SLUJBA TUTUROR CUVIOŞILOR PĂRINŢI CARE ÎN SFÎNTUL MUNTE ATHOS

AU STRĂLUCIT CU SIHĂSTRIA (Duminica a 2-a după Cincizecime)

2

Tipărităcu binecuvîntarea Prea Sfinţitului

NicodimEpiscop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta” Edineţ

3

La Doamne, strigat-am..., stihirile pe 4 glasul al 2-lea:

Podobie: Cînd de pe lemn...

Cînd crucea Domnului pe umerii voaştri aţi ridicat, pă-rinţilor şi v-aţi dezbăract că-tre staulul acesta al nevoin-ţei, lepădîndu-vă de trup, de lume şi de toate cele dintru ea, aţi dezlegat toate meşte-şugirile ţiitorului de lume, atunci mulţimea diavolilor, cu tînguire unii către alţii, strigau: „Prietenilor, s-a stins puterea noastră!”

Cînd sfintele suişuri, pre-cum zice David, aţi sădit în inimile voastre şi întocmai cu îngerii aţi vieţuit, şi la săvîrşirea cea încăpătoare omenirii aţi ajuns, cuvioşi-lor părinţi, atunci cetele în-gerilor, bucurîndu-se, stri-gau întru sineşi: „Cum cei în trup fără de trupuri s-au văzut?!”

Cînd aceste sfinte lavre şi mănăstiri întru slava lui Dum-nezeu aţi ridicat şi le-aţi lo-cuit cu chipul nevoinţelor, şi obşteşte purtătoare de grijă mîntuirii sufletelor pe aces-tea le-aţi arătat, cuvioşilor părinţi, atunci cetăţile s-au pustiit şi Athosul, cel ce era

întîi pustiu, cu mulţimea că-lugărilor, cetate s-a făcut.

Cînd unii din locuitorii muntelui rău au început a cugeta cele latineşti şi cu su-fleteasă iubire au împreună-liturghisit, atunci voi, purtă-torilor de Dumnezeu, rîvna credinţei avînd, aţi lepădat această unire, pentru care multe feluri de pedepse şi de morţi aţi răbdat, împodobin-du-vă cu multe munci muce-niceşti.

Slavă..., glasul 1-îi

Veniţi, toate stările călugă-rilor, ca pe arma lui David, cea cu multe nume numită, pe fapta bună cea de mii de ori lăudată, pe părinţii cei din Athos să-i lăudăm, pe cuvioşii şi ierarhii, pe cuvioşii muce-nici şi sfinţiţii mucenici, şi pe toţi împreună, pe cei numiţi şi nenumiţi, fiindcă aceştia, cu adevărat, cu lucrurile şi cu cuvintele, şi cu multe chipuri de nevoinţe, ca nişte daruri de Dumnezeu, sfinţi s-au arătat, şi muntelui acestuia i-au dat numire de sfinţenie, ale căror moaşte Dumnezeu cu minuni şi cu bune mirosiri, şi cu mi-ruri le-a slăvit. Şi acum, stînd înaintea lui Hristos, Celui Ce

L A V E C E R N I A M I C Ă

4

i-a slăvit, neîncetat se roagă pentru noi, cei ce săvîrşim cu dragoste luminată şi sfîntă prăznuirea lor.

Şi acum...,

Feciorească prăznuire este astăzi, fraţilor, să sălteze făp-tura, să dănţuiască omeni-rea, că ne-au chemat pe noi vistieria cea nespurcată a fe-cioriei, Sfînta Născătoare de Dumnezeu, Raiul cel cuvîntă-tor al celui de al doilea Adam, locaşul împreunării a două firi, sărbătoarea mîntuitoare împăcării, cămara întru care Cuvîntul cu adevărat trup Şi-au logodit, norul cel cu ade-vărat uşor care L-au purtat cu trup pe Cel Ce este pe Heru-vimi, pentru rugăciunile ei, Hristoase Dumnezeule, mîn-tuieşte sufletele noastre.

L A S T I H O A V N Ă

Stihirile glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Eufratului...,

Curăţindu-vă sufletul, pă-rinţilor, cu faptă bună a Sfin-tei Treimi, biserici ale Sfintei Treimi celei mai presus de Dumnezeu v-aţi arătat.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru sla-vă şi se vor bucura în aşternuturile lor.

Chipuri ale faptelor celor bune, ale nevoinţelor îndrep-tători, cumpănă dreaptă a în-

frînării, tuturor părinţilor ce-lor din Munte v-aţi cunoscut.

Stih: Cîntaţi Dumnezeului cîntare nouă.

Mărturisim toţi darul vos-tru, părinţilor, purtători de Dumnezeu, că spre mîntuire via o aţi povăţuit.

Slavă..., glasul al 5-lea:

O, fericită mulţime a părin-ţilor celor din munte, cine, după vrednicie, te va lăuda: că voi următori fiind lui Ioan Botezătorul, lui Pavel Tibeul şi Antonie celui Mare, în pă-mînt pustiu şi neumblat al acestuia al Athosului, v-aţi sălăşluit, aşteptînd pe Dum-nezeu, Cel Ce v-a mîntuit şi, de dumnezeiescul dar pornin-du-vă, de multe ori muntele sălăşluirii sfinţite l-aţi alcă-tuit, şi mulţime de călugări, în mîntuitoarele mănăstiri aţi hrănit, dar şi acum pe noi, turma voastră, de toată ne-voia să ne izbăviţi, şi vă ru-gaţi să se mîntuiasă sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei.

Fericimu-te, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te slă-vim credincioşii după datorie, şi pe tine, cetatea cea neclin-tită, zidul cel nesurpat, folo-sitoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.

5

T R O P A R U L glasul 1-îi:

Pe cei din Athos Părinţi şi îngeri în trup, mărturisitori şi cuvioşi, ierarhi şi muce-nici, în laude şi cîntări să-i cinstim, urmîndu-le faptelor celor bune ale lor şi a mun-telui mulţimea toată de călu-gări, cu un glas să strigăm: „Slavă Celui Ce v-a încunu-nat pe voi, slavă Celui Ce v-a sfinţit, slavă Celui Ce, în pri-mejdiile noastre, folositori v-a arătat!”

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.

Gavriil zicînd ţie, Fecioa-ră: bucură-te, împreună cu glasul s-a întrupat Stăpînul tuturor întru tine, chivotul cel sfînt, precum a zis drep-tul david. Arătatu-te-ai mai desfătată decît cerurile, ceea ce ai purtat în braţe pe Făcă-torul tău. Slavă Celui ce s-a sălăşluit întru tine; slavă Ce-lui ce a ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a mîntuit pe noi prin naşterea ta.

L A V E C E R N I A M A R E

După obişnuitul psalm, se cîntă toată catisma întîi.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 10: 6 ale Învierii şi 4 ale

cuvioşilor glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...,

Adunarea monahilor şi cei împreună petrecători, adu-naţi-vă, şi luminată prăznui-re să alcătuiţi, că iată pe toţi ne-a chemat la prăznicul şi bucuria cea duhovnicească, cei ce aici s-au nevoit, toţi cuvioşii părinţi, luîndu-ne de faţă isprăvile lor, trudele şi luptele care mai presus de fire au petrecut.

Adunarea cuvioşilor cei ce în munte au strălucit şi lumea

toată o au luminat, mirositoa-re grădini fiind ale Athosului, crini frumoşi şi saduri dulci roditoare, şi nevestejite, rîuri de daruri scoţînd, adunarea călugărilor, după datorie, să-i fericim.

Cei în trup, fără de trupuri şi oameni ai lui Dumnezeu cu adevărat, care pe tot Athosul l-au sfinţit, turnurile cele în-focate ale Muntelui, care stau împrejur cuvioşilor noştri pă-rinţi care întru stările lor şi în dumnezeiasca vedenie au văzut pe cea Curată Maică a lui Dumnezeu, cu poftă şi cu dragoste, cu fiască cuviinţă, să se laude.

6

Pe cereştii locuitori să-i cin-stim, pe care i-a odrăslit mun-tele numit sfinţit, pe ierarhii şi cuvioşii, pe mărturisitorii şi mucenicii, împreună pe toţi cei numiţi şi nenumiţi, pe cei ce aici ca dintru cedru au se-mănat în lume pricinuitoare sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Astăzi au strălucit mai mult decît văzduhul cel cu multe stele, nouă prăznuire a pă-rinţilor celor din Athos, lu-minînd cugetele iubitorilor de prăznuire, veniţi dar, ai muntelui monahi, şi cei îm-preună petrecători, laudă cu cîntări să le zicem: “Bucuraţi-vă, cei ce în trupuri aţi biruit pe cei fără de trupuri diavoli, şi pe pămînt viaţă îngerilor o aţi urmat. Bucuraţi-vă, cei ai muntelui locuitori şi a toată lumea preatari rugători. Bu-curaţi-vă, cei, după Născătoa-rea de Dumnezeu, ai noştri fo-lositori şi în tot locul făcători de bine şi ajutători, rugaţi-vă Domnului să se mîntuiască sufletele noastre.”

Şi acum...,

Cine nu te va ferici, Preasfîn-tă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta? Că Fiul Unul-Născut, Cel Ce a strălucit fără de ani din Tatăl,

Acelaşi din tine, Cea curată, a ieşit în chip de negrăit întru-pîndu-Se; din fire Dumnezeu fiind, şi cu firea om făcîndu-Se pentru noi, nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi fără amestecare fiind cunos-cut. Pe Acela roagă-L, Curată, cu totul fericită, să se milu-iască sufletele noastre.

V O H O D: Lumină lină...

Prochimen: Domnul a împărăţit...

P A R E M I I L E:

Din proorocia lui Isaia, citire:

Aşa grăieşte Domnul: „Toate limbile s-au adunat împreună şi se vor aduna boierii dintru ei, cine le va vesti acestea... Neamurile toate laolaltă să se adune şi să se strîngă po-poarele! Care dintre ele ne-au dat de ştire aceasta şi ne-au făcut proorocii? Să-şi adune martorii şi să dovedească, să audă toţi şi să zică: „Adevă-rat! Voi sânteţi martorii Mei, zice Domnul, şi Sluga pe care am ales-o, ca să ştiţi, să cre-deţi şi să pricepeţi că Eu sînt: înainte de Mine n-a fost Dum-nezeu şi nici după Mine nu va mai fi. Eu, Eu sînt Domnul şi nu este izbăvitor afară de Mine! Eu sînt Cel Ce am ves-tit, Cel Ce am izbăvit şi Cel Ce am prezis şi nu sînt stră-in la voi. Voi sînteţi marto-

7

rii Mei, zice Domnul. Eu sînt Dumnezeu din veşnicie şi de aici încolo Eu sînt! Nimeni nu poate să iasă de sub pu-terea Mea şi ceea ce fac Eu, cine poate strica?” Aşa zice Domnul, Izbăvitorul vostru, Sfîntul lui Israel: „Pentru voi trimit prăpăd la Babilon, ca să-i pun pe toţi pe fugă, pe aceşti caldei, aşa de mîndri pe corăbiile lor.”

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

Sufletele drepţilor sînt în mîna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele munca. Pă-rutu-s-a întru ochii celor ne-pricepuţi a muri şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mer-gerea de la noi sfărîmare, iar ei sînt în pace. Că înaintea feţei oamenilor, de vor lua şi muncă, nădejdea lor este pli-nă de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumne-zeu i-a ispitit pe dînşii şi i-a aflat Sieşi vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pe ei şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cer-cetării sale, vor străluci şi ca scînteile prin paie vor fugi, judeca-vor limbi şi vor stăpîni popoare, şi va împărăţi întru dînşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dînsul vor

înţelege adevărul şi credin-cioşii în dragoste vor petrece cu Dînsul, că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

Drepţii în veci vor fi vii şi de la Domnul plata lor, şi purtarea de grijă pentru dîn-şii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta, vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mîna Domnului, căci cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui şi va întrarma făptura spre izbînda vrăjmaşilor, îm-brăca-se-va în ziua dreptăţii şi-Şi va pune Lui coif judeca-ta cea nefăţarnică. Lua-va pa-văza nebiruită sfinţenie şi va ascuţi cumplită mînie întru sabie, şi va da război împre-ună cu dînsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săge-ţile fulgerilor şi, ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi, şi, din mîna cea aruncătoare de pietre pli-ne, se vor arunca grindine. Întări-se-va asupra lor apa mării şi rîurile îi vor îneca de năprasnă. Sta-va împotri-va lor duhul puterii şi ca un vifor va vîntura pe ei, şi va

8

pustii tot pămîntul fărăde-legii, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar, împăraţi şi înţelegeţi, în-văţaţi-vă, judecătorilor mar-ginilor pămîntului. Ascultaţi, cei ce stăpîniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpînirea şi pu-terea de la cel Preaînalt.

L A L I T I EStihira hramului şi stihirile cuvioşilor,

glasul 1-îi:

Bucură-te întru Domnul, Athosul cel cu nume sfînt al Născătoarei de Dumnezeu, raiul cel frumos şi gînditor, că iată, la poalele tale, au în-florit crinii binemirositori şi bine înfloriţi, şi în cîmpii şi văi copaci bine înfrunziţi, cereşti numiţi, ne-au odrăs-lit roduri fără de moarte, du-hovniceşte scoţînd de toţi cuvioşii tăi sfinţiţi şi aceas-tă adunare, pusă acum spre laudă, te-a sfinţit, pentru aceasta, pe cei întru tine mo-nahi şi împreună petrecători, adunîndu-i cu bucurie, prăz-nuieşte şi, cu mulţumită, Stăpînei şi purtătoarei tale de grijă strigă: „Mărescu-te pe tine, Născătoare de Dum-nezeu, ceea ce m-ai mărit pe mine şi ai arătat pe fiii mei,

părinţi cereşti, cu ale cărei rugăciuni, pe aceştia din via-ţă păzindu-i, cere de la Fiul Tău mare milă!”

Cuvioşilor părinţi, cei ce din tinereţile voastre, în muntele acesta, aţi săvîrşit nevoinţe-le şi luptele, crucea Domnu-lui pe umerii voştri ridicînd, prin aceasta, vouă lumea s-a răstignit şi voi – lumii, că simţitori de ea despărţin-du-vă, gînditori ei aţi murit. Deci îndoit cunoscînd lucra-rea crucii, îndoite şi suişuri-le către Dînsul aţi făcut, prin lucrare şi vedere, ajungînd la săvîrşirea încăperii oameni-lor. Şi acum, în ceruri slăvin-du-vă cu Hristos, precum şi împreună aţi pătimit, rugaţi-vă neîncetat pentru sufletele noastre.

Glasul al 2-lea:

A cui este această nouă şi luminată prăznuire, ce sînt aceste nouă glăsuitoare cîn-tări ce se cîntă în biserică, care cu datorie de la toţi cu-vioşii părinţi ai muntelui as-tăzi se prăznuieşte, că aceş-tia, pe acest nelocuit loc, mă-năstiri şi feluri de case sfinte locuite le-au făcut şi învăţă-turile lor, ca nişte părinţi iu-bitori de fii, nouă moştenire ni le-au dat; să păzim dar,

9

fraţilor, ca nişte fii iubitori de părinţi, părintească mă-năstire nescăpată din mîini. Să nu împresurăm locul ca smochinul cel neroditor, ci la egumenii noştri privind chipul vieţii lor, să le urmăm credinţa şi luptele, ca şi îm-preună cu dînşii să aflăm bu-nătăţile cele veşnice.

Glasul al 3-lea:

Pe lira cea cu patru strune a părinţilor celor din munte să o lăudăm, cea de către cuvi-oşi şi ierarhi, mărturisitori şi mucenici glăsuită, că porun-cile pentru frica muncilor, ca nişte robi le-au păzit, cu pof-ta făgăduinţelor, ca nişte pri-mitori de plată, fapta bună o au săvîrşit. Iar cu dragostea cea către Dumnezeu arzîndu-se ca nişte fii ai lui Dumne-zeu, după dar au bineplăcut şi acum în ceruri moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos făcîn-du-se, se roagă pentru sufle-tele noastre.

Slavă..., glasul al 4-lea:

Cea de peste an pomenire a părinţilor celor din Athos ca nişte albine ale Athosului, astăzi să-i fericim, ca cei ce, cu adevărat, întru toată feri-cirea Domnului au intrat, că sărăcind cu duhul, s-au îmbo-

găţit, blînzi fiind, pămîntul l-au moştenit, plîngînd, s-au mîngîiat, flămînzind de drep-tate, s-au săturat, miluind, s-au miluit, curaţi făcîndu-se cu inima, pe Dumnezeu, pe cît este cu putinţă, L-au vă-zut, făcători de pace făcîndu-se, dumnezeieştii puteri de fii s-au învrednicit, gonindu-se şi pedepsindu-se pentru dreptate, de buna-credinţă în ceruri acum se bucură şi se veselesc, şi cu osîrdie se roa-gă Domnului să se miluiască sufletele noastre.

Şi acum..., Al Născătoarei.

Proorocul David, cel din-spre tine dumnezeiesc părin-te, cu dulce cîntare despre tine mai dinainte a glăsuit, către Cel Ce a făcut ţie mă-riri: „Stătut-a împărăteasa aproape, de-a dreapta Ta.” Că pe tine, Maică, pricinuitoarea vieţii te-a arătat Dumnezeu, Cel Ce fără de tată din tine a Se face om a binevoit, ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat de patimi; şi oaia cea rătăcită, pierdută prin munţi aflînd-o, pe umeri ri-dicînd-o, la Tatăl să o aducă şi, după voia Sa, cu Puterile cereşti să o unească, Născă-toare de Dumnezeu; şi lumea să o mîntuiască Hristos, Cel Ce are mare şi bogată milă.

10

L A S T I H O A V N ĂStihirile glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te, cămara...,

Bucuraţi-vă, mulţimea cuvi-oşilor Athosului, oastea cereş-tii Împărătese, că tot începu-tul întunericului şi groaznica stăpînire, prin dumnezeiescul ajutor aţi biruit, cei cu trupul morţi şi cu duhul vii, cei ce pururea aţi vărsat lacrimi şi aţi stins cărbunii patimilor, cei ce pe sfînta lucrare dar au primit-o, dar şi în inimi lumi-narea întunericului o au stră-lucit, pe Hristos rugaţi-L, pe Hristos îmblînziţi-L, să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura întru aşternu-turile lor.

Bucuraţi-vă, mulţimea cu-vioşilor Athosului, cei ce ca nişte stele din munte aţi ră-sărit şi toată lumea cu minu-nile şi cu faptele celel bune dumnezeieşte o aţi luminat, luminători prealuminaţi, cei ce, cu adevărat, pe acest loc, alt cer v-aţi arătat şi întune-cimea dracilor o aţi împuţi-nat, oameni cereşti şi îngeri pămînteşti, locaşuri sfinte ale Treimii, ale Tatălui, ale Fiului şi ale Sfîntului Duh, pe Hristos rugaţi-L, pe Hristos îmblînziţi-L, să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih: Cîntaţi lui Dumnezeu cîntare nouă.

Bucuraţi-vă, mulţimea cu-vioşilor Athosului, sfinte lo-caşuri ale faptelor bune, lo-cuinţe ale lucrării şi a pri-virii împreună afierosiri a smeritei cugetări, dugheană a rugăciunii de-a pururea şi preadulce, ale lui Iisus în inimă cugetări, în vistierii preafrumoase ale bunătă-ţilor şi ale blîndeţilor, sori socotitori, izvoare ale nevo-inţei, comoară îndoită a dra-gostei cea către Dumnezeu şi către aproapele. Pe Hris-tos rugaţi-L, pe Hristos îm-blînziţi-L, să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Cine va putea spune lup-tele voastre, fericiţilor pă-rinţi, sau cine, după vredni-cie, va lăuda vitejiile ce aici aţi făcut, cu păzirea gînduri-lor prin cea neîncetată rugă-ciune, cu ostenelile cele ca o mucenicie a cugetării de fap-te bune, cu reaua pătimire a trupului, cu lupta cea asupra patimilor, cu stările cele de toată noaptea, cu neîncetata curgere a lacrimilor cea în-tru ascuns, făcută cu smerita cugetare, cea asupra dracilor biruitoare, şirag al darurilor şi peste toate cu împotrivire

11

pînă la sînge şi moarte pen-tru buna-credinţă, şi dreap-ta slăvire împotriva rău slă-vitorilor. Pentru care, de la Hristos, ca nişte biruitori în-cununîndu-vă, de-a pururea pomeniţilor, rugaţi-vă ne-încetat petru noi, cei ce cu credinţă săvîrşim luminată prăznuirea voastră.

Şi acum...,

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu în chip de negră-it L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi pri-meşte-le, ceea ce eşti cu to-tul fără prihană, care tuturor dăruieşti curăţire de greşeli. Primind acum rugăciunile

noastre, roagă-te să ne mîn-tuim noi toţi.

La binecuvîntarea pîinilorT R O P A R U L glasul 1-îi:

Pe cei din Athos Părinţi şi îngeri în trup, mărturisitori şi cuvioşi, ierarhi şi mucenici, în laude şi cîntări să-i cinstim, urmîndu-le faptelor celor bune ale lor şi a muntelui mulţimea toată de călugări, cu un glas să strigăm: Slavă Celui Ce v-a încununat pe voi, slavă Celui Ce v-a sfinţit, slavă Celui Ce, în primejdiile noastre, folosi-tori v-au arătat! (de 2 ori).

Şi aceasta

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., (o dată).

L A U T R E N I E

La Dumnezeu este Domnul... se cîntă troparul Învierii, de două ori, Slavă..., a Părinţilor, Şi acum..., a Născătoarei (Octoih).

După catisma întîi, se cîntă sedealna Învierii

După catisma a doua, se cîntă sedeal-na cuvioşilor, glasul 1-îi:

Podobie: Mormîntul Tău, Mîntuitorule...,

Ca soarele de strălucit, ca soarele dimineţii cel curat, aşa sfînta pomenire a părin-

ţilor celor din Athos a răsărit, luminînd pe locuitorii mun-telui şi încălzind inimile mo-nahilor către via lor, urmare cea către Dumnezeu şi rîvnă a credinţei (de 2 ori).

Precum găina îşi adună puii săi şi ca o maică îi acoperă, aşa acoperă-ne pe noi întru tot lăudată, cei ce locuim în muntele tău, cu aripile tale de toate primejdiile şi ne adună

12

cu rugăciunile tale în cetatea cea cerească.

După polieleu,

S E D E A L N A, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvîntul...,

Pe Dumnezeu iubindu-L din tot sufletul, cei mai presus de fire părinţi ai Athosului în lupte au petrecut mai înt-îi, apoi, şi pe aproapele fier-binte iubindu-l, au ridicat în munte feluri de locuri lavre şi locaşuri sfinte, şi mulţi-me împreună petrecători în-tru acestea au adunat, şi pe Athos l-au locuit. Către ace-ia dar să strigăm: „Rugaţi pe Hristos Dumnezeu să ne ara-te plinitori dragostei pe noi, cei ce cu dragoste cinstim sfînta pomenire a voastră!” (de 2 ori).

Fiul tău, Fecioară, Tată este tuturor creştinilor şi frate, pentru aceasta, tu, Preacu-rată, mătuşă acestora te-ai făcut şi preadulce Maică şi a noastră, a celor din Munte pă-zitoare şi purtătoare de grijă a căreia mai ales cu sorţi ai cîştigat de la Fiul tău, pentru aceasta, miluieşte-ne ca pe nepoţii şi fiii tăi, şi robii tăi, Stăpînă, rugîndu-te Fiului tău şi Dumnezeu să dăruiască ier-

tare greşelilor celor ce cu lu-crul, cu cuvîntul şi cu gîndul am păcătuit.

Antifoanele ÎnvieriiEvanghelia Învierii şi celelalte.

C A N O A N E L E Din Octoih: canonul Învierii, a Crucii

şi Învirii şi al Născătoarei şi al cuvioşi-lor părinţi pe 6.Canonul cuvioşilor părinţi, gl. al 8-lea.

Cîntarea întîiIrmos: Pe Faraon cel ce se purta în

căruţă...,

Dumnezeule a toate, dă-mi darul cuvîntului celui ce te rog acum ca după hotărîre să laud cu cîntări pe cei ce în munte au strălucit, pe cuvio-şii Athosului, după rînduială şi nume, pe cei ce voinţa Ta au săvîrşit.

Pe începătorul şi ctitorul sfintei mănăstiri Lavra, pe marele Atanasie, cu cîntări îl cinstesc ca pe unul Sfînt în-cepător, chip şi pildă a părin-ţilor din Athos, cel ce, cu ade-vărat, a petrecut întru prive-gheri şi lucrări.

Preaslăvitul Agapie al Vato-pedului, după datorie, să se laude, că a auzit glasul Năs-cătoarei de Dumnezeu şi, robindu-se, a mîntuit casa Domnului împreună cu fiii

13

săi ca un slobod din muncile cele veşnice.

Pe Atanasie, finicul cel fru-mos al mănăstrii Esfigme-nului laud şi viaţa dumneze-iescului Acachie celui nou al Ivirului şi a cuvoisului Gavri-il, cel ce a scos din mare pe făcătoarea de minuni icoană „Portăriţa”.

Slavă...,

Cum să nu cinstesc pe mi-nunatul Ghenadie, cel ce, cu adevărat, a văzut izvorînd untdelemnul în Vatoped de la Maica lui Dumnezeu şi cum iarăşi voi tăcea pe purtătorul de Dumnezeu Gheorghie, pe ctitorul Ivirului?!

Şi acum...,

Cînd Dumnezeu a împăr-ţit neamurile după rînduiala îngerilor Săi, atunci pe tine, Fecioară, cunoscîndu-te a fi Maica Lui, preacurată, ţie ţi-a sortit acest munte mare şi frumos, ca o moştenire aleasă.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...,

Cîntarea a 3-aIrmos: Cel Ce ai întărit dintru început

cerurile...,

Pe marele cuvîntător de Dumnezeu şi organ sfînt al Sfîntului Duh ai arătat, pe Sfîntul Grigorie Palama îl laud,

pe atotbogoslovul, pe pecetea şi cunoştinţa cea dreaptă.

Şi pe alt Grigorie a-l lăuda este cu dreptul, care în hota-rele lavrei luminat a sihăstrit şi pe cel de un nume cu dîn-sul, dumnezeiescul Grigorie, care mănăstirile înfrumuse-ţate singur a ridicat.

Mănăstirea Filoteului a în-florit pe cuviosul mucenic Damian, ca pe un bine miro-sitor şi pe Dometie, de Dum-nezeu purtătorul părinte, pe care astăzi pe toţi cu cîntări să-i cinstim.

Pe Dionisie laud, pe prea-minunatul cuvios, pe ctitorul mănăstirii lui Ioan Botezăto-rul şi pe Dometie, prietenul lui Dionisie, zic de darul du-hului să se veselească.

Slavă...,

Pe alt Dionisie al Ivirului odraslă şi pe Damaschin al Lavrei podoabă, acum să se fericească, că întreite cununi ale muceniciei a primit şi ale sihăstriei.

Şi acum...,

Tu ai făgăduit, Fecioară, a bate război totdeauna cu cei ce în munte ridică război de către vrăjmaşii care ne luptă pe noi. Deci împlineşte, Stă-pînă, a ta făgăduinţă.

14

Condacul şi Icosul Învierii

S E D E A L N A. gl. al 4-lea:

Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif...

Spăimîntatu-s-au iarăşi toa-te cele cereşti de vitejia su-fletelor şi de pătimirile voas-tre cele peste fire, purtători-lor de semne părinţi, cum, cu materia trupului fiind înfăşu-raţi, aţi biruit pe cei fără de trupuri vrăjmaşi, şi cu mulţu-mită aţi cîntat Domnului cîn-tare de biruinţă: „Slavă Ţie, Celui Ce ai împuternicit firea cea omenească muritoare!” (de 2 ori).

Slavă..., Şi acum...,

Înspăimîntează tot gîndul multa Ta iubire de oameni, dumnezeiasca fiică, Maria. Care dintru început ai ară-tat pentru aceasta, ca aici să pustnicească, în muntele acesta frumos şi mare, care din tot pămîntul l-ai ales şi l-ai însoţit, locuinţă a mona-hilor, mare fiind a ta pronie spre noi, pururea Fecioară.

Cîntarea a 4-aIrmos: Tu eşti tăria mea, Doamne...,

Cu laude cinstesc pe Eufi-mie, proiestosul Vatopedului, pe care, cu lanţul legîndu-l, l-au cufundat întru adînc ca cel ce a mustrat rătăcirea cea cu adevărat a cugetărilor ce-

lor latineşti: pentru care, cu-nuna cea nevestejită a muce-niciei a primit din mîna Dom-nului.

Împreună voi lăuda şi pe alt dumnezeiesc Eufimie, pe ctitorul mănăstirii Ivirului, care liturghisind într-o vre-me lui Dumnezeu, s-a văzut de cei împreună cu dînsul, stîlp mai frumos decît soare-le şi nu cuvîntăreţ cu cuvinte de aur, ci mulţime de minuni a lucrat.

Cu vrednicie este a lăuda pe Teodosie, pe egumenul mă-năstirii Filoteului şi pe Teofan pustnicul, pe dumnezeiasca podoabă a mănăstirii Dohia-rului şi pe Teolipt al Filadelfi-ei, înaltul cugetător al Sfintei Treimi, bunele mirosiri.

Cum voi trece cu vederea pe Teona, luminătorul mănăsti-rii Pantocratorului şi ierarh prealăudat al Tesalonicului, şi cum nu voi lăuda pe Teo-fil, cel din aceeaşi mănăstire, care a izvorît dumnezeiesc mir mirositor mai mult decît toate aromatele?!

Slavă...,

Să lăudăm pe cuviosul Ioan, ctitorul sfintei mănăstiri a Ivi-rului, pe Eufimie, minunatul părinte, şi, pe lîngă aceştia, iarăşi pe odraslele Ivirului, pe

15

Iacov, înaltul cugetător, şi pe alt Iacov, pe vitejii lui Hris-tos, cuvoişii nevoitori.

Şi acum...,

O, de multa purtare de gri-jă ce ai pentru muntele tău, Stăpînă, că tu ai zis bine să fie celor ce vor pustnici în-tr-însul, al tuturor dascăl şi povăţuitoare, doctor şi hră-nitoare cu doctorie care vo-ieşti şi cu hrana sufletului, şi a trupului.

Cîntarea a 5-aIrmos: Pentru ce m-ai lepădat...,

Pe Ioan cinstesc, odrasla cea aleasă a Lavrei celei mari, pe cîntăreţul şi prietenul Maicii Domnului, pe cel cu glas de înger şi împreună laud pe Ioa-saf al mănăstirii Dionisiului, pe viteazul lui Hristos, cuvios nevoitor.

De cuviinţă este întru cîn-tări a lăuda pe marele Calist, pe înţeleptul acela, pe orga-nul darului cel de Dumnezeu insuflat, pe frumuseţea şi dulceaţa mănăstirii Ivirului, pe minunatul întîiul păstor al păstorilor.

Vlăstarul cel ales al mănăs-tirii Zografului, cu cîntări să se cinstească cuviosul Cos-ma, care cu ochii săi a vă-zut pe Născătoarea de Dum-

nezeu şi împreună să laude iarăşi sfinţitul mucenic Con-stanţie, cel ce în lavră a pe-trecut.

Bucură-te, întru Domnul şi tu, Cutlumuşule, că în hota-rele tale au înflorit cuviosul preot al lui Hristos, Ciprian, noul-mucenic şi marele ne-voitor, şi Cosma, iubitorul de Dumnezeu, cel întocmai cu Apostolii.

Slavă...,

Precum maica de fii, aşa se veseleşte mănăstirea Dio-nisului de minunatul Cuvios Macarie, noul mucenic al lui Hristos şi de Leontie, cel ce cu proslăvire izvorăşte din mormînt mir bine-mirositor.

Şi acum...,

Cine nu se bucură auzind sau cine nu se veseleşte de făgăduinţele tale, că tu ai zis, fiică, că vei cere de la Fiul şi Dumnezeul tău iertare greşe-lilor celor ce aici viaţă bună au săvîrşit.

Cîntarea a 6-aIrmos: Curăţeşte-mă, Mîntuitorul

meu...,

Pe creşterea cea sfîntă a La-vrei cu cîntări să o cinstim, pe cel în trup fără de trup, pe purtătorul de Dumnezeu Ma-xim, pe cel ce cu dumneze-

16

iescul Duh, bogate daruri ale proorociei a primit.

Pe dumnezeieştile odras-le ale mănăstirii Vatopedului cinstesc, pe Neofit, slăvitul, că a auzit glasul Preacuratei dumnezeieştii Fiice şi pe Ni-codim, cel ce între cuvioşi a strălucit.

Pe podoaba cea aleasă a mănăstirii Dionisiului, după datorie, să se laude, Nifon minunatul, cel ce a fost păs-torul Ţarigradului şi vîrf al cuvioşilor.

Veseleşte-te, sfîntă mănăs-tire a Dohiarului, ceea ce eşti îmbogăţită cu slăvitul ctitor, cu înţeleptul Neofit, cel ce a arătat tot felul de fapte bune, ca un copac dul-ce roditor.

Slavă...,

Bucură-te, schitul Careilor cu dumnezeiescul Duh, ceea ce şi tu ai înflorit pe Preaslă-vitul Nectarie, băutura cea dulce a toată fapta bună şi de asemenea cu toţi cuvioşii.

Şi acum...,

Cuvioşii muntelui, ca şi cu nişte arme tari fiind îngrădiţi, cu ajutorul tău, Născătoare de Dumnezeu, toate legiunilie drăceşti au surpat şi cununile biruinţei au primit.

C O N D A C U L glasul al 4-lea:

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce...

Pe părinţii cei ce au făcut muntele cer, petrecînd în el viaţa îngerească şi s-au adu-nat într-însul mulţimile de monahi, pe toţi să-i lăudăm strigînd către dînşii: „De toa-tă nevoia şi îngrozirea să ne slobozească pe noi mulţimea cuvioşilor, lauda Athosului!”

I C O S

Cît este de bună unirea noas-tră, de Dumnezeu înţelepţilor părinţi, cît de dulce şi de fru-moasă este această a noastră obştească sărbătoare întru care toţi sfinţii s-au strălucit întru acest munte, numiţii împreună şi cei nenumiţi, de obşte să fie lauda, precum şi fraţii sînt după duh, primiţi dar ca nişte mir ce se varsă pe capul lui Aaron şi se po-goară pe barbă şi ca roua de pe muntele Ermonului. Se cu-vine dar, se cuvine ca pe cei ce într-un loc au plăcut lui Dumnezeu, toţi într-o zi să se prăznuiască. Pentru aceea, şi noi, pe aceşti din Athos pust-nici şi cei împreună petrecă-tori adunîndu-ne întru una, după datorie, pe voi vă feri-cim; tinerii pe cei bătrîni, fiii pe părinţi, şi cei păcătoşi pe

17

sfinţi, într-un glas strigînd. Iar acest loc pe care spre lo-cuinţa voastră l-aţi ales, să-l mîntuiţi mai presus de toată vătămarea, mulţime a cuvio-şilor, lauda Athosului.

Cîntarea a 7-aIrmos: De pogorîrea lui Dumnezeu,

focul...,

Unul din Sfinţii Athosului s-a arătat Nifon, de Dumnezeu purtătorul care, în hotarele Lavrei, viaţă ca a păsărilor a petrecut şi darul proorociei de la Dumnezeu a primit.

Nil, izvorîtorul de mir al La-vrei şi Nicodim, floarea Cav-socaliviei, noul mucenic al lui Hristos fiind, cu dulci cîntări, după vrednicie, să se laude.

Cum vom osebi din şirul cu-vioşilor pe dumnezeiescul Ni-chifor care, viaţă liniştită pe-trecînd întru cele mai adînci pustietăţi ale Muntelui, daru-rilor Duhului s-a învrednicit.

Pe ctitorul a două mănăstiri, a sfîntului Grigorie şi a Xiro-potamului, pe Pavel, podoaba sihaştrilor, cel ce, la sfîrşitul vieţii, a strălucit ca alt soare, cu cîntări să se mărească.

Slavă...,

Cîntare voi aduce lui Paho-mie, viteazului noului muce-nic al lui Hristos, dumneze-

iasca odraslă fiind a Cavsoca-liviei, cel ce îndoită cunună a primit de la Hristos.

Şi acum...,

Stăpîna lumii, pururea Fe-cioară, tu eşti vasul cel mai ales al muntelui acestuia, Preacurată Stăpînă şi ajută-toare care mîntuieşti de toa-te srticăciunile şi supărarea.

Cîntarea a 8-aIrmos: De şapte ori cuptorul...,

Cel întîi liniştitor al Mun-telui să se cinstească, pentru cel ce a petrecut viaţă nema-terialnică, cel ce în trup a bi-ruit pe cei fără de trupuri dia-voli, cel ce gol toată viaţa şi-a petrecut şi s-a învrednicit de bogate daruri dumnezeieşti ale Sfîntului Duh, cu rugăciu-nile Preacuratei Fecioare.

Pe slăvitul Roman, pe liniş-tirea sihaştrilor şi noul mu-cenic al lui Hristos cu cîntări să-l cinstim, pe care, ca pe o floare, l-a odrăslit, cinstitul schit al Cavsocaliviei, cel ce este al Lavrei şi casnic ucenic a avut pe Acachie, cel tînăr cu anii şi bătrîn cu sihăstria.

Pe Sava cel cinstit să-l lă-udăm, pe dumnezeiescul ie-rarh, care de la Hristos a luat puterea facerii de minuni, care pe împărăţia sîrbilor, ca

18

un soare o a luminat, împre-ună cu Simion, tatăl lui după trup, iar fiu după Duh, de la care a izvorît mir, ai mănăs-tirii Hilandar, dumnezeieştii ctitori.

Pe Simion, izvorîtorul de mir, pe sluga Fecioarei şi în-tru tot cinstitul părinte să-l lăudăm, pe ctitorul mănăsti-rii Petrei, cel ce pe munte în-alt pentru steaua cerească ce a căzut şi-a luat de la Dumne-zeu puterea facerii de minuni şi stăpînire asupra duhurilor celor necurate.

Binecuvîntăm pe Tatăl...,

Saltă şi iarăşi saltă toată cin-stita mănăstire a Dionisiului, ceea ce ai odrăslit pe dumne-zeiescul Filotei, pe podoaba sihaştrilor, pe care Născătoa-rea de Dumnezeu Maria din temniţă l-a scos şi din toate supărările drăceşti l-a izbăvit şi al cărui sfînt cap s-a văzut ca o stea luminată.

Şi acum...,

Pe loc înalt şi scaun lumi-nat, Stăpînă, te-a văzut şezînd toată luminată şi împrejurul tău stăteau nenumărate cete de călugări pe locuri înalte ale Athosului dinspre amiazăzi. Şi împrejurul muntelui ca nişte stîlpi de foc s-a văzut închipu-iţi cei ce acum se laudă.

Cîntarea a 9-a

Irmos: Spăimîntatu-s-a de aceasta cerul...,

Bucură-te, Sfîntă mănăstire a Vatopedului, care cu doispre-zece cuvioşi mucenici te-ai îm-bogăţit, care bărbăteşte mus-trînd toată reaua slăvire a rău cugetătorilor şi necredincioşi-lor latini s-au dat la moarte de spînzurătoare, pentru care în-doite cununi au primit.

Veseleşte-te, Sfîntă mănăs-tire a Ivirului, că mulţimile ai adus la Iisus, de cuvioşi muce-nici, din fiii tăi prin înecarea apei, cînd bărbăteşte au mus-trat pe Împăratul Mihail şi pe Patriarhul Ioan Becul pentru latinisire.

Veseleşte-te şi te bucură şi tu, mănăstire a Zografului, ceea ce ai adus Domnului pe fiii tăi, do-uăzeci şi şase la număr de dum-nezeieşti cuvioşi mucenici, ca o ardere de tot sfîntă ce prin foc s-a săvîrşit, care brăbăteşte rătăcirea cugetătorilor de cele latineşti a dănţuit.

Şi tu, Sfîntul Schit al Care-ii, pentru ce nu dănţuieşti şi să te bucuri că şi tu ai adus pe fiii tăi la Hristos, viteji cu-vioşi mucenici prin tăierea capetelor cu sabia, ca nişte apărători ai slavei părinţilor şi defăimători ai latinisirii!

19

Slavă...,

Primeşte pe Sfînta Trei-me cinstită, Căreia muntele Athosului Îţi aduce Ţie, ca nişte pîrgă şi ca nişte tămîie aleasă, pe toţi cei ce s-au sfinţit într-însul, întîiul şi pe urmă, ştiuţi şi neştiuţi, şi, cu rugăciunile acestora, de toată stricăciunea îl păzeşte.

Şi acum...,

Cîntări mulţumitoare toţi cei ce locuim în munte adu-cem ţie, Maicii lui Dumnezeu, că ne mîntuieşti pe noi puru-rea din toate întîmplările şi ne hrăneşti, ne încălzeşti şi porţi grijă pentru noi, dar ne rugăm ţie: şi dumnezeieştii împărăţii, după sfîrşit, ne în-vredniceşte.

L U M I N Î N D A ÎnvieriiSlavă...,

Podobie: Femei, auziţi...,

Bucură-te, munte numit cu sfinţenia, văzînd pe toţi cei mai întîi ai tăi de Dumnezeu purtători părinţi, astăzi adu-naţi şi cinstindu-se cu vese-litoare prăznuire, dimpreună cu ai săi locuitori, această adunare.

Şi acum...,

Bucură-te, pururea Fecioa-ră, văzînd cele mai înainte de tine zise, împlineşte precum

este acest sfînt munte, ca adunarea părinţilor pe care astăzi îi prăznuim, arătîndu-se întru aceasta, sfinţii pen-tru lucrare, pecetluieşte pro-orocia ta, Fecioară.

L A L A U D E

Stihirile Învierii 4 şi ale cuvioşilor 4.

Stihirile cuvioşilor, gl. 1-îi:

Preaminunata adunare a pă-rinţilor celor din Athos, toţi aceşti din Athos cu laude să-i cinstim, pe prietenii şi iubite-le slugi ale Fecioarei şi ale lui Hristos, pe ai noştri folositori şi de-a pururea rugători către Domnul.

Stînd cu trupurile pe mun-tele Athosului, cuvioşilor pă-rinţi, tot gîndul l-aţi ridicat la muntele cel de gînd şi veş-nici sfinţi. Şi, ca nişte îngeri nematerialnici pe pămînt, cu adevărat, aţi vieţuit.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura întru aşternu-turile lor.

Din smerenia cea desăvîr-şită dumnezeieştii deosebiri, a privirii şi a cunoştinţi, aţi luat, părinţilor, de la Dumne-zeu darul Duhului mai înainte văzînd şi spunînd fără greşea-lă cele ce vor să fie ca şi cum ar fi de faţă.

Stih: Cîntaţi Domnului cîntare nouă, laudă în biserica cuvioşilor Lui.

De la Treimea cea mai presus de lumină acum, luminîndu-vă de la Slava cea neapropia-tă, purtătorilor de Dumnezeu Părinţi şi, de dumnezeiasca veselie şi bucurie umplîndu-vă, slăviţilor, cu osîrdie, pen-tru noi rugaţi-vă să ne izbă-vim din munci.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Dansul cuvioşilor părinţi din felurite locuri năzuind şi muntele locuindu-l, cele după fire le-au părăsit şi ce-lor mai presus de fire daruri s-au învrednicit şi nouă ca-lea pocăinţei, prin fapte şi prin cuvinte, ne-au arătat. Pentru aceasta, după dato-rie, pe dînşii cinstindu-i, să strigăm: „O, mulţime a cuvi-oşilor sfîntă şi lui Dumnezeu plăcută, o, albini de Dumne-zeu alese, care în crăpături şi în peşteri ale muntelui ca nişte ştiubeie de gînd mierea cea mai dulce a liniştirii o aţi înfăgurat, dulceaţă a Tre-

imii, desfătări ale lui Dum-nezeu, lauda Athosului şi ale lumii cinstite graiuri, rugaţi-vă Domnului să se mîntuias-că sufletele noastre.!”

Şi acum...,

Prea Blagoslovită...,

Slavoslovia mare, troparul, ecteniile şi otpustul

L A L I T U R G H I ELa Fericiri 4 ale Învierii – cîntarea a

3-a şi 4 ale cuvioşilor – cîntarea a 6-a.PROCHIMENUL, şi Apostolul Învierii

şi a cuvioşilor. Prochimenul cuvioşilor, glasul al 4-lea: Se vor lăuda cuvio-şii întru slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor. Stih: Laude-le Domnului în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mîinile lor. Apostolul către Galateni. V,22-VI,2. Evanghelia Învierii şi a cuvioşilor. Evanghelia cuvioşilor de la Mt: XI, 27-30.

CHINONICUL:

Bucuraţi-vă drepţilor de Domnul. Celor drepţi se cuvi-ne laudă.