situatia si functionarea pietei laptelui.doc

Situatia pietelor si functionarea principalelor

organizatii commune de piata pentru lapte

Anul I Mater Management si Dezvoltare Rurala

CUPRINS

1.PRIVIRE DE ANSAMBLU, ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA PIETEI DE LAPTE............................................................................................32. MECANISMELE DE INTERVENTIE SI CANTITATILE MAXIME IN REFORMA PAC DIN 2003-2004................................................................4

Subventia pentru lapte.......................................................53. PRIMELE PE VACA (PLATILE UNICE), PLAFOANELE NATIONALE SI CANTITATILE MAXIME GARANTATE...................................................5

Cantitatile de referinta (cotele de lapte) si continutul de grasime de referinta...........................................................7

4. PRIME LA PRODUSE LACTATE SI PLATILE SUPLIMENTARE....................85. APLICAREA UNEI TAXE IN SECTORUL LAPTE SI PRODUSE LACTATE.........8

Taxa in cazul vanzarilor directe de lapte............................10Conversia laptelui in produse comerciale...........................10Rezerva nationala.............................................................11Masuri de transfer specifice..............................................11Plata taxei.......................................................................12Autorizarea cumparatorilor...............................................13Obligatiile cumparatorilor si ale producatorilor..................13

6. PLAFOANELE NEGOCIATE DE ROMANIA SI SPRIJINUL COMUNITAR PENTRU SECTORUL DE LAPTE SI PRODUSE LACTATE......................................147. IMPACTUL ADERARII ROMANIEI LA UE ASUPRA PIETEI LAPTELUI.........15

BIBLIOGRAFIE........................................................................17

Anul I Mater Management si Dezvoltare Rurala 2

Situatia pietelor si functionarea principalelororganizatii commune de piata pentru lapte

1.Privire de ansamblu, organizarea si functionarea pietei de lapte

Laptele si produsele lactate detin un rol deosebit de important in alimentatia populatiilor din tarile europene. Functionarea normala a pietei acestor produse a fost si ramane o preocupare permanenta a Comunitatii.

Laptele si produsele lactate detin circa 14% in valoarea totala a produselor agricole, iar in totalul cheltuielilor din FEOGA – Garantare circa 7% (la care se adauga sprijinul pe vaca). Cu numai 19262 mii vaci de lapte (2003) si un randament mediu de 6235l/cap, Uniunea Europeana se situeaza printre cei mai mari producatori si exportatori de produse lactate din lume.

Uniunea Europeana cu 25 de state membre detine circa 24000 mii capete vaci, cu un randament mediu de circa 6000l/cap.

Uniunea Europeana este al doilea exportator din lume de unr (dupa Noua Zeelanda), primul exportatori de branzeturi, al doilea exportator de lapte praf si primul exportator mondial de lapte condensat.

Cele mai mari tari producatoare de lapte din UE sunt: Germania, Franta, Marea Britanie, Polonia, Olanda, Italia.

Dupa aderare, Romania ar ocupa locul al zecelea dupa numarul de vaci si al nouasprezecelea dupa productia totala de lapte in UE, ceea ce arata un important decalaj din punct de vedere al randamentelor medii pe vaca anual. Recuperarea acestui decalaj va avea loc in timp, in conditiile unei sustineri mai reduse din fondurile comunitare fata se sustinerea de care au beneficiat vechile state membre. Uniunea Europeana a decuplat sprijinul de productie, iar pretul laptelui este in scadere. Aceasta situatie creeaza Romaniei dificultati deoarece sprijinul acordat pe vaca nu stimuleaza cresterea productiei medii, care este scazuta. Se impune acordare unor stimulente suplimentare pentru rasa, calitate, sistem de crestere etc.

Organizarea Comuna de Piata a laptelui si produselor lactate a intrat in vigoare in anul 1968, pe baza Reglementarii Consiliului nr. 804/68, si a continuat sa se consolideze si sa se adapteze evolutiei pietei. Numeroasele reglementari au asigurat functionarea pietei Anul I Mater Management si Dezvoltare Rurala 3

laptelui. In anul 1984 s-a introdus un sistem suplimentar de taxare, modificat in 1992 (Reglementarea CEE 3950/92), in 1999 (Reglementarea Consiliului nr. 1256/99) si in 2003. Acest sistem asigura controlul ofertei de lapte in vederea preintampinarii producerii unor excedente care pot crea perturbatii puternice pe piete si ruina crescatorii de vaci.

Noua reforma a Politicii Agricole Comune, inceputa in anii 2003-2004, introduce schimbari esentiale in sistemul Organizarii Comune de Piata a laptelui si produselor lactate. Desi reglementarile anterioare sunt abrogate, se mentin tranzitorii unele prevederi ale acestora sau altele sunt preluate de noua legislatie.

Principalele acte legislative comunitare in sectorul de lapte si produse lactate sunt: Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1782/2003 privind normele comune pentru sustinerea directa in cadrul PAC a veniturilor producatorilor de lapte. Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1787/2003 privind Organizarea Comuna a Pietei in sectorul laptelui si produsele lactate. Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1788/2003 pentru instituirea unei taxe in sectorul lapte si produse lactate. Reglementarea Consiliului (CE) nr.595/2004 privind stabilirea normelor de aplicare a RC nr. 1788/2003. Reglementarea Consiliului (CE) nr.1255/1999 privind OCP a laptelui si produselor lactate se mentine tranzitoriu. Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1256/1999 privind platile suplimentare si/sau platile la suprafata se mentine tranzitoriu etc.

Produsele care sunt supuse Organizarii Comune de Piata a laptelui si produselor lactate sunt: laptele si smantana proaspete; untul, laptele praf degresat; branzeturile si cheagurile de lapte; lactoza si siropul de lactoza; cazeina si diferitele alimente pentru animale, pe baza de produse lactate etc.

2. Mecanismele de interventie si cantitatile maxime in reforma PAC din 2003-2004

Noile masuri de reforma vizeaza modificarea prevederilor privind nivelul preturilor de interventie la unt si lapte praf degresat si limitarea stocurilor de interventie la o cantitate determinata pentru a evita distorsiunile pietei. S-a modificat de asemenea nivelul subventiilor la lapte.

Reforma din 2003 a stabilit urmatoarele masuri principale:


Reducerea pretului de interventie la unt cu 25%, fata de 15%, cat era prevazut de Agenda 2000. Reducerea pretului la lapte degresat cu 15%, in trei etape, intre 2004 si 2006, asa cum s-a stabilit in Agenda 2000. Suspendarea interventiei pentru achizitia untului, in etape, intre 2004 si 2007. Suspendarea pretului tinta la lapte. Fixarea unei compensatii ca parte a schemei de plata unica. Platile directe vor fi integrate intr-o singura forma de plata unica, incepnd din 2006-2007, cae se poate regionaliza. Sistemul de cote de lapte va fi prelungit pana in 2014-2015. Cresterea cotei de lapte decisa de Agenda 2000 a fost amanata.

Pretul indicativ folosit ca pret orientativ al pietei la stabilirea preturilor de interventie pentru unt si lapte degresat, se aplica numai pentru o cantitate maxima si pentru o perioada limitata a anului, urmand a fi eliminat treptat.

Preturile de interventie s-au stabilit astfel: pentru unt (la 100 kg) 328,20 Euro pentru perioada 1 iulie 2000 – 30 iunie 2004; 305,23 Euro pentru perioada 1 iulie 2004 – 30 iunie 2005; 282,44 Euro pentru perioada 1 iulie 2005 – 30 iunie 2006; 259,52 Euro pentru perioada 1 iulie 2006 – 30 iunie 2007; 246,39 Euro pentru perioada 1 iulie 2000 – 30 iunie 2004; pentru laptele praf degresat (la 100 kg) 205,52 Euro pentru perioada 1 iulie 2000 – 30 iunie 2004; 195,24 Euro pentru perioada 1 iulie 2004 – 30 iunie 2005; 184,97 Euro pentru perioada 1 iulie 2005 – 30 iunie 2006; 174,69 Euro de la 1 iulie 2006;

Daca preturile pe piata la unt scad intr-unul sau mai multe state membre sub 92% din pretul de interventie in cursul unei perioade reprezentative, organismele de interventie achizitioneaza untul la un nivel al preturilor de interventie care reprezinta 90% din pretul pietei, in perioada 1 martie – 31 august a fiecarui an.

Cantitatile mazime stabilite pentru interventie la nivelul UE la unt sunt descrescatoare astfel:

70000 tone, in anul 2004; 60000 tone, in anul 2005; 40000 tone, in anul 2007; 30000 tone, in anul 2008Achizitionarea untului de catre organismele de interventie poate fi

efectuata pe baza de licitatie, conform unor specificatii stabilite de Comisie. Daca pretul de piata al untului, intr-un stat sau mai multe state membre, este mai mare sau egal cu 92% din pretul de interventie pe o perioada reprezentativa, Comisia suspenda achizitionarile.


Subventia pentru lapte

Decuplarea sprijinului de productie in UE se realizeaza treptat, intre anii 2004-2007. Din anul 2007 se va mentine o subventie de 18,15 Euro/100kg lapte integral.

Pentru laptele integral, subventia stabilita de Reglementarea nr. 1255/1999 se modifica prin Reglementarea 1787/2003 si se va reduce, treptat, astfel:

23,24 Euro/100kg pentru perioada pana la 30 iunie 2004; 21,69 Euro/100kg pentru perioada 1 iulie 2004 – 30 iunie 2005; 20,16 Euro/100kg pentru perioada 1 iulie 2005 – 30 iunie 2006; 18,61 Euro/100kg pentru perioada 1 iulie 2006 – 30 iunie 2007; 18,15 Euro/100kg din 2007.

La alte produse lactate, nivelul subventiilor se stabileste in functie de componentele din lapte ale produselor respective.

3. Primele pe vaca (platile unice), plafoanele nationale si cantitatile maxime garantate

Sprijinul direct se acorda agricultorilor pentru vacile care alapteaza (cu vitei) sub forma de prima pe animal. Acest mecanism asigura decuplarea sprijinului de productie. Agricultorul primeste un drept de prima pe vaca admisibila (eligibila) la plata din fonduri comunitare, dar si o prima nationala suplimentara. Vechile reglementari privind sprijinul direct au fost abrogate, dar se mentin tranzitoriu pana in 2007 in vechile state membre, iar in noile state membre se aplica o perioada de timp si dupa aderare (pana in 2010).

Agricultorii care detin in exploatatii vaci care alapteaza pot beneficia de o prima pentru mentinerea efectivelor, dar in limita plafoanelor individuale stabilite pe an calendaristic si exploatatie.

Primele pentru vacile care alapteaza se acorda tuturor agricultorilor care indeplinesc urmatoarele conditii:

nu livreaza lapte si nici produse lactate din exploatatia lor, timp de 12 luni de la depunerea cererii prin care solicita sprijin;

livreaza lapte sau produse lactate provenind din exploatatia lor, dar cantitatea de referinta individuala totala este mai mica sau egala cu 120 mii kg. Aceste limite pot fi modificate daca un stat membru decide, cu conditia ca agricultorul respectiv sa nu livreze lapte cel putin 6 lun consecutiv. Pentru determinarea numarului de vaci eligibile pentru a se aloca prima in cazurile mentionate mai sus se stabilesc efectivele de vaci care alapteaza si vacile cu lapte, precum si cantitatile de referinta individuale pe baza randamentului mediu de lapte de vaca.


Dreptul de prima al fiecarui agricultor este limitat de plafonul individual, fixat pe baza conditiilor de mai sus. Nivelul primei este stabilit la 200 Euro pe cap de animal admis la plata (eligibil).

Se poate acorda si o prima nationala suplimentara pentru vacile care alapteaza, de maximum 50 Euro pe cap de animal pentru a nu crea discriminari intre crescatori.

Suma destinata drepturilor de plata pentru prime nu poate depasi plafonul national stabilit. In cazul depasirii plafonului individual de catre agricultor se fac reduceri ale sumelor, pa baza unor criterii obiective (si cu aprobarea Comisiei).

Se acorda de asemenea premii de 24,15 Euro pe cap de animal din FEOGA – garantare, in regiunile care intra sub incidenta Fondurilor Structurale. Pentru a aplica aceasta masura se au in vedere junicile care apartin unei rase specializate pentru carne sau unul hibrid si care fac parte sin efectivele pentru productia de carne.

Drepturile de prima pentru vacile care alapteaza sunt disproportionate pe cele doua categorii de state membre si pantru statele candidate. Romania are un efectiv mare de vaci de lapte (circa 1,5 milioane). La negocieri s-au acceptat drepturi de prima numai pentru 150.000 vaci care alapteaza, pentru care plata directa este de 200 Euro/cap. Pentru restul vacilor cu lapte incadrate in alt tip plafon national (impreuna cu bovine de carne si vitei), plata directe este numai 80 Euro/cap.

Daca un agricultor vinde sau transfera intr-un alt mod exploatatia sa, el poate transfera toate drepturile sale la prime pentru vacile care alapteaza celui care ii preia exploatatia. El poate de asemenea transfera, integral sau partial, drepturile sale altor agricultori fara a-si transfera exploatatia (in caz de arendare).

Statele membre vor lua masurile necesare pentru a evita ca drepturile la prime sa nu fie transferate in afara zonelor sau regiunilor sensibile, in care productia de carne de bovine este importanta pentru economia locala.

Transferul drepturilor fara transferul exploatatiei se efectueaza direct intre agricultori sau prin intermediul rezervei nationale.

Rezerva nationala a drepturilor la prima pentru vacile care alapteaza asigura atribuirea acestor drepturi in lmitele acceptate.

Statele membre in care mai mult de 60% din vacile care alapteaza si junici sunt crescute in zone de munte, prin derogare, pot decide sa administreze acordarea primei separat pentru vaci si junici, vacile care alapteaza, in limita unu plafon national distinct. Acest plafon nu poate depasi 40% din plafonul national al statului membru respectiv. In caz de depasire, se reduce proportional numarul de junici admisibile pe agricultor in cursul anului respectiv. Dar, se au in vedere numai junicile din rase de carne.


Cantitatile de referinta (cotele de lapte) si continutul de grasime de referinta

Cantitatile de referinta (cotele de lapte) s-au acordat pe campanii de comercializare, intre 2004/2005 – 2014/2015. Intre campanii exista unele mici diferente, in vechile state membre. Pentru noile state membre si candidate, cotele atribuite sunt stabilite in tratatele de aderare.

Depasirea cotelor de lapte stablite atrage dupa sine aplicarea unei taxe menite sa elimine excedentele. Nivelul cotelor se poate revizui in functie de situatia generala a pietei si de conditiile specifice, pe fiecare membru.

Diferentierea cantitatilor de referinta pentru cele doua destinatii a fost stabilita in procesul de negociere, in functie de gradul de pregatire a filierei laptelui in fiecare stat. Romaniei i s-a alocat o cantitate scazuta de lapte pentru livrari (35,7% din cota totala), fata de alte state. Ramanerile in urma in procesul de organizare a filierelor aduce mari dezavantaje Romaniei in ceea ce priveste stabilitatea sectorului, iar daca nu se realizeaza cotele, acestea se reduc si se pierde sprijinul comunitar.

Conversia cantitatilor individuale in livrari si vanzari directe poate fi temporara si definitiva. Conversia temporara permite producatorilor sa solicite, pentru o perioada de douasprezece luni, conversia unei cantitati in alta. Conversiile definitive se refera la toate perioadele de referinta, de douasprezece luni.

Cantitatea de referinta se notifica de catre statele membre producatorilor, in cazul unei noi alocari sau a modificarii acesteia.

Cantitatea de referinta disponibila se stabileste la dispozitia producatorului la 31 martie a fiecarui an, tinandu-se seama de toate transformarile, cedarile, conversiile si realocarile temporare care au intervenit in cursul a douasprezece luni. Pe baza acestor cantitati se calculeaza „taxa pentru lapte si produse lactate”.

4. Prime la produse lactate si platile suplimentare

Incepand din 2004 si pana in 2007, producatorii de lapte din vechile state membre beneficiaza de prime la produsele lactate. Acestea se acorda pe an, exploatatie si pe tona de lapte, in functie de calitatea individuala de referinta pentru lapte de care dispune exploatatia la 31 martie a anului respectiv.

Prima pe tona de lapte (plata directa) variaza pe ani, astfel: 8,15 Euro/tona in anul 2004; 16,31 Euro/tona in anul 2005; 24,49 Euro/tona pentru anii 2006 si 2007.


Incepand din 2004 si pana in 2006 si 2007, statele membre asigura si plati suplimentare pentru producatorii de lapte. Platile se aloca pe baza unor criterii obiective in vederea asigurarii egalitatii intre producatori si ca sa se evite distorsiunle pietei si concurenta.

5. Aplicarea unei taxe in sectorul lapte si produse lactate

Taxa perceputa pentru sectorul de lapte si produse lactate face parte din reglementarile pietei agricole si este alocata pentru finantarea cheltuielilor destinate acestui sector.

Comitetul de gestionare a laptelui si produselor lactate, creat in baza Reglementarii Comisiei (CE) nr. 1255/1999 privind Organizarea Comuna de Piata a laptelui si produselor lactate, asista Comisia Europeana in aplicarea acestei taxe.

Reglementarea nr. 1788/2003 privind aplicarea unei taxe in sectorul laptelui si produselor lactate, insotita de Reglementarea Comisiei (CE) nr. 595/2004, prevad prelungirea taxei pentru unsprezece perioade consecutive de 12 luni, incepand cu 1 aprilie 2004 (pana in anul 2015).

Actualul sistem practicat are in vedere reducerea dezechilibrului cerere-oferta de lapte si produse lactate si a excedentelor structurale care rezulta din acesta si stabilirea unui echilibru mai bun al pietei. In acest scop mecanismul, introdus in 1984, de plata a unei taxe pentru cantitatile de lapte colectate sau vandute si care depasesc un prag de garantare a fost mentinut.

Pragul de garantare se mentine pentru toate statele membre, prin fixarea cantitatii globale garantate pe baza procentului de grasime de referinta. Taxa are un trend ascendent si se aplica statelor membre care depasesc cantitatea de referinta nationala. Statele membre platesc catre FEOGA – garantare taxa corespunzatoare depasirii cantitatii nationale de referinta, redusa cu un procent de 1%, in cazurile de faliment sau de incapacitate definitiva a unor producatori de a-si plati contributia la achitarea taxei datorate. In vederea repartizarii taxei datorate intre producatori si plata acesteia catre FEOGA – garantare este necesara acordarea unui termen, in care scop s-a abrogat prevederea din articolul 14 al Reglementarii Consiliului (CE) nr. 2040/2000 privind disciplina bugetara.

Pentru calculul final al taxei care trebuie platita pentru „livrari” si „vanzari directe” este necesara simplificarea gestiunii prin limitarea livrarilor la laptele integral, excluzandu-se orice alt produs lactat. „Cantitatile individuale de referinta” pentru livrari trebuie sa fie insotite de un procent reprezentativ de grasime (stabilit prin negociere).

Repartizarea cantitatilor de referinta individuala in UE intre livrarile si vanzarile directe se face in functie de cantitatile de referinta de care dispuneau producatorii pentru perioada de douasprezece luni, Anul I Mater Management si Dezvoltare Rurala 9

incapand cu 1 aprilie 2003. Suma cantitatilor atribuite producatorilor catre statele membre nu trebuie sa depaseasca cantitatile de referinta nationala, stabilite pentru unsprezece perioade, incepand cu 1 aprilie 2004.

Depasirea cantitatii nationale de referinta se determina la nivelul fiecarui stat membru si separat pentru livrarile si vanzarile directe.

Un producator poate dispune de una sau doua cantitati individuale de referinta pentru livrare si vanzare directa. Conversia intre cele doua cantitati de referinta o poate face numai Autoritatea competenta a fiecarui stat membru.

Comisia adapteaza pentru fiecare stat membru si perioada, inainte de sfarsitul acesteia, repartizarea intre livrari si vanzari directe a cantitatilor nationale de referinta, tinand cont de conversiile cerute de catre producator intre cantitatile individuale de referinta pentru livrari si pentru vanzari directe.

In cazul atribuirii unor cantitati de referinta suplimentare rezultate din rezerva nationala, procentul de grasime ramane neschimbat. Atunci cand cantitatea de referinta pentru livrari este majorata sau stabilita pe baza conversiilor mentionate (conform Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1788/2003), cantitatea de referinta convertita in livrari se stabileste la 3,85%. In cazul transferului catre alte persoane a animalelor si a cantitatilor de lapte, procentul de grasime de referinta se transfera impreuna cu cantitatea de referinta cu care aceasta este asociata.

In cazul producatorilor a caror intreaga cantitate de referinta rezulta din rezerva nationala si care au inceput sa produca dupa 1 aprilie 2004, procentul de grasime de referinta este egal cu procentul de referinta national stabilit.

Statele membre sunt obligate sa plateasca Comunitatii taxa ce rezulta din depasirea cantitatii nationale de referinta, stabilita la nivel national si separat pentru livrari si vanzari directe, in limita a 99% din suma datorata FEOGA – garantare. Inainte de 1 octombrie a urmatoarei perioade de douasprezece luni, cumparatorul efectueaza pentru fiecare producator un decont care cuprinde situatia laptelui livrat. La 15 mai, al fiecarui an, cumparatorul comunica Autoritatii competente a statului membru un extras al acestor deconturi, care cuprinde: producatorii, cantitatea de lapte, procentul de grasime de referinta pe producator, corectat cu procentul real. Daca se constata o doferenta pozitiva, cantitatea de lapte livrata de catre producator se mareste cu 0,18% pentru 0,1% grasime suplimentara pe kilogramul de lapte. Daca se constata o diferenta negativa, cantitatea de lapte livrata se reduce de la 0,18% la 0,1% grasime lipsa la un kilogram de lapte. In cazul exprimarii in litri a cantitatii de lapte livrat, ajustarea de la 0,18% la 0,1% se inmulteste cu coeficientul 0,971.

In cazul livrarilor taxa se stabileste pe baza decontului final, care trebuie facut la termenul stabilit.


Statul membru solicita cumparatorului care nu a respectat termenele stabilite sa plateasca o suma corespunzatoare taxei datorate pentru o depasire de 0,01% din cantitatile de lapte care i-au fost livrate de producatori pentru fiecare zi calendaristica de intarziere. Daca aceste cantitati nu se cunosc din cauza lipsei declaratiei, ele se estimeaza de catre Autoritatea competenta. Sumele sunt cuprinse intre 100 si 100.000 Euro.

Cumparatorul este responsabil cu colectarea de la producatori a contributiilor datorate de catre acestia in scopul achitarii taxei si plateste Autoritatii competente a statului membru valoarea acestei contributii pe care o retin din pretul laptelui platit producatorilor care au depasit cantitatile individuale.

Daca in cursul perioadei de referinta cantitatile livrate de catre un producator depasesc cantitatea de referinta de care dispune, statul mmbru poate stabili pentru cumparator sa retina cu titlu de avans din contributia acestui producator la plata taxei, conform modalitatilor stabilite, o parte din valoarea intregii cantitati livrate ce depaseste perioada stabilita pentru livrare.

Taxa in cazul vanzarilor directe de lapte

In cazul vanzarilor directe si conform deciziei statului membru, contributia producatorului la plata taxei se stabileste dupa realocarea sau nu a partii directe, in plan teritorial sau la nivel national.

La sfarsitul fiecarei peroade de 12 luni, producatorul intocmeste o delcaratie care preznta vanzarile totale la fiecare produs. In fiecare an, inainte de 15 mai, producatorl transmite declaratia mentionata Autoritatii competente a statului membru.

Statele membre ii solicita producatorului care nu a respectat termenul stabilit (15 mai) sa plateasca o suma comensatoare taxei datorate pentru o iesire de 0,01% din cantitatea de referinta pentru vanzarile directe, pentru fiecare zi calendarstica de intarziere. Suma este cuprinsa intre 100 si 100.000 Euro.

In cazul in care cantitatea nationala de referinta pentru vanzarile directe a fost deasemenea depasita, producatorul care si-a depasit cantitatea de referinta trebuie sa plateasca o contributie la taxa calculata din depasirea acesteia si nu poate beneficia de nici o realocare de cantitati de referinta neutilizate. In caz de declaratie incorecta, statul membru solicita plata unei sume proportionale cu cantitatea respectiva de lapte si cu gravitatea neregulii.

Daca declaratia nu este proportionala pana la 1 iulie, cantitatea de referinta pentru vanzarile directe ale producatorului intra in rezerva nationala 30 de zile dupa notificare de catre statul membru.


Conversia laptelui in produse comerciale

Pentru aceste produse statele membre stabilesc cantitatile de lapte utilizate la prelucrare, pe baza urmatorilor indicatori de echivalenta:

1kg smantana = 0,263kg lapte x %grasime din smantana (exprimata in masa acestuia)

1kg unt = 22,5kg laptePentru branza si alte produse lactate, statele membre stabilesc

coeficientii de echivalenta pe baza continutului in substanta uscata si a grasimii din aceste produse.

Pentru usurarea acestor calcule, statele membre pot sa stabileasca cantitati globale de lapte echivalent. Tinand seama de numarul vacilor de lapte detinute de un producator si de randamentul mediu de lapte pe vaca.

Rezerva nationala

Statele membre isi creeaza o rezerva nationala din cantitati de referinta in vederea alocarii catre producatori. Aceasta este alimentata, dupa caz, din cantitatile individuale de referinta ale persoanelor fizice sau juridice care depasesc plafonul stabilit, se retin in cursul transferurilor in caz de vanzare, inchiriere, mostenire, restrusturare a productiei sau reducerea cantitatilor individuale, pe baza unor criterii obiective. Statele membre pot sa atribuie in exclusivitate cantitatile de referinta producatorilor sau pot sa le aloce rezervei nationale. Aceste cantitati isi pastreaza destinatia initiala, de livrari catre laptarii sau vanzari directe catre consumatori. Orice cantitate suplimentara alocata unui stat membru este destinata din oficiu rezervei nationale si se repartizeaza intre livrarile si vazarile directe, dupa necesitatile previzibile.

Daca un timp de 12 luni, cel putin, un producator nu comercializeaza o cantitate egala cu un procent stabilit din cantitatea individuala de referinta, statul membru in cauza poate aloca rezervei nationale intreaga sau o parte din cantitatea de referinta neutilizata.

Masuri de transfer specifice

In cazul restructurarii productiei de lactate sau pentru protectia mediului, statele membre pot stabili, conform intereselor legitime ale partilor:


Sa acorde producatorilor care se angajeaza sa abandoneze definitiv o parte sau intreaga productie de lactate, o despagubire platita in mai multe transe si sa treaca la rezervca nationala cantitatile de referinta respective;

Sa stabileasca, pe baza unor criterii obiective, conditiile in care producatorii sa obtina la inceputul unei perioade de 12 luni, contra cost, realocarea cantitatilor individuale de referinta eliberate definitiv la sfarsitul a 12 luni anterioare de catre alti producatori in schimbul platii, in una sau mai multe transe, a unei despagubiri egale cu plata mentionata anterior;

Sa centralizeze si sa supervizeze transformarile de cantitati de referinta fara terenuri, tinand cont de suprafetele utilizate pentru productia de lapte;

Sa prevada in cazul unui transfer de pamant destinat imbunatatirii mediului inconjurator punerea la dispozitia producatorului care isi incheie activitatea, daca doreste sa continue productia de lactate, a cantitatii individuale de referinta;

Sa stabileasca, pe baza unor criterii obiective, regiunile si zonele de colectare, in scopul imbunatatirii structurii productiei de lactate, transferurile defnitive de cantitati de referinta fara transferul corespunzator de terenuri;

Sa autorizeze, la solicitarea producatorilor adresata Autoritatii competente sau a organismului desemnat de aceasta, pentru a imbunatati structura productiei de lactate la nivelul exploatatiei agricole sau pentru extinderea productiei, transferul definitiv de cantitati de referinta fara transferul corespunzator de terenuri sau invers.

Plata taxei

In cazul livrarilor, Autoritatea competenta notifica sau confirma cumparatorului contributiile la taxa datorata dupa realocare sau nu, in functie de decizia statului membru, a totalitatii sau a unei parti din cantitatile de referinta neutilizate, fie direct producatorilor in cauza, fie, daca este cazul, cumparatorilor in vederea unei repartizari intre producatorii in cauza.

In cazul vanzarilor directe, Autoritatea competenta notifica producatorului contributiile la taxa datorata dupa realocare sau nu, in functie de decizia statului membru, a totalitatii sau a unei parti din cantitatile de referinta neutilizate direct producatorilor respectivi.

La nivel national, nici o cantitate neutilizata nu se repartizeaza intre cantitatile de referinta pentru livrari si cele pentru vanzari directe.

Cesiunea, transferul sau alocarea cantitatilor de referinta nu pot beneficia de nici o interventie financiara a unei autoritati publice, direct legata de achizitionarea cotelor.


In fiecare an, inainte de 1 septembrie, cumparatoul si, in cazul vanzarilor directe producatorul, care trebuie sa achite taxa, platesc Autoritatii competente suma datorata, conform normelor stabilite de statul membru. Daca nu se respecta termenul de plata stabilit, sumele datorate sunt supuse majorarii cu un procent, la trei luni de la data de 1 septembrie a fiecarui an. Dobanzile se platesc statului membru.

In fiecare an, in septembrie cel tarziu, statele membre prezinta FEOGA sumele obtinute in urma aplicarii Reglementarii nr. 1788/2003, precum si declaratiile de cheltuieli.

Redistribuirea taxei excedentare se face pe baza unor criterii, astfel:

Recunoasterea oficiala de catre Autoritatea competenta din statul membru a perceperii nejustificate a intregii sau a unei parti din taxa;

Situatia geografica a exploatatiei, in special in zonele de munte, pe baza Reglementarii Consiliului (CE) nr. 1257/1999;

Densitatea maxima a septelului din exploatatia agricola pentru a limita cresterea intensiva;

Procentul de depasire a cantitatii individuale de referinta; Cantitatea de referinta a producatorului.Redistribuirea sumelor excedentare trebuie incheiata la 15 luni

dupa sfarsitul perioadei de 12 luni. Statele membre trebuie sa ia toate masurile pentru a asigura ca taxa este perceputa corect si este repartizata efectiv intre producatorii care au contribuit la depasire.

Statele membre efectueaza controale, la fata locului, dupa un program stabilit, privind realizarea obligatiilor ce revin cumparatorilor si producatorilor privind livrarile si vanzarile directe.

Pentru livrari, controalele se efectueaza la exploatatiile agricole, in timpul transportului laptelui la cumparator.

In cazul vanzarilor directe, controlul se realizeaza la nivelul exploatatiei agricole, urmarindu-se respectarea normelor stabilite de Reglementarea (CE) nr. 1788/2003, precum si compatibilitatea intre vanzari directe si capacitatea de productie.

Autorizarea cumparatorilor

Pentru a putea cumpara laptelede la producatori si a putea opera pe teritoriul unui stat membru, cumparatorii trebuie autorizati, respectiv:

Sa justifice calitatea de comerciant din punct de vedere a dispozitiilor nationale;

Sa aiba un sediu in statul membru respectiv, unde contabilitatea „stocurilor”, registrele si celelalte documente privind obligatiile ce-i revin pot fi consultate de catre Autoritatea competenta;

Sa se angajeze sa tina la zi contabilitatea ”stocurilor”, registrelor si celorlalte documente privind obligatiile ce le revin; Anul I Mater Management si Dezvoltare Rurala 14

Sa se angajeze sa transmita Autoritatii competente a statului membru respectiv, cel putin o data pe an, deconturile si declaratiile privind decontul livrarilor.

Daca nu sunt indeplinite conditiile stabilite, se retrage autorizatia cumparatorului. Autorizatia se poate reacorda, la solicitarea cumparatorului, dupa o perioada de minimum sase luni si in urma unor noi inspectii.

Obligatiile cumparatorilor si ale producatorilor

Producatorul trebuie sa se asigure daca cumparatorul caruia ii livreaza laptele este autorizat, in caz contrar se prevad sanctiuni de catre statele membre.

Cumparatorul pune la dispozitia Autoritatii competente a statului membru, timp de trei ani de la sfarsitul anului in care au fost intocmite documentele, contabilitatea „stocurlor” pe perioade de 12 luni, indicand numele si adresa fiecarui producator. Totodata, cumparatorul este obligat sa inregistreze toate cantitatile de lapte care-i sunt livrate si sa intocmeasca toate documentele.

La colectarea din exploatatiile agricole, laptele trebuie sa fie insotit de un document de identificare a livrarii. Cumparatorul pastreaza o copie scrisa a fiecarei livrari, timp de trei ani, cel putin de la sfarsitul anului in care aceasta a fost inscrisa in registru.

Producatorul care efectueaza livrari tine la dispozitia Autoritatii competente a statului membru, timp de trei, documentele intocmite privind laptele si produsele lactate vandute sau transferate. Acesta tine, de asemenea, la dispozitia Autoritatii competente a statului membru, timp de trei ani, documentele intocmite privind laptele si produsele lactate vandute sau transferate. Acesta tine, de asemenea, la dispozitia Autoritatii competente registrul cu septelul detinut de exploatatie si utilizat pentru productia de lapte, precum si actele justificate necesare pentru verificarea acestui registru.

Statele membre notifica Comisiei masurile luate pentru aplicarea Reglementarii (CE) nr. 1788/2004 privind normele de aplicare a acestuia.

6. Plafoanele negociate de Romania si sprijinul comunitar pentru sectorul de lapte si produse lactate

Romania este o tara cu un potential important de resurse pentru productia de lapte. Predominarea productiei de subzistenta in miciile gospodarii taranesti, care detin cea mai mare parte din efectivele de vaci, limiteaza insa performanta sectorului. Lipsesc, totodata, Anul I Mater Management si Dezvoltare Rurala 15

infrastructurile necesare functionarii filierei laptelui si a produselor lactate.

In perioada de tranzitie a avut loc o reducere drastica a efectivelor de bovine.

Reducerea efectivelor de vaci nu a fost insotita de o crestere importanta a productiei de lapte, se mentine un randament mediu scazut (circa jumatate fata de statele membre ale UE).

Productia anuala de lapte este de 5000-5200 mii de tone. In anul 2003, de exemplu, s-au produs 5200 mii tone lapte, din care:

1400 mii tone lapte de consum; 1120 mii tone produse lactate proaspete; Cca 2600 mii tone autoconsum si vanzari neinregistrate.Mai putin de jumatate din productia totala de lapte a devenit

materie prima pentru unitatile de procesare, restul fiind destinata autoconsumului si vanzarilor in afara sistemului de comercializare organizat. Ca urmare a acestei situatii, cota de lapte negociata este redusa, in special cota destinata procesarii (livrari).

Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, exigentele vor fi cele comunitare iar piata se va disciplina treptat. Exigentele comunitare pentru introducerea mecanismului SPS sunt mai mari si necesita o perioada de tranzitie.

Numeroase aspecte de ordin structural si de functionare a pietei se ridica in prezent si in perspectiva aderarii. Realizarea cotei negociate de lapte pentru sustinerea comunitara si mai ales indeplinirea conditiilor de calitate si igiena a productiei destinate comercializarii constituie preocupari importante. Aceste conditii trebuie imdeplinite conform standardelor comunitare, incepand de la agricultura, procesare si comercializare pana la consumatorul final.

Cota de lapte alocata Romaniei este de 3057 mii tone anual, din care:

1093 mii tone lapte destinate procesarii (livrari); 1964 mii tone lapte destinate vanzarii pe piata; Indicele de calitate pentru grasime este 35,93g/kg.Pentru realizarea cotei negociate, la o productie medie de lapte

estimata la 3600 litri/cap, ar fi necesare cca 850 mii de vaci fata de cca 1,5 milioane de vaci detinute in 2003.

Sprijinul direct pentru lapte calculat pe baza Reglementarii (CE) nr. 1782/2003 este de:

Prima pentru cota negociata 24,94 Euro/tona; Prima suplimentara, care poate fi acordata pentru cota de lapte

sau poate fi combinata cu o plata directa pana la 350 Euro/ha pentru pasune permanenta eligibil cotei repectiv 41,70 Euro/tona;

Total plata directa 41,70 Euro/tona.Sumele care revin ca sprijin pe vaca anual sunt reduse datorita

randamentului scazut (estimat la 3600l/cap) si ca urmare a numarului mare de animale estimate a fi eligibile pentru plati directe. Sumele vor fi Anul I Mater Management si Dezvoltare Rurala 16

repartizate agricultorilor in conformitate cu cantitatile individuale stabilite spentru livrari si vanzai directe de lapte, in conditiile respectarii tuturor standardelor si angajamentelor stabilite intre producatori si organismele abilitate pentru plata.

Dupa anul 2010 se preconizeaza trecerea la mecanismul de plata unica pe exploatatie. Din 2014-2015 este previzibila desfiintarea cotelor de lapte la nivelul UE, concomitent cu renuntarea la sistemul de sprijin aplicat la acea data. Pregatirea acestui moment impune masuri riguroase de organizare si disciplinare a pietei laptelui si produselor lactate.

7. Impactul aderarii Romaniei la UE asupra pietei laptelui

In negocierile cu Uniunea Europeana, Romania a obtinut o cota de lapte de 3,2 milioane de litri. Aceasta cota desemneaza laptele pe care producatorii autohtoni il vor putea comercializa la procesatori sau pe piata libera dupa aderarea tarii noastre in Comunitatea Europeana. In momentul de fata insa, in Romania se proceseaza doar 1,3 milioane de litri de lapte.

Mai mult, din cauza ca nu respecta normele de calitate impuse de Uniune, numarul unitatilor de procesare vor scadea drastic. Altfel spus, in Romania exista o mare foame de unitati de procesare moderne, pentru care fermierii romani nu au bani sa le puna pe picioare. In schimb, investitorii straini pot minca mult timp o piine buna din aceasta afacere.

In Romania, numarul procesatorilor de lapte care respecta normele UE este limitat. Profitind de acest lucru si de faptul ca am negociat o cota de productie pe care s-ar putea sa nu o atingem, investitorii straini devin tot mai interesati de piata autohtona.

Incepind cu 1 aprilie anul curent producatorii de lapte au intrat in linie dreapta in ceea ce priveste pregatirea pentru obtinerea cotelor de lapte, adica acele cantitati pe care acestia le vor putea comercializa la procesatori sau pe piata libera dupa aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana.

Pe ultima suta de metri se pare ca au intrat insa si investitorii straini care doresc sa patrunda pe piata autohtona. â€žS-au anuntat mai multe companii care vor sa vina in Romania sa proceseze lapte.

Nu este nimic rau in acest lucru, dar interesul nostru este ca si fermierii romani sa participe la acest proces", a declarat Gheorghe Flutur, ministrul Agriculturii, care a dat exemplul companiei Tnuva din Israel.

Pina la 31 martie 2006 este perioada de referinta pentru cotele de lapte, in acest interval monitorizindu-se cantitatile pe care fiecare producator in parte le va distribui procesatorilor. De la 1 aprilie 2006 si pina la finele anului se va face alocarea propriu-zisa la cote.


Romania a obtinut in negocierile cu Uniunea Europeana o cota de lapte de 3,2 milioane de tone, cantitate care va fi distribuita individual acelor ferme, microferme sau mici producatori individuali care realizeaza marfa conform normelor Uniunii Europene.

Cota ce revine fiecarui producator indica astfel cantitatea de lapte pe care acesta o poate comercializa catre unitatile de procesare sau direct pe piata. Momentan insa se proceseaza numai 1,3 milioane de litri, iar situatia unitatilor de procesare nu este tocmai buna.

Conform datelor Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA), din cele 553 de unitati de procesare a laptelui, doar 33 indeplinesc conditiile UE.

In schimb, in perspectiva aderarii 410 unitati sint destinate inchiderii. Altfel spus, pe piata autohtona a laptelui exista loc de mult mai multi procesatori.

Atribuirea cotelor va fi realizata de un nou departament, creat saptamina aceasta in cadrul Agentiei Nationale de Ameliorare si Reproductie in Zootehnie (ANARZ). Departamentul va avea drept atributii alocarea cotelor individuale de lapte, inregistrarea transferurilor cotelor de lapte, administrarea rezervei nationale, precum si controlul vinzarilor directe si livrarilor catre procesatori.

BIBLIOGRAFIE:

„Agricultura Uniunii Europene sub impactul politicii agricole comune” – Letitia Zahiu


situatia si functionarea pietei laptelui.doc

Documents