue, si au ur-matu dupa aceste in lucrările sale pana la asta a-dunare.

4. In privinti'a loteriei publice, care se decise a se face in folosulu fondului societatiei, comitetulu a facutu paşii pregătitori, a alcatuitu planulu de sortire, a indrumatu cererea la ministeriulu finantieloru din-preuna cu planulu combinatu, si a publicatu in „Fdea societatiei* si unu apelu prealabilu catra publiculu romanu.

Indata dupa' sosirea incuviintiarei legiuite dela ministeriu, comitetulu va pasi nemidiulocitu la efec­tuarea loteriei.

5. Comitetulu nu a perdutu din vedere conclu-sulu adunarei generale respective in privinti'a modu-riloru de a marf fondulu societatiei si s'a adresatu in ddue rînduri pe basa acestui conclusu deadreptulu catra acei membri ai societatiei, carii restdza cu con-tribuirile loru anuale. Intru cktu s'a efectuatu unu resultatu in privinti'a acdsta, se va arata in partea finantiara a raportului.

Comitetulu din partea sa s'a convinsu cu privire

la dorintiele esprimate in adunarea generale trecute in privinti'a culegatoriloru, si numai pucinu cu pri­vire la propriele esperientie, precumu si fatia cu im-pregiurarile din tiara, ck acestu instituţii este de nea­părata trebuintia, si pentru acdsta au denumitu 7 cu­legători pentru cele 8 capitanate din tiara, si alti H pentru cele 12 protopresbiteriate, regulandu acestu institutu, câ se nu se mai arate neajunsurile cele de mai inainte si poftindu pe domnii aleşi, in conside-ratiunea scopului generoşii si nationalu, câ se bine-voidsca a luâ asupra'si sarcin'a acdsta.

Danduse deja concertulu străluciţii din anulu espi-ratu in folosulu „Fundatiunei pumnuîene," alte mo­duri afara de acele amintite nu s'au mai pututu in-* trebuintia pentru sporirea fondului.

6. Opulu „Manualu de armoni'a musicala," de dn. I. Vorobchieviciu s'a tiparitu in decursulu anului cu spesele societatiei, si dn. I. Sbiera este insarcinatn cu vendiarea opului spre acoperirea speseloru făcute, cu unu pretiu fdrte moderaţii, conformii scopului so­cietatiei esprimatu in statute.

Ce se atinge de manuscrisulu „Albinaritulu" de dn. A. Savesculu, comitetulu s'a pusu in relatiune cu auctoriulu, dra opulu l'a datu unei comisiuni spre cercetare.

Manuscrisulu „Nunt'a tiarandsca" si „Poesii po­pulare* de dn. S. Marianu s'au cercetatu de o comi­siune si aprobanduse comitetulu a decisu de a se tipări amenddue manuscrisele pe spesele societatiei. In tem­pulu din urma inse auctoriulu recerandu-le spre ale completa, ele 'i s'au reintorsu.

In anulu trecutu s'a datu comitetului inca unu manuscrisu intitulatu: „Modelle caligrafice pentru scd­lele publice si private,* de dn. Ioanu Litviniuc, carele cercetanduse si aprobanduse de catra o comisiune a-ldsa din sinulu comitetului, acestu din urma a decisu de a le publica pe spesele societatiei, si a indrumatu litografarea loru in Vien'a.

7. Stipendistii societatiei ddnii D. Maghioru si E. Nedelcu urmdza studiulu drepturiloru la universi­tatea din Vien'a, si implinindu dloru datorintiele luate asupra'si, li s'au asemnatu si mai departe stipendiile respective.

Stipendistulu Vladu, studente dela scdl'a reale superidre din Cernăuţi, a luatu stipendiulu pentru semestrulu I. alu anului scol. 1869, care in semestr. alu II. parasindu elu scdl'a si neinfatiosinduse mai multu la comitetu, stipendiulu nu i s'au mai datu.

8. In decursulu anului trecutu sosiră la comitetu mai multe cereri pentru acordarea de ajutdrie. Comite­tulu cu tdte plecarea sa de a sprijini talentele june, lipsite de midiuldce materiale, totuşi nu potu satis­face toturoru cereriloru dupa dorintia, atktu cu pri­vire la sum'a preliminată, cktu si la veniturile cele debile inca ale societatiei.

Din sum'a preliminată s'a datu dreptu ajutoriu dlui Dimitrie Maghioru stipendistu alu societatiei 40 fr. v. a., dlui Stef. Stefureacu, studente la universitatea din

— 75 —

Vien'a 21 fr. v. a., si dlui Gavr. Baldnu, candidatu de profesura in Vien'a 39 fr. v. a.

9. Societatea literara-sociala „Romani'a" din Vien'a s'a adresatu catra societatea ndstra, de a sprijini caus'a infiintiarei catedrei de literatur'a si limb'a romana la universitatea din Vien'a, si in tempulu din urma ne sosi si o invitare analdga dela „Asociatiunea transil­vana pentru literatur'a si cultur'a poporului romanu" de a pasf in cointielegere cu acdsta in caus'a amintita.

Comitetulu este patrunsu de pondero sita tea si folosulu celu netăgăduiţii, ce va aduce asiediarea unei catedre de limb'a gi literatur'a romana la universitatea din Vien'a si se va insocf cu bucuria la toti paşii necesari pentru realisarea neintardiata a acestei do-rintie comune a junimei studidse romane si a totu-roru barbatiloru, caroru le zace la inima demnitatea, cultivarea si lăţirea limbei naţionale.

D e s p r e b ib l io teca . Cu finea anului 1868 se aflau in biblioteca con­

formii inventariului si raportului din anulu trecutu 961 de opuri in 953 de tomuri, 310 de fascidre si 16 tabele si mape, eara in decursulu anului 1869 au incursu 379 de opuri in 268 de tomuri, 203 de fas­cidre si 7 tabele si mape; deci se află in biblioteca cu finea anului 1869 de totu 1340 de opuri in 1221 de tomuri, 513 de fascidre si 23 de tabele si mape.

Acdsta sporire insemnata a bibliotecei s'au efe-ctuatu parte prin cumpărarea multoru cârti in gene-ralu dorite din literatur'a romana cu banii prelimi­naţi intr'acdsta rubrica, si parte prin daruri generdse, cari s'au facutu si intr'acestu anu, bucuranduse si bibliotec'a societatiei de multa simpatia din partea romaniloru binevoitori.

P a r t e a f inan t ia ra . In an. 1869 s'au primitu la societate conformu

statuteloru mai mulţi membrii ordinari cu tacs'a a-nuala ordinaria, si pre dn. Nastasachi Basiota, pro-prietariu mare, câ membru, fundatoriu cu tacs'a de 100 de galbeni, La finea anului numerâ societatea 16 membrii onorari, 17 membrii fundatori si 150 de membrii ordinari. Membrii ordinari au a plaţi pe unu anu sum'a de 1898 fr. v. a. si 6 galbeni.

In anulu acesta au incursu la societate urma-tdriele daruri: a) Dela domnisi6r'a Eufros. de Popoviciu 2 0 fr. — cr. b) „ dn. Georgiu «av. de. Pepoviera—-18 „ — „ c) „ comun'a Sinauti 17 „ 70 „ d) „ conventulu s. monastirei Putn'a 12 „ —? „ e) „ dna. baiones!a_Mari'a Crisie — „ — „ 5 galb. f) „ „ Clementin'a - de Catargiu — „ — , 2 „ g) „ „ Eucsand'a-da-Zotta 10 „ — „ h) „ domnis. Eugenî'a de Zotta 10 , — „ i) Prin dn. Ioanu Sbier'a 4 9 0 „ — „

Aceşti generoşi contribuitori si binefăcători au dreptulu la cea mai caldurosa multiamita si la via recunoscintia a societa­tiei intregi.

Tabloulu averei, alu venituriloru si alu speseloru societatiei se infatiosieza precumu urmeza:

1. C a p i t a l u l u s i v e n i t u r i l e s o c i e t a t i e i . 1. Remas.xîasei din 1868 10 .700 fr. in obl. 353 fr. 4 7 cr. 2. Dela binefăcători — „ „ 5 7 7 „ 70 „ 7 galb. 3. Dela unu membru fund. — „ „ — „ — „ 1 0 0 n

4. Dela membrii ordinari — „ „ 1399 „ 72 5. Interesele fond. societatiei — „ „ 5 2 1 „ 61 6. Venitulu inchir. unei odai — „ 7. Unu restu din venitulu ba­

lului datu in an. 1868 — „ 8. Din vendiarea unoru cârti

si intrebuintiarea foiloru — „ 9. Obligaţiuni cumpărate 759 „ „ •>— „ — B

Sum'a totala 11 .450 fr. in obl., 2 9 8 3 fr. 78 cr. 107 galb.

II . S p e s e l e s o c i e t a t i e i . Preliminatu. Chieltuitrt.

5 7 7

1399 5 2 1

30

3 0

71 28

1. Chiri'a casei 5 0 0 fr. — cr. 4 9 0 fr. — cr. 2. Onorariulu secretariului 3 0 0 s — „ 275 „ — „ 3 . Salariulu Servitoriului 144 „ — „ 1 4 4 „ — „ 4. Cumpărarea si leg. cârtii. 2 0 0 „ — „ 197 „ 79 „ 5. Diurnalele 200 „ — „ 195 „ 86 •„ 6. Cancelari'a si dipl6mele 8 0 „ — „ 159 „ 12 „ 7. Cas'a de feru 1 8 0 „ — „ 1 8 0 „ — „ 8. Luminatulu 8 0 „ — „ 79 .„ 1 0 „ 9. Incalditulu 8 0 „ — „ 71 „ 99 „

10. Mobilatulu 60 „ — „ 69 „ 12 „ 11 . Stipendii pentru 2 iuristi

in Vien'a 4 0 0 „ — „ 4 0 0 „ — „ 12. Premii literarie 2 0 0 „ — „ — „ — „ 13. Subventiunea la redigerea

„Foiei societatiei" 3 0 0 „ — „ 3 0 0 „ — n

14. Stipendiulu pentru stud. Vladu _ 5 0 , - , 2 5 , - „

15. Şubventiuni pentru stud. la universitate . 1 0 0 „ — „ 1 0 0 „ — „

16. Remunerat, pentru propu­nerea istoriei- naţionale 2 0 0 „ — „ — „ — „

17. Cumpărarea obligatiun. — „ — „ 5 „ 1 6 „ 98 galb. 18. S'au schimbatu galbeni — „ — „ — „ — „ 9 „ 19. Spese strabrdinarie — „ — „ 2 5 „ 5 1 „

Sum'a totala 3 0 7 4 fr. — cr. 2 7 1 7 fr. 65 cr. 107 galb. Fiindu sum'a totala a capi­

talului si a venituriloru 11 .450 „ obl. 2 9 8 3 „ 78 „ 107 galb. Si subtragenduse spesele so-

cietatier de — „ „ 2 7 1 7 „ 65 ,, 107 ,. Remanu in cas'a societatiei 11 .450 fr. obl. 266 fr. 13 cr. — galb.

Asia dara fondulu neatacaveru alu societatiei, care constă la finea an. 1868 in 10,700 fr. obl., numera acuma 11,450 fr. in obl. Elu s'au maritu deci cu 750 fr.; dra restantiele membriloru se urca la sum'a de 1996 fr. 6 galbeni.

Din tabloulu infatiosiatu alu speseloru se vede, cumuca sum'a preliminată pentru premii literarie si pentru istori'a naţionala nu s'au chieltuitu, fiindu-ca nu s'au recerutu; dra de alta parte se vede, cumuck rubricele pentru mobilatu si pentru cancelaria s'au intrecutu si anume cea din urma cu suma insemnata, din causa, ck in anulu acesta s'au tienutu ddue adu­nări generale si s'au tipărita de mai multe ori sta­tutele societatiei. In intregulu inse s'au tienutu co­mitetulu intre marginile preliminariului incuviintiatu.

Pentru cercetarea sameloru si scontrarea casei, co­mitetulu au compusu o comisiune din midiuloculu seu, carea i-au raportatu, cumuck tdte se afla in buna ordine.