SLUJBA ICOANEI MAICII DOMNULUI DIN TIHVIN

(ТИХВИНСКАЯ)(26 iunie/9 iulie)

2

Tipărităcu binecuvîntarea Prea Sfinţitului

NicodimEpiscop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta” Edineţ

3

La Doamne, strigat-am..., stihirile glasul 1-îi.

Podobie: Ceea ce eşti bucuria...

Puterile cereşti se bucu-ră de preaslăvitele faceri de bine ale Maicii lui Dumnezeu şi cheamă pe pămînteni la duhovnicească veselie, mîn-tuire pe aceasta arătînd-o şi ţării noastre tare îngrădire şi apărare. (de 2 ori)

O, preaslăvită arătarea ta, Născătoare de Dumnezeu, de care umilit fiind norodul îm-preună şi bucurat, ca pe vis-tieria minunilor pracuratului tău chip sărutîndu-l, cu darul lui Dumnezeu să lumineze credincioşilor şi din nevoi să izbăvească pe cei ce cu dra-goste aleargă.

Astăzi credincioşii cu preaslăvitele cete îngereşti să ne veselim duhovniceşte, luminat prăznuind preastră-lucita prăznuirea Maicii lui Dumnezeu, pentru că Preacu-ratul ei chip, ca un izvor pu-rurea curgător, s-a arătat, da-ruri de vindecări nepizmuit lumii pururea izvorînd.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 5-lea:

Minunea cea străină şi ne-spusă a arătării chipului tău, Stăpînă, spăimîntează cele

mai presus de lume şi înfri-coşează cele pămînteşti şi lu-minează cu darul cel purtător de lumină al Celui născut din tine, Hristos Dumnezeul nos-tru şi al tău, Căruia roagă-te, Preacurată, ca întru dumne-zeiescul praznic să ne dăru-iască nouă luminare şi mare milă.

L A S T I H O A V N Ă Stihirile glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Eufratului...

O, prea fără prihană Fe-cioară, ce mulţumiri vom aduce ţie, că luminată arăta-re a preacuratei tale icoane şi a Pruncului celui născut din tine a întărit inimile credin-cioşilor.

Stih: Ascultă, fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.

O, Preasfîntă Doamnă Stă-pînă, nu ne uita pe noi, robii tăi, care cu credinţă, ne în-chinăm făcătoarei de minuni icoanei tale şi cu bună cucer-nicie îţi cîntăm, şi ne izbăveş-te, Doamnă, de toate nevoile şi răutăţile.

Stih: Pomeni-voi numele tău întru tot neamul şi neamul.

O, Preasfîntă, milostiveş-te-te la rugăciunea noastră, pentru că a ta şi a Fiului tău,

L A V E C E R N I A M I C Ă

4

moştenire sîntem, mîntuieş-te pe toţi şi miluieşte, ca toţi neîncetat să te mărim.

Slavă..., Şi acum...,

Liman liniştit lăcaşul tău, mireasa lui Dumnezeu, s-a ară-tat tuturor celor ce cu credinţă aleargă avînd întu sine preacu-rata icoana ta, dînd tuturor cu îmbelşugare darul tău.

LA VECERNIA MAREDupăobişnuitulpsalm,secîntă:Fericit

bărbatul...,starea întîi.

La Doamne, strigat-am..., sepunstihirilepe8,glasulal2-lea:

Podobie: Cu ce cununi de laudă...,

Cu ce gură curată vom fe-rici pe Născătoarea de Dum-nezeu, cea mai cinstită decît Heruvimii şi mai sfîntă decît Serafimii, şi mai slăvită decît îngerii şi toţi sfinţii pe scau-nul Împăratului cel neclintit, casă în care S-a sălăşluit cel Preaînalt, mîntuirea lumii, dumnezeiasca sfinţenie, care dăruieşte credincioşilor întru dumnezeiască prăznuirea ei, mare şi bogată milă.

Ce cîntări duhovniceşti vom aduce ţie acum, preacu-rată, pentru că, cu minunata călătorie a icoanei tale, par-tea cea de sub soare o ai sfin-ţit şi pe înfricoşata arătarea ei toată ţara noastră o ai spăi-mîntat şi, cu strălucita veni-

re a ei, locul cel pustiit şi ne-umblat l-ai luminat, unde şi acum petrece dumnezeiasca icoana ta şi, cu preaputernică folosinţă a ta, dăruieşti lumii mare milă.

Ce glasuri umilite ţi-au adus atunci, Născătoare de Dumnezeu, privitorii purtă-toarei de lumină icoanei tale, care sta minunată în văzduh şi cu strălucite raze luminat, norodul cel blagocestiv, care, tînguindu-se, se ruga cu plîn-gere, strigînd: „Vino la noi, Împărăteasă, pogoară-te, Stăpînă, trimite-ne îndurări-le tale cele iubitoare de oa-meni, cercetează-ne dintru înălţime, luminează-ne în-tunericul cu strălucită veni-rea ta şi pururea fii cu noi în veac, ceea ce dai lumii mare şi bogată milă!”

Ce-ţi vom aduce ţie, Prea-sfîntă Fecioară, pentru mul-tă bunătatea ta şi iubirea de oameni şi preaslăvit prin văz-duh ai trimis pămîntului nos-tru dumnezeiasca ta dăruire, mult minunata icoană dum-nezeiască, pruncă preacurată, din care, cu dumnezeiescul dar, prin minunile ce izvo-răsc, din nevoi ne izbăvim, cu îndestulare, vindecare sufle-telor şi trupurilor primim ne-încetat, scoţînd mare milă.

5

Podobie: Bucură-te, cămara cea cu bun..., glasul al 5-lea:

Bucură-te, nădejdea noastră, Preacurată Născă-toare de Dumnezeu, bucură-te, ceea ce ai primit bucuria prin înger, bucură-te, ceea ce ai născut raza Tatălui. Bu-cură-te, binecuvîntată, Prea-sfîntă Fecioară, una preală-udată; bucură-te, creştinilor în nevoi grabnică ajutătoare şi caldă apărătoare; bucură-te, lauda pravoslaviei prea-înaltă şi slavă preaînălţată care ai născut pe Născătorul cel Bun, Cel Ce ne-a căutat pe noi, cei rătăciţi şi pe cei cu păcatele robiţi şi legaţi, ne-a dezlegat, Cel Ce dă lu-mii mare milă.

Bucură-te, Preasfîntă Fe-cioară, mijlocitoarea mîntu-irii noastre, că tu ai izvorît bucuria tuturor şi blagoslove-nia, născînd fără sămînţă cu trup pe Izvorul bunătăţilor, pe Cel mai frumos cu podoaba decît toţi fiii oamenilor, pe Ii-sus, Izbăvitorul a toată lumea şi cu preacuratele tale mîini L-ai purtat. Pe Acela şi acum Preacuratul Iubitorul de oa-meni şi strălucitul chipul Lui Îl vedem cu tine venind la noi spre vindecarea neputinţelor trupeşti şi mîntuirea suflete-lor noastre.

Bucură-te astăzi, de Hris-tos iubitorule pămînt bine-cuvîntat, că slava Domnului peste tine a răsărit preaslă-vită arătare a icoanei Maicii lui Dumnezeu, purtătoare de lumină către tine vine minu-nat prin văzduh toată dumne-zeiasca pronie. Saltă acum şi veseleşte-te, mare cetate a lui Dumnezeu, că ai primit în ho-tarele stăpînirii tale dumne-zeiasca lumină strălucind de sus, vărsînd darul minunilor, împodobeşte şi luminat prăz-nuieşte, preacinstite loca-şule al Maicii lui Dumnezeu, că a strălucit frumuseţea ta preafrumos, căci ai în sine-ţi Vistieria cea mare a toată lu-mea, minunată icoana Stăpî-nei care, preaslăvit, prin aer a venit dăruind tuturor credin-cioşilor mare milă.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea:

Astăzi se bucură mulţi-mea credincioşilor, arătîndu-se dumnezeiasca ta icoană, Stăpînă, la văzduh ca un soa-re mult luminos ce cu lumi-nă mare străluceşte, razele milostivirii pretutindeni slo-bozeşte şi pe toţi credincio-şii luminează. Astăzi îngerii dănţuiesc şi îţi slujesc, şi, cinstindu-te pe tine, din loc în loc, nevăzută icoana ta au adus-o, Maica lui Dumnezeu,

6

pînă ce au pus-o la locul cel de Dumnezeu ales cu vredni-ce slavoslovii, noi însă, tina, ce-ţi vom aduce şi venirii tale, care bună laudă îţi vom face, nu ne pricepem, ci, numai spăimîntîndu-ne, mărim mi-lostivirea ta care ai arătat-o asupra noastră, însă, o, Prea-sfîntă, roagă-te neîncetat Fiu-lui tău şi Dumnezeului nostru să dăruiască poporului nostru drept-credincios biruinţă asu-pra vrăjmaşilor, lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.

V O H O D: Lumină lină...P R O C H I M E N U L zilei

P A R E M I I L EDe la Facere, citire:

(XXVIII, 10-17)

Iar Iacov, ieşind din Beer-Şeba, s-a dus la Haran. Ajun-gînd însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi, luînd una din pie-trele locului aceluia şi punîn-du-şi-o căpătîi, s-a culcat în locul acela. Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pămînt, iar cu vîrful atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeul se suiau şi se pogorau pe ea. Apoi S-a arătat Domnul în capul scă-rii şi i-a zis: „Eu sînt Domnul Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pămîntul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşi-

lor tăi. Urmaşii tăi vor fi mul-ţi ca pulberea pămîntului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvîn-ta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pămîntu-lui. Iată, Eu sînt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei mer-ge, te voi întoarce în pămîn-tul acesta, şi nu te voi lăsa pînă nu voi împlini toate cîte ţi-am spus”. Iar cînd s-a deş-teptat din somnul său, Iacov a zis: „Domnul este cu adevă-rat în locul acesta şi eu n-am ştiut!” Şi, spăimîntîndu-se Ia-cov, a zis: „Cît de înfricoşă-tor este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!”

De la Ieşire citire, (III, 1-5)

Moise păştea oile lui Ietro, socrul său, preotul din Madi-am. Şi au adus oile sub pus-tie, şi au intrat în muntele lui Dumnezeu Horiv. Şi s-au arătat lui îngerul Domnului în pară de foc din rug, şi au căzut, că rugul arde cu foc, şi rugul nu se mistuia. Şi au zis Moise: “Mergînd mai aproa-pe, voi vedea această vedere mare, ce este că rugul nu se mistuieşte.” Iară dacă a văzut Domnul că se apropie să vadă,

7

l-a strigat pe el Domnul din rug zicînd: “Moise, Moise!” Iară el a zis: “Ce este, Doam-ne?” şi Domnul a zis: “Nu te apropia aici, dezleagă încălţă-mintea din picioarele tale, că locul în care stai tu, pămînt sfînt este.”

De la Ieşire citire, (XIII, 18-22)

Şi au abătut Dumnezeu pe norod de la calea cea din pus-tie, către Marea Roşie. Iară fiii lui Israil, al cincilea neam, au ieşit din pămîntul Egiptului. Şi a luat Moise oasele lui Io-sif cu sine; căci cu jurămînt a jurat Iosif pe fiii lui Israil, zi-cînd: “Cu cercetare va cerce-ta pe voi Domnul, ci să luaţi împreună cu voi oasele mele de aici”. Şi, purcezînd fiii lui Israil din Socrod, au tăbărît în Odom, lîngă pustie. Şi Dum-nezeu îi povăţuia pe ei ziua cu stîlp de nor, arătîndu-le lor calea, iar noaptea - cu stîlp de foc, ca să le lumineze lor. Şi n-au lipsit stîlpul de nor ziua şi stîlpul de foc noaptea, îna-inte a tot norodul.

L A L I T I E Stihirile glasul al 3-lea:

Veniţi, toţi iubitorilor de prăznuire, minunata arătare a icoanei Maicii lui Dumnezeu să o fericim, căci preaslăvit

şi cu dumnezeiască cuviin-ţă strălucind Sfînta ei arăta-re, lumea s-a luminat. Pentru aceea, cu gurile şi numele, cu laude şi cîntări duhovniceşti, această sfîntă zi, cu toţi cei ce aleargă, să o prăznuiască luminat.

Glasul al 8-lea:

Cea întîi icoană a ta scri-să de binevestitorul Evanghe-liei celei de taină şi la tine, Împărăteasă, adusă ca să o primeşti şi să o faci puterni-că a mîntui pe cei ce te cin-stesc, te-ai bucurat ca ceea ce eşti milostivă şi pricinui-toarea mîntuirii noastre. Ca şi cum ar avea icoana gură şi glas, ca şi cînd ai zămislit pe Dumnezeu în pîntece, cîntare i-ai cîntat: „Că iată de acum mă vor ferici toate neamuri-le”. Aşa şi la aceasta căutînd, ai zis cu stăpînire: „Cu icoa-na aceasta să fie darul meu şi puterea” şi noi, cu adevărat crezînd că aşa ai zis, Doam-nă, şi prin icoana aceasta cu noi eşti. Cu credinţă stîndu-i înainte, ne închinăm ţie, noi robii tăi, cercetează-ne cu în-durările tale cele de Maică.

Cine, după vrednicie, poate a mărturisi adîncul cel preamare al minunilor tale, preacurată, milostiva ta cer-cetare de sus primind pus-

8

tiul, icoana ta cea preami-nunată, atunci, dar pe tine, Stăpînă, cu ierarhul Nicolae luminat strălucind în pustie, te-au văzut vorbind bărbatul cel blagocestiv, care, nerăb-dînd a vedea negrăită stră-lucirea ta, cu faţa la pămînt a căzut, nicidecum putînd a privi, pînă cînd arhiereul acela minunat l-a ridicat şi de frica aceea, cu iubirea de oameni, l-a întărit pe el. Iar tu, preacurată, cu milostivi-rile tale, pe acela luminîn-du-l, la întemeierea crucii bunăvoinţa ta a săvîrşi i-ai poruncit, spre folosul mîn-tuirii credincioşilor.

Glasul al 4-lea

Să pice norii dulceaţă şi tot pămîntul să se bucure cu bucurie de nespusa ta milos-tivire, Preacurată, că minu-ne este Stăpînă a vedea în-fricoşată, căci pustia cea mai înainte cu totul neroditoare, bineîncuviinţată şi cea de ni-meni umblată, şi ştiută acum prin cercetarea ta, Maica lui Dumnezeu, loc preaslăvit şi locaş, ca o cetate preafrumos se arată şi biserică preastrălu-cită şi întru ea, dumnezeias-ca comoară, minunata icoana ta se arată. Deci la ea, noi, cu bunăcuviinţă şi cu sîrguinţă închinîndu-ne, cu bucurie şi

cu frică, o sărutăm pe ea. Cu frică pentru păcat, căci ne-vrednici sîntem, iar cu bucu-rie, pentru milostivire, care dăruieşti nouă, robilor tăi, ca o milostivă.

Stăpînă Preabună, puter-nică apărătoare lumii, întă-reşte asupra vrăjmaşilor pe împăratul cel ce te slăveş-te, precum oarecînd pe blîn-dul David asupra protivnici-lor. Şi precum de demult ai mîntuit cetatea împărăteas-că din năvălirile celor de alt neam, aşa şi acum mîntuieş-te ţara noastră din năvăliri-le potrivnicilor şi o apără de toate asupririle vrăjmaşilor, că tu, mireasă dumnezeias-că, tuturor credincioşilor cu Dumnezeu eşti apărare şi mîntuire.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 5-lea:

Astăzi ţara noastră cu pu-terile cele de sus se veseleş-te, de sus îmbogăţindu-se cu icoana Maicii lui Dumnezeu şi pe turma cea iubitoare de Hristos o cheamă cîntînd: „Veniţi, credincioşilor, lumi-naţi-vă întru strălucită sărbă-toare a Născătoarei de Dum-nezeu, veniţi, iubitorilor de praznic, veseliţi-vă întru mi-nunatul, obştescul praznic al Stăpînei tuturor, veniţi şi ve-deţi dumnezeiască vistierie,

9

tuturor dînd darul minunilor cu îndestulare”. Deci, ce vom răsplăti Domnului pentru această iubire de oameni ce a arătat nouă, preacuratul său chip şi a celeia ce L-a născut ca un dar ceresc trimiţîndu-L nouă, pe credincioşi luminîn-du-i, cei ce s-au îndulcit de milostivirea Lui cu bucurie, glasuri de mulţumire Lui să-i înălţăm, şi celeia ce L-a năs-cut pe Dînsul cu veselie să cîntăm: „Slavă, Stăpînă, Ce-lui Ce S-a întrupat din tine, Hristos, Dumnezeul nostru, de la Care ne-am învrednicit de aşa dar!”

L A S T I H O A V N Ă Stihira glasul al 2-lea:

Podobie: Cînd de pe lemn...,

Cînd a văzut rugul arzînd şi nemistuindu-se care în-chipuie dumnezeiescul foc a toată lumea în pîntece-le tău, preacurată Fecioară, atunci, de frică cuprinzîndu-se, de taină s-a spăimîntat. Şi acum noroadele tale, Stă-pînă, văzînd preacuratul tău chip, cu bunăvoinţă a Celui Ce S-a întrupat din tine, din focul cel materialnic, cu ne-materialnică, dumnezeiască putere, nemistuit, şi cu darul mai mult decît soarele strălu-cind, şi inimile credincioşilor

strălucind, cu bucurie Fiului tău au strigat grăind: „Slavă milostivirii tale, Iubitorule de oameni!”

Stih: Pomeni-voi numele tău întru tot neamul şi neamul.

Cînd cu spaimă, Stăpînă, şi cutremur, au acoperit pie-trele bisericii tale pe zidari, atunci noroadele, rănindu-se de scîrbă, aşteptau ca aceia să fie morţi, însă, o, minune preaslăvită, că precum de de-mult, Cuvîntul lui Dumnezeu şi Dumnezeul tuturor, Cel Ce a voit a Se întrupa din tine, prealăudată, pe Iona în pîn-tecele chitului, l-a păzit ne-vătămat, aşa şi acum, cu apă-rarea ta cea minunată, după trei zile, pe cei împresuraţi de pietre, vii şi nevătămaţi i-ai păzit, şi pe toţi cu bucu-rie i-ai învăţat a cînta: „Sla-vă preamultei îndurării Lui, celei iubitoare de oameni, cu care preaproslăvit pe tine, ceea ce fără de sămînţă L-ai născut!”

Stih: Ascultă, fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită poporul tău, şi casa părintelui tău.

Cînd după multa jale, cea cu daruri dăruită, norodul dorea a da ţărînii pe zidarii aceia ce se aflau sub pietre vreme de trei zile, atunci Fiul tău şi Dumnezeu, binevoind mai mult a proslăvi purta-

10

rea ta de grijă pentru sfîntul locaş, vii şi nevătămaţi s-au aflat prin păzirea ta. Pentru care, de veselie umplîndu-se, te-au slăvit împreună cu dîn-şii, preamilostivă Stăpînă, şi pe Cel Născut din tine cu bucurie strigînd: „Slavă în-durărilor Tale, Iubitorule de oameni!”

Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea:

Veniţi, toţi credincioşii, să alergăm la biserica Maicii lui Dumnezeu, căci străluceş-te întru dînsa preacinstita icoana ei, ca o lumină a bu-nei-credinţe, toate soboarele cele iubitoare de praznic, cu darul lui Dumnezeu luminîn-du-le, şi negura cea întune-cată a greşelilor gonind. Că acolo minuni preaslăvite la cei ce aleargă lucrează şi du-hurile cele viclene le goneş-te, iar blagocestivului nostru popor asupra celor potrivnici tărie îi dă, fiind zid şi îngră-dire a tot pămîntul, şi pe locaşul său, cu apărarea sa tare întărindu-l, cu preaslă-vite biruinţe asupra vrăjma-şilor proslăvindu-l şi cheamă pe toţi credincioşii să serbe-ze, şi cu bucurie îi învaţă să strige Maicii lui Dumnezeu: «Puterea noastră şi întărirea, nădejdea noastră şi mîntu-

irea cu Dumnezeu, tu eşti, Născătoare de Dumnezeu şi ţie ne rugăm: „Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru ca, în ziua judecăţii, să ne izbă-vească de muncă şi să ne în-vrednicească împărăţiei Sale celei cereşti!”»

La binecuvîntarea pîinilorT R O P A R U L, glasul al 4-lea:

Astăzi ca un soare prealu-minos a strălucit nouă în văz-duh preacinstită icoana ta, Stăpînă, cu razele milostivirii lumea luminînd. Pe care ţara noastră, ca un dar dumneze-iesc, de sus cu bună-credin-ţă primind-o, te proslăveşte pe tine, maica lui Dumnezeu, Stăpîna tuturor, şi pe cel Năs-cut din tine, Hristos Dum-nezeul nostru, mărindu-L cu bucurie, Căruia roagă-te, o, Doamnă Împărăteasă, Năs-cătoare de Dumnezeu, ca să păzească toate cetăţile şi ţă-rile creştineşti, nevătămate de toate asupririle vrăjmaşi-lor, şi să mîntuiască pe cei ce cu credinţă se închină Lui şi preacuratului tău chip, Fe-cioară neispitită de nuntă. (de 2 ori)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., (o dată)

11

La Dumnezeu este Domnul... se cîntă troparul praznicului, de două ori, Sla-vă..., Şi acum..., o dată.

După catisma întîi, se cîntă sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif...,

Cu dumnezeieştile raze luminează pe cei ce te cîntă pe tine şi minţile le întăreşte, Fecioară cu totul fără priha-nă, tare apărătoare a toată lu-mea, ca pe toţi cei ce prăznu-im cu dragoste, lăudîndu-te pe tine şi preaslăvita venire a chipului tău o slăvesc şi te roagă, nu înceta, Fecioară, cu rugăciunile tale, a mîntui pe robii tăi din toată nevoia, una binecuvîntată.

Slavă..., Şi acum..., aceeaşiDupă a doua stihologie,

se cîntă sedealna glasul al 3-leaPodobie: De frumuseţea fecioriei...,

Ca o stea mult luminoa-să răsărind şi cu preaslăvire de la răsărit la apus venind, chipul tău, dumnezeiască mi-reasă, cu puterea Fiului tău şi Dumnezeu, cea atotputer-nică, străluceşte pe cei ţinuţi de negura mîhniciunii şi de îngrozirea vrăjmaşului îi iz-băveşte, şi cursele aceluia le risipeşte, Apărătoare tare şi armă nebiruită asupra vrăj-maşului a toată lumea arătîn-

du-se, căci din tine, Stăpînul tuturor, trup luînd ca un Fiu, pe tine, Maica Sa şi Preacura-tul tău chip l-a proslăvit.

Slavă..., Şi acum...,

Cu vrednicie este a te mări pe tine, Născătoare de Dumnezeu, pe ceea ce eşti mai cinstită decît heruvimii şi mai slăvită fără de asemă-nare decît serafimii.

Se cîntă polieleul: „Cuvînt bun”. Apoi aceste mărimuri:

Mărimu-te pe tine, Prea-sfîntă Fecioară, de Dumnezeu aleasă Pruncă şi cinstim icoa-na ta cea sfîntă, prin care verşi tămăduiri tuturor celor ce cu credinţă aleargă la tine.

Cu aceste stihuri:1. Adu-Ţi aminte, Doamne, de David şi

de toate blîndeţile lui.2. Lucruri minunate s-au grăit despre

tine, cetatea lui Dumnezeu.3. Din rodul pîntecelui tău voi pune pe

scaunul tău.4. Sfinţit-a locaşul Său, Cel Preaînalt;

Dumnezeu este în mijlocul lui, de aceea nu se va clinti.

5. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doam-ne, întru lungime de zile.

6. Binecuvîntat este Dumnezeu în veac şi în veacul veacului.

Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:Slavă..., glasul 1-îi:

Slavă Ţie, Treime Sfîntă: Părinte, Cuvinte şi Duhule

L A U T R E N I E

12

Sfinte, zicînd: Slavă Ţie Dum-nezeule.

Şi acum..., acelaşi glas:

Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicînd: şi prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Sla-vă Ţie Dumnezeule. (de 3 ori)

După polieleu,S E D E A L N A, glasul al 6-lea:

Celor neajutoraţi, ajutor tu eşti, Preacurată Maica lui Dumnezeu, de aceea smeriţii prin tine ne înălţăm şi cei în-alţi ne ţinem. Tuturor tu eşti scăpare şi către Dumnezeu preamilostivă Mijlocitoare.

Slavă..., Şi acum..., aceeaşiAntifonul întîi, glasul al 4-lea.

Din tinereţile mele...

P R O C H I M E N, glasul al 3-lea: Pomeni-voi numele tău în

tot neamul şi neamulStih: Ascultă, fiică şi vezi, şi pleacă

urechea ta, şi uită poporul tău, şi casa părintelui tău.

Toată suflarea...Evanghelia de le Luca I, 39-49, 56

Psalmul 50Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Născă-toarei de Dumnezeu, Milosti-ve, curăţeşte mulţimea greşe-lilor noastre.

Şi acum..., iarăşi aceastaStih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după

mare mila Ta şi, după mulţimea îndurări-lor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Şi stihira, glasul al 8-lea:

Astăzi se bucură mulţi-mea credincioşilor, arătîndu-se dumnezeiasca ta icoană, Stăpînă, în văzduh ca un soa-re mult luminos, ce cu lumi-nă mare străluceşte, razele milostivirii pretutindeni slo-bozeşte şi pe toţi credincio-şii luminează. Astăzi îngerii dănţuiesc şi îţi slujesc, şi, cinstindu-te pe tine, din loc în loc nevăzută icoana ta o au adus-o, Maica lui Dumnezeu, pînă ce au pus-o la locul cel de Dumnezeu ales cu vredni-ce slavoslovii, noi însă, tina, ce-ţi vom aduce şi venirii tale care bună laudă îţi vom cîn-ta? Nu ne pricepem, ci, nu-mai spăimîntîndu-ne, mărim milostivirea ta care ai ară-tat-o asupra noastră, însă, o, Preasfîntă, roagă-te neînce-tat Fiului tău şi Dumnezeu-lui nostru să dăruiască popo-rului nostru drept-credincios biruinţă asupra vrăjmaşilor, lumii pace şi sufletelor noas-tre mare milă.

13

C A N O A N E L E, două Irmosului primului canon de două ori şi troparele amînduror canoane pe 12

Cîntarea întîi, glasul al 8-lea

Irmosul: Apa trecînd-o ca pe uscat şi

din răutatea egiptenilor scă-pînd israeliteanul, striga: Iz-băvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cîntăm.

O, Treime Atotţiitoare şi Una în trei sori, sufletul meu şi inima, şi mintea, mă rog, luminează-le şi le sfinţeşte cu darul, şi către preabuna dumnezeiască dragostea ta mă ridică, şi mă învaţă ca, cu bună cucernicie, să cînt bună milostivire preablagoslovitei, pururea Fecioarei.

A Preabunului Împărat, buna Maică, care eşti bună as-cultătoare a cererilor tuturor şi preaputernică întru faceri-le de bine, răsari şi nouă lu-mina darului tău şi pentru cei ce, cu darul tău, astăzi, o, de Dumnezeu cu darul dăruită, încep cîntare ţie a-ţi cînta.

Cetelor îngereşti pricinu-itoare de bucurie eşti, prăz-nuitoarea slavoslovie aceasta de acum, pentru că aceea as-tăzi se mişcă spre laudă, noi însă tinele, ce îţi vom aduce, fără numai sîrguinţă mulţu-mitoare.

Glasul arhanghelului cîn-tăm ţie: “Bucură-te, preacu-rată”, deşi sîntem nevrednici. Ca o Milostivă însă primeşte aceasta, Stăpînă, şi, cu mi-lostivirea ta, luminează-ne pe noi, şi darul tău, tuturor dă-ruieşte.

Alt canon, glasul al 4-leaIrmosul: Deschide-voi gura mea...,

Dătătorule de lumină, Hristoase, dă-mi mie în ziua cea vestită a preaslăvitei ară-tării icoanei, a celeia ce Te-a născut, luminat a prăznui şi cu veselie, frică şi bucurie a cînta minunile ei pururea.

Fecioară, ceea ce ai născut cu trup pe Cuvîntul lui Dum-nezeu, Dătătorul de lumină şi înţelepciunea Tatălui, lumi-nează-mi întunericul cel adînc al neînţelegerii mele şi dă-mi cuvînt a cînta minunile tale.

Astăzi adunările credin-cioşilor să lumineze, iar ta-băra ereticilor să se ruşineze văzînd icoana ta, stăpînă, ca soarele prin văzduh umblînd: negura necredinţei pierzînd şi pe credincioşi luminînd.

Tu una eşti mărirea noastră şi lauda cu Dumnezeu, Mirea-sa lui Dumnezeu, prin tine din nevoi ne mîntuim şi către tine alergăm, şi cu dinadinsu te ru-găm, cîntînd minunile tale.

14

Catavasie:

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul, şi cu-vînt răspunde-voi Împărăte-sei Maici, şi mă voi arăta lu-minat prăznuind şi voi cînta minunile ei, bucurîndu-mă.

Cîntarea a 3-aIrmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ce-resc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti mar-ginea doririlor şi credincioşi-lor întărire, unule Iubitorule de oameni.

Veniţi, credincioşilor, la preaslăvită vedere, priviţi la înălţime buna cuviinţă, cu care strălucind preacuratul său chip, preacurata Fecioa-ră, prin noi, cu darul, ne cer-cetează, căreia, cu bună-cre-dinţă, cîntăm: „Nu este mai curată decît tine, Stăpînă.”

Sfinţească-se, Născătoare de Dumnezeu, cu darul tău, toată mintea credincioşilor şi să se înalţe cu minunată ve-nirea icoanei tale, pe care cu bună-credinţă o cinstesc şi pe tine cu credinţă te slăvesc, învredniceşte-ne pe noi, robii tăi, împărtăşirii celei de sus.

Dă-ne nouă, Mireasă dum-nezeiască, fără primejdie a

călători cărarea la cer, întă-rindu-ne la dumnezeiasca lu-crare, ca, prin folosinţa ta, Fecioară, de la căile cele rele abătîndu-ne, slavei celeia de-a pururea să fim părtaşi.

Făcătorul îngerilor, Hris-tos, lumina cea adevărată, ne-grăit din tine, Maica lui Dum-nezeu, strălucind cu razele sale, sufletele noastre cele întunecate şi inimile le-a lu-minat, şi, cu darul tău, o, de Dumnezeu dăruită, le-a sfin-ţit, şi către lumina cea de sus cu sîrguinţă le povăţuieşte.

Alt irmos: Pe ai tăi cîntăreţi...,

Hristoase, Iisuse, preaveş-nicule şi multmilostivule Îm-părate, cu arătarea preacin-stiului Tău chip şi a celeia ce Te-a născut, luminează-ne pe noi, şi ne dă nouă lăsarea gre-şelilor şi izbăvirea din nevoi.

Cînd de îngeri purtată preacinstita icoana ta, Stă-pînă, strălucind în văzduh, norodul văzînd-o, atunci lu-minîndu-se lumea cu milosti-virea ta, de bucurie negrăită s-a umplut.

O, iubitorilor de Dumne-zeu, arhierei şi preoţi, împă-raţilor şi domnilor, şi toate noroadele, luminat vă bucu-raţi astăzi, că străluceşte la înălţime raza cea purtătoare

15

de lumină, ţinînd pe Lumina cea adevărată închipuită cu trupul cu care se pogoară la noi, dînd luminare la toată lumea.

Precum de demult Făcă-torul tuturor făcînd minune prin cinstită icoana ta, Fe-cioară, au mîntuit cetatea îm-părătească de năvălirile celor de alt neam, aşa fii şi ţării noastre, doamnă împărătea-să, acoperemînt şi folosinţă, mîntuind-o de toate năvăliri-le vrăjmaşilor.

Catavasie:

Pe ai tăi cîntăreţi, Născă-toare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au adunat, ceată du-hovnicească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învredni-cindu-i.

S E D E A L N A glasul al 4-lea, Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif...,

Ca şi Cuvîntul cel de de-mult, cinstitul şi preacuratul tău chip, Stăpînă, mai mult decît chihlimbarul strălu-cind, pretutindeni cu îmbel-şugare razele milostivirii tale tuturor arătîndu-le, le tinde, şi cu milostivire pe cei ce cin-stesc preaslăvită venirea ei îi păzeşte. Pentru care, Stăpî-nă, noi, bucurîndu-ne, cu os-

îrdie prăznuim şi milostivirea ta cea de Maică, pe care noi o proslăvim.

Slavă..., Şi acum..., aceeaşiCîntarea a 4-a

Irmosul:

Am auzit, Doamne, taina rînduielii Tale, am înţeles lu-crurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Făcătorul tuturor şi Zidi-torul, Cel Ce cu puterea cea atotţiitoare, poartă toate prin dumnezeiescul său chip şi al tău, Fecioară, astăzi, prea-slăvit vine, pe mîinile tale, Preacurată, purtîndu-se, spre mîntuirea şi tămăduirea oa-menilor.

Venţi, credincioşilor, să ne închinăm negrăitei dum-nezeieştii dăruiri, luminatei icoanei lui Hristos şi a Preacu-ratei Fecioare, şi cu dragoste căzînd, să-i strigăm: „Trimite o, Dătătorule de bine, pentru îndurările pururea Fecioarei celeia ce Te-a născut, dar şi milă nouă, robilor tăi!”

Împărăteasă a îngerilor, chivote înţelegător, mai mult decît chivotul legii, preacura-tul tău chip cu negrăite mi-nuni şi daruri Dumnezeu l-a înfrumuseţat şi preaslăvit. Poruncind şi îngerilor pe ace-la a-l cinsti: deci cu dînşii, o

16

prealăudată, roagă-te pentu noi, cei ce slăvim mîntuitoa-rea lui cercetare, ca prin tine să aflăm mîntuire.

Ca cea de la Dumnezeu după dar dăruită, ajutătoare nouă, tuturor creştinilor, pe Acela roagă-L, preabună şi cu totul fără prihană, ca să trea-că cu vederea nenumăratele noastre greşeli şi să ne izbă-vim de osînda focului şi întu-nericul cel mai dinafară, şi de toată munca.

Alt irmos: Cel Ce şade în slavă...,

Tot pămîntul astăzi să se veselească împreună şi văz-duhul, şi marea să stropească bucurie, că Preacinstitul chip al Maicii lui Dumnezeu, cu minunată umblare, ţara noas-tră o a luminat.

Cu supunere slujesc şi rîn-duielile îngereşti ţie, împără-teasă a toate şi cu evlavie cin-stesc preacinstită icoana ta, lăudîndu-te pe tine, Preasfîn-tă Fecioară, noi însă, smeriţii, cum putem după vrednicie a te cînta?

Arhanghelească cîntare „bucură-te,” strigăm ţie, Mi-reasă a lui Dumnezeu, Dom-nul este cu tine. Bucură-te, bucuria îngerilor şi a tuturor oamenilor celor ce te slăvesc pe tine, adevărată veselie,

mîntuieşte sufletele celor ce te cîntă pe tine, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

O, Născătoare de Dumne-zeu, dătătoarea bucuriei, pe cei ce cu credinţă te slăvesc pe tine şi din suflet te cîntă , umple-i de bucurie negrăită, şi luminii celei neînserate în-vredniceşte-i, Fecioară cu dar dăruită, Stăpînă.

Catavasie:

Cel Ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus, Cel unul din Dumnezeire prin palmă curată, şi a mîntuit pe cei ce cîntă: „Slavă, Hristoase, pu-terii Tale!”

Cîntarea a 5-aIrmosul:

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt; pa-cea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Tu, o, cu dar dăruită! as-tăzi întru milostiva arătarea ta cea cu dumnezeiască cuvi-inţă binevoind, ţara noastră cu dar ai luminat-o, şi prin tainică lumină, a ta luminare lumii trimiţînd, către dum-nezeiască lumină a slavei celei de sus, Născătoare de Dumnezeu, pe credincioşi îi ridici.

17

Întunecatu-ne-am cu gîn-durile, îngreunîndu-ne cu pă-catele, nu ne pricepem, Stă-pînă, a mărturisi purtătoarele de lumină daruri şi milostivi-re, ci o, Preasfîntă Fecioară, luminează-ne pe noi, îmbogă-ţindu-ne cu tainicele tale dă-ruiri ale dumnezeieştilor da-ruri şi, la lumină, pe calea cea dreaptă ne îndreptează.

Pe cei ce cu bună-credin-ţă de pretutindeni, o, Maica lui Dumnezeu, către prea-cinstita icoana ta alergăm şi cu sîrguinţă se închină, şi cu credinţă pretutindeni te cheamă, grăbeşte şi îi mîntu-ieşte de toate nevoile, şi de cumplita boală îi izbăveşte, şi duhurile cele viclene le go-neşte, linişte şi sănătate dînd tuturor, stăpînă.

De cumplitele gînduri şi spurcatele aduceri-aminte, cele de la viclenii vrăjmaşi, foarte fiind strîmtoraţi, nu ne lăsa pe noi, nici ne trece cu vederea, Născătoare de Dum-nezeu, ci umbreşte-ne cu da-rul tău, acoperindu-ne de ele şi apărîndu-ne, şi ne mîntu-ieşte de toate vicleşugurile lor, o, de Dumnezeu Fericită.

Alt irmos: Spăimîntatu-s-au toate...,

În pustie arătîndu-te tu, Maica lui Dumnezeu, cu ar-

hiereul, bărbatul cel cu bună cucernicie a te vedea s-a în-vrednicit şi bunăvoinţa ta de la tine, Împărăteasă, a o grăi a luat pentru mai multă în-tărire şi folosul, şi mîntuirea lumii.

Eu sînt ticălosul, preacu-rată, nevrednic fiind de acest dar, adică ca să te văd pe tine acum, învredniceşte-mă mă-car a te vedea pe tine în vea-cul cel viitor şi a întîmpina pe Fiul tău venind întru sla-vă, şi a auzi dumnezeiescul glas, chemînd întru împără-ţia cerului.

La bunătatea ta scăpăm, Fecioară şi ochii inimii noas-tre îi ridicăm către tine, şi cu plîngere plecînd genunchii, treci cu vederea şi fii nouă acoperămînt şi ajutătoare în ziua judecăţii.

Tu singură fiind folositoa-re tuturor credincioşilor, Mai-ca lui Dumnezeu, preacurată, auzi rugăciunea noastră şi ca-ută la noi, Preacurată, mîntu-ieşte cetatea şi locaşul tău, şi străluceşte turma cu raza da-rului arătării tale.

Catavasie:

Spăimîntatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pîntece pe Dumne-

18

zeu Cel peste toate şi ai năs-cut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor ce-lor ce te laudă pe tine.

Cîntarea a 6-aIrmosul:

Rugăciunea mea voi văr-sa către Domnul şi Lui voi spune scîrbele mele; că s-a umplut sufletul meu de rău-tăţi şi viaţa mea s-a apropi-at de iad, şi ca Iona mă rog: „Dumnezeule, din stricăciu-ne scoate-mă.”

Astăzi împărăteasa aeru-lui şi a pămîntului nostru, în-tru preaslăvita venire a icoa-nei tale, de minunile şi dum-nezeieştile darurile tale s-a umplut spre întărirea bunei-credinţe, vrăjmaşii se surpă şi toţi credincioşii, prealău-dată, care te slăvesc pe tine, tare se întăresc.

Cetatea lui Dumnezeu, locuinţă sfîntă, Fecioară, Mi-reasa lui Dumnezeu, păzeş-te de năvălirile potrivnicilor şi de tot vicleşugul vrăjma-şilor sfîntă casa ta, şi toate cetăţile, şi ţările creştineşti care cu dragoste te cîntă şi cu credinţă cinstesc preacu-ratul tău chip.

Sfinţire, sănătate şi mîn-tuire, totdeauna dă sufletelor şi trupurilor noastre, o, Mai-

ca lui Dumnezeu, celor ce cu bună-credinţă ne închinăm dumnezeieştii icoanei tale şi cu gurile, şi inimile cu bună cucernicie, şi cu frică o săru-tăm, şi din suflet cu credinţă te cîntăm.

Puternic acoperemînt şi zid nebiruit cîştigîndu-te pe tine, tare a noastră ajutătoa-re, pururea Fecioară, Născă-toare de Dumnezeu, nădejdea la tine, credincioşiii lui Dum-nezeu, o punem şi cu stăru-inţă ne rugăm, cu puterea ta, săgeţile vrăjmaşilor şi toate meşteşugirile dracilor, ca niş-te prunceşti, le arată.

Alt irmos: Cugetătorilor de Dumnezeu...,

O, preaslăvite minunile tale, Stăpînă, că pentru neas-cultarea poruncii tale, înfri-coşat a fost răpit omul de pe vîrful bisericii şi pe pămînt nevătămat s-a aflat cu îndu-rarea ta cea preamilostivă.

Nimeni aşa nu ascultă dumnezeiasca poruncă ca mine, ticălosul. Pentru aceea, cad la tine, rugîndu-te, stăpî-nă: „Mai înainte, pînă ce nu pier desăvîrşit, povăţuieşte-mă la calea cea adevărată şi mă mîntuieşte, preacurată!”

Tu, o, Maica lui Dumne-zeu, pe Cel Ce L-ai născut,

19

Care, pentru noi, a răbdat răs-tignire pe lemnul crucii, roa-gă-L pentru cei ce pomenim sfînta patima Lui, ca pururea să facem dumnezeiasca voia Lui şi moşteni să fim veşnice-lor bunătăţi.

Stăpînă, Fecioară Curată, izbăveşte-ne pe noi de toate cele cumplite, rugînd pe Cel Ce a pironit pe cruce păcate-le noastre şi ne învredniceşte pe noi a sta cu vrednicie de-a dreapta Lui, cînd va veni în-tru slava Sa.

Catavasie:

Înţelepţii lui Dumnezeu, care săvîrşiţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cin-stit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu Cel Ce S-a născut dintr-însa.

C O N D A C, glasul al 8-lea:Podobie: Apărătoare Doamnă...,

Să alergăm, noroadelor, la Fecioara Născătoare de Dum-nezeu Împărăteasa, mulţu-mind lui Hristos Dumnezeu şi către făcătoarea de minuni icoana ei, cu umilinţă căut-înd, să cădem, şi să strigăm ei: «O, Stăpînă Marie, ceea ce ai cercetat ţara aceasta prin minunata arătarea a preacu-ratului tău chip, mîntuieşte în pace şi cu vremi bune pe

credinciosul nostru popor şi pe toţi creştinii arătă-i moş-tenitori vieţii celei cereşti, ca să strigăm cu credinţă ţie: “Bucură-te, Fecioară, mîntui-rea lumii!”»

I C O S

Preaminunata arătare a Maicii lui Dumnezeu văzînd, la înălţimea faptelor bune să intrăm şi mintea la cer să ne ridicăm, pentru că vine din cer ca să tragă la înălţime pe cei ce îi strigă ei aşa: “Bucu-ră-te, binecuvîntată Fecioa-ră din toate neamurile, de Dumnezeu aleasă; bucură-te, cerească împărăteasă, Maica Domnului Dumnezeu şi Fă-cătorului a toate; bucură-te, preaveselitoare cîntare a în-gerilor; bucură-te, preadorită privire a toată lumea; bucură-te, temelia credinţei celei ade-vătare; bucură-te, cunoştinţa darului cea prealuminoasă; bucură-te, a lui Dumnezeu către pămînteni bunăvoinţă; bucură-te, pămîntenilor către Dumnezeu ridicare; bucură-te, mîngîierea sufletelor celor scîrbite; bucură-te, a credin-cioşilor grabnică ajutătoare; bucură-te, dăruită de la Dum-nezeu apărătoare neamului creştinesc pe care îl şi păzeş-te cu stăruinţă de toată nevo-ia şi scîrba, ca să strigăm ţie:

20

“Bucură-te, Fecioară, mîntui-rea lumii!”

Cîntarea a 7-aIrmosul:

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecînd, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cînt-înd: „Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvîntat.”

Stăpînă, chipul tău cel de îngeri cinstit, cu negrăit dar şi putere pururea străluceşte, astăzi însă cu aceleaşi daruri cele pămînteşti le luminezi şi la cele cereşti povăţuieşte, şi la viaţa veşnică aşază pen-tru nespusa bunătatea ta, de Dumnezeu cu daruri dăruită.

Arătarea cea cu dumneze-iasca cuviinţă a preaslăvitei icoanei tale şi venirea, şi no-ianul minunilor, preacurată, gurile ritoriceşti nicidecum pot a le mărturisi, noi însă, păcătoşii, ce vom grăi, decît: „Miluieşte-ne şi ne mîntuieş-te pe noi, o, preamilostivă Stăpînă.”

Ajutătoarea cea adevărată a credincioşilor şi dătătoarea tuturor bunătăţilor, primeş-te-ne pe noi care cu credin-ţă cădem şi cu dragoste stri-găm ţie, miluieşte-ne pe noi, Doamnă, miluieşte-ne pe noi precum astăzi aşa şi în vea-

cul acela, fii nouă ajutătoare şi folositoare.

Maica lui Dumnezeu, mi-lostivă, deschide nouă astăzi uşa milostivirii tale şi din gura lupilor celor înţelegători care vor să ne înghită şi de-săvîrşit să ne piardă, răpeş-te-ne, o, Stăpînă, miluieşte-ne şi nu întoarce ruşinaţi pe robii tăi.

Alt irmos: N-au slujit făpturii...,

Fiul tău Cel Unul-Născut şi Dumnezeul a toate, Maica lui Dumnezeu, preacuratul tău chip l-a păzit în văpaie nevătămat. O, minune! cu da-rul mai mult decît soarele s-a aflat strălucind şi pe credin-cioşi luminînd, pe cei ce cu credinţă cîntă: „Dumnezeule, bine eşti cuvîntat!”

Cereştile rînduieli se ve-selesc cu pămîntenii, Născă-toare de Dumnezeu, întru lu-minată prăznuirea ta care se săvîrşeşte de noi şi cu frică stau înaintea preacuratului tău chip, luminează-ne dar cu raza luminii tale, preacurată, şi mîntuieşte pe toţi.

Pe Unul din Treime, Dum-nezeu Cuvîntul, Împăratul ce-rului, pe Care L-ai născut cu trup, Împărăteasă, pe Acela roagă-L, Stăpînă, să-i dea bi-ruinţă asupra potrivnicilor şi

21

tuturor credincioşilor ajutor, lăsare păcatelor şi sufletelor mîntuire.

Pe robii tăi cei ce te cîn-tă, preacurată, şi cu credinţă neîndoită se roagă ţie cu dă-tătorul de lumină darul tău cel dumnezeiesc, umbreşte-i, ca ceea ce L-ai născut pe Dă-tătorul tuturor bunătăţilor şi acoperă, şi îi păzeşte de toate ispitele vrăjmaşului.

Catavasie:

N-au slujit făpturii înţe-lepţii lui Dumnezeu, fără nu-mai Făcătorului, ci, groaza focului bărbăteşte călcînd-o, s-au bucurat cîntînd: „Prea-lăudate Doamne al părinţi-lor şi Dumnezeule, binecu-vîntat eşti!”

Cîntarea a 8-aIrmosul:

Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în-tru toţi vecii.

Rînduielile cereşti cele mai alese cu bună cinste se cucernicesc preacuratului tău chip, preacurată şi preami-nunatei venirii Lui, care sub soare preaslăvit s-a arătat şi neamul dreptcredincioşilor l-a ridicat să cînte şi să slă-vească pe Fiul tău ca pe Făcă-torul întru toţi vecii.

Astăzi, cîntînd cu dragos-te, preacinstitei icoanei tale ne închinăm, cinstind-o. O! Doamnă împărăteasă, pe popo-rul nostru, cu dumnezeiescul tău dar, umbreşte-l şi asupra vrăjmaşilor întăreşte-l, şi ţara noastră în pace o păzeşte.

Pricina bucuriei, cu to-tul binecuvîntată, bucură-te, cu totul preacurată; bucură-te, cu dar dăruită, stăpînirea noastră şi îngrădirea, şi scă-parea mîntuitoare, mîntu-ieşte-ne pe noi, că nu avem alt ajutor afară de tine către Dumnezeu, la tine nădăjduim şi pe tine te cîntăm în veci.

Pe tine una cu Dumnezeu te-am cîştigat păzitoare vie-ţii noastre şi tare nădejde de mîntuire, rugămu-te o, prea-milostivă şi după sfîrşit, să mijloceşti pentru noi ca să ne izbăvim de întrebarea ce va să fie şi milostiv să aflăm pe Fiul tău şi Dumnezeu în ziua judecăţii.

Alt irmos: Pe tinerii cei bine-credincioşi...,

O, preaslăvite minunile tale, Preacurată, căci zidarii sfintei tale biserici, ce au fost trei zile sub pietre, aflîndu-se vii şi nevătămaţi, cu apărarea ta păzindu-se, ţie, împărăte-sei a toate, îţi înălţau glasuri de laude.

22

Viaţa în locul morţii ai dă-ruit, Născătoare de Dumne-zeu, celui ce era mort. Pentru aceasta, şi pe noi, cei omorîţi de multe păcate, Dumneze-iască mireasă, păzeşte nevă-tămaţi de vrăjmaşul şi la viaţă mai bună ne ridică, mîntuind sufletele noastre.

Astăzi s-au umplut de bu-curie şi veselie toţi credin-cioşii, de icoana ta, Născă-toare de Dumnezeu, că celor ce erau în gura morţii, te-ai arătat pricină de viaţă şi iz-vor pururea curgător, dar de vindecări tuturor izvorînd şi mîntuire dăruind.

Mai ales pe adunarea no-roadelor cea de pretutindeni care cîntă preaslăvita ta veni-re, a minunatei icoanei prea-curatului tău chip şi a Prun-cului celui născut din tine, adevăratului Dumnezeului nostru, prealăudată, rugăciu-nile le primeşte şi cererile pli-neşte-le.

Catavasie:Să lăudăm, să binecuvîntăm şi să ne

închinăm Domnului, cîntîndu-I şi prea-înălţîndu-L pe Dînsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredin-cioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mîntuit. Atunci fiind închi-puită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cîn-

te ţie: Pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în-tru toţi vecii.

Cîntarea a 9-aIrmos:

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviţi prin tine, slăvin-du-te cu cetele cele fără de trup.

Ca pe o stea curată prin aerul cel purtător de lumină, icoana ta, Stăpînă, trece că-ile de Dumnezeu mişcate şi frumos luminate, neurmate cărări făcînd pe credincioşii cei de sub cer, cu putere lu-minîndu-i pe cei ce cu cre-dinţă cîntă: „Cu adevărat, mai cinstită decît toţi eşti, Fecioară curată!”

Cu cuvintele ritoriceşti cele mai înalte, minunile tale, preacurată, după vrednicie a le împodobi este nelesne, numai cu sîrguinţă te rugăm pe tine, împărăteasă, ca să te rogi Fiului tău, Stăpînului şi Împăratului tuturor, Celui Ce te-a dăruit nouă pe tine prea-slăvită ajutătoare, ca să ne în-vrednicească împărăţiei Sale celei cereşti.

Cîntare de mulţumită cîn-tăm pentru negrăită milosti-virea ta, o, de Dumnezeu cu

23

daruri dăruită, primind-o de la noi cererea noastră cea spre folos, plineşte-o şi la înălţimi-le cele de sus pe toţi îi ridică, care cu credinţă strigăm ţie: „Cu adevărat mai presus decît toţi eşti, Fecioară curată!”

Toate neamurile cu bucu-rie te fericim, Născătoare de Dumnezeu, că pe noi, pe toţi, de bucurie ne-ai umplut cu preaslăvită venire a icoanei tale, Preacurată, căreia astăzi, închinîndu-ne, cu umilinţă ne rugăm: „Nu uita, Stăpînă, pe robii tăi a-i învrednici în veacul cel viiitor bucuriei ale-şilor tăi.”

Alt irmos: Tot neamul pămîntesc...,

De arătarea Preacinstitei icoanei Tale, Stăpînă, cine nu se spăimîntează sau cine nu se minunează, pentru că prin văzduh pe aceasta, ca oareca-re dar purtător de lumină, ai trimis pămîntului nostru care cu bucurie te cîntă şi cu cre-dinţă te măreşte.

Bucurie negrăită lumii ai dăruit, Fecioară, cu arătarea preacuratei icoanei tale, iz-băveşte, Stăpînă de toată du-rerea pe cei ce se închină ei şi cu frică o sărută pe ea. O, Preasfîntă! mîntuieşte pe toţi şi miluieşte, şi împărăţiei ce-rului îi învredniceşte.

Stăpînă, ceea ce ai născut pe Iubitorul de oameni, Dum-nezeu, pentru iubirea de oa-meni ne-ai cercetat pe noi cu dumnezeiasca icoana ta, cei ce pururea alergăm la ea şi, cu bună cucernicie văzînd-o pe ea, ţie cu umilinţă strigăm: „Mîn-tuieşte, pururea Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta!”

Din gură smerită aducînd ţie, întru tot lăudată, prea-proastă cîntare, pentru că sînt neînvăţat, mult păcătosul şi ne-vrednic a te lăuda pe tine după vrednicie, şi cu osîrdie la îndu-rările tale nădăjduind, ca ceea ce ai născut pe Mîntuitorul a toată lumea, nu te îngreţoşa, împărăteasă, ci primeşte-o pe aceasta şi mă mîntuieşte.

Catavasie:

Tot neamul pămîntesc să salte, cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea min-ţilor celor fără de trup, cin-stind sfîntă prăznuire a Mai-cii lui Dumnezeu şi să cînte: Bucură-te, preafericită Năs-cătoare de Dumnezeu, cura-tă, pururea Fecioară.

L U M I N Î N D APodobie: Femei, auziţi...,

Preacuratul tău chip prin care ne-ai cercetat pe noi, dumnezeiască pruncă Fecioa-ră, cinstindu-l, serbăm veni-

24

rea lui acum, de la el luînd, cu darul Fiului tău şi al tău, de nevoi şi scîrbe, şi năpaste, izbăvire, Maica Dumnezeului celui de sus.

Slavă..., Şi acum..., (aceeaşi)

L A L A U D EStihirile, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune!...,

O, preaslăvită minune, bucurie a toată lumea de sus, străluceşte nouă icoana Mai-cii lui Dumnezeu, dăruind la toată lumea luminare şi bla-gocestiei întărire, şi credin-cioşilor mîntuire. Această dăruire de la Dumnezeu pă-mîntenilor s-a dăruit, pentru care, bucurîndu-ne, pe Tine Hristoase Te rugăm: „Mîntu-ieşte sufletele noastre ca un milostiv!”

O, preaslăvită minune, mai presus decît toate, pă-mîntul nostru s-a cinstit de purtarea de grijă cea de sus, pentru că nu alta de bună dă-ruire s-a învrednicit, primind această icoană a Maicii lui Dumnezeu, ca un dar ceresc luminat, strălucitor, preaslă-vit, de sus,de la Dumnezeu s-a trimis. Pentru care, bucurîn-du-se către Tine, Hristoase, cu umilinţă strigă: „Mîntuieş-te, Bunule, sufletele noastre, ca Un milostiv!”

Preaslăvită Născătoare de Dumnezeu, în toate ţările cu tine se laudă locaşul tău, dumnezeiască Mireasă, ca cel ce are în sine făcătoarea de minuni icoana ta, minunat şi preaslăvit prin văzduh îngerii aducînd-o, de la care nespuse vindecări primind, cu mulţu-mită strigăm ţie, cu umilinţă rugîndu-te pe tine: „Preasfîn-tă Fecioară, mîntuieşte sufle-tele noastre ca o milostivă.”

Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea:

Precum oarecînd cetatea împărătească, avînd icoana ta, Fecioară Preacurată, cu aju-torul lui Dumnezeu şi al tău, biruind pe vrăjmaşi, s-a bucu-rat, aşa şi acum ţara noastră, minunat cîştigînd chipul tău, Doamnă, cu folosinţa ta se în-tăreşte prăznuind cu veselie, iar preacinstit locaşul tău cu covîrşire se înfrumuseţează avîndu-te pe tine cu Dumne-zeu acoperemînt şi tare în-grădire dinspre toate năvăli-rile vrăjmaşului. Biserica ta însă, Născătoare de Dumne-zeu, ca şi oarecînd a Vlaher-nei cu preacuratul tău chip luminîndu-se, cu preaslăvite-le minuni străluceşte. Şi se bucură, Stăpînă, duhovniceş-te săltînd cu toţi credincioşii astăzi strigînd: “Bucură-te, Preasfîntă Fecioară, buna po-

25

doaba mea şi lauda, şi veşnica veselie. Tu, prin înfricoşatele minuni şi dumnezeieştile dă-ruiri, mă îmbogăţeşti, tu eşti izvorul tămăduirilor cel nede-şertat. Şi celor ce sînt în ne-voi - mîngîiere şi tuturor cre-dincioşilor - acoperemînt şi mîntuire!”

Doxologia mare, troparul praznicului, ecteniile şi otpustul.

L A L I T U R G H I EFericirile din cîntarea a 3-a şi a 6-a.

Prochimen gl. al 3-lea: Măreşte, suflete al meu... Stih: Că a căutat spre smere-nia... Apostolul din Epistola către Evrei (IX, 1-7): Fraţilor, adevărat este că şi Vechiul Testament..., Aliluia, glasul al 8-lea: Ascultă, fiică şi vezi..., Stih: Fe-ţei tale se vor ruga... Evanghelia de la Luca (X, 38-42; XI, 27-28): În vremea aceea, a intrat Iisus într-un sat...

C H I N O N I C U L

Paharul mîntuirii voi lua şi numele Domnului voi chema.